UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ

ŞI FARMACIE TÎRGU-MUREŞ
FACULTATEA DE FARMACIE

DISCIPLINA DE TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ

Tîrgu Mureş, 2012

GHIDUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DE

TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ
VOLUMUL 4

Autor:
Şef lucrări Co-autori:
Dr. TODORAN NICOLETA Conf. Dr. CIURBA ADRIANA
Conf. Dr. SIPOS EMESE

Aparţine studentului (-ei)______________________________

GRUPA_______

ANUL IV– SEM II – an universitar 20__/ 20__

 ►COLECTIVUL DISCIPLINEI DE TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ
-cadre didactice titulare:

-şef de disciplină
1.___________________________________
-titular al cursului pentru seria____________

2.___________________________________ -titular al cursului pentru seria____________

3.___________________________________

4.___________________________________

5.___________________________________

-personal didactic auxialiar:

1.___________________________________
2.___________________________________

2
 CUPRINS

ASPECTE ORGANIZATORICE................................................................................................... 2
Regulamente pentru desfăşurarea activităţilor de Tehnologie farmaceutică..... 3
Regulament de organizare internă (ROI)......................................................................... 3
Instrucţiuni generale de protecţia muncii în laboratoare (PM),
7
de prevenire şi stingere a incendiilor (PSI), de intervenţii în situaţii de urgenţă (ISU)......
Activităţi practice planificate pentru studenţii anului IV în semestrul II............... 14
I.APLICAŢII PRACTICE DE CONTROL AL CALITĂŢII
FORMELOR FARMACEUTICE CU STRUCTURĂ ETEROGENĂ............................................... 16
-PARTEA DE SEMINAR.............................................................................................................. 16
Calitatea formelor farmaceutice coloidale şi microeterogene.................................... 16
Calitatea formelor farmaceutice macroeterogene de tip „pulverulent”...................... 49
Calitatea formelor farmaceutice macroeterogene de tip „doze unitare”.................. 67
Calităţile farmacotehnice şi uniformitatea formelor farmaceutice eterogene........... 76
-PARTEA DE APLICAŢII PRACTICE.......................................................................................... 90
-Lucrarea practică1: Stabilirea subgrupelor de lucru;
Prezentarea seriei A de aplicaţii cu desfăşurare prin rotaţie pe subgrupe de lucru (AP1-AP4)..........
-Lucrarările practice 2-5:
Controlul calităţii emulsiilor (AP1).......................................................................................................
Controlul calităţii unguentelor (AP2)....................................................................................................
Controlul calităţii supozitoarelor (AP3).................................................................................................
Controlul calităţii suspensiilor. Viscozitatea şi curgerea (AP4)............................................................
-Lucrarea practică 6: Verificarea rezultatelor seriei A (AP1-AP4), discuţii şi consultaţii..............
Prezentarea seriei B de aplicaţii cu desfăşurare prin rotaţie pe subgrupe de lucru (AP5-AP8).........
-Lucrarările practice 7-10:
Analize reologice la sisteme pulverulente (AP5).................................................................................
Analiza mărimii particulelor la sistemele pulverulente. Controlul pulberilor şi granulatelor (AP6).......
Reglarea maşinii de comprimat prin evaluarea rezistenţei comprimatelor la rupere (AP7).................
Controlul comprimatelor. Calităţi farmacotehnice: Dezagregarea. Dizolvarea (AP8)..........................
-Lucrarea practică 11: Verificarea rezultatelor seriei B (AP5-AP8), discuţii şi consultaţii.............
-Lucrarea practică 12-15: Aprofundarea cunoştinţelor. Evaluarea prin examen practic (SI)......
II.APLICAŢII PRACTICE DE REZOLVARE
A INCOMPATIBILITĂŢILOR FARMACEUTICE DE RECEPTURĂ………...………….………….. 125
-PARTEA DE SEMINAR..............................................................................................................
Incompatibilităţi la prepararea medicamentelor şi metode de evitare/prevenire......
Rezolvarea incompatibilităţilor prin metodele I-IV........................................................
Rezolvarea incompatibilităţilor prin metodele V-VIII....................................................
-PARTEA DE APLICAŢII DE REZOLVARE A INCOMPATIBILITĂŢILOR...................................
-Aplicaţia de reţete de receptură 1:
Incompatibilităţi- generalităţi şi metode de rezolvare..........................................................................
-Aplicaţia de reţete de receptură 2:
Metoda I- Respectarea ordinii de dizolvare sau de amestecare a componentelor.............................
-Aplicaţia de reţete de receptură 3:
Metoda II- Înlocuirea unei substanţe greu solubile cu derivaţi solubili sau cu săruri........................
-Aplicaţia de reţete de receptură 4:
Metoda III- Dizolvarea prin intermediul altei substanţe.......................................................................
-Aplicaţia de reţete de receptură 5:
Metoda IV- Înlocuirea totală sau parţială a solventului.......................................................................
-Aplicaţia de reţete de receptură 6:
Exerciţii recomandate (metode I-IV). Verificarea cunoştinţelor (Lc1)..................................................
-Aplicaţia de reţete de receptură 7:
Metoda V- Schimbarea cantităţii solventului.......................................................................................
-Aplicaţia de reţete de receptură 8:
Metoda VI- Aducerea soluţiei la un anumit pH....................................................................................
-Aplicaţia de reţete de receptură 9:
Metoda VII- Dispersarea unor substanţe sub formă de emulsie sau suspensie.................................
-Aplicaţia de reţete de receptură 10:
Metoda VIII- Prelucrarea sub o altă formă farmaceutică sau eliberarea separată..............................
-Aplicaţia de reţete de receptură 11:
Exerciţii recomandate (metode V-VIII). Verificarea cunoştinţelor (Lc2)..............................................
-Aplicaţia 12-15: Aprofundarea cunoştinţelor. Evaluarea prin examen practic (SII)......................
ATESTAREA COMPETENŢELOR PRACTICE DOBÂNDITE ÎN ANUL IV- semestrul II.......... 183
ANEXE.................................................................................................................................. 186-203

3
 REGULAMENTE PENTRU DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR
DE TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ
Norme ►REGULAMENT DE ORGANIZARE INTERNĂ
-document de referinţă:
specifice: Regulamentul didactic şi de activitate profesională a studenţilor Cod-REG-UMFTGM-11-12-V03

1.Descrierea disciplinei- Tehnologia farmaceutică este o ştiinţă de specialitate prevăzută în

planul de învăţământ ca disciplină obligatorie, cu activităţi săptămânale de câte 2 ore de curs/3 ore de
lucrări practice, pe parcursul celor 4 semestre corespunzătoare anilor III şi IV de studii universitare pentru
obţinerea titlului de Farmacist.
2.Competenţe profesionale- Activităţile planificate şi prevăzute în fişa disciplinei urmăresc
acumularea de competenţe specifice care să asigure studenţilor ce promovează disciplina un nivel
corespunzător al performanţei profesionale. Promovarea examenului din anul IV-sem.II atestă următoarele
competenţe profesionale/ transversale: Cunoaşterea influenţei parametrilor de formulare şi tehnologici asupra
calităţii preparatelor medicamentoase. Aprofundarea cunoştinţelor legate de controlul de calitate al tuturor
formelor farmaceutice studiate anterior. Studentul parcurge atât metodele oficinale de control, cât şi pe cele
neoficinale. Cunoaşterea modalităţilor de rezolvare a incompatibilităţilor farmaceutice. Activitate în echipă
similară activităţii de cercetare în domeniul tehnologiei farmaceutice prin studierea influenţei parametrilor de
formulare şi tehnologici asupra caracteristicilor şi calitpţii preparatelor medicamentoase. Utilizarea eficientă a
surselor informaţionale.
3.Standard minim de performanţă- Abilitatea de a prepara produse medicamentoase cu
evitarea eventualelor incompatibilităţi farmaceutice de formulare şi preparare. Cunoașterea influenței
factorilor de formulare și preparare asupra caracteristicilor preparatelor medicamentoase. Cunoașterea
metodelor de control de calitate pentru toate formele farmaceutice.
4.Acumularea competenţelor- La începutul fiecărui an universitar, disciplina afişează la avizier:
bibliografia, tematica şi modul de desfăşurare al examenului. Competenţele profesionale pot fi acumulate
numai prin participarea la toate activităţile planificate, în mod activ pe tot parcursul semestrului. Din acest
motiv, studenţii au obligaţia să participe la toate formele de activitate didactică prevăzute în semestrul
respectiv. Activităţile cu studenţii se desfăşoară în forma teoretică- prin predare de cursuri, în forma
practică- prin efectuarea de lucrări practice/seminarii/ demonstraţii practice, precum şi prin consultaţii
săptămânale, cu un program prestabilit. La începutul fiecărui semestru, studenţii trebuie să îşi achiziţioneze
suportul de curs/lucrări practice în format tipărit şi/sau electronic pus la dispoziţia lor de disciplină. Pentru
recunoaşterea activităţilor şi pentru acordarea numărului maxim de credite, disciplina impune studenţilor
anumite obligaţii profesionale, şi anume:
4-a) Obligaţiile studenţilor la activităţile teoretice:
4.1.Prezenţa studenţilor la curs este obligatorie. Absenţele de la curs nu se recuperează. Nu se
percep taxe pentru aceste absenţe. Absenţele de la curs trebuie motivate.
4.2.Studenţii sunt obligaţi să susţină în scris un număr de 2 teste teoretice, din curs. Programarea
acestora se face de comun acord cu studenţii, ţinând seama şi de activităţile de alte discipline.
Absenţa/absenţele de la teste trebuie motivate, pentru ca testele să fie reprogramate. Absentarea
nemotivată atrage după sine acordarea notei 1, fără acceptarea unei alte programări. În timpul susţinerii
testelor, studenţii sunt obligaţi să respecte normele de conduită profesională precizate la pct.8. Referitor
la rezultate/contestaţii se aplică prevederile de la pct.9.
4-b) Obligaţiile studenţilor la activităţile practice:
4.3.Frecvenţa la activităţile practice ale disciplinei este obligatorie. Studenţii sunt obligaţi să
frecventeze orele de lucrări practice conform orarului grupei din care fac parte şi să respecte ora de începere a
lucrărilor practice. Nu se admit amânări de la lucrările practice prin telefon sau prin intermediul colegilor. Nu se
admit absenţe nemotivate. Absentarea la mai mult de 2 lucrări practice atrage după sine neacceptarea la
examen în prima sesiune de examinare. Absenţele motivate de la lucrările practice pot fi recuperate în cadrul
aceleaşi săptămâni, cu o altă grupă, cu acordul prealabil al cadrului didactic îndrumător, dacă numărul de
studenţi rămâne în limitele acceptate raportat la capacitatea funcţională a laboratorului. Dacă astfel de
recuperări nu sunt posibile, recuperarea absenţelor se va face la sfârşitul semestrului, în ultima săptămână de
activităţi planificate.
4.4.Studenţii pot participa la lucrările practice numai în condiţiile în care cunosc regulamentul
disciplinei, normele de protecţia muncii, pe cele de prevenire/stingere a incendiilor şi instrucţiunile pentru
situaţii de urgenţă. Informarea/Instructajul se face în prima şedinţă de lucrări practice, iar studentul trebuie să
semneze de luarea la cunoştinţă, atât în Ghidul activităţilor practice propriu, cât şi pe o listă nominală care se
păstrează la disciplină. Dacă studentul absentează de la prima lucrare practică, el are obligaţia ca la reluarea
activităţii să se informeze asupra regulamentelor şi să semneze de luare la cunoştinţă. Prin semnătură,
studentul se obligă să respecte atât normele generale cât şi pe cele specifice, şi îşi asumă astfel
responsabilitatea legală pentru orice prejudiciu produs ca urmare a nerespectării acestor regulamente.
Nerespectarea regulamentelor atrage după sine excluderea de la lucrarea practică şi considerarea acesteia ca
4
absenţă nemotivată. În funcţie de gravitatea situaţiei se pot aplica şi alte sancţiuni cum ar fi imputarea
pagubelor produse din necunoaştere sau neglijenţă.
4.5.Fiecare student are obligaţia de a-şi achiziţiona Ghidul activităţilor practice în format
tipărit/legat şi de a se prezenta cu acesta la fiecare lucrare. Fără acest îndrumător nu este posibilă
efectuarea anumitor activităţi planificate şi ca urmare studentul va fi exclus de la lucrarea practică.
Îndrumătorul conţine fişele lucrărilor practice în care sunt specificate anumite cerinţe care trebuie
completate în timpul activităţilor practice. Pentru efectuarea rapidă a unor calcule, se recomandă ca
fiecare student să îşi achiziţioneze un calculator de buzunar/birou pe care îl poate folosi la seminarii şi
care este admis la proba/examenul practic, în condiţiile specificate la pct.8.
4.6.Studenţii sunt obligaţi să participe la seminariile săptămânale şi să se pregătească pentru
lucrarea practică. Necunoaşterea conţinutului atrage după sine excluderea de la lucrări practice şi
considerarea acestei absenţe ca fiind nemotivată.
4.7.Studenţii au obligaţia de a efectua toate activităţile practice planificate. Îndeplinirea acestei obligaţii
se consemnează de către cadrul didactic îndrumător în foaia colectivă de prezenţă în sală, la încheierea
lucrării practice. Realizarea unui preparat necorespunzător obligă studentul la refacerea lucrării. În timpul
activităţilor practice, pe lângă normele generale ce trebuie respectate în laboratoare, studenţii trebuie să
respecte şi următoarele norme specifice laboratorului de tehnologie farmaceutică:
-Accesul în sală se face pe baza unei liste nominale de prezenţă. Folosirea halatului alb de
protecţie este obligatorie. Părul trebuie strâns/legat şi purtat într-o formă ridicată mai sus de nivelul
umerilor. La începutul activităţii, hainele de exterior, genţile, alimentele/recipientele cu produse lichide şi
orice alte obiecte care nu sunt necesare activităţii vor fi depozitate în mod obligatoriu în dulapul/colţul cu
rol de vestiar. Se interzice prezenţa acestora pe mesele de lucru sau în spaţiul interior al laboratorului.
Consumul de alimente este interzis în incinta laboratorului. Substanţele din laborator nu se gustă. De
asemenea, trebuie evitat contactul acestora cu mâna, cu pielea sau mucoasele. Se interzice scoaterea
substanţelor/materialelor/ustensilelor/aparatelor în afara laboratorului, indiferent de scop, fără acordul
cadrului didactic îndrumător.
-Studentul trebuie să utilizeze aparatura şi vesela de la masa de lucru la care este repartizat. Se
interzice folosirea recipientelor de substanţe de la alte mese decât cele de la masa la care lucrează studentul, cu
excepţia celor care sunt pregătite pe aşa numita „masă comună” a laboratorului. Înainte de a deschide, se citeşte
cu atenţie eticheta recipientelor. Substanţele se utilizează astfel încât manipularea lor să nu ducă la impurificarea
substanţelor şi nici la deteriorarea etichetei. După folosire, recipientele cu substanţe se aşează la locul lor. Se vor
respecta cu stricteţe regulile tehnicii experimentale de mânuire a substanţelor toxice şi uşor inflamabile. Vasele
cu care se lucrează trebuie să fie perfect curate atât în interior, cât şi în exterior, atât atunci când sunt folosite cât
şi la sfârşitul fiecărei activităţi. Becurile de gaz trebuie păstrate pe placa de azbest, având grijă să fie la distanţă
de rafturi. Este obligatorie supravegherea permanentă a focului, băilor de apă şi aparatelor aflate în funcţiune.
Aparatele cu părţi mecanice aflate în mişcare se manipulează numai după oprire şi deconectare de la priza
electrică. Se interzice lucrul cu aparate, utilaje, instalaţi sau vase defecte sau necorespunzătoare.
-Resursele materiale puse la dispoziţia studenţilor sunt stabilite de disciplină în funcţie de cantitatea
necesară realizării preparatelor, ţinând cont de numărul studenţilor participanţi. Ca urmare, risipa de
substanţe/materiale precum şi distrugerile de obiecte/ustensile/aparatură pot fi sancţionate prin la impunerea
de plată a contravalorii sau înlocuirea acestora. Studentul este obligat să păstreze ordinea/curăţenia în
laborator; să manifeste un comportament responsabil faţă de propria persoană/colegi/cadre didactice, astfel
încât să se evite accidentarea acestora. Studentul trebuie să păstreze/protejeze patrimoniul material al
laboratorului şi să evite risipa de apă/gaz/electricitate.
-Orice situaţie specială apărută trebuie adusă la cunoştinţa cadrului didactic întrumător.
4.8. Studenţii sunt obligaţi să susţină în scris un număr de 1-2 lucrări de verificare a cunoştinţelor
practice. Programarea acestora se face de către disciplină, datele stabilite fiind aduse la cunoştinţă
studenţilor la începutul semestrului. Absenţa/absenţele de la aceste lucrări de control trebuie motivate,
pentru a putea fi reprogramate. Absentarea nemotivată atrage după sine acordarea notei 1, fără
acceptarea unei alte programări. În timpul susţinerii lucrărilor de verificare a cunoţtinţelor practice,
studenţii sunt obligaţi să respecte normele de conduită profesională precizate la pct.8. Referitor la
rezultate/contestaţii se aplică prevederile de la pct.9.
4.9.Activitatea la lucrări practice se încheie prin susţinerea Examenului practic. Prezentarea la
examenul practic este condiţionată de participarea la toate lucrările practice sau recuperarea integrală a
eventualelor absenţe la acestea. Studenţii care absentează de la mai mult de 2 lucrări practice sau care
nu obţin calificativul minim necesar la una sau mai multe lucrări de verificare/seminarii, se pot prezenta la
examen numai după refacerea/promovarea acestora, după un program stabilit de disciplină şi după
achitarea unei taxe stabilite de Senatul Universităţii.
4.10.Studentul are dreptul de a se prezenta de cel mult două ori/pre-sesiune pentru susţinerea
Examenului practic, denumit în acest caz Probă practică de verificare. Prima susţinere a examenului se
desfăşoară pe grupe, conform orarului, în penultima săptămână de învăţământ a semestrului respectiv, şi
constă în abordarea teoretică şi practică a două subiecte. Nota de promovare este 5 (cinci) pentru fiecare
subiect. Neprezentarea la examen fără motivare se consideră examen nepromovat. Proba practică
5
nepromovată se poate repeta în ultima săptămână de învăţământ a semestrului, la o dată stabilită de
comun acord cu studenţii în cauză. Neprezentarea la examenul-repetat fără motivare se consideră
examen nepromovat. În timpul susţinerii probelor practice de verificare, studenţii sunt obligaţi să respecte
normele de conduită profesională precizate la pct.8. Referitor la rezultate/contestaţii se aplică prevederile
de la pct.9.
4-c) Motivarea/Recuperarea absenţelor: Absenţele înregistrate la disciplină se motivează de către
conducerea facultăţii, pe baza actelor justificative şi a cererii individuale înregistrată la secretariat. Se recomandă
depunerea cererii scrise în prima zi de reluare a activităţii. O copie a cererii de motivare aprobate trebuie depusă
la disciplină în termen de cel mult două săptămâni de la reluarea activităţii. Nerespectarea acestui termen atrage
după sine înregistrarea absenţei ca nemotivată. În cazul în care cererea a fost depusă la secretariat în termen de
două săptămâni de la reluarea activităţii, dar din motive obiective aprobarea ei de către decanat depăşeşte
termenul celor două săptămâni, înregistrarea la disciplină a motivării absenţei se va face atunci când aceasta
este aprobată şi se depune copia ei la disciplină. Programarea recuperării absenţelor se stabileşte de comun
accord cu studenţii. Neprezentarea la recuperare la data convenită de acord comun cu cadrele disciplinei atrage
după sine neacceptarea unei alte recuperări. Recuperarea a mai mult de 2 lucrări practice se plăteşte în
conformitate cu hotărârea conducerii Universităţii. Pentru studenţii care au fost spitalizaţi nu se percepe taxă de
recuperare. Sunt primiţi la recuperarea absenţelor de la lucrări practice numai studenţii care cunosc conţinutul
lucrării şi au asupra lor îndrumărorul propriu, cu fişa lucrării respective completate conform cerinţelor.
5.Evaluarea competenţelor- Activitatea profesională a studenţilor se evaluează în timpul
semestrului şi în sesiunea de examene. Aprecierea cunoştinţelor studenţilor se face cu note de la 1 la 10,
nota minimă de promovare pentru fiecare din activităţile prevăzute fiind nota 5. În timpul semestrului se
acordă note pentru: frecvenţă/ implicare în activităţi/ teste de verificare a cunoştinţelor teoretice; lucrări de
verificare/implicare în activităţile practice; proba practică de verificare/eventual proba practică repetată.
Media acestor note este luată în considerare la evaluarea finală cu o pondere de 20%. Repetarea probei
practice poate atrage după sine penalizarea cu un punct din media acordată pe activitatea din timpul
semestrului. În perioada sesiunii, competenţele dobândite de studenţi prin participarea la activităţile din
timpul semestrului se evaluează prin examinarea cunoştinţelor teoretice şi practice. Nota obţinută la
examen are o pondere de 80% în nota finală acordată. Nota minimă de promovare a examenului este
nota 5. Examenul promovat încheie activitatea la disciplină, pentru semestrul respectiv.
6.Programarea examenelor- Studentul poate susţine examen la o singură disciplină într-o zi, iar
intervalul între 2 examene succesive trebuie să fie de minimum 2 zile, cu excepţia sesiunilor de restanţe când
sunt permise examene în zile succesive dar nu mai multe examene în aceeaşi zi. Examenele se vor desfăşura
conform unei planificări prealabile. Programarea examenului la o disciplină nu poate interfera cu activitatea
didactică sau de examinare la altă disciplină. Ziua susţinerii examenului este aprobată de decan, la
propunerea grupelor de studenţi, după consultarea prealabilă a cadrului didactic examinator, atestată prin
semnătura acestuia. Programarea examenului trebuie înaintată decanatului cu cel puţin o săptămână înaintea
începerii sesiunii. Ora şi locul de desfăşurare a examenului se stabileşte de cadrul didactic examinator şi se
afişează la avizierul disciplinei. Examenele se pot desfăşura zilnic pe perioada sesiunii între orele 8-20,
inclusiv în zilele nelucrătoare, la solicitarea studenţilor. Examenele teoretice (scrise) se vor face în aceeaşi zi
pentru întreaga serie. Examenele pot fi susţinute numai în sesiunile de examene, parte integrantă a structurii
anului universitar, aprobate de către Senatul Universităţii. În situaţii excepţionale, examenele pot fi susţinute în
afara sesiunilor de examene numai dacă studentul a primit avizul Biroului de Senat.
7.Participarea la examene- Au dreptul de a se prezenta la examen doar studenţii care şi-au
îndeplinit obligaţiile profesionale, condiţiile de frecvenţă la activităţile didactice, precum şi obligaţiile financiare.
La proba/examenul practic se pot prezenta numai studenţii au efectuat toate activităţile şi lucrările practice
prevăzute în procesul de învăţământ al semestrului. La proba/examenul teoretic se pot prezenta numai
studenţii care au îndeplinite pentru semestrul respectiv următoarele trei obligaţii didactice/profesionale: 1-
studentul a îndeplinit condiţiile de frecvenţă la activităţile teoretice şi practice prevăzute; 2-studentul are nota
medie pe activitatea din timpul semestrului de minim 5; 3-studentul a promovat proba practică/ sau studentul
nu a promovat proba practică, dar a susţinut această probă de două ori.
Studentul are dreptul de a se prezenta o singură dată/sesiune la examen. Prezentarea
studentului la examen este admisă de cel mult 4 ori, pe parcursul anului universitar şi anume: sesiunea
semestrului respectiv (iarnă sau vară), sesiunea de restanţe (vară sau septembrie), sesiunea de re-
examinări (septembrie) şi eventual cea de re-reexaminări (septembrie). Primele două prezentări sunt
gratuite, iar pentru a treia şi a patra prezentare studentul va plăti taxa stabilită de Senat. Neprezentarea la
examen fără motivare se consideră examen nepromovat. Neadmiterea la examen a studentului datorită
neîndeplinirii de către acesta a obligaţiilor şcolare, înseamnă pierderea uneia dintre şansele de a susţine
examenul respectiv. Prezentarea la examenul din sesiunea din vară nu este condiţionată de promovarea
examenului din sesiunea din iarnă. În sesiunile de restanţe, reexaminări şi re-reexaminări proba practică
devine examen practic şi face parte integrată din examenul teoretic, iar promovarea acestuia este
obligatorie. Studenţii au obligaţia de a se prezenta la examen la data, ora şi locul stabilite confom
programării. Studentul care din motive obiective nu se prezintă la examen, la data programată, poate
solicita, cu avizul cadrului didactic şi aprobarea decanului, reprogramarea examenului în aceeaşi sesiune.
6
Neprezentarea studentului la examen, fără justificare şi fără acordul cadrului didactic examinator, duce la
pierderea unei posibilităţi de a se prezenta la examen.
8.Desfăşurarea examenelor- Studenţii au acces la examen după ce se legitimează cu carnetul de
student vizat la zi. Pot fi examinaţi doar studenţii înscrişi în cataloagele de examen primite de la Decanatul
facultăţii. Studenţii şcolarizaţi cu taxă, precum şi studenţii care se prezintă a treia sau a patra oară la un
examen, nu vor fi înscrişi în aceste cataloage în cazul în care nu au achitat taxele aferente şi ca urmare, nu
pot fi primiţi la examen. Rezultatul examinării se înscrie în catalog şi în carnetul de note al studentului.
Examenele sunt susţinute în prezenţa a minimum două cadre didactice incluse în procesul de
învăţământ al disciplinei, dintre care unul este cadrul didactic care a predat cursul, iar celălalt cadrul didactic care
a condus activităţile practice sau, în cazuri particulare, un alt cadru didactic desemnat de şeful de disciplină.
Studenţii vor fi repartizaţi în sala de examen conform deciziei cadrelor didactice care supraveghează
examinarea. Lucrările, inclusiv ciornele, trebuie scrise doar pe foi semnate sau ştampilate de cadrul didactic sau
formulare de tip grilă distribuite de acesta. La părăsirea sălii, studenţii trebuie să predea lucrarea scrisă şi toate
celelalte foi utilizate în timpul examenului. Durata examenului scris nu poate depăşi 3 ore. În sala de examen nu
pot rămâne mai puţin de trei studenţi pe perioada examinării.
În timpul desfăşurării examenelor, genţile, hainele de exterior, telefoanele mobile, alte dispozitive
electronice de comunicare sau stocare de date se depozitează în locurile precizate de către cadrul
didactic supraveghetor. Telefoanele mobile trebuie închise la intrarea în sala de examen şi trebuie să
rămână închise pe toată perioada examenului, În timpul examenului studenţii nu au voie să aibă asupra
lor telefoanele mobile sau alte dispozitive electronice de comunicare care să permită comunicarea
interpersonală sau consultarea de date. În timpul examenului orice solicitare sau întrebare va fi adresată
cu voce tare şi numai cu permisiunea cadrelor didactice care supraveghează examenul. În timpul
examinării comunicarea între studenţi este interzisă.
În caz de fraudă la examen studentul nu promovează examenul respectiv şi va fi sancţionat cu
exmatriculare, prin hotărârea Consiliului de Administraţie al Universităţii. Frauda sau tentativa de fraudă
constatate de cadrul didactic de supraveghere sunt înscrise într-un proces verbal, întocmit de cadrul
didactic cu cel mai înalt grad didactic din sala de examinare. Procesul verbal se semnează de cadrele
didactice din sală şi de către autorii fraudei sau tentativei de fraudă. În caz de refuz al acestora de a semna,
acest lucru se consemnează în procesul verbal. Procesul verbal este înaintat Decanatului în termen de 24
de ore şi discutat de Biroul Consiliului Facultăţii.
9.Rezultatele examenelor/ Contestaţii- Un examen se promovează prin obţinerea notei minime
(cinci) atât la examenul practic, cât şi la cel teoretic. O dată ce una din probele examenului este
promovată, ea rămâne recunoscută în continuare indiferent de rezultatul celorlalte probe. O probă
promovată, chiar în absenţa promovării examenului, va fi recunoscută la repetarea ulterioară a
examenului, în anul de studiu respectiv. Notele mai mici de nota 5 impun repetarea examenului într-o
sesiune viitoare. Studenţii repetenţi sunt obligaţi să frecventeze cursurile şi să efectueze toate lucrările
practice. Nu sunt recunoscute rezultatele sau testele susţinute pentru anul sau semestrul care este
nepromovat. Contestaţiile la examenele scrise se depun la disciplină, în termen de 24 de ore de la
primirea rezultatelor, dacă nu se prevede altfel. Nota finală stabilită prin reevaluarea lucrărilor scrise nu
poate fi mai mică decât cea stabilită iniţial. Studentul are dreptul de a-şi vedea lucrarea şi de a primi
explicaţii privind notarea din partea cadrului didactic examinator. Contestaţia formulată de către un
student poate privi doar rezultatele proprii.
10.Re-examinări pentru mărirea notei- Reexaminarea pentru mărirea notei se aprobă de către
decanat, cu plata unei taxe, doar pentru studenţii integralişti, pentru cel mult 2 examene pe an, şi nu
poate fi repetată. Procedura de reexaminare impune repetarea în totalitate a examenului, atât proba
teoretică scrisă cât şi cea practică, nota iniţială fiind anulată. Nota obţinută la reexaminare este definitivă
şi se trece în catalog, intrând în calculul mediei.

Am luat la cunoştinţă ROI:

__________________________ (nume şi prenume / data)

7
 REGULAMENTE PENTRU DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR
PRACTICE ÎN LABORATOR
Norme ►NORME ŞI INSTRUCŢIUNI
generale: DE PROTECŢIA MUNCII ÎN LABORATOARE

Prezentele norme instituie măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă
a lucrătorilor din laboratoarele U.M.F. Tg.Mureş, stabileşte principii referitoare la prevenirea riscurilor,
protecţia sănătăţii şi securitatea studenţilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea,
consultarea, instruirea lucrătorilor conform noii legislaţii.

DOMENIUL DE APLICARE
Prezenta instruire se aplică în toate laboratoarele U.M.F. Tg.Mureş pentru a prezenta procedurile
standard prin care sunt manipulate, prelucrate şi neutralizate produsele chimice şi biologice precum şi
măsurile de protecţie aplicate în vederea reducerii sau eliminării expunerii la agenţi cu potenţial de risc a
personalului din laboratoare şi a mediului înconjurător; pentru a evita efectele toxice apărute în urma
întrebuinţării diverşilor compuşi chimici la realizarea experimentelor de laborator, a cunoaşte căile de
expunere şi riscurile potenţiale care apar în urma manipulării sau stocării lor, respectiv instrucţiuni de
lucru, reguli de securitate şi sănătate a muncii.

DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
- Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006
- Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006-″instruirea lucrătorilor va cuprinde prevederile instrucţiunilor proprii
elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru.″, Hotărârea de Guvern nr.1425/2006.
- Hotărâre de Guvern nr.1218/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi chimici la
locul de muncă.
- Hotărâre de Guvern nr. 1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici
la locul de muncă.
- Hotărâre de Guvern nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a
echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă.
- Ordinul 712/2005 şi Legea 307/2006 în domeniul situaţiilor de urgenţă.
- Hotărâre de Guvern nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a
echipamentului de lucru la locul de muncă.

DEFINIŢII / DESCRIEREA ACTIVITĂŢII

Securitatea şi sănătatea muncii în laborator –ansamblul de activităţi desfăşurate în laboratoare având
ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii
fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă. Se realizează prin
tratarea fiecărui aspect de securitate a muncii la nivelul fiecărui element al sistemului, executant – sarcină de
muncă – echipamente de muncă – mediu de muncă, propriu proceselor de muncă din cadrul activităţilor care
fac obiect de reglementare.
Cadrele didactice au obligaţia instruirii studenţilor în prima oră de Lucrări Practice, în cadrul
instructajului specific locului de muncă în legătură cu normele de securitate şi sănătate în muncă aplicabile în
laboratorul de chimie, respectiv la folosirea gazelor naturale şi a curentului electric.

CĂI DE EXPUNERE LA RISCURI CHIMICE

Pentru a evita efectele toxice apărute în urma întrebuinţării diverşilor compuşi chimici la
realizarea experimentelor de laborator, este necesar să fie cunoscute căile de expunere şi riscurile
potenţiale care apar în urma manipulării sau stocării lor. Există numeroase modalităţi de expunere la
riscuri chimice a organismului uman în timpul activităţilor de laborator:

 inhalare - compuşii chimici absorbiţi prin această manieră pot cauza iritarea şi sensibilizarea
căilor respiratorii favorizând apariţia alergiilor, infecţiilor şi, chiar, a cancerului pulmonar;
 contact - reactivii chimici care vin în contact direct cu mucoasele şi tegumentele pot determina
arsuri importante, conjunctivite grave la nivelul ochilor şi, chiar, intoxicaţii sistemice în urma
absorţiei percutane la nivelul unor leziuni preexistente;
 ingestie - compuşii chimici pot pătrunde în organism în urma accidentelor apărute în timpul
pipetării şi consumării unor alimente sau băuturi răcoritoare contaminate.
Exceptând intoxicaţiile acute, expunerile prelungite sau repetate la numeroşi produşi chimici pot
afecta grav sistemele: respirator, gastrointestinal, nervos, renal şi hematologic.
Unii dintre aceştia, prezintă un important potenţial carcinogen, mutagen sau teratogen.
Numeroşi solvenţi organici în fază lichidă pot afecta grav tegumentele producând arsuri sau alergii.
Inhalarea vaporilor unor solvenţi determină afectarea gravă a sănătăţii deoarece sunt foarte toxici.

8
 Pe lângă numeroasele efecte negative asupra organismului, aceste expuneri pot provoca disfuncţii
ale coordonării, somnolenţă, fatigabilitate (oboseală) şi vertije (ameţeală).
În tabelul I sunt prezentate principalele efecte adverse produse asupra organismului uman de unii dintre
cei mai utilizaţi reactivi chimici.
Tabelul I: Efecte adverse ale unor compuşi chimici (Sursa: WHO – Laboratory Biosafety Manual, Geneva, 2003)
Efecte secundare
Compuşi chimici: acute cronice
Metanol Greţuri, dureri oculare Afectarea gravă a retinei şi nervului
(alcool metilic) Narcoză, iritarea mucoaselor optic, orbire
Acetaldehida Iritaţia ochilor şi mucoaselor căilor respiratorii; somnolenţă Bronşite, afectarea ficatului
Anhidrida acetică Iritaţie gravă a ochilor şi căilor respiratorii -
Acroleina
Lăcrimarea ochilor; iritaţie respiratorie -
(aldehida acrilică)
Amoniac Iritaţia ochilor Edem pulmonar
Cianoză prin methemoglobinemie; uşoară somnolenţă; detresă
Anilina -
respiratorie
Leucemie, anemie aplastică,
Benzen Somnolenţă
afectarea ficatului
Benzidina Dureri abdominale, greţuri, iritaţii ale tegumentelor Potenţial carcinogen
Tetraclorura de Greţuri, vărsături, colici abdominale, pierderea apetitului, Afectarea ficatului şi rinichiului,
carbon somnolenţă tulburări gastrointestinale
Cloroform Vertije, somolenţă, greţuri, colici abdominale, pierderea apetitului -
Formaldehida Iritaţii ale tegumentelor, mucoaselor şi căilor respiratorii Edem pulmonar
Cianoză prin methemoglobinemie,
Nitrobenzen Anemie, afectarea ficatului
somnolenţă,
Dureri abdominale şi oculare, iritaţii ale tegumentelor, vomă, Afectarea sistemului nervos central,
Fenol
diaree comă
Toluen Somnolenţă Manifestări neurologice nespecifice
Xilen Somnolenţă, dezorientare, fatigabilitate, greţuri, varsături Manifestări neurologice nespecifice

PRINCIPII DE SECURITATE CHIMICĂ

Studenţii sunt expuşi în timpul lucrului în laborator la numeroase riscuri de natură chimică. Pentru a
limita efectele nocive apărute în urma întrebuinţării reactivilor este necesar să fie cunoscute şi respectate
principalele cerinţe ale securităţii chimice în timpul manipulării sau stocării lor.

Stocarea compuşilor chimici

-În laborator, pentru întrebuinţările zilnice trebuie stocat un set minim de reactivi chimici.
-Stocurile importante trebuie depozitate în camere sau clădiri special desemnate pentru aceste întrebuinţări
care au pavimente din beton sau ciment şi uşi prevăzute cu prag pentru a reţine scurgerile accidentale ale reactivilor
chimici.
-Ventilarea laboratorului se face prin utilizarea hotelor din dotare, a sistemelor de ventilare artificială
instalate deasupra meselor de laborator şi prin ventilare naturală (deschiderea geamurilor).
-Toate zonele de depozitare ale reactivilor chimici trebuie să fie bine luminate, organizate şi să aibă o
ventilaţie eficientă. O hotă de laborator nu înlocuieşte o cameră bine ventilată.
-Rafturile pentru depozitare trebuie amplasate astfel încât să permită accesul cu uşurinţă la reactivi. Pentru
a împiedica căderea accidentală a flacoanelor depozitate, rafturile respective trebuie să aibă marginea ridicată şi
bară de protecţie.
-La anumite intervale de timp, camerele de depozitare trebuie verificate pentru a fi eliminaţi reactivii stocaţi
în ambalaje ruginite şi corodate, cu reziduuri depuse pe fundul sticlelor sau cu date de valabilitate expirate.
Îndepărtarea lor se va face în conformitate cu procedurile specifice acţiunii de remediere.
-Amestecarea sau transferarea reactivilor în alte tipuri de ambalaje nu trebuie efectuată în camerele de
depozitare.
-În cazul depozitării reactivilor pe rafturi aflate la înălţime relativ mare, este indicat să existe în încăperile
respective scăriţe mobile.
-Pentru realizarea securităţii în ceea ce priveşte stocarea reactivilor chimici, trebuie cunoscute şi respectate
cerinţele de depozitare impuse de producător sau specificate de legislaţia în vigoare.
-Substanţele inflamabile trebuie să fie stocate la distanţă unele de altele, în încăperi separate de restul
compuşilor, bine ventilate şi la adăpost de lumina solară directă sau de alte surse de căldură, flacară şi scântei.
-Deoarece există riscul producerii unor incendii sau explozii prin degajarea unor vapori inflamabili, se
recomandă ca aprinderea luminii să fie făcută din exteriorul încăperii.
-Dacă este posibil, reactivii lichizi trebuie aşezaţi pe rafturile inferioare, iar deasupra trebuie plasate
ambalajele ce conţin reactivi sub formă de pulbere. Stocarea reactivilor nu trebuie făcută în ordine alfabetică, ci în
funcţie de incompatibilităţile şi riscurile chimice, pe clase de compuşi (tabelul II)

Tabelul II: Lista incompatibilităţilor diverşilor compuşi chimici (Sursa: WHO – Laboratory Biosafety Manual, Geneva, 2003)

9
 Incompatibilitate cu:
Reactiv chimic:
Acid acetic Acid cromic, acid nitric, etilen glicol, acid percloric, peroxizi şi permanganati
Acetona Mixtură de acid sulfuric concentrat şi acid nitric
Acetilena Halogeni, argint, mercur
Metalele alcaline Apa, dioxid de carbon, carbon tretraclorid, hidrocarbonate clorinate
Nitrat de amoniu Acizi, pulberi metalice, lichide inflamabile, cloraţi, nitriţi
Anilina Acid nitric, peroxid de hidrogen
Cloraţi Săruri de amoniu, acizi, pulberi metalice
Acid cromic Acid acetic, naftalina, camfor, alcool, glicerol, alte lichide inflamabile
Lichide inflamabile Nitrat de amoniu, acid cromic, peroxid de hidrogen, acid nitric, halogeni
Hidrocarbonate Florine, clorine, bromine, acid cromic
Peroxid de hidrogen Crom, cupru, lichide inflamabile, anilina, nitrometan
Mercur Acetilena, acid fulminic, amoniac
Acid nitric Acid acetic, acid cromic, anilina, carbon,
Acid oxalic Argint, mercur
Permangat de potasiu Glicerol, etilen glicol, benzaldehida, acid sulfuric
Argint Acetilena, acid oxalic, acid tartaric, compuşi de amoniu
Sodiu Tetraclorura de carbon, dioxid de carbon, apa
Acid sulfuric Clorati, perclorati, permanganaţi, apa
Acid percloric Anhidrida acetica, alcooli, materiale organice

-Toate tipurile de ambalaje trebuie să fie clar etichetate şi să aibă menţionată data achiziţionării, data
deschiderii şi data expirării.
-Flacoanele ce conţin acizi puternici sunt indicate a fi aşezate pe duşumele, în tăviţe protectoare.
-Acizii nu trebuie să vină în contact cu arama (de ex: ţevile de scurgere a deşeurilor sau a instalaţiilor
tehnico-sanitare) deoarece pot produce explozii violente.
-Acidul percloric dacă este depozitat pe lemnărie uscată, zidărie sau ţesături poate produce explozii sau
incendii la impact.
-Acidul picric şi picraţii detonează puternic în prezenţa căldurii şi la impact.
-Camerele în care există cilindri cu gaze inflamabile trebuie să fie identificate prin plasarea pe uşă a unor
anunţuri de avertizare. Doar un singur cilindru poate fi depozitat într-o cameră.
-Restul cilindrilor pot fi stocaţi în altă clădire, la distanţă importantă de laborator. Cilindrii cu gaze
comprimate trebuie să fie sigur fixaţi la perete pentru a preveni accidentele apărute în urma unor calamităţi naturale.
-Buteliile de gaz nu trebuie aşezate în imediata apropiere a radiatoarelor, flăcării deschise sau a oricărei alte
surse de căldură, ca şi în prezenţa luminii solare.
-Valva de control a presiunii buteliilor trebuie să fie închisă în cazul neutilizării echipamentului sau atunci
când camera respectivă nu este ocupată.
-Buteliile de gaz trebuie transportate acoperite, aşezate şi fixate în cărucioare. Buteliile de gaz de mici
dimensiuni nu trebuie să fie incinerate.

Deversări accidentale ale unor reactivi chimici

În fiecare laborator trebuie prevăzut următorul echipament cu care se intervine în cazul unor deversări
accidentale de reactivi chimici:
-îmbrăcăminte de protecţie (halate, şorţuri din material plastic, mănuşi, pantofi sau papuci din cauciuc, ecrane
faciale, măşti respiratorii);
-spatule pentru manipularea reactivilor chimici;
-cleşti sau pense pentru culegerea fragmentelor de sticlă sfărâmate;
-mop-uri, cârpe, prosoape de hârtie, găleţi;
-detergenţi.
Deversările accidentale ale unor reactivi pot fi neutralizate astfel:
-acizii şi compuşii chimici corozivi pot fi neutralizaţi cu carbonat sau bicarbonat de sodiu;
-bazele sunt inactivate prin acoperirea cu nisip uscat sau soluţii 1% de acid boric.
După neutralizare, se impune spălarea minuţioasă şi repetată a suprafeţelor afectate cu apă din abundenţă.
În cazul deversării unui acid mineral concentrat (de ex: acid sulfuric) nu se va turna niciodată apă deoarece
căldura degajată brusc va favoriza împrăştierea stropilor corozivi. În timpul efectuării acestor manevre se vor folosi
ochelari, ecrane faciale, sorţuri din material plastic şi mănuşi din cauciuc.
În cazul deversărilor accidentale ale unor reactivi chimici foarte periculoşi trebuie aplicate următoarele
măsuri de securitate:
-imediat, este anunţat agentul de securitate şi personalul neesenţial este evacuat din zona respectivă;
-cât mai repede trebuie limitată extinderea scurgerii;
-sunt identificate persoanele care au fost contaminate;
-în cazul deversării unor substanţe inflamabile, obligatoriu, trebuie stinse flăcările;
-va fi închis gazul din camera respectivă, dar şi din zona adiacentă şi va fi debranşată reţeaua electrică;
-ferestrele încăperilor vor fi larg deschise şi se urmăreşte dacă ventilaţia se realizează în condiţii sigure;
-se vor folosi măşti respiratorii pentru evitarea inhalării vaporilor eliberaţi prin deversarea reactivilor;
-pentru a reduce presiunea vaporilor degajaţi de substanţele toxice sau inflamabile, se vor întrebuinţa materiale
absorbante.

10
 REGULAMENTE PENTRU DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR
PRACTICE ÎN LABORATOR
Norme ►NORME ŞI INSTRUCŢIUNI
-DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR
generale:
-DE INTERVENŢIE ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ
Studenţii care efectuează lucrări practice în laboratoare vor fi instruiţi înainte de începerea
activităţii în scopul însuşirii, respectării şi aplicării măsurilor de prevenire a incendiilor, precum şi modului
de intervenţie în caz de incendiu, atât a măsurilor cu caracter general, cât şi a celor specifice locului de
lucru. Răspunderea pentru instruire revine cadrului didactic îndrumător.

NORME DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢILOR

1.Amenajarea/ Organizarea spaţiului:
-La posturile telefonice se vor afişa vizibil afişe cu numărul de telefon al formaţiei de prevenire şi
stingere a incendiilor- Int.149–P.S.I. şi al unităţii de pompieri militari-112–D.U.U.
-La intrarea în laboratoare şi în interiorul lor, dacă este necesar, se vor face inscripţii sau se vor
monta indicatoare avertizoare de pericol.
-Este interzisă blocarea căilor de acces la duşurile cu apa de intervenţie în caz de incendiu,
amplasate pe direcţia de ieşire din încăperile de lucru ale laboratorului.
-Este interzisă blocarea ferestrelor încăperilor de lucru cu mobile, rafturi, diferite aparate, cărţi
etc, împiedicându-se prin aceasta posibilitatea deschiderii ferestrelor în timp scurt, pentru aerisire.Se
interzice blocarea surselor (gurilor) de apă, a duşului din laborator, precum şi a materialelor de stingere a
incendiilor cu instalaţii, aparate, haine, halate etc.
-Podelele vor fi construite după specificul laboratorului, din ciment sau acoperite cu linoleum, cu
plăci de cauciuc.
2.Personal autorizat/ Echipament de protecţie:
-Este interzisă intrarea în încăperile cu pericol de incendiu a persoanelor care nu lucrează în
acele încăperi. La intrarea în aceste încăperi este interzis accesul cu ţigări, chibrituri sau alte dispozitive
generatoare de foc sau scântei.
-Persoanele autorizate să desfăşoare activităţi de laborator au acces în spaţiul laboratorului pe baza
unei liste nominale de prezenţă care se trebuie semnată la intrarea şi la iesirea din sală. Se recomandă purtarea
unui ecuson (nume şi prenume/funcţia) care să permită identificarea atribuţiilor persoanei în cadrul activităţilor
practice. Purtarea echipamentului de protecţie este obligatorie. Este interzisă folosirea îmbrăcăminţii de corp
confecţionată din mătase, fibre sintetice sau artificiale în locurile unde sunt acumulări de gaze inflamabile.
-Fiecare persoană din laborator este obligată să cunoască locul de amplasare şi modul de folosire
a materialelor pentru stingerea incendiilor, pentru a putea interveni în timp util şi cu maximum de eficacitate.
-Reţeaua de gaze a laboratorului trebuie să aibă ventil central care să permită oprirea gazelor
pentru întreg laboratorul. Ventilul va fi instalat într-un loc accesibil, departe de locurile de lucru unde este
folosit focul. Locul ventilului trebuie să fie cunoscut de tot personalul care lucrează în laborator.
3.Începerea/ Desfăşurarea activităţii:
-La începerea lucrării, laborantul sau chimistul care va intra primul în încăperea de lucru, înainte
de aprinderea luminii trebuie să se convingă că atmosfera din încăperea respectivă nu este încărcată cu
gaze sau vapori combustibili proveniţi din vasele sau sticlele cu substanţe, sau de la conducta de gaze
combustibile. În cazul constatării prin miros a prezenţei gazelor sau vaporilor în atmosfera încăperii, se
vor lua măsuri de înlăturare şi remediere a cauzei care a provocat emanaţia de gaze sau vapori. Lucrul
va fi început numai după ce încăperea respectivă a fost bine aerisită.
-Nu este permis a se lăsa în laborator îmbrăcăminte sau obiecte străine inventarului laboratorului
pe aparate, utilaje sau pe mesele de lucru.
-Mesele de laborator vor fi folosite numai pentru operaţii care nu produc degajări de substanţe
inflamabile. Lucrările cu substanţe toxice şi acizi concentraţi sau cu încălzirea produselor în vas deschis
vor fi executate exclusiv sub nişa, al cărui tiraj va fi controlat prealabil.
-Nişele vor fi prevăzute cu tiraj la partea inferioară şi la partea superioară, pentru evacuarea din
nişă atât e gazelor grele cât şi a celor uşoare.
-În sălile în care se execută lucrări cu substanţe toxice, sistemul de ventilaţie va fi amenajat separat.
-În laboratoarele de analiză a apelor şi nămolurilor, precum şi în altele similare în care se
evaporă cantităţi mari de ape sulfuroase care produc degajări de hidrogen sulfurat şi ape carbogazoase
care degajă abundent dioxid de carbon, se va prevedea o ventilaţie permanentă a laboratorului, nişa fiind
insuficientă în aceste condiţii de lucru.
-Nu se admite lăsarea fără supraveghere a lucrărilor la care se foloseşte încălzirea cu foc sau cu
electricitate, sau când există aparate electrice în funcţiune.
11
 4.Instalaţii/ Echipamente de lucru:
-Este interzisă exploatarea instalaţiilor electrice cu elemente metalice nelegate la pământ pentru
scurgerea electricităţii statice sau cu instalaţii de legare la pământ incomplete, defecte sau
necorespunzătoare din punct de vedere a rezistenţei ohmice. Motoarele, echipamentul electric aferent
tablourilor de distribuţie sau tabloului de comandă vor fi legate la pământ obligatoriu.
-Toate piesele componente ale unei instalaţii trebuie să fie bine fixate în cleme, dispozitive de îmbinare
şi legătură, astfel ca fiecare piesă să fie de sine stătătoare şi să-şi afle echilibrul şi sprijinul într-o bună fixare.
-Este interzisă utilizarea aparaturii de laborator confecţionate din materiale care reacţionează cu
substanţele reactive, care în procesul de lucru dă naştere la produşi explozivi.
-Când se întorc gaze comprimate dintr-o butelie într-un aparat de sticlă se va intercala obligatoriu
între butelie şi aparat un reductor de presiune. Reductorul de presiune va avea un manometru la intrare şi
unul la ieşire.
-Se interzice lăsarea instalaţiilor şi aparatelor în funcţiune, fără supraveghere.
5.Folosirea nişei:
-Înainte de începerea lucrului cu nişa cu produse inflamabile se va pune în funcţiune instalaţia de
ventilaţie, observându-se în acelaşi timp dacă supapa de evacuare a gazelor din platfonul nişei este deschisă.
-În cazul unor lucrări cu produse inflamabile sub nişă, se va asigura o bună ventilaţie a acesteia,
pentru evitarea formării amestecurilor explozive.
-La nişă se va lucra cu ferestrele ghilotină închise, lăsându-se deschis un interval pentru
realizarea tirajului de aer. Intervenţiile strict necesare în interiorul nişei se vor face pe cât posibil numai
prin deschiderea ferestrei mobile.
-Este interzisă vărsarea substanţelor la canalul din interiorul nişei, precum şi evacuarea gazelor
din interiorul diferitelor vase prin legare la trompă în acest canal.
6.Folosirea becurilor de gaz combustibil:
-Aprinderea becului de gaz se va face astfel: se ţine sursa de foc necesară aprinderii becului de
gaz la gura acestuia; se deschide încet şi puţin robinetul de pe racordul conductei de gaze; se reglează
flacăra becului de gaze după nevoie, manevrând robinetul de pe racordul conductei de gaze; în cazul în
care becul de gaz se aprinde în interior, se va închide imediat robinetul de pe racord.
-Este interzisă utilizarea garniturilor becurilor de gaz defecte sau care au depăşit gradul admis de
uzură. Acestea vor fi înlocuite cu unele noi corespunzătoare.La ambele capete ale furtunului, atât la
racordarea sa de la stuţul de alimentare, cât şi la racordarea la becul arzătorului se vor aplica coliere
metalice, în vederea asigurării lor în timpul funcţionării.
-În cazul când se constată scurgeri de gaze într-o încăpere de laborator se vor lua următoarele
măsuri: se pun în funcţiune instalaţiile de ventilaţie; se deschid toate ferestrele încăperilor; se controlează
dacă sunt închise toate robinetele de alimentare cu gaze a becurilor; se verifică etanşeitatea conductei de
gaze şi a furtunurilor flexibile de la becuri; se opreşte alimentarea cu gaze şi după caz, se repară
conductele sau flansele defecte pentru asigurarea unei bune etanşeităţi sau se schimbă furtunurile
flexibile defecte; se aeriseşte încăperea până la înlăturarea completă a gazelor conţinute.
-Este interzisă încălzirea buteliilor cu gaze comprimate, cu foc sau cu abur. Ventilele buteliilor de
oxigen nu se vor manevra cu mâna unsă sau cu cârpe îmbibate în ulei, deoarece se produc explozii.
-Nu se admite lăsarea fără supraveghere a lucrărilor la care se foloseşte încălzirea cu foc.

7.Depozitare/Transport de substanţe:
-Depozitarea substanţelor chimice se va face pe compartimente, tinându-se cont ca, în caz
accidental la un contact al lor, să nu intre în reacţii ce pot facilita izbucnirea unui incendiu.
-Ambalajele din hârtie, carton, lemn etc, dar în special cele din polistiren vor fi scoase din
încăperi imediat după prelucrarea substanţelor.
-Transportul lichidelor inflamabile în damigene se va efectua pe tărgi speciale, purtate de două
persoane.Pentru transportul recipientelor (buteliilor) sub presiune, se vor utiliza numai cărucioare
speciale, prevăzute cu roţi de cauciuc şi placate pe porţiunea de contact dintre butelie şi cărucior.
-Pentru deschiderea butoaielor, vaselor, recipientelor etc nu se vor folosi ustensile care prin
ciocnire pot produce scântei.
-Este obligatoriu a se controla periodic etanşeitatea recipientelor cu substanţe inflamabile. În
cazul când se constată o deficienţă, recipientul se va scoate din încăpere, luându-se măsurile necesare
pentru a nu produce incendiu sau explozie.
-În încăperile laboratoarelor se va păstra numai câte o butelie de fiecare categorie de gaze
combustibile sau carburante, care se folosesc efectiv la lucrările în curs.Se interzice aşezarea buteliilor în
apropierea surselor de căldură. În spaţiile aferente laboratoarelor este interzis a se introduce materiale şi
lichide combustibile, unsori, lubrifianţi în cantităţi mai mari decât cele necesare unui schimb de lucru.
-Se va acorda o atenţie deosebită menţinerii etichetelor în bună stare pe toate sticlele şi vasele
din laborator.
12
 8.Manipularea substanţelor toxice/ reactive/ periculoase:
-Manipularea substanţelor speciale şi periculoase ca de exemplu brom, fosfor alb, acizi
neconcentraţi etc va fi încredinţată numai persoanelor instruite special.
-La lucrările cu sodiu şi potasiu metalic, ca şi la cele cu fosfor galben se va proceda cu mare
atenţie. Sodiul şi potasiul vor fi ferite de contactul cu apa. Încălzirea lor nu se va face pe baia de apă. În
caz de aprindere a sodiului, potasiului sau fosforului, stingerea se va efectua cu nisip.
-Când se lucrează la reacţii chimice care sunt însoţite de degajări violente de căldură sau gaze,
care pot provoca explozii sau împroşcări de lichide fierbinţi sau corozive, se vor folosi cantităţi cât mai
mici de substanţe.

9.Manipularea/ Păstrarea lichidelor inflamabile:

-Pe furtunurile care conduc gaze inflamabile nu se vor folosi ramificaţii din sticlă. Se vor utiliza
numai ramificaţii metalice, fixate de stative.
-Distilarea substanţelor toxice şi inflamabile se va face în condiţiile unor operaţii continue, în
încăperi separate, în care nu se vor efectua alte lucrări, cu asigurarea ventilaţiei.
-Lichidele inflamabile şi volatile (sulfura de carbon, eter, benzen, benzina etc) vor fi manipulate cu
atenţie deosebită, astfel: pe masă se vor ţine cantităţi mici; de asemenea în laborator nu se vor ţine decât
cantităţile prevăzute în prescripţiile regulamentare în vigoare; se vor păstra în vase închise şi se va evita
vărsarea lor; nu se vor ţine şi nu se vor turna în apropierea focului; la turnarea cantităţilor mari, toate
becurile de gaz din încăpere vor fi stinse; nu se vor păstra în chiuvete; se vor încălzi numai pe baia de
aburi, folosindu-se un condensator cu reflux; este interzis a se încălzi la foc direct în vase deschise;
mesele de lucru, dulapurile şi intervalele dintre ferestrele laboratoarelor nu vor fi ocupate cu recipiente
conţinând produse inflamabile.
-Sub fiecare vas care conţine lichide inflamabile trebuie să fie amplasate tăvi pentru colectarea
conţinutului din vase, care în caz de avarie să împiedice împrăştierea lichidului în întrega încăpere.
-Se va evita pe cât posibil vărsarea lichidului combustibil şi volatil la locurile de lucru sau
spargerea vaselor şi sticlelor care conţin aceste produse. În cazul când s-a produs vărsarea de lichide
combustibile sau volatile în timpul lucrului, se vor lua măsurile următoare: se sting imediat toate becurile
de gaz şi se întrerupe încălzitorul electric; se închid uşile şi se deschid ferestrele; se şterge cu o cârpă
lichidul vărsat, storcându-se cârpa într-un vas care va fi acoperit imediat; se revine la situaţia de lucru
numai după se s-a constat prin miros dispariţia completă a gazelor din încăperea respectivă.

10.Întreţinerea spaţiului/ Încheierea activităţii:

-Este interzisă spălarea chiuvetelor şi vaselor de laborator cu benzină sau cu alte substanţe
volatile inflamabile. De asemenea, este interzisă păstrarea de materiale textile (cârpe, prosoape, halate
etc) îmbibate cu produse volatile.
-În spaţiile de lucru sunt interzise următoarele: spălarea pardoselii cu benzină, white-spirt, cu
petrol sau cu alte produse inflamabile; păstrarea hainelor sau cârpelor îmbibate cu substanţe volatile;
uscarea oricărui obiect umed cu produse inflamabile pe calorifere, conducte cu abur etc; lăsarea mesei
necurăţată de substanţele care s-au scurs pe ele în timpul lucrului, după terminarea unei lucrări sau după
programul de lucru; efectuarea curăţeniei în timp ce becurile de gaz sunt aprinse; spălarea hainelor sau
cârpelor cu substanţe inflamabile; stocarea pe mese sau pe rafturi a reactivilor inflamabili, în cantităţi mai
mari decât necesarul curent pentru probele aflate în lucru; păstrarea pe mesele de lucru a vaselor de
sticlă care conţin metale alcaline şi reziduurile acestora, precum şi a compuşilor organo-metalici. Aceste
produse se vor putea păstra în containere speciale executate din tablă şi prevăzute cu umplutură
minerală (chiselgur, alumina etc); se interzice de asemenea cu desăvârşire accesul persoanelor străine
în laboratoare.
-La terminarea activităţilor, ultima persoană care părăseşte laboratorul este obligată să verifice:
dacă sunt închise conductele de gaz şi robinetele de apă; dacă sunt stinse becurile de gaz, de lumină
electrică, precum şi celelalte aparate (electrice, cu foc, abur etc); dacă sunt închise buteliile cu gaze;
dacă ventilaţia este în bună funcţionare.
-După terminarea lucrului, responsabilul din fiecare încăpere de lucru va controla dacă: sunt
stinse becurile de gaze, de lumină, precum şi alte aparate electrice, cu foc, cu abur etc; sunt bine închise
robinetele de la conductele de gaze; buteliile de gaze sunt bine închise; ventilaţia este în bună stare de
funcţionare; aparatele elecrtice sunt scoase din priză. După un control general al încăperii, se încuie uşile
şi se predau cheile prevăzute cu marca de recunoaştere la locul stabilit prin planuri de măsuri de
prevenire a incendiilor.

13
 -INTERVENŢII ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ:

1.Instrucţiuni generale pentru situaţii periculoase

-Studenţii trebuie să aducă la cunoştinţa cadrului didactic îndrumător orice situaţie specială
survenită în incinta laboratorului, imediat ce aceasta survine.
În cazuri de incendiu, se alarmează personalul laboratorului, formaţia de prevenire şi stingere a
incendiilor- int.149 şi formaţia civilă de pompieri- tel.112.
Cadrele didactice, studenţii şi orice altă persoană prezentă trebuie să intervină cât mai rapid
pentru a acorda ajutor şi pentru a preveni agravarea şi extinderea situaţiei.

2.Instrucţiuni specifice:
2.1.Aprinderea îmbrăcăminţii:
-Dacă se aprinde îmbrăcămintea se va proceda astfel: persoanele vor rămâne pe loc şi se va
stinge îmbrăcămintea, învelindu-se cu o pătură de pâslă sau cu o pătură conţinând azbest; halatele
laboratoarelor vor fi ignifugate dacă se lucrează în permanenţă cu substanţe inflamabile.
2.2.Stingerea incendiilor în condiţii de siguranţă:
-Atât stingătoarele, cât şi lăzile cu nisip, paturile ignifugate etc, vor fi amplasate în locuri uşor
accesibile, de obicei la intrarea în încăperea de lucru.
-Se interzice începerea acţiunii de stingere atunci când aparatele şi instalaţiile sunt încă sub tensiune.
-Stingerea lichidelor inflamabile (benzen, toluen, benzina etc) se realizează cu spumă chimică,
CO2 sau pulberi stingătoare.
-Alcoolul şi alte lichide inflamabile solubile în apă se pot stinge cu apă, pulbere sau cu dioxid de
carbon. În cazul aparatelor electrice racordate la reţea, se va întrerupe curentul înainte de a se proceda
la stingere, după care se va folosi stingător cu tetraclorură de carbon sau zăpadă carbonică.
-În cazul în care în încăperi se lucrează cu metale alcaline sau catalizatori organo-metalici, pulbere
de aluminiu sau de zinc, se interzice utilizarea spumei chimice sau a apei pentru stingerea incendiului.
2.3.Vărsarea/ Aprinderea lichidelor inflamabile:
-În cazul când se varsă o cantitate de lichid inflamabil, se va proceda în modul următor: se sting
imediat toate lămpile şi se întrerup încălzitoarele electrice; se închid uşile şi se deschid ferestrele; lichidul
vărsat se va şterge cu o cârpă, care se va stoarce într-un vas larg, din care lichidul se va turna într-un balon
cu dop; se va întrerupe aerisirea numai după dispariţia completă a mirosului lichidului vărsat în încăpere.
-În cazul aprinderii unui lichid inflamabil (la spargerea balonului), se va proceda fără panică,
executându-se următoarele: se stinge becul; se acoperă flacăra cu o pătură, iar dacă nu se stinge se
acoperă cu nisip sau se vor folosi mijloace de stins incendiul; se alarmează personalul laboratorului şi
formaţia civilă de pompieri.
2.4.Deversarea reactivilor chimici periculoşi:
-În cazul deversărilor accidentale ale unor reactivi chimici foarte periculoşi trebuie aplicate
următoarele măsuri de securitate: imediat, este anunţat agentul de securitate şi personalul neesenţial
este evacuat din zona respectivă; cât mai repede trebuie limitată extinderea scurgerii; sunt identificate
persoanele care au fost contaminate; în cazul deversării unor substanţe inflamabile, obligatoriu, trebuie
stinse flăcările; va fi închis gazul din camera respectivă, dar şi din zona adiacentă şi va fi debranşată
reţeaua electrică; ferestrele încăperilor vor fi larg deschise şi se urmăreşte dacă ventilaţia se realizează în
condiţii sigure; se vor folosi măşti respiratorii pentru evitarea inhalării vaporilor eliberaţi prin deversarea
reactivilor; pentru a reduce presiunea vaporilor degajaţi de substanţele toxice sau inflamabile, se vor
întrebuinţa materiale absorbante.
2.5.Scurgeri de gaze combustibile:
-În eventualitatea scurgerii de gaze în laborator se vor lua următoarele măsuri; se sting toate
becurile; se întrerupe curentul electric, lăsându-se numai coloana de forţă pentru ventilatoare; se pun în
mişcare toate ventilatoarele; se deschid toate ferestrele; se controlează robinetele de gaz pentru a fi închise
şi se verifică cu apă şi săpun dacă există fisuri în conducte sau tuburi; se opreşte scurgerea gazului prin
înlocuirea tuburilor perforate; se aeriseşte camera până la dispariţia completă a mirosului de gaz.

Am luat la cunoştinţă PM / PSI-SU:

__________________________ (nume şi prenume / data)

14
 1. Semestrul prevăzut / anul universitar în curs
Proces de învăţămînt (14 săptămâni) Sesiune de examinare (3/4 săptămâni):
Standard obligatoriu pentru participare:

-respectarea: Verificare Standard pentru

ROI, PM, PSI, ISU periodică: recunoaşterea
îndeplinirii obligaţiei:
Activităţi
-prezenţa/ efectuate -EXAMINARE PRACTICĂ-
implicare conform Standard obligatoriu Standard de
Standard pt. recunoaşterea -EXAMINARE TEORETICĂ-
cerinţelor pentru participare: îndeplinirii obligaţiei: promovare:
Lucrări practice
(3 ore- LP / săpt.)

-seminar Standard
-demonstraţii Standard de
-Lucrare de obligatoriu pentru
1. promovare:
practice control- 1 Toate activităţile participare:
-aplicaţii şi lucrările
practice Proba
practice efectuate
Standardele teoretică:
-Lucrare de 1-2-3 (test grilă ±
(se pot recupera Susţinerea
control- 2 activităţile la absenţele Note SI / îndeplinite subiect scris)
Probei practice ±
2. motivate - Motivarea se
Probei practice SII  nota 5 80%
Media notelor acceptă în  2 săpt.)
acordate
repetate  5/5
-prezenţa/ pentru
(subiecte SI  SII)
implicare activitatea din NOTA EXAMEN
(2 ore-C / săpt.)

semestru
-predare  nota 5
Cursuri

-discuţii 3.
-referate -test 1 Standard de promovare
a examenului:
Note practic/ teoretic

-test 2 sau   5/5
Consultaţii teoretice/ practice (1-2 ore- CS / săpt.)
20%

Examenul (practic/teoretic) nepromovat se poate REPETA,

2 sesiunea următoare/restanţe În caz de repetenţie:
1/
în una din sesiunile următoare, cu condiţia îndeplinirii obligaţiilor şcolare 3 sem. sesiunea de re-examinare -cu taxă NU se recunosc activităţile
de activitate prevăzute pentru semestrul respectiv:
4 sesiunea de RE-reexaminare -pe bază de cerere individuală efectuate dar nepromovate

15
16
1.1.Calitatea şi controlul dispersiilor coloidale.......................................................................... 17
1.1.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu................................................................. 17
1.2.Calitatea şi controlul calităţii emulsiilor............................................................................... 18
1.2.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu................................................................. 18
1.2.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale........... 20
1.3.Calitatea şi controlul calităţii suspensiilor........................................................................... 24
1.3.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu................................................................. 24
1.3.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale........... 25
1.4.Calitatea şi controlul calităţii unguentelor............................................................................ 27
1.4.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu................................................................ 27
1.4.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale.......... 30
1.5.Calitatea şi controlul calităţii supozitoarelor....................................................................... 34
1.5.1. Prevederi de calitate şi metode de studiu................................................................ 34
1.5.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale........... 39
1.6.Viscozitatea şi caracterele de curgere.................................................................................. 42
1.6.1.Forme farmaceutice la care se analizează viscozitatea şi curgerea......................... 42
1.6.2.Prevederi şi metode de studiu................................................................................... 43
1.6.3.Exemplu de aplicaţie practică şi de interpretare a rezultatelor experimentale.......... 46

17
 1.1.Calitatea şi controlul dispersiilor coloidale................................................................. 17
1.1.1. Prevederi de calitate şi metode de studiu........................................................ 17
1.1.1.1.Calitatea dispersiilor liofobe........................................................................... 17
1.1.1.2.Calitatea dispersiilor liofile micelare............................................................... 17
1.1.1.3.Calitatea calităţii dispersiilor liofile macromoleculare (mucilagii)................... 17

Dispersiile coloidale sunt preparate

farmaceutice lichide, de obicei apoase, care seamănă cu
soluţiile de care se deosebesc prin mărimea particulelor
dispersate, acestea fiind vizibile la ultramicroscop.

1.1.1.1.Calitatea dispersiilor liofobe

 nu sunt forme farmaceutice oficinale sub această denumire;
 pe lângă parametrii înscrişi de FR X la monografiile:
SOLUTIONES, RHINOGUTTAE, INJECTABILIA, OCULOGUTTAE
se vor controla şi parametrii specifici preparatelor lichide: aspect,
culoare, miros; pH (se determină potenţiometric); masa totală pe
recipient; identificarea şi dozarea componentelor; viscozitate,
densitate, indice de refracţie; tensiune superficială.

1.1.1.2.Calitatea dispersiilor liofile micelare

 sunt lichide limpezi, incolore, cu miros şi gust caracteristic componentelor asociate;
 prezintă viscozitate redusă şi spumifică prin agitare;
 trebuie să corespundă calităţii prevăzute în monografiile formei farmaceutice
respective: pH (potenţiometric); masa totală pe recipient; identificarea şi
determinarea cantitativă a componentelor,
 pentru formele sterile se controlează în plus sterilitatea şi apirogenitatea.

1.1.1.3.Controlul calităţii dispersiilor liofile

macromoleculare (mucilagii)
 sunt soluţii limpezi, opalescente, incolore sau gălbui sau dispersii de
particule, fără miros, cu gust mucilaginos;
 la cele patru exemple de mucilagii oficinalizate de FR X se prevăd
determinări de: aspect; aciditate-alcalinitate; pH (potenţiometric);
oxidaze şi peroxidaze (la guma arabică); solubilitate; dozare;
reziduu la evaporare; viscozitatea aparentă- cu ajutorul
viscozimetrului rotaţional Brookfield (la mucilagiile de metilceluloză
2% şi de carboximetilceluloză sodică 2%).

18
 1.2.Calitatea şi controlul calităţii emulsiilor...................................................................... 18
1.2.1. Prevederi de calitate şi metode de studiu...................................................... 18
1.2.1.1.Metode de control oficinale............................................................................ 18
1.2.1.2.Metode de control neoficinale......................................................................... 19
1.2.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale.. 20
1.2.2.1.Studiul tipului de emulsie............................................................................. 20
1.2.2.2.Studiul inversării tipului de emulsie............................................................... 20
1.2.2.3.Studiul influenţei factorilor tehnologici
asupra stabilităţii emulsiilor (prin metoda granulometrică- M) ................... 21
1.2.2.4.Studiul influenţei factorilor tehnologici
asupra stabilităţii emulsiilor (prin metoda indicelui de stabilitate- S) ......... 23

Emulsiile au aspect lăptos şi omogen. Culoarea,

mirosul şi gustul sunt caracteristice componentelor. Diluate cu
faza externă, în proporţie de 1:10, emulsiile trebuie să rămână
omogene (examinate cu lupa 4,5x).

Abaterile admise de FR X pentru emulsii, faţă de masa declarată

Masa declarată pe recipient Abatere admisă

Se determină prin cântărirea individuală a până la 25 g 5%

25 g până la 50 g 3%
conţinutului din zece recipiente. Faţă de valoarea
50 g până la 500 g 2%
declarată pe recipient se admit abaterile
procentuale prevăzute în tabel.
Abaterile admise de FR X pentru emulsii, faţă de conţinutul declarat
Conţinut declarat
Abatere admisă
în substanţă activă (%)
până la 0,1 %  7,5 %
0,1 % până la 0,5 % 5%
0,5 % şi mai mult de 0, 5 % 3%

19
20
21
22
23
24
1.3.Calitatea şi controlul calităţii suspensiilor...................................................................... 24
1.3.1. Prevederi de calitate şi metode de studiu........................................................... 24
1.3.1.1.Metode de control oficinale.............................................................................. 25
1.3.1.2.Metode de control neoficinale.......................................................................... 25
1.3.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale...... 25
1.3.2.1.Determinarea mărimii particulelor.................................................................... 25
1.3.2.2.Studiul influenţei factorilor de formulare
asupra stabilităţii suspensiilor (prin metoda raportului de sedimentare- H)... 26

25
26
27
1.4.Calitatea şi controlul calităţii unguentelor........................................................................ 27
1.4.1. Prevederi de calitate şi metode de studiu............................................................. 27
1.4.1.1.Metode de control oficinale............................................................................. 27
1.4.1.2.Măsurarea consistenţei prin penetrometrie..................................................... 28
1.4.1.3.Analiza reologică a unguentelor...................................................................... 29
1.4.1.4.Analize farmacotehnice..................................................................................... 29
1.4.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale....... 30
1.4.2.1.Determinarea pH-ului unguentelor..................................................................... 30
1.4.2.2.Studiul consistenţei unguentelor (prin metoda penetrometrică-P)..................... 30
1.4.2.3.Studiul consistenţei unguentelor (prin metoda extensometrică-S).................... 31
1.4.2.4.Studiul disponibilităţii in vitro a substanţei active din unguente
(testul de cedare/ difuzie prin membrană sintetică)........................................ 32

28
29
30
31
32
33
34
1.5.Calitatea şi controlul calităţii supozitoarelor................................................................. 34
1.5.1. Prevederi de calitate şi metode de studiu........................................................... 34
1.5.1.1.Metode de control oficinale................................................................................. 34
1.5.1.2.Rezistenţa supozitoarelor şi ovulelor la rupere................................................. 35
1.5.1.3.Timpul de înmuiere al supozitoarelor lipofile..................................................... 37
1.5.1.4.Analiza reologică a supozitoarelor...................................................................... 38
1.5.1.5.Analize farmacotehnice....................................................................................... 38
1.5.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale...... 39
1.5.2.1.Determinarea comportamentului supoyitoarelor la topire sau la dizolvare....... 39
1.5.2.2.Determinarea uniformităţii masei supozitoarelor............................................... 39
1.5.2.3. Studiul disponibilităţii in vitro a substanţei active din supozitoare
(testul de cedare/ difuzie prin membrană sintetică)....................................... 40

35
36
37
38
39
40
41
42
1.6.Viscozitatea şi caracterele de curgere........................................................................ 42
1.6.1.Forme farmaceutice la care se analizează viscozitatea şi curgerea............... 42
1.6.2.Prevederi şi metode de studiu........................................................................ 43
1.6.2.1.Viscozitatea................................................................................................ 43
1.6.2.2.Proprietăţile de curgere.............................................................................. 44
1.6.3.Exemplu de aplicaţie practică şi de interpretare a rezultatelor experimentale. 46
1.6.3.1.Studiul caracterelor de curgere la sistemele structural viscoase................. 46

43
44
45
46
47
48
49
2.FORME MACROETEROGENE DE TIP „PULVERULENT”....................................................
2.1.Calitatea şi controlul pulberilor…………..………...............…............….............................
2.1.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu.............................................................
2.1.2.Exemplu de aplicaţie practică şi de interpretare a rezultatelor experimentale.....
2.2.Calitatea şi controlul granulatelor...............…………….....................................................
2.2.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu.............................................................
2.2.2.Exemplu de aplicaţie practică şi de interpretare a rezultatelor experimentale.....
2.3.Analiza mărimii particulelor la sistemele pulverulente.....................................................
2.3.1.Forme farmaceutice la care se impune analiza mărimii particolelor.....................
2.3.2.Prevederi şi metode de studiu...............................................................................
2.3.3.Exemplu de aplicaţie practică şi de interpretare a rezultatelor experimentale......
2.4.Analize reologice la sistemele pulverulente……………………..........................................
2.4.1.Forme farmaceutice la care se impune analiza reologică.....................................
2.4.2.Prevederi şi metode de studiu...............................................................................
2.4.3.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale......
3.FORME MACROETEROGENE DE TIP „DOZE UNITARE”....................................................
3.1.Calitatea şi controlul capsulelor........………………..………………....................................
3.1.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu.............................................................
3.2.Calitatea şi controlul comprimatelor………………..……………….....................................
3.2.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu.............................................................
3.2.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale.....
4. CALITĂŢI FARMACOTEHNICE ŞI UNIFORMITĂTEA PRODUSELOR FARMACEUTICE..
4.1.Dezagregarea formelor farmaceutice solide………………................................................
4.1.1.Prevederi şi metode de studiu...............................................................................
4.1.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale.......
4.2.Dizolvarea substanţelor din forme farmaceutice...............................................................
4.2.1.Prevederi şi metode de studiu...............................................................................
4.2.2.Exemplu de aplicaţie practică şi de interpretare a rezultatelor experimentale......
4.3.Uniformitatea formelor farmaceutice..................................................................................
4.3.1.Forme farmaceutice la care se impun analizele....................................................
4.3.2.Prevederi şi metode de studiu...............................................................................
50
2.1.Calitatea şi controlul pulberilor…………..………...............…............…........................
2.1.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu........................................................
2.1.1.1.Metode de control oficinale în FR X...............................................................
2.1.1.2.Metode de control oficinale în FR X- Suplimente...........................................
2.1.2.Exemplu de aplicaţie practică şi de interpretare a rezultatelor experimentale..
2.1.2.1.Determinarea gradului de fineţe la pulberi.....................................................

51
52
2.2.Calitatea şi controlul granulatelor……..………...............…............…..........................
2.2.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu........................................................
2.2.1.1.Metode de control oficinale în FR X................................................................................
2.2.1.2.Metode de control oficinale în FR X- Suplimente...........................................................
2.2.2.Exemplu de aplicaţie practică şi de interpretare a rezultatelor experimentale..
2.2.2.1.Determinarea mărimii particolelor la granulate...............................................................

53
54
55
56
57
58
2.4.Analize reologice la sistemele pulverulente.......…............…......................................
2.4.1.Forme farmaceutice la care se impune analiza reologică................................
2.4.2.Prevederi şi metode de studiu..........................................................................
2.4.2.1.Volumul aparent.............................................................................................................
2.4.2.2.Masa volumică a unui solid...........................................................................................
2.4.2.3.Curgerea pulberilor şi granulelor....................................................................................
2.4.2.4.Densitatea picnometrică a solidelor...............................................................................
2.4.2.5.Parametrii reologici care se determină prin metode neoficinale....................................
2.4.3.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale..
2.4.3.1.Determinarea parametrilor reologici la o pulbere...........................................................
2.4.3.2.Determinarea capacităţii de absorbţie de apă................................................................

59
60
61
62
63
64
65
66
67
3.1.Calitatea şi controlul capsulelor.…………..………...............…............…..................
3.1.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu.......................................................
3.1.1.1.Metode de control oficinale în FR X......................................................................

3.2.Calitatea şi controlul comprimatelor…..………...............…............…........................

3.2.1.Prevederi de calitate şi metode de studiu.......................................................
3.2.1.1.Metode de control oficinale în FR X şi Suplimente......................................................
3.2.1.2.Friabilitatea comprimatelor..........................................................................................
3.2.1.3.Rezistenţa comprimatelor la rupere.............................................................................
3.2.1.4.Analize chimice pentru excipienţi.................................................................................
3.2.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale..
3.2.2.1.Determinarea conţinutului de substanţă activă la comprimate (dozare)......................
3.2.2.2.Determinarea friabilităţii comprimatelor........................................................................
3.2.2.3.Reglarea maşinii de comprimat prin evaluarea rezistenţei comprimatelor...................

68
69
70
71
72
73
74
75
76
4.1.Dezagregarea formelor farmaceutice solide.....…...............…............…..................
4.1.1.Prevederi şi metode de studiu.......................................................................
4.1.1.1.Dezagregare...............................................................................................................
4.1.1.2.Dezagregarea comprimatelor şi capsulelor.................................................................
4.1.1.3.Dezagregarea supozitoarelor şi ovulelor.....................................................................
4.1.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale..
4.1.2.1.Determinarea dezagregării la granulate......................................................................
4.1.2.2.Determinarea dezagregării la omprimate.....................................................................

77
78
79
80
81
4.2.Dizolvarea substanţelor din forme farmaceutice.….......................…............….........
4.2.1.Prevederi şi metode de studiu.........................................................................
4.2.1.1.Dizolvarea.......................................................................................................................
4.2.1.2.Evaluarea cineticii de dizolvare (cedare, eliberare) in vitro............................................
4.2.2.Exemple de aplicaţii practice şi de interpretare a rezultatelor experimentale..
4.2.2.1.Studiu de dizolvare in vitro la comprimate......................................................................

82
83
84
85
86
87
88
89
4.3.Uniformitatea formelor farmaceutice…..………...................…............…...............
4.3.1.Forme farmaceutice la care se impun analizele.........................................
4.3.2.Prevederi şi metode de studiu....................................................................
4.3.1.1.Uniformitatea conţinutului preparatelor prezentate în doze unitare.........................
4.3.1.2.Uniformitatea masei preparatelor prezentate în doze unitare..................................
4.3.1.3.Uniformitatea masei dozelor din preparatele prezentate în recipiente multidoză.......

90
 Data_____________

LUCRAREA PRACTICĂ 1

Scopul lucrării:
-Stabilirea subgrupelor de lucru:

-Prezentarea seriei A de aplicaţii cu desfăşurare prin rotaţie pe subgrupe de lucru:

LUCRĂRI PRACTICE 2-5

Scopul lucrărilor:
-Efectuarea aplicaţiilor practice AP1-AP4

91
 Data_____________

APLICAŢIE PRACTICĂ 1 (AP 1)

Scopul lucrării:
-Controlul calităţii emulsiilor farmaceutice: Cunoaşterea testelor de calitate oficinale a
metodelor de determinare şi a condiţiilor de calitate admise de FR X. Cunoaşterea aparaturii utilizate la
controlul emulsiilor. Însuşirea abilităţii practice de efectuare a unor studii experimentale: studiul tipului de
emulsie; studiul inversării tipului de emulsie; studiul influenţei factorilor tehnologici asupra stabilităţii
emulsiilor prin diferite metode. Deprinderea abilităţilor corecte de observare a rezultatelor, de interpretare
a semnificaţiilor practice şi de a ajunge la concluzii susţinute de experiment.

►AP1.1. Studiul tipului de emulsie

 Materiale şi metode
-Probe de analizat: “emulsia A”, respectiv “emulsia B”.
-Metode de determinare: metoda diluării, metoda colorării.
-Ustensile şi aparatură: eprubete şi stativ pentru eprubete.
-Modul de lucru:
-metoda diluării: în două eprubete se pun câte 1 ml probă de analizat şi se diluează într-
una din eprubete cu 1 ml apă distilată, iar în cealaltă eprubetă cu 1 ml ulei de floarea soarelui;
-metoda colorării: în două eprubete se pun câte 1 ml probă de analizat şi se adaugă
într-una din eprubete 1 picătură de albastru de metilen, iar în cealaltă eprubetă 1 picătură de
Sudan III.

 Rezultate experimentale şi concluzii

Consemnaţii observaţiile experimentale şi concluziile:
Observaţii practice/
Metoda experimentală Probe analizate
(observaţii practice)
principiu metoda “emulsia A” “emulsia B”

-cu apă
-menţinerea
diluare
omogenităţii
-cu ulei

-cu albastru de
-colorarea fazei metilen
lichide în care se colorare
dizolvă colorantul -cu Sudan III

Concluzii: Emulsiile analizate sunt de tip:

►AP1.2.Studiul inversării tipului de emulsie

 Materiale şi metode
-Proba de analizat: liniment amoniacal
-Metoda de determinare: metoda conductimetrică.
-Ustensile şi aparatură: pahare Berzelius, pipete, conductometru.
-Modul de lucru: În 7 pahare Berzelius se cântăresc câte 10 g de liniment amoniacal. Se
adaugă în pahare cu ajutorul unei pipete 1ml de apă şi/sau soluţie de clorură de calciu (conform
tabelului următor). Se determină conductivitatea probelor.
92
  Rezultate experimentale

Proba analizată
Conductivitatea
ml ml ml Tipul emulsiei
(S)
liniment apă soluţie CaCl2 5%
1,0 -
0,9 0,1
10 ml 0,8 0,2
liniment 0,6 0,4
amoniacal 0,4 0,6
0,2 0,8
- 1,0
Volumul de soluţie de CaCl2 5% care a produs inversarea emulsiei: ________________

 Interpretarea rezultatelor şi concluzii

Linimentul amoniacal este o emulsie de tip ____ care are ca emulgator_______
_______ Soluţia de clorură de calciu 5% în cantitate de ______, determină inversarea tipului de
emulsie, emulsia devenind de tip _____ ,datorită formării_______________ , un emulgator de
tip invers.

►AP1.3.Studiul influenţei factorilor tehnologici asupra

stabilităţii emulsiilor (metoda granulometrică)
 Materiale şi metode
-Probe de analizat: Emulsia Emojar, respectiv Emulsia Emixer
Se prepară în laborator câte 50 de grame din 2 emulsii cu aceeaşi compoziţie dar obţinute prin
metode diferite de dispersare (Emojar, Emixer) în următoarele condiţii:
-compoziţia: ulei de floarea soarelui 5 g, Tween 80 IV picături, Span 80 XI picături, apă distilată 44,50 g;
-timp de dispersare: 3 minute în fiecare caz;
-metoda de dispersare: triturare în mojar pentru a obţine emulsia Emojar, respectiv agitare cu mixerul (sau
alt tip de agitator) pentru a obţine emulsia Emixer.
Se obţin câte 50 g din fiecare tip de emulsie. Din fiecare emulsie bine agitată se folosesc
câte 1 picătură pentru această determinare (AP1.3), iar restul se folosesc la determinarea
următoare (AP1.4)
-Metoda de determinare: Aprecierea stabilităţii emulsiei prin metoda microscopică de
analiză a distribuţiei granulometrice. Cu cât dimensiunile picăturilor fazei interne sunt mai mici,
cu atât stabilitatea emulsiei este mai mare.

-Ustensile şi aparatură: lamă şi lamelă de microscop; lanametru.

-Modul de lucru:
Cu ajutorul unei baghete de sticlă se ia din proba de analizat o picătură, se aşează pe o
lamă de microscop şi se acoperă cu o lamelă. Se determină la lanametru nr. de diviziuni ale scalei
corespunzătoare diametrului fiecărei picături analizate, după care se calculează dimensiunea în
μm (1div= 4 μm). Pentru ca determinarea să fie corectă, trebuie să se analizeze toate picăturile de
pe o suprafaţă de 1 cm2 (cel puţin 200 picături). În scop didactic: determinaţi diametrul la cel puţin
25 de picături. Notaţi mărimea obiectivului utilizat şi consemnaţi rezultatele în tabel.

93
  Rezultate experimentale

Picăturile au fost analizate cu obiectiv care măreşte de _____ x.

Emojar Emixer
Nr. diametru diametru diametru diametru
(nr.div.) (μm) (nr.div.) (μm)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25

 Interpretarea rezultatelor
Din rezultatele experimentale obţinute, determinaţi distribuţia granulometrică a picăturilor
din cele două emulsii analizate şi completaţi în tabele.

Rezultate experimentale pentru emulsia Emojar

dm
d (μm) N%
f (nr. picături) (μm)
de la (μm) până la (μm)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
dmin=___ μm; dmax =___μm; D=_____μm; d=____μm; n=____pic.

94
 Rezultate experimentale pentru emulsia Emixer
dm
d (μm) N%
f (nr. picături) (μm)
de la (μm) până la (μm)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
dmin=___ μm; dmax =___μm; D=_____μm; d=____μm; n=____pic.

Utilizând rezultatele experimentale obţinute, reprezentaţi grafic curbele de distribuţie

granulometrică pentru probele analizate, utilizând PC şi programul Excel. Lipiţi graficele în tabel.
Consemnaţi, dimensiunea medie a picăturilor emulsionate.

Curbele de distribuţie granulometrică determinate la emulsii:

Dimensiunea medie
Emojar =__________

Dimensiunea medie
Emixer =___________

Dimensiunea medie = diametrul corespunzător frecveţei celei mai mari din grafic

95
  Concluzii
-Emulsia Emojar (este/nu este) ________o dispersie omogenă, cu dimensiunea medie a
picăturilor de fază internă de _______________________________________
-Emulsia Emixer (este/nu este) ________o dispersie omogenă, cu dimensiunea medie a
picăturilor de fază internă de _______________________________________
-Prepararea emulsiei cu metoda dispersării prin________________ dă emulsie mai
stabilă decât cu metoda dispersării prin_______________________________

►AP1.4.Studiul influenţei factorilor tehnologici asupra

stabilităţii emulsiilor (metoda indicelui de stabilitate)
 Materiale şi metode
-Probe de analizat: Emulsia Emojar, respectiv Emulsia Emixer (preparate conform AP1.3).
-Metoda de determinare: Aprecierea stabilităţii emulsiilor prin determinarea indicelui de
stabilitate (S) după separare fie sub acţiunea forţei gravitaţionale (metoda cilindrilor gradaţi), fie sub
acţinea forţei centrifuge (metoda centrifugării).
-Ustensile şi aparatură:
-metoda cilindrilor gradaţi: cilindri gradaţi de 30-50 ml;
-metoda centrifugării: eprubete pentru centrifugare; centrifugă.
-Modul de lucru:
-metoda cilindrilor gradaţi: Se agită proba de analizat şi se toarnă 25 de ml într-un cilindru
gradat. Se lasă emulsia în repaus timp de 1 oră, după care se citeşte volumul apei separate.
-metoda centrifugării: Se agită proba de analizat şi se toarnă câte 10 ml în două
eprubete gradate ale centrifugei. Probele se centrifughează poziţionate opus în centrifugă
(pentru echilibrare), timp de 4 minute la turaţia 3000 turaţii/minut. Se citeşte şi se consemnează
volumul de apă separată din probă.

 Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Emojar Emixer
Metoda V1 V2 S V1 V2 S
(ml) (ml) % (ml) (ml) %

-cilindrilor

-centrifugării

 Concluzii
-Emulsia ____________este mai stabilă decât emulsia___________________
- Prepararea emulsiei cu metoda dispersării prin________________ dă emulsie mai
stabilă decât cu metoda dispersării prin_______________________________

96
 Data_____________

APLICAŢIE PRACTICĂ 2 (AP 2)

Scopul lucrării:
-Controlul calităţii unguentelor farmaceutice: Cunoaşterea testelor de calitate oficinale, a
metodelor de determinare şi a condiţiilor de calitate admise de FR X. Cunoaşterea aparaturii utilizate la
controlul unguentelor. Însuşirea abilităţii practice de efectuare a unor studii experimentale: studiul
capacităţii de penetrare; studiul capacităţii de întindere; studiul cedării in-vitro a substanţei active din
unguente. Deprinderea abilităţilor corecte de observare a rezultatelor, de interpretare a semnificaţiilor
practice şi de a ajunge la concluzii susţinute de experiment.

►AP2.1.Determinarea pH-ului unguentelor (F.R. X)

Materiale şi metode
-Proba de analizat: Unguent cu oxid de zinc 10%.
-Metoda de determinare: Testul „pH” din FR X.
-Ustensile şi aparatură: pahar Berzelius, baie de apă, hârtie de filtru; pH-metru.
-Modul de lucru: 5 g de probă împreună cu 15 g apă distilată se topesc într-un vas de
sticlă pe baia de apă timp de câteva minute. Amestecul se menţine în baia de apă până la
separarea netă a celor două faze. După răcire, soluţia apoasă se filtrează prin hârtie de filtru şi
se determină pH-ul soluţiei cu pH-metrul, notând şi temperatura afişată de aparat.
Rezultate experimentale şi concluzii
-Proba analizată are pH =_______la_________C.
-Proba analizată (corespunde/nu corespunde)___________________FR X.

►AP2.2.Studiul capacităţii de penetraţie (FR.X, Supl. 2001)

Materiale şi metode
-Proba de analizat: Unguent cu oxid de zinc 10% plasat într-o cutie cu dimensiuni
cunoscute şi conservat la frigider.
-Metoda de determinare: Măsurarea consistenţei prin penetrometrie (F.R.X., Supl. 2001).
-Ustensile şi aparatură: Penetrometru semiautomat.
-Modul de lucru: Cutia cu probă de analizat se aşează pe măsuţa-suport a aparatului în
aşa fel încât vârful ascuţit al conului să se găsească tangent la mijlocul suprafeţei unguentului. Timp
de 30 de secunde, la intervale de 5 secunde se citeşte pe scala aparatului adâncimea pătrunderii
exprimată în zecimi de milimetru.
Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor
Consemnaţi rezultatele obţinute experimental şi apoi reprezentaţi curba penetrometrică
folosind PC şi program Excel. Lipiţi graficul în tabel.

Timp
Adâncimea Curba determinată:
penetrării
(sec)
(0,1 mm)
0 0
5
10
15
20
25
30

Concluzie: S-a determinat curba _______________ la Unguentul cu oxid de zinc 10%.

97
 ►AP2.3. Studiul capacităţii de întindere
Materiale şi metode
-Proba de analizat: Unguent cu oxid de zinc 10%
-Metoda de determinare: Analiza capacităţii de întindere cu ajutorul extensometrului.
-Ustensile şi aparatură: Extensometrul Del Poso Ojeda.
-Modul de lucru: Pe placa inferioară în centrul primului cerc se aşează 1g din proba de
analizat, citind diametrul suprafeţei iniţiale. Peste proba depusă se aşează placa superioară
(cântărită în prealabil) şi se citeşte diametrul cercului ocupat de unguent, în urma presării prin
acţiunea greutăţii plăcii de sticlă. După intervale de câte 1 minut se aşează pe placa superioară
a extensometrului greutăţi în ordine crescătoare de: 50,100, 200, 300, 500g. După fiecare
greutate se citesc diametrele cercurilor formate prin întinderea unguentului.

Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Consemnaţi în tabel rezultatele obţinute experimental. Calculaţi apoi suprafeţele care se
notează cu S0, S1, S2, S3, S4, S5. Trasaţi curba extensometrică folosind PC şi program Excel şi
lipiţi graficul în tabel.

Greutate Masă totală ce Diametrul Suprafaţa cercului

Raza cercului
aplicată apasă proba cercului
(mm)  r2 (3,14 r2)
2
(g) (g) (mm) (mm )
- 0 S iniţială=
+placa sup.
+50
+100
+200
+300
+500
Curba determinată:

Concluzie: S-a determinat curba _______________la Unguentul cu oxid de zinc 10%.

►AP2.4.Studiul cedării in-vitro a substanţei active

din unguente
Materiale şi metode
-Probe de analizat: Gel cu diclofenac sodic 1%
-Metoda de determinare: Determinarea farmacotehnică in-vitro a cedării substanţei active
din unguente cu ajutorul celulei de difuzie prevăzută cu membrană sintetică de celofan.
-Ustensile şi aparatură: dispozitiv de tip Müllemann modificat care constă dintr-un tub
de sticlă, închis la un capăt cu o membrană de celofan şi pahar Berzelius; baie de apă
termostatată; spectrofotometru.

98
 -Modul de lucru:
-Pe membrana de celofan se întinde într-un strat uniform 1g de probă de analizat.
Celofanul se fixează cu ajutorul unui inel de cauciuc la partea inferioară a tubului
compartimentului intern, iar acesta se fixează într-un pahar în care se introduce apă încălzită la
37°C. Cantitatea necesară de apă se specifică pe pahar şi este stabilită în aşa fel încât
membrana pe care se află faza donor (gelul analizat) să ajungă pe suprafaţa fazei acceptor (apă
distilată). Dispozitivul se introduce în baie de apă caldă menţinută la 37°C în timpul determinării.
-Timpul total al determinării este de 30 de minute. Se prelevează din 5 în 5 minute faza
acceptor în totalitate (soluţia apoasă), înlocuindu-se de fiecare dată cu apă menţinută la 37°C,
în aceeaşi cantitate. Substanţa activă din probele prelevate se determină cantitativ cu
spectrofotometrul UV/VIS la lungimea de undă de 276 nm. Pentru calcularea cantităţii de
diclofenac sodic din probă se foloseşte o curbă etalon determinată la o soluţie cu concentraţie
cunoscută de diclofenac sodic (s.r.). Concentraţia diclofenacului sodic din probe (µg/ml) se
calculează din ecuaţia dreptei etalon.

Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Consemnaţi în tabel valorile de absorbanţă (A) citite la spectrofotometru şi diluţia (D) la
care s-a făcut citirea. Calculaţi cerinţele menţionate şi completaţi tabelul. Trasaţi curba de cedare a
substanţei active din proba analizată, folosind PC şi program Excel. Lipiţi graficul în spaţiul liber.

Ecuaţia dreptei etalon: y = 0,0324x + 0,0354

Rezultate experimentale Rezultate calculate
conc. substanţă cedată la substanţă cedată la timpul
timp V fiecare 5 min determinării
A D probei
(min) (ml) VxD
(μg/ml) μg mg mg %
0 - - - - - 0 0 0 0
5
10
15
20
25
30
A = absorbanţa probei; D = diluţia la care s-a făcut citirea absorbanţei; (D= 1 dacă citirea s-a făcut fără diluţie)
V = volumul soluţiei prelevate (ml)
conc. probei (μg/ml) = se calculează din panta dreptei etalon
substanţa cedată la fiecare 5min (µg) = conc. probei (µg/ml) x V x D; 1 mg = 1000 µg
substanţă cedată la timpul determinării = substanţa cedată în total de la începutul experimentului până la timpul
dozării;
% = procentul pe care îl reprezintă cantitatea de substanţă cedată (mg) din conţinutul iniţial al probei
*1g de gel cu diclofenac sodic 1% conţine ________ mg diclofenac sodic
Curba determinată:

Concluzii: S-a determinat curba _________________________ din gelul de diclofenac

sodic 1%. În timp de 30 de minute s-au cedat din gel: ____mg diclofenac sodic, reprezentând
______% din conţinutul de substanţă activă.
99
 Data_____________

APLICAŢIE PRACTICĂ 3 (AP 3)

Scopul lucrării:
-Controlul calităţii supozitoarelor farmaceutice: Cunoaşterea testelor de calitate oficinale, a
metodelor de determinare şi a condiţiilor de calitate admise de FR X. Cunoaşterea aparaturii utilizate la
controlul supozitoarelor. Însuşirea abilităţii practice de efectuare a unor studii experimentale: studiul
cedării in-vitro a substanţei active din supozitoare. Deprinderea abilităţilor corecte de observare a
rezultatelor, de interpretare a semnificaţiilor practice şi de a ajunge la concluzii susţinute de experiment.

►AP3.1.Determinarea comportamentului
la topire sau la dizolvare (F.R. X)
Materiale şi metode
-Probe de analizat:
-Supozitoare pentru copii cu paracetamol 125mg /sup. (preparate cu lipex)
-Supozitoare cu glicerină pentru adulţi (preparate conform FR X)
-Metoda de determinare: Testul “Comportamentul la topire sau la dizolvare” din FR X.
-Ustensile şi aparatură: pahare Berzelius de 100 ml, baie de apă termostatată.
-Modul de lucru: Într-un pahar Berzelius se introduce 50 de ml apă, se termostatează la
37ºC şi se introduce proba de analizat (un supozitor). Se notează timpul la care supozitorul s-a
topit sau s-a dizolvat.

Rezultate experimentale şi interpretare rezultate

timp (min)
Proba analizată
rezultate experimentale condiţia admisă de FR X

Supozitoare cu paracetamol

Supozitoare cu glicerol

Concluzii
-Supozitoarele pentru copii cu paracetamol 125mg/sup. (corespund/nu corespund)
__________________FR X.
-Supozitoarele cu glicerină pentru adulţi (corespund/nu corespund)
__________________FR X.

►AP3.2.Determinarea uniformităţii masei supozitoarelor (F.R. X)

Materiale şi metode
-Proba de analizat: Supozitoare pentru copii cu metamizol sodic 300mg/sup.
-Metoda de determinare: Testul „Uniformitatea masei” din FR X. Faţă de masa medie sunt
admise anumite abateri procentuale ale masei individuale. Se câtăresc supozitoarele şi se determină
dacă rezultatele se încadrează în limitele de admisibilitate prevăzute.
-Ustensile şi aparatură: balanţă analitică.
-Modul de lucru: Se cântăresc 20 de supozitoare şi se calculează masa medie-M (g).
Aceleaşi supozitoare se cântăresc individual-Mi (g). Rezultatele se consemnează în tabel.

100
 Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Abatere Abatere
Masa Masa individuală
faţă de masa faţă de masa Abatere admisă
medie determinată
medie medie de FR X (%)
(g) (g)
(g) (%)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
M=
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
M (20 sup analizate)= _____________ g Mi - masa individuală; M - masa medie

Concluzii
-Supozitoarele pentru copii cu metamizol sodic 300mg/sup. (corespund / nu corespund)
____________________FR X.

►AP3.3. Studiul cedării in-vitro a substanţei active

din supozitoare
 Materiale şi metode
-Proba de analizat: -Supozitoare cu paracetamol 125mg/sup.
-Metoda de determinare: Determinarea farmacotehnică in-vitro a cedării substanţei active
din supozitoare cu ajutorul celulei de difuzie prevăzută cu membrană sintetică de celofan.
-Ustensile şi aparatură: dispozitiv de tip Müllemann modificat care constă dintr-un tub de
sticlă, închis la un capăt cu o membrană de celofan şi pahar Berzelius; baie de apă termostatată.
-Modul de lucru: Pe membrana de celofan fixată de tubul de sticlă cu ajutorul unui inel
de cauciuc, se aşează un supozitor (proba de analizat) şi se toarnă 4 ml apă distilată cu
temperatura de 37°C (faza donor). Tubul se fixează într-un pahar în care se introduce apă
încălzită la 37°C. Cantitatea necesară de apă se specifică pe pahar şi este stabilită în aşa fel
încât membrana pe care se află faza donor (supozitorul împreună cu o mică cantitate de apă) să
ajungă pe suprafaţa fazei acceptor (apa distilată). Dispozitivul se introduce în baie de apă caldă
menţinută la 37°C în timpul determinării.

101
 -Timpul total al determinării este de 30 de minute. Se prelevează din 5 în 5 minute faza
acceptor în totalitate (soluţia apoasă), înlocuindu-se de fiecare dată cu apă caldă în aceeaşi
cantitate. Substanţa activă regăsită în probele prelevate se determină cantitativ cu
spectrofotometrul UV/VIS la lungimea de undă de 252 nm. Pentru calcularea cantităţii de
paracetamol din probă se foloseşte o curbă etalon determinată la o soluţie cu concentraţie
cunoscută de paracetamol (s.r.). Concentraţia de paracetamol din probe se calculează din
ecuaţia dreptei etalon.

 Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Consemnaţi în tabel valorile de absorbanţă (A) citite la spectrofotometru şi diluţia (D) la
care s-a făcut citirea. Calculaţi concentraţia probei (µg/ml) utilizând ecuaţia dreptei etalon.
Trasaţi curba de cedare a substanţei active din proba analizată, folosind PC şi program Excel.
Lipiţi graficul în spaţiul liber.

Ecuaţia dreptei etalon: y = 0,0557x + 0,2173

Rezultate experimentale Rezultate calculate

conc. substanţă cedată la substanţă cedată la
timp V fiecare 5 min timpul determinării
A D probei
(min) (ml) VxD
(μg/ml) μg mg mg %
0 - - - - - 0 0 0 0
5
10
15
20
25
30
A = absorbanţa probei; D = diluţia la care s-a făcut citirea absorbanţei; (D= 1 dacă citirea s-a făcut fără diluţie); V =
volumul soluţiei prelevate (ml)
conc. probei (μg/ml) = se calculează din panta dreptei etalon
substanţa cedată la fiecare 5 min (µg) = conc. probei (µg/ml) x V x D; 1 mg = 1000 µg
substanţă cedată la timpul determinării = substanţa cedată în total de la începutul experimentului până la timpul
dozării;
% = procentul pe care îl reprezintă cantitatea de substanţă cedată (mg) din conţinutul iniţial al probei

*1 supozitor conţine _________mg paracetamol (conţinut iniţial)

Curba determinată:

 Concluzii: S-a determinat curba __________________ a substanţei active din

supozitoare cu paracetamol 125mg/sup. În timp de 30 de minute s-au cedat din supozitor:
____mg paracetamol, reprezentând ______% din conţinutul de substanţă activă.

102
 Data_______________

APLICAŢIE PRACTICĂ 4 (AP 4)

Scopul lucrării: Cunoaşterea testelor de calitate oficinale, a metodelor de determinare şi a
condiţiilor de calitate admise de FR X. Cunoaşterea aparaturii utilizate la controlul suspensiilor. Însuşirea
abilităţii practice de efectuare a unor studii experimentale: studiul influenţei factorilor de formulare asupra
stabilităţii suspensiilor prin metoda raportului de sedimentare. Cunoaşterea formelor farmaceutice care
prezintă curegere structural vâscoasă (ne-newtoniană). Cunoaşterea viscozimetru rotaţional (principiului de
funcţionare şi mod de manipulare) şi a tipurilor de reograme. Deprinderea abilităţilor corecte de observare a
rezultatelor, de interpretare a semnificaţiilor practice şi de a ajunge la concluzii susţinute de experiment.

►AP4.1. Determinarea mărimii particulelor (F.R. X.)

Materiale şi metode
-Proba de analizat: Mixtura agitanda (10% substanţă activă suspendată).
-Metoda de determinare: Testul „Mărimea particulelor” din FR X.
-Ustensile şi aparatură: lame şi lamele de microscop; lanametru.
-Modul de lucru: Se calculează cantitatea de suspensie ce trebuie analizată, având în
vedere prevederea FR X, că prebuie să se analizeze o cantitate de suspensie ce conţine 10mg
substanţă activă suspendată. Pentru acest calcul se ţine seama de concentraţia probei de analizat:
10% substanţă activă suspendată. Proba se depune (cu pipeta/ bagheta de sticlă) pe o lamă de
microscop şi se acoperă cu o lamelă. Se determină la lanametru numărul de diviziuni ale scalei
corespunzătoare diametrului fiecărei picături analizate, după care se calculează dimensiunea în μm
(1div = 4 μm). În mod obişnuit, se analizează toate particulele din probă. În scop didactic:
determinaţi diametrul la cel puţin 25 de particule.

Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Completaţi în tabel dimensiunile particulelor analizate şi marcaţi dimensiunea cu valoarea
cea mai mică şi dimensiunea cu valoarea cea mai mare. Analizaţi rezultatele şi trageţi concluzia.
Rezultate experimentale Interpretare rezultate
Nr. diametru diametru Proba FR X
(nr.div.) (μm) analizată admite
1
2
3
4
5
6 -nr. total de particule
7 analizate (100%) = -cel puţin 90% din
8 _______ particule un diametru:
9
10
-nr. de particule care  ________ μm
11
reprezintă 90% din
12
13
particulele analizate =
14 _________
15 -cel mult 10% din
16 -nr. de particule care particule un diametru:
17 reprezintă 10% din
18 particulele analizate  ________ μm
19 =_________
20
21
22
23
24
25

Concluzie: Proba analizată (corespunde/nu corespunde)___________________FR X.

103
 ►AP4.2.Studiul influenţei factorilor de formulare asupra
stabilităţii suspensiilor (metoda raportului de sedimentare)
Materiale şi metode
-Probe de analizat: Suspensie-S0 ; Suspensie-S2% ; Suspensie-S10% ; Suspensie-S20%
Se prepară în mojar câte 100 de grame din 4 suspensii cu aceeaşi compoziţie dar care conţin
cantităţi diferite de agent de suspendare (S0, S2%, S10%, S20%) în următoarele condiţii:
-compoziţia: 2,0 g carbonat bazic de bismut şi apă distilată până la 100 g, folosind 0%, 2%, 10%,
20% mucilag de metilceluloză 2%.
-timp de triturare: 3 minute.
Observaţie: Suspensiile de analizat pot fi preparate în prealabil, caz in care se vor supune direct analizei.

-Metoda de determinare: Aprecierea stabilităţii suspensiilor prin determinarea raportului

de sedimentare (F) cu metoda cilindrilor gradaţi, caz în care sedimentarea se produce sub
acţiunea forţei gravitaţionale. Cu cât F este mai mare, având o valoare mai apropiată de 1 cu atât
suspensia este mai stabilă.
-Ustensile şi aparatură: pahare gradate de 10 ml.
-Modul de lucru: Câte 10 ml din probele de analizat se agită 1-2 minute. Suspensiile
agitate se lasă în repaus (în eprubete gradate) şi citeşte volumul sedimentului depus după 1 oră.

Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Sediment depus (ml)

Proba
analizată HU H0
F
(după 1h) (iniţial)
S0
S2%
S10%
S20%
F= _______________

Concluzii
-Cea mai stabilă suspensie din seria analizată este suspensia____cu F =____
-Cantitatea de agent de suspendare (influenţează/nu inluenţează)_________
__________________stabilitatea suspensiilor.
-În seria de suspensii analizate, cantitatea optimă de mucilag de metilceluloză 2% ca
agent de suspendare este de________________________________________

►AP4.3.Studiul caracterelor de curgere la sistemele

structural viscoase
 Materiale şi metode
-Probe de analizat: Mucilag de metilceluloză 2%; respectiv Gel de metilceluloză 5%.
Probele se păstrează la frigider.
-Metoda de determinare: Determinarea reogramelor (curba de curgere şi curba de
viscozitate) cu viscozimetrul rotaţional prevăzut cu 12 trepte de viteză şi două domenii de
sensibilitate (SI şi SII). Din reograme se evaluează comportamentul la curgere, prin comparare
cu aspectul reogramelor din literatură.
-Ustensile şi aparatură: Aparatul RHEOTEST RV, folosind perechea de cilindri S/S1 în
cazul mucilagului şi perechea de cilindri H/H pentru gel.
104
 -Modul de lucru: Cantitatea probei se stabileşte în funcţie de specificaţiile din prospectul
aparatului referitoare la volumul necesar, prevăzut în funcţie de cilidrii folosiţi. Cantitatea se va
stabili ca fiind egală cu volumul prevăzut, iar cântărirea probei se va face direct în cilindrul
exterior- în cazul mucilagului şi respectiv pe cartelă de celuloid în cazul unguentului.
Proba de analizat se introduce în cilindrul exterior fix în care se scufundă cilindrul interior
mobil. Viteza de rotaţie a cilindrului interior se reglează treptat parcurgând cele 12 trepte de
viteză (timp în care se produce destructurarea sistemului) şi apoi se revine treptat la treapta
iniţială (timp în care începe restructurarea sistemului). La fiecare treaptă de viteză aplicată se
citeşte indicaţia cadranului aparatului fixat în domeniul de sensibilitate-SI şi se consemnează în
tabele ca fiind - forţa de rezistenţă opusă de probă în timpul forfecării. Dacă acul indicator iese
din scala cadranului, citirea valorii se va face la sensibilitatea II.

 Rezultate experimentale
Utilizaţi datele din prospectul aparatului şi completaţi tabelele.

Rezultate pentru proba-mucilag de metilceluloză 2% (cilindrii S/S1)

η
treapta D τ
-1 α sensibilitatea 2 (cP = (Pa.s
de viteză (s ) (dyne/cm )
mPa.s) = mPa.s / 1000)
1
2
3

DESTRUCTURARE
4
5
6
7
8
9
10
11
12
11
10
RESTRUCTURARE

9
8
7
6
5
4
3
2
1

105
Rezultate pentru proba-gel de metilceluloză 5% (cilindrii H/H)
η
treapta D τ
-1 α sensibilitatea 2 (cP = (Pa.s
de viteză (s ) (dyne/cm )
mPa.s) = mPa.s / 1000)
1
2
3

DESTRUCTURARE
4
5
6
7
8
9
10
11
12
11
10

RESTRUCTURARE
9
8
7
6
5
4
3
2
1

Menţionaţi formulele aplicate la calcul şi unităţile de măsură pentru:

-tensiunea tangenţială ()

-viscozitatea ()

106
 Interpretarea rezultatelor
Reprezentaţi grafic curbele ce curgere şi curbele de viscozitate pentru probele analizate,
utilizând PC şi programul Excel. Lipiţi reogramele în tabele.

-curba de curgere- -curba de viscozitate-

Proba: Mucilag de metilceluloză 2%

-curba de curgere- -curba de viscozitate-

Proba: Gel de metilceluloză 5%

Comparaţi reogramele obţinute cu datele din literatura de specialitate (vezi fig. din partea
de seminar) şi consemnaţi concluziile.

 Concluzii
-Mucilagul de metilceluloză 2% prezintă o curgere______________________
-Gelul de metilceluloză 5% prezintă o curgere______________________
-Cele două tipuri de curgere se caracterizează prin:
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
107
 Data_____________

LUCRAREA PRACTICĂ 6
Scopul lucrării:
-Verificarea rezultatelor aplicaţiilor practice AP1-AP4; discuţii şi consultaţii.
-Prezentarea seriei B de aplicaţii cu desfăşurare prin rotaţie pe subgrupe de lucru:

Data_____________

LUCRĂRI PRACTICE 7-10

Scopul lucrărilor:
-Efectuarea aplicaţiilor practice AP5-AP8

108
 Data_____________

APLICAŢIE PRACTICĂ 5 (AP 5)

Scopul lucrării:
-Analize reologice la sistemele pulverulente:
-cunoaşterea metodelor şi aparaturii utilizate pentru determinarea parametrilor reologici;
-însuşirea abilităţii practice de a caracteriza proprietăţile de curgere ale unei pulberi prin determinări
experimentale:
-determinarea volumelor şi densităţilor în diferite stări de tasare („aşezare”) a particulelor;
-calcularea parametrilor care caracterizează curgerea şi proprietăţile de compresibilitate;
-determinarea suprafeţei specifice;
-determinarea capacităţii de alunecare;
-deprinderea abilităţilor practice de a determina capacitatea de absorbţie de apă a pulberilor, şi de a
prelucra în mod adecvat rezultatele experimentale.

►AP5.1.Determinarea parametrilor reologici la o pulbere

Materiale şi metode
-Proba de analizat: lactoză pulbere.
-Metode de determinare:
-determinarea volumelor aparente- Va, Vt şi a maselor volumice aparente- da, dt;
-determinarea masei volumice reale- dr;
-calcularea parametrilor: porozitate- , raportul lui Hausner- RH, indicele lui Carr- IC;
-determinarea suprafeţei specifice- S0;
-evaluarea capacităţii de alunecare prin determinarea unghiului de repaus- şi a
factorului de curgere- f (metoda cu ajutorul pâlniei).

Aparatură, mod de lucru, rezultate experimentale

-Determinarea volumelor aparente-Va, Vt şi a maselor volumice aparente-da, dt:

-metoda: Cu ajutorul cilindrilor.
-mod de lucru: Se cântăresc 100 g probă de analizat, se introduc într-un cilindru gradat, şi se
citeşte volumul aparent (Va) a probei analizate, fără tasarea acesteia. Se tasează pulberea
lăsând cilindrul să cadă pe o masă de lemn, de la 5-10 cm înălţime, de 30 ori. Se citeşte
volumul în stare tasată (Vt).

-da se calculează din raportul masei particulelor din care este alcătuit
patul de pulbere (G = 100 g) şi volumul aparent (Va) determinat înainte
de tasarea acestui pulberii, cu formula:
-dt se calculează din raportul masei particulelor din care este alcătuit
patul de pulbere (G = 100 g) şi volumul aparent în stare tasată (Vt)
determinat după tasarea pulberii, cu formula:

-rezultate experimentale:
Va = ______ml; da = = _______g/cm3

Vt = ______ml; dt = = _______g/cm3

-Determinarea masei volumire a particulelor-dr (densitate reală):

109
-metoda picnometrică;
-modul de lucru: Se cântăreşte picnometrul cu precizie de patru zecimale, la balanţa analitică
în stare uscată /a/, apoi picnometrul umplut cu benzen (mediul lichid care umectează dar nu
dizolvă lactoza) /b/, picnometrul conţinând cca 2-5 g pulbere /c/ şi picnometrul cu pulbere peste
care s-a turnat mediul lichid /d/.
- dr se calculează după formula:

dr=densitatea reală a pulberii,

dm=densitatea mediului lichid.

-rezultate experimentale:
a = ______g; b = ______g; c = ______g; d = ______g;

dr = = _______g/cm3

-Calcularea parametrilor , RH, IC:

-metode: Se utilizează parametrii da, dt şi dr anterior determinaţi; se aplică formulele de calcul:
-Porozitatea: este raportul volumului spaţiilor
goale faţă de volumul ocupat de pulbere.

-Raportul lui Haussner (RH): permite

studiul fricţiunii dintre particule, care intervine în
cazul curgerii (mişcării) particulelor.

-Indicele lui Carr (IC): se mai numeşte şi

factor de compresibilitate, fiind un parametru ce
permite clasificarea pulberilor după capacitatea
de compresibilitate.

-rezultate experimentale:
- = =____________

-RH = =____________
-IC = =____________

-Determinarea suprafeţei specifice (S0):

-metoda: metoda permeabilităţii gazelor.

-modul de lucru: Se introduce în tubul „U” o
cantitate de apă (lichid manometric) astfel încât nivelul
de echilibru să fie sub semnul 2. În tubul „A” se
introduce o cantitate cântărită (10g-15 g) de pulbere,
tasând uşor cu o baghetă de sticlă, şi se conectează la
tubul „U”, robinetul fiind în poziţie deschisă. Se extrage
aerul prin tubul lateral, până ce nivelul apei se ridică
deasupra semnului 1 apoi se închide robinetul şi se
cronometrează timpul t0 în care nivelul apei scade de la
semnul 1 la semnul 2. Se măsoară concomitent
diferenţele de nivel între cele două ramuri ale
manometrului, corespunzătoare poziţiilor nivelelor 1 şi 2,
valori notate cu h1 şi h2.

Aparat pentru determinarea suprafeţei specifice

110
 - rezultate experimentale:
-h1 = _________cm; h2 = _________ cm

-t0 = ___________ secunde

-raza tubului A = _________cm

-L (înălţimea, grosimea coloanei de pulbere)

=_______cm

- (temperatura aerului) = 20 C

-raza tubului cu semnele 1-2 = _______cm

-interpretarea rezultatelor:

K= factor de permeabilitate pentru aer

η = vâscozitatea aerului
τ= temperatura aerului (în Celsius)
ε= porozitatea anterior determinată
a= aria secţiunii tubului „A” (cm2)
V0= volumul porţiunii cuprinse între semnele 1 şi 2 ale tubului (cm3)
dapă= densitatea apei (g/cm3)
m= masa de pulbere (g)
L= grosimea stratului de pulbere (cm)
dreal= densitatea reală a pulberii (g/cm3)
g= acceleraţia gravitaţională (981 cm.sec-2)
t0= timpul necesar deplasării lichidului manometric de la poziţia 1
la poziţia 2 (sec)
h1, h2= diferenţele de nivel între cele două ramuri ale
manometrului, corespunzătoare poziţiilor nivelelor 1 şi 2 (cm)
f= factor al cărui valoare depinde de forma şi dispoziţia particulelor:
-f=4,5 -în cazul particulelor izodiametrice sau aranjate haotic.

-rezultate calculate:
- = (anterior calculată) =_____________

-V0 = = _________ml

-a = =__________cm2

-K = =___________

-f = ___________

- = =__________Poise

-S0 = = ________cm2/g

-Evaluarea capacităţii de alunecare

prin determinarea unghiului de repaus- şi a factorului de curgere- f:
-metoda cu ajutorul pâlniei: se foloseşte un dispozitiv cu pâlnie şi vibrator electric; cronometru.

111
 -Dispozitivul cu pâlnie şi vibrator electric: Este
alcătuit dintr-o pâlnie cu diametrul orificiului de scurgere de
5-8 mm, montată pe stativul vibratorului electric. Orificiul de
scurgere a pâlniei se închide cu un dop.
-modul de lucru: Se introduce în pâlnie o cantitate
definită (100 g) de pulbere (m), se pune în funcţiune
vibratorul legat la o amplitudine corespunzătoare (medie),
se scoate dopul şi se cronometrează timpul (t) necesar
scurgerii pulberii din pâlnie. Se măsoară înălţimea
grămăjoarei de pulbere formată (h), respectiv raza de bază
a conului de pulbere (r).
Dispozitiv cu pâlnie şi vibrator

-rezultate experimentale şi interpretare:

-t = _________ secunde; h = ________ cm; r = _______cm

-se calculează factorul de curgere: f =m / t = _____ g/s

- se calculează tg  = h / r = ____; unghiul de repaus =___

Concluzii

Parametrii reologici determinaţi la proba analizată (lactoza pulbere)

Rezultate
nr. Parametrul
practice Date din literatură Concluzii
determinat
(unitate de măsură)
1. Volumul aparent-Va -
2. Densitatea aparentă- da -
3. Densitatea tasată- dt -
4. Densitatea reală- dr -
5. Porozitatea-  -
-curgere Curgere:
< 1,25 bună
Raportul Hausner- RH
6. necesită
= 1,25-1,5
lubrefiant
> 1,5 necorespunzător
-compresibilitate Compresibiliate:
= 5-12% excelentă
Indicele Carr- IC = 12-17% bună
7. = 17-20% medie
= 21-28% slabă
= 28-35% foarte slabă
> 35% extrem de slabă
8. Suprafaţa specifică- S0
-curgere Curgere:
α < 25 foarte bună
α= 25-30 bună
9. Unghiul de repaus- α
α= 30-40 corespunzătoare
necorespunzăto
α > 40
are
-curgere Curgere:
f < 1,6 foarte coezivă
10. Factorul de curgere- f f= 1,6-4 coezivă
f= 4-10 uşoară
f > 10 liberă

112
 ►AP5.2.Determinarea capacităţii de absorbţie de apă
Materiale şi metode
-Probe de analizat:
-metilceluloză (MC),
-carboximetilceluloză sodică (CMC-Na),
-bentonită.
-Metoda de determinare: Determinarea „cifrei de absorbţie” la saturaţie, evaluată prin
determinarea „cifrei de absorbţie” („cifra Enslin”), parametru care reprezintă cantitatea de apă
absorbită de 1 g substanţă la saturaţie.

Aparatul Enslin

-Ustensile şi aparatură: Aparat Enslin, hârtie de filtru, apă distilată.

-Modul de lucru: Înainte de a începe determinarea, se introduce apă în aparat şi se
reglează nivelul lichidului astfel încât acesta să fie în contact cu placa poroasă la un capăt, iar la
celălalt capăt să umple complet pipeta gradată, fără a picura. Se aşează o rondelă de hîrtie de
filtru pe placa poroasă şi se aşteaptă puţin până aceasta se umezeşte. Pe hîrtia de filtru se
introduce 1,00 g din proba de analizat. Se citeşte volumul de apă (V=ml) absorbit de pulbere,
din 30 în 30 de secunde, timp de 2,5-5 minute.

Rezultate experimentale şi Interpretarea rezultatelor

Se reprezintă grafic cifrele de absorbţie determinate experimental (ordonată) în funcţie de timp
(abscisă), obţinându-se astfel „curba de absorbţie” pentru fiecare probă analizată.
Determinarea capacităţii de absorbţie la proba-metilceluloză (MC)

Timpul Volum CA la
Cantitate
„t” absorbit timpul „t” al
absorbită
(min) (ml) determinării
„G” (g)

1
2
3
4
Curba de absorbţie de apă
5 (cu ecuaţia dreptei)

CA sat = tg α =

113
Determinarea capacităţii de absorbţie la proba-carboximetilceluloză sodică (CMC-Na)

Timpul Volum CA la
Cantitate
„t” absorbit timpul „t” al
absorbită
(min) (ml) determinării
„G” (g)

1
2
3
4
Curba de absorbţie de apă
5 (cu ecuaţia dreptei)

CA sat = tg α =

Determinarea capacităţii de absorbţie la proba-bentonită

Timpul Volum CA la
Cantitate
„t” absorbit timpul „t” al
absorbită
(min) (ml) determinării
„G” (g)

1
2
3
4
Curba de absorbţie de apă
5 (cu ecuaţia dreptei)

CA sat = tg α =

Concluzii
-Metilceluloza analizată are cifra de absorbţie CA = _____________________
-Carboximetilceluloza sodică analizată are cifra de absorbţie CA = _________
-Bentonita analizată are cifra de absorbţie CA = ________________________

114
 Data_____________

APLICAŢIE PRACTICĂ 6 (AP 6)

Scopul lucrării:
-Determinarea mărimii particulelor la formele farmaceutice pulverulente:
-cunoaşterea metodei de pulverizare la moara cu bile, a factorilor care influenţează eficienţa pulverizării şi
deprinderea abilităţii practice de a stabili o procedură experimentală în funcţie de factorul luat în studiu;
-cunoaşterea metodelor de evaluare a mărimii particulelor la formele pulverulente;
-însuşirea abilităţii practice de efectuare a unor studii experimentale:
-studiul influenţei variabilelor tehnologice de la pulverizare asupra granulometriei pulberii
(metoda de clasificare prin cernere);
-deprinderea abilităţilor corecte de observare a rezultatelor, de interpretare a semnificaţiilor practice şi de
a ajunge la concluzii susţinute de experiment.
-Controlul calităţii pulberilor farmaceutice:
-cunoaşterea testelor de calitate oficinale, a metodelor de determinare şi a condiţiilor de calitate admise de FR X;
-cunoaşterea aparaturii, a modului de lucru şi de interpretare a rezultatelor, la efectuarea testului „gradul
de fineţe”
-Controlul calităţii granulatelor farmaceutice:
-cunoaşterea testelor de calitate oficinale, a metodelor de determinare şi a condiţiilor de calitate admise de FR X;
-cunoaşterea aparaturii, a modului de lucru şi de interpretare a rezultatelor, la efectuarea testului
„mărimea particulelor”.

►AP6.1.Studiul influenţei variabilelor tehnologice

de la pulverizare asupra granulometriei pulberii
(metoda de clasificare prin cernere)
Materiale şi metode
-Proba de analizat: Zahăr cristalizat (0,8 – 2,0 mm). Dmediu = 1400 m.
-Variabilă tehnologică de studiat: „timpul de pulverizare”.
-Metoda de studiu: O cantitate de pulbere se supune pulverizării la moara cu bile un anumit
timp. La anumite intervale de timp precizate, pulberea se scoate din moară şi se determină distribuţia
granulometrică prin metoda cernerii, după care se reintroduce în aparat. Se determină grafic distribuţia
granulometrică, în mod comparativ, apreciindu-se influenţa timpului de pulverizare asupra dimensiunii
particulelor. Din reprezentarea distribuţiei granulometrice cumulate, se estimează cu o anumită
probabilitate, dimensiunea medie a particulelor care se obţin în condiţiile de pulverizare ale
experimentului.
-Ustensile şi aparatură: moara cu bile, bile de porţelan, cutii pentru cântărirea
pulberilor, balanţă; dispozitiv de agitare prin vibraţii a unui set de site pentru sortare.
-Modul de lucru: Moara cu bile are două containere din porţelan. Ele sunt fixate cu
ajutorul unui capac metalic fixate cu şurub de corpul morii, producător de rotaţii mecanice. În
timpul funcţionării se rotesc containerele împreună cu bilele, care prin lovire şi frecare
realizează pulverizarea.
Precauţii:
- în timpul încărcării respectiv a golirii containerelor se asigură că aparatul este
debranşat de la reţeaua electrică!
-în timpul unei pulverizări se folosesc containere perfect echilibrate (în greutate)!
-Se umplu cele două containere cu câte 100 g probă şi cu câte 200 g bile cu diametrul
25 mm. Moara se porneşte de la buton. Se fixează viteza de rotaţie la 60 rot/min. Se acţionează
5 minute, după care se golesc containerele şi pulberea rezultată se va analiza granulometric
prin cernere. Pulberea se reintroduce în cantităţi egale în cei doi cilindri ai morii. Se repetă
experimentul acţionând moara timp de încă 5 minute (total 10 minute), şi apoi încă 5 minute
(total 15 minute).
-Analiza granulometrică: Pulberea recoltată în fiecare caz se plasează pe rând pe sita
superioară a setului de site constituit din sitele 1, 2, 3, 4 .
115
 Sita superioară va fi cea cu dimensiunile cele
mai mari ale ochiurilor (sita1), celelalte site fiind aşezate
dedesubt în ordine descrescătoare a dimensiunilor
ochiurilor. Se aşează setul de site pe platforma
vibratorului de sortare şi se fixează cu lama cu şurub
aplicată deasupra sitei superiore şi ancorată de cele
două bare verticale, de sprijin, ale vibratorului. Se pune
aparatul în funcţiune timp de 10 minute, pe frecvenţa
medie. După oprirea aparatului se recuperează separat
fracţiunile de pe fiecare sită şi se cântăresc.
Se repetă operaţia de sortare pentru pulberea
din fiecare timp experimental.

Dispozitiv de agitare
a setului de site prin vibrare Erweka tip GSA

Rezultate experimentale

Clasificarea prin cernere a pulberii rezultate, în funcţie de timpul de pulverizare

Interval de clasă Refuzul pe site
cantitate (g) / frecvenţa (%)
media
după 5 min de după 10 min după 15 min
Rezultate
dimensiunea interva-
ochiurilor lului de pulverizare de pulverizare de pulverizare cumulate
sitei clasă
(µm) Xi Ni 10min Ni 20min Ni 30min *Ni *ni *ni
(µm) g g g
(%) (%) (%) (%) (% refuz) (% pasaj)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
850 0 0% 100%
Sita 0-850
1 1 2+3+4+5+6
Sita 1-
Sita 1-
2 1+2 3+4+5+6
Sita 2-
Sita 2-
3 1+2+3 4+5+6
Sita 3-
Sita 3-
4 1+2+3+4 5+6
Sita 4-
Sita 4-
5 1+2+3+4+5 6
Sita 5-100
100 6 100% 0%
-% -se calculează raportat la cantitatea iniţială a probei (200g)
*ni = suma procentului de particule *Ni din fiecare clasă

Interpretarea rezultatelor
În cazul experimentului efectuat (pulverizare şi sortare din 5 în 5 minute), se pot trasa 3
curbe granulometrice (la 5 min de pulverizare, 10 minute de pulverizare, 15 minute de
pulverizare). Reprezentaţi cele 3 curbe pe acelaţi grafic pentru a putea compara evoluţia
mărimii particulelor prin creşterea timpului de pulverizare. Datele din coloanele 2, 4, 6 şi 8 (tab.)
se vor reprezenta pe acelaşi grafic, marcându-se pe axa absciselor media intervalelor de clasă-
Xi (µm), iar pe ordonată frecvenţele-Ni (%) a particulelor pe diferite clase. Se obţin astfel curbele
granulometrice, în funcţie de timpul de pulverizare. Lipiţi graficul obţinut în tab. următor. Pentru
fiecare curbă, notaţi diametrul mediu al particulelor cu frecvenţa cea mai mare (dp)

Distribuţia granulometrică a pulberii, în funcţie de timpul de pulverizare

116
 dp 5 min =________µm; dp 10 min =________µm; dp 15 min =_________µm.

Dacă se face suma particulelor din fiecare clasă şi se reprezintă grafic subtotalurile
succesive în funcţie de diametrul particulelor, se poate obţine curba de frecvenţă cumulativă în
două variante :
-curba este crescătoare şi se numeşte curbă de pasaj;
-curba este descrescătoare şi se numeşte curbă de refuz.
Curbele de frecvenţă procentuală cumulativă permit determinarea diametrului mediu al
particulelor, care se diteşte la nivelul frecvenţei 50%,
Trasaţi curba de distribuţie cumulativă, reprezentând pe abscisă mediile intervalelor de
clasă- Xi (µm) (coloana 2), iar pe ordonată frecvenţele cumulate-ni (%) (coloana 9 şi coloana 10
din tab.). Lipiţi graficul obţinut în tab.

Distribuţia granulometrică cumulativă

dp la 50% =________µm

Concluzii
-Timpul de pulverizare (influenţează/nu influenţează)______________mărimea
particulelor. Creşterea timpului de pulverizare determină o (mărire/micşorare)_________a
dimensiunii particulelor pulberii, de la dpiniţial=___µm la dp=____ µm după 5 minute de
pulverizare, la dp=_____µm după 10 min de pulverizare, respectiv la dp=____µm după 15
minute de pulverizare.
-Pulverizarea zahărului (0,8-2,0 mm) cu 200 g bile (25 mm) la 60 rot/min determină
obţinerea unei pulberi cu dimensiunea medie probabilă a particulelor =_____µm.

►AP6.2.Determinarea gradului de fineţe la puberi (FR X)

117
 Materiale şi metode
-Proba de analizat: „Pudră cu saprosan”.
-Metoda de determinare: Testul „Gradul de fineţe” din FR X . Se analizează proba
conform metodei prevăzute la determinarea uniformităţii fineţii pulberilor, având în vedere că la
pudre se prevede un grad de fineţe corespunzător sitelor VIII-IX sau mai fine.
-Ustensile şi aparatură: sitele VIII şi IX prevăzute cu capac şi recipient colector.
-Modul de lucru: 20 g pulbere se introduc pe sita VIII şi se agită timp de 20 de minute.
Reziduul rămas pe sită se cântăreşte. Cernutul se introduce pe sita IX şi se agită 20 de minute.
Se cântăreşte reziduul rămas pe sită.
Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Determinarea „Gradului de fineţe” la pudre

Rezultate
Interpretare rezultate
experimentale
g pulbere analizată % pulbere analizată FR X admite
-reziduu pe sita VIII
-reziduu pe sita IX
% se calculează raportat la 20 g (proba analizată)

Concluzie
-Proba analizată (corespunde/nu corespunde)______________________FR X.

►AP6.3.Determinarea mărimii particulelor la granulate (FR X)

Materiale şi metode
-Proba de analizat: „Granulat cu gliceroforfat de calciu”.
-Metoda de determinare: Testul „Mărimea particulelor” din FR X. Se determină conţinutul în
particule cu dimensiuni mai mici de 0,8 mm, considerate ca fiind „pulbere”.
-Ustensile şi aparatură: sita IV prevăzută cu capac şi recipient colector.
-Modul de lucru: 20 g granulat se introduc pe sita IV şi se agită uşor. Reziduul rămas pe
sită se cântăreşte.
Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Determinarea „Mărimea particulelor” la granulate

Rezultate
Interpretare rezultate
experimentale
g diferenţa între cântăriri (g) diferenţa % FR X admite
-cantitatea
analizată
-reziduu pe sita IV
-diferenţa între cântăriri reprezintă diferenţa dintre cantitatea de probă analizată şi rezidulul rămas pe sită
- se calculează raportat la 20g (proba analizată)

Concluzie
-Proba analizată (corespunde/nu corespunde)______________________FR X.

Data_____________

APLICAŢIE PRACTICĂ 7 (AP 7)

118
 Scopul lucrării:
-Reglarea maşinii de comprimat prin evaluarea rezistenţei comprimatelor la rupere:
-cunoaşterea maşinii de comprimat cu exccentric, a timpilor de funcţionare, a avantajelor şi
dezavantajelor faţă de maşina rotativă;
-însuşirea abilităţii practice de a regla maşina de comprimat pentru un ciclu de preparare;
-exersarea şi însuşirea deprinderilor necesare pentru a realiza un amestec pentru comprimare
corespunzător ca şi granulometrie şi cantitate; de a realiza comprimate cu conţinut corespunzător de
substanţă activă;
-cunoaşterea aparaturii şi metodelor de determinare a rezistenţei mecanice a comprimatelor; însuşirea
deprinderilor de manipulare şi de utilizare corectă a acestora;
-însuşirea abilităţii de a formula, obţine şi eticheta corect un produs de tip comprimate.

►AP7.1.Reglarea maşinii de comprimat

prin evaluarea rezistenţei comprimatelor

Obiectiv: Se cere să se prepare la maşina de comprimat cu excentric (alternativă) 10

de comprimate cu aspirină, cu un conţinut de 500 mg substanţă activă/comprimat, cu diametru
de 13 mm. Formula de preparare pentru 1000 comprimate:

Acid acetilsalicilic (III) 500,0g

Granulat simplu (III) 100,0g
Talc 50,0g

Menţionaţi masa unui comprimat (500 mg aspirină/compr.): __________g.

Prepararea amestecului pentru comprimare:

-Obţinerea granulatului simplu (III):

Preparaţi granulatul simplu în cantitate ¼ ; menţionaţi cantităţile substanţelor utilizate.

-formula de preparare: 1/4 -rolul componentelor:

Lactoză 80,0g _____g

Amidon 20,0g _____g

Mucilag de metilceluloză q.s. _____g

-tehnica de preparare: Pulberile se amestecă în mojar şi se aglutinează cu mucilag de metilceluloză într-o masă
aderentă cu aspect pulverulent. Se foloseşte o cantitate cântărită de mucilag, cantitatea utilizată la granulare
determinându-se prin diferenţă. Masa aglutinată se granulează prin metoda presării prin sită (se foloseşte sita cu
plasă). Granulatul se usucă la temperatura camerei, se omogenizează (sita III) şi se separă de de pulbere (sita IV).
Se foloseşte granulatul rămas pe sita IV.

-Obţinerea amestecului pentru comprimare:

Preparaţi amestec pentru comprimare în cantitate corespunzătoare pentru 15
comprimate. Menţionaţi cantităţile substanţelor utilizate.

119
 -formula de preparare: 15 compr. -rolul componentelor:

Acid acetilsalicilic (III) ______ g

Granulat simplu (III) ______g

Talc ______g

-tehnica de preparare: Aspirina (III), granulatul simplu (III) şi talcul se amestecă într-o patentulă, cu
ajutorul unei cartele, astfel încât să se obţină un amestec omogen, evitând pulverizarea acestuia.
-modul de utilizare al amestecului: Se cântăresc pe cartele, la balanţa analitică, 5 porţii de câte 0,650 g material
de comprimat, care vor servi pentru reglarea maşinii de comprimat. Restul de amestec se utilizează pentru
obţinerea celor 10 comprimate.

 Comprimarea la maşina cu excentric

-Reglarea maşinii de comprimat:
Ştiind compoziţia materialului de comprimat, se stabileşte prin calcul cantitatea de material
ce revine pentru un comprimat, astfel încât comprimatul să conţină doza prevăzută de substanţă
activă. De ex: pe baza formulei s-a stabilit că pentru a obţine comrimate cu 500 mg
aspirină/comprimat, un comprimat trebuie să aibă greutatea de 0.650 g.
Se montează perechea de ponsoane cu  13 mm, cu matriţa corespunzătoare. Pentru a
realiza reglarea maşinii de comprimat, trebuie pregătite 5 porţii de material de comprimat de
câte 0,6500 g, cântărite la balanţa analitică.
Înainte de comprimare sunt necesare următoarele operaţiuni preliminare:
-reglarea poziţiei de nivel superioare a ponsonului inferior;
-reglarea poziţiei de nivel inferior al ponsonului inferior;
-reglarea poziţiei de nivel inferior al ponsonului superior.
-Determinarea rezistenţei comprimatelor cu aparatul Perelmann-Brodski (4.20):

-Modul de lucru: Comprimatul se aşează pe cele

două plăci situate la o distanţă de 5 mm între ele. Pe mijlocul
comprimatului se aplică un vârf ascuţit fixat de o bară,
prevăzută la partea superioară cu un rezervor în care se
plasează greutăţi suplimentare succesive până la sfărâmarea
comprimatului.

Comprimatele se consideră satisfăcătoare dacă

suportă o greutate de 2,0-2,5 kg (30-40 N).

Aparatul Perelmann-Brodski
-Obţinerea comprimatelor, condiţionare şi etichetare: După reglarea maşinii de
comprimat, se comprimă restul amestecului, obţinându-se astfel 10 comprimate. Condiţionaţi
comprimatele obţinute în cutie de plastic, etichetată intern. Pe etichetă se menţionează:
concentraţia de aspirină/comprimat, numărul de comprimate (cifre romane) şi data preparării şi
valabilitatea.
Conservare
În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umiditate.

Data_____________

120
 APLICAŢIE PRACTICĂ 8 (AP 8)
Scopul lucrării:
-Controlul calităţii comprimatelor:
-cunoaşterea testelor de calitate oficinale, a metodelor de determinare şi a condiţiilor de calitate admise
de FR X;
-cunoaşterea aparaturii, a modului de lucru şi de interpretare a rezultatelor, la efectuarea testului „dozare”;
-Testul de dezagregare:
-cunoaşterea principiului determinării, a aparaturii, a modului de lucru şi de interpretare a rezultatelor, la
efectuarea testului pentru determinarea calităţii formelor farmaceutice (granulate, comprimate);
-Testul de dizolvare:
-cunoaşterea principiului determinării, a aparaturii, a modului de lucru şi de interpretare a rezultatelor, la
efectuarea testului pentru determinarea calităţii formelor farmaceutice;
-însuşirea abilităţii practice de efectuare a unor studii experimentale: studiul de dizolvare la comprimate;
-deprinderea abilităţilor corecte de manipulare a aparaturii, de determinare a curbei de dizolvare, de
interpretare a semnificaţiilor practice şi de cunoaştere a domeniilor de aplicabilitate practică.

►AP8.1.Determinarea conţinutului de substanţă activă

la comprimate (dozarea) (FR X)

Materiale şi metode
-Proba de analizat: Comprimate de paracetamol- 500mg/comprimat.
-Metode: Testul „Dozare” din monografia „Compressi. Tabulettae” (Comprimate)- FR X;
testul „Dozare” din monografia „Compressi Paracetamoli” (Comprimate de paracetamol)- FR X.
-Ustensile şi aparatură: balanţă analitică, mojar- pentru pregătirea probei; 2 baloane
cotate de 100 ml, hârtie de filtru, pâlnie şi stativ de filtrare, spectrofotometru- pentru
determinarea conţinutului în substanţă activă.
-Modul de lucru:
-pregătirea probei: Se cântăresc 20 de comprimate şi se calculează masa medie. Se
pulverizează comprimatele. Se cântăreşte o cantitate de pulbere, corespunzătoare la 0,1 g
paracetamol, reprezentând proba de luat în lucru. În scop didactic: se utilizează un singur
comprimat la care se determină masa (la balanţa analitică), după care se pulverizează şi se ia ca
probă o cantitate de pulbere care conţine 0,1 g paracetamol. De ex: dacă se utilizează 1
comprimat cu masa de 0,7000g, acesta se pulverizează, iar din pulbere se cântăresc 0,1400g,
constituind proba de luat în lucru.
-modul de lucru: Pulberea de comprimate (proba de luat în lucru) se agită cu 50 ml acid sulfuric
0,05 mol/l timp de 30 de minute şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml într-un balon
cotat. Se filtrează, îndepărtând primii 20 ml de filtrat. 1 ml soluţie filtrată se diluează cu acid
sulfuric 0,05 mol/l la 100 ml, într-un balon cotat şi se determină absorbanţa la 243 nm.
1%
-conţinutul în C8H9NO2 (paracetamol): Se calculează pe baza absorbanţei specifice A 1cm la 243
nm = 645, ţinând cont de diluţie, de cantitatea de pulbere luată în lucru şi de masa medie a
comprimatelor.
1%
Absorbanţa specifică (A 1cm ) la o anumită lungime de undă reprezintă absorbanţa
corespunzătoare unui strat de soluţie cu grosimea de 1 cm, care conţine 1 g substanţă în 100 ml şi
este o constantă caracteristică fiecărei substanţe. Cunoscând valoarea absorbanţei specifice se
calculează concentraţia probei analizate, conform formulei:
1%
c = A / A 1cm , în care A = absorbanţa probei, c = concentraţia probei în g/100ml

Rezultate experimentale

121
 Conţinutul în paracetamol al comprimatelor
Proba analizată Proba luată în lucru Comprimate
diluţia la concentraţia concentraţia
absorbaţa concentraţia pregătirea în 0,14g pulbere de comprimate în 0,700g pulbere
(A) (g/100ml) probei
de comprimate (mg/compr.)
(D) g mg

1%
-concentraţia probei analizate se calculează cu formula: c = A / A 1cm
-concentraţia probei luate în lucru (g) = concentraţia probei analizate (g/100ml) x D

Interpretarea rezultatelor şi concluzie

Determinarea conţinutului în paracetamol (dozarea) la comprimate

Comprimate analizate conţinut Abatere
conţinut declarat faţă de conţinutul declarat admisă
masa medie în FR X
determinat (mg / compr.)
(mg /
(mg / compr.) compr.) mg % (%)

-concluzie:
-Proba analizată (corespunde/nu corespunde)__________________FR X.

►AP8.2.Determinarea dezagregării la granulate (FR X)

Materiale şi metode
-Probe de analizat: - „granulat cu glicerofosfat de calciu” (zahar granulat) sau
- „pelete cu paracetamol” (zahar granulat)
-Metoda de determinare şi modul de lucru: Testul „Dezagregare” din monografia
„Granulata” (Granulate)- FR X; Metoda B de la „Determinări farmacotehnice”, „Dezagregare”- FR
X.
-Ustensile şi aparatură: 2 pahare de 100 ml; baie de apă.

Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Dezagregarea granulatelor
Proba analizată Condiţii experimentale timp (min)
mediul şi
cantit. temp. rezultate admis
denumire volumul agitare
(g) (C) experimentale de FR X
(ml)
-granulat cu glicerofosfat de calciu
-pelete cu paracetamol

Concluzii
-Proba „granulat cu glicerofosfat de calciu” (corespunde/nu corespunde)____________FR X.
-Proba „pelete cu paracetamol” (corespunde/nu corespunde)________________FR X.

►AP8.3.Determinarea dezagregării la comprimate (FR X)

122
 Materiale şi metode
-Probe de analizat:
-„comprimate cu acid acetilsalicilic 500 mg/compr.”
(comprimate neacoperite); sau
-„comprimate efervescente paracetamol 250 mg/compr.”.
-Metoda de determinare şi modul de lucru: Testul „Dezagregare” din monografia
„Compressi. Tabuletae” (Comprimate)- FR X; Metoda B de la „Determinări farmacotehnice”,
„Dezagregare”- FR X.
-Ustensile şi aparatură: 2 pahare de 100 ml; baie de apă.

Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Dezagregarea comprimatelor
Proba analizată Condiţii experimentale timp (min)
mediul şi
cantit. temp. rezultate admis
denumire volumul agitare
(g) (C) experimentale de FR X
(ml)
-compr. neacop. cu aspirină
-compr. eferv. cu paracetamol

Concluzii
-Proba „comprimate cu acid acetilsalicilic 500 mg/compr.” (corespunde/nu
corespunde)_________FR X.
-Proba „comprimate efervescente paracetamol 250 mg/compr.” (corespunde/nu
corespunde)________FR X.

►AP8.4.Studiu de dizolvare in vitro la comprimate

Materiale şi metode
-Proba de analizat:
-comprimate de acid acetilsalicilic 500 mg/compr. (comprimate neacoperite).
-Metoda de determinare:
Testul de dizolvare prevăzut de USP 30 la monografia „Comprimate de acid acetilsalicilic”.
Aceste comprimate sunt considerate corespunzătoare dacă în timp de 30 de minute se
dizolvă cel puţin 80% din acidul acelisalicilic conţinut de comprimate. În mod uzual determinarea se
efectuează pe 6 comprimate, în mod separat şi durează 30 de minute. Se prelevează în final o
probă de soluţie la care se dozează cantitatea de substanţă dizolvată şi se apreciază dacă proba
analizată corespunde sau nu calităţii impuse (rezultatul reprezentând media rezultatelor obţinute cu
cele 6 comprimate analizate). În scop didactic se efectuează testul cu 1 comprimat, timp de 30
minute, şi se vor face mai multe prelevări de soluţie probă, pentru a obţine ulterior profilul de
dizolvare prin reprezentare grafică.
-Ustensile şi aparatură:
Aparat de dizolvare corespunzător aparatului 2- FR X (descris la „Determinări
farmacotehnice- Dizolvare”); pipetă cu bulă de 5 ml, 6 flacoane de sticlă pentru probele
prelevate, hârtie de filtru, pâlnie de filtrare; spectrofotometru.

-Condiţii experimentale (USP) şi modul de lucru:

-proba: 1 comprimat;
123
-aparat cu paletă: proba se aşează pe fundul vasului de dizolvare;
-mediu de dizolvare: 500 ml soluţie tampon acetat (pH = 4,5), la 37 C;
-viteza de agitare: 50 rotaţii/minut;
-durata determinării: 30 minute;
-timpi de prelevare: din 5 în 5 minute câte 5 ml soluţie din vasul de dizolvare (după fiecare prelevare
se completează mediul de dizolvare cu soluţie tampon acetat încălzită la 37 C);
-dozare spectrofotometrică: Soluţia probă de la fiecare prelevare se filtrează prin hârtie de filtru,
iar la soluţia filtrată se determină conţinutul în C9H8O4 (acid acetilsalicilic) dizolvat, prin citirea
absorbanţei soluţiei în ultraviolet la 265 nm (dacă este necesar soluţia se diluează cu mediu de
dizolvare). Concentraţia soluţiei probă se stabileşte prin comparare cu o soluţie standard de
acid acetilsalicilic cu concentraţie cunoscută în acelaşi mediu de dizolvare. Soluţia standard se
foloseşte proaspăt preparată (0,5000 grame acid acetilsalicilic-sr se dizolvă în 1,0 ml alcool şi
se diluează cu soluţie tampon acetat la 100 ml în balon cotat), diluată corespunzător.

Rezultate experimentale şi interpretarea rezultatelor

Consemnaţi în tabel valorile de absorbanţă (A) citite la spectrofotometru şi diluţia (D) la
care s-a făcut citirea. Calculaţi concentraţia probei utilizând ecuaţia dreptei etalon (anterior obţinută
prin diluarea corespunzătoare a unei soluţii stoc de acid acetilsalicilic- s.r.):
în care:
y = 2,856x + 0,0946 y = Absorbanţa
x = conc. mg/ml

Dizolvarea acidului acetilsalicilic din comprimate-rezultate experimentale

conc. substanţă dizolvată
conc. conc. în volumul cant. totală
timp v canti.
A D (ml)
probei în 500ml (5 ml) pierdută la
(min)
(mg/ml) (mg) prelevat prelevări
reală dizolvată %
(mg) anterioare (mg)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
0 - - - - 0 0 0 0
5
10
15
20
25
30
-1- timpul prelevării probei
-2- A = absorbanţa probei
-3- D = diluţia la care s-a făcut citirea absorbanţei; (D= 1 dacă citirea s-a făcut fără diluţie)
-4- v = volumul soluţiei prelevate (ml)
-5-conc. probei (mg/ml) = conc. probei determinată din ecuaţia dreptei etalon x D
-6-concentraţia în 500 ml (mg) = conc. probei (mg/ml) x V (volumul mediului de dizolvare = 500 ml)
-7-concentraţia în volumul prelevat (mg) = conc. probei (mg/ml) x v (volumul probei prelevate = 5 ml)
-8- cantitate totală pierdută la prelevări = suma cantităţilor de subst. (mg) scoase la toate prelevările anterioare
ultimei prelevări (din care se dozează proba)
-9-cantitate reală dizolvată (mg) =catitatea determinată în mediu (6)+ cantitatea pierdută prin prelevări (8)
-10-substanţă dizolvată % = procentul pe care îl reprezintă cantitatea de substanţă real cedată (mg) din conţinutul
iniţial al probei (1 comprimat are un conţinut declarat de 500 mg acid acetilsalicilic)

Cu datele experimentale obţinute, trasaţi curba de dizolvare a comprimatului studiat,

reprezentând pe ordonată substanţa dizolvată (mg sau %; col. 9 sau 10), iar pe abscisă timpul
(min; col.1 din tabel).

Curba de dizolvare determinată

124
 Concluzii
-S-a determinat curba de dizolvare a substanţei active din comprimate cu acid acetilsalicilic.
-În timp de 30 min s-au cedat din comprimat: ____mg acid acetilsalicilic, reprezentând ______%
din conţinutul de substanţă activă. Proba analizată (corespunde/nu corespunde)
______________USP 30.
-Profilul de dizolvare obţinut arată o eliberare__________________________
(convenţională/secvenţială/întârziată/prelungită).

Data_______________
LUCRAREA PRACTICĂ 11
Scopul lucrării:
-Verificarea rezultatelor aplicaţiilor practice AP5-AP8; discuţii şi consultaţii.

Data_____________
LUCRĂRI PRACTICE 12-15
Scopul lucrărilor: Aprofundarea cunoştinţelor. Evaluarea prin examen practic.

125
1.Incompatibilităţi la prepararea medicamentelor şi metode de evitare sau prevenire........
1.1.Incompatibilităţi farmaceutice-Definiţii........................................................................................
1.2.Metode de evitare sau prevenire a incompatibilităţilor farmaceutice..........................................
2.Rezolvarea incompatibilităţilor prin metodele I-IV.................................................................
2.1.Metoda I......................................................................................................................................
2.2.Metoda II.....................................................................................................................................
2.3.Metoda III....................................................................................................................................
2.4.Metoda IV...................................................................................................................................
3.Rezolvarea incompatibilităţilor prin metodele V-VIII.............................................................
3.1.Metoda V....................................................................................................................................
3.2.Metoda VI...................................................................................................................................
3.3.Metoda VII..................................................................................................................................
3.4.Metoda VIII.................................................................................................................................

126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138
139
 3.1. INCOMPATIBILITĂŢI CARE SE REZOLVĂ PRIN
MULTIPLICAREA MASEI VEHICULULUI / EXCIPIENTULUI
3.1.1.ASPECTE PRACTICE LA PREPARARE
Aplicabilitatea „metodei V” de soluţionare a incompatibilităţilor: Se recurge la
această metodă în cazurile în care substanţele prescrise, sau cele formate în urma
interacţiunilor fizice, chimice sau fizico-chimice dintre componente, nu se dizolvă în volumul de
solvent prescris. Metoda se utilizează mai frecvent pentru:
-evitarea unor reacţii de salefiere / precipitare a unor substanţe din soluţie;
-asigurarea solubilităţii unor substanţe; se rezolvă astfel problema insolubilităţii substanţei în
cantitatea de vehicul / excipient prescris, în cazul în care substanţa nu are derivaţi solubili sau nu poate fi
înlocuită cu derivaţi solubili, sau substanţa nu poate fi solubilizată prin intermediul altei substanţe.
-realizarea unei concentraţii alcoolice optime pentru toate componentele prescrise (prin adăugare
de alcool).
Reguli practice la prepararea prin multiplicarea masei preparatului prin adaos de
vehicul / excipient: Rezolvarea practică constă în adăugarea de vehicul / excipient într-o cantitate
care determină o multiplicare (dublare, triplare etc) a preparatului, păstrând celelalte substanţe
componente în cantitate neschimbată. În acest mod se obţine de fapt o diluţie a preparatului. Pentru a
păstra dozajul prescris în reţetă, se modifică modul de întrebuinţare, în funcţie de diluţia aplicată.
La astfel de rezolvări trebuie să se ţină seama seama de posibilităţile de administrare în
condiţiile volumului schimbat. De ex: nu se pot administra „jumătăţi de linguri” şi nici volume
exagerate, de 3-4 linguri odată; nu se poate mări volumul administrat odată: la loţiuni, unguente,
soluţii pentru badijonaj, clisme, etc.
Modificările efectuate (cantitate de vehicul / excipient şi respectiv mod de administrare)
se menţionează pe prescripţie, prin corectarea acestea.

3.1.2.EXEMPLE DE REŢETE MAGISTRALE

CARE SE SOLUŢIONEAZĂ PRIN „METODA V”

3.1.2.1. Evitarea salefierii/ precipitării când produşii rezultaţi sunt insolubili

-SALEFIEREA UNOR SUBSTANŢE DIN SOLUŢIE:
În practica farmaceutică se întâlneşte cel mai frecvent salefierea sărurilor de alcaloizi
(AlcNH+) în prezenţa ionilor de halogenuri X- (de ex: Br- şi I- ):

Limita de salefiere se
caracterizează prin constanta
produsului de solubilitate, Ks:
unde:
(M) şi (A) = concentraţiile de alcaloid protonat şi de anion din soluţie;
m şi n = sarcina electrică a ionilor respectivi;
şi = coeficienţii de activitate.

Pentru scopuri practice, ecuaţia (Alc) = concentraţia alcaloidului (în formă de sare)
se aduce la forma: la limita de salefiere, în procente;
(S) = concentraţia electrolitului salefiant, în procente;
k = constantă care include coeficienţii de activitate, coeficienţii de
în care: proporţionalitate şi de transformare a unităţilor de concentraţie în procente.
140
 Concentraţiile de alcaloizi la limita de salefiere pentru concentraţii definite de electroliţi,
se determină experimental şi valorile sunt trecute în tabele. Produsul kKs se află din valorile
tabelului. De ex:
Dacă figurează în prescripţie o
concentraţie de 4% bromuri, limita de
-Pentru clorhidratul de papaverină în prezenţa de 5%
salefiere pentru clorhidratul de papaverină
bromuri limita de salefiere este de 0,1%. va fi:
-Avem astfel kKs = 0,1 x 5 = 0,5.

Tabel: Limitele de stabilitate a sărurilor de alcaloizi în soluţii apoase în prezenţa unor electroliţi
Cantitatea de alcaloid solubilă în prezenţa de:
KBr KI salicilat de Na2SO4 acid tanic citrat de
Denumirea sării de alkaloid: 5% 1% sodium 1% 1% 1% sodium 5%
Apomorphinum hydrochloridum 0,5% 0,4% - - 0,1% -
Atropinum sulfas - - - - 0,7% -
Chinidinum sulfas 1% 0,1% 0,1% - 0,1% -
Chininum hydrochloridum 0,1% 0,1% 0,1% 1% 0,1% 0,1%
Cocainum hydrochloridum - 0,5% - - - -
Codeinum phosphas 0,5% 0,3% - - 1,5% -
Coffeinum et acidum citricum - - - - 0,1% -
Coffeinum et natrii benzoas - - - - 0,1% -
Emetinum hydrochloridum 1% 0,1% - - - -
Ethylmorphinum hydrochloridum 1% 0,7% - - - -
Lobelinum ydrochloridum 1% 0,01% - - - -
Morphini hydrochloridum 0,5% 0,1% - - - -
Papaverini hydrochloridum 0,1% 0,1% - - 0,1% -
Physostigmini salicylas - - - - 0,3% -
Procaini hydrochloridum - 0,6% - - - -
Strychnini nitras 0,2% 0,4% - - 0,1% -
Theobrominum natricum et natrii salicylas - - - - 0,1% -

O astfel de asociere într-o reţetă magistrală, se rezolvă în funcţie de cantitatea de

clorhidrat de papaverină prescrisă. Astfel:
-dacă concentraţia de alcaloid prescrisă este sub limita de salefiere, reţeta se rezolvă
prin respectarea ordinei de dizolvare.
-dacă aceasta se poate aduce prin creşterea volumului sub concentraţia de salefiere, se
recurge la dublarea, triplarea, etc. a cantităţii preparatului, prin adaos de solvent.
-dacă acest lucru nu este realizabil deoarece ar necesita volume exagerate la
administrare, se recurge la suspendarea alcaloidului precipitat în prealabil.
-dacă nici această rezolvare nu este posibilă deoarece substanţa activă depăşeşte doza
maximă pe 24 ore, se recurge la eliberarea separată a sării de alcaloid într-un flacon iar
electroliţii în alt flacon.

Rp./ 1.
Papaverini hydrochloridi -La dublarea cantităţii reţetei prin adaos
cgta decem (0,10) -Concentraţia totală de bromuri
de apă (ad gta 300,0), concentraţia de
Natrii bromidi din reţetă:
bromuri din reţetă devine:
Kalii bromidi 100 x (7,5+7,5) : 150 = 10%
100 x (7,5+7,5) : 300 = 5%,
aa gta 7,5 va salefia papaverina de
concentraţia papaverinei din soluţie
Aquae destillatae concentraţie de:
devine:
ad gta 150,0 100 x 0,1 : 150 = 0,066%
100 x 0,1 : 300 = 0,033%,
M.f.sol. ad gta 300,0 deoarece limita de salefiere
iar limita de salefiere va fi de:
DS: Intern, este de:
(Alc) = 0,5 : 5 = 0,1%,
3 x 1 linguriţă / zi (Alc) = 0,5 : 10 = 0,05%.
de unde reiese că produsul salefierii
3 x 2 linguriţe / zi se va dizolva.

141
 Preparare: Papaverina (0,1 g) se dizolvă în  50 g apă, prin dizolvare în apă încălzită la
cca 50 C, agitând cu bagheta de sticlă. În soluţia răcită la temperatura camerei, se adaugă în
porţiuni mici, cu agitare după fiecare adăgare, soluţia obţinută în prealabil prin dizolvarea
bromurii de sodiu (7,5 g) şi bromurii de potasiu (7,5 g) în  230 g apă. În final, se completează
preparatul adăugând apă până la 300 g, şi dacă sunt prezente impurităţi, soluţia se filtrează prin
hârtie de filtru. Pe prescripţie, se corectează cantitatea de apă, şi modul de administrare.
Întrebuinţare: acţiune antispastică, sedativă.

Rp./ 2.
Codeini phosphatis Preparare: Pe baza datelor din literatură, reiese că
cgta sexaginta (0,60) pentru asocierea fosfatului de codeină cu săruri de bromuri,
Natrii bromidi kKs = 0,5 x 5 = 2,5. În condiţiile reţetei, limita de salefiere
Kalii bromidi este de 2,5 : 7,5 = 0,33% faţă de aprox. 0,60% prescrisă din
Ammonii bromidi
fosfatul de codeină.
aa gta 2,5
Sirupi simplicis Salefierea poate fi prevenită prin dublarea cantităţii
gta 20,0 preparatului, adăugând apă în cantitatea necesară. Deoarece
Aquae destillatae apa este prescrisă separat, nu „ad” o cantitate dată, se
gta 70,0 însumează toate ingredientele (98,1 g) şi cantitatea rezultată
M.f.sol. ad gta 196,2 se dublează, adăugându-se apă până la 196,2 g. Nu se
DS: Intern, majorează cantitatea de sirop. Se vor dizolva componentele în
3 x 1 linguriţă / zi volumul dublat de apă, cu respectarea ordinei de dizolvare şi
3 x 2 linguriţe / zi se vor administra de 3 x câte 2 linguriţe.
Întrebuinţare: acţiune antitusivă, analgezică, sedativă.
Rp./ 3.
Codeini hydrochloridi
cgta sexaginta (0,60)
Papaverini hydrochloridi Preparare: Se va alege diluţia la care ambele
cgta triginta (0,30) săruri de alcaloizi rămân în soluţie. Conform calculului, la
Natrii bromidi dublarea soluţiei papaverina va salefia, deci reţeta se va
Kalii bromidi rezolva prin triplarea cantităţii. La preparare, se dizolvă
Ammonii bromidi întâi papaverina la cald, după răcire sarea de codeină,
aa gta 2,5 separat bromurile şi se amestecă într-o cantitate cât mai
Sirupi simplicis mare de apă evitând salefierea în timpul preparării. Se
gta 20,0 adaugă siropul şi se completează la greutate. Se vor
Aquae destillatae
administra 3 x 1 linguri (3 linguriţe = 1 lingură soluţie
ad gta 100,0
M.f.sol. ad gta 300,0
apoasă).
DS: Intern, Întrebuinţare: acţiune antitusivă, analgezică,
3 x 1 linguriţă / zi antispastică, sedativă.
3 x 1 lingură/ zi

Rp./ 4.
Sol. papaverini 4%
gta 10,0
Kalii bromidi Preparare: Calculele arată că salefierea poate fi
Tincturae Valerianae evitată numai prin mărirea cantităţii preparatului de 5 ori,
aa gma 1,0 adăgând apă la 100 g. Prepararea se face cu respectarea
Aquae destillatae ordinei de dizolvare, şi se vor administra 3 x 1 linguriţă
ad gta 20,0 (20 picături = 1 g soluţie; 1 x 5 = 5 g soluţie; 1 linguriţă = 5
M.f.sol. ad gta 100,0 g soluţie apoasă).
DS: Intern, Întrebuinţare: acţiune antispastică, sedativă.
3 x 20 picături / zi
3 x 1 linguriţă / zi

142
 -PRECIPITAREA DATORITĂ UNOR REACŢII DE DUBLU SCHIMB:
Ca exemple de asocieri de substanţe între care se produc reacţii de dublu schimb cu
formare de produşi cu solubilitate mai mică, se citează asocierile care formează săruri de calciu,
cum ar fi: salicilat de calciu, benzoat de calciu (cu solubilitate în apă de 4%), respectiv
fenobarbital calcic, barbital calcic (solub. 0,4%). Trebuie menţionat că solubilitatea produşilor
formaţi poate fi influenţată uneori semnificativ de pH-ul soluţiei. De ex: solubilitatea benzoatului
calcic (4%) se reduce semnificativ, până la 2%, în prezenţa cofeinei, la pH slab acid (5-6) sau
neutru, cu toate că pH-ul critic de precipitare al acidului benzoic din benzoatul de sodiu,
respectiv cofeină şi benzoat de sodiu, este de 2,9 - 3,1.
Există şi asocieri care duc la formarea de produşi insolubili, de ex: fosfat tricalcic şi
carbonat de calciu (practic insolubile în apă). În astfel de cazuri, se recomandă înlocuirea unor
componente, astfel încât să se evite formarea produşilor insolubili.

Rp./ 5.
Calcii chloridi Adnotatio: Preparare: Datorită reacţiei
gta 15,0 Sol. calcii chloridi 50% de dublu schimb, se formează
Natrii salicylatis gta 30,0 salicilat de calciu, solubil 4%.
gta 7,5
Sirupi simplicis După calculul stoechiometric (2 moli de salicilat de
gta 15,0 sodiu formează 1 mol de salicilat de calciu), dintr-un gram de
Aquae destillatae salicilat de sodiu rezultă 1,11 g salicilat de calciu.Cantitatea
ad gta 150,0
de aprox. 16,6 g corespunde la o concentraţie de 5,5% deci
M.f.sol. ad gta 300,0
DS: Intern, peste limita de solubilitate, când va avea loc precipitarea.
3 x 1 lingură / zi Rezolvarea acestei dificultăţi se face dublând cantitatea de
3 x 2 linguri/ zi apă. Se va modifica corespunzător şi modul de întrebuinţare.
Întrebuinţare: antiinflamator, slab analgezic.

Rp./ 6.
Formulare: Diuretina (Theobrominum
Adnotatio: natricum et natrii salicylas- FR X) este
Diuretini Sol. calcii chloridi 50%
Calcii chloridi forma uşor solubilă a teobrominei, fiind
gta 5,0
aa gta 2,5 Sol. NaOH dil. un amestec 1:1 de teobromină sodică
Sirupi simplicis q.s. (Mr = 202,1) şi salicilat de sodiu (Mr =
gta 10,0 160,1), ca substanţă hidrotropă.
Aquae dest. Ca urmare, diuretina prescrisă (2,5 g) conţine 1,25 g
qs ad gta 50,0 salicilat de sodiu care în soluţie apoasă reacţionează cu
M.f.sol.
clorura de calciu formând, printr-o reacţie de dublu schimb,
DS: Intern,
2 x 1 lingură / zi salicilat de calciu solubil în apă 4%.
Cantitatea de salicilat de calciu care se formează se
calculează prin calcul stoechiometric, pe baza reacţiei:

2160,1 g salicilat sodic..314,20 g salicilat calcic

1,25 g prescris…………….………….x g rezultat

Ştiind că solubilitatea salicilatului de

calciu este 4%, reiese că pentru a dizolva
1,23 g salicilat calcic sunt necesare: În reţetă, apa disponibilă =
50 – (22,5 –10) = 35 g

Preparare: Din calcule reiese că salicilatul calcic care se formează în timpul preparării se
va dizolva în apa disponibilă. La preparare se recomandă următoarea ordine de dizolvare şi
143
amestecare: soluţia de clorură de calciu 50% (5 g) se diluează cu  20 g apă (soluţia 1); 2,5 g
diuretină se dizolvă în  10 g apă, prin încălzire, eventual cu adăugarea în timpul încălzirii a
soluţiei de NaOH 10% în picături, dacă este necesar dizolvării (soluţia 2). În această ultimă
soluţie, răcită la temperatura camerei, se adaugă prima soluţie, în porţiuni mici, cu agitare. În
final se adaugă 10 g sirop simplu, se completează soluţia cu apă până la 50,0 g, iar dacă sunt
prezente impurităţi, soluţia se filtrează prin hârtie de filtru şi se condiţionează.
Întrebuinţare: antiinflamator, slab analgezic.

Rp./ 7.
Codeini phosphatis Formulare: La dizolvarea
cgta decem (0,10) Adnotatio: în apă a substanţelor prescrise, se
Natrii salicylatis Codeini va forma salicilat calcic (solub. 4%)
gta 3,0 mgta şi fosfat de calciu (practic
Spiritus Mindereri septuaginta
et quinque (0,075)
insolubil). Formarea acestuia din
gta 2,0
Calcii chloridi Sol. calcii chloridi 50% urmă trebuie evitată, motiv pentru
gta 5,0 gta 10,0 care se înlocuieşte fosfatul de
Aquae destillatae codeină cu un derivat care nu
qs ad gta 50,0 conţine ionul fosfat.
M.f.sol. ad gta 100,0 Având în vedere caracterul bazic al salicilaţilor săruri, se
DS: Intern, va lua în considerare înlocuirea fosfatului de codeină cu
seara 1 linguriţă codeină, verificând solubilitatea acesteia după înlocuire:
seara 2 linguriţe solubilitatea codeinei în apă este de 1:125, ceea ce înseamnă
că 0,075 g codeină (echivalentul a 0,1 g fosfat de codeină) se va dizolva în 9,38 g apă. Apa
disponibilă din reţetă, calculată ca şi diferenţă este de: 50 -0,075 –3 –2 -5 = 39,9 g. Reiese că
există suficientă apă pentru dizolvarea codeinei.
Mai trebuie verificat dacă această apă este suficientă şi pentru a dizolva salicilatul de calciu
care se formează din 3,0 g salicilat de sodiu, prin reacţie cu clorura de calciu. În reacţia chimică: 2
moli salicilat de sodiu formează 1 mol de salicilat de calciu. Conform calculului stoechiometric:
2160,1 g salicilat sodic..314,20 g salicilat calcic Având la dispoziţie numai 39,9 g apă,
3,0 g prescris…………….………….x g rezultat salicilatul calcic care se formează (2,94 g) nu
se va dizolva. Pentru a-i asigura dizolvarea, se
poate dubla cantitatea preparatului prin adaos
de apă ad 100,0. În aceste condiţii, apa
Solubilitatea salicilatului de calciu este 4%: disponibilă va fi: 100 -0,075 -3 -2 -5 = 89,92 g,
şi deci suficientă pentru dizolvarea salicilatului
calcic (care necesită 73,5 g apă).
Salicilatul de calciu, spre deosebire de salicilatul de sodiu sau de acidul salicilic, nu este
officinal cu monografie în FR X şi nici nu este menţionat la capitolul reactivi. Masa moleculară
se va calcula fie din masa moleculară a salicilatului de sodiu (Natrii salicylas- FR X, Mr = 160,1),
fie din masa moleculară a acidului salicilic (Acidum salicylicum- FR X, Mr = 138,1), ţinând cont
de masele atomice(MNa = 23, MH= 1, MCa= 40), în modul următor:
Msalicilat de calciu= 2 (Msalicilat de sodiu – MNa) + MCa = 2  (160,1 – 23) + 40 = 314,2
Msalicilat de calciu= 2 (Macid salicilic – MH) + MCa = 2  (138,1 – 1) + 40 = 314,2
Preparare: Având în vedere că la preparare se foloseşte soluţia de clorură de calciu 50%,
care reprezintă forma de păstrare a clorurii de calciu în farmacie (CaCl2 6H2O, delicvescentă),
reţeta se poate prepara într-o variantă simplificată astfel: În  80 g apă se dizolvă prin agitare la
temperatura camerei: 0,075 g codeină, şi apoi 3 g salicilat de sodiu. La aceasă soluţie se
adaugă treptat, în cantităţi mici, cu agitare: 10,0 g soluţie de clorură de calciu 50%. Se
completează cu apă la 98,0 g; iar în final se adaugă în picături, cu picător etalonat: 2,0 g soluţie
de acetat de amoniu 15% (Spiritus Mindereri) şi se omogenizează prin agitare. Dacă e necesar,
soluţia se filtrează prin hârtie de filtru şi se condiţionează.
Întrebuinţare: antitusiv-expectorant, analgezic, antiinflamator.

144
 Rp./ 8.
Natrii salicylatis Preparare: Ca urmare a
gta 4,0 Adnotatio: reacţiei de dublu schimb între
Spiritus Mindereri Sol. calcii chloridi 50% salicilatul de sodiu (4,0 g) şi clorura
gta 2,0 gta 10,0 de calciu, în soluţie se formează
Calcii chloridi 3,93 g salicilat de calciu care, având
gta 5,0 o solubilitate de 4%, necesită 98,25 g apă pentru dizolvare.
Aquae destillatae Apa din reţetă este: 50 -4 -2 -5 = 39 g, şi deci insuficientă pentru
ad gta 50,0 dizolvarea sării de calciu. La dublarea cantităţii reţetei prin
M.f.sol. ad gta 150,0
adaos de apă, apa disponibilă ar fi: 100 -4 -2 -5 = 89 g, şi în
DS: Intern,
seara 1 linguriţă / zi acest caz fiind insuficientă. Ca urmare, pentru a asigura
1lingură / zi dizolvarea salicilatului calcic, reţeta se rezolvă prin triplarea
cantităţii, caz în care apa disponibilă este: 150 -4 -2 -5 = 139 g.
La prepararea soluţiei: salicilatul de sodiu (4 g) se dizolvă în 100 g apă; în soluţie se adaugă
10,0 g soluţie de clorură de calciu 50%, treptat, în cantităţi mici, cu agitare; se adaugă apoi 2,0 g
soluţie de acetat de amoniu 15% în picături cu picător etalonat (având componenţi volatili, se adaugă
la sfârşit); iar în final se completează soluţia adăugând apă până la 150,0 g. Se modifică modul de
administrare în mod corespunzător, ţinând cont că 3 linguriţe = 1 lingură de soluţie apoasă.
Întrebuinţare: expectorant, analgezic, antiinflamator.
Rp./ 9.
Veronali natrici Preparare: Veronalul sodic
gma semis (0,5) (medinal, barbital sodic, Mr = 206,18)
Adnotatio:
Calcii chloridi reacţionează cu clorura de calciu şi
Sol. calcii chloridi 50%
gta 6,0 gta 12,0 formează în soluţie veronal calcic,
Sirupi simplicis conform reacţiei:
gta 10,0
Aquae destillatae
ad gta 50,0
M.f.sol. ad gta 150,0
DS: Intern,
3 x 1 linguriţă/ zi Calculul stoechiometric arată că din 0,5 g barbital sodic se
3 x 1 lingură / zi formează 0,493 g barbital calcic:
În reţetă, apa este prescrisă în cantitate 2 206,18 g salicilat sodic…….406,36 g barbital
de: 50 -6 -10 = 34 g, fiind insuficientă pentru a calcic
dizolva barbitalul calcic care se formează. La 0,5 g prescris……………….….x g rezultat
dublarea cantităţii preparatului, apa ar fi: 100 -6 -
10 = 84 g, de asemenea insuficientă. La triplare,
apa va fi: 150 -6 -10= 134 g. Ca urmare reţeta se
va prepara cu apă până la 150,0 g. Solubilitatea barbitalului calcic este 0,4%:
Pentru a obţine soluţia: 0,5 g medinal se
dizolvă în 100 g apă, prin agitare la temperatura
camerei; în soluţie se adaugă apoi 12,0 g soluţie
de clorură de calciu 50%, în cantităţi mici, agitând după fiecare adăgare; în final, se adaugă 10 g
sirop simplu şi soluţia se completează la 150 g cu apă.
Întrebuinţare: sedativ.

145
 Rp./ 10.
Pheobarbitali natrici Preparare: La câteva ore de la
cgta nonaginta (0,90) Adnotatio: preparare rezultă un precipitat în
Calcii bromidi Sol. calcii bromidi 50% urma reacţiei de dublu schimb,
gta 10,0 gta 20,0 datorită luminalului calcic format,
Sirupi simplicis cu o solubilitate de 0,4%.
gta 20,0
Aquae destillatae
Conform calculului stoechiometric, din 1 g
gta 130,0 luminal sodic rezultă 0,89 g luminal calcic. În prescripţiile
M.f.sol. ad gta 321,8 în care luminalul calcic rezultă într-o cantitate de peste
DS: Intern, 1%, precipită imediat iar într-o cantitate de 0,5-1%
2 x 1 lingură/ zi precipitarea are loc mai târziu. Cele 0,88 g de luminal
2 x 2 linguri / zi calcic ce rezultă din reacţia de dublu schimb, realizează
o concentraţie de peste 0,4%. Inconvenientul se rezolvă
dublând cantitatea preparatului prin adăugare de apă, dublând şi modul de administrare. Având
în vedere că apa este prescrisă exact în reţetă (fără ad), se stabileşte prima dată, prin
însumarea componentelor, ce cantitate are soluţia prescrisă: 0,9 +10 +20 +130 = 160,9 g; apa
pentru dublarea cantităţii preparatului va fi în acest caz: ad gta 321,8 ( 2  160,9 = 321,8).
Observaţii: Cercetările recente au demonstrat că, formarea precipitatului este strâns
legată de pH şi în funcţie de acesta urmează diferite mecanisme. La pH 7,7 - 8,5 ionul de calciu
se complexează cu luminalul, produsul format rămânând în soluţie chiar la concentraţii de 2,5%.
Sub această valoare de pH are loc o hidroliză treptată a complexului, precipitându-se parţial
luminalul acid. La o alcalinitate de peste pH 8,5 excesul de sare de calciu se transformă în
hidroxid de calciu, solubil 0,17% formând un precipitat fin.
Întrebuinţare: sedativ.

Rp./ 11.
Calcii chloridi
Preparare: La amestecarea
gta 10,0 componentelor prescrise, 0,10 g
Adnotatio:
Pheobarbitali natrici fenobarbital sodic (Mr = 254,22)
Sol. calcii chloridi 50%
cgta decem (0,10) gta 20,0 va forma în soluţie 0,099 g
Sirupi simplicis fenobarbital calcic (Mr = 502,44),
gta 20,0 prin reacţie cu clorura de calciu:
Aquae destillatae
ad gta 50,0
M.f.sol. ad gta 100,0
DS: Intern,
3 x 1 linguriţă / zi
3 x 2 linguriţe/ zi
Având solubilitatea de 0,4%, reiese că sarea de calciu are
nevoie de 24,75 g apă pentru dizolvare. În reţetă, se prescriu doar 19,99 g apă. La dublarea
cantităţii preparatului, apa va fi în cantitate de 69,9 g, suficientă pentru dizolvarea sării de
calciu. Ca urmare, se corectează apa prescrisă şi se dublează modul de administrare.
Întrebuinţare: sedativ.

146
 3.1.2.2.Asigurarea solubilităţii unor substanţe
Rp./ 12.
Papaverini hydrochloridi Adnotatio:
gma unum (1,0) Coffeini et acidi citrici
Coffeini gma unum et cgta sexaginta (1,60)
cgta octoginta (0,80)
Aquae dest.
Formulare: Solubilitatea papaverinei în apă este de
qs ad gta 40,0
M.f.sol. ad gta 80,0 1:40, iar pH-ul soluţiei este de 3,5-4,0. Asocierea cu
DS: Intern, substanţe alcaline determină formarea papaverinei bază
2 x 20 picături / zi care separă din soluţie, aceasta fiind solubilă 1:3200 în apă.
2 x 40 picături / zi Cantitatea prescrisă în reţetă este la limita de solubilitate.
Pentru siguranţa dizolvării, s-ar recomanda dizolvarea în
prezenţa unei substanţe hidrotrope. Cofeina are solubilitate
1:60 în apă, pentru dizolvarea a 0,8 g cofeină fiind necesare 48 g apă. Se constată că apa din
reţetă (40 -1 -0,8 = 38,2 g) este insuficientă. Amestecul de cofeină cu benzoat de sodiu (solub.
1:2) nu poate fi folosit dtorită pH-ului alcalin nefavorabil asocierii cu papaverina. Amestecul de
cofeină cu acid citric are pH acid la dizolvare, dar 1,6 g cât este necesar pentru a înlocui 0,8 g
cofeină necesită pentru dizolvare 56 g apă (solub. 1:35). Înlocuirea apei cu alcool diluat nu
rezolvă problemele create de solubilitate, ambele substanţe având o solubilitate scăzută şi în
alcool. Având în vedere administrarea în picături, nu se poate recurge la suspendare. Ca
urmare, se recurge la dublarea cantităţii preparatului prin adăugare de apă până la 80 g, cu
înlocuirea cofeinei cu cofeină citrică, pentru a asigura pH-ul de stabilitate pentru papaverină.
Preparare: În 70 g apă încălzită la 50 C se dizolvă 1,0 g clorhidrat de papaverină,
agitând cu bagheta. În soluţia răcită se dizolvă 1,6 g cofeină citrică; soluţia obţinută se
completează cu apă la 80,0 g; iar în final se filtrează prin hârtie de filtru, dacă este necesar.
Soluţia se condiţionează în recipient însoţit de sistem picurător care să permită administrarea.
Întrebuinţare: antispastic, antimigrenos.

3.1.2.2. Evitarea precipitării prin realizarea unei concentraţii optime a vehiculului

Rp./ 13.
Tincturae Nux vomicae
gta duo (2,0) Adnotatio: Formulare: Prescripţia prevede
Tincturae Chinae Alcoholi prepararea a 32 g de soluţie
Tincturae Amarae gta 14,53 hidroalcoolică prin amestecarea a
aa gta 15,0 Alcoholi diluti trei tincturi. Datorită concentraţiei
M.f.sol. gta 17,47 alcoolice diferite a tincturilor, la
DS: Intern, 20 picături înaintea mesei preparare amestecul se tulbură, întrucât tinctura
40 picături înaintea mesei de nucă vomică şi cea de china au o concentraţie
alcoolică de 70 (FR IX), iar tinctura amară de
40 (FR VII). Pentru a evita această precipitare,
se măreşte concentraţia alcoolului la 70. În
acest scop se calculează cantitatea necesară
de alcool concentrat de 95 (92,43 g/g %)
pentru cele 15 g tinctură amară cu alcool de
40 (33,38 g/g %) pentru a o aduce la
concentraţia alcoolică de 70 (62,43 g/g %).
Cantitatea de alcool concentrat
necesară pentru a creşte concentraţia
alcoolică a tinctuii amare de la 40  la 70  se
calculează cu regula săgeţilor pentru
concentraţiile transformate în g/g %:
147
 Preparare: La 15,0 g tinctură amară se adaugă 14,53 g alcool concentrat, se
omogenizează; se adaugă 2,0 g de tinctură de nucă vomică, măsurată în picături cu picător
etalonat, se omogenizează; se adaugă 15,0 g tinctură de china şi se omogenizează; iar în final
soluţia completează la 64 g (cantitate dublată) cu alcool de 70. Se va modifica corespunzător
şi modul de administrare.
Observaţii: Structura precipitatului, în afară de concentraţia alcoolică, este determinată
şi de diluţia tincturii. La o diluţie mică se formează un precipitat care se depune, la o diluţie mare
se formează doar o tulbureală sau opalescenţă, care nu împiedică administrarea soluţiei sub
formă de picături, fiind vorba de fapt de o soluţie coloidală.
Întrebuinţări: Eupeptic amar (uşurează digestia) şi pentru stimularea poftei de mancare.

Rp./ 14.
Tinct. Colae Preparare: Glicerofosfatul de
gta 5,0 Adnotatio:
Natrii glycerophosphatis calciu fiind insolubil în mediul
Tinct. Amarae alcoolic al tincturilor, se
Tinct. Strychni gta 10,0
Alcoholi 40 recomandă schimbarea lui cu
Tinct. Gentianae
aa gta 8,0 gta 78,0 glicerofosfat de sodiu
Calcii glycerophosphatis (cantitate egală) şi adăugarea
gta 10,0 de încă 78 g (2 x 39 g) alcool de 40 în care se dizolvă. Se
M.DS: Intern, obţine o soluţie clară sau cel mult slab opalescentă la care
3 x 15 picături / zi se schimbă şi modul de administrare (3 x 45 picături).
3 x 45 picături / zi Întrebuinţare: tonic amar.

Rp./ 15.
Promethazini maleatis Adnotatio: Preparare: Romerganul se
cgta triginta (0,30) Coffeini citrici dizolvă în amestecul tincturilor
Coffeini gta duo (2,0) prescrise, cofeina însă se
gma unum (1,0) Alcoholi 70 dizolvă în proporţie de 1:60 (în
Tinct. Gentianae q.s. ad gta 62,6
gta 10,0 apă) – 1:50 (în alcool).
Tinct. Colae Se înlocuieşte cofeina cu cofeină citrică (2 g)
gta 20,0 solubilă 1:25 în alcool, concomitent se dublează
M.DS: Intern, cantitatea cu alcool de 70 (31,3  2 = 62,6 g). Se
3 x 15 picături / zi administrează 3 x 30 picături.
3 x 30 picături / zi Întrebuinţare: antialergic, tonic.

148
 Data_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 1

Scopul seminarului:
-Incompatibilităţilor farmaceutice: introducere; metode de evitare sau prevenire.

________________________________________________________

149
 Data_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 2

Scopul seminarului
-Metoda I de rezolvare a incompatibilităţilor: Respectarea ordinii de dizolvare sau de
amestecare:

_______________________________________________________________________

1.Rp/
Formaldehidi
gta 40,0
Alcoholi
gta 30,0
Glyceroli
gta 25,0
Aquae dest.
gta 16,9
Tinctura Benzoe
gma 0,5
Lavandulae aeth.
gta 0,1

M.f.sol.
DS: Extern, soluţie
antiperspirantă pentru picioare

_______________________________________________________________________

2.Rp/
Acidi salicylici
Acidi benzoici
aa gta 2,0
Camphorae
gta 4,0
Glyceroli
gta 10,0
Alcoholi
gta 120,0
Lavandulae aeth.
gta 2,0
Sol. acidi borici 3%
gta 60,0

M.f.sol.
DS: Extern

150
_______________________________________________________________________

3.Rp/
Acidi benzoici
Acidi salicyllici
aa gta 0,25
Natrii benzoatis
gma 1,5
Iodi
gma semis (0,5)
Alcoholi dil.
ad gta 50,0

MDS: Extern, Tinctura Sabourand

_______________________________________________________________________

151
 Data_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 3

Scopul seminarului
-Metoda II de rezolvare a incompatibilităţilor: Înlocuirea unei substanţe insolubile sau
greu solubile cu derivaţi solubili sau cu săruri ale aceleeaşi substanţe:

_______________________________________________________________________

4. Rp/
Phenobarbitali
cgta viginti (0,2)
Theobromini
gma semis (0,5)
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
qs ad gta 100,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 linguriţă

_______________________________________________________________________
152
5. Rp/
Acidi diethylbarbiturici
cgta quindecim (0,15)
Theophyllini
cgta triginta (0,30)
Coffeini
cgta viginti (0,20)
Sirupi Aurantii
gta 20,0
Aquae dest.
ad gta 70,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 linguriţă,
pentru un copil de 16 ani

________________________________________________________

153
 Data_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 4

Scopul seminarului
-Metoda III de rezolvare a incompatibilităţilor: Dizolvarea unei substanţe insolubille sau
evitarea unei reacţii prin intermediul altei substanţe:

_______________________________________________________________________

6. Rp/
Acisali
gma 1,0
Sirupi simplicis
gta 20,0
Aquae dest.
qs ad gta 100,0

M.f.sol.
DS: Intern, 4 X 1 lingură

_______________________________________________________________________

7. Rp/
Iodi
gta 0,3
Glyceroli
gta 30,0
Aquae Menthae
qs ad gta 100,0

M.f.sol.
DS: Extern, pentru gargară

154
_______________________________________________________________________

8. Rp/
Papaverini hydrochloridi
gma unum (1,0)
Aquae dest.
qs ad gta 30,0

M.f.sol.
DS: Intern, 2 X 20 pic

155
 Data_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 5

Scopul seminarului
-Metoda IV de rezolvare a incompatibilităţilor: Înlocuirea totală sau parţială a dizolvantului
sau excipientului;

_______________________________________________________________________

9. Rp/
Codeini muriatici
gma semis (0,5)
Phenobarbitali natrici
cgta octoginta (0,80)
Aquae dest.
qs ad gta 10,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 5-10 pic

_______________________________________________________________________

10. Rp/
Rivanoli
gta 0,06
Benzocaini
gma semis (0,50)
Emulsio oleosa
gta 50,0

M.f.sol.
DS: Extern, pentru badijonări

156
_______________________________________________________________________
157
11. Rp/
Collargoli
gta 0,1
Sol. natrii chloridi 0,9%
qs ad gta 10,0

M.f.sol.
DS: Extern, 3 X 1 pic, în nas

_______________________________________________________________________

12. Rp/
Codeini
cgta viginti (0,20)
Sirupi simplicis
qs ad gta 100,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 linguriţă

_______________________________________________________________________

13. Rp/
Codeini muriatici
cgta viginti (0,20)
Coffeini et natrii benzoatis
cgta viginti (0,20)
Sirupi Thiocoli.
gta 100,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 lingură

158
 APROFUNDAREA ŞI
VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR
Data_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 6

EXERSAŢI METODELE I-IV DE REZOLVARE A INCOMPATIBILITĂŢILOR:

Rp./
Phenobarbitali
cgta viginti (0,2)
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
ad gta 100,0
M.D.S: Intern 3 x 1 linguriţă
(pentru pacient de 10 ani)

Rp./
Papaverini hydrochloridi
cgta quadraginta (0,4)
Aquae dest.
ad gta 10,0
M.D.S: Intern 3 x 10 picături / zi
(pentru pacient de 75 ani)

Rp./
Papaverini hydrochloridi
cgta octoginta (0,8)
Aquae dest.
ad gta 30,0
M.f.sol.
D.S.: Intern 3 x 15 picături / zi
(pentru pacient de 63 ani)

Rp./
Codeini
cgta decem (0,10)
Aquae dest.
ad gta 10,0
M.D.S Intern
2 x 10 picături / zi
(pentru pacient de 25 ani)

159
Rp./
Theophylini
cgta triginta (0,30)
Sirupi Aurantii
gta 20,0
Aquae dest.
ad gta 50,0
M.D.S: Intern 2 x 1 linguriţă / zi
(pentru pacient de 63 ani)

Rp./
Codeini phosphatis
cgta quadraginta (0,40)
Sirupi simplicis
ad gta 100,0
M.D.S: Intern 2 x 1 lingură / zi
(pentru pacient de 30 ani)

Rp./
Theobromini
gma semis (0,50)
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
ad gta 100,0
M.D.S: Intern 3 x 1 linguriţă
(pentru pacient de 16 ani)

Rp./
Codeini
gma semis (0,50)
Phenobarbital natrici
cgta octoginta (0,80)
Aquae dest.
ad gta 10,0
M.D.S: Intern 3 x 5 pic / zi
(pentru pacient de 45 ani)

Rp./
Aspirini
gta 0,30
Aquae dest.
ad gta 50,0
M.f. sol.
D.S : Intern 2 x 2 linguriţe / zi
(pentru pacient de 30 ani)

Rp./
Codeini phosphatis
cgta viginti (0,20)
Sirupi simplicis
ad gta 50,0
M.f. sol.
D.S: Intern 2 x 1 lingură / zi
(pentru pacient de 28 ani)

160
Rp./
Coffeini
gma semis (0,50)
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
ad gta 70,0
M.D.S: Intern 3 x 1 linguriţă / zi
(pentru pacient de 15 ani)

Rp./
Barbitali
cgta decem (0,10)
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
ad gta 100,0
M.D.S: Intern 3 x 1 linguriţă / zi
(pentru pacient de 12 ani)

Rp./
Phenobarbitali
gma semis (0,50)
Sirupi simplicis
ad gta 200,0
M.D.S: Intern 3 x 1 lingură / zi
(pentru pacient de 50 ani)

Rp./
Papaverini hydrochloridi
gma semis (0,5)
Aquae dest.
ad gta 15,0
M.D.S: Intern 3 x 20 picături / zi
(pentru pacient de 32 ani)

Rp./
Codeini muriatici
gma semis (0,50)
Aquae dest.
ad gta 10,0
M.D.S: Intern 3 x 10 pic / zi
(pentru pacient de 40 ani)

Rp./
Codeini
cgta decem (0,10)
Sirupi simplicis
gta 50,0
M.f. sol.
D.S: Intern 2 x 1 lingură / zi
(pentru pacient de 21 ani)

161
Rp./
Papaverini hydrochloridi
gma unum (1,0)
Aquae dest.
ad gta 25,0
M.f. sol
D.S: Intern 3 x 20 picături / zi
(pentru pacient de 30 ani)

Rp./
Aminophyllinum
cgta triginta (0,30)
Sirupi simplicis
ad gta 200,0
M.D.S: Intern 3 x 1 lingură / zi
(pentru pacient de 29 ani)

Rp./
Phenobarbitali
cgta unum (0,01)
Aquae dest.
ad gta 10,0
M.D.S: 3 x 5 picături / zi
(pentru pacient de 3 luni)

Rp./
Papaverini hydrochloridi
cgta quadraginta (0,4)
Aquae dest.
ad gta 10,0
M.D.S: Intern 3 x 20 picături / zi
(pentru pacient de 65 ani)

Rp./
Aspirini
gta 0,60
Aquae dest.
ad gta 100,0
M.f. sol.
D.S: Intern 2 x 1 lingură
(pentru pacient de 45 ani)

Rp./

Codeini phosphatis
gma semis (0,50)
Phenobarbitali
cgta sexaginta (0,60)
Aquae dest.
ad gta 20,0
M.D.S: Intern 2 x 15 picături / zi
(pentru pacient de 43 ani)

162
Rp./
Codeini
gma unum (1,0)
Phenobarbital natrici
gma unum et cgta sexaginta (1,6)
Aquae dest.
ad gta 20,0
M.D.S: Intern 3 x 5 pic / zi
(pentru pacient de 30 ani)

Rp./
Papaverini hydrochloridi
cgta octoginta (0,8)
Aquae dest.
ad gta 20,0
M.D.S: Intern 3 x 10 picături / zi
(pentru pacient de 13 ani)

Rp./
Aminophyllinum
cgta quindecim (0,15)
Sirupi simplicis
ad gta 100,0
M.D.S: Intern 3 x 1 linguriţă / zi
(pentru pacient de 16 ani)

Rp./
Codeini
cgta viginti (0,20)
Sirupi simplicis
ad gta 100,0
M.f. sol.
D.S: Intern 2 x 1 linguriţă / zi
(pentru pacient de 7 ani)

Rp./
Acidi benzoici
Acidi salicylici
aa gma 0,5
Natrii benzoatis
gta 3,0
Iodi
gma unum (1,0)
Alcoholi dil.
ad gta 100,0
M.D.S: Extern
(pentru pacient de 30 ani)

163
 Rp./
Iodi
cgta decem (0,10)
Glyceroli
gta 5,0
Aquae Menthae
ad gta 50,0
M.D.S: Extern
(pentru pacient de 40 ani)

Rp./
Rivanoli
gta 0,10
Benzocaini
gta 0,20
Emulsio oleosa
gta 100,0
M.D.S: Extern
(pentru pacient de 42 ani)

_________________________________________________________
BAREM DE NOTARE LA LUCRAREA DE CONTROL:

Se acordă două note separate, la fiecare 1 p se acordă din oficiu:

-nota1-verificarea dozelor maxime;
-nota2-rezolvarea reţetei

NOTA 1:
-9,0 p- verificarea dozelor maxime;
NOTA 2:
-1,0 p- descrierea componentelor, sinonime;
-2,0 p- tipul de incompatibilităţi şi justificarea metodei de rezolvare care se alege;
-3,0 p- tehnologia de preparare (descrierea amănunţită a modului în care va fi preparat produsul);
-1,5 p- condiţionare, etichetare, conservare;
-0,5 p- comentarii referitoare la preparare şi conservare (daca este cazul);
-0,5 p- întrebuinţare;
-0,5 p- adnotatio.

____________________________________________________________________________

Scopul seminarului
-Lucrare de verificare gr.I-IV de incompatibilităţi;
-Prezentarea LP 7-10 (aplicaţii practice AP5-8), a posturilor de lucru şi aparaturii;
-Verificare rezultate practice LP 2-5 (aplicaţii practice AP1-4); discuţii şi consultaţii.

____________________________________________________________________________

164
 Data_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 7

Scopul seminarului
-Metoda V de rezolvare a incompatibilităţilor: Schimbarea volumului dizolvantului;

_______________________________________________________________________

14. Rp/
Diuretini
Calcii chloridi
aa gta 2,8
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
qs ad gta 50,0

M.f.sol.
DS: Intern, 2 x 1 lingură

_______________________________________________________________________

165
15. Rp/
Codeini phosphatis
cgta decem (0,10)
Natrii salicylatis
gta 3,0
Spiritus Mindereri
gta 2,0
Calcii chloridi
gta 5,0
Aquae dest.
qs ad gta 50,0

M.f.sol.
DS: Intern, seara 1 linguriţă

_______________________________________________________________________

16. Rp/
Papaverini hydrochloridi
gma unum (1,0)
Coffeini
cgta octoginta (0,8)
Aquae dest.
qs ad gta 40,0

M.f.sol.
DS: Intern, 2 X 20 pic

166
_______________________________________________________________________
17. Rp/
Natrii salicylatis
gta 4,0
Spiritus Mindereri
gta 2,0
Calcii chloridi
gta 5,0
Aquae dest.
qs ad gta 50,0

M.f.sol.
DS: Intern, seara 1 linguriţă

_______________________________________________________________________

18. Rp/
Veronali natrici
gma semis (0,5)
Calcii bromidi
gta 6,0
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
qs ad gta 50,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 x 1 linguriţă

_______________________________________________________________________

19. Rp/
Calcii bromidi
gta 10,0
Phenobarbitali natrici
cgta decem (0,1)
Sirupi simplicis
gta 20,0
Aquae dest.
qs ad gta 50,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 x 1 linguriţă

167
 Data_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 8

Scopul seminarului
-Metoda VI de rezolvare a incompatibilităţilor: Aducerea soluţiei la un anumit pH;

_______________________________________________________________________

20. Rp/
Papaverini hydrochloridi
cgta viginti (0,20)
Calcii chloridi
gta 2,0
Saccharini
tb. No. II
Aquae dest.
qs ad gta 100,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 linguriţă

_______________________________________________________________________

21. Rp/
Romergani maleatis
cgta decem (0,10)
Saccharini
tb. No. II
Aquae dest.
qs ad gta 100,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 linguriţă

168
_______________________________________________________________________

22. Rp/
Phenobarbitali natrici
cgta viginti (0,20)
Theobromini
gma semis (0,5)
Ammonii bromidi
gma 1,0
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
qs ad gta 100,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 linguriţă

_______________________________________________________________________

169
 Data_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 9

Scopul seminarului
-Metoda VII de rezolvare a incompatibilităţilor: Dispersarea unor substanţe sub formă de
emulsie sau suspensie;

_______________________________________________________________________

23. Rp/
Camphorae
gma 0,5
Menthae aeth.
gma 1,0
Natrii benzoatis
gma 1,5
Sirupi codeini
gta 10,0
Aquae dest.
qs ad gta 50,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 linguriţă

_______________________________________________________________________

170
24. Rp/
Infusi Tiliae floris
5,0 / 100,0
Eucalipti aeth.
gma 1,0
Natrii benzoatis
gma 1,0
Sirupi codeini
gta 10,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 lingură

171
_______________________________________________________________________

25. Rp/
Phenobarbitali natrici
cgta octoginta (0,80)
Papaverini hydrochloridi
gma semis (0,5)
Aquae dest.
qs ad gta 200,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 lingură

_______________________________________________________________________

26. Rp/
Phenobarbitali natrici
gma semis (0,5)
Papaverini hydrochloridi
cgta octoginta (0,80)
Aquae dest.
qs ad gta 200,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 lingură

_______________________________________________________________________

172
27. Rp/
Diuretini
gta 4,0
Papaverini hydrochloridi
cgta quadraginta (0,4)
Phenobarbitali natrici
gma semis (0,5)
Sirupi simplicis
gta 20,0
Aquae dest.
qs ad gta 150,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 lingură

173
 Data_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 10

Scopul seminarului:
-Metoda VIII de rezolvare a incompatibilităţilor: Prelucrarea substanţelor incompatibile sub o
altă formă farmaceutică sau eliberarea separată a unor componente

_______________________________________________________________________

28. Rp/
Papaverini hydrochloridi
cgta septuaginta (0,70)
Phenobarbitali natrici
cgta octoginta (0,80)
Sirupi simplicis
gta 20,0
Aquae dest.
qs ad gta 100,0

M.f.sol.
DS: Intern, 3 X 1 linguriţă

_______________________________________________________________________

29. Rp/
Ephedrini
cgta decem (0,10)
Protargoli
cgta viginti (0,20)
Aquae dest.
qs ad gta 10,0

M.f.sol.
DS: Extern, 3 X 1 pic, în nas

174
 APROFUNDAREA ŞI
VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR
D ata_____________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 11

EXERSAŢI METODELE V-VIII DE REZOLVARE A INCOMPATIBILITĂŢILOR:

Rp./
Diuretini
Calcii chloridi
aa gta 5,0
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M.f.sol
D.S: Intern 3 x 1 lingură
(pentru pacient de 45 ani)

Rp./
Calcii chloridi
gta 10,0
Phenobarbitali natrici
cgta decem (0,10)
Sirupi simplicis
gta 20,0
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M.f.sol
D.S: Intern 3 x 1 linguriță
(pentru pacient de 55 ani)

Rp./
Papaverini hydrochloridi
gma unum (1,0)
Phenobarbitali natrici
cgta octoginta (0,80)
Sirupi simplicis
gta 20,0
Aquae dest.
q.s ad gta 100,0
M.f.sol
D.S: Intern 3 x 1 linguriță
(pentru pacient de 35 ani)

175
Rp./
Menthae aeth.
Eucalipti aeth.
aa gma 0,5
Natrii benzoatis
gma 1,0
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M. D.S: Intern 3 x 1 linguriță
(pentru pacient de 20 ani)

Rp./
Phenobarbitali natrici
gma semis (0,5)
Papaverini hydrochloridi
cgta quadraginta (0,40)
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
q.s ad gta 100,0
M.f.sol
D.S: Intern 3 x 1 lingură
(pentru pacient de 27 ani)

Rp./
Papaverini hydrochloridi
cgta quadraginta (0,40)
Phenobarbitali natrici
gma unum (1,0)
Diuretini
gta 20,0
Aquae dest.
q.s ad gta 100,0
M.D.S: Intern 3 x 1 lingură
(pentru pacient de 23 ani)

Rp./
Phenobarbitali natrici
gma semis (0,5)
Papaverini hydrochloridi
cgta unum (1,0)
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M.D.S: Intern 3 x 1 linguriță
(pentru pacient de 29 ani)

176
Rp./
Phenobarbitali natrici
cgta viginti (0,20)
Ammonii bromidi
gma 1,0
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
q.s ad gta 100,0
M.f.sol
D.S: Intern 3 x 1 lingură
(pentru pacient de 70 ani)

Rp./
Veronali natrici
gma semis (0,50)
Calcii chloridi
gta 6,0
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M.f.sol
D.S: Intern 3 x 1 linguriță
(pentru pacient de 29 ani)

Rp./
Natrii salicylatis
gta 4,0
Spiritus Mindereri
gta 2,0
Calcii chloridi
gta 5,0
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M.f.sol
D.S: Intern, seara 1 lingură
(pentru pacient de 50 ani)

Rp./
Romergani maleatis
cgta decem (0,10)
Papaverini hydrochloridi
Phenobarbitali natrici
aa gma semis (0,5)
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
q.s ad gta 100,0
M.f.sol
D.S: Intern 3 x 1 lingură
(pentru pacient de 45 ani)

177
Rp./
Romergani maleatis
cgta decem (0,10)
Saccharini
tb No.II
Aquae dest.
q.s ad gta 150,0
M.f.sol
D.S: Intern 3 x 1 lingură
(pentru pacient de 22 ani)

Rp./
Papaverini hydrochloridi
cgta triginta (0,30)
Calcii chloridi
gma 1,0
Saccharini
tabl. No. IV
Aquae dest.
ad gta 100,0
M.f.sol
D.S: Intern 2 x 1 lingură
(pentru pacient de 50 ani)

Rp./
Phenobarbitali natrici
gma semis (0,50)
Calcii chloridi
gta 10,0
Sirupi simplicis
gta 20,0
Aquae dest.
ad gta 100,0
M.D.S: Intern 2 x 1 lingură
(pentru pacient de 49 ani)

Rp./
Phenobarbitali natrici
gma unum (1,0)
Papaverini hydrochloridi
gma semis (0,50)
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M.D.S: Intern 3 x 1 linguriță (40ani)
(pentru pacient de 40 ani)

178
Rp./
Diuretini
Calcii chloridi
aa gta 3,0
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M.f.sol
D.S: Intern 2 x 1 linguriță
(pentru pacient de 23 ani)

Rp./
Natrii salicylatis
gta 3,0
Calcii chloridi
gta 5,0
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M.f.sol
D.S: Intern, seara 1 lingură
(pentru pacient de 30 ani)

Rp./
Camphorae
gma 0,5
Menthae aeth.
gma 1,0
Sirupi codeini
gta 10,0
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M.D.S: Intern 3 x 1 linguriță
(pentru pacient de 32 ani)

179
Rp./
Codeini phosphatis
cgta viginti (0,20)
Papaverini hydrochloridi
gma semis (0,5)
Calcii chloridi
gta 5,0
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M.f.sol
D.S: Intern 2 x 1 lingură
(pentru pacient de 25 ani)

Rp./
Eucalipti aeth.
gma 1,5
Natrii benzoatis
gma 1,0
Sirupi codeini
gta 10,0
Aquae dest.
gta 100,0
M.D.S: Intern 3 x 1 lingură
(pentru pacient de 45 ani)

Rp./
Diuretini
gta 4,0
Papaverini hydrochloridi
gma semis (0,5)
Phenobarbitali natrici
cgta quadraginta (0,40)
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
q.s ad gta 150,0
M.D.S: Intern 4 x 1 lingură
(pentru pacient de 30 ani)

180
 Rp./
Infusi Tiliae floris
5,0/ 100,0
Eucalipti aeth.
gma 1,5
Sirupi codeini
gta 10,0
M.f. sol
D.S: Intern 3 x 1 lingură
(pentru pacient de 60 ani)

Rp./
Papaverini hydrochloridi
Coffeini
aa cgta viginti (0,20)
Aquae dest.
q.s ad gta 10,0
M.f.sol
D.S: Intern 2 x 15 picături
(pentru pacient de 35 ani)

Rp./
Ephedrini
Protargoli
aa cgta decem (0,10)
Aquae dest.
q.s ad gta 10,0
M.f.sol
D.S: Extern 3 x 1 picătură în nas
(pentru pacient de 25 ani)

Rp./
Menthae aeth.
gma 1,0
Natrii benzoatis
gma 1,5
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
q.s ad gta 50,0
M. D.S Intern 3 x 1 linguriță
(pentru pacient de 43 ani)

__________________________________________________________________________

181
__________________________________________________________________________
BAREM DE NOTARE LA LUCRAREA DE CONTROL:

Se acordă două note separate, la fiecare 1 p se acordă din oficiu:

-nota1-verificarea dozelor maxime;
-nota2-rezolvarea reţetei
NOTA 1:
-9,0 p- verificarea dozelor maxime;
NOTA 2:
-1,0 p- descrierea componentelor, sinonime;
-2,0 p- tipul de incompatibilităţi şi justificarea metodei de rezolvare care se alege;
-3,0 p- tehnologia de preparare (descrierea amănunţită a modului în care va fi preparat produsul);
-1,5 p- condiţionare, etichetare, conservare;
-0,5 p- comentarii referitoare la preparare şi conservare (daca este cazul);
-0,5 p- întrebuinţare;
-0,5 p- adnotatio.

-PRECIZĂRI:
1.În cazul în care incompatibilitatea constă în formarea unei sări mai puţin solubile (ex: salicilat, benzoat, fenobarbital,
barbital calcic), la verificarea solubilităţii sării care se formează cel mai corect este să se ţină seama de cantitatea reală de apă
disponibilă în reţetă (obţinută prin diferenţă cu celelalte componente ale prescripţiei).
2. În cazul în care se înlocuieşte vehiculul cu un altul (metoda IV) sau se modifică cantitatea preparatului (metoda V)
este obligatoriu să se modifice corespunzător şi modul de administrare.

____________________________________________________________________________
Scopul seminarului:
-Lucrare de control gr.V-VIII de incompatibilităţi;
-Verificare rezultate practice LP 7-10 (aplicaţii practice AP5-8); discuţii şi consultaţii.

RECAPITULAREA CUNOŞTINŢELOR
Data_______________

APLICAŢIA DE DE REŢETE DE RECEPTURĂ 12-15

Scopul seminarului:
-Repetarea lucrărilor practice (dacă este cazul);
-Recuperarea absenţelor; discuţii şi consultaţii
-Aprofundarea unor tehnici practice sau de calcule farmaceutice

182
 ATESTAREA COMPETENŢELOR PRACTICE DOBÂNDITE ÎN ANUL IV- semestrul II

Examen 4.
MODUL DE EVALUARE PRIN EXAMEN PRACTIC
a competenţelor dobândite în anul IV – sem II (201_/201_)

Examenul practic constă în susţinerea a 2 probe. Fiecare subiect se notează cu

note pe o scală de la 1-10 (1p din oficiu), pe baza unui punctaj. Nota minimă de
promovare este de minim 5 pentru fiecare subiect.

1.Probă pentru competenţa în controlul calităţii formelor farmaceutice:

Subiectul poate fi o „aplicaţie practică” sau doar o parte a uneia din aplicaţiile practice
care s-au efectuat în timpul semestrului. La această probă se cere:
-Întocmirea unui referat scris care se predă înainte de efectuarea practică a determinării.
Acest referat trebuie să cuprindă:
-subiectul copiat în totalitate;
-informaţii referitoare la metoda de determinare (dacă şi unde este oficinală, principiul
determinării, semnificaţia rezultatelor, eventual domenii de aplicabilitate);
-materiale, ustensile şi aparatură (eventual descrierea aparatului acolo unde este cazul)
necesare determinării;
-descrierea generală a modului de lucru, precizarea parametrilor care se determină practic,
descrierea modului de consemnare a rezultatelor, a modului de interpretare a rezultatelor şi
concluziile care ar putea să reiasă din analiza şi interpretarea rezultatelor.
-Efectuarea practică a determinării şi consemnarea pe foaia de examen (care se
primeşte după predarea referatului scris) a următoarelor:
-rezultate experimentale;
-interpretarea rezultatelor;
-concluzii.
La determinarea în care se foloseşte maşina de comprimat: Referatul scris trebuie să
descrie formula şi tehnica de preparare a probei; maşina de comprimat şi modul de funcţionare,
modul de lucru; condiţionarea, etichetarea şi conservarea produsului. La partea practică se
predă produsul obţinut.

2.Probă de competenţă în rezolvarea incompatibilităţilor de receptură:

Subiectul contă într-o reţetă magistrală de uz intern sau de uz extern, în care sunt
prescrise substanţe (din cele discutate) incompatibile în anumite condiţii, prepararea corectă
necesitând aplicarea uneia din metodele de rezolvare a incompatibilităţilor discutate în cadrul
lucrărilor practice.
Se cere un referat scris care să cuprindă:
-reţeta copiată corect;
-verificarea şi corectarea dozelor maxime (dacă este cazul);
-descrierea substanţelor (pe scurt): denumire oficinală, denumire în limba română, sinonime;
forma de prezentare, solubilitate; conservare; acţiune şi utilizări;
-alegerea metodei de preparare şi comentarea motivelor pe care se bazează această alegere, de
exemplu: solubilitatea, pH-ul, reacţiile dintre componente, cantitatea prescrisă etc.
-tehnica concretă de preparare, de exemplu: metoda de dizolvare; vasul utilizat, ordinea de
dizolvare şi amestecare; completare; filtrare; condiţionare;
-etichetare şi conservare;
-adnotatiile care trebuie menţionate pe reţetă; acţiune şi utilizări (pe scurt).

183
 ►BAREM DE NOTARE / tip de subiecte
1,0 p- copierea completă a subiectului;
4,5 p- partea scrisă:
-unde este oficinală metoda (dacă e cazul),
-principiul determinării,
-materiale, ustensile, aparatură,
-modul general de lucru,
-parametrii care se determină,
SUBIECT I – anul IV-semII: -modul de consemnare a rezultatelor,
-Teste de calitate -modul de interpretare a rezultatelor,
-concluzii care pot să reiasă,
-domenii de aplicabilitate;
4,5 p- partea practică:
-rezultate experimentale,
-interpretarea rezultatelor,
-concluzii.

1,0 p- copierea completă a subiectului;

4,5 p- partea scrisă:
-aparatură pentru preparare;
-cantităţile substanţelor utilizate,
rolul componentelor, tehnica de
preparare, modul de utilizare a
SUBIECT I – anul IV-semII: amestecului; masa obţinută;
-Preparare cu test calitate -condiţionare, etichetare,
conservare, utilizări.
-principiul determinării la testul de calitate;
materiale, ustensile, aparatură;
modul general de lucru;
parametrii care se determină.
4,5 p- partea practică: produsul obţinut.

1,0 p- copierea subiectului şi a reţetei;

3,5 p- verificarea dozelor maxime;
5,5 p- descrierea componentelor, sinonime;
- tipul de incompatibilităţi şi justificarea
metodei de rezolvare care se alege;
SUBIECT II – anul IV-semII: - tehnologia de preparare (descrierea
-incompatibilităţi amănunţită a modului în care va fi
preparat produsul);
- condiţionare, etichetare, conservare;
- comentarii referitoare la preparare
şi conservare (daca este cazul)
- adnotatio, întrebuinţare.

►SUBIECTUL I:
____________________________________________________________________________
-Preparaţi granulatul simplu pentru comprimate, în cantitate ¼ ; menţionaţi cantităţile substanţelor utilizate, rolul
componentelor, tehnica de preparare.
-formula de preparare: 1/4
Lactoză 80,0g _____g
Amidon 20,0g _____g
Mucilag de metilceluloză q.s. _____g

-Reglarea maşinii de comprimat prin evaluarea rezistenţei comprimatelor: Se cere să se prepare la maşina de
comprimat cu excentric 10 de comprimate cu acid acetilsalicilic (500 mg/comprimat):
-formula de preparare (pentru 1000 comprimate): 15 compr.
Acid acetilsalicilic (III) 500,0g ______ g
Granulat simplu (III) 100,0g ______g
Talc 50,0g ______g
-Preparaţi amestec pentru comprimare în cantitate corespunzătoare pentru 15 comprimate şi menţionaţi: cantităţile
substanţelor utilizate, rolul componentelor, tehnica de preparare, modul de utilizare a amestecului.
-Menţionaţi care este masa unui comprimat; cum se reglează maşina de comprimat; modul de lucru cu aparatul
Perelmann-Brodski.
-Preparaţi comprimatele şi menţionaţi condiţionarea, etichetarea, conservarea, întrebuinţări_____________

184
-Studiul tipului de emulsie prin metoda diluării:
-Proba de analizat: “emulsia A”
-Metoda de determinare: metoda diluării.
-Studiul tipului de emulsie prin metoda colorării:
-Proba de analizat: “emulsia B”
-Metoda de determinare: metoda colorării.
-Studiul inversării tipului de emulsie:
-Proba de analizat: liniment amoniacal
-Metoda de determinare: metoda conductometrică.
-Determinarea distribuţiei granulometrice la emulsii:
-Proba de analizat: -Emulsia Emojar
-Metoda de determinare: metoda microscopică.
-Determinarea distribuţiei granulometrice la emulsii:
-Proba de analizat: Emulsia Emixer
-Metoda de determinare: metoda microscopică.
-Determinarea indicelui de stabilitate-S la emulsii:
-Proba de analizat: Emulsia Emojar
Se prepară în laborator 50 de grame de emulsie în următoarele
condiţii:
-compoziţia: ulei de floarea soarelui 5 g, Tween 80 IV picături,
Span 80 XI picături, apă distilată 44,50 g;
-metoda şi timp de dispersare: triturare în mojar, timp de 3 minute.
-Metoda de determinare: metoda cilindrilor gradaţi.
-Determinarea indicelui de stabilitate-S la emulsii:
-Proba de analizat: Emulsia Emixer
Se prepară în laborator 50 de grame de emulsie în următoarele
condiţii:
-compoziţia: ulei de floarea soarelui 5 g, Tween 80 IV picături,
Span 80 XI picături, apă distilată 44,50 g;
-metoda şi timp de dispersare: agitare cu mixerul, timp de 3
minute.
-Metoda de determinare: metoda centrifugării.
-Determinarea mărimii particulelor la suspensii:
-Proba de analizat: Mixtura agitanda (10% substanţă activă
suspendată).
-Metoda de determinare: testul „Mărimea particulelor” din FR X.
-Studiul influenţei factorilor de formulare asupra stabilităţii
suspensiilor prin determinarea raportului de sedimentare-H:
-Probe de analizat: Suspensie-S0 ; Suspensie-S10%; Suspensie-
S20%;
Se prepară în laborator câte 10 de grame din 3 suspensii cu
aceeaşi compoziţie dar care conţin cantităţi diferite de agent de
suspendare (S0, S10%, S20%) în următoarele condiţii:
-compoziţia: 1,0 g carbonat bazic de bismut şi apă distilată până la
10g, folosind 0%, 10%, 20% mucilag de metilceluloză 2%.
-Metoda de determinare: metoda cu cilindri gradaţi.
-Studiul capacităţii de penetraţie la unguente:
-Proba de analizat: Unguent cu oxid de zinc 10%.
-Metoda de determinare: testul „Măsurarea consistenţei prin
penetrometrie”-F.R.X.,Supl. 2001.
-Studiul capacităţii de întindere la unguente:
-Proba de analizat: -Unguent cu oxid de zinc 10%.
-Metoda de determinare: cu ajutorul extensometrului.
-Determinarea pH-ului unguentelor:
-Proba de analizat: Unguent cu oxid de zinc 10%.
-Metoda de determinare: Testul „pH” din FR X.
-Studiul cedării in-vitro a substanţei active din unguente :
-Proba de analizat: Gel cu diclofenac sodic 1%
-Metoda de determinare: determinarea farmacotehnică in-vitro a
cedării substanţei active din unguente cu ajutorul celulei de difuzie
prevăzută cu membrană sintetică de celofan.
-Determinarea comportamentului supozitoarelor la topire sau
la dizolvare:
-Proba de analizat: Supozitoare pentru copii cu paracetamol
125mg /sup, preparate cu lipex.
-Metoda de determinare: testul “Comportamentul la topire sau la
dizolvare” din FR X.
-Determinarea comportamentului supozitoarelor la topire sau
la dizolvare:
-Proba de analizat: Supozitoare cu glicerină pentru adulţi.
-Metoda de determinare: testul “Comportamentul la topire sau la
dizolvare” din FR X.
-Determinarea uniformităţii masei supozitoarelor:
-Proba de analizat: Supozitoare pentru copii cu metamizol sodic
300mg/sup.
-Metoda de determinare: testul „Uniformitatea masei” din FR X.
-Studiul cedării in-vitro a substanţei active din supozitoare:
-Proba de analizat: Supozitoare cu paracetamol 125mg/sup.
-Metoda de determinare: determinarea farmacotehnică in-vitro a
cedării substanţei active din supozitoare cu ajutorul celulei de
difuzie prevăzută cu membrană sintetică de celofan.
-Determinarea curbei de curgere la mucilagii:
-Proba de analizat: Mucilag de metilceluloză 2%;
-Metoda de determinare: cu ajutorul viscozimetrului rotaţional.
-Determinarea curbei de viscozitate la unguente:
-Proba de analizat: Unguent cu oxid de zinc 10%.
-Metoda de determinare: cu ajutorul viscozimetrului rotaţional.
-Determinarea curbei de distribuţie granulometrică la pulberi
obţinute în moara cu bile
-Proba de analizat: Zahăr cristalizat, după 10 minute de
pulverizare.
-Metoda de determinare: metoda de clasificare prin cernere.
-Evaluarea capacităţii de alunecare prin determinarea
unghiului de repaus- şi a factorului de curgere-f:
-Proba de analizat: Lactoza.
-Metoda de determinare: cu ajutorul pâlniei.
-Determinarea parametrilor reologici la pulberi:
-Proba de analizat: Lactoză pulbere.
-Metode de determinare:
-determinarea volumelor aparente- Va, Vt şi a maselor volumice
aparente- da, dt;
-determinarea masei volumice reale- dr;
-calcularea parametrilor: porozitate- , raportul lui Hausner- RH,
indicele lui Carr- IC;
-Determinarea parametrilor reologici la pulberi:
-Proba de analizat: Lactoză pulbere.
-Metoda de determinare: determinarea suprafeţei specifice- S0.
-Determinarea capacităţii de absorbţie de apă la pulberi:
-Proba de analizat: Metilceluloză (MC).
-Metoda de determinare: determinarea „cifrei de absorbţie”-CA la
saturaţie.
-Determinarea gradului de fineţe la puberi:
-Proba de analizat: „Pudră cu saprosan”.
-Metoda de determinare: testul „Gradul de fineţe” din FR X.
-Determinarea mărimii particulelor la granulate
-Proba de analizat: „Granulat cu gliceroforfat de calciu”.
-Metoda de determinare: testul „Mărimea particulelor” din FR X.
-Determinarea dezagregării la granulate:
-Proba de analizat:„Pelete cu paracetamol” (zahar granulat).
-Metoda de determinare: testul „Dezagregare” - FR X; metoda B.
-Determinarea dezagregării la comprimate:
-Proba de analizat: „Comprimate cu acid acetilsalicilic 500
mg/compr.” (comprimate neacoperite);
-Metoda de determinare: testul „Dezagregare”- FR X; metoda B.
-Determinarea curbei de dizolvare in vitro la comprimate:
-Proba de analizat:„Comprimate de acid acetilsalicilic 500
mg/compr.”
-Metoda de determinare: testul de dizolvare-FR X (aparat nr.2), în
condiţiile de lucru prevăzute de USP 30 la monografia
„Comprimate de acid acetilsalicilic”.
-Determinarea conţinutului de substanţă activă la
comprimate:
-Proba de analizat: Comprimate de paracetamol-
500mg/comprimat.
-Metoda de determinare: testul „Dozare” - FR X.
185
 ANEXE
1.Doze terapeutice uzuale şi maxime prevăzute de FR X..........................................................
2.Numărul de picături pe gram (la 20C)
pentru unele lichide şi preparate farmaceutice din FR X........................................................
3.Descrierea unor substanţe farmaceutice conform FR X........................................................
4.Solubilitatea unor substanţe medicamentoase
în solvenţii utilizaţi frecvent la prepararea soluţiilor.................................................................
5.Tabele alcoolmetrice din FR X..............................................................................................
6.Surse de documentare în domeniul Tehnologiei farmaceutice...............................................

Anexa 1.
DOZE TERAPEUTICE UZUALE ŞI MAXIME PREVĂZUTE DE FR X
Cale de Doze terapeutice uzuale Doze terapeutice maxime
Denumire
admin. Pentru o dată Pentru 24 h Pentru o dată Pentru 24 h
1 2 3 4 5 6
Acenocoumarolum p.o. 0,002-0,006 g 0,002-0,006 g 0,020 g 0,020 g
Acetazolamidum p.o. 0,250 g 1,000 g 0,500 g 1,500 g
Acidum acetylsalicyli-cum p.o. 0,500- 1,000 g 1,000-5,000 g 2,000 g 8,000 g
p.o. 3,000-6,000 g 12,000-24,000 g 6,000 g 30,000 g
Acidum aminocaproi-cum
i.v. 1,000-5,000 g 10,000 g 6,000 g 30,000 g
p.o.
0,100-0,500 g 0,100-1,000 g
Acidum ascorbicum i.m.
0,500 g 0,500-1,000 g
i.v.
Acidum glutamicum p.o. 2,000-4,000 g 4,000- 12,000 g
Acidum hydrochloricum
p.o. 0,5 ml 1,5 ml 2 ml 6 ml
dilutum
Acidum lacticum p.o. 0,750 g 6,000 g 4,000 g 20,000 g
Acidum nalidixicum p.o. 0,500-1,000 g 2,000-4,000 g 1,000 g 4,000 g
Acidum nicotinicum p.o. 0,050 -0,200g 0,300-0,500 g 0,500 g 8,000 g
Aluminii hydroxydatum p.o. 0,500-1,000 g 1,000-6,000 g
Amfetamini sulfas p.o. 0,003-0,006 g 0,003-0,009 g 0,009 g 0,030 g
Aminoglutethimidum p.o. 0,250 g 1,000 g 0,500 g 2,000 g
p.o. 0,100-0,300 g 0,300-1,000 g 0,500 g 1,500 g
Aminophyllinum i.v. 0,250-0,300 g 0,250-0,750 g 0,500 g 1,500 g
i.r. 0,360 g 0,720-1,080 g 0,500 g 1,500 g
Amilriptylini hydro-chloridum p.o. 0,010-0,050 g 0,050-0,150 g 0,100 g 0,300 g
Ammonii bromidum p.o. 0,500-1,000 g 1,000-3,000 g 3,000 g 9,000 g
Ammonii chloridum p.o. 1,000g 4,000g 4,000g 12,000g
p.o. 0,015-0,200g 0,030-0,200g 0,500g 1,000g
Amobarbitalum natricum i.m. 0,050g 0,100g 0,250g 0,750g
i.v. 0,050g 0,100g 0,250g 0,750g
Amoxicillinum trihydricum p.o. 0,150-0,900g 0,750-4,500g 1,500g 6,000g
i.m 0,500-1,000g 2,000-8,000g
Ampicillinum natricum 2,500g 14,000g
i.v. 1,000-2,000g 2,000-12,000g
Ampicillinum trihydricum p.o. 0,500-1,000g 2,000-4,000g 5,000g 15,000g
p.o. 0,250-0,500 1,000-2,000 mg 2,000 mg 4,000 mg
Atropini sulfas
s.c. mg 0,250 mg 0,500 mg 1,000 mg 2,000 mg
Barbitalum p.o. 0,250-0,500 g 0,250-0,500 g 0,750 g 1,500 g
Barbitalum natricum p.o. 0,250-0,500 g 0,250-0,500 g 0,750 g 1,500 g
0,050 - 0,100
Belladonnae folium p.o. 0,100-0,200 g 0,200 g 0,600 g
g
Benzocainum p.o. 0,250-0,500 g 0,750- 1,500 g 1,000 g 3,000 g
i.m. 200 000- 800 000- 40 000 000
Benzylpenicillinum ka-licum 5 000 000 U.I.
i.v. 1000 000 U.I. 20 000 000 U.I. U.I.
i.m. 200 000- 800 000- 40 000 000
Benzylpenicillinum natricum 5 000 000 U.I.
i.v. 1 000 000 U.I. 20 000 000 U.I. U.I.
Bismuthi subcarbonas p.o. 0,600-2,000 g 2,000-8,000 g 5,000 g 10,000 g
Bismuthi subnitras p.o. 0,300- 1,200g 1,000-5,000 g 5,000 g 10,000 g
Bromhexini hydrochlo-ridum p.o. 0,004-0,008 g 0,024-0,032 g 0,025 g 0,075 g
Bromisovalum p.o. 0,300 g 0,900 g 1,500 g 3,000 g

186
 1 2 3 4 5 6
O.O0T25-0,020
Bromocriplini mesylas p.o. 0,0025-0,060 g 0,030 g 0,100 g
g
p.o. 0,010 g 0,030- 0,040 g 0,100 g 0,060
Butylscopolammonii 0,050 g 0,020 g
i.m. \ i.v. 0.0l0 g 0,010-0,030 g g
bromidum 0,050 g
r. 0,010 g 0,030-0,050 g 0,100 g
p.o. 0,500-1,000 g 1,000-3,000 g 2,000 g 2,000 6,000 g 5,000
Calcii bromidum
i.v. 1,000-2,000 g 3,000-4,000 g g g
Calcii carbonas p.o. 0,500-1,000 g 1,000-3,000 g 5,000 g 8,000 g
0,500-1,000 g 2,000-5,000 g 10,000 g
Calcii chloridum p.o. i.v. - 2,000 g 2,000 g
1,000-2,000 g 3,000-4,000 g 4,000 g
Calcii dobesilas p.o. 0,250-0,500 g 0,500-0,750 g 0,500 g 1,500 g
p.o. 1,000 g 5,000 g 10,000 g
Calcii gluconas 2,000 g 1,000 g
i.m. / i.v. 1,000 g 3,000 g 3,000 g
Calcii glycerophosphas p.o. 0,500-1,000 g 1,000-3,000 g 2,000 g 6,000 g
Calcii lactas p.o. 0,500-1,000 g 5,000 g 5,000 g 10,000 g
Calcii phosphas
p.o. 1,000 g 2,000-5,000 g 2,000 g 10,000 g
tribasicus
Carbamazepinum p.o. 0,200 g 0,600-0,800 g 0,400 g 1,200 g
Carbenicillinum na- i.m. 1,000-2,000 g 4,000-8,000 g 4,000 g 30,000 g
tricum perf. 5,000-10,000 g 12,000-30,000 g 10,000 g 30,000 g
Carbocromeni
p.o. 0,075-0,150 g 0,225-0,450 g 0,450 g 0,900 g
hydrochloridum
Cefalotinum natricum i.m. / i.v. 1,000 g 4,000-6,000 g 2,000 g 12,000 g
Cefotaximum natricum i.m. / i.v. 1,000 g 4,000-6,000 g 2,000 g 12,000 g
Chinidini sulfas p.o. 0,200-0,300 g 0,600-1,200 g 0,600 g 3,000 g
Chinini hydrochloridum p.o. 0,200- 0,300 g 0,600-1,200 g 0,500 g 2,000 g
Chinini sulfas p.o. 0,200- 0,300g 0,300-1,200 g 0,500 g 2,000 g
Chloramphenicoli natrii
i.m. \ i.v. 0,500-1,000 g 1,500-2,000 g 1,000 g 4,000 g
succinas
Chloramphenicolum p.o. 0,250- 0,500g 1,500-3,000 g 1,000 g 3,500 g
Chlordiazepoxidum p.o. 0,005- 0,010g 0.010-0,050 g 0,025g 0,100 g
Chloropyramini hydro-
p.o. 0,025 g 0,075 g 0,050 g 0,150 g
chloridum
Chloroquini dihydroge-
p.o. 0,100-0,500 g 0,200-1,200 g 0,600 g 1,500 g
nophosphas
Chlorphenoxamini
p.o. 0,020 g 0,040-0,080 g 0,040 g 0,120 g
hydrochloridum
p.o. 0,100-0,200 g 0,300-0,600 g
Chlorquinaldolum
r. 0,100-0,200 g 0,400-0,800 g
Chlorzoxazonum p.o. 0,250- 0,500g 0,750-1,500 g 0,750 g 2,250 g
i.m.
Chymotripsinum local infiltr. TEE 0,100-
aerosoli 0,100-0,200U TEE
0,200U
Clomipramini p.o./ i.m. 0,050-0,150g 0,300g
0.010-0,025g 0,050g
hydrochloridum perf. 0,050-0,075g 0,150g
Clonidinum p.o 0,050-0,300mg 0,200-0,900mg 0,500mg 2,000mg
p.o. 0,500-1,000g 2,000-4,000g 2,000g 6,000g
Cloxacillinum natricum
i.m./ i.v. 0,500-1,500g 2,000-6,000g 2,000g 6,000g
Cocaini hydrochloridum Local
0,010-0,020g 0,030g
(mucoase)
Codeini hydrochloridum p.o. 0,010-0,020g 0,060g 0,100g 0,300g
Codeini phosphas p.o. 0,010-0,020g 0,060g 0,100g 0,300g
Codeinum p.o. 0,010-0,020g 0,050g 0,060g 0,200g
Coffeinum p.o. 0,100-0,250g 0,200-0,500g 0,500g 1,500g
Coffeinum et acidum
p.o. 0,200-0,500g 0,400-1,000g 1,000g 3,000g
citricum
Coffeinum et natrii p.o. 0,200-0,500g 0,400-1,000 g 1,000 g 0,500 3,000 g 2,000
benzoas s.c. 0,100-0,250g 0,200-1,000 g g g
Colchicinum p.o. 0.0005- 0,001 g 0,002- 0,003 g 0,002 g 0.004 g
0,00002- 0,005g 0,00002 - 0,005g 0,015 g 0,015 g
Colecalciferolum p.o. / i.m. (800-200000U.I.) (800- 200 000 U.I.) (600 000 U.I.) (600 000 U.I.)

187
 1 2 3 4 5 6
Colistimethatum i.m. / 1000 000- 3 500 000- 3 500 000 10 000 000
natricum perf. 2000000 U.I. 7 000 000 U.I. U.I. U.I.
2000 000- 7 000 000 – 6 000 000 18 000 000
Colistini sulf as p.o.
3000 000 U.I. 10 000 000 U.I. U.I. U.I.
Compressi glyceryli
p.o. 0,0005 g 0,0005-0,002 g 0,001 g 0,004 g
trinitratis
p.o. 0,005-0,025 g 0,025—0,075 g
Cortisoni acetas 0,150 g 0,200 g 0,300 g 0,600 g
i.m. 0,050-0,100 g 0,050-0,400 g
Cyanocobalaminum i.m. / s.c. 0,005-1,000mg 0,005—1,000 mg 1,000 mg 1,000 mg
Cyclobarbitalum p.o. 0,100- 0,200 g 0,100- 0,200 g 0,300 g 0,600 g
Cyclobarbitalum cal-
p.o. 0,100- 0,200 g 0,100- 0,400 g 0,400 g 0,800 g
cicum
p.o. /
Cyclophosphamidum 0,050 - 0,100 g 0,100- 0,200 g 4,000 g
i.m./ i.v.
Cyproheptadini 0,012-0,020
p.o. 0,004-0.008 g 0,012 g 0,032 g
hydrochloridum g
Deslanosidum i.v. 0,200-0,400m g 1,600 mg 2,400 mg 2,400mg
Desoxycortoni acetas i.m. 0,005g 0,005g 0,010g 0,020g
Dexamethasonum p.o. 0,0005-0,0015g 0,0005-0,009g 0,010g 0,030g
p.o. 0,002-0,010g 0,002-0,030g 0,020g 0,080g
Diazepamum i.m/i.v 0,010-0,020g 0,010-0,040g 0,020g 0,080g
r. 0,010g 0,020g 0,020g 0,080g
Diclofenacum natricum p.o. 0,025-0,050g 0,075-0,100g 0,100g 0,150g
Digitalis purpureae
p.o. 0,100g 0,100-0,200g 0,300g 1,00g
pulvis titratus
Digitoxinum p.o. 0,100-0,200mg 0,100-0,200mg 0,500mg 1,000mg
0,00025-
p.o. 0,0005-0,001g 0,001g 0,002g
Digoxinum 0,0005g
i.v. 0,0005-0,001g 0,001g 0,0015g
0,0005-0,001g
Dihydralazini sulfas p.o. 0,0125-0,050g 0,025-0,150g 0,100g 0,200g
p.o. 0,0025-
Dihydroergotamini 0,001-0,0025g 0,005g 0,010g
s.c./i.m./i 0,0075g
mesylas 0,0005-0,001g 0,001g 0,003g
.v. 0,001-0,002g
p.o. 0,025-0,075g 0,075-0,300g 0,100g 0,450g
Dipyridamolum
i.m. 0,010g 0,020-0,300g 0,020g 0,060g
Disulfiramum p.o. 0,100-0,400g 0,100-0,800g 1,000g 2,000g
Dopamini 0,002- 0,050mg/Kg/
Perf.
hydrochloridum 0,020mg/Kg/min min
Doxepini hydrochlori-
p.o. 0,025-0,050g 0,075-0,150g 0,100g 0,300g
dum
Doxycyclini
p.o./i.v. 0,050-0,100g 0,100-0,200g 0,600g 0,600g
hydrochloridum
Ephedrini p.o. 0,010 - 0,030g 0,030-0,075 g 0,060 g 0,150 g
hydrochloridum s.c. 0,010-0,030 g 0,030 - 0,075 g 0,050 g 0,120 g
4-Epidoxorubicini 3 3
i.v./ perf. 0,060 - 0,090 g/ /m3 0,060-0,090 g/ m3 0,090 g/m 0,090 g/m
hydrochloridum
s.c. 0.100 - 0,250 mg 0,200-1,000 mg 1,000 mg 2,000 mg
Epinephrinum 0,050 - 0,100 mg 0,100- 0,250 mg
i.v. 0,500 mg 2,500 mg
p.o. 0,00025- 0,00025-
0,015 g 0,015 g 0,015 g
Ergocalciferolum 0,0075g 0,0075 g
0,015 g
i.m. 0,0075-0,015 g 0,0075-0,015 g
p.o. 0,200-0,400mg 0,500—1,000 mg 1,000 mg 2,000 mg
Ergometrini hydro-
i.m. 0,200 mg 0,200—1,000 mg 0,500 mg 1,000 mg
genomaleas 0,100—0,500 mg
i.v. 0,100 mg 0,200 mg 0,500 mg
0,0005-0,001 g
p.o. 0,001-0,002 g 0,004 g 0,006 g
Ergotamini tartras 0,000125-
s.c. / i.m. 0,0005- 0,001 g 0,0005 g 0,002 g
0.0005g
Erythromycini 1000 000 –
i.v. 250 000 U.I. 500 000U.I. 4000 000 U.I.
l/irtnhiftnas 2 000 000 U.I.
Erythromycini propionas p.o. 0,200- 0,400 g 1,000- 4,000 g 0,500 g 4,000 g
p.o. 0,500 g 2,000-3,000 g 3,000 g
Etamsylatum 0,750 g 0,500 g
i.m. / i.v. 0,250-0,500 g 0,500-1,000 g 1,500 g

188
 1 2 3 4 5 6
Ethambutoli
p.o. 0,015-0,025 g /kg 0,015-0,025 g /kg 0,040 g/kg 0,040 g/kg
dihydrochloridum
Ethinylestradiolum p.o. 0,010-0,025 mg 0,020- 0,100 mg 1,000 mg 1,000 mg
Ethionamidum p.o. 0,250 g 0,500— 1,000g 0.500g 1,000g
Ethylmorphini
p.o. 0,015- 0,030 g 0,030-0,090 g 0,100 g 0,300 g
hydrochloridum
Extractum Belladonae
p.o. 0,015 g 0,030 g 0,075 g 0,200 g
siccum
Furazolidonum p.o. 0,100 g 0,400 g 0,200 g 0,800 g
p.o. 0,040 g 0,040-0,120 g 0,120 g 0,600 g
Furosemidum
i.m./i.v. 0,020-0,040 g 0,020-0,040 g 0,100 g 0,600 g
Gentamicini sulfas i.m./i.v. 0,040-0,080 g 0,080-0,240 g 0,160 g 0,420 g
Glibenclamidum p.o. 0,0025-0,005 g 0,0025-0,010 g 0,010 g 0,015 g
Glutethimidum p.o. 0,250-0,500 g 0,250-0,500 g 0,500 g 1,000 g
Griseofulvinum p.o. 0,125-0,250 g 0,500-1,000 g 0,500 g 2,000 g
Guaiacolum p.o. 0,250 g 0,750 g 0,500 g 1,500 g
Guaifenesinum p.o. 0,200-0,300 g 0,600-0,900 g 0,400 g 1,200 g
Guanethidini sulfas p.o. 0,010-0,025 g 0,025-0,050 g 0,100 g 0,300 g
s.c. 5 000-20 000 U.I. 10 000-20 000 U.I.
Heparinum natricum
i.v. 5 000-20 000 U.I. 20 000-60 000 U.I.
0,004 g
p.o. 0,0005-0,001 g 0,001-0,003 g 0,002 g (0,020 g)*
Hexestroli diacetas
i.m. 0,0005-0,001 0,001-0,005 g 0,002 g 0,003 g
(0,100 g)*
Histamini dihydro-
s.c. 0,010 mg/kg 0,010 mg/kg 1,000 mg 2,000 mg
chloridum
Hydrochlorothiazidum p.o. 0,025-0,050 g 0,025-0,100 g 0,100 g 0,200 g
peri-
şi
Hydrocortisoni acetas 0,005-0,050 g 0,005-0,050 g 0,125 g 0,125 g
intraarti-
cular
Hydrocortisoni
i.v. 0,050-0,100 g 0,100-1,000 g 0,500 g 2,000 g
hemisuccinas
Hydrocortisonum p.o. 0,010-0,020 g 0,020.0,060 g 0,080 g 0,100 g
Hydromorphoni
s.c./i.m. 0,001-0,002 g 0,002-0,004 g 0,004 g 0,008 g
hydrochloridum
Hydroxyprogesteroni
i.m. 0,125-o,250 g 0,125-0,250 g 0,500 g 0,500 g
caproas
p.o. 0,200-0,600 g 1,200-1,600 g 0,800 g 2,400 g
Ibuprofenum
r. 0,200-0,500 g 0,500-1,000 g 0,800 g 2,400 g
Imipramini hydro- p.o. 0,010-0,025 g 0,050-0,150 g 0,100 g 0,300 g
chloridum i.m. 0,025 g 0,025-0,100 g 0,050 g 0,200 g
Indometacinum p.o./r. 0,025 g 0,050-0,150 g 0,075 g 0,200 g
Iniectabile oxytocini perf./i.m. 0,5-3,0 U.I. 1,0-5,0 U.I. 5,0 U.I. 10,0 U.I.
0,025 g* 0,025-0,100 g* 0,100 g* 0,400 g*
Ipecacuanhae radix p.o.
1,000 g** 1,000 g** 2,000 g** 2,000 g**
Isoniazidum p.o. 0,100-0,200 g 0,300-0,600 g 0,500 g 1,00 g
0,010 g
s.l. 0,050 g 0,050 g 0,120 g
Isoprenalini hydro- 0,0002 g
i.m. 0,0004 g 0,0002 g 0,001 g
chloridum 0,00002-
i.v. 0,0002 g 0,0002 g 0,001 g
0,00006 g
Isosorbidi dinitras s.l. 0,0025-0,010 g 0,015-0,060 g 0,040 g 0,120 g
dilutum p.o. 0,005-0,030 g 0,020-0,060 g 0,040 g 0,120 g

189
 1 2 3 4 5 6
Kalii bromidum p.o. 1,000-2,000 g 3,000-4,000 g 3,000 g 9,000 g
Kalii chloridum p.o. 1,000 g 1,000-3,000 g 2,000 g 7,000 g
Kalii et natrii tartras p.o. 2,000-30,00 g 2,000-30,00 g 30,000 g 30,000 g
Kalii guaiacolsulfonas p.o. 0,500 g 2,000 g 2,000 g 6,000 g
Kalii hydrogeno-tartras p.o. 2,000-6,000 g 2,000-6,000 g
Kalii iodidum p.o. 0,250-0,500 g 1,000-2,000 g 2,000 g 6,000 g
Kanamycini sulfas i.m. 0,0075 g/kg 0,015 g/kg 0,010 g/kg 0,020 g/kg
Lanatosidum C p.o. 0,00025-0,001 g 0,001-0,0015 g 0,001 g 0,002 g
Levomepromazini p.o. 0,002-0,025 g 0,010-0,100 g 0,100 g 0,500 g
hydrogenomaleas i.m. 0,025 g 0,075 g 0,050 g 0,250 g
Lidocaini s.c. 0,050-0,100 g 0,700-0,800 g 0,200 g 2,000 g
hydrochloridum i.m./i.v. 0,050-0,100 g 0,100-0,200 g 0,200 g 0,300 g
Lithii carbonas p.o. 0,300-0,600 g 0,600-1,500 g 0,900 g 2,400 g
Lynestrenolum p.o. 0,0025-0,005 g 0,0025-0,010 g 0,005 g 0,015 g
Magnesii glutamolactas p.o. 0,300 g 1,200-2,400 g
1,000-3,000 g*
0,250-1,000 g*
Magnesii oxydum p.o. 2,000-5,000
2,000-5,000 g**
g**
Magnesii peroxydum p.o. 0,250-0,500 g 1,000-3,000 g
1,000-3,000 g*
0,250-1,000 g*
Magnesii subcarbonas p.o. 2,000-5,000
2,000-5,000 g**
g**
p.o. 5,000-15,000 g 5,000-15,00 g 30,00 g 30,00 g
Magnesii sulfas i.m. 1,000 g 4,000-6,000 g 2,000 g 12,00 g
i.v. 1,000-2,000 g 6,000-10,00 g 6,000 g 12,00 g
Manitolum perf. 50,00-100,0 g 150,000 g
Maprotilini p.o. 0,010-0,050 g 0,030-0,150 g 0,150 g 0,300 g
hydrochloridum i.v./perf. 0,025-0,050 g 0,025-0,150 g 0,075 g 0,150 g
Meclofenoxati hydro- p.o. 0,300-0,600 g 0,600-1,200 g 2,000 g 4,000 g
chloridum i.v./perf. 0,250-0,500 g 1,000-3,000 g 1,000 g 3,000 g
p.o. 0,010-0,040 g 0,010-0,040 g 0,600 g 0,600 g
Medroxyprogesteroni
0,200-0,500 g* 0,200-0,500 g* 0,600 g* 0,600 g*
acetas
i.m. 0,100-0,400 g* 0,100-0,400 g* 0,600 g* 0,600 g*
Mepacrini hydro-
p.o. 0,100-0,200 g 0,100-0,800 g 0,300 g 1,000 g
chloridum
Meprobamatum p.o. 0,200-0,400 g 0,400-1,200 g 0,800 g 2,400 g
p.o. 0,500-1,000 g 0,500-3,000 g 5,000 g 7,500 g
Metamizolum natricum i.m./i.v. 1,000-2,000 g 2,000 g 5,000 g 7,500 g
r. 1,000 g 1,000-3,000 g 5,000 g 7,500 g
Metformini hydro-
p.o. 0,500-1,000 g 1,000-3,000 g 1,000 g 3,000 g
Chloridum
Methadoni hydro- p.o. 0,0025-0,005 g 0,005-0,010 g 0,015 g 0,040 g
chloridum s.c./i.m 0,005 g 0,005-0,010 g 0,010 g 0,020 g
p.o.
Methenaminum 0,500-1,000 g 2,000-3,000 g 2,000 g 4,000 g
i.v.
p.o. 0,005-0,010 g 0,100 g
Methotrexatum i.m./i.v. 0,005-0,060 g 0,100 g
i.r. 0,005-0,010 g 0,015 g
0,375-0,750
mg
p.o. 0,125-0,250 mg 0,500 mg 1,500 mg
Methylergometrini 0,200-0,400
i.m. 0,200 mg 0,300 mg 0,600 mg
hydrogenomaleas mg
i.v. 0,100-0,200 g 0,300 mg 0,600 mg
0,100-0,200
mg
Methyltestosteronum p.o. 0,005-0,010 g 0,050-0,100 g* 0,050 g 0,100 g

190
 1 2 3 4 5 6
Methylthionini chlori-
p.o. 0,050-0,150 g 0,150-0,450 g 0,200 g 0,600 g
dum
p.o. 0,005-0,010 g 0,010-0,030 g 0,030 g 0,060 g
Metoclopramidi hydro-
i.m./i.v. 0,010 g 0,020 g 0,020 g 0,040 g
chloridum
r. 0,020 g 0,020-0,040 g 0,020 g 0,040 g
p.o. 0,500-2,250 g 3,000 g
Metronidazolum 0,250-1,000 g 2,000 g
perf. 1,500 g 1,500 g
Morphini p.o. 0,010 g 0,010-0,040 g 0,020 g 0,060 g
hydrochloridum i.m./s.c. 0,010-0,020 g 0,010-0,040 g 0,020 g 0,060 g
p.o. 10,00-12,00 g 15,00 g
Natrii aminosalicylas 2,000-3,000 g
perf. 10,00-15,00 g 15,00 g
Natrii benzoas p.o. 0,250-0,500 g 1,000-2,000 g 1,000 g 4,000 g
Natrii bromidum p.o. 1,000 g 3,000 g 3,000 g 9,000 g
p.o. 0,500-1,500 g 3,000-5,000 g 2,000 g 10,000 g
Natrii citras
i.v. 0,020g /kg 0,020 g/kg 0,080 g/kg 0,080 g/kg
Natrii cyclamas p.o. 0,100-0,200 g 0,200-1,000 g 1,000 g 4,000 g
Natrii fluoridum p.o. 0,0022 g 0,0022 g 0,010 g 0,010 g
Natrii hydrogenocar- p.o. 1,000-5,000 g
0,500-2,000 g
bonas perf. 5,000 g
Natrii iodidum p.o. 0,300-0,500g 1,000-2,000 g 2,000 g 6,000g
p.o 0,050-0,100g 0,150g-0,300g 0,300g 1,000g
Natrii nitris
i.v. 0,020-0,100g 0,050-0,200g 0,100g 0,300g
Natrii salicylas p.o. 0,500-1,000g 3,000-6,000g 2,000 10,000g
Natrii sulfas p.o. 5,000-20,0 g 5,000-20,00 g 30,00 g 30,00 g
p.o. 1,000 g 1,000-6,000 g 2,000 g 8,000 g
Natrii thiosulfas
i.v. 1,000 g 1,000-4,000 g 4,000 g 8,000 g
Neomycinisulfas p.o. 0,500-1,000 g 2,000-4,000 g 1,000 g 6,000 g
0,015 g 0,030-0,090 g
p.o. 0,030 g 0,150 g
Neostigmini bromidum s.c.
0,00025-0,0005 0,00025-0,001
i.m./i.v. 0,0025 g* 0,005 g*
g g
p.o. 0,015-0,250 g 0,600 g 0,500 g 1,000 g
Nicotinamidum
i.m./i.v. 0,006-0,100 g 0,500 g 0,500 g 1,000 g
Nifedipinum p.o./s.l. 0,010 g 0,030-0,060 g 0,030 g 0,120 g
Nitrazepamum p.o. 0,005-0,010 g 0,005-0,015 g 0,010 g 0,030 g
Nitrofurantoinum p.o. 0,100 g 0,400 g 0,300 g 0,600 g
1,000-2,000 mg
Norepinephrini i.m. 2,000-4,000 2,000 mg
0,002-0,004 4,000 mg
hydrogenotartras perf. mg 0,020 mg/min
mg/min
Nortriptylini 0,100 g
p.o. 0,025-0,050 g 0,050-0,100 g 0,300 g
hydrochloridum
Noscapini
p.o. 0,015-0,030 g 0,030-0,090 g 0,060 g 0,200 g
hydrochloridum
3 000 000- 10 000 000
Nystatinum p.o. 1 000 000 U.I. 2 000 000 U.I
4 000 000 U.I. U.I
Opium pulveratum p.o. 0,010-0,050 g 0,200 g 0,150 g 0,500 g
p.o. 0,500-1,000 g 2,000-4,000 g 2,000 g 8,000 g
Oxacillinum natricum
i.m./i.v. 0,500-1,000 g 3,000-6,000 g 2,000 g 12,000 g
2,000-8,000
Pancreatinum p.o. 0,250-1,000 g 1,000-3,000 g 2,000 g
g
Papaverini
p.o./s.c. 0,050-0,1000 g 0,100-0,400 g 0,200 g 0,600 g
hydrochloridum
p.o. 0,500 g 0,500-1,500 g 1,000 g 3,000 g
Paracetamolum
r. 1,000 g 1,000-2,000 g 1,000 g 3,000 g
Paraffinum liquidum p.o. 10,00-30,00 g 10,00-30,00 g
Pentaerithrityli tetra-
p.o. 0,010-0,040 g 0,040-0,120 g 0,050 g 0,240 g
Nitras dilutum
Pentifyllinum p.o. 0,200-0,400 g 0,400-0,800 g 0,400 g 1,200 g
p.o. 0,100-0,200 g 0,300-0,600 g 0,400 g 1,200 g
Pentoxifyllinum
i.v./perf. 0,100 g 0,300 g 0,300 g 0,600 g

191
 1 2 3 4 5 6
Pepsinum p.o. 0,100-0,500 g 0,200-1,000 g
p.o. 0,050-0,100 g 0,050-0,200 g 0,150 g 0,500 g
Pethidini
i.m./s.c. 0,050-0,100 g 0,050-0,200 g 0,150 g 0,400 g
hydrochloridum
i.v. 0,050 g 0,050-0,150 g 0,100 g 0,300 g
Phenacetinum p.o. 0,200-0,400 g 0,500-1,000 g 0,500 g 1,500 g
Phenazonum p.o. 0,250-0,500 g 0,500-1,000 g 1,000 g 3,000 g
Pheniramini aminosa- p.o. 0,025-0,050 g 0,075-0,150 g 0,075 g 0,200 g
licylas i.m./i.v. 0,025 g 0,025-0,050 g 0,050 g 0,100 g
Phenobarbitalum p.o. 0,015-0,100 g 0,030-0,200 g 0,300 g 0,600 g
Phenobarbitalum p.o. 0,015-0,100 g 0,030-0,200 g 0,300 g 0,600 g
natricum i.m. 0,100-0,200 g 0,200-0,400 g 0,300 g 0,600 g
Phenoxymethylpenici- 2 000 000 10 000 000
p.o. 600 000 U.I. 3 600 000 U.I.
llinum U.I. U.I.
p.o. 0,200 g 0,200-0,400 g 0,400 g 0,800 g
Phenylbutazonum
r. 0,250 g 0,250-0,500 g 0,500 g 1,000 g
Phenytoinum p.o. 0,050-0,150 g 0,150-0,300 g 0,300 g 0,600 g
0,250-2,000
Physostigmini salicylas p.o./s.c. 0,250-0,500 mg 1,000 mg 3,000 mg
mg
p.o./i.m. 0,005-0,015 g 0,005-0,030 g 0,020 g 0,050 g
Phytomenadionum
i.v. 0,002-0,010 g 0,010-0,040 g 0,020 g 0,050 g
Pilocarpini hydrochlo- p.o. 0,005 g 0,005-0,010 g 0,0120 g 0,040 g
ridum s.c. 0,005 g 0,005-0,010 g 0,010 g 0,030 g
p.o. 0,005 g 0,005 g 0,020 g 0,040 g
Pilocarpini nitras
s.c. 0,005 g 0,010 g 0,010 g 0,030 g
Piperazini adipas p.o. 1,000-3,000 g 1,000-3,000 g 3,500 g* 3,500 g*
Piperazinum hexahy-
p.o. 1,000-3,000 g 1,000-3,000 g 3,500 g* 3,500 g*
dricum
p.o. 0,400-0,800 g 1,200-2,400 g 1,600 g 5,000 g
Piracetamum
i.m./i.v. 1,000-3,000 g 3,000 g 3,000 g 12,000 g
Piroxicamum p.o. 0,010-0,020 g 0,010-0,020 g 0,040 g 0,040 g
Podophylli resina p.o. 0,010-0,020 g 0,010-0,050 g 0,100 g 0,200 g
Polymyxini B sulfas p.o. 0,100 g 0,400 g 0,150 g 0,600 g
Prednisoloni acetas i.m. 0,025 g 0,025 g 0,100 g 0,100 g
Prednisolonum p.o. 0,005-0,030 g 0,005-0,100 g 0,050 g 0,150 g
Prednisoni acetas p.o. 0,005-0,030 g 0,005-0,100 g 0,050 g 0,150 g
Prednisonum p.o. 0,005-0,030 g 0,005-0,100 g 0,050 g 0,150 g
Prenylamini lactas p.o. 0,060 g 0,060-0,180 g 0,120 g 0,240 g
Primidonum p.o. 0,250 g 0,250-1,000 g 0,500 g 2,000 g
Procaini p.o. 0,050-0,100 g 1,000-2,000
hydrochloridum i.v. 0,050-0,100 g g 0,300 g
- soluţie 0,25% anestezi 150 ml 750 ml
0,050-0,100 g 0,500 g
- soluţie 0,5% e de infil- 100 ml 250 ml
0,050-0,100 g 0,100 g
- soluţie 1,0% traţie şi 20 ml 100 ml
- soluţie 2,0% troncular 10 ml 30 ml
- soluţie 8,0% ă 1-2 ml -
Prochlorperazini p.o. 0,010-0,030 g 0,030-0,060 g 0,100 g 0,250 g
hydrogenomaleas r. 0,025 g 0,025-0,050 g 0,100 g 0,250 g
Progesteronum i.m. 0,005-0,025 g 0,010-0,025 g 0,100 g 0,200 g
Promethazini p.o. 0,025-0,050 g 0,025-0,100 g 0,100 g 0,200 g
hydrogenomaleas i.m./i.v. 0,025-0,050 g 0,025-0,100 g 0,050 g 0,150 g
Propanthelini bromidum p.o. 0,015 g 0,030-0,060 g 0,030 g 0,120 g
Propranololi p.o. 0,010-0,080 g 0,040-0,160 g 0,160 g0,010 0,400 g
hydrochloridum i.v. 0,001-0,003 g 0,001-0,003 g g 0,010 g
Pulvis Opii et Ipeca-
p.o. 0,300-0,500 g 1,000-1,500 g 1,000 g 4,000 g
cuanhae
3,000 g;
Pyrazinamidum p.o. 0,500-1,000 g 1,500-2,500 g 1,000 g
4,000 g*
Pyridoxini p.o. 0,050-0,250 g 0,250-0,500 g 0,500 g 1,000 g
hydrochloridum i.m. 0,050-0,250 g 0,150-0,250 g 0,500 g 0,500 g
Pyritinoli p.o. 0,300-0,600 g 1,000 g
0,150-0,300 g 0,500 g
dihydrochloridum perf. 0,200-0,400 g 1,000 g

192
 1 2 3 4 5 6
p.o. 0,0001-0,001 g 0,0001-0,003 g 0,003 g 0,010 g
Reserpinum
i.m./i.v. 0,001-0,0025 g 0,002-0,005 g 0,003 g 0,010 g
5 000-30 000 10 000-100
Retinoli acetatis p.o. 300 000 U.I.* 300 000 U.I.*
U.I. 000 U.I.
solutio oleosa i.m. 300 000 U.I.* 300 000 U.I.*
50 000 U.I. 50 000 U.I.
p.o.
Riboflavinum 0,010 g 0,010-0,030 g
i.m.
Ricini oleum p.o. 5,000-30,00 g 5,000-30,00 g
Rifampicinum p.o. 0,600-0,900 g 0,600-0,900 g 0,900 g 0,900 g
p.o. 0,050 g 0,150 g 0,200 g 0,400 g
Rutosidum s.c.
i.m./i.v. 0,080 g 0,080 g 0,160 g 0,160 g
Salicylamidum p.o. 1,000 g 3,000 g 2,000 g 6,000 g
0,300-0,600
Scopolamini p.o. 0,100-0,250 mg mg 1,000 mg 3,000 mg
hydrobromidum s.c. 0,100-0,250 mg 0,250-0,500 0,500 mg 2,000 mg
mg
2-3 gtt. 3-12 gtt.
Solutio glyceryli trini- 6 gtt. 25 gtt.
s.l. (0,300-0,500 (0,500-2,000
Tratis spirituosa 1% (1,000 mg) (4,000 mg)
mg) mg)
p.o. 0,020-0,050 g 0,040-0,250 g 0,150 g 0,600 g
Sparteini sulfas
i.m. 0,020-0,100 g 0,040-0,300 g 0,150 g 0,600 g
Streptomycini sulfas i.m. 1,000 g 1,000-2,000 g 1,000 g 2,000 g
p.o. 1,000-2,000 g 3,000-6,000 g
Strontii bromidum
i.v. 1,000-2,000 g 2,000 g
Sulfamethoxazolum p.o. 1,000 g 2,000 g 2,000 g 4,000 g
Sulfametoxydiazinum p.o. 0,500-1,000 g 0,500-1,500 g 1,500 g 2,000 g
Tamoxifeni citras p.o. 0,010-0,020 g 0,020-0,040 g 0,040 g 0,080 g
Terpini hydras p.o. 0,200-0,500 g 0,600-1,500 g
Testosteroni phenyl-
i.m. 0,050-0,100 g 0,050-0,100 g 0,200 g 0,200 g
propionas
Testosteroni propionas i.m. 0,010-0,025 g 0,010-0,025 g 0,100 g 0,100 g
Tetracyclini
p.o. 0,250-0,500 g 1,000-2,000 g 1,000 g 4,000 g
hydrochloridum
Tetracyclinum
p.o. 0,250-0,500 g 1,000-2,000 g 1,000 g 4,000 g
Theobrominum p.o. 0,150-0,500 g 1,500 g 1,000 g 3,000 g
Theobrominum natri-
p.o. 1,000 g 3,000 g 1,500 g 5,000 g
cum et natrii salicylas
p.o. 0,150-0,500 g 0,500-1,000 g 0,500 g 1,500 g
Theophyllinum i.v. 0,200-0,400 g 0,200-0,400 g 0,500 g 1,500 g
r. 0,250-0,600 g 0,250-0,600 g 0,600 g 1,200 g
p.o. 0,030-0,100 g 0,030-0,100 g 0,250 g 0,500 g
Thiamini s.c. 0,030-0,100 g 0,030-0,100 g 0,250 g 0,500 g
hydrochloridum i.m. 0,030-0,100 g 0,030-0,100 g 0,250 g 0,500 g
i.v. 0,030-0,100 g 0,030-0,100 g 0,250 g 0,500 g
Tinctura Aconiti P.o. 0,160g 0,480g 0,300g 0,600g
Tinctura Anticholerina p.o. 0,100-0,200g 0,300g 0,300g 0,600g
Tinctura Belladonnae p.o. 0,500g 1,500g 2,000g 5,000g
Tinctura Opii p.o. 0,500-1,000g 1,000-2,000g 2,000g 5,000g
Tinctura Valerianae p.o. 0,250-0,500g 0,500-1,000g 2,000g 5,000g
p.o 1,000-2,000g 2,000g 2,000g 2,000g
Tinidazolum
i.v. 0,800-1,600g 0,800-1,600g 1,600g 1,600g
α- Tocopheroli acetas p.o./i.m. 0,010-0,100g 0,030-0,300g 0,300g 0,600g
Tolazolini p.o. 0,025-0,050g 0,075-0,100g 0,100g 0,200g
hydrochloridum i.m./i.v. 0,010-0,020g 0,010-0,040g 0,100g 0,200g
Tolbutamidum p.o. 0,500-1,000g 0,500-2,000g 1,500g 4,000g

193
 1 2 3 4 5 6
i.m.
Triamcinoloni 0,040-0,080g 0,040-0,080g 0,100g 0,100g
intraartic
acetonidum 0,005-0,010g 0,005-0,010g 0,040g 0,040g
ular
Trifluoperazini p.o. 0,002-0,010g 0,010-0,060g 0,075g 0,150g
dihydrochloridum i.m. 0,001-0,002g 0,005-0,020g 0,015g 0,030g
Trihexyphenidyli
p.o. 0,002-0,005g 0,004-0,010g 0,010g 0,020g
hydrochloridum
Trimethoprimum p.o. 0,100g 0,100-0,400g 0,300g 0,600g
Urethanum p.o. 0,300-0,500g 1,200-3,000g 3,000g 6,000g
p.o. 0,040-0,080g 0,120g
0,010-0,020g 0,060g
Vincaminum i.m. 0,010-0,020g 0,030g
0,010g 0,015g
perf. 0,020-0,040g 0,040g
p.o. 0,150-0,300g 0,300-1,500g 0,600g 1,800g
Xantinoli nicotinas
i.m./i.v. 0,300-0,600g 0,600-1,200g 0,900g 2,400g

Anexa 2.
NUMĂRUL DE PICĂTURI PE GRAM (LA 20 oC)
PENTRU UNELE LICHIDE ŞI PREPARATE FARMACEUTICE DIN FR X

Denumire Nr. de picături pe gram

Acidum aceticum 57
Acidum aceticum dilutum 33
Acidum hydrochloricum 20
Acidum hydrochloricum dilutum 20
Acidum lacticum 36
Acidum phosphoricum 19
Acidum phosphoricum dilutum 20
Aether 90
Alcoholum 63
Alcoholum dilutum 56
Anisi aetheroleum 41
Aqua destillata 20
Chloroformium 55
Cinnamoni aetheroleum 40
Citri aetheroleum 52
Eucalypti aetheroleum 53
Foeniculi aetheroleum 47
Glycerolum 25
Lavandulae aetheroleum 53
Menthae aetheroleum 52
Methylis salicylas 38
Pini montanae aetheroleum 53
Polysorbatum 80 39
Solutio ammonii acetatis 15% 27
Solutio digitoxini 0,1% 50
Solutio epinephrini 0,1% 20
Solutio iodi spirituosa 55
Tinctura Aconiti 60
Tinctura anticholerina 56
Tinctura Belladonnae 57
Tinctura Opii 56
Tinctura Valerianae 57

194
 Anexa 3.
DESCRIEREA UNOR SUBSTANŢE FARMACEUTICE CONFORM FR X

Denumire Descriere
Lamele cristaline, lucioase cu aspect sidefos, grase la pipăit sau pulbere albă, cristalină,
Acidum boricum fără miros, cu gust slab acru. Solubil în apă. Conservare: în recipiente bine închise.
Întrebuinţare: tampon cu tetraborat de sodiu în picături de ochi
Cristale incolore, translucide sau pulbere cristalină albă, fără miros cu gust acru. Solubilitate:
Acidum citricum solubil în 0,7 ml apă. Conservare: în recipiente bine închise. Întrebuinţare: în compoziţia
unor preparate de uz intern.
Cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust caracteristic
Acidum salicylicum dulceag, apoi acru. Solubil în 3 ml alcool, 500 ml apă. Conservare: ferit de lumină.
Întrebuinţare: keratolitic.
Lichid limpede, incolor, fără gust şi miros. Întrebuinţare: solvent pentru soluţii, proaspăt fiartă
Aqua destillata şi răcită se utilizează la picături de ochi.
Cristale incolore, translucide, cu factură lucioasă, fără miros, cu gust metalic, apoi caustic.
Argenti nitras Solubil în 0,6 ml apă. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Întrebuinţare: antiseptic.
Protargol. Pulbere fină, aderentă, galben-brună sau brună, fără miros, cu gust amărui,
Argenti proteinas metalic, puţin higroscopică. Se dizolvă lent în 2 ml apă. Conservare: în recipiente bine
închise, ferit de lumină. Întrebuinţare: antiseptic.
Colargol. Lamele cu luciu metalic sau pulbere granuloasă, cenuşie, negru-verzuie sau
Argentum colloidale albastru-închis., cu miros slab caracteristic şi gust metalic. Se dizolvă în lent în apă şi alcool
diluat. Conservare: ferit de lumină. Întrebuinţare: antiseptic.
Cristale incolore sau pulbere cristalină, albă, fără miros, cu gust amar (toxic), eflorescent.
Atropini sulfas Foarte uşor solubil în apă, uşor solubil în alcool. Conservare: în recipiente bine închise, ferit
de lumină. Venenum. Întrebuinţare: anticolinergic, antispastic.
Lichid vâscos, brun-roşiatic, transparent în strat subţire, cu miros caracteristic aromat şi gust
Balsamum
amar, înţepător. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină. Întrebuinţare:
Peruvianum scabicid, cicatrizant.
Are o consistenţă moale, cu timpul se întăreşte şi se prezintă ca o masă solidă, dură,
friabilă, strălucitoare în fractură, de culoare brună, brun-gălbuie sau brun-roşiatică. Miros
Balsanum Tolutanum plăcut, aromat, de vanilie, gust acru-amărui. Solubil în alcool absolut, practic insolubil în
apă. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină. Întrebuinţare: expectorant,
antispastic.
Veronal. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab amar. Solubil
Barbitalum în 10 ml alcool, 170 ml apă. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Separandum. Întrebuinţare: sedativ hipnotic.
Veronal sodic, medinal. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar şi slab leşios. La
Barbitalum natricum aer se carbonatează. Uşor solubil în apă, foarte puţin solubil în alcool. Conservare: în
recipiente bine închise. Separandum. Întrebuinţare: sedativ hipnotic.
Anestezină. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab amar,
producând pe limbă o anestezie trecătoare. Puţin solubilă în uleiuri grase, foarte puţin
Benzocainum solubilă în apă. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Întrebuinţare: anestezic.
Pulbere cristalină albă sau foarte slab gălbuie, fără miros, fără gust. Foarte puţin solubil în
Bromhexini
alcool, practic insolubil în apă. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină.
hydrochloridum Întrebuinţare: expectorant.
Pulbere fină, microcristalină albă, fără miros şi fără gust. Practic insolubil în apă şi alcool.
Calcii carbonas Conservare: în recipiente bine închise. Întrebuinţare: antiacid, antidiareic.
Pulbere cristalină, incoloră, fără miros, cu gust sărat-amărui şi arzător. Peste 30oC se
Calcii chloridum dizolvă în apa de cristalizare. Solubil în 0,2 ml apă şi 6 ml alcool. Conservare: în recipiente
bine închise, la cel mult 30oC. Întrebuinţare: recalcifiant, antialergic.
Masă cristalină, translucidă sau pulbere cristalină albă, cu miros caracteristic şi gust iute la
început, puţin amar, apoi răcoritor. La temperatura camerei se volatilizează. Se pulverizează
Camphora uşor în prezenţa unui mic volum de alcool. Foarte uşor solubil în alcool şi uleiuri grase, greu
solubil în apă. Conservare: în recipiente închise etanş, ferit de lumină. Întrebuinţare:
antiseptic local, antipruriginos.
Inflorescenţa plantei Matricaria chamomilla, uscată. Miros aromatic, gust uşor amar. Conservare:
Chamomillae flos în recipiente bine închise, ferit de lumină. Întrebuinţare: antiinflamator, antispastic.

195
 Denumire Descriere
Lichid limpede, galben deschis până la slab galben-verzui, cu miros puternic de lămâie şi
Citri aetheroleum gust slab amar.
Cristale aciculare incolore, sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (toxic).
Codeini
Solubil în apă, puţin solubil în alcool. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină.
hydrochloridum Venenum. Întrebuinţare: antitusiv, analgezic.
Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (toxic), eflorescent. Uşor solubil în apă,
Codeini phosphas puţin solubil în alcool. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Întrebuinţare: antitusiv, analgezic.
Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (toxic). Uşor solubil în
Codeinum alcool, foarte puţin solubil în apă. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Venenum. Întrebuinţare: antitusiv, analgezic.
Cristale aciculare albe, mătăsoase sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar,
Coffeinum eflorescent. Puţin solubilă în apă, foarte puţin solubilă în alcool. Conservare: în recipiente
bine închise. Separandum. Întrebuinţare: excitant al sistemului nervos central.

Coffeinum et acidum Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab acru şi amar. Solubilă în apă, puţin solubilă
în alcool. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum. Întrebuinţare:
citricum excitant al sistemului nervos central.

Coffeinum et natrii Pulbere albă, fără miros, cu gust dulce amărui. Uşor solubil în apă. Conservare: în
benzoas recipiente bine închise. Separandum. Întrebuinţare: excitant al sistemului nervos central.

Frunza plantei Digitalis purpurea, uscată. Frunze sesile sau scurt peţiolate, cu faţa
Digitalis purpureae
superioară verde-închis, uşor pubescentă.. Miros slab caracteristic, gust amar (toxic).
folium Conservare: ferit de lumină şi de umiditate. Separandum. Întrebuinţare: cardiotonic
Se obţine din pulverizarea fără reziduu a frunzelor Digitalis purpurea. Se diluează la titrul
Digitalis purpureae prevăzut. Pulbere de culoare verde, cu miros slab caracteristic şi gust amar (toxic).
pulvis titratus Conservare: în recipiente de capacitate mică, ferit de lumină şi de umiditate. Separandum.
Întrebuinţare: cardiotonic
Scoarţa tulpinii şi ramurilor arbustului Frangula alnus, uscată şi conservată cel puţin un an.
Frangulae cortex Fragmente răsucite, cu suprafaţa externă brun-cenuşie. Fără miros, gust amar. Conservare:
în recipiente de capacitate mică, ferit de lumină. Întrebuinţare: purgativ.
Lichid siropos, limpede, incolor, fără miros, cu gust dulceag, higroscopic. Miscibil cu alcoolul
Glycerolum şi apa. Conservare: in recipiente bine închise. Întrebuinţări: umectant în compoziţia
suspensiilor
Lichid uleios, limpede, de culoare galben-aurie, cu miros slab caracteristic. Conservare: în
Helianthi oleum recipiente bine închise, ferit de lumină, la rece.

Helianthi oleum Lichid uleios, limpede, de culoare galben-aurie, cu miros slab caracteristic, cu indice de
neutralisatum aciditate de max. 0,2. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină, la rece.

Lamele cristaline friabile, cu luciu metalic sau fragmente de culoare cenuşiu violacee, cu
miros caracteristic. La aer se volatilizează. Solubil în 10 ml alcool, foarte greu solubil în apă.
Iodum Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum. Întrebuinţare:
antiseptic, antimicotic local.
Rădăcina cu sau fără rizom a plantelor Cephaelis ipecacuanha şi Cephaelis acuminata,
uscată. Rădăcini sub formă de fragmente vermiculare, neregulate. Conservare: ferit de
Ipecacuanhae radix lumină şi de umiditate. Separandum. Întrebuinţare: emetic, expectorant. Se utilizează
pulbere de rădăcină de ipeca.
Tiocol. Pulbere cristalină, albă, fără miros sau cu miros slab caracteristic şi cu gust slab
Kalii
amar, apoi dulceag. Uşor solubil în apă, foarte greu solubil în alcool. Conservare: în
guaiacolsulfonas recipiente bine închise, ferit de lumină. Întrebuinţare: expectorant.
Cristale incolore sau pulbere cristalină sau granulară, albă, fără miros, cu gust sărat şi slab
Kalii iodidum amar. Foarte uşor solubil în apă, solubilă în alcool. Conservare: în recipiente bine închise,
ferit de lumină. Întrebuinţare: antifungic, expectorant.
Pulbere uşoară, amorfă, albă, fără miros, cu gust slab leşietic. Practic insolubil în apă şi
Magnesii oxydum alcool. Conservare: în recipiente bine închise. Întrebuinţare: antiacid, laxativ.

Magnesii Pulbere albă, fără miros, fără gust. Practic insolubil în apă şi alcool. Conservare: în
subcarbonas recipiente bine închise. Întrebuinţare: antiacid, laxativ.

Cristale aciculare, casante, incolore sau pulbere cristalină albă, cu miros puternic de mentă
şi gust arzător la început, apoi răcoritor. La temperatura camerei se volatilizează. Foarte
Mentholum uşor solubil în alcool, uşor solubil în uleiuri, foarte greu solubil în apă. Conservare: în
recipiente bine închise, ferit de lumină, la loc răcoros. Întrebuinţare: antipruriginos.

196
 Denumire Descriere
Nipagin. Pulbere cristalină albă sau cristale incolore, cu miros slab caracteristic, cu gust
Metylis
slab arzător, producând pe limbă o slabă anestezie. Greu solubil în apă. Conservare: în
parahydroxybenzoas recipiente bine închise, ferit de lumină. Întrebuinţare: conservant.
Pulbere cristalină albă sau cu aspect granulos, albă, fără mios, cu gust dulceag şi sărat.
Natrii benzoas Uşor solubil n apă, puţin solubil în alcool. Conservare: în recipiente bine închise.

Natrii Este pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust sărat şi leşietic. Solubilitate: solubil în 12 ml
hydrogenocarbonas apă. Conservare: în recipiente bine închise. Întrebuinţare: antiacid (intern)

Borax. Cristale incolore, translucide sau pulbere cristalină albă, fără miros cu gust sărat şi
Natrii tetraboras leşietic, eflorescent. Solubilitate: solubil în 20 ml apă. Conservare: în recipiente bine închise.
Întrebuinţare: tampon cu acid boric în picături de ochi.
Cristale sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab amar şi arzător. Solubil în 40 ml
Papaverini
apă, 120 ml alcool. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
hydrochloridum Întrebuinţare: antispastic.
Ulei de parafină. Lichid incolor, uleios, fără miros şi fără gust. Se amestecă în orice proporţie
Paraffiumi liquidum cu uleiuri grase, practic insolubil în apă. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de
lumină. Întrebuinţare: laxativ.
Pulbere amorfă albă sau alb-gălbuie, cu miros slab caracteristic, asemănător bulionului de
carne şi cu gust dulceag. Solubilă în apă, practic insolubilă în alcool. Conservare: în
Pepsinum recipiente bine închise, ferit de lumină. Pe etichetele recipientului trebuie menţionat
activitatea enzimatică a produsului. Întrebuinţare: înlocuitor al enzimei proteolitice gastrice.
Luminal. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar. Uşor solubil
Phenobarbitalum în alcool, foarte greu solubil în apă. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Separandum. Întrebuinţare: sedativ, hipnotic, anticonvulsionant.
Luminal sodic. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab amar, higroscopic. Solubil în
Phenobarbitalum
10 alcool, în 1,5 ml apă. Conservare: în recipiente bine închise. Separandum. Întrebuinţare:
natricum sedativ, hipnotic, anticonvulsionant.
Este un amestec echimolecular de hidroxid de fenilmercur şi borat de fenilmercur. Pulbere
Phenylhydrargyri cristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros, cu gust astringent metalic. Foarte puţin solubil în
boras apă şi alcool. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Întrebuinţare: antiseptic, dezinfectant.
Tween 80. Lichis vâscos, limpede, galben până la galben-brun, cu miros slab caracteristic şi
Polysorbatum 80 gust slab amr, urmat de o senzaţie de căldură. Miscibil cu alcool, apă. Conservare: în
recipiente bine închise, ferit de lumină, la rece.

Primulae rhizoma Rizoma şi rădăcina plantelor Primula veris, uscate. Rizomi drepţi sau recurbaţi, cu suprafaţa
cum radicibus regulată. Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină. Întrebuinţare: expectorant.

Nipasol. Cristale mici incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar şi arzător,
Propylis
producând pe limbă o slabă anestezie. Foarte greu solubil în apă. Conservare: în recipiente
parahydroxybenzoas bine închise, ferit de lumină. Întrebuinţare: conservant.
Zaharoză, sucroză. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust dulce.
Saccharum Se topeşte la aproximativ 160 oC, iar la temperatura mai ridicată se caramelizează.

Sirupus simplex Lichid vâscos, limpede, incolor, fără miros, cu gust dulce.

Solutio
Soluţie limpede, incoloră, fără miros. Conservare: ferit de lumină. Separandum.
phenylhydrargyri Întrebuinţare: conservant.
boratis 0,2 %
Pulbere microcristalină albă, fără miros, cu gust slab amar. Foarte greu solubil ăn alcool,
Theobrominum apă. Conservare: ferit de lumină, Separandum. Întrebuinţare: excitant al sistemului nervos
central şi al mocardului, duretic, relaxant al musculaturii netede.
Diuretină. Pulbere amorfă, albă, fără miros, cu gust slab dulce şi leşieti, higroscopică. Prin
Theobrominum expunere la aer fixează dioxid de carbon şi solubilitatea în apă scadă. Foarte uşor solubil în
natricum et natrii apă, puţin solubil în alcool. Conservare: ferit de lumină, în recipiente bine închise.
salicylas Întrebuinţare: excitant al sistemului nervos central şi al miocardului, duretic, relaxant al
musculaturii netede.
Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab amar. Foarte puţin solubil în alcool, apă.
Conservare:în recipiente bine închise, ferit de lumină, Separandum. Întrebuinţare: relaxant
Theophyllinum al musculaturii netede, în special al musculaturii bronşice, excitant al sistemului nervos
central şi al miocardului.

197
 Anexa 4.
SOLUBILITATEA UNOR SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE
ÎN SOLVENŢI UTILIZAŢI FRECVENT LA PREPARAREA SOLUŢIILOR

Substanţe active Apă Alcool Glicerină Ulei

Acidum acetylsalicylicum 300 p 5p
Acidum ascorbicum 4p 30 p
Acidum benzoicum 400 p 3p
Acidum boricum 25 p 20 p 5p
Acidum citricum 0,7 p 2p 1p
Acidum salicylicum 500 p 3p 100 p
Acidum tartaricum 1p 4p 2p
Aethacridini lactas solubil în apă 200 p
Benzocainum
puţin solubil 6p 50 p
(ethylis p-amino-benzoas)
Aethylmorphini hydrochloridum 14 p 25 p
Aluminii et kalii sulfas 10 p practic insolubil 3p
30 p
Aluminii et kalii sulfas siccatus practic insolubil
în 48 de ore
Aluminii sulfas 1,2 p practic insolubil
Aminophenazonum 20 p 2p
Aminophilinum 5p practic insolubil
Ammonii bromidum 1,5 p 15 p
Ammonii chloridum 3p 100 p 10 p
Ammonium ichthyolsulfonicum solubil parţial solubil solubil
Amobarbitalum natricum 5p solubil
Argenti colloidalis solubil în timp practic insolubil
Argenti nitras 0,6 p 30 p
Argenti proteinas 2p practic insolubil
Argenti vitelinas solubil practic insolubil
Atropini sulfas 1p 4p
Atropinum 500 p
Barbitalum 170 p 10 p
Barbitalum natricum 6p 200 p
în orice în orice
Bromoformium 250 p proporţie proporţie
Calcii bromidum 0,8 p 1p
Calcii chloridum 0,2 p 6p
în timp practic
Calcii gluconas
30 p insolubil
în timp practic
Calcii lactas
20 p insolubil
practic
Calcii oxydum 660 p
insolubil
Calcii pantothenas uşor solubil greu solubil
practic
Calcii phosphas tribazicus practic insolubil
insolubil
Calcii sulfas ustus 600 p
Camphora 850 p 1p 4p
f. greu solubil
Chinidinum 30 p
(2000 p)
Chinidini sulfas 100 p 10 p
Chininum 1600 p
Chinini hydrobromidum 60 p 0,9 p uşor solubil
Chinini hydrochloridum 30 p 2p 8p
Chinini sulfas 650 p 100 p 40 p

198
 Substanţe active Apă Alcool Glicerină Ulei
Chlorali hydras 0,5 p 1p 1p
Chloramphenicolum 400 p uşor solubil 50 p
Clorpromazinii hydrochloridum 1p 1,3 p 40 p
Cholesterolum practic insolubil 100 p
Cinchocainii hydrochloridum 3p 1,5 p
Cocaini hydrochloridum 0,5 p 3p solubil
Cocainum 700 p
Codeinum 125 p 2p
Codeini hydrochloridum 25 p 100 p
Codeini phosphas 4p puţin solubil
Coffeini citras 35 p 25 p
Coffeinum 60 p 50 p
Coffeinum et natrii benzoas 2p 50 p
Cupri sulfas 4p 400 p 4p
Cyclobarbitalum 800 p 5p
Emetini hydrochloridum 8p 10 p
Emetinum greu solubil
Ephedrini hydrochloridum 4p 15 p
Ephedrinum 20 p
Ergometrini maleas 36 p 120 p
Ergotamini tartinas 500 p 500 p
Ergotaminum greu solubil
Erythonomycinum greu solubil solubil
Ferri chloridum uşor solubil uşor solubil solubil
Glucosum 1,25 p 150 p
Guajacolum 60 p uşor solubil
Hexabarbitalum natricumm 1p 5p
Hydrargyri bichloridum 16 p 4p 15 p
Hydrochinonum 20 p 2p
Iodoformium practic insolubil 60 p 100 p
Iodum f. greu solubil 10 p 100 p
Kalii bromidum 1,7 p 200 p 4p
Kalii chloridum 3p practic insolubil
Kalii gujacolsulfonas 8p f. greu solubil
Kalii iodidum 0,7 p 25 p 5p
Lidocainum practic insolubil f.uşor solubil solubil
Lidocaini hydrochloridum f. uşor solubil uşor solubil
Magnesi chloridum 0,6 p 5p
Magnesii sulfas 1p greu solubil
Magnesii sulfas siccatus 3p greu solubil
Magnesii thiosulfas 2p practic insolubil
Mentholum f. greu solubil 0,25 p uşor solubil
Methenaminum 1,5 p 12 p
Methylenum coeruleum 30 p 110 p
Methlis p-hydroxybenzoas 600 p 2p
în orice în orice
Methylis salicylas f. greu solubil
proporţie proporţie
Methylrosanilini chloridum 30 p 10 p 20 p
Morphini hydrochloridum 25 p 50 p
Morphinum 3350 p
Natrii p-aminosalicylas 1,7 p 25 p
Natrii benzoas 2p 75 p
Natrii hydrogenocarbonas 12 p practic insolubil
Natrii bromidum 1,2 p 16 p
Natrii carbonas 2p practic insolubil 5p
Natrii cetylsulfas solubil parţial solubil
Natrii chloridum 3p puţin solubil 12 p

199
 Substanţe active Apă Alcool Glicerină Ulei
Natrii citras 2p practic insolubil
Natrii gliycrophosphas 3p practic insolubil
Natrii iodidum 0,6 p 3p 2p
Natrii laurylsulfas solubil greu solubil
Natrii nitras 1,2 p 100 p
Natrii nitris 1,5 p greu solubil
Natrii phosphas 7p practic insolubil
Natrii salicylas 1p 10 p 5p
Natrii sulfas 3p practic insolubil
Natrii sulfas siccatus 6p practic insolubil
Natrii tetraboras 20 p practic insolubil 1,5 p
Natrii thiosulfas 0,7 p practic insolubil
Noraminophenazonum 1,5 p 60 p
Papaverini hydrochloridum 40 p 120 p
Papaverinum practic insolubil
Paracetamolum puţin solubil uşor solubil
Phenacetinum f.greu solubil 15 p
Phenazonum 1,5 p 1,5 p
Phenazoni salicylas 240 p 4,5 p
Phenobarbitalum 1100 p 10 p
Phenobarbitalum natricum 1,5 p 10 p
Phenylii salicylas greu solubil 10 p
Physostigmini salicylas 100 p 25 p
Physostigminum greu solubil
Pilocarpini hydrochloridum f. uşor solubil 3p
Pilocarpini nitras 4p 75 p
Pilocarpinum uşor solubil
Pipenazini hexahydras 1,5 p 2p 1p
Plumbi acetas 2,5 p 30 p 5p
Procaini hydrochloridum 1p 15 p
Promethazini maleas puţin solubil solubil
Propranololi hydrochloridum solubil solubil
Propylis
f. greu solubil 2p 140 p 40 p
p-hydroxybenzoas
Resorcinolum 1p 1p uşor solubil
Saccharinum 350 p 30 p
Saccharum 0,5 p 250 p greu solubil
Scopolamini hydrobromidum 3p 20 p
Scopolaminum greu solubil
Sparteini sulfas 2p 4p
Sparteinum 256 p
Strycnini nitras 90 p 100 p
Strycnini sulfas 40 p 85 p
Strycninum 6420 p
Tanninum 1p 2p 8p
Terpinihydras 250 p 10 p
Tetracyclinum f. greu solubil 50 p
Tetracyclini hydrochloridum 10 p 100 p
Theobrominum f. greu solubil f. greu solubil
Theobrominum salisodicum 1p puţin solubil
Theophyllinum 180 p 120 p
Thyamini hydrochoridi 1p 100 p 20 p
Thymolum f. greu solubil 0,3 p solubil
Ureea 1,5 p 10 p 3p
Urethanum 1p 0,6 p 3p
Zinci chloridum 0,4 p 1,5 p 2p
Zinci sulfas 0,75 p practic insolubil 3p

200
 Anexa 5.
TABELE ALCOOLMETRICE DIN FR X

TABELUL I
CONCENTRAŢIA ÎN ALCOOL A AMESTECULUI DE ALCOOL ŞI APĂ, LA 20˚C, ÎN FUNCŢIE DE
DENSITATEA RELATIVĂ
Densitatea relativă a Concentraţia în alcool a amestecului
20
amestecului (d20 ) % m/m % V/V % m/V
1 2 3 4
0,00
1,0000 0,00 0,00
10
0,9998 11 13
21
6 21 27
32
4 32 40
42
2 43 54
53
0 53 67
64
0,9988 64 81
74
6 75 94
………..
………….. ………… ………….
89
2 91 55
96
0 62.00 63
55,02
0,8878 08 71
08
6 17 79
15
4 26 87
21
2 34 95
27
0 43 70,03
34
0,8868 51 11
40
6 60 19
46
4 69 27
53
2 77 35
59
0 86 44
66
0,8858 94 52
72
6 63,03 60
………..
…………. ………… ………….
75
0 92,00 71
79
0,8138 07 76
83
2 14 81
87
4 21 86
91
2 29 92
95
0 36 97
99
0,8128 43 95, 02
75,04
6 51 07
08
4 58 12
12
2 65 17
16
0 72 22
20
0,8118 80 28
24
6 87 33
28
4 94 38
32
2 93,01 43
36
0 09 48
40
0,8108 16 53
……….
……….. ………… …………..

201
TABELUL II
PREPARAREA ALCOOLULUI DE DIFERITE CONCENTRAŢII PRIN AMESTECAREA DE ALCOOL ŞI APĂ,
LA 20˚C (ÎN GRAME)
alcoolului care
Concentraţia

se diluează

CONCENTRAŢIA ALCOOLULUI OBŢINUT

c c c c c c c
30 40 50 60 70 80 90
Alc Apă Alco Apă Alco Apă Alco Apă Alcool Apă Alcool Apă Alco Apă
ool ol ol ol ol
c
95 266 734 361 639 459 541 564 436 675 325 795 205 927 73
c
94 270 730 366 634 466 534 572 428 686 314 807 193 941 59
c
93 275 725 372 628 473 527 581 419 696 304 820 180 956 44
c
92 279 721 377 623 481 519 590 410 707 293 832 168 970 30
c
91 283 717 383 617 488 512 599 401 717 283 845 155 985 15
c
90 287 713 389 611 495 505 608 392 728 272 858 142
c
89 292 708 395 605 503 497 617 383 739 261 871 129
c
88 296 704 401 599 511 489 627 373 751 249 884 116
c
87 301 699 407 593 518 482 636 364 762 238 898 102
c
86 305 695 413 587 526 474 646 354 774 226 911 89
c
85 310 690 420 580 534 466 656 344 786 214 925 75
c
84 315 685 427 573 543 457 666 334 798 202 940 60
c
83 320 680 432 568 551 449 676 324 810 190 954 46
c
82 325 675 440 560 560 440 687 313 823 177 969 31
c
81 330 670 447 553 568 432 698 302 836 164 984 16
c
80 335 665 454 546 577 423 709 291 849 151
c
79 340 660 461 539 587 413 720 280 863 137
c
78 346 654 468 532 596 404 732 268 876 124
c
77 351 649 475 525 605 395 743 257 890 110
c
76 357 643 484 516 615 385 755 245 905 95
c
75 363 637 492 508 625 375 768 232 920 80
c
74 369 631 500 500 636 364 781 219 935 65
c
73 375 625 508 492 646 354 794 206 951 49
c
72 381 619 517 483 657 343 807 193 967 33
c
71 388 612 526 474 669 331 821 179 983 17
c
70 394 606 535 465 680 320 835 165

202
 Anexa 6.
SURSE DE DOCUMENTARE
ÎN DOMENIUL TEHNOLOGIEI FARMACEUTICE

Aspecte teoretice şi practice de specialitate:

1. Ádám L, Csath Stâncel Z, Giurgiu M- Îndrumător de lucrări practice de tehnică farmaceutică, vol.2, Lit. UMF Târgu Mureş, 1979.
2. Aulton ME- Pharmaceutics- The Science of Dosage Form Design, Churcill Livingstone, Edinburgh London New York Oxford Philadelphia St
Louis Sydney Toronto, 2002.
3. Ban P, Savopol E- Soluţii sterile, Ed. Medicală, Bucureşti, 1978.
4. Diug E, Guranda D- Biofarmacie și farmacocinetică- Compendiu, Ed. Universul, Chișinău, 2009.
5. Fica C- Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor- Ed. Medicală, Bucureşti, 1983.
6. Gafiţeanu E et al- Tehnologie farmaceutică- lucrări practice, vol.1, ed. a 3-a, Lit. UMF Iaşi, 1994.
7. Gafiţeanu E et al- Tehnologie farmaceutică- lucrări practice, vol.2, ed. a 3-a, Lit. UMF Iaşi, 1995.
8. Gafiţeanu E et al- Tehnologie farmaceutică- lucrări practice, vol.3, ed. a 3-a, Lit. UMF Iaşi, 1996.
9. Giugiu M, Ciurba A: Îndrumător de lucrări practice de Tehnologie farmaceutică, vol.1, Lit. UMF Târgu-Mureş, 1997.
10. Hillery AM, Lloyd AW, Swarbrick J- Drug Delivery and Targeting for Pharmacists and Pharmaceutical Scientists, TaylorFrancis, London
and New York, 2001.
11. Leucuţa SE- Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
12. Leucuţa SE- Tehnologia formelor farmaceutice, Ed. Dacia Cluj Napoca, 1995.
13. Leucuţa SE, Preda M, Achim M: Prepararea medicamentelor- îndrumător pentru studenţii de farmacie, Ed. Medicală Universitară „Iuliu
Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2001.
14. Popovici A- Îndrumător pentru lucrări practice de tehnologie farmaceutică, vol.3, Lit. UMF Târgu-Mureş, 1997.
15. Popovici A, Ban I- Tehnologie farmaceutică, Ed. Tipomur, Târgu-Mureș, 2004.
16. Popovici A, Ban I- Supozitoare, Ed. Medicală, Bucureşti, 1988.
17. Popovici A, Tökés B, Papp I, Suciu G- Reologia formelor farmaceutice, Ed. Medicală, Bucureşti, 1985.
18. Popovici A et al- Bazele teoretice ale tehnologiei farmaceutice, Ed. Mirton, Timișoara, 1998.
19. Popovici I, Lupuleasa D- Tehnologie farmaceutică, vol.1, Ed. Polirom, Iaşi, 1997.
20. Popovici I, Lupuleasa D- Tehnologie farmaceutică, vol.2, Ed. Polirom, București, 2008.
21. Popovici I, Lupuleasa D- Tehnologie farmaceutică, vol.3, Ed. Polirom, Iaşi, 2009.
22. Stănescu V- Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, București, 1983.
23. Vlaia L, Lupuleasa D et al- Prepararea medicamentelor- Baze practice, vol.1, Ed. Mirton, Timişoara, 2009.
Ghiduri:
24. ***European Pharmacopoeia, 7rd ed., Council of Europe, Strasbourg, 2011.
25. ***Farmacopeea Română, ed. a-IX-a, Ed. Medicală, București, 1976.
26. ***Farmacopeea Română, ed. a-X-a, Ed. Medicală, București, 1993.
27. ***Farmacopeea Română ed. a-X-a Supliment 2000, Ed. Medicală, București, 2000.
28. ***Farmacopeea Română ed. a-X-a Supliment 2002, Ed. Medicală, București, 2002.
29. ***Farmacopeea Română ed. a-X-a Supliment 2004, Ed. Medicală, București, 2004.
30. ***Farmacopeea Română ed. a-X-a Supliment 2006, Ed. Medicală, București, 2006.
31. ***Memomed -memorator comentat al medicamentelor de uz uman înregistrate în România, Ed. Minesan, Bucureşti, 2012.
32. ***Nomenclatorul medicamentelor de uz uman, Ed. Medicală, București, 2012 (http://www.anm.ro/app/nom1/anm_list.asp).
Legislaţie specifică:
29. -Ordin nr.75/03.02.2010 privind aprobarea Regulilor de bună practică farmaceutică.
30. -Hotărarea Consiliului Ştiinţific al Agenţiei Naţionale a Medicamentului nr. 1/27.03.2009 referitoare la aprobarea Ghidului privind bună
practică de fabricaţie pentru medicamentele sterile.
31. -Legea nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.
32. -Hotărarea Consiliului Ştiinţific al Agenţiei Naţionale a Medicamentului nr. 7/7.01.2003 referitoare la modificarea încadrării unor preparate
farmaceutice din categoria Separanda sau Venena din Farmacopeea Română, ediţia a X-a.
33. -Legea nr.360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.
34. -Legea nr.300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor.
35. -Legea nr.336/2002 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman.
36. -Legea nr.143/2000 privind combaterea şi traficul ilicit de droguri.

203