Ia i, 2006

% & ! " # #
' $

1.1. Pedologia este tiin a care studiaz formarea i evolu ia solurilor,

sub aspectul propriet ilor, clasific rii, r spândirii i al utiliz rii ra ionale.
FRIEDRICH A. FALLOU (1862) în lucrarea sa, intitulat : „ Pedologie sau tiin a
general i special a solului”, utilizeaz pentru prima dat acest termen, care
este de origine greac i provine de la cuvintele: “pedon” – sol, teren, ogor i
“logos” – vorbire ra ional , discu ie în sensul de studiu.
Pedologia este considerat tiin , deoarece are obiect de studiu, are o
evolu ie în timp i are legi i metode de cercetare specifice.
Componenta de mediu în care se g sesc solurile este cunoscut sub
denumirea de Pedosfer . Evolu ia solului are loc în condi iile unei interac iuni
dinamice între atmosfer , biosfer , litosfer i hidrosfer .
1.1.1. Obiectul de studiu al Pedologiei îl constituie solul. Solul, este un
produs al mediului natural i reprezint un mediu poros structurat, constituit din
compu i minerali, organici i organisme vii, care s-a format i a evoluat la
suprafa a continental , respectiv un înveli superior al P mântului, ale c rui
propriet i sunt diferite în func ie de compozi ie.
Spa iul poros al solurilor este ocupat de ap i aer, în timp ce faza solid
este constituit din diverse minerale, organisme vii i resturi de plante i animale.
În general apa i aerul din sol ocup aproximativ 50% din volumul
acestuia, materialul organic provenit din organismele vii i produ ii acestora în jur
de 5%, în timp ce circa 45% sunt ocupate de componenta mineral .

1
 !

Caracteristica principal a solului este dat de capacitatea acestuia de a

asigura cre terea i dezvoltarea plantelor, datorit acumul rii în sol a apei, aerului
i a humusului, respectiv a elementelor de nutri ie, care sunt puse treptat la
dispozi ia plantelor.
Datorit caracterului natural de mediu poros i afânat, cât i capacit ii
acestuia de re inere a apei i aerului, solul devine suport pentru plante, permi ând
o p trundere a r d cinilor acestora.
Pedologia studiaz solul, sub aspectul constituen ilor i al rela iilor
organizatorice dintre ace tia, sub aspectul originii i evolu iei, cît i sub aspectul
dinamicii proceselor pedogenetice în rela ie cu factorii de formare i evolu ie.

1.1.2. Evolu ia în timp

În diferite epoci, au existat diverse concep ii despre sol. Acum circa 5000-
7000 de ani, cuno tin ele despre sol erau foarte pu ine, aceasta deoarece
agricultura nu era o îndeletnicire stabil . Filozofii din perioada urm toare, în
lucr rile lor, fac unele referiri la diferite no iuni agricole. Caracterul mistic al
evului mediu determin o neglijare i / sau o denaturare a tiin elor, printre care i
a celor agricole. Sfâr itul secolului al XVI-lea, marcheaz apari ia de teorii noi i
de lucr ri în domeniul agricol, cum ar fi: teoria uleiurilor nutritive, teoria apei,
teoria p r ilor teroase.

Începutul secolului al XVIII-lea a marcat o impulsionare a studiului

tiin ific i apari ia de concep ii noi, datorit acumul rii de date tiin ifice. S-au

2
 !

emis teorii chimice (teoria mineral i teoria humusului), teorii fizice,

microbiologice i agrogeologice. În a doua jum tate a secolului al XIX-lea, a fost
emis în Rusia, teoria genetic sau naturalist , teorie care a pus bazele Pedologiei
ca tiin . Evolu ia studiilor despre soluri, a determinat elaborarea la nivelul
diferitelor ri ale lumii a unor clasific ri de soluri (clasificarea FAO-UNESCO,
clasificarea WRBSR, clasificarea american , clasificarea naturalist rus ,
clasificarea ICPA ).
În România, prima clasificare a solurilor a fost elaborat de Gh. Munteanu
Murgoci, fiind în timp completat i actualizat . inând seama de experien a
acumulat i de noile realiz ri ale tiin ei solului, în România, în vederea
îmbun t irii structurii i a nomenclaturii, cât i pentru a avea o discu ie unanim
acceptat la nivel interna ional, s-a adoptat o nou clasificare, respectiv SRTS-
2003, care cuprinde XII clase de soluri, care includ un num r de 34 de tipuri de
sol.
În prezent, Pedologia are numeroase ramuri de specialitate, care studiaz :
Fizica solului, Chimia solului, Mineralogia solului, Biologia solului, sau diferite
fenomene sau procese specifice solului, cum ar fi: Geneza solului, Geografia
solurilor, Morfologia solului, Micromorfologia solului, Clasificarea i taxonomia
solurilor, Cartarea solurilor, Bonitarea solurilor, etc.

1.1.3. Legi în Pedologie

În Pedologie ac ioneaz o serie de legi proprii acestei tiin e, dintre care

sunt men ionate urm toarele:
Legea zonalit ii orizontale, enun at de V.V. Dokuceaev, lege de
baz , care a stat ca fundament în întemeierea Pedologiei ca tiin .
Conform acestei legi, solurile sunt distribuite la suprafa a uscatului
sub forma unor zone sau fâ ii cu succesiune latitudinal , de la ecuator
spre poli i care sunt corespondente cu zonele climatice i de
vegeta ie. (N. Bucur-1963).
Legea zonalit ii verticale, lege enun at de V.V. Dokuceaev. Conform
acestei legi, solurile sunt distribuite pe suprafa a formelor de relief sub
form de zone, fâ ii sau areale, în sens altitudinal, func ie de condi iile
climatice (pe m sura sc derii temperaturii i cre terii precipita iilor
atmosferice). Zonalitatea pedologic altitudinal ine seama de
3
 !

expunerea cardinal , deoarece legitatea distribu iei altitudinale a

solurilor de pe versantele însorite difer de legitatea distribu iei
altitudinale a solurilor de pe versantele nordice (umbrite). (N. Bucur-
1963).
Legea distribu iei pedogenetice a solurilor. Aceast lege care are
caracter general, face referire la faptul c pe suprafa a uscatului,
solurile sunt distribuite conform arealelor pedogenetice, respectiv
conform distribu iei teritoriale i spa iale a tuturor condi iilor de
solificare. Pe baza acestei legi pot fi recunoscute, delimitate i
caracterizate i arealele de soluri zonale i intrazonale. (N. Bucur-
1963).
Legea specificit ii unit ilor taxonomice de sol. Conform acestei legi,
fiecare unitate taxonomic de sol reprezint o entitate natural , avînd o
morfogenez specific . (N. Bucur-1963).
Legea reparti iei acumul rilor de solificare în func ie de adâncime.
Conform acestei legi, orice acumulare de solificare este distribuit pe
profilul solului în func ie de adâncime, datorit îngro rii solului, prin
alterarea rocii tot mai în adâncime. (N. Bucur-1963).
Legea distribu iei acumul rilor de solificare, în ordinea invers a
solubilit ii lor. Pentru toate solurile nesalinizate, acumul rile
principale i permanente de solificare, sunt distribuite în profilul
solului, în ordinea invers a solubilit ii i mobilit ii lor. (N. Bucur-
1963).
Legea constan ei grosimii orizontului A cu tipul taxonomic. Conform
acestei legi, fiecare unitate taxonomic de sol are orizontul A, de
grosime relativ constant , ca urmare a constan ei cantit ii de humus
din orizontul A al fiec rei unit i taxonomice de sol. (N. Bucur-1963).
Legea corela iei imediate. Între roca generatoare de sol i solul format
pe aceast roc , exist o corela ie imediat de textur , de compozi ie
chimic , de umiditate, etc. (N. Bucur-1963).
Legea coresponden ei unit ilor cu reparti iile. Între unit ile
taxonomice pedologice i unit ile taxonomice de distribu ie a solului,

4
 !

exist o coresponden biunivoc , în sensul c , cunoscând unitatea

taxonomic de sol se poate prevedea arealul pedogenetic
corespunz tor i reciproc. (N. Bucur-1963).
Legea evolu iei specifice a orizonturilor i a suborizonturilor solului.
Pe baza acestei legi, se eviden iaz c fiecare orizont i suborizont de
sol are o evolu ie proprie i specific , iar evolu ia în ansamblu a
orizonturilor i a suborizonturilor unui profil de sol, este redat de
evolu ia profilului i a tipurilor morfogenetice de sol. (N. Bucur-1963).
Legea evolu iei specifice fiec rui sol. Conform acestei legi, fiecare
unitate taxonomic de sol are o evolu ie morfologic în timp i spa iu,
pornind de la roc pân la un sol mai evoluat chiar decât solul tipului
taxonomic. (N. Bucur-1963).
Legea evolu iei fito-pedo-cenotice. Evolu ia morfologic-tipologic a
unei unit i taxonomice de sol, pân la un sol mai evoluat decât tipul,
este înso it întotdeauna de o evolu ie în acela i timp i sens a
biocenozei. (N. Bucur-1963).

1.1.4. Metode de cercetare

Pedologia ca tiin utilizeaz o metodologie complex de cercetare, care

const din metode specifice tiin elor cu care vine în contact, respectiv analize
fizice, chimice, mineralogice, la care se adaug metode proprii de cercetare, cum
ar fi: metoda cercet rii profilului de sol i a unit ii teritoriale de sol, metoda
morfologic i micromorfologic , metoda genetico-geografic comparativ ,
metoda pedo-cartografic i experien ele în vase de vegeta ie i în câmp.
Profilul de sol este reprezentat în cadrul unei sec iuni verticale realizate de
la suprafa a solului pân la roca de solificare, respectiv de la 0 cm i pân la 180-
200cm, printr-o succesiune de orizonturi pedogenetice în sol. Succesiunea de
orizonturi pedogenetice este caracteristic fiec rui tip de sol i reprezint totodat
criteriul de baz pentru realizarea unei clasific ri. Orizonturile pedogenetice din
cadrul profilului de sol analizat, sunt identificate i caracterizate sumar în teren
prin metoda morfologic , iar în laborator prin metode fizico-chimice i
micromorfologice. Datele din teren sunt completate i eviden iate tiin ific.

5
 !

Descrierea morfologic este utilizat pentru identificarea i stabilirea unor

caracteristici morfologice ale orizonturilor de sol, cum ar fi: culoarea, grosimea,
prezen a neoforma iilor i a unor propriet i fizice: textura, structura, con inutul în
schelet, consisten a, porozitatea, etc.
Analizele fizico-chimice i mineralogice sunt efectuate pentru determinarea
componentelor fizice, chimice i mineralogice ale solului, sub raport cantitativ i
calitativ. Datele ob inute prin analiz vin în completarea descrierii morfologice,
putându-se stabili astfel solul la nivel de tip, cât i direc iile de evolu ie ale
acestuia.
Metoda pedo-cartografic const în identificarea în teren cu delimitarea i
descrierea unit ilor de sol, urmat de reprezentarea grafic pe hart a unit ilor
teritoriale de sol existente în arealul analizat.
Experien ele în vase de vegeta ie i în câmp sunt utilizate în stabilirea unor
însu iri ale solului care nu pot fi eviden iate morfologic, sau determinate prin
analize de laborator.

1.2. Caracteristicile solului

Principala calitate a solului o reprezint capacitatea acestuia de a face

posibil ob inerea de produc ii vegetale. Aceasta capacitate a solului este
determinat de o multitudine de caracteristici:
caracterul de corp format pe cale natural prin transformarea
mineralelor i a rocilor din partea superioar a litosferei i care
evolueaz în timp sub ac iunea factorilor pedogenetici;
în sol au loc procese specifice vie ii: asimila ie-dezasimila ie, sintez -
descompunere, acumulare i eliberare de energie, toate acestea pe seama
materiei vii, prezente în sol sub form de microflor / microfaun i
macro flor / macrofaun ;
în sol se acumuleaz humus, materie organic complex , specific
solului, rezultat în urma transform rii i a descompunerii resturilor
organice r mase în orizontul de suprafa , sau la suprafa a profilului de
sol, dup parcurgerea ciclurilor biologice, resturi care sunt degradate
biologic prin reac ii biochimice de descompunere i de sintez ;

6
 !

compozi ia chimic a solului este complex , solul având o capacitate

ridicat de înmagazinare pentru ap i elemente nutritive, substan e care
sunt puse treptat la dispozi ia plantelor. Humusul este considerat
principalul rezervor de substan e nutritive, care pune la dispozi ia
plantelor prin intermediul apei, elementele nutritive necesare cre terii i
dezvolt rii acestora;
solul are propriet i specifice: capacitate de adsorb ie anionic i de
schimb cationic, capacitate de tamponare, reac ie, etc;
deoarece este afânat i poros, solul favorizeaz p trunderea r d cinilor
plantelor, fiind considerat suport pentru plante i totodat un rezervor
natural pentru ap , aer i elemente de nutri ie, asigurând astfel
dezvoltarea plantelor;
între aerul din sol i aerul atmosferic are loc un schimb permanent de
CO2 i alte gaze toxice, rezultate în urma respira iei plantelor i
microorganismelor;
prin rolul tampon creat între complexul adsorbtiv al solului i
substan ele toxice provenite din surse poluante naturale sau antropice,
solul are rol important în men inerea ecologiei mediului.
Aceste caracteristici fac ca solul s prezinte comparativ cu materialul
parental sau cu roca generatoare de sol din care s-a format, o nou proprietate,
denumit fertilitate.

1.3. Fertilitatea solului

Prin fertilitate, D. Davidescu, 1981 în elege: „Capacitatea solurilor de a

pune la dispozi ia plantelor în mod permanent i simultan, substan ele nutritive,
apa i aerul, în cantit i îndestul toare fa de nevoile acestora i de a asigura
condi iile fizice i biochimice necesare pentru cre terea i dezvoltarea plantelor”.

7
 !

Astfel, într-un sol fertil elementele nutritive, indispensabile plantelor se

g sesc în stare asimilabil i în cantit i suficiente pentru a satisface cu
regularitate necesit ile plantelor, limitarea dezvolt rii plantelor fiind influen at
numai de puterea productiv a speciei cultivate i de condi iile climatice.
No iunea de fertilitate implic cele mai bune propriet i fizice, chimice i
biologice ale solului, existen a în propor ie suficient a substan elor nutritive
indispensabile pentru via a plantelor, o cantitate corespunz toare de ap , fiind
corelat totodat cu absen a substan elor toxice capabile de a limita, sau suprima
capacitatea de produc ie a solului.
Fertilitatea în ansamblu este determinat de sol care are poten ialul
productiv determinat de con inutul în ap , aer, elemente nutritive, condi ionate din
punct de vedere climatic, cât i de favorabilitatea acestuia pentru diferite categorii
de plante.
Prin dezvoltarea tiin ei i tehnicii agricole (influen a activit ii productive
antropice, lucr ri agrotehnice, îngr minte, plante cultivate) fertilitatea natural
este amplificat , solul dobândind astfel o fertilitate cultural .
Fertilitatea natural este capabil de autoregenerare i nu poate fi
suplinit de fertilitatea artificial sau dobândit . Fertilitatea natural este o
func ie a ecosistemului (sol – atmosfer - plant ) i poate fi definit prin rela ia:

R = f (P, S, C, L, CO2, O2, T), în care:

R- este produc ia de biomas vegetal realizat anual;

f- factorii care contribuie în realizarea biomasei vegetale;
P – planta;
S – solul;

8
 !

C – condi iile climatice;

L – energia luminoas ;
O2; Co2; con inutul în O2 i CO2 din atmosfera apropiat ;
T – timpul.
Sub aspectul fertilit ii culturale sau dobândite, C.Chiri , (1974)
men ioneaz urm toarea rela ie:

R = f (P, Sc, C, L, I, M, T,),

în care:
R – produc ia de biomas vegetal anual ;
P – planta;
Sc– solul culturalizat;
C – climatul local;
L – energia luminoas ;
I – investi ia suplimentar pentru îmbun t irea tehnologiei;
M – valoarea muncii efective;
T – timpul

( $ $&
$

În concep ia actual i modern a Pedologiei, solul este considerat ca fiind

un sistem informa ional deschis, de natur mineral i organic , heterogen i
polidispers, structurat i poros, în care elementele componente se afl în cele 3
faze de agregare a materiei: solid , lichid i gazoas (Chiri C., 1974). Materia
solid reprezint 50 % din volumul solului, iar restul de 50 % îl reprezint materia
lichid i gazoas (Malavolta, 1976, citat de L c tu u R.., 2000 i Brady W.,1994,
citat de Teodorescu-Soare E.).
În general, în alc tuirea solului, predomin compu ii minerali rezulta i prin
transformarea fizic i chimic a rocilor i mineralelor, sub ac iunea factorilor de
pedogenez , în decursul timpului.

9
 !

2.1. Alc tuirea chimic , mineralogic i petrografic

a litosferei

Scoar a terestr , ca înveli extern al globului p mântesc, are o grosime

medie de aproximativ 80 km. Ea este alc tuit din diferite roci i minerale, care
con in în diferite procente, toate elementele chimice din tabelul lui Mendeleev.

2.1.1. Compozi ia chimic a litosferei

Propor ia elementelor chimice din compozi ia litosferei, oscileaz în limite

foarte largi (Blaga G. i colab., 1996).
Compozi ia chimic (% in greutate) a litosferei pân la
adâncimea de 18 km
Diferi i autori
Elemente chimice Clarke i Washington A.F. Fersman B.B. Polanov
Oxigen 49,52 49,13 49,30
Siliciu 25,75 26,00 25,67
Aluminiu 7,51 7,45 7,50
Fier 4,70 4,20 4,70
Calciu 3,39 3,25 3,39
Sodiu 2,64 2,40 2,63
Potasiu 2,40 2,35 2,40
Magneziu 1,94 2,35 1,93
Hidrogen 0,88 1,00 0,87
Fosfor 0,12 0,12 0,10
Sulf 0,01 0,10 0,26
Mangan 0,08 0,10 0,10
Titan 0,58 0,61 0,55
Carbon 0,08 0,35 0,09
Clor 0,19 0,20 0,15

Se observ c un num r de 10 elemente (O, Si, Al, Fe, Ca, Na, K, Mg, N,
P) formeaz circa 99 % din scoar , iar celelalte 5 elemente chimice (S, Mn, Ti, C,
Cl) doar 1 %.
Elementele chimice O, Si, Al, care sunt componentele principale ale
silica ilor, reprezint circa 83 % din scoar , ceea ce face ca silica ii s reprezinte
75 % în alc tuirea litosferei.

10
 !

Dup A.P. Vinogradov, citat de S.Udrescu, 1995, con inutul litosferei i al

solului în diferite elemente chimice este:
Compozi ia chimic a litosferei i solului (%)

Element Litosfer Sol Element Litosfer Sol

O 47,2 49,0 Mg 2,10 0,65

Si 27,6 33,0 C 0,10 2,00
Al 8,8 7,13 S 0,09 0,085
Fe 5,1 3,80 P 0,08 0,08
Ca 3,6 1,37 Cl 0,045 0,01
Na 2,64 0,63 Mn 0,09 0,085
K 2,60 1,36 N 0,01 0,10

În litosfer , circa 50 % (47,2 %) este oxigen i un sfert (27,6 %) este

siliciu. Urmeaz apoi cu 2 pân la 9 % urm toarele elemente: aluminiu 8,8 %, fier
5,1 %, calciu 3,6 %, natriu 2,64 %, potasiu 2,60 % i magneziu 2,10 %.
Cele 8 elemente, reprezint 99 % din masa litosferei.
Alte 6 elemente importante pentru via a plantelor, ocup zecimi i sutimi
de %: C – 0,10 %; Si – 0,09 %; P – 0,08 %; Cl – 0,045 %, Mn – 0,09 % i N –
0,01 %.
Deoarece alc tuirea p r ii minerale a solului, depinde de compozi ia chimic a
litosferei, se observ valori apropiate sub raportul con inutului, între litosfer i
sol.
Astfel, pe primul loc în sol i litosfer este oxigenul (cu 47,2 % în litosfer
i 49,0 % în sol), pe locul doi, siliciul (27,6 % în litosfer i 33,0 % în sol), pe
locul trei aluminiul (8,8 % în litosfer i 7,13 % în sol) i pe locul patru, fierul
(5,1 % în litosfer i 3,80 % în sol).
La unele elemente chimice, în sol apare un con inut mult mai mare fa de
litosfer , cum este cazul azotului (0,01% în litosfer i de 10 ori mai mult,
respectiv 0,10 % în sol) i în cazul carbonului (0,10% în litosfer i de 20 ori mai
mult în sol, respectiv 2,00%). Ponderea mai mare a acestor elemente în sol, este
determinat de activitatea vital i enzimatic a solului.
Con inutul mai ridicat al solului în oxigen, hidrogen i siliciu i mai sc zut
în aluminiu, fier, calciu, magneziu, potasiu i natriu, se datoreaz proceselor
chimice de pedogenez .
11
 !

În formarea solului un rol important îl au siliciu, aluminiu, fier i calciu.

2.1.2. Compozi ia mineralogic a litosferei

Mineralele sunt corpuri naturale anorganice, solide i omogene din punct

de vedere fizico-chimic, care s-au format în scoar prin combinarea chimic a
diferitelor elemente chimice. Singurul mineral lichid este mercurul. Cu studiul
mineralelor se ocup mineralogia.
Din cele peste 3000 minerale cunoscute, mai r spândite sunt aproximativ
100. Dup compozi ia chimic i structura re elelor cristaline, mineralele se
grupeaz în urm toarele clase:

• clasa elementelor native;

• clasa sulfurilor;
• clasa s rurilor haloide;
• clasa oxizilor i hidroxizilor;
• clasa s rurilor oxigenate.

2.1.3. Alc tuirea petrografic a litosferei

Rocile sunt asocia ii naturale de una sau mai multe minerale, care au
aceea i structur i origine i care alc tuiesc litosfera. Cu studiul lor se ocup
tiin a petrografic . Dup modul lor de formare se clasific în 3 categorii :
a) magmatice (vulcanice, eruptive);
b) metamorfice;
c) sedimentare.
Rocile magmatice i rocile metamorfice s-au format în interiorul scoar ei
terestre, în timp ce rocile sedimentare s-au format pe suprafa a scoar ei terestre.

Rocile formate în interiorul scoar ei terestre poart denumirea de roci

endogene, în timp ce, cele formate pe suprafa a scoar ei sunt denumite roci
exogene.
Rocile vulcanice rezult prin consolidarea materiei topite (o solu ie
intratehnic de silica i i oxizi cu compozi ie complex , satura i cu vapori i gaze).
Materia topit din zonele adînci din scoar , poart denumirea de magm , iar
prezen a acesteia la suprafa , se nume te lav .

12
 !

Rocile metamorfice se formeaz din rocile eruptive i din rocile

sedimentare, în urma schimb rii condi iilor de presiune, temperatur i chimism
din litosfer . Aceste schimb ri apar în timpul mi c rilor tectonice (a
cutremurelor), sau în timpul erup iei vulcanilor. Sub influen a acestor procese
endogene, rocile preexistente (sedimentare, eruptive sau metamorfice mai vechi)
sufer o serie de transform ri, ce determin o recristalizare par ial sau complet a
acestora.
Rocile sedimentare sunt depozite de materiale cristaline sau amorfe,
rezultate în urma proceselor de dezagregare a rocilor preexistente (vulcanice,
metamorfice sau sedimentare preexistente), sub ac iunea factorilor de pedogenez .
Ele se formeaz la suprafa a litosferei i de aceea sunt considerate a fi de natur
exogen .
În structura litosferei, ponderea cea mai mare o de in rocile sedimentare
(75%). Cele magmatice, împreun cu cele metamorfice, de in o pondere de 25%.
În condi iile României, rocile sedimentare au o pondere mult mai mare i anume
85%. Rocile metamorfice de in o pondere de circa 10%, iar cele eruptive au o
pondere de circa 5%.

alterare

vulcanism sedimentare i
litificare

intruziune plutonic metamorfism

fuziune par ial

(anatexis)

topire par ial a

mantalei superioare

Schema ciclului petrogenetic

13
 !

2.2. Formarea p r ii minerale a solului prin procese fizice, chimice i

biochimice

Sub influen a permanent i de durat a unor procese geologice endogene

i exogene, scoar a terestr se transform continuu, sub aspect structural,
compozi ional i de relief.
Ac iunea for elor i proceselor interne, determin formarea
neuniformit ilor reliefului, iar cele externe au o ac iune contrar , la nivelul
scoar ei. Aceste procese au loc la scar geologic , sub raportul timpului, spa iului
i al for elor care ac ioneaz .
Sursele principale de energie ale proceselor geologice sunt: c ldura intern
a P mîntului, radia iile cosmice, atrac ia gravita ional a P mîntului, mi carea de
rota ie a P mîntului, atrac ia Lunii i Soarelui.
Rocile ini iale vulcanice sau metamorfice preexistente în partea superioar
a litosferei, în decursul timpului sunt supuse transform rilor. Principalele procese
fizice, fizico-mecanice i chimice de transformare a rocilor i mineralelor din
scoar a terestr sunt:
– dezagregarea;
– alterarea;
– transportul;
– sedimentarea produ ilor rezulta i.

2.2.1. Dezagregarea rocilor i a mineralelor

În modificarea scoar ei terestre, procesele de dezagregare, alterare, eroziune,

transport i sedimentare a materialului rezultat, au avut o influen major . Ini ial,
partea superioar a litosferei a fost constituit din roci dure, masive, cu aspect
compact. Acest material ini ial, a fost supus ac iunii destructive permanente a
factorilor de mediu, cu efect în transform rile fizico-chimice i biochimice
profunde, care au determinat formarea solurilor.
Scoar a terestr a fost supus în mod continuu ac iunii unor factori interni
(activit i vulcanice, mi c ri tectonice) sau externi (agen i atmosferici, hidrosferici
i biosferici ), avînd ca rezultat apari ia unei forma iuni noi, cunoscut sub
denumirea de pedosfer .

14
 !

La nivelul pedosferei, rocile ini iale, compacte i dure, au devenit afînate,

materialul c p tînd permeabilitate pentru ap i aer, pe fondul apari iei unor
substan e chimice simple sau complexe noi, accesibile organismelor vegetale.
Transform rile profunde suferite de materialul ini ial s-au datorat ac iunii
simultane a proceselor de dezagregare i alterare.
Dezagregarea este un proces fizico-mecanic sau biomecanic în urma
ac iunii c ruia, rocile i mineralele ini iale, sufer o fragmentare, în particule de
diferite m rimi, f r ca materialul m run it s sufere transform ri chimice.
Dezagregarea, este cunoscut i sub denumirea de alterare fizic sau alterare
mecanic . M run irea rocilor este efectul modific rii condi iilor de mediu. Toate
rocile i mineralele din scoar a terestr sunt supuse ac iunii procesului de
dezagregare.
Dezagregarea, este un proces complex, care este determinat de ac iunea
factorilor atmosferici,hidrosferici i biosferici.

2.2.2. Alterarea materiei minerale

Alterarea rocilor i mineralelor este un proces chimic, biochimic sau

fizico-chimic, care determin transformarea acestora în produse cu propriet i
diferite de cele ale materialelor ini iale.
Alterarea poate avea loc în urma dezagreg rii, sau concomitent cu
dezagregarea. Alterarea este favorizat de dezagregare i este cu atît mai intens
cu cît m run irea este mai avansat , realizîndu-se o suprafa mai mare de contact
cu agen ii externi de alterare.
Cre terea suprafe ei de contact cu agen ii externi
în func ie de gradul de m run ire
Lungimea Lungimea
Num rul Suprafa a Suprafa a
laturii unui laturii unui Nr. cuburi
cuburilor total total
cub (cm) cub
1 cm 1 6 cm2 1µ 1012 6 m2
1 mm 103 60 cm2 0,1 µ 1015 60 m2
0,1 mm 106 600 cm2 0,01 µ 1018 600 m2
0,01 mm 109 6000 cm2 1,0 mµ 1021 6000 m2

15
 !

Pe suprafa a de ruptur a mineralelor i rocilor dezagregate, apar ionii cu

valen e libere nesatisf cute, care se manifest cu energie liber la suprafa a
particulelor, determinînd alterarea acestora. Prin alterare, mineralele primare î i
modific structura, transformîndu-se în minerale secundare care au o stabilitate
mai mare i o compozi ie chimic mai simpl .
Alterarea, ca i dezagregarea, se produc sub ac iunea factorilor atmosferei,
hidrosferei i biosferei. Principalii agen i de alterare sunt: apa, gazele (O2, CO2),
s rurile, acizii organici i anorganici, temperatura, lumina, r d cinile plantelor.
Apa are rolul cel mai important. Apa prezent în sol, roci i materialele
parentale (de provenien pluvial sau freatic ) dizolv s rurile diferite, ac ionînd
ca un dipol cu ioni H+ i OH-. Ace tia ac ioneaz ca agen i foarte activi în
alterarea chimic . Al turi de ace tia, CO2 dizolvat în ap intensific puterea de
alterare chimic . Solu ia solului (faza lichid a solului) în care sunt dizolva i
diferi i compu i chimici: CO2, diferi i acizi organici i minerali i diferite baze, au
un rol important în alterarea chimic .
S rurile u or solubile (NaCl, KCl, Na2SO4, K2SO4) favorizeaz
descompunerea silica ilor prin hidroliz . S rurile greu solubile (CaCO3, MgCO3)
alcalinizeaz solu ia solului, intensificînd procesul de hidroliz , determinînd
coagularea coloizilor i încetinirea levig rii coloizilor.
Gazele din porii necapilari ai solului (CO2, O2, NH3, H2S) ac ioneaz în
procesele de oxido-reducere (direct sau indirect) prin accelerarea sau inhibarea
procesului de alterare.
Acizii organici din solu ia solului rezultat în urma oxid rii materiei
organice moarte i al turi de acizii humici i anorganici, determin dizolvarea
unor minerale din roci. Ace tia se pot descompune prin decarboxilare pîn la
compu i simpli de tipul CO2 i H2O (azotul din compu ii organici i cei humici se
pierde sub form de NH3 sau N2).
R d cinile plantelor, în urma procesului de schimb de ioni, exudeaz în
sol diferi i compu i organici i minerali, sub form de baze, s ruri, acizi, hormoni,
enzime, care au rol important în alterarea chimic i biologic .
Microorganismele au rol important în alterare, mai ales în hidratare.
Corpul lor prin procese de sorb ie, ader la particulele minerale i elimin diferite
enzime care determin alterarea particulelor minerale, care vin în contact cu
16
 !

microorganisme. Prin alterarea enzimatic (biochimic ), rezult compu i organici

simpli sau compu i minerali (ioni de sulfat, fosfat, azotat), care trec în solu ia
solului.
Fauna solului desf oar în primul rînd o ac iune mecanic de m run ire a
mineralelor, prin executarea de canale i culcu uri. De asemenea, indirect,
ac ioneaz în procesul de alterare prin eliminarea unor produ i de excre ie
(aminoacizi, oxid formic, acid oxalic), care determin alterarea mineralelor.
Alterarea rocilor i mineralelor se produce printr-o serie de procese chimice,
fizico-chimice i biologice care se petrec deseori concomitent i se condi ioneaz
reciproc, multe dintre ele avînd caracter contradictoriu: oxido-reducerea,
carbonatarea i decarbonatarea, hidratarea i deshidratarea, dizolvarea i
insolubilizarea, hidroliza.

2.3. Alc tuirea p r ii minerale a solului: produ ii rezulta i prin

dezagregare i alterare

În decursul timpului, sub ac iunea factorilor de solificare din atmosfer ,

hidrosfer i biosfer , rocile masive sunt transformate în roci mai mult sau mai
pu in afînate, respectiv fragmente grosiere de diferite dimensiuni (rocile
sedimentare).

Produ ii care rezult din sf rîmarea i m run irea rocilor i mineralelor se

diferen iaz dup gradul lor de m run ire precum i dup compozi ia lor chimic .
Produ ii de descompunere sunt reprezenta i de fragmente grosiere de diferite
m rimi, care p streaz în general compozi ia chimic a rocilor ini iale (eruptive
sau metamorfice). Ace ti compu i de dezagregare sunt denumi i constituen i
primari ai scoar ei de alterare i ai solului. Ei reprezint aglomer ri mono
minerale sau poliminerale, care au diferite grade de dispersie i sunt de m rimea
pulberilor i a bolovanilor.
În urma proceselor de alterare i transformare chimic , rezult o serie de
compu i chimici sau minerale noi ,care reprezint componenta mineral secundar
a solului. Ace ti compu i noi, deosebi i de roca ini ial din care au rezultat, au o
structur foarte fin . În contact cu apa pot s formeze solu ii (fiind denumi i
compu i solubili) sau pot forma suspensii coloidale.

17
 !

2.3.1. Principalii produ i de dezagregare

În func ie de m rimea fragmentelor de roc rezultate în urma proceselor de

dezagregare, ace ti produ i minerali grosieri se împart dup scara de m rime
propus de Atterberg, astfel:

• bolov ni (diametru peste 200 mm);

• pietre (diametru între 20 – 200 mm);
• pietri (diametru între 2 – 20 mm);
• nisip grosier (diametru între 2 – 0,2 mm);
• nisip fin (diametru între 0,2 – 0,02 mm);
• praful (pulberi, mîl) cu diametru între 0,02 – 0,002 mm.
Compu ii minerali grosieri cu diametrul mai mare de 2 mm formeaz
„scheletul solului” iar compu ii minerali grosieri primari cu diametru mai mic de
2 mm formeaz „p mîntul fin”.

( &
)

Ac iunea unor procese neîntrerupte de dezagregare, alterare, sintez ,

migrare i acumulare asupra materiei minerale i organice, determin
transformarea scoar ei superioare a litosferei în soluri, astfel încât solul evolueaz
de la roca "in situ", deci de la o morfologie simpl c tre solul cu o morfologie
evoluat .
Solul este un corp natural care s-a format i se formeaz la suprafa a
uscatului, pe seama rocilor i mineralelor, ca rezultat al interac iunii complexe din
zona de interferen a litosferei cu biosfera, atmosfera i hidrosfera. Complexul de
factori naturali care iau parte la transformarea rocilor i mineralelor din litosfer ,
într-un corp natural nou, cunoscut sub denumirea de sol, formeaz complexul
factorilor pedogenetici.
Solul reprezint înveli ul extern al Terrei, numit pedosfer , în care
componentele celor 4 geosfere au rolul de factori de solificare (pedogenetici).

18
 !

Factorii de solificare sunt componen i ai mediului natural care ac ioneaz

i particip la formarea înveli ului de sol.
Înveli ul extern al p mântului (scoar a terestr ), este constituit din roci i
minerale pe care, sub ac iunea continu i permanent a factorilor ecologici de
mediu zonal i local, se formeaz i evolueaz înveli ul de sol. Solul rezult prin
ac iunea conjugat i influen a reciproc a tuturor factorilor de solificare zonali i
locali, în formarea solului ac ionînd legea fundamental a ecologiei a lui
Lisherlich, respectiv legea ac iunii combinate a tuturor factorilor.
Întemeietorul pedologiei tiin ifice, V.V. Dokuceaev, a considerat c în
formarea solului, o importan major au urm torii factorii pedogenetici: clima,
factorul biologic, relieful, roca i vîrsta, la care V.R. Viliams a ad ugat factorul
antropic. Ulterior, speciali tii au luat în considerare i rolul factorului local (apa
freatic i stagnant ).
C. V. Oprea (1972 ), clasific factorii de solificare, în:

• factori cu rol pasiv ( mineralele i rocile );

• factori cu rol activ ( organismele vegetale i animale);
• factori condi ionali ( clima, relieful, vîrsta regiunii);
• factori cu caracter local( apele freatice, interven ia antropic );
• factori cu caracter întîmpl tor ( gravita ia, cutremurele de p mînt,
erup iile vulcanice).
În procesul de solificare, to i factorii naturali au importan egal i sunt
indispensabili, întrucît lipsa unuia, exclude procesul de pedogenez .
În anumite stadii genetice, sau în anumite condi ii ecologice de specific
zonal, unul sau altul din factorii de solificare poate avea un rol determinant. De
exemplu, pe calcare, roca are rol determinant în formarea i evolu ia solului. În
zona de lunc , relieful are rol hot rîtor, pe cînd în zona montan , clima i
vegeta ia au rol determinant.
În procesul de pedogenez , rol esen ial îl are factorul biologic (plante,
microorganisme, forma edafic ).
N.M. Libin ev consider c “reparti ia solurilor nu este întîmpl toare, ele
se afl toate la locul lor i ocup chiar suprafe ele pe care trebuie s le ocupe, în
virtutea condi iilor necesare genezei lor. Spa iul i timpul sunt condi ii de

19
 !

existen a solurilor formate, care sunt subordonate unor anumite legi generale i
particulare în procesele de genez i r spîndire geografic ”.
Rocile i mineralele primare rezultate în urma consolid rii magmei, cu
toate c aveau un con inut în elemente de nutri ie (fosfor, calciu, potasiu,
magneziu etc.), datorit masivit ii i compactit ii lor nu prezentau condi ii care
s permit dezvoltarea r d cinilor i asigurarea cu substan e nutritive i ap .
Procesele de dezagregare (m run ire) i alterare (modificare chimic ) a
acestora sub ac iunea agen ilor atmosferici, hidrosferici i biosferici a permis
transformarea rocilor primare compacte în roci secundare afînate (realizîndu-se o
re ea de spa ii sau pori) i formarea unor substan e chimice simple sau complexe
(s ruri, oxizi i hidroxizi, minerale argiloase). Roca afînat (datorit porozit ii)
prezint capacitate pentru ap i aer. Apa din precipita ii, în cazul rocilor afînate
p trunde i se re ine în pori, formînd rezerve pentru plante. Aerul din porii rocii
afînate împreun cu apa re inut din precipita ii i substan ele de nutri ie în forme
simple asigur instalarea plantelor i microorganismelor. Prin fotosintez plantele
trec substan ele minerale din sol în substan e organice din care este alc tuit corpul
lor. Dup parcurgerea ciclului biologic, sub ac iunea microorganismelor, resturile
organice sunt în parte, descompuse în substan e minerale folosite de plantele ce
urmeaz i, în parte, sunt transformare în humus.
Repetarea în timp a acestui proces determin re inerea i acumularea în
partea superioar a scoar ei, a substan elor nutritive sub form de substan e
organice, în special humus (procese de bioacumulare). Ac iunea conjugat a
proceselor de dezagragare, alterare i bioacumulare, al turi de re inerea i
migrarea compu ilor rezulta i determin modific ri fizice, chimice i biologice în
partea superioar a scoar ei, aceasta transformîndu-se în timp în sol, care este un
corp natural ce prezint însu iri i o alc tuire proprie. Condi iile de mediu sunt
cele care determin procesele ce duc la formarea solurilor. Aceste condi ii sunt
extrem de variate astfel încît intensitatea proceselor este diferit , rezultînd o
varietate de soluri.

20
 !

( $ &

4.1. Originea i compozi ia resturilor organice din sol

La încheierea ciclurilor biologice anuale sau multianuale, atît la suprafa a
solului, cît i în sol, se depun permanent, anumite cantit i de resturi organice
vegetale i animale, moarte.
Cantit ile de resturi organice, precum i compozi ia acestora, oscileaz
foarte mult, în func ie de tipul biocenozelor de plante, animale i microorganisme,
precum i în func ie de condi iile pedoclimatice i nu în ultimul rînd, de activitatea
uman . Cea mai mare cantitate de resturi organice moarte care r mîn periodic pe
sol i în sol, este de provenien vegetal (biocenoze naturale i cultivate).
Cantit i de resturi organice din diferite tipuri de ecosisteme terestre
Tipuri de vegeta ie de pe glob
Step Tuf ri uri P duri
Specificare Tundr Br dete Silvostep Step Savane P duri
moderat joase de umede
arctic de taiga cu stejar arid aride subtropicale
arid semide ert tropicale
Biomas total ,
5,0 100-300 400 25 10 4,3 26,8 410 500
t/ha

Resturi anuale,
r d cini + p r i 1,0 3,5-5,5 6,2 11,2 4,2 1,2 7,2 21 25
aeriene, t/ha

Formarea
posibil de
1,05-
humus din 0,3 1,95 3,36 1,26 0,36 2,16 6,3 7,5
1,65
resturi organice
moarte t/ha
Rezerva de
humus pe 0 – 73 99 215 426 116 62 - 282 -
100 ani, t/ha

Resturile organice vegetale con in diferi i compu i organici:

hidra i de carbon;
lignine:

21
 !

proteine;
taninuri;
lipide;
ceruri, r ini, coloran i naturali.

Resturile organice animale, con in substan e organice alc tuite din:

gr simi;
hidra i de carbon;
substan e albuminoide, etc.
Con inutul resturilor organice în diferite substan e, precum i compozi ia
cenu ii (elemente minerale: Ca, K, Mg, Na, Fe, Al, P, S, Si etc.), difer dup tipul
i provenien a acesteia, precum i dup compozi ia mineral i organic a solului
pe care se dezvolt i apoi mor. Resturile organice moarte, con in în medie între
20 – 50 % celuloz , 10 – 28 % hemiceluloz , 10 – 30 % lignine, proteine între 1 –
15 %, tanan i i lipide între 1 – 8 %, zaharuri i amidon con in între 1 – 18 %.
Compozi ia resturilor organice (dup C.Chiri , 1974) - % din S.U.
Litiera Pai grîu
Subst. Lemn Paie grîu Frunze R d cini R d cini
Mestea- prim -
organice Pin Molid de pin toamn trifoi lucern pir
c n var
Proteine
16 7 6 - - - 22 13 8
brute
Amidon - - - - - - 3 18 -
Pentozani - - - 11 25 24 - - -
Hemicelu-
18 22 26 - - - 8 12 23
loze
Lignine 42 39 39 29 24 23 4 9 18
Celuloz 17 14 14 44 38 40 15 21 25
Cenu 2,5 8 5 0,5 5 5 - - -

Compozi ia unor resturi organice (dup Alexandrova, citat de

Gh.Blaga i colab., 1996)
Hidra i de carbon
Subst. Lipide,
Provenien a Cenu Hemi- Lignin
proteice Celuloz tanan i
celuloz
Bacterii 2-10 40-70 - - - 1-40
Alge 20-30 10-15 5-10 50-60 - 1-3

22
 !

Licheni 2-6 3-5 5-10 60-80 8-10 1-3

Mu chi 3-10 5-10 15-25 30-60 - 5-10
Ferigi 6-7 4-5 20-30 20-30 20-30 2-10
Conifere lemn 0,1-1 0,5-1 45-50 15-25 25-30 2-12
Conifere frunze 2-5 3-8 15-25 15-20 20-30 5-15
Foioase lemn 0,1-1 0,5-1 40-50 20-30 20-25 5-15
Foioase frunze 3-8 4-10 15-25 10-20 20-30 5-15
Graminee
5-10 5-12 25-40 20-35 15-20 2-10
perene
Leguminoase
5-10 10-20 25-30 15-25 15-20 2-10
perene

Elementele minerale din frunze, se ob in prin calcinare sub form de

cenu . Cantitatea de cenu , difer în func ie de specie, vîrst , organul vegetativ.
Se constat c la speciile lemnoase, cenu a reprezint 0,3- 0,4 % din materia
uscat a lemnului de pin; 16– 2,4% din materia uscat din crengi; 3,5– 5,8% din
scoar i 4,5 – 8,8 % din frunze uscate.
În cenu , predomin calciul cu 44– 88 %, apoi potasiul 7,7– 22%, dup
care urmeaz fosfor, magneziu, fier, siliciu.
Vegeta ia ierboas este mai bogat în cenu i deci în elemente minerale
(5 – 10 %), fa de cea lemnoas de foioase (3– 8%).
Vegeta ia ierboas este mai bogat în proteine (10– 20%) fa de cea
lemnoas (0,5 – 10%) i, de aceea, se descompune mai rapid i mai u or.
Vegeta ia ierboas , red solului cantit i mai mari de resturi organice,
acestea fiind de calitate superioar în compara ie cu componenta lemnoas .

4.2. Transformarea materiei organice din sol

Resturile organice de la suprafa a solului i din sol, sub ac iunea factorilor

fizici, chimici i mai ales a celor microbiologici (sub ac iunea biocenozei
reprezentat de microorganisme i mezofaun edafic ) sufer procese continui i
profunde de transformare. Aceste transform ri se încadreaz în 3 categorii:
a) descompunerea morfologic a resturilor vegetale de c tre animalele
din sol;

23
 !

b) descompunerea rapid i complet a resturilor organice vegetale i

animale pîn la compu ii finali de descompunere (CO2, H2O, NH3,
s ruri etc.), care se mai nume te i mineralizarea materiei organice;
c) descompunerea mai lent i incomplet a resturilor organice i
formarea de produ i intermediari noi de resintez , proces denumit
humificare.
Substan ele humice rezultate, sunt supuse i ele procesului de mineralizare,
dar într-un ritm mai lent fa de materia organic proasp t .
Mineralizarea i humificarea sunt procese care se manifest simultan.
Uneori predomin mineralizarea, dar în alte situa ii, descompunerile sunt foarte
lente i au loc acumul ri de resturi organice slab transformate. În func ie de
condi iile de mediu i de natura i cantitatea resturilor organice, va predomina
procesul de mineralizare, sau cel de humificare. De obicei, se realizeaz un
echilibru între cele dou procese.
Descompunerea morfologic a resturilor organice, reprezint faza ini ial .
Componen ii microflorei i faunei edafice intr imediat în ac iune i încep
ac iunea mecanic de fragmentare i de amestecare par ial a resturilor organice
cu materia mineral . Rîmele, cîrti ele, oarecii, fragmenteaz i structureaz
resturile vegetale i le introduc în sol. Apoi, aceste resturi sunt fragmentate tot mai
m runt de rîme, larve de insecte nematode, miriapode, melci, acarieni. Aceste
resturi organice m run ite, sunt amestecate i trecute prin tubul digestiv. Astfel c
resturile organice î i pierd structura ini ial de esuturi i sunt profund
transformate biochimic (Chiri C., 1974).
Al turi de aceste transform ri biochimice i biofizice, resturile organice
sufer i altfel de modific ri, în care nu sunt implicate microorganisme i anume:
diferite modific ri chimice prin hidroliz , oxidare a gr similor i s rurilor
compu ilor aromatici, precum i modific ri provocate de enzimele din esuturi
(care au caracter oxidant, în cadrul celulelor moarte, asupra tanan ilor,
aminoacizilor, polifenolilor).
Transformarea biochimic a resturilor organice moarte, determin
formarea de produ i simpli de descompunere intermediar , care pot fi descompu i
pîn la compu i finali de descompunere, sau care, împreun cu produ ii de

24
 !

descompunere intermediar , se reunesc în compu i organici noi i anume

substan e humice.

4.2.1. Principalii produ i de descompunere a resturilor organice

Principalii componen i ai resturilor organice moarte (glucide, protide,

lipide, lignine etc.) sunt descompu i pe cale biologic sub form de produ i de
descompunere final , sau sub form de produ i intermediari. O parte dintre
acestea sunt asimilate de plante sau descompu i de microorganisme. Alte parte
sunt cupla i în diferite reac ii de formare a humusului i sub form de compu i
organo-minerali. Cei mai solubili dintre produ ii de descompunere sunt leviga i pe
profilul solului i chiar în apele freatice.
Resturile organice prin descompunere sunt intens transformate, existînd o
diferen între compozi ia substan elor organice, înainte i dup humificare.
Compozi ia substan elor organice, înainte i dup humificare
(dup Waksman S.A., 1968)
Înainte de humificare, în
Componente organice % din greutatea uscat Dup humificare - % -
a materiei vegetale
Celuloz 20-50 2-10
Hemiceluloz 10-28 2-28
Lignine 10-30 35-55
Proteine 1-15 15-45
Taninuri, gr simi, ceruri 1-8 1-8

Prin descompunere, cam 2/3 din resturile organice se mineralizeaz . O

mare parte din produ ii finali i intermediari sunt utiliza i în nutri ia plantelor.
Circa 1/3 din produ ii intermediari iau parte la procesul de humificare.
Descompunerile par iale i totale depind de compozi ia i structura
anatomic a resturilor organice, de microorganismele participante, de regimul
aerohidric din sol, de reac ia solului, de umiditate i temperatur .
În primele stadii ale descompunerii, mineralizarea este foarte intens (în
condi ii aerobe, în intervalul 2 s pt mîni– 3 luni de la declan area
descompunerilor). Cele mai u or descompuse sunt substan ele organice: glucide,
protide i lipide, iar cel mai greu sunt: ligninele, tanan ii, cerurile. În condi ii de

25
 !

anaeroboz , exces sau lips de umiditate (sub 20 i peste 80 % din capacitatea

solului pentru ap ), temperaturi sub 150 C sau peste 500 C.
În acelea i condi ii de clim , pe soluri argiloase se acumuleaz mai mult
humus, iar pe cele nisipoase, mineralizarea este mai rapid i aproape complet
(Dorneanu A. i colab., 1984).
Descompunerea resturilor organice pîn la compu i minerali finali, dup
Alexandrova L.H., 1970, se desf oar în 3 etape: hidroliza, reac ii de oxido-
reducere i mineralizarea total .
Hidroliza (sau degradarea hidrolitic ) constituie un proces de
descompunere a substan elor organice complexe în substan e organice cu formul
mai simpl . De exemplu, substan ele proteice prin proteoliz se transform în
compu i mai simpli: peptide, aminoacizi alifatici i aromatici, baze purinice i
pirimidinice. Hidra ii de carbon prin hidroliz se descompun în hexoze, pentoze,
aminozaharide, acizi uronici, celobioz . Ligninele i substan ele tanante se
descompun în compu i organici mai simpli: polifenoli. Gr simile i r inile se
descompun în glicerin i acizi gra i.
Oxido-reducerea (oxidare, reducere, dezaminare, decarboxilare). Produ ii
organici cu molecul mai simpl , rezulta i prin hidroliz , sunt oxida i sau redu i i
determin formarea de compu i organici i mai simpli, sau formarea de compu i
minerali. A a, de exemplu, produ ii rezulta i prin hidroliza substan elor proteice,
duc la formarea de acizi organici, acizi gra i, alcooli, hidra i de carbon, amoniac,
CO2, alcooli, CH4, H2S, H2O etc.
Produ ii de hidroliz a hidra ilor de carbon, prin reac ii de oxido-reducere,
trec în acizi alifatici, oxiacizi, aldehide, alcooli, CO2, H2O, acizii organici volatili,
CH4, H2.
Prin oxido-reducerea produ ilor de hidroliz , a substan elor tanante i a
ligninelor, rezult compu i de tipul chinonelor i fenolilor, H2O i CO2. Prin
oxido-reducerea produ ilor de hidroliz ai lipidelor i r inilor rezult acizi
nesatura i, hidrocarburi, oxiacizi, acizi organici volatili, H2O i CO2.
Mineralizarea total reprezint faza final de descompunere complet a
resturilor organice i are ca rezultat formarea de compu i minerali simpli. Astfel
în mediu aerob, ace tia sunt reprezenta i de acizi sulfurici, fosforici, azotici i
azoturi, care se combin cu bazele i rezult s ruri de: Ca, Mg, K, Na, NH4.

26
 !

În mediu anaerob, prin mineralizare total , rezult : H2S, CH4, H2, N2,
H3PO4. Unii compu i precum: H2O, CO2 i NH3 se formeaz atît în mediu aerob,
cît i în mediu anaerob.
Un rol important în descompunerea resturilor organice îl au: compozi ia
chimic a materiei organice, condi iile de mediu (aerob sau anaerob), reac ia
solului, textura, condi iile climatice. Pe lîng produ ii intermediari i finali de
descompunere, se elibereaz i energie. Cantitatea de energie poate ajunge pîn la
4 – 5 calorii pentru un gram de substan uscat descompus . Mineralizarea
reprezint (în cadrul lan ului trofic al ecosistemelor) ultimul nivel de transformare
a substan elor organice în energie.

4.2.2. Formarea i acumularea humusului (humificarea)

Resturile organice (vegetale i animale) de la suprafa a solului i din sol se

afl într-o transformare continu , datorat ac iunii factorilor de pedogenez , în
special datorit ac iunii microorganismelor i mezofaunei.
Transformarea resturilor organice determin formarea produ ilor finali de
descompunere, de tipul: CO2, NH3, ap etc. (prin mineralizare), dar i formarea
unor compu i organici noi, specifici solului, de culoare închis , denumi i
substan e humice.
Humificarea reprezint un proces biochimic de transformare i
descompunere treptat i lent a resturilor organice (vegetale i animale) din sol i
de la suprafa a solului, care se încheie cu formarea unor substan e organice noi,
(de resintez ) denumite cu termenul generic „humus”.
Duchanfour Ph. (1965), definea humusul, astfel: “o substan
intermediar între lumea vie i lumea mineral , care este un complex organic
coloidal acid, poros, fin dispers (brun, brun negricios sau negru), amorf,
gelatinos, care î i m re te volumul în prezen a apei (re ine o cantitate de ap
egal cu de 15 ori greutatea lui), care îns nu este plastic i nici adeziv”.
Humusul, este rezultatul unui proces care se desf oar în 2 faze
antagoniste: o prim faz de mineralizare i o a 2-a faz , de humificare. Cele 2
faze se desf oar simultan, între ele, de obicei, existînd un echilibru.
Mineralizarea reprezint descompunerea i simplificarea, cu ajutorul
microorganismelor, a constituen ilor resturilor organice proaspete. Humificarea
reprezint un complex de procese de resintez organic , în urma c rora rezult
27
 !

materia organic specific solului, denumit humus i care se caracterizeaz

printr-un con inut ridicat de azot (care a rezultat în urma descompunerii unor
substan e organice s race în azot).
Spre deosebire de mineralizare, humificarea reprezint , pe de o parte,
rezultatul unor procese fizico-chimice (oxid ri, polimeriz ri, fixarea NH3 sau NH2
de radicalii COOH), iar pe de alt parte, rezultatul unor procese biologice (care le
activeaz pe cele chimice i fizice).

4.2.3 Etapele procesului de humificare

Transformarea materiei organice reziduale (încorporate în sol) în direc ia

humific rii cuprinde 3 etape principale (Kononova M.M., 1968, Flaig W. i colab.,
1975, Dorneanu A. i colab., 1984):
a) formarea unit ilor structurale;
b) condensarea unit ilor fenolice cu diferi i compu i cu azot;
c) polimerizarea produ ilor de condensare.

4.2.4 Importan a microorganismelor în humificare

Concomitent cu rolul de intermediar, în humificare, microorganismele au

capacitatea de a sintetiza substan ele humice în organismul lor, prin intermediul
metabolismului celular. O parte din fenolii sintetiza i de microorganisme, din
substan e aromatice, sau substan e simple aciclice, în corpul microorganismelor,
r mîn în continuare în corpul lor, fiind supu i apoi unor procese de polimerizare
oxidativ , de condensare i cuplare cu proteina microbian , rezultînd produ i
organici numi i melanine, asem n toare substan elor humice (Flaig, 1970, Flaig
i colab., 1975, Alexandrova, 1967, Blois, 1965, Domergues i colab., 1970,
Eliade i colab., 1983, Haider i colab., 1975, Prevot, 1970, Müller, 1963,
Scheffer i colab., 1960.
Pentru formarea melaninelor sunt implicate toate grupele de
microorganisme (Dorneanu A., 1984, R.L c tu u, 2000), ciupercile avînd un rol
mai important (Penicillium sp., Aspergillus niger, Fusarium sp., Stachybotrys
atra, Hendersonula toruloidea, Euratium echinulatrum). În lucr rile lui Müller i
colab., 1963, Scheffer i colab., 1960, Springer i colab., 1952, Haider i colab.,
1975, Filip i colab., 1974, Saiz – Jimnez i colab., 1975, Maolly, 1977, s-a
demonstrat existen a melaninelor i în celulele bacteriilor.

28
 !

Formarea substan elor melanine (prin intermediul flavonidelor),

asem n toare substsn elor humice, s-a eviden iat în celulele bacteriilor
Azotobacter Chroococcum, Flavobacterium, Arthrobacter sp., Pseudomonas
flavorescens.
De asemenea, macrofauna, cu ajutorul diferi ilor fermen i digestivi i a
bacteriilor intestinale, ia parte la descompunerea hidra ilor de carbon, a ligninelor
sau a altor substan e organice. Ace ti produ i de descompunere se pot asocia cu
celulele epiteliale bogate în protein , rezultînd compu i chimici de natur
organic , asem n tori celor din substan ele humice.
Prin procesele biochimice, catalizate enzimatic i realizate direct, sau prin
intermediul microorganismelor, rezult produ i organici foarte complec i
(polimeri tridimensionali i reticulari, cu structur chimic foarte variabil ), în
diferite grade de polimerizare, forma i din unit ile structurale: nucleu aromatic
fenolic sau chinonic), catene laterale (lan uri alifatice), care posed grup ri
func ionale organice: carboxilice COOH, hidroxilfenolice OH, carbonilice C = O,
metaxilice OCH3 (Flaig, 1970, Meyrond i Schnitzer, 1977).
Cu toate succesele cercet rilor în domeniu, au r mas înc multe
necunoscute, insuficient clarificate în procesul de humificare, ceea ce a f cut s
existe concep ii diferite despre humificare.
Procesul de humificare este foarte pu in cunoscut. Detaliile procesului sunt
greu de descifrat, întrucît nu au fost înc elucidat structura ligninelor i nici a
humusului (Zarnea, 1994). Schematic i global, humificarea reprezint o situa ie
intermediar în procese de reciclare imediat i rapid (care duc la degradarea
resturilor de substan e organice, mai ales vegetale depuse în sol) i cele de
depunere de combustibili fosili.
Majoritatea cercet torilor consider c humusul are o origine biogen ,
fiind corelat cu procesul de lignoliz . Humificarea evolueaz lent (substan ele
humice au vîrste între 20 – 50 ani), timp în care substan ele humice sunt reciclate
continuu (mineralizate) i resintetizate. Astfel, Russell, 1971, experimentînd cu
C14 a stabilit pentru acizii fulvici vîrste de 750 ani, pentru acizii humici vîrste de
780 ani, iar pentru humine 1130 de ani.
Dup Oglesby, Christman i Driver, 1967, conversia ligninei în humus se
poate face pe 3 c i:

29
 !

humificarea materialului solid r mas dup fragmentarea prealabil de

c tre microorganisme a macromoleculelor de lignin .
polimerizarea direct sau enzimatic extracelular a unor produ i
reactivi de degradare (fenilpropanoid, benzil) i formarea de
macromolecule noi, asem n toare humusului.
formarea humusului ca produs direct al unor produ i secundari ai
metabolismului microorganismelor (prin resinteza compu ilor reactivi
în celule, urmat de excre ia lor i apoi polimerizarea ulterioar în sol).
Humificarea reprezint un proces secundar ligninolizei i el evolueaz
printr-o serie de etape succesive, în care procesele de descompunere sunt înso ite
de transform ri noi prin sintez i polimerizare a unei p r i din materia de baz .
Dup Felbeck, 1971, Schitzer i colab., 1978, s-a realizat o sistematizare a
tuturor concep iilor, eviden iinde-se multe tr s turi comune, dar i unele deosebiri
esen iale i un pronun at caracter de unilateralitate. Prezent m sumar cu
elementele principale, unele din concep iile privind humificarea, dup Dorneanu
A., 1984:
Formarea humusului prin alterarea resturilor vegetale;
Formarea humusului prin polimerizare chimic ;
Formarea humusului ca rezultat al autolizei celulare;
Formarea humusului ca rezultat al sintezei microbiene.
Procesul de humificare are o evolu ie foarte lent implicînd diferite reac ii
de transformare (carboxil ri, oxid ri, decarboxil ri, hidroxil ri) i polimeriz ri
catalizate de enizime (peroxidaze, fenoloxidaze etc.).

4.2.5. Alc tuirea substan elor humice

a) Compozi ia elementar a acizilor humici

Totalitatea acizilor organici care sunt specifici solului i care intr în
alc tuirea humusului, poart numele de acizi humici.
Humusul reprezint un amestec destul de complex de substan e organice
coloidale i amorfe, care au rezultat atît din sinteza microbian , cît i din
descompunerea de c tre microorganisme a resturilor organice.(R.L c tu u, 2000).

30
 !

Acizii humici reprezint substan e organice specifice humusului. Ei sunt

compu i macromoleculari, care con in un num r mare de nuclee aromatice
îmbog ite în carbon i azot.
În alc tuirea lor complex intr toate elementele chimice, prezente în
substan ele organice vegetale i animale, pe seama c rora se formeaz humusul:
C, H, O, N, Si, Al, Fe, Ca, Mg, K, Na, S, P etc. O pondere mare o au: C, H, O, N,
care oscileaz între limitele : C: 40 – 68%; H: 3 – 6%; O: 31 – 48 % i N: 2– 8 %.
Merit subliniat faptul c azotul, important nutrient pentru plante, este
prezent în structura substan elor humice.
b) Raportul C/N din humus
Con inutul în azot al materiei organice, al turi de con inutul în carbon,
determin unele însu iri chimice ale compu ilor specifici humusului. De aceea,
pentru caracterizarea compozi iei acizilor humici, în special, cît i în general,
pentru caracterizarea resturilor organici ini iale, se utilizeaz în studii pedologice,
analiza raportului C/N (considerat un indice sintetic foarte important).
În general, resturile organice în totalitatea lor, sunt bogate în carbon i mai
s race în azot. De aceea, în cazul materiei organice proaspete, raportul C/N are
valori ridicate, cuprinse în medie între 60 – 90 (C/N = 90 la paie, 50 la litiera de
foioase). Pe parcursul humific rii, raportul C/N prezint valori tot mai sc zute fa
de materialul organic proasp t (valorile extreme ale raportului C/N sunt 7
respectiv 35 –40).
Prin humificare se formeaz substan e humice specifice, care prezint un
con inut ridicat de carbon. Comparativ cu resturile organice ini iale, substan ele
humice sunt îmbog ite în azot.
Valorile C/N sunt diferite în func ie de tipul climatului, de condi iile de
humificare, de natura humusului rezultat, de tipul de sol, de ac iunea
microorganismelor, de condi iile de umiditate, etc.
În func ie de condi iile pedo-bio-climatice i de activitatea
microorganismelor, în procesul de humificare are loc legarea diferit a nucleelor
aromatici cu aminoacizii sau polipeptidele, determinînd formarea diferitelor
substan e humice. De asemenea, are loc în mod diferit procesul de condensare i
de heteropolimerizare i formarea moleculelor diferi ilor acizi humici.

31
 !

Raportul C/N dintre cele 2 elemente componente esen iale, carbon i azot
prezint o importan deosebit pentru geneza solurilor i pentru practica
tehnologic .
Din punct de vedere genetic, pe baza raportului C/N putem evalua nivelul
de formare i descompunere a humusului. Dup sute de ani de evolu ie, de la roca
primar la tipul de sol zonal (specific zonei fitoclimatice), solul (în general) i
humusul (în special), intr într-un echilibru dinamic respectiv cantitatea de humus
degradat biologic este cu aproxima ie echivalent cu cantitatea de humus
rezultat din humificarea resturilor organice. De aceea, în condi ii normale
raportul dintre carbon i azot din humus, este relativ constant. Astfel, în condi ii
de clim relativ cald i pu in umed din zona de step i silvostep , raportul C/N
are valori sc zute, cuprinse între 10– 15, deoarece vegeta ia ierboas este bogat
în azot i substan e proteice. În condi ii de pH alcalin, neutru – slab acid,
humificarea cuprinde aproape întreaga cantitate de resturi organice, formîndu-se
un humus mult cantitativ i de bun calitate, în care domin acizii huminici. În
zone cu clim mai umed i mai r coroas , unde predomin vegeta ia lemnoas ,
s rac în proteine i în azot i în condi ii de reac ie acid , humificarea este mai
lent , mai slab i mai pu in profund (predomin resturi organice slab humificate
sau în curs de humificare), rezultînd acizi fulvici i un humus de calitate slab i
în cantitate mic . Raportul C/N are valori ridicate, cuprinse între 15 – 25, sau
chiar peste 25. Analiza valorilor raportului C/N care se abat de la aceste valori, ne
indic stadiul la care a ajuns descompunerea materiei organice brute. Valorile C/N
ne permit s apreciem tipul de humus i calitatea acestuia în orizonturile profilului
genetic, atît la soluri agricole, cît i la cele forestiere.
Deci, raportul C/N reflect compozi ia elementar a humusului, precum i
situa ia i stadiul transform rii materiei organice din sol. Acest raport ne d
informa ii asupra con inutului de azot din humus i din sol (cu cît raportul C/N
este mai mic, cu atît bog ia în azot a solului este mai mare). La un raport C/N mai
mare de 25, mineralizarea este lent , eviden iindu-se o cantitate mic de azot
mineral.
Dup Libin ev i Remezov cita i de Chiri , 1955, raportul C/N este mai
mic i mai pu in variabil în condi iile climatului arid, care favorizeaz o
descompunere rapid a resturilor organice i mai ridicat în condi ii climatice ce

32
 !

favorizeaz acumularea materiei organice în sol. Se constat c în general în

solurile agricole i cele din paji ti (deci sub vegeta ie ierboas ), raportul C/N are o
amplitudine de varia ie mai mic fa de solurile din zonele forestiere.
Dup Chiri , 1955, valorile C/N pentru diferite soluri din România sunt:
în cazul cernoziomurilor 12,5 – 13,5, în cazul cernoziomurilor cambice 14 – 15, în
cazul preluvosolului 12,5 – 14, în cazul luvosolurilor 10 – 15,5 i în cazul
spodosolurilor 13 – 15,5.
Dup Eliade, 1981, citat de L c tu u, 2000, valoarea raportului C/N
pentru acela i sol, are valori diferite în func ie de latitudine i deci de condi iile
climatice.
Astfel, cernoziomurile din zona agricol din sud (B r gan), au un raport
C/N cuprins între 9,5 – 11,0. Cernoziomurile din nordul rii (din Cîmpia
Moldovei), valoarea C/N este de 8,5 – 10,0.
Luvosolurile din sudul rii au valoarea C/N 9,0 – 10,5, iar pentru cele din
nordul rii, valorile raportului C/N, oscileaz între 7,5 – 9,0. Aceste diferen e ale
valorilor raportului C/N pentru acela i tip de sol, se datoreaz temperaturilor mai
ridicate i umidit ii mai sc zute din sudul rii, care determin cre terea valorilor
C/N. Acest raport între cele 2 elemente, carbon i azot, are i o importan practic
pentru tehnologia agricol . Acest raport indic necesitatea aplic rii
îngr mintelor chimice cu azot mineral la sol, atunci cînd prezint valori mai
ridicate. Valori mai ridicate ale raportului C/N apar în sol, odat cu adaosul de
resturi organice biodegradabile, ocazie cu care are loc o dereglare a raportului
C/N, ca urmare a concuren ei pentru hran (care con ine azot) a plantelor i
microorganismelor (pentru azotul mineral al solului). În general, resturile organice
vegetale au un raport C/N cuprins între 50 – 100. Pe parcursul humific rii valorile
acestui raport scad foarte mult (aproximativ cu 60 – 70 %). Atît plantele cît i
microorganismele au nevoie de surse de hran cu azot. Se consider c atunci cînd
valoarea raportului C/N se apropie de 10, procesul de descompunere a resturilor
organice s-a încheiat.

c) Raportul acizi huminici/acizi fulvici

Acizii huminici asigur solului o fertilitate poten ial mai ridicat fa de
acizii fulvici. Cu cît solul este mai bogat în acizi huminici, cu atît acesta va avea
însu iri fizice i chimice mai bune. Pentru caracterizarea humusului, al turi de

33
 !

raportul C/N, este indicat a se folosi i raportul acizi huminici/acizi fulvici

(CH/CF sau Ch/Cf). Gama valorilor raportului dintre acizi huminici i fulvici este
mai pu in ampl fa de cea a raportului C/N.
Con inutul i compozi ia humusului (în stratul arat) – Opri , 1971
C % fa de C total
Ceruri i Humus Humine Acizi Acizi
Solul CH/CF
r ini - % total - % % huminici fulvici
(CH) (CF)
Cernoziom 4,5 2,65 44,8 29,2 17,4 1,7
Cernoziom freativ
3,5 3,51 39,4 35,5 17,1 2,1
umed
Cernoziom cambic
4,6 2,29 41,8 34,0 17,8 2,0
moderat levigat
Cernoziom cambic
3,4 2,02 40,9 31,5 18,1 1,7
puternic levigat
Preluvosol 6,9 2,08 44,6 21,7 21,8 1,0
Preluvosol 4,7 2,13 39,9 23,9 24,9 1,0
Luvosol 7,0 1,95 43,6 19,7 22,1 0,9
Districambosol
8,1 2,03 38,4 18,8 26,9 0,7
stagnogleic
Districambosol 7,0 3,09 36,2 19,8 26,2 0,7
Districambosol de
8,4 7,83 31,6 22,8 25,2 0,9
paji te
Gleiosol 4,4 4,04 50,4 26,6 14,2 1,9
Solone 8,6 3,16 46,7 17,5 16,6 1,1
Solone luvic 7,3 3,93 42,3 22,1 22,0 1,0

La solurile formate în condi ii de climat cald, raportul CH/CF are valorile

urm toare:
0,3 – 0,4 la soluri feralitice (cu 4 % humus, vegeta ie forestier
tropical );
0,5 – 0,7 la soluri brune de de ert (cu 11,2 % humus sub vegeta ie de
semide ert cu graminee i Artemisia sp.);
0,7 – 0,9 la cernoziomuri (cu 4 – 6 % humus cu vegeta ie forestier
tropical cu frunze late).

34
 !

d) Alc tuirea humusului

În constitu ia humusului intr 3 grupe mari de substan e organice: resturi
organice ini iale, produse intermediare de descompunere i substan e humice.
Primele 2 categorii reprezint substan ele organice nespecifice i au o
pondere mai mic , în jur de 10 – 15 %.
Resturile organice ini iale. Din totalul substan elor nehumificate de 10 –
15 %, avem: substan e proteice 1 – 10 %; lignin 10 – 30 %: lipide 1 – 8 %,
hidra i de carbon 60 % (celuloz , amidon, heniceluloz ), s ruri etc.
Produsele intermediare de descompunere, sunt în cantit i neînsemnate i
sunt reprezentate de : aminoacizi, fenoli, alcooli, acizi organici, monozaharide,
aldehide.
Substan e humice specifice (acizii humusului) au o pondere ridicat ,
alc tuind 85 – 90 % din masa total a humusului. Pe baza solubilit ii lor (în
alcooli, acizi, ap etc.), s-au separat în rîndul acizilor humici 3 categorii
importante: acizi huminici, acizi fulvici i huminele ( t.Puiu, 1980).
Acizii huminici
Au formula molecular C76H72O18N2 (COOH)2(OH)12(CO)2.
Se formeaz din descompunerea resturilor vegetale ierboase sub ac iunea
bacteriilor aerobe. Au o culoare neagr , pîn la brun închis. Sunt bogati în azot i
substan e proteice i s-au format i se formeaz în climat temperat mai cald i mai
uscat din stepa semiarid i semiumed i în silvostep , în condi ii de roc bogat
în calciu i în prezen a unei reac ii neutre – slab alcaline i slab-acide.
Au un grad mai ridicat de polimerizare i o greutate molecular cuprins
între 10.000 – 100.000 (uneori pîn la 300.000 – Prévot, 1968).
Sunt insolubili în ap , dar solubili în substan e alcaline i pu in solubili în
acizi. Precipit cu acizi minerali i dau compu i insolubili cu: Ca, Mg, Fe i Al i
compu i organo-minerali solubili cu: K, Na, NH4. Compozi ia elementar este C
=52–68%; H = 3,3 – 5,1 %; N = 3 – 7,5 %; S = 35,5 %; O = 31 – 39 %.

35
 !

Compozi ia elementar a acizilor huminici din diferite soluri

(% din s.u. f r cenu , dup Orlov, 1974, citat de Oprea i colab., 1985)
Solul C H O N
Foliosol 58,7 5,0 32,9 3,4
Fînea de lunc 55,5 4,1 36,8 3,6
Rendzin 54,1 5,0 36,8 4,1
Podzol 53,4 4,8 37,7 4,1
Eutricambosol 55,1 5,2 35,4 4,3
Faeoziom de p dure 54,5 4,8 36,7 4,0
Cernoziom 57,9 4,0 36,3 3,8
Soluri castanii 55,9 5,2 34,2 4,2
Solone 54,5 4,1 36,4 5,0
Seroziomuri 56,0 4,8 34,4 4,6
Soluri lateritice, cromoziomuri 54,8 3,6 37,5 4,1
Spodosoluri 55,2 5,6 33,9 5,3
Humosiosol 58,3 4,2 34,8 2,7
Gleiosoluri 55,3 nu s-a determinat
Acizi huminici din resturi vegetale 56,1 5,5 33,5 4,9
Resturi vegetale 49,6 6,3 41,6 2,5
Turb 58,4 5,6 33,4 2,6

Dup Chiri , 1955, compozi ia elementelor difer în diferite tipuri de sol,

probabil din cauza con inutului variabil de acizi fulvici i anume:
acizii huminici din cernoziom C – 58,4 %; H – 3,3 %; O – 34,7 %;
acizii huminici din luvisol albic C – 52,4 %; H – 4,8 %; = - 39,1 %.
Con inutul de azot, în ambele cazuri, a fost în jur de 3,5 – 4,0 %.
Dragunov, citat de Chiri , 1955, consider c între acidul humic separat din turb
i cel separat din cernoziom apar deosebiri privitoare la cantitate i caracterul
grupelor func ionale. Azotul din moleculele de acid huminic este de origine
microbian , iar leg tura cu nucleele acizilor huminici este în parte mai slab i
nestabil (circa 60 % din azotul legat fiind hidrolizabil cu acizi dilua i).

36
 !

Analiza elementar a acizilor huminici din diferite soluri (Schnitzer, 1977)

Con inutul % de elemente în soluri din diferite zone climatice
Rece subpolar ,
Elementele temperat
Arctic Subtropical Tropical
Soluri Soluri
acide neutre
C 56,2 53,8-58,7 53,7-56,7 53,6-55,0 54,4-54,9
H 6,2 3,2-5,8 4,4-5,5 4,4-5,0 4,8-5,6
N 4,3 0,8-2,4 4,5-5,0 3,3-4,6 4,1-5,5
S 0,5 0,1-0,5 0,6-0,9 0,6-1,5 0,6-0,8
O 32,8 35,4-38,3 32,7-34,7 34,8-36,3 34,1-35,2
Grupele func ionale – me/g
Total
5,6 5,7-8,9 6,2-6,6 6,3-7,7 6,2-7,5
aciditate
CO2H 3,2 1,5-5,7 3,9-4,5 4,2-5,2 3,8-4,5
OH fenolic 2,4 3,2-5,7 2,1-2,5 2,1-2,5 2,2-3,0
OH alcoolic 4,9 2,7-3,5 2,4-3,2 2,9 0,2-1,6
C=O
2,3 1,4-2,6
chinonic
0,1-1,8 4,5-5,6 0,8-1,5
C=O
1,7 0,3-1,4
cetonic
OCH3 0,4 0,4 0,3 0,3-0,5 0,6-0,8
E4/E6 5,3 3,8-5,0 4,0-4,3 3,9-5,1 5,0-5,8

Acizii fulvici sunt specifici pentru materia organic de natur lemnoas ,

care are un con inut redus de azot i substan e proteice i elemente bazice. Se
formeaz predominant în zona forestier cu umiditate mai mare (precipita ii peste
600 mm anual), prin descompunerea resturilor vegetale rezultate în mare parte de
la vegeta ia forestier , sub ac iunea mai activ a ciupercilor i mai slab a
actinomicetelor i bacteriilor (comparativ cu zonele de step i silvostep ). În
1919, Oden a denumit acizii fulvici, ca fiind substan ele extrase cu ap din turb .
Reprezint masa principal în solurile acide: spodosoluri, luvosoluri. Structura lor
este deschis , flexibil (R.L c tu u, 2000, A.Dorneanu,1984 ).
Leg turile de hidrogen furnizeaz structura flexibil , ceea ce permite
moleculelor s se disperseze i s reac ioneze cu al i compu i minerali i organici.
Sunt solubili în ap i acizi. Au formula molecular : C10H12(COOH)6(OH)5CO2.
Au un con inut ridicat de grupe carboxilice i fenolice, comparativ cu acizii

37
 !

huminici (con inutul în gruparea C=O i OCH3 este aproximativ echivalent).

Aceste grup ri le confer o reac ie puternic acid (pH = 2,6 – 2,8 fa de 4,8 – 6,5
la acizii huminici – A.Dorneanu, 1984).
Acizii fulvici sunt substan e humice acide, de culoare g lbuie, cu mas
molecular mai mic (între 2000 – 9000) i cu grad de polimerizare mai redus. Ei
reprezint un stadiu ini ial în procesul de humificare (L c tu u, 2000). Acizii
crenici i apocrenici (denumi i astfel de Berzehis), reprezint din punct de vedere
genetic, primele stadii în procesul de humificare.
Raportul C/N în acizii fulvici este de doar 5 – 9 i pentru c raportul C/N
în acizii huminici este mai mare: 9 – 14, acizii fulvici sunt considera i drept
precursori ai acizilor huminici. De asemenea, s-a dovedit experimental c prin
polimerizarea în timp a acizilor fulvici, se formeaz acizi himato-melanici i acizi
huminici (tranzi ia spre acizii huminici are loc prin intermediul acizilor humo-
fulvici a complexelor humo-ligninice).
Predomin în solurile acide i puternic acide, unde ajung pîn la un
procent de 70 % din con inutul total de humus. În solurile slab acide i neutre,
procentul acizilor fulvici coboar pîn la 10 – 20 %.
În compozi ia lor chimic intr C = 40 – 52 % (Dorneanu, 1984), respectiv
dup al i autori (L c tu u, 2000), C = 45 – 48 %. Con inutul de carbon organic
este cu pîn la 10 % mai mic fa de acizii huminici. Con inutul de oxigen cre te
cu pîn la 10 % fa de acizii huminici. Con inutul de oxigen este de circa 45 %
(Chiri , 1995), 43 – 48 % (L c tu u, 2000) sau 42 – 48 % (Dorneanu, 1984).
Dac la acizii huminici, doar 7 – 8 % din oxigen este inclus în grup ri func ionale,
la acizii fulvici este 100 %.
Acizii fulvici con in: H 5 – 6 % i N 1,5 – 3 % (mai pu in fa de acizii
huminici).
Dup Schitzer, 1977, o analiz elementar a acizilor fulvici la soluri din
diferite zone pedoclimatice, se prezint astfel:

38
 !

Analiza elementar i a grupelor func ionale ale acizilor fulvici în soluri din diferite
zone climatice

Con inut % de elemente în soluri din diferite zone climatice

Elemente Rece
Arctic Temperat Subtropical tropical
subpolar

C 47,7 47,6-49,9 40,7-42,5 42,4-44,3 42,8-50,6

H 5,4 4,1-4,7 5,9-6,3 5,9-7,0 3,8-5,3

N 1,1 0,9-1,3 2,3-2,8 3,1-3,2 1,3-3,6

S 1,6 0,1-0,5 0,8-1,7 2,5 1,3-3,6

O 44,2 43,6-17,0 47,1-49,8 43,1-46,2 39,7-47,8

Grup ri func ionale – me/g

Total aciditate 11,0 8,9-14,2 Nedeterminat 6,4-12,3 8,2-10,3

CO2H 8,8 6,1-8,5 Nedeterminat 5,2-9,6 7,2-11,2

OH fenolic 2,2 2,8-5,7 Nedeterminat 1,2-2,7 0,3-2,5

OH alcoolic 3,8 3,4-4,6 Nedeterminat 6,9-9,5 2,6-5,2

C=O
Nedeterminat 0,3-1,5
chinonic 2,0 1,7-3,1 1,2-2,6

C= O cetonic Nedeterminat 1,6-2,7

OCH3 0,6 0,3-0,4 Nedeterminat 0,8-0,9 0,9-1,2

E4/E6*) 11,5 0,9 Nedeterminat 8,4-9,5 7,6-11,2

*) E4/E6 – raportul densit ilor optice a solu iilor apoase diluate de AF i AH la

465 mm (E4) i 665 mm (E6), acest raport este independent fa de concentra ia
solu iilor humice, îns variabil pentru extrasele din diferite soluri (Kononova,
1966, Schnitzer i Khan, 1972).

Dup Orlov, 1974, citat de Oprea i colab., 1985, compozi ia elementar a

acizilor fulvici din diferite soluri, ceea ce arat importan a i influen a factorilor
naturali, se prezint astfel:

39
 !

Compozi ia elementar a acizilor fulvici ( %) din substan a uscat f r cenu

(dup Orlov, 1974)
Solurile C H O N
Podzol 45,8 4,5 46,5 3,2
Districambosol 42,3 4,8 49,3 3,6
Faeoziom 44,9 4,8 47,2 3,1
Cernoziom 42,9 4,7 48,9 3,5
Seroziom 41,4 5,9 50,0 3,7
Eutricambosol 41,4 3,7 52,3 2,9
Soluri lateristice 46,3 3,5 47,1 3,1
Cernoziom de fînea i
43,0 5,0 48,2 3,8
lunc
Spodisoluri 44,5 4,7 46,7 4,1
Rendzin 45,0 4,5 47,7 2,8
Humosiosol 48,9 4,3 44,5 2,3

Cantitatea de azot din acizii fulvici este de 20 – 49 % din totalul azotului

solului. Au o capacitate de schimb cationic (mai mic fa de acizii huminici),
care este cuprins între 300 – 350 me/100 g mas de acizi.
Aciditatea total , respectiv T = 200 – 300 me/100 g sol, dup al i autori
(Blaga i colab., 1996), este mai mare fa de acizii huminici i anume 900 – 1400
me/100 g sol, fa de numai 500 – 870 me/100 g sol la acizii huminici.
Raportul E4/E6 la acizii fulvici este mai mare fa de acizii huminici, de
unde rezult o greutate molecular mai mic .
Acizii fulvici formeaz cu alte elemente chimice s ruri de tipul fulva ilor.
Acizii fulvici sunt de 2 feluri: acizi crenici i acizi apocrenici. Prin combinare cu
cationii solurilor acide, rezult s rurile numite crena i i apocrena i, u or solubile
pe profilul solului.

Huminele reprezint frac iunea cea mai stabil din humus.

Termenul de humin a fost introdus de I. Berzelius în 1839. Sunt
insolubile în NaOH i pirofosfat la rece, precum i în acizi i ap . Sunt formate
din acizi huminici învechi i, lega i intim cu argila, precum i din diferite substan e
organice apropiate de materia organic proasp t .
Dup Schmuk, citat de Oprea i colab., 1985, humina reprezint doar o
etap în procesul de humificare. Dup Tiurin i Gutkina, 1940, humina nu se
deosebe te fundamental de acizii humici.
40
 !

În sol sunt prezente în ap , în propor ie de 25 % din totalul substan elor

humice.
Zichman i Mayer, 1960, consider huminele drept polimeri asem n tori
acizilor humici, îns prezint o reactivitate diferit . Sinteza lor are loc pornind de
la radicali intermediari dup schema:

Substan e organice Radicali Precursori ai Acizi huminici

în descompunere intermediari acizilor huminici
semichinonici

Humine

Analiza elementar asupra con inutului huminelor, eviden iaz un con inut ceva
mai redus de carbon i mai ridicat de oxigen i hidrogen, comparativ cu acizii
humici. Astfel, s-a emis ipoteza conform c reia humina are o structur mai simpl
i mai pu in condensat fa de acizii humici.
Caracteristicile huminelor din diferite soluri (dup Naidenova, 1951)
Indici Cernoziom Podzol Foliosol
Humin în % din totalul de humus 23,7 26,8 22,8
Componentele huminei în % din care, acizi
47,0 31,0 9,0
humici:
* acizi fulvici 18,0 10,0 3,0
* celuloz 6,0 9,0 10,0
* lignin 7,0 10,0 17,0
* produse neidentificate 19,0 43,0 61,0
Compozi ia elementar în % a acizilor
59,7 57,8 57,3
humici – carbon:
* hidrogen 3,3 5,0 5,5
* azot 3,0 2,5 2,4
* oxigen 34,0 34,7 34,8
COOH dup capacitatea de schimb la pH –
460,0 370,3 300,0
6,5. Acizi fulvici
* carbon 52,0 50,0 49,6
* hidrogen 5,2 6,5 6,3
* oxigen 38,7 38,9 39,8
* azot 4,1 4,6 4,3

41
 !

Dup Duchanfour, 1973 i Guckert, 1973, cita i de Eliade i colab., 1983,

huminele sunt de mai multe tipuri:
mo tenite din lignin ;
de neoformare microbian ;
de neoformare biofizico-chimic (de insolubilizare);
evoluat prin matura ie.

4.2.6. Principalele tipuri de humus

În func ie de particularit ile fizico-chimice i morfologice ale substan elor

humice, precum i inînd seama de condi iile ecologice de formare (aerobioz i
anaerobioz ) în studiile pedologice au fost definite mai multe tipuri de humus.
Dup Duchanfour, 1965 se deosebesc 2 categorii mari de humus cu 5 tipuri
principale: mull, moder i mor (pentru condi ii predominant aerobe) anmor
(pentru condi ii de anaerobioz temporar ) i turb (pentru condi ii de anaerobioz
permanent ).
Humus mull – este specific pentru medii bine aerate i bine drenate. Este
rezultatul unor procese de humificare foarte înaintate, sau de humificare complet
a resturilor organice. Humusul este intim amestecat cu partea mineral a solului.
În geneza mullului, un rol important îl au microorganismele (bacteriile mai ales) i
forma edafic (viermii de p mînt foarte numero i care realizeaz fragmentarea,
m run irea, ingerarea i digerarea par ial a resturilor organice prehumificabile).
Materia organic ini ial ierboas , a suferit modific ri complexe care au favorizat
ac iunea de degradare i transformare final de c tre bacterii (mai ales),
actinomicete i fungi.
Este slab acid i de culoare brun închis sau negru, f r resturi de fragmente
de esuturi organice vegetale vizibile la microscop. Se formeaz în condi ii de
clim favorabil pentru o activitate biologic intens , în soluri bogate în substan e
nutritive, fiind caracteristic solurilor fertile, celor de sub p uni i p duri de
foioase.
Sunt 2 tipuri de humus mull: mull calcic i mull forestier.
Mullul calcic este saturat cu baze i s-a format într-un mediu foarte activ
biologic (climat temperat, roci calcaroase, climat subarid sub o vegeta ie de
step ). Este specific pentru cernisoluri i alte soluri de cîmpie (faeoziomuri,
kastanoziomuri), soluri formate pe roci bogate în calciu, sub ac iunea bacteriilor i
42
 !

actinomicetelor (mai ales). Este cel mai bun tip de humus, din cauza procentului
ridicat de acizi huminici lega i strîns de coloizii minerali. Are culoare brun închis,
reac ie neutr spre slab alcalin i raport C/N sc zut (în jur de 10) i se formeaz
în zonele de step . Mullul calcic are urm toarele subtipuri principale (Bunescu,
1978):
* mull de calcar;
* mull calcic de step ;
* mull-moder calcic.
Mullul de calcar este specific pentru rendzine i s-a format în prezen a
calciului activ din roc . Rezult printr-o humificare mijlocie, avînd un pH neutru.
Are 2 variet i i anume mull calcic de paji te (pH = 8,0, de culoare cenu iu-
cafenie, ceva mai s rac în materie organic ) i mull calcic de p dure (pH = 7 –
7,5, de culoare neagr i con ine 12 – 15 % materie organic ).
Mull calcic de step este specific pentru cernoziomuri, avînd un grad
ridicat de humificare, un pH neutru i raportul C/N 9 – 10. Solurile sunt aerate i
prezint o intens activitate biologic (bacterii mai ales) i o culoare brun închis ;
humusul este intim amestecat cu partea mineral , în agregate structurale stabile.
Mull-moder calcic se formeaz în urma unei humific ri mai slabe din
zona paji tilor montane, amplasate de roci calcaroase (raportul C/N 15- 20).
Mull forestier este specific pentru soluri formate sub vegeta ia forestier
de foioase, sub ac iunea ciupercilor. Apare i în soluri agricole rezultate în urma
defri rilor. Rocile sunt s race în calciu.
Din punct de vedere morfologic, se aseam n cu mullul calcic, îns din
punct de vedere genetic, s-a format sub ac iunea ciupercilor, avînd un pH acid în
jur de 5 (5,5 – 6,5), un raport C/N între 10 – 20 i V = 50 – 60 %.
Au o culoare mai deschis fiind alc tuit predominant din acizi fulvici (mai
slab, spre moderat polimeriza i).
În cadrul mullului forestier se disting subtipurile:
mull entrof;
cryptomull;
mull oligotrof;
hydromull.

43
 !

Mullul entrof este bogat în materie organic i se formeaz în climate

continentale. Humificarea este rapid i este favorizat de alternan a accentuat a
microclimatelor. Se formeaz pe depozite coluviale bine aerisite i pe roci
eruptive bazice (de tipul bazalturi), la altitudini mai ridicate.
Cryptomullul este deschis la culoare i se formeaz în climate calde i
umede f r perioade favorabile unei macropolimeriz ri i anume în condi ii
climatice cu perioade uscate, în urma mineraliz rii rapide.
Mull oligotrof – este un humus acid cu pH în jur de 4,5 i este
caracteristic solurilor brune acide.
Hydromullul se formeaz în condi ii de alternan de perioade umede
(umezire freatic ) i perioade uscate favorabile humific rii. Este de culoare
negricioas i se depune într-un orizont Am foarte bogat în humus i bine
dezvoltat, cu structur gr un oas . Prin sc derea nivelului freatic evolueaz spre
mull calcic.
Humus Moder este un tip de humus intermediar între mull forestier i
mor. Este alc tuit din materia organic mai slab humificat i par ial legat de
partea mineral . Se formeaz în soluri de p dure din regiuni înalte, sub ac iunea
ciupercilor acidofile, care nu permit humificarea complet a resturilor organice
într-un an de zile. Are o activitatea biologic redus , precum i o microflor
s rac .
Se depune într-un orizont de bioacumulare Ao de grosime mic , are un pH
acid, între 4,0 – 5,0 i V : 10 – 20 % foarte sc zut i un raport C/N cuprins între
15 – 25 % (humificare incomplet i lent ).
Raportul dintre acizii huminici i fulvici este subunitar, cele mai
importante fiind:
* moder forestier (sau oligotrof);
* moder hidromorf;
* moder-calcic (rendzinic);
* moder de paji te alpin i subalpin .
Moderul forestier oligotrof se formeaz sub paji tile forestiere de
r inoase i amestec cu foiase. Este moderat acid, cu raportul C/N cuprins între 15
– 25 (în medie 20). Este de culoare deschis , brun-cenu iu, dispus într-un orizont

44
 !

de bioacumulare Ao de grosime mic , dominat de acizii fulvici. Este specific

pentru luvosoluri.
Moder hidromorf sau hidromoder, se formeaz în soluri cu exces
prelungit de ap stagnat , în condi ii de anaerobioz . Este specific solurilor cu
exces de ap pluvial (stagnosoluri). Este lipsit de structura i are o a ezare
îndesat .
Moder calcic sau rendzinic este specific pentru soluri formate pe calcare
,sub paji ti de pe versan i sudici, din zone montane. Este prezent în soluri
superficiale uscate formînd un orizont de bioacumulare Au, Am, de grosime mic ,
de la cî iva cm, pîn la 10 cm. Con ine humat de calciu de culoare închis . Au o
reac ie slab acid spre neutr .
Moder de paji te alpin i subalpin se formeaz în zona alpin i
subalpin , sub paji ti de graminee, rezultînd un orizont Au, de culoare neagr , cu
reac ie acid i C/N între 15 – 20.
Humus mor (brut) este specific pentru soluri cu activitate biologic
slab , rezultînd printr-o mineralizare lent i foarte lent . Este specific pentru
solurile p durilor de conifere (sau paji ti alpine), cu o activitate biologic slab
sub ac iunea ciupercilor acidofile din zona montan . Se acumuleaz straturi groase
de litier . Este alc tuit din resturi organice slab humificate i pu in m run ite, fiind
un humus slab polimerizat, dominat de acizi fulvici. Este specific solurilor pu in
active i s race în nutrien i, rezultat prin degradarea fermentativ a litierei. Gradul
de satura ie cu baze este sc zut, raportat C/N este cuprins între 25 – 40, cu reac ie
puternic acid (pe roci acide).
În cadrul tipului mor apar ca subtipuri principale:
xeromorul calcic (mor sec, sau uscat) este fibros, slab humificat i se
formeaz în soluri formate pe versan i însori i, pe roci reprezentate
prin marne nisipoase.
hidromorul este un humus mor (brut) hidromorf, format în condi ii de
anaerobioz par ial i exces temporar de umiditate. Mai este numit i
„mor fin” (Ehwald, 1958) sau „mor gros” întrucît are resturi organice
bine m run ite. Are culoare neagr de c rbune i este umed.

45
 !

mor calcic este un humus brut, format pe roci calcaroase. Are un pH

acid, cuprins între 5 – 6, cu raportul C/N între 22 – 30 (în medie 25),
are o grosime de peste 10 cm i este bine structurat.
În condi iile de exces de ap , temporar sau periodic , se formeaz humus
de tip: anmor.
Este specific în soluri cu exces periodic de ap (gleiosoluri, stagnosoluri).
Este format dintr-un amestec intim de materie organic bine humificat (pîn la
30 %) i componen a solid mineral a solului. Se formeaz sub influen a faunei
acvatice i a bacteriilor anaerobe (în perioade cu exces de ap ) i sub ac iunea
faunei aerobe i a bacteriilor aerobe( în perioade de secet ).
Are grad de satura ie cu baze i reac ie variabil , cu un raport C/N mai mic
de 20. În func ie de mediul de formare, mai s rac sau mai bogat în cationi bazici,
se disting 2 subtipuri:
anmor calcic (mezotrof) în cazul rocilor bogate în calciu;
anmor acid (oligotrof) pe roci acide.
Turba este format din resturi organice de plante hidrofile, adunate în
straturi groase saturate permanent cu ap (turba absoarbe ap , de pîn la 10 ori
greutatea ei), pu in transformate printr-o descompunere i humificare foarte lent
,în condi ii de anaerobioz permanent , sub ac iunea bacteriilor anaerobe.
Resturile organice, natura apei i a substratului, determin formarea a 3
tipuri:
turb (eutrof , calcic );
turb mezotrof ;
turb oligotrof (acid ).
Turba entrof este slab acid , neutr , pîn la slab alcalin (pH 7 – 8), cu
raport C/N sub 30 (15 – 30), este bogat în elemente minerale.. Apare în regiuni
joase, ml tinoase din zone de cîmpie (pe substrat calcaros), pe seama unei
vegeta ii de rogozuri i stufuri (la marginea b l ilor, lacurilor i în special în
regiunile inundabile ale rîurilor i / sau în delt , pe seama rizomilor de Phragmites
communis. Este cunoscut sub denumirea de plaur, turb de regiuni joase sau
turb de lacuri.
Turba oligotrof sau acid se formeaz în condi ii umede i reci (condi ii
de anaerobioz , sau a unui mediu slab aerat) din zone înalte montane, pe roci
46
 !

acide (s race în calciu), respectiv pe un substrat impermeabil i lipsit, sau s rac în

s ruri. Este format în cea mai mare parte din vegeta ie acidofil de tipul mu chilor
(Sphagnum), ale c ror resturi se turbific , respectiv al turi de celuloz i
hemiceluloz , se îmbog e te în lignine i acizi fulvici. Este s rac în elemente
nutritive i puternic acid (pH 4 – 5) i un raport C/N ridicat, de pîn la 40). Are
un aspect fibros i grad de satura ie cu baze sc zut (pîn la 10 %). Aceast turb
oligotrof , datorit modului lenticular de dezvoltare , formeaz turb rii înalte.
Turba mezotrof este format în zone de deal i are aspect fibros, fiind
format pe diferite roci intermediare. Are o reac ie slab acid . Este bine
aprovizionat cu elemente nutritive i prezint o culoare neagr din cauza
resturilor organice de plante hidrofile supuse degrad rii prin turbificare lent .
Prezint însu iri morfologice i chimice intermediate între turbele montane i cele
din zona de cîmpie expuse permanent excesului de ap (freatic sau stagnant).
4.2.7. Principalele însu iri ale substan elor humice
Structura, caracterul coloidal, precum i compozi ia complex a
substan elor humice le confer o serie de însu iri:
capacitatea ridicat de absorb ie i schimb de cationi. Prin schimb
cationic i complexarea unor metale, humusul are rol important în
dinamica i asimilarea nutrien ilor;
capacitate de dispersie în mediu acid sau alcalin i coagulare sub
influen a cationilor bazici;
sunt compu i macromoleculari care au propriet i specifice coloizilor
i care influen eaz principalele însu iri fizico-chimice ale solului;
au capacitate mare de reac ie cu substan e minerale i organice,
rezultînd compu i organici i organo-minerali ce alc tuiesc complexul
absorbtiv al solului;
prin compozi ia lor, substan ele humice reprezint rezerva principal
de nutrien i care sunt elibera i treptat prin descompunere (dup Eliade
i colab., 1983, raportul C/N/P/S din humus, este circa 100/10/1/1);
reprezentînd masa organic , substan ele humice sunt principalul izvor
i stimulent pentru activitatea biologic din sol;

47
 !

din cauza activit ii chimice complexe, unele substan e humice, în

m sura în care sunt absorbite de plante, influen eaz , mai mult sau mai
pu in, procesele metabolice: sunt stimulate reac iile de oxido-reducere,
sinteza glucidelor, este modificat permeabilitatea citoplasmei,
precum i alte însu iri fiziologice, precum i stimularea cre terii;
sub ac iunea luminii solare, în moleculele de substan e humice, apar
concentra ii ridicate de radicali liberi (Schnitzer, 1977) ce se comport
ca fotosintetizatori pentru substan ele adsorbite sau legate.
În acest fel, de exemplu, erbicidele adsorbite pot fi detoxificate de radicali
liberi a c ror formare este stimulat de lumin i oxigen.
Acizii humici i compu ii lor au culori de la deschise pîn la închise:
acizii huminici i compu ii lor imprim solului culori închise, iar acizii
fulvici i compu ii lor imprim solului o culoare deschis , pîn la
brun .
4.2.7.1. Capacitatea de adsorb ie i de schimb cationic
Este una din cele mai importante însu iri ale substan elor humice, întrucît,
ca orice acizi, i acizii humici con in H+ i ca atare se pot neutraliza (prin reac ie
cu bazele, calciu, magneziu, sodiu, potasiu, care schimb hidrogenul i trec în
huma i, care sunt s ruri ale acizilor humici).
Întrucît acizii humici sunt substan e macromoleculare i cationii de H+
(prin schimb cu Ca2+, Mg2+, K+, Na+) sunt prezen i la periferia macromoleculelor,
cationii bazici vor fi adsorbi i, respectiv lega i la suprafa a macromoleculelor i,
ca atare, pot fi schimba i, la rîndul lor, de al i cationi din solu ia solului. Însu irea
substan elor humice de a absorbi i de a schimba cationi, cu al ii din solu ia
solului, se nume te capacitate de schimb cationic i de adsorb ie de ioni.
Adsorb ia cationilor din solu ia solulu, la suprafa a coloizilor de acizi
humici, se datoreaz grup rilor func ionale carboxil COOH i hidroxil- fenolice
C6H5-OH , care disociaz la anumite limite ale reac iei solului.
Capacitatea de adsorb ie de cationi a acizilor humici i de schimb cationic
este mult mai mare fa de cea a coloizilor de argil (datorit , în special,
construc iei macromoleculare i deci a unei suprafe e specifice a coloizilor de
acizi humici mult mai mare fa de argil ).

48
 !

Astfel, la mineralele argiloase, capacitatea de schimb cationic poate ajunge

uneori pîn la 150 me/100 g material, la acizii fulvici poate ajunge pîn la dublu,
respectiv 300 me/100 mg, iar la acizii huminici, pîn la 600 me.
4.2.7.2. Capacitatea de dispersie i de coagulare a acizilor humici
Datorit însu irii de dispersie, acizii fulvici i himato-melanici, precum i
huma ii de sodiu i potasiu, sunt solubili în ap i pot migra din orizontul de
bioacumulare pe profilul solului, uneori pîn la apa freatic (prin intermediul apei
de infiltra ie). Migrarea i eluvierea humusului are loc sub form de particule
foarte fine, coloidale, nesaturate acide, sau saturate cu Na+, datorit ac iunii
dispersante a H+. Se distruge o migrare coloidal omogen (func ie de interven ia
antropic i intensitatea migr rii), cînd con inutul de humus scade propor ional cu
adîncimea profilului, precum i o migrare discontinu datorit lucr rii solului, a
cr p turilor din timpul secetei etc. Însu irea de coagulare a acizilor humici
(precum i a argilei) are loc sub ac iunea diferitelor s ruri (electroli i) care prin
disociere, elibereaz (în adîncime pe profil) cationi în solu ia solului, care duc la
coagularea i precipitarea coloizilor organici, minerali i organo-minerali, în
profilul solului la diferite adîncimi.

4.2.7.3. Acumularea humusului

În func ie de cantitatea de resturi organice, precum i de viteza i

intensitatea descompunerii resturilor organice i de mineralizarea humusului (în
diferite condi ii de clim i sub diferite asocia ii vegetale), are loc procesul de
acumulare a humusului în soluri.
Cantitatea maxim (respectiv m rimea limit ) de humus ce se poate
acumula în sol, se poate calcula cu ajutorul formulei lui Tiurin, 1937, citat de
Chiri , 1974:
(1 − a )
S *A unde:
x
S – m rimea limit de aucumulare a humusului;
a – coeficientul de descompunere a resturilor organice;
x – coeficientul de descompunere a humusului;
A – m rimea aportului de resturi organice.
Dup Kononova, 1968, citat de Chiri , 1974, datele privind acumularea
humusului în soluri din zona cald , sunt:
49
 !

Acumularea humusului în diferite zone naturale

% forme
Ac.huminici
Zone naturale Vegeta ia Soluri Humus mobile de
Ac. fulvici humus

Artemisia sp.
Step uscat
Stipa sp Castanii deschise 1,5-2,0 1,2-1,5 10
Subzon sudic
Festuca nelcata
Semide ert cu
Brune de
Semide ert Artemisia i 1,0-1,2 0,5-0,7 10
semide ert
graminee
P duri
P duri subtropicale 4,0-6,0 i
subtropicale Crasnoziomuri 0,7-0,9 90-100
cu frunza lat peste
umede
P duri
P duri tropicale Soluri feralitice 4,0 0,3-0,4 100
tropicale

În zone calde, de i este un raport abundent de resturi organice, din cauza

vitezei ridicate de descompunere, rezult pu in humus (în climat ecuatorial se
acumuleaz adesea humus mai pu in fa de subzona p durilor din zona
temperat ).
Humusul nu se acumuleaz decît atunci cînd factorii puternic limitativi,
împiedic ac iunea de descompunere a microorganismelor. Un astfel de factor este
oxigenul. Tocmai de aceea, în locuri joase, inundabile, slab drenate, cu tot
climatul ectuatorial, materia organic începe s se acumuleze, întrucît se
descompune foarte lent, rezultînd soluri organice.
În regiuni de savane, cu alternan a de sezoane i regim hidric contrastant,
turbele adev rate sunt o excep ie, astfel c în locurile joase se formeaz soluri
humice negricioase sau cenu ii.
Condi ii pu in favorabile descompunerii materiei organice apar i în soluri
foarte acide, formate de exemplu, pe nisipuri cuar oase pure. În condi iile de
aciditate accentuat (pH = 5,5), activitatea bacteriilor este stînjenit i astfel c la
suprafa a solului se formeaz o litier sub ire i un strat de humus gros de cî iva
centimetri.

50
 !

Se poate spune c regiunile calde se caracterizeaz prin formare redus de

humus (excep ie face zona joas , depresionar i solurile foarte acide formate pe
nisipuri cuar oase).
Procesul de acumulare a humusului din sol este un proces de durat ce
depinde de condi iile bioclimatice i care poate atinge cîteva sute i chiar peste
1000 ani.
În regiuni umede i r coroase din zona montan , humusul reprezint un
important determinant ecopedologic, prin acizii fulvici solubili i nesatura i.
Acizii fulvici, prin ionii de H+, favorizeaz debazificarea silica ilor i deci
determin o debazificare i alterare mai intens , cu formare de huma i solubili,
care u ureaz deplasarea i levigarea în profunzime.
Acizii humici apar ca un agent pedogenetic foarte activ în procesul de
alterare, eluviere i iluviere. În solurile unde predomin acizii huminici bruni i
cenu ii, puternic polimeriza i i satura i, ace tia sunt mai pu in agresivi i mai
stabili, formînd complexe argilo-humice rezistente la descompunerea sub
influen a microorganismelor. Astfel, humusul saturat se acumuleaz pe o mare
grosime în profilul solurilor din zonele temperate de step i silvostep .

4.2.7.4. Rolul i importan a humusului în natur

Humusul este cea mai abundent i r spîndit materie organic din sol.
Humusul are rol important pentru activitatea microorganismelor din sol i
reprezint principalul determinant ecologic al troficit ii solului. Este permanent
supus activit ii de degradare sub ac iunea microorganismelor i de aceea,
substan ele humice sunt într-un echilibru dinamic: descompunerea lor treptat este
compensant prin resintez .
Humusul are efecte benefice (substrat organic complex)asupra vie ii din
sol i asupra însu irilor solului. Prin activitatea microorganismelor, se degaj CO2
cu rol activ în intensificarea proceselor de alterare a materiei organice i minerale
din sol.
are un rol important în formarea structurii glomerulare i gr un oase,
prin cimentarea particulelor de sol;
indirect, joac rol important în îmbun t irea porozit ii solului i
consisten ei, a permeabilit ii pentru aer i ap . Humusul asigur
re inerea i conservarea apei accesibile pentru plante;
51
 !

influen eaz pozitiv cre terea capacit ii de re inere a apei în forme

accesibile plantelor;
al turi de argil , ajut la împiedicarea levig rii nutrien ilor i
ac ioneaz drept rezervor de nutrien i, pe care îi stocheaz i îi
elibereaz la nevoie;
prin culoarea închis , determin absorb ia radia iilor solare calorice,
m rind gradul de înc lzire a solului.
La acestea se mai adaug (Zarnea, 1994):
capacitatea de re inere i schimb de ioni;
modificarea permeabilit ii membranei celulelor vegetale;
participarea direct în metabolismul plantelor prin stimularea
activit ii unor enzime, precum i utilizarea direct de c tre plante, a
compu ilor care rezult din descompunerea substan elor humice.
Dup Jenkinson i Rayner, 1977, cele mai multe materiale humice au o
via de secole, contribuind pe perioade îndelungate la îmbun t irea însu irilor
fizice ale solului.
Enzimele extracelulare care au rol important în humificarea biologic ,
r mase în stare liber sunt expuse denatur rii rapide, avînd astfel o
activitate efemer . Legîndu-se de coloizii solului, enzimele pot s
persiste timp foarte îndelungat. Substan ele humice exercit o ac iune
de protec ie a exoenzimelor.
Substan ele humice sunt compu i macromoleculari de natur coloidal ,
care influen eaz foarte mult însu irile fizice i chimice ale solului.
Humusul reprezint , al turi de materia organic din sol, o rezerv
permanent de nutrien i, eliberînd continuu substan e nutritive u or accesibile
plantelor.
Permanent are loc în sol, pe o parte, formarea de humus, iar pe alt parte,
au loc procese de descompunere a humusului, eliberîndu-se elemente nutritive.
Comparativ cu resturile organice, substan ele humice sunt mai rezistente la
atacul microorganismelor i ca urmare, elementele nutritive din humus, se
elibereaz în mod treptat. Astfel, % de humus din sol nu numai c nu se
mic oreaz , ci de cele mai multe ori cre te.

52
 !

Humusul este principalul rezervor de nutrien i (mai ales azot) i, de aceea,

cantitatea i calitatea lui reprezint un indicator sintetic imprortant pentru nivelul
de fertilitate a solului.
Acizii humici, care sunt componen i principali ai humusului, au însu iri
coloidale de re inere i schimb cationic (humusul împreun cu argila formeaz
complexul argilo-humic al solului). Prin re inere i schimb de cationi, se pun în
libertate în solu ia solului, principalele elemente nutritive: Ca, Mg, P, K, pentru a
fi la dispozi ia plantelor,.
Prin re inerea cationilor la suprafa a coloizilor de acizi humici, ace tia sunt
feri i, într-o m sur oarecare, de eluviere pe profil.
Capacitatea de adsorb ie i schimb cationic este ridicat la humus, datorit
grup rilor func ionale CO2H i OH fenolice, precum i datorit proceselor de
complexare a unor ioni metalici, fie prin leg turi de H intramoleculare (care se
stabilesc între grup rile CO, NO, CO2H, NO2, N=N i gruparea OH), fie prin
leg turi covalente coordinative între atomi de O, N i ioni metalici în complec i
interni. Prin schimbul cationic, precum i prin complexarea unor metale, acizii
huminici au rol în balan a i dinamica nutrien ilor din sol.
Sub ac iunea luminii solare, apar în moleculele de acizi humici,
concentra ii mari de radicali liberi, care se comport ca fotosintetizatori pentru
substan ele adsorbite sau legate. În acest fel, erbicidele adsorbite pot fi
detoxificate de radicalii liberi, a c ror formare este stimulat de oxigen i lumin .
O parte din substan ele humice pot fi absorbite de plante (din cauza
activit ii chimice complexe) i influen eaz procesele metabolice: stimuleaz
reac iile de oxido-reducere, sinteza glucidelor, modificarea permeabilit ii
citoplasmei, cît i alte însu iri fiziologice.

4.2.7.5. Formarea i importan a complexelor organo-minerale din sol

Materia organic din sol (de diferite origini) cuprinde:

materie organic proasp t sau nedescompus ;
metaboli i microbieni (humina microbian format din aminoacizi,
polimonide i polizaharide, rezulta i prin neoformarea microbian );
materie organic rezistent la descompunere (humina mo tenit sau
rezidual , reprezentînd o frac iune apropiat de natur organic

53
 !

proasp t , care este alc tuit din lignina transformat prin demetixilare
i oxidare);
humina de insolubilizare (provine din insolubilizarea i precipitarea
ireversibil a compu ilor fenolici lega i de compu ii peptidici);
biomasa microbian ;
compu i humici alcalino-solubili de origine vegetal (evolua i prin
solubilizare), macromoleculele aromatice policondensate, sau produ i
de neosintez microbian de natur aromatic i peptidic .
Ponderea acestor componente organice depinde de activitatea biologic
din sol. Astfel, în soluri cu activitate biologic intens (soluri cu humus mull),
prin humificare se formeaz un orizont de bioacumulare bine dezvoltat, ce con ine
o cantitate mare de materie organic sub form de compu i humici stabili (50–
80% din total), precum i sub form de polizaharide reînnoite continuu (10–
30%). Aceste 2 tipuri de compu i organici se asociaz cu compu i minerali,
formînd complexe organo-minerale.
În condi ii de mediu biologic mai pu in activ (soluri cu humus de tip
moder sau mor), se formeaz un profil diferen iat puternic, care con ine un orizont
de bioacumulare mai scurt i care eviden iaz la suprafa un strat organic
rezistent la descompunere, care apoi este urmat în adîncime, de un strat de
acumulare a materiei organice redistribuite i care prezint complexe organo-
minerale.
În mod obi nuit, materia organic a solului (compu i organici
nepolimeriza i, cu greutate molecular mic , precum i substan e humice divers
polimerizate), se leag de materia mineral a solului (metale alcaline i alcalin -
p mîntoase, hidroxizii de Fe i Al, minerale argiloase), rezultînd a a numitele
complexe organo-minerale ale solului.
Formarea i stabilitatea complexelor organo-minerale, depinde de
reactivitatea grup rilor func ionale a substan elor humice, de gradul de
polimerizare al compu ilor organici, precum i de gradul de solubilitate i de
starea compu ilor minerali complexa i i de natura for elor de leg tur (leg turi de
hidrogen, for e de atrac ie van der Waals, leg turi covalente sau coordinative,
adeziune, chemosorb ie, etc.). Complexele organo-minerale pot fi solubile,
insolubile în ap , precum i dispersabile coloidal (în func ie de gradul de
54
 !

polimerizare a moleculei organice care are rol de anion), ceea ce poate duce la
r mînerea lor pe locul de formare (cele cu grad mare de polimerizare), sau la
migrarea i levigarea lor pe profil (cele cu grad intermediar i mic de
polimerizare).
Ca urmare a form rii complexelor organo-minerale, se consolideaz
structura solului prin agregarea compu ilor organici i minerali pe trei niveluri
diferite de organizare (R. L c tu u, 2000):
* un nivel structural prin asocierea microagregatelor minerale i
organice;
* un nivel de organizare microstructural, format din compu ii minerali i
organici, la nivelul microagregatelor;
* un nivel molecular rezultat din formarea complexelor organo-minerale
de tip coloidal argilo-humic.

! ) & *

5.1. Profilul de sol

Solul se formeaz i evolueaz în timp, în anumite condi ii de clim i

vegeta ie, pe baza materialului parental i a rocilor generatoare de sol, sub
ac iunea unor procese complexe, denumite procese pedogenetice. În urma
execut rii unei sec iuni verticale, de la suprafa a solului pân la materialul
parental sau roca generatoare, constat m existen a unor straturi de sol, denumite i
orizonturi genetice sau pedogenetice de sol.
Profilul de sol, denumit i profil pedogenetic, este constituit dintr-o
succesiune de orizonturi pedogenetice desf urate pe adâncime, de la suprafa a
terenului i pân la roca de solificare sau materialul parental nealterat, sau pân la
adâncimea la care se g se te apa freatic într-o sec iune vertical . În elegem deci,

55
 !

prin profil de sol, aspectul morfologic pe care îl prezint solul în sec iune
transversal natural de la suprafa a pân la nivelul materialului parental sau a
rocii generatoare de sol.
În sec iunea transversal realizat de la suprafa a terenului pân la roca de
solificare netransformat , solul apare alc tuit din mai multe straturi paralele sau
aproximativ paralele cu suprafa a terenului, straturi care se deosebesc între ele prin
grosime, culoare, , propriet i fizico-chimice i biologice, diferite acumul ri
specifice etc. Diferen ierea straturilor, denumite orizonturi pedogenetice, a avut loc
în cursul procesului de formare i evolu ie a solului
Descrierea morfologic a profilului de sol, precum i studiul orizonturilor
pedogenetice din care acesta este alc tuit, are o mare însemn tate teoretic i
practic , sub aspectul determin rii i descrierii însu irilor de baz ale solului i de
eviden iere a unor aspecte referitoare la genez , evolu ie, ameliorare i utilizare
optim a acestuia.
Ghe. Munteanu-Murgoci ar ta c profilul de sol reprezint cel mai important
criteriu în stabilirea originii si evolu iei solului. Cele mai noi clasific ri ale solului
(Soil Taxonomy, F.A.O. – U.N.E.S.C.O., W.R.B. etc.) sunt bazate pe însu irile
intrinseci ale solului, exprimate în primul rând de caracteristicile pedomorfologice
ale profilului pedogenetic.(F. Filipov 2005).
Caracterizarea i descrierea unei unit i teritoriale de sol se realizeaz cu
ajutorul profilurilor principale de sol, profilurilor secundare i a profilurilor de
control.
Profilurile principale de sol con in elementele de baz pentru determinarea
însu irilor solurilor din respectiva unitate cartografic i au urm toarele dimensiuni:
2 m lungime, 1 m l ime i 2 m adâncime. Adîncimea unui profil principal poate
ajunge la circa 2,5 m, dar nu dep e te 1- 1,5 m în cazul solurilor din regiunile
montane, cît i în cazul solurilor în care nivelul apei freatice este situat aproape de
suprafa a solului. Recoltarea probelor de sol pentru analize fizice i chimice, se face
de la nivelul fiec rui orizont, atât în a ezare natural cât i în a ezare modificat ,
începînd de la baza profilului de sol, c tre suprafa a acestuia.

56
 !

Am
5
AB
4
Bv
3
CCa
2
C
11

Profilul unui sol (1, 2, ... , 5 – ordinea de prelevare a probelor de sol;

Am, AB, Bv, Cca i C – orizonturile pedogenetice) (F.Filipov, 2003).

Profilurile secundare se execut pe o adâncime cuprins între 1,00 i 1,20

m, pentru a aprecia extinderea arealului unui tip de sol. Aceste profiluri secundare
de sol, permit cerceterea p r ii principale a solului, respectiv studierea
complementar a solurilor caracterizate prin profiluri principale, stabilind limite
clare între unit ile cartografice de sol.

Profilurile de control numite i sondaje se execut pe adâncimea de 0,50-

0,70 m, în vederea delimit rii în teren, a unit ilor de sol identificate i caracterizate
prin profilurile principale i secundare.

5.2. Orizonturi pedogenetice

Orizonturile pedogenetice sunt cunoscute i sub denumirea de orizonturi

de sol sau straturi genetice de sol. Orizonturile de sol sunt dispuse în general
paralel cu suprafa a terenului, fiind caracterizate printr-o anumit grosime, o
anumit culoare i anumite propriet i fizice, chimice i biologice. Orizonturile de
sol s-au format din mineralele i rocile ini iale, care au fost supuse dezagreg rii i
alter rii sub influen a factorilor pedologici (organisme, clim , relief, ape stagnante
i freatice, interven ie antropic ). Pentru identificarea i definirea corect a
orizonturilor sunt folosite atît m sur tori i observa ii în teren cît i determin ri de
laborator. Unele propriet i fizice (textura, structura), unele propriet i fizico-
57
 !

mecanice (consisten a, plasticitatea, adezivitatea), cît i propriet i morfologice

(culoarea i prezen a pe profilul analizat la nivelul diferitelor orizonturi a
neoforma iunilor biogene i chimice), pot fi observate i m surate în unele cazuri
în teren, determin ri care sunt completate în laborator cu analize de fine e
(con inut de humus, reac ia solului, con inut de s ruri u or solubile, nivel de
carbona i, diver i anioni i cationi, etc). Existen a unor materiale parentale
suprapuse avînd granulometrie diferit determin formarea de orizonturi cu texturi
diferite în cadrul aceluia i profil de sol, orizonturi supraiacente (superioare)
formate pe seama materialului parental superior i orizonturi subiacente
(inferioare) formate pe seama materialului parental inferior. Orizonturile
pedogenetice utilizate în succesiune cu alte orizonturi sau chiar singure sunt
utilizate în definirea unit ilor taxonomice la diferite niveluri.
În func ie de materialul constituent orizonturile pedogenetice pot fi
definite ca orizonturi organice , orizonturi minerale i ca orizonturi organo-
minerale.
Orizonturile organice prezint un con inut de materie organic mai mare
de 35% , în contextul în care componenta mineral are mai mult de 60% argil .
Orizonturile minerale sunt definite prin predominarea componentei
minerale, componenta organic fiind mai mic de 35% dac con inutul de argil
este mai mare de 60%. Aceste orizonturi prezint uneori i cantit i de materie
organic sub 20%, în cazul în care nu con in argil . În cazul unui con inut
intermediar de argil ,cantitatea maxim de materie organic va fi cuprins între
20-35% (cantitate direct propor ional cu con inutul de argil ).

Orizonturile organo-minerale sunt definite prin prezen a unui con inut

de 20-35% materie organic dac con inutul de argil este mai mare de 60%, sau
cuprins între 5-20% în cazul în care nu con ine argil .

Orizonturile pedogenetice principale se noteaz cu litere mari ale

alfabetului latin. Ex.:A, B, C, D, E, T, R.
În majoritatea cazurilor orizonturile de tip O i C i întotdeauna orizontul R
sunt definite ca straturi sau ca orizonturi litologice , deoarece caracteristicile lor

58
 !

nu sunt rezultatul ac iunii proceselor pedogenetice. Fiind elemente de referin în

cadrul profilului de sol, acestea sunt introduse ca orizonturi principale.

Orizonturile pedogenetice de asociere determin caracteristicile unui sol

numai atunci cînd sunt asociate unuia din orizonturile pedogenetice principale
men ionate anterior. Caracterele acestor orizonturi se eviden iaz la nivelul
orizontului pe care se grefeaz . Men ion m ca orizonturi de asociere: G, W, sa,
na, sc, ac, x, y. Ele se noteaz al turat dreapta orizontului principal cu care se
asociaz : AG, CG, BW, Asa, Bv, etc.
Prezent m orizonturile pedogenetice avînd caracteristicile esen iale,
precum i caracterele secundare, notate prin simbol, conform S.R.T.S.2003.

5.2.1. Orizontul A. Este un orizont mineral format În partea superioar a

profilului de sol sau subiacent unui orizont organic, fiind mai închis la culoare
decît orizontul subiacent. Sunt considerate orizonturi A i stratele arate - notate cu
Ap - chiar dac sunt grefate direct pe orizonturi E, B sau C.
La nivelul orizontului A se eviden iaz o alterare puternic a materiei
organice cît i a componentei minerale pe fondul unei activita i microbiologice
intense.
Orizontul A se caracterizeaz prin formarea i acumularea unei cantit i
mari de humus, pe seama transform rii sub ac iunea micoorganismelor (bacterii i
ciuperci), în anumite condi ii climatice (temperaturi, precipita ii), a resturilor
organice vegetale ramase la suprafa a scoar ei sau în orizontul de suprafa dup
parcurgerea de c tre vegeta ie a ciclului biologic. Datorit acumul rii intense de
humus, orizontul A, poart denumirea de orizont bioacumulativ sau orizont de
bioacumulare.
Orizontul A este un orizont fertil care pune la dispozi ia plantelor prin
intermediul apei , substan ele nutritive , respectiv elementele nutritive necesare
cre terii i dezvoltarii (majoritatea plantelor î i dezvolt sistemul radicular în
primii 50 cm ai profilului de sol).
În orizontul A sunt prezen i compu i minerali i organici de sintez si de
descompunere biochimic , aceasta ca urmare a alter rii prin intermediul
microorganismelor a resturilor organice vegetale precum i a mineralelor i rocilor

59
 !

ini iale, eviden iindu-se prezen a la nivelul acestui orizont a lehmului de alterare
cu humus (loess alterat).F.FILIPOV 2005.
Deoarece procesul de solificare în cazul orizontului A, se desf oar pe o
anumit adîncime, face din grosimea acestui orizont o constant morfologic în
cadrul fiec rui tip de sol.
Orizontul A prezint urm toarele tipuri: A molic (Am), A umbric ( Au), A
ocric (Ao), A molic greic (Ame), A limnic (Al), A hortic (Aho), A antracvic
(Aaq).
A molic este un orizont mineral de tip A, avînd urm toarele caractere:
crome i valori < 3,5 la materialul în stare umed i valori < 5,5 la materialul în
stare uscat , respectiv o culoare brun –închis , negricioas atît la materialul în
a ezare natural cit i modificat mecanic; con inut de materie organic de cel
pu in 1% pe întreaga lui grosime i cel mult 35%, dac partea mineral are peste
60 % argil i cel mult 20%, dac nu con ine argil ; la con inuturi de argil
intermediar prezint cantit i propor ionale maxime între 20 i 35%; structur
gr un oas , glomerular sau polidric ; grad de satura ie în baze mai mare de 55%
dup S.R.C.S. 1980 i de peste 53% dup S.R.T.S. 2003; consisten a suficient de
friabil pentru ca materialul de sol s nu devin dur i masiv în stare uscat .
Grosimea orizontului A este de minim 25 cm sau de cel pu in 20 cm la solurile la
care orizontul R este situat în primii 75 cm i la cele cu orizonturi Ame, AC, AR,
AG sau B, avînd în partea superioar culori de orizont A molic sau chiar de 10 cm
în cazul în care orizontul A este situat pe un orizont cimentat (petric) sau direct pe
roca compact (dur , consolidat ).Se noteaz cu simbolul Am.
A umbric este un orizont mineral de tip A asem n tor orizontului A molic,
în ceea ce prive te culoarea, con inutul în materie organic , structura, consisten a
i grosimea, dar se diferen iaz de acesta, avînd un grad de satura ie în baze egal
sau mai mic de 55% dup S.R.C.S. 1980 i egal sau mai mic de 53% dup
S.R.T.S. 2003.
Se noteaz cu simbolul Au.
A ocric este un orizont mineral de tip A, deschis la culoare, care devine
masiv i dur sau foarte dur în perioada uscat a anului. Prezint un con inut mai
mic de materie organic i este mai sub ire decît un orizont de tip Am sau Au.
Prezint structur prismatic foarte mare (peste 30 cm în diametru) care este

60
 !

inclus în structura masiv dac nu exist o structur secundar în interiorul

prismelor.Se noteaz cu simbolul Ao.
Dac un orizont A prezint toate caracterele unui orizont molic sau
umbric, cu excep ia grosimii, se consider tot orizont A ocric, dar se noteaz cu
Aom i respectiv Aou.
Orizontul A molic greic este un orizont mineral situat între un orizont Am
i un orizont Bt. Prezint acumul ri reziduale de gr un i de cuar dezbr ca i de
pelicula coloidal sau alte particule minerale rezistente la alterare, sub form de
pete suficient de frecvente. Acest orizont prezint culori cu valori egale sau mai
mari de 3 i crome mai mici de 2 la materialul în stare uscat . S-a format ca
urmare a ac iunii conjugate a dou importante procese pedogenetice :
bioacumulare i eluviere. Se mai nume te A molic slab luvic (hipoluvic) l sînd
impresia unei pudr ri cu cuar i reprezint stadiul de debut în formarea unui
orizont de tip eluvial luvic.. Acest orizont a purtat denumirea de orizont A molic
eluvial i de orizont A molic pudrat, denumiri la care s-a renun at pentru a nu se
confunda cu orizonturile de eluviere luvic , în care procesul de migrare a argilei
are loc pe toat sec iunea orizontului. Se noteaz cu simbolul Ame.
Orizontul A limnic este un orizont mineral de tip A format prin acumulare
de resturi vegetale i animale subacvatice în diferite stadii de humificare i
turbificare, sau precipitate organice i minerale , sau suspensii. Orizontul A limnic
se caracterizeaz printr-un aspect de gel sau n mol, avînd o consisten foarte
moale. Con inutul de materie organic este mai mare de 1%,iar cel de ap ,
raportat la materialul uscat dep e te 100%, fiind cuprins frecvent între 100-
400%. Densitatea aparent este cuprins între 0,3- 0,6%.Cularea orizontului poate
fi cenu ie, cenu iu-verzuie, neagr . Prin expunere la aer, materialul î i schimb
culoarea în brun sau oliv. În timp, prin desecare i cultivare, pe fondul unei
matur ri fizice, orizontul A limnic se transform în orizont A antracvic sau orizont
A molic semiturbos, avînd o culoare închis i o grosime de 30-60 cm. În urma
desec rii terenurilor submerse i prin evapotranspira ie, are loc o contrac ie
ireversibil a materialului, care determin formarea unor poliedri cu diametrul de
12-15 cm. Cr p turile formate sunt destul de largi (0,2-15 cm),coborînd spre
adîncine, frecvent pîn la nivelul franjului freatic. Cu toate c poliedrii forma i
gonfleaz sau se contract în func ie de starea de umiditate a solului, cr p turile

61
 !

existente sunt permanente,ele putînd persista o foarte lung perioad de timp de la

luarea în cultur a terenurilor respective,cu efect direct asupra drenajului intern al
solului.Se noteaz cu simbolul Al.
Orizontul A hortic este un orizont antropedogenetic de suprafa . S-a format
prin fertilizare puternic , lucrare profund i adaos de resturi organice de natur
animal i/sau vegetal în amestec cu material p mîntos, uneori avînd incluziuni
de c r mizi, fragmente de oale,etc. Acest orizont are un grad de satura ie în baze
mai mare de 53%. Are un con inut apreciabil de humus, pe fondul unei activit i
microbiologice intense. Prezint o culoare închis la materialul în stare umed ,
avînd crome i valori mai mici de 3. Se deosebe te de orizontul A molic, prin
con inutul de fosfor extractibil, care este mai mare de 250 ppm (exprimat în
P2O5), în primii 25 de cm. Se noteaz cu simbolul Aho.
Orizontul A antracvic este un orizont antropogenetic, format în cazul
solurilor intens irigate sau a celor utilizate ca orez rii. Aceste soluri sunt o mare
parte din an, sau în permanen saturate cu ap . Se caracterizeaz : a) printr-un
strat arat la suprafa , urmat imediat de un strat permeabil saturat cu ap în
majoritatea anilor (3 sau mai multe luni pe an).Acest strat prezint crome mai mici
sau egale cu 2; b) un orizont de subsuprafa care poate avea pete de s r cire în
fier, cu valori de 4 i crome de 2 în macropori, sau concentr ri (pete, concre iuni)
de oxizi de fier, sau un con inut de fier de dou ori mai mare decît în stratul arat.
Se noteaz cu simbolul Aaq.
Orizontul antropogenetic este de fapt un orizont mineral de suprafa , foarte
puternic transformat prin fertilizare îndelungat i lucrare adînc sau rezultat din
în l area suprafe ei prin adaos de material în urma unei lungi perioade de cultivare
i/sau irigare, avînd însu iri mult modificate fa de cele ini iale.

5.2.2. Orizontul E. Este un orizont mineral, care are un con inut mai
sc zut de argil i/sau sescvioxizi de fier i aluminiu i materie organic , prezint
o acumulare relativ de cuar i/sau alte minerale de dimensiunea nisipului sau
prafului, care au rezistat la alterare. Culoarea este determinat în primul rînd de
culoarea particulelor primare de nisip i praf, dar i de particulele de oxizi de fier
i de al i constituien i care mascheaz culoarea particulelor primare. Este situat de
obicei aproape de suprafa , subiacent unui orizont de tip O sau A i supraiacent

62
 !

unui orizont de tip Bt(excep ie cazul profilurilor de sol decopertate i/ sau

erodate). Se disting trei feluri de orizont E.
Orizontul E luvic, este un orizont mineral de eluviere, situat supraiacent
unui orizont Bt i subiacent unui oriyont de tip O sau A.. Se caracterizeaz prin
culori deschise la materialul în stare uscat , cu valori mai mici de 6,5; pot avea i
valori mai mari sau egale cu 6,5 dar asociate numai cu crome mai mari de 3.
Structura la nivelul acestui orizont este polidric sau lamelar sau f r structur .
Textur este mai grosier decît a orizontului subiacent, Bt. Are o grosime minim
de 5 cm i un con inut de aluminiu schimbabil peste 1,5 ori mai mare decît
orizontul supraiacent. Poate fi considerat orizont El i orizontul Ea, în cazul în
care prezint o grosime mai mic de 10 cm. Se noteaz cu simbolul El.
Orizontul E albic, este un orizont mineral de eluviere, situat supraiacent
unui orizont Bt i subiacent unui orizont de tip O sau A, avînd urm toarele
caractere: culori mai deschise decît în cazul orizontului El în stare uscat ,
respectiv valori mai mari sau egale cu 6,5 i crome mai mici sau egale cu 3; de
regul , se înregistreaz o diferen de cel pu in dou unit i de valoare mai mari
decît cele apreciate la materialul în stare umed . Structura orizontului este
lamelar sau poliedric slab dezvoltat . Textura este mai grosier decît a
orizontului subiacent. Grosimea minim a orizontului Ea este de 10 cm. La
nivelul acestui orizont are loc o segregare a sescvioxizilor sub form de
concre iuni i pete, frecvent intens în cazul solurilor afectate de stagnogleizare.
Se noteaz cu simbolul Ea.
Orizontul E spodic este un orizont mineral situat supraiacent unui orizont
Bs i subiacent unui orizont de tip O sau A, avînd urm toarele caractere: culori
deschise, respective la materialul în stare umed valori mai mari sau egale cu 4 i
mai mari de 5, la materialul în stare uscat . Este un orizont lipsit de structur
Orizontul Es este un orizont de eluviere a materiei organice i a sescvioxizilor.
Con inutul în materie organic i material amorf activ aluminoferic scade
puternic, concomitant cu îmboga irea rezidual la nivelul acestui orizont, în cuar
i alte particule minerale reyistente la alterare. Dac în profil se identific
orizontul subiacent un Bt, orizontul eluvial va fi El sau Ea, în func ie de
caracterele lui; dac se identific un orizont subiacent B spodic (Bs sau Bhs),
orizontul eluvial va fi Es.. Se noteaz cu simbolul Es.

63
 !

5.2.3. Orizontul B. Este un orizont mineral situat subiacent unui orizont

de tip A, E, O, orizont la nivelul c ruia se constat o pierdere în întregime sau
aproape în întregime a structurii ini iale a rocii. Orizontul de tip B este un orizont
de sub suprafa ,excep ie f cînd cazurile de profiluri decopertate i/sau erodate. În
cazul orizonturilor de tip B se constat o alterare a materialului parental, înso it
sau nu de o îmbog ire în argil prin iluviere sau acumulare rezidual i/sau în
materie organic prin iluviere, motiv pentru care aceste orizonturi se
caracterizeaz prin: o concentrare iluvial de argil silicatic , de substan e amorfe
active formate din materie organic i de oxizi de aluminiu cu sau f r fier;
prezen a peliculelor de argil i a secsvioxizilor de fier i de aluminiu; o
morfologie rezultat ca urmare a levig rii carbona ilor alcalino-p mânto i; o
alterare a materialului ini ial cu generare i eliberare de argil silicatic ce
determin formarea unei structuri prismatice sau poliedrice în urma schimb rilor
de volum ca urmare a oscila iilor volumului de ap ; Se disting patru feluri de
orizont B : Bv; Bt; Bs: Bcp.

Orizontul B cambic este un orizont mineral format prin alterarea pe loc

sau “in situ” a materialului parental, avînd urm toarele caractere: culori mai
închise sau cu crome mai mari sau în nuan e mai ro ii decît materialul parental;
structur , obi nuit poliedric medie i mare sau columnoid- prismatic , în cel
pu in 50 % din volum; textura poate fi mai fin decît cea a materialului parental
(nisipoas foarte fin ), plusul de argil rezultînd din alterarea unor minerale
primare, respectiv din argilizare în situ; grosime de cel pu in 15 cm, cu baza
situat la cel pu in 25 cm; un grad de alterare a mineralelor primare de la slab la
moderat. În cadrul orizontului Bv poate fi încadrat i orizontul Bv lamelar, orizont
care prezint benzi fine de sub 1 cm grosime, sau la care benzile mai groase de 1
cm nu însumeaz mai mult de 15 cm pe adîncimea de 200 cm. Se noteaz cu
simbolul Bv.
Orizontul B argic este un orizont mineral de sub suprafa la nivelul c ruia
se realizeaz o diferen iere textural pe profil. Este situat subiacent unui orizont de
tip Am, Ao, El, Ea. Are urm toarele caractere: argil orientat (iluvial ), care
formeaz pelicule pe fe ele verticale i orizontale ale elementelor structurale i
umple porii fini; îmbrac gr un ii minerali i/sau formeaz pun i între ei; culori

64
 !

diferite (brun, negru, ro u etc.), mai închise decît cele ale materialului parental;
structur prismatic , columnoid , poliedric sau masiv ; grosime de cel pu in 25
cm cînd grosimea solului (grosimea însumat a orizonturilor supraiacente,
A.+E+B) este mai mic de 75 cm, de 35 cm cînd grosimea solului este de 75-100
cm i de peste 45 cm cînd grosimea solului este mai mare de 100cm. Acest orizont
se caracterizeaz deasemenea printr-o compactare evident i o diminuare
semnificativ a permeabilit ii, datorate acumul rii de argil translocat din
orizontul supraiacent, a ez rii mai dense a materialului cît i prezen ei argilei
gonflante. În acela i tip de orizont se încadreaz i orizontul B nisipos cu benzi
mai fine, dac lamelele, respectiv benzile sunt groase de cel pu in 1 cm i
însumeaz cel pu in 15 cm grosime pîn la cel mult 200 cm adîncime de la
suprafa a solului. Se noteaz cu simbolul Bt.
Orizontul B argic- natric, este un orizont mineral asem n tor orizontului
Bt. Spre deosebire de acesta prezint urm toarele caractere: satura ie în ioni de
Na+ mai mare de 15 % din T (capacitatea total de schimb cationic), cel pu in pe
15 cm într-unul din suborizonturile situate în primii 20 cm ai orizontului; dac
orizontul C subiacent are o satura ie în Na+ de peste 15%, atunci pentru ca
orizontul Bt s fie natric, trebuie s aib mai mult Mg+2 + Na+ schimbabil, decît
Ca+2 + H+, în primii 20 cm ai orizontului; structur columnar sau prismatic io
grosime minim de 15 cm. Se noteaz cu Btna.
Orizontul B spodic este un orizont mineral, format din acumulare de
material amorf constituit din materie organic i/sau sescvioxizi, stuat subiacent
unui orizont de tip A, E, sau AE. Materialul amorf con inut la nivelul acestui
orizont are o sarcin ridicat , dependent de pH, o mare suprafa specific io
mare capacitate de re inere a apei. Orizontul Bs prezint urm toarele caractere:
compu i amorfi de materie organic i/sau sescvioxizi, sub form de aglomer ri
subangulare sau rotunjite; culori, în general, în nuan e de 7,5 YR i mai ro ii, cu
crome mici dac orizontul este humico-feriiluvial sau mari, dac este feriiluvial;
f r structur sau aceasta este foarte slab dezvoltat ; capacitatea de schimb
cationic este relativ mare (2 me la 100 g); grosime minim de 2,5 cm iar limita
superioar este situat sub 10 cm de la suprafa a solului mineral.
Orizonturile spodice au o textur grosier , mijlociu-grosier , mai rar,
mijlocie. Se noteaz cu simbolul Bhs, în cazul în care materialul amorf con ine

65
 !

atît humus iluvial cît i sescvioxizi (mai mult humus decît în orizontul
supraiacent) i cu simbolul Bs, în cazul în care con ine predominant sescvioxizi
(mai putin humus decît în orizontul supraiacent).
Orizontul B criptospodic este un orizont mineral, întîlnit în cazul
profilurilor de sol puternic acide, cu acumulare de material iluvial amof activ,
predominant humic i aluminic i foarte rar feric, motiv pentru care, acest orizont
nu eviden iaz coloritul ro cat, specific orizontului spodic. În unele cazuri,
con inutul de materie organic de peste 10%, mascheaz coloritul ro cat al
orizontului B criptospodic. Acest orizont are o culoare în nuan e 10 YR cu valori
mai mici sau egale cu 3 i crome mai mici sau egale cu 2. Este situat subiacent
unui orizont de tip A ,foarte humifer, care con ine peste 20% materie organic slab
mineralizat , cu valoarea raportului C/N mai mare de 20-25 i cu reflexe cenu ii
în partea inferioar .

5.2.4. Orizontul C este un orizont mineral, constituit din materiale

neconsolidate sau slab consolidate, situate la partea inferioar a profilului de sol.
Acest orizont nu prezint caracterele orizonturilor supraiacente, de tip A, B, sau
E, cu toate c în anumite condi ii poate constitui materialul parental al acestor
orizonturi ( cazul solurilor formate pe materiale a c ror compozi ie ini ial a fost
omogen , respectiv loessuri i depozite leossoide). Orizontul C nu reprezint
materialul parental al solului respectiv, în condi iile în care solul s-a format pe
depozite neomogene sau a avut o evolu ie polifazic ( dezvoltare policiclic ). Sunt
considerate orizonturi C i materialele geologice relativ compacte, care se desfac
în 24 de ore din momentul în care fragmentele uscate sunt puse în ap , sau dac
materialul în stare umed , poate fi f rîmi at. Se consider orizont C i materialul
anterior form rii solului, puternic alterat pe care au evoluat solurile. În unele
cazuri ,orizontul C poate fi penetrat de r d cini. La nivelul orizontului C sunt
prezente acumul ri de carbonat de calciu, s ruri u or solubile,gips. În func ie de
natura i de con inutul orizontului C în carbonat de calciu, distingem : orizont C
necarbonatic, orizont C cu carbona i reziduali i orizont C carbonatoacumulativ.

Orizontul C carbonatoacumulativ este un orizont C cu acumulare de

carbona i (carbonat de calciu secundar), sub form difuz , dispersat în matrice,
sau sub form de concre iuni discontinue, eflorescen e, pseudomicelii, pete,
pelicule, tubu oare, vini oare. Orizontul C carbonatoacumulativ poart denumirea
66
 !

de orizont calcic sau calxic i de orizont carbonatoiluvial i prezint urm toarele

caractere: con inut de carbona i de peste 12%; cel pu in 5% din volum carbona i
secundari (acumul ri dure sau friabile) mai mult decît orizontul C cu carbona i
reziduali; grosime minim 15 cm. Este situate la baza profilului de sol, subiacent
unor orizonturi de tip Am sau B, excep ie f cînd cazurile în care orizonturile
men ionate anterior au fost decopertate sau erodate. Se noteaz cu simbolul Cca.
Orizontul C necarbonatic este un orizont mineral de tip C , prezent în
profilul solurilor formate pe roci f r carbonat de calciu, soluri de tip “ pedalfer”.
Aceste soluri evolueaz repede, dar datorit reac iei acide i a gradului foarte
sc zut de satura ie în baze, prezint o fertilitate natural slab . Se noteaz cu
simbolul Cn.
Orizontul C cu carbona i reziduali este un orizont mineral de tip C care a
evoluat din materialul parental carbonatat . Este situat la baza profilului de sol. Se
noteaz cu simbolul Ck.
Orizontul R este un orizont mineral, situat în partea inferioar a unor
profiluri de sol, fiind constituit din roci compacte-consolidate. În cadrul rocilor
consolidate-compacte sunt incluse în mod conven ional pietri urile cimentate
impermeabile, rocile fisurate permeabile i pietri urile necimentate. Fragmentele
din orizontul R, uscate la aer nu se f rîmi eaz dac sunt inute în ap timp de 24
de ore. Rocile de tip granit, bazalt, andezit, pot prezenta fisuri care sunt destul de
înguste i foarte pu in numeroase, încît numai un num r mic de r d cini le pot
penetra. În cazul în care orizontul R este nefisurat, se noteaz cu simbolul Rn, iar
dac oriyontul R este fisurat, permeabil format din fragmente de roc sau pietri
fluviatil, avînd mai pu in de 10% material fin, atunci orizontul se noteaz cu
simbolul Rp.

5.2.5. Orizonturi organice principale

Orizontul organic nehidromorf este un orizont organic format la

suprafa a solului în condi iile unui mediu nesaturat sau saturat cu ap doar cîteva
zile pe an. La nivelul acestui orizont, frac iunea mineral reprezint mai pu in de
60% din masa total . Acest orizont este situat în partea superioar a solurilor
minerale formate sub p dure, dar uneori poate fi situat la o anumit adîncime fiind
acoperit de material mineral provenit din eroziune. Se noteaz cu simbolul O. În

67
 !

cazul profilurilor de sol formate sub o vegeta ie lemnoas , orizintul organic

nehidromorf poate fi de tip: organic de litiera, constînd din material organic
proasp t, nedescompus sau foarte pu in descompus, notat cu simbolul Ol; organic
de fermenta ie, format din materie organic incomplet descompus , în care se
recunosc cu ochiul liber sau cu lupa, resturi vegetale cu structur caracteristic ,
notat cu simbolul Of; organic de humificare, în care materialul organic este într-
un stadiu foarte avansat de descompunere, încît, nu se mai recunosc cu ochiul
liber, ci numai cu lupa, resturi vegetale cu structur caracteristic , se noteaz cu
simbolul Oh.
În cazul în care grosimea orizontului organic nehidromorf dep e te 20 cm,
atunci acest orizont poart denumirea de orizont folic .
Orizontul organic hidromorf sau orizontul turbos este un orizont organic
de suprafa sau de sub suprafa , format în condi iile unui mediu saturat în ap în
cei mai mul i ani, mai mult de o lun pe an, cu excep ia cazurilor cînd solurile au
fost drenate. Este constituit predominant din mu chi, ciperaceae i alte plante
hidromorfe. Are o grosime de 20 cm. Se noteaz cu simbolul T. În func ie de
gradul de descompunere a materiei organice orizontul turbos poate fi: fibric,
hemic, sapric.
Orizontul turbos fibric este un orizont organic hidromorf ,caracterizat prin
prezen a materiei organice slab descompuse, respectiv dou treimi din materia
organic este slab transformat , astfel încît se pot distinge esuturile de plant .
Orizontul turbos hemic este un orizont organic hidromorf,caracterizat prin
prezen a materiei organice într-un stadiu mediu de descompunere, o situa uie
intermediar între orizont turbos fibic i orizont turbos sapric.
Orizontul turbos sapric este un orizont organic hidromorf, caracterizat
prin descompunerea puternic a esuturilor de plante, acestea nu se mai disting sau
se disting foarte slab pe maxim 1/6 din volumul materialului.
În func ie de condi iile de mediu în care se formeaz , turba poate fi: eutrof ,
mezotrof i oligotrof .

5.2.6. Orizonturi pedogenetice de asociere

Orizontul gleic este un orizont mineral format în condi iile unui mediu
saturat în ap , cel pu in o parte din an, determinat de apa freatic situat la

68
 !

adîncime mic . Este situat în general subiacent unui orizont de tip T sau se
asociaz cu orizonturi de tip A, B, sau C. Se noteaz cu simbolul G. Se disting
orizonturi gleice de reducere i orizonturi gleice de oxidare-reducere.
Orizont gleic de reducere, format în condi ii predominant de
anaerobioz , avînd urm toarele caractere: colorit uniform în culori de reducere
sau aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în propor ie de peste 50 %
din suprafa a rezultat prin sec ionarea materialului f r structur . Sunt
considerate culori de reducere, culorile neutrale N cu crome mai mici de 1,
culorile mai spre albastru decît 10 Y i nuan ele de 2,5 Y- 10 Y cu crome mai mici
de 1,5. isturile i sedimentele, sunt considerate orizont gleic de reducere numai
dac prezint crome mici i dac au rezultat în urma unui îndelungat process de
umezire în exces. Se noteaz cu simbolul Gr.
Orizontul gleic de oxidare-reducere este format în condi ii de aerobioz
alternînd cu perioade de anaerobioz , respectiv exces de umiditate o parte din an.
Prezint un aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în propor ie de 16 -
50% iar culorile de oxidare apar sub form de pete de oxidare, în propor ie de
peste 16 % din suprafa a rezultat prin sec ionarea elementelor dac acestea exist
( sunt considerate culori de oxidare, culorile în nuan e de 10 YR I mai ro ii avînd
crome mai mari de 2). Acest orizont eviden iaz o segregare a sescvioxizilor sub
form de pelicule i concre iuni. Se noteaz cu simbolul Go.
Orizontul stagnogleic este un orizont mineral, format la suprafa sau în
profilul solului, în condi iile unui mediu în care solul este mare parte din an
saturat cu ap acumulat din precipita ii i stagnant deasupra unui strat
impermeabil sau slab permeabil. Se grefeaz pe orizonturi A, E sau B.
Are urm toarele caractere: aspect marmorat, în care culorile de reducere
sunt prezente atît pe fe ele, cît i în interiorul elementelor structurale i ocup
peste 50% din suprafa a rezultat prin sec ionarea elementelor structurale dac
exist , asociate cu pete de oxidare avînd culori în nuan e de 10YR i mai ro ii i
crome mai mari de 2; precipitare a sescvioxizilor, sub form de pelicule i
concre iuni; grosime de cel pu in 15 cm. Se noteaz cu simbolul W.
Orizontul salic este un orizont mineral îmbog it secundar prin iluviere în
s ruri mai u or solubile decît gipsul. Acest orizont are un con inut de s ruri în
extras apos 1: 5, de cel pu in 1%, dac tipul de salinizare este cloruric i de cel
69
 !

pu in 1,5% dac este sulfatic i de cel pu in 0,7% dac orizontul con ine sod
(valori valabile pentru textur medie). Concentra ia de saruri u or solubile
men ionat în cazul texturii lutoase se mic oreaz cu 7,5% pentru textura
nisipoas i se mare te cu 15% pentru textura argiloas . Dac salinitatea este
exprimat prin electroconductibilitate, orizontul, pentru a fi salic va avea 24(30)
dS/m la temperatura de 25 de grade Celsius, dac valoarea pH este mai mic de
8,8 i mai mare de 12(15) dS/m la temperatura de 25 de grade Celsius, dac
valoarea pH este mai mare de 8,9 (solul con ine carbona i alcalini).
Orizontul salic are o grosime minim de 10 cm, sau de 5 cm în cazul
solurilor nisipoase. Se noteaz cu simbolul sa.
Orizontul hiposalic este un orizont mineral, care con ine s ruri mai u or
solubile decît gipsul (în ap rece), în cantitate mai mic decît orizontul salic,
respectiv 0,1- 1,0% pentru tipul de salinizare cloruric i între 0,15 i 1,50%
pentru tipul de salinizare sulfatic i de 0,07- 0,7% dac con ine i sod . Aceste
concentra ii sunt valabile în cazul texturii medii se mic oreaz sau se amplific în
cazul texturii nisipoase sau a texturii argiloase i/sau a solurilor organice, cu
acelea i procente ca i în cazul orizontului salic. Dac salinitatea este exprimat
prin electrocoductibilitate, orizontul pentru a fi hiposalic va avea minim 4 dS/m la
temperature de 25 Celsius. Acest orizont are o grosime minim de 10 cm. Se
noteaz cu simbolul sc.
Orizontul natric este un orizont mineral care are o satura ie în Na+
schimbabil mai mare de 15% din capacitatea total de schimb cationic (T), pe o
grosime de minimum 10 cm, sau raportul de adsorb ie al natriului (SAR) mai
mare de 13. Se asociaz cu un orizont de tip B argic. Se noteaz cu simbolul na.
Orizontul hiponatric sau hipospodic este un orizont mineral care are o
satura ie în Na+ schimbabil de 5- 15% din capacitatea total de schimb cationic
(T), sau cu raportul de adsorb ie al natriului (SAR) cuprins între 4- 13. Are o
grosime minim de 10 cm. Se noteaz cu simbolul ac.
Orizontul vertic este un orizont mineral cu un con inut de cel pu in 30%
argil ( frecvent peste 50% ), predominant gonflant i care se asociaz cu un
orizont de tip A, B, C. Prezint fe e de alunecare oblice (10- 600 fa de
orizontal ) i/sau elemente structurale mari, de asemenea oblice, cu unghiuri i
muchii ascu ite într-unul dintre suborizonturi; cr p turi largi de peste 1 cm, pe o

70
 !

grosime de cel pu in 50 cm în perioada uscat a anului; grosime minim de 50 cm.

Se noteaz cu simbolul y.
Orizontul pelic este un orizont mineral de asociere care are un con inut
mai mare de 45% argil nesmectitic . Materialele parentale pe care se dezvolt un
astfel de orizont, sunt materiale argiloase de diferite origini, inclusiv argile
marnoase. Orizontul pelic prezint urm toarele caractere: în stare uscat este dur,
în timp ce în stare umed devine plastic; prezint structur poliedric mare în stare
umed , cu formare de agregate structurale prismatice sau poliedrice foarte mari,
care devin vizibile în stare uscat ; împachetare dens ; cr p turi largi I adînci i
local, mai pu in frecvent fe e de alunecare care nu determin formarea unei
structuri sfenoidale; fe e de alunecare care nu au înclinarea celor de la nivelul
orizontului vertic; la nivelul orizontului pelic, valoarea capacit ii totale de schimb
cationic este mai mic decît în orizontul vertic. Acest orizont are o grosime
minim de 50 cm. Se noteaz cu simbolul z.

Orizontul sulfuratic este un orizont mineral sau organic, situat într-un

mediu mediu permanent saturat în ap i al c rui material con ine mai mult de
0,75% sulf, raportat la materialul în stare uscat predominant sub form de sulfuri,
în special pirit . Con inutul de carbonat de calciu la nivelul acestui orizont este
mai mic decît triplul con inutului de sulf. Reac ia este mai mare de 3,5 unit i pH.
Orizontul are o grosime minim de 15 cm. Materialul cu caracter sulfuratic se
acumuleaz în cazul solurilor care sunt permanent saturate cu ape salmastre, dar
i în mla tinile cu ape dulci, dac con in compu i cu sulf. Pe fondul existen ei unei
re ele de drenaj are loc o oxidare a sulfurilor cu formare de acid sulfuric, avînd ca
efect acidifierea solului. Se noteaz cu simbolul sf.
Orizontul sulfuric este un orizont de suprafa , cu reac ie extrem acid ,
datorit prezen ei acidului sulfuric (pH în ap mai mic de 3,5 ). Cînd este asociat
unui sol mineral, în acest orizont se observ pete g lbui cu nuan e de 2,5 Y i
crome mai mari sau egale cu 6, aceasta datorit prezen ei unor minerale de tip
jarosit i schwertmannit. În cazul solurilor organice, aceste pete nu apar în orizont,
iar pentru identificarea acestuia este suficient o valoare a pH-lui mai mic decît
3,5. Orizontul sulfuric se eviden iaz în cazul solurilor ml tinoase, s race în
carbonat de calciu, drenate artificial ,ca urmare a oxid rii sulfurilor, în special
pirit . În absen a carbonatului de calciu, acidul sulfuric format în procesul de
71
 !

oxidare, nu este complet neutralizat. Orizontul sulfuric are o grosime minim de

15 cm. Se noteay cu simbolul su.
Orizontul scheletifer este un orizont pedogenetic de tip A, E, sau B,
dezvoltat într-un material cu fragmente grosiere de roci sau cu pietre. Peste 26% din
material este constituit din particule mai mari de 2 mm. Pentru a fi diagnostic,
orizontul trebuie s aib o grosime mai mare de 20 cm. Se noteaz cu simbolul q.
Orizontul petrocalcic este un orizont calcic înt rit sau cimentat continuu.
Cimentarea este determinat de prezen a carbonatului de calciu, a carbonatului de
magneziu, i în unele cazuri poate fi prezent i silicea coloidal . Cimentarea este
atît de puternic încît solul în stare uscat nu poate fi str b tut de sond sau cazma
iar fragmentele uscate, l sate în ap nu se desfac.Materialul de sol la nivelul acestui
orizont are un aspect masiv i lamelar, foarte tare i extrem de tare în stare uscat i
extrem de ferm, în stare umed .Porii necapilari sunt astupa i, motiv pentru care în
orizontul petrocalxic conductivitatea hidraulic este slab i în unele cazuri foarte
slab putînd constitui o barier pentru r d cini. Grosimea minim a orizontului este
de 10 cm. Poate fi considerat orizont petrocalxic i orizontul lamelar cimentat cu
carbonat de calciu, situat pe roc compact sau pat de pietri dac are o grosime de
peste 2,5 cm i un con inut de carbona i mai mare de jum tate din greutatea
materialului. Se noteaz cu simbolul pc.
Orizontul andic este un oriyont mineral constituit din materiale cu
propriet i andice, propriet i eviden iate, prin prezen a în materialul solului a unor
cantit i apreciabile de allofane, imogolit, ferihidrit sau complec i alumino-humici,
reyulta i în urma alter rii moderate a depozitelor piroclastice. Pot fi întîlnite i în
asocia ie cu materiale nevulcanice de tip loess, argilite, cît i produse de alterare
ferallitic . Compozi ia mineralogic este dominat de materiale “short range-
order”, formate prin alterarea produselor piroclastice primare rezultate în urma
erup iilor vulcanice sau ale produselor secundare în care apar materiale
vulcanogene. Acest orizont poate s apar la suprafa sau sub suprafa i con ine
de regul , cantit i mari de materie organic , nedep ind 25% C organic. Orizontul
andic trebuie s îndeplineasc i una dintre urm toarele condi ii: valoarea
procentului de aluminiu plus o jum tate din valoarea procentului de fier extractabil
în solu ie de oxalat acid s însumeze peste 2% în p mîntul fin ,sub 2 mm; valoarea
densit ii aparente m surat la umiditatea corespunz toare capacit ii de camp,

72
 !

respective 0,33 atmosfere s fie mai mic de 0,9 g/cm3; valoarea reten iei de fosfat
s fie mai mare de 85%.În p mîntul fin,diametrul particulelor mai mic de 2 mm,
valoarea reten iei de fosfat s fie de cel pu in 25%, în frac ia nisipoas diametrul
particulelor de 0,02-2 mm de cel pu in 30% i s r spund uneia dintre urm toarele
cerin e: suma con inutului de aluminiu plus jum tate din con inutul de fier
extractabil în oxalat acid s fie mai mare de 2% la un con inut de sticl vulcanic în
frac ia cu diametrul de 0,02-2,0 mm, mai mare de 5%; suma con inutului de
aluminiu plus jum tate din con inutul de fier extractabil în oxalat acid s fie de
0,4% la un con inut de sticl vulcanic , în frac ia 0,02-2,0 mm, mai mare de 30%;
dac suma con inutului de aluminiu plus jum tate din con inutul de fier extractabil
în oxalat acid este între 0,4 i 2% în p mîntul fin, con inutul de sticl vulcanic , în
frac ia 0,02-2,0 mm, trebuie s fie peste o valoare cuprins între 30% i 5%, invers
propor ional cu cre terea aluminiului plus jum tate din fierul extractabil în oxalat
acid, între 0,4- 2%. În teren, ca i în laborator, testul reac iei solului în solu ie de
NaF este foarte util: pH-ul unei suspensii de 1 g sol în 50 ml NaF, solu ie N,
prezint valori de peste 9,5-10 (dup 2 min).Testul care indic prezen a materialelor
allofanice i/sau a compu ilor alumino-organice este orientativ deoarece
reac ioneaz la fel i în orizonturile spodice iar, pe de alt parte, nu reac ioneaz
corespunz tor în orizonturile andice bogate în materie organic acid . Grosimea
minim a orizontului, pentru a fi diagnostic, trebuie s fie de peste 30 cm .Se
noteay cu simbolul an.
Orizontul fragic sau fragipan este un orizont mineral de sub suprafa ,
lutos, uneori chiar nisipolutos sau nisipos fin i care prezint urm toarele
caractere: con inut foarte sc zut de materie organic ; densitate aparent mare
comparativ cu orizonturile supraiacente; consisten tare sau foarte tare, aparent
cimentat în stare uscat , fragmentat, se dezmembreaz în ap ; în stare umed
materialul este slab moderat, casant, nu se deformeaz deoarece elementele
structurale au tendin a de a se rupe brusc la presiune u oar ; coloritul este, în mod
obi nuit p tat, datorit stagnogleiz rii; slab sau foarte slab permeabil pentru ap i
prezint planuri verticale albite, respective fe e de poliedri sau de prisme mari i
foarte mari; este situat, dar nu în mod necesar, direct sub un orizont eluvial,
cambic, argic sau spodic, cu excep ia cazurilor cînd solul este trunchiat, uneori
suprapunîndu –se par ial sau complet cu un orizont argic sau cambic; structura

73
 !

este poliedric angular sau prismatic ; partea interioar a elementelor structurale

poate s aib porozitate total mare dar, din cauza unei împachet ri dense a
acestora, nu exist continuitate între porii intrapedali i fisuri; este lipsit de o
activitate intens a faunei cu excep ia unor spa ii între agregatele structurale,
motiv pentru care mai mult de 90% din volumul solului nu poate fi explorat de
sistemul radicular i este izolat de apa de procesare; identificarea fragipanului se
poate face numai în teren. Orizontul fragipanic are o grosime minim este de 25
cm. Se noteaz cu simbolul x.
5.2.7. Orizonturi de tranzi ie

Sunt orizonturi care prezint o parte din caracterele orizontului supraiacent

i o parte din ale celui subiacent c tre care se face tranzi ia.Exist dou tipuri de
orizonturi de tranzi ie:
a) orizonturi de tranzi ie obi nuite sau propriu-zise, la care tranzi ia se face
treptat de la propriet ile unui orizont la propriet ile celuilalt orizont i se noteaz
cu cele dou litere majuscule corespunz toare orizonturilor respective: AB, BC, EB,
CR, etc;
b) orizonturi de tranzi ie mixte sau de întrep trundere, respectiv acele
orizonturi în care se întrep trund propriet ile celor dou tipuri de orizonturi
principale, trecerea între orizonturi fiind neregulat sau sub form de limbi
(caracter glosic ). Se noteaz cu dou litere mari între care apare semnul +: E+B,
B+R, C+R, etc.

5.3. Nota ii pentru caracteristici morfologice secundare:

e – caracter slab luvic sau hipoluvic; acumulare rezidual de gr un i de

nisip sau praf f r pelicule coloidale, respective o pudrare cu cuar .
g – gleizare slab ; avînd 6- 15% culori de reducere.
h – talpa plugului; se refer la prezen a t lpii plugului, respective un strat
îndesat format la partea inferioar a stratului arat din cauza circula iei
excesive i a execut rii repetate a ar turii la aceea i adîncime; poate
caracteriza numai un orizont de tip Ap.
j – recent maturat; materialele de sol sunt maturate, cu portan normal
i o densitate aparent extrem de mic .

74
 !

k – con inut de peste 1% carbona i.

l – caracter lamelar; existen a în profilul de sol a unor benzi sau lamele
constituite din material mai fin decît restul profilului; acest caracter poate
ap rea numai în soluri cu textur grosier la nivelul cazul orizontului Bv
sau Bt.
m – caracter melanic; este asociat cu orizontul Bt i marcheaz prezen a
unui suborizont Bt mai închis la culoare care contrasteaz cu
suborizonturile adiacente;
n – material coprogenic sau turb sedimentar suborganic ; se refer la
straturile de material organic, formate pe fundul lacurilor eutrofe,
alc tuite din dejec iile faunei i resturile vegeta iei subacvatice. În
condi iile de submersie se prezint ca n mol organic slab vîscos, slab
plastic i neadeziv; culorile comune sunt oliv, brun-oliv i brun-cenu iu
cu nuan e de 2,5Y sau 5Y cu valori mai mici de 5, respective 3-4 i crome
de 2 sau 3; se schimb relativ pu in în contact cu aerul; se asociaz cu
orizontul T.
p – stratele arate; chiar dac sunt grefate pe A, E, B sau C.
– orizont în elenit; partea superioar a orizontului A al solului din paji ti,
în care predomin masa de r d cini a plantelor ierboase.
x – caracter de fragipan; densitate aparent mare, consisten dur ,
friabil, casant. Apare în unele orizonturi B care devin fragipanuri.
iz – con inut apreciabil de rizomi; se refer la un orizont mineral cu peste
15% din volum ocupat de rizomi de plante acvatice slab descompu i sau
vii, de regul poate caracteriza, un orizont de tip Go sau Gr.

Pe lîng sufixele literale men ionate mai sus se utilizeaz i urm toarele litere
pentru notarea orizonturilor pedogenetice principale avînd urm toarele semnifica ii:
t –asociat cu B, eviden iind o acumulare de argil ; s –asociat cu B eviden iind o
acumulare iluvial de sescvioxizi; h –asociat cu B, eviden iind o acumulare iluvial
de humus;v – alterare in situ; y – prezen a de fe e de alunecare oblice cu unghiuri de
10-60º fa de orizontal i agregate structurale mari sfenoidale, respective caracter
de orizont vertic.

75
 !

! ) $

Procesele elementare care se desf oar în mod continuu la nivelul

înveli ului superior al scoar ei terestre, în anumite condi ii de mediu, determin în
timp, formarea i evolu ia solului. Profilul de sol, este rezultatul ac iunii factorilor
pedogenetici asupra materialului parental, sau a rocii generatoare de sol, ac iune
manifestat cu intensit i variabile, pe fondul ac iunii unor procese chimice, fizice
i biologice, cunoscute sub denumirea de procese pedogenetice.
Totalitatea proceselor care intervin în formarea solurilor, constituie
obiectul de studiu în Pedogenez . Materialul parental, sau roca generatoare de sol,
sufer în timp o serie de modific ri fizico-chimice (dezagregare, alterare), urmate
de acumularea i/sau migrarea constituien ilor nou forma i, sub ac iunea energiei
solare i gravita ionale.
Pedogeneza ac ioneaz asupra substratului mineral, fiind corelat cu
circula ia apei i a elementelor chimice din sol, favorizînd procesul de sintez
continu i de transformare a materiei organice (F.Filipov, 2000).
Tipurile de procese pedogenetice care intervin în formarea solurilor din
România, cît i intensitatea de manifestare a acestora, este intim legat de factorii
de mediu i de însu irile materialului parental, sau a rocii generatoare de sol i
sunt reprezentate de: bioacumulare, argilizare, argiloiluviere, eluviere i iluviere,
gleizare i stagnogleizare, salinizare i sodizare, criptopodzolire, podzolire humico
feriiluvial , procese vertice i procese vermice.
La nivel global, ca urmare a intesit ii variabile a ac iunii proceselor
pedogenetice pe fondul unor condi ii zonale i locale diferite, solificarea
eviden iaz formarea de soluri diferite.

6.1. Procesul de bioacumulare

Procesul de bioacumulare constituie fundamentul solific rii i determin

acumularea de substan e organice (humus) în orizontul de la suprafa a profilului
de sol. Organismele vegetale i animale, intervin în transformarea materialul

76
 !

organic vegetal r mas la suprafa a i/sau în orizontul de la suprafa a profilului de

sol, astfel încît materialul vegetal aflat în diferite stadii de transformare, este legat
treptat de partea mineral a solului, determinînd humificarea, pe fondul
diferen ierii unui orizont humifer de bioacumulare, de tip A.
Datorit bioacumul rii, la suprafa a oric rui profil, se formeaz un orizont
bioacumulativ individualizat (care poate fi recunoscut morfologic), fertil, de
culoare brun-neagr (cu valori i crome mai mici sau egale cu 2, cazul orizontului
Am, Au, sau cu valori i crome mai mari sau egale cu 2, cazul orizontului Ao).
Condi iile de mediu i cele de substrat litologic, influen eaz major asupra
procesului de bioacumulare, astfel încît în zona de step , pe materiale parentale
bogate în elemente bazice, are loc o acumulare humico-calcic , cu formarea de
substan e humice stabile (de culoare închis ) i saturate în special în ioni de
calciu, în timp ce în zona de p dure, caracterizat prin precipita ii abundente, prin
lipsa elementelor bazice la nivelul materialului parental i prezen a unei vegeta ii
mixte cu caracter acidofil, are loc o levigare a substan elor minerale i organice,
determinînd o bioacumulare acid .
Prezen a excesului de umiditate permanent , pe fondul unei vegeta ii de
plante hidrofile (mu chi, Cyperaceae, Juncaceae), determin formearea un orizont
organic hidromorf, de tip T, a c rui reac ie este puternic acid .
În cazul solurilor formate i evoluate sub influen a unei vegeta ii de
p dure, în condi iile unui climat rece i umed, în prezen a rocii generatoare
aproape de suprafa i în lipsa unui exces de ap de natur pluvial sau freatic ,
supraiacent orizontului de bioacumulare de tip A, are loc acumularea de resturi
vegetale nedescompuse sau par ial transformate, neamestecate cu partea mineral
a solului i formarea unui orizont organic nehidromorf, de tip O.
Morfologia profilurilor de sol va eviden ia prezen a tuturor celor trei
categorii de bioacumulare, respectiv prezen a a trei tipuri de orizonturi
bioacumulative.
Bioacumularea, în care materia organic vegetal este humificat i intim
legat cu partea mineral a solului, este cea mai frecvent , cu eviden ierea la
suprafa a profilului de sol a unui orizont bioacumulativ de tip Am, Au, Ao.
Bioacumularea în care materia organic vegetal este transformat slab i
neamestecat intim cu partea mineral a solului (materie organic aflat în diferite

77
 !

stadii de descompunere), va determina formarea unui orizont organic

nehidromorf, de tip O.
În func ie de stadiul de transformare al resturilor organice vegetale r mase
la suprafa a profilului, dup parcurgerea de c tre plante a ciclului biologic, se
disting trei tipuri de orizonturi organice nehidromorfe:
Ol (organic de litier ), în care materialul organic este proasp t,
nedescompus, sau aflat în stadii incipiente de descompunere;
Of (organic de fermenta ie), în care materialul vegetal este descompus
incomplet, putîndu-se observa relativ u or structura caracteristic a resturilor
vegetale;
Oh (organic de humificare), în care materialul organic vegetal se afl într-
un stadiu înaintat de humificare, fiind intim legat cu partea mineral a solului,
motiv pentru care, structura caracteristic primar a componentei organice
vegetale, nu poate fi recunoscut cu ochiul liber.

6.2. Procesul de argilizare

Argilizarea este un proces complex de alterare a silica ilor primari din sol,
care are ca efect apari ia materialelor argiloase. Prin argilizare se formeaz un
orizont specific (Bv). Acest orizont este denumit orizont de alterare sau de
argilizare i comparativ cu restul orizonturilor de tip B, este un orizont care s-a
format pe baza alter rii materialului parental.
Alerarea materialului parental, determin modificarea de culoare i
structur în orizontul Bv (comparativ cu substratul litologic), putînd uneori
eviden ia i un plus de argil i sescvioxizi de fier, care sunt rezultatul form rii “
in situ”, ca urmare a alter rii manifestate la nivelul acestui orizont.
Chiar dac uneori exit un plus de argil iluvial la nivelul orizontului Bv,
provenit din eluvierea orizonturilor supraiacente, aceasta nu determin apari ia
unor forme peliculare (ca în cazul orizontului Bt), respectiv nu se eviden iaz o
diferen iere textural pe profil la nivelul acestui orizont.
Alterarea are loc în condi iile unui climat umed i rece (unde în mod
normal solificarea ar trebui s determine formarea unor orizonturi de tip Bt sau
Bhs), dar datorit unor condi ii specifice de roc ( substrat litologic cu caracter
bazic) i relief (drenaj extern bun), debazificarea se manifest cu intensitate

78
 !

redus , f r eluviere de argil , sau cu eluviere foarte slab , pe fondul alter rii
clare a materialului parental. Deasemenea, în condi ii de substrat litologic acid i
debazificare puternic , în cazul în care prin alterare nu se formeaz argil i oxizii
de fier nu migreaz pe profil, are loc formarea unui orizont de tip Bv ( t.Puiu,
1980).
În prim faz , orizontul Bv se individualizeaz ( prin eluvierea CaCO3 se
intensific alterarea silica ilor primari, avînd ca efect formarea mineralelor
argiloase i eliberarea Fe2+ care se hidrateaz i se oxideaz , pe fondul pigment rii
orizontului, în culoarea galben sau ro ietic), dup care urmeaz alungirea continu
a orizontului Bv ( datorit eluvierii CaCO3 c tre baza profilului). Delimitarea
orizonturilor Bv i Cca, constituie “linie de efervescen ” a solului cu solu ie de
HCl (1/3), deoarece CaCO3 a fost îndep rtat în totalitate din orizontul Bv
(Ghe.Blaga, 2005).
Datorit ac iunii simultane a proceselor de alterare i a activit ii
organismelor vegetale i animale, este favorizat formarea unei structuri
poliedrice subangulare sau columnoid-prismatice, orizontul Bv fiind cunoscut ca
un orizont de structur , sau de culoare (avînd o culoare mai ro iatic , comparativ
cu aceea a materialului parental).

6.3. Procese de gleizare i stagnogleizare

Cele dou procese se desf oar în condi iile unui exces accentuat i
prelungit de ap freatic sau de ap provenit din precipita ii, stagnant pe profil
la nivelul unui orizont slab permeabil, sau practic impermeabil (Bt).
Condi iile de anaerobioz sau alternan a condi iilor de anaerobioz cu cele
aerobe, favorizate de excesul permanent sau temporar de ap freatic sau pluvial ,
determin manifestarea pe profil a proceselor de reducere i a celor de oxidare, cu
reducerea compu ilor de fier i mangan, pe fondul unei mobiliz ri i concentr ri
accentuate pe fe ele sau în interiorul elementelor structurale, la nivelul porilor, în
lungul fisurilor i a canalelor de r d cini,.
Reac iile de reducere determin apari ia unor forme bivalente reduse ale
fierului, care sunt relativ mobile i complexabile, amplificînd astfel domeniul de
mobilitate în planul reac iei solului.

79
 !

Gh. Blaga, 2005, arat c ionul feric este redus la un poten ial redox cu
valoare de sub 19 unit i, soludilitatea fiind mai sc zut în mediul neutru decît în
mediul acid, determinînd acumularea acestuia sub forme insolubile, cu apari ia
culorii gri-verzui.
Procesele de gleizare au loc sub influen a apei freatice stagnante pe profil
la nivelul unui orizont slab permeabil sau practic impermeabil, iar procesle de
stagnogleizare sunt determinate de stagnarea pe profil a apei de natur pluvial .
Ac iunea proceselor de gleizare, determin apari ia pe profil a unor
orizonturi de gleizare, care pot fi de tip Gr sau Go, în func ie de intensitatea de
manifestare a gleiz rii, respectiv de procentul culorilor de reducere. În condi iile
reduceri intense a compu ilor de fier, pe fondul unui exces permanent (prelungit i
accentuat) de ap freatic , la nivelul unui orizont cu permeabilitate redus , apar
culori de reducere, în procent de peste 50%, cu formarea unui orizont de tip Gr.
Excesul mai pu in intens de ap freatic pe profilul de sol (la nivelul unui orizont
slab permeabil sau practic impermeabil), determin o alternan a condi iilor de
anaerobioz cu cele de aerobioz , respectiv prezen a compu ilor de fier atît sub
form redus cît i oxidat , cu formarea unui orizont de gleizare de tip Go, a c rui
culoare este determinat atît de prezen a petelor de reducere, în procent de 16-
50% (albastru, vine iu, violaceu, verzui), cît i a petelor de oxidare (galben,
portocaliu, ro iatic).
Stagnogleizarea este determinat de stagnarea pe profil (la nivelul unui
orizont slab permeabil sau practic impermeabil) a apei provenite din precipita ii.
Procesele de reducere se manifest i în cazul stagnogleiz rii, intensitatea
reducerii determinînd formarea orizonturilor de tip W (stagnogleic), la care
procentul culorilor de reducere este de peste 50% (în condi iile unui exces intens
i prelungit de ap pluvial , în mediu predominant anaerob), sau a orizontului w
(stagnogleizat), în care procentul culorilor de reducere este între 16-50%, ( pe
fondul alternan ei condi iilor de anaerobioz cu cele aerobe, determinate de un
exces mai redus de ap de precipita ii ( numai în anumite perioade), cu
manifesterea atît a proceselor de reducere, cît i a celor de oxidare).
Prezen a pe profil a orizonturilor gleice i a orizonturilor stagnogleice
determin prezen a pe profil la nivelul acestor orizonturi, a unui aspect marmorat,

80
 !

p tat ( determinat de alternan a culorilor de reducere cu cele de oxidare) i este

caracteristica solurilor din clasa hidrisoluri (stagnosol, gleiosol, limnosol).

6.4. Procese de eluviere i iluviere

Ac iunea acestor procese determin o diferen iere pe vertical a profilului

de sol.
Eluvierea i iluvierea sunt procese generale, cu ac iune interdependent ,
determinate în special de transportul în solu ie sau în suspensie a unor constituen i
ai solului, prin intermediul apei (curentulul descendent i ascendent). Cele dou
procese se desf oar cu intensitate variabil , determinat de condi iille de
solificare (în special de condi iile climatice). Deplasarea pe profil a unor
constituen i, poate fi determinat i de activitatea organismelor i
microorganismelor, de alternan a fenomenelor de înghe -dezghe i contrac ie-
gonflare, etc.
Eluvierea, se manifest prin ac iunea de sp lare, migrare, eluviere,
îndep rtare, deplasare sub ac iunea apei, din partea superioar a profilului, a
constituen ilor cu solubilitate mare i medie, afla i în suspensie, pe fondul
îndep rt rii CaCO3, a debazific rii complexului coloidal i acidifierii solului.
Datorit eluvierii, se formeaz orizonturi s r cite în componen i eluvia i, respectiv
orizonturi eluviale. În func ie de intensitatea de manifestare a eluvierii, se
eviden iaz pe profil, orizonturi de tip El, Ea, Es.
Începutul eluvierii este indicat de formarea la suprafa a profilului de sol, a
unui orizont care eviden iaz atît caractere de eluviere, cît i de bioacumulare,
respectiv un orizont Ame, caracteristic faeoziomurilor greice. Eluvierea moderat ,
determin formarea unui orizont de tip El, iar orizontul Ea se formeaz în urma
eluvierii intense, pe fondul unei debazific ri i acidifieri accentuate, determinînd o
acumulare rezidual puternic de gr un i de cuar dezbr ca i de pelicula coloidal
i alte particule minerale rezistente la alterare. În zona montan , în condi ii de
alterare i levigare foarte puternic , pe fondul unei reac ii intens acide, are loc
eluvierea sescvioxizilor de fier i aluminiu (Fe2O3, Al2O3), rezulta i prin
alterarea silica ilor primari, care sunt desf cu i în silice i secsvioizi, cu formarea
unui orizont caracteristic de eluviere, respectiv Es, de culoare cenu iu deschis

81
 !

(albicios). Acest tip de orizont se g se te situat, în mod obligatoriu, supraiacent

unui orizont de tip Bs sau Bhs.
Eluvierea constituen ilor existen i sau forma i prin solificare, este diferit .
S rurile sunt u or sp late, deoarece în prezen a apei disperseaz în ioni, formînd
solu ii adev rate. Urm toarele s ruri au solubilitate mare: NaCl, KCl, CaCl2,
MgCl2, Na2SO4, K2SO4, Na2CO3, K2CO3. Gipsul (CaSO4 * 2H2O) prezint
solubilitate mijlocie. CaCo3 i MgCO3 sunt s ruri greu solubile.
Substan ele coloidale (argila, humus, sescvioxizi de fier i aluminiu), nu
sunt solubile în ap , dar migreaz sub form de particule foarte fine, numai în
condi iile unui climat umed i rece, pe fondul debazific rii i acidifierii. Ex:
eluvierea coloidului de argil are loc în condi iile unui pH cu valori cuprinse între
5 i 7 unit i i în lipsa s rurilor.
Iluvierea este procesul de depunere la nivelul unor orizonturi subiacente, a
constituen ilor proveni i din eluvierea orizonturilor supraiacente, respectiv
îmbog irea orizonturilor subiacente în constituen i proveni i din eluvierea
orizonturilor superioare ale profilului de sol. Datorit iluvierii se formeaz
orizonturi iluviale, îmbog ite în constituen i depu i la nivelul unor orizonturi
inferioare (Bt, Bs, Bhs, Cca).
Prin iluviere are loc o acumulare de argil la nivelul orizontului subiacent,
cu formarea unui orizont de tip Bt, de culoare mai închis (ro iatic sau g lbuie)
decît culoarea materialului parental, cu structur prismatic i care eviden iaz
pelicule de argil pe fe ele i în interiorul elementelor structurale. Îmbog irea
orizonturilor subiacente în sescvioxizi de fier i aluminiu, în condi iile unui climat
umed i rece, determin formarea de orizonturi de tip Bs, care prezint culoare
ruginiu portocalie, datorit amestecului oxizilor de fier de culoare ro ie, cu
hidroxizii de fier de culoare galben i componen i minerali de culoare alb sau
cenu ie.
Migrarea pe profil a unei p r i din acizii humici, al turi de sescvioxizii
men iona i anterior, determin apari ia pe profil a orizontului Bhs, de culoare
cafenie. Asocierea orizonturilor Es cu Bs sau Bhs este caracteristic podzolurilor
i este cunoscut sub denumirea de podzolire feriiluvial sau humicoferiiluvial .

82
 !

6.5. Procesul de criptopodzolire

Procesul de criptopodzolire este determinat de translocarea slab de

materie organic i sescvioxizi de aluminiu i de acumularea materialului amorf
humic i aluminic i mai pu in material amorf feric, cu formarea unui orizont Bcp,
întîlnit la criptopodzoluri i la subtipurile criptospodice ale altor tipuri de sol.
Acest proces este eviden iat numai prin analize chimice (Ghe.Blaga, 2005).
Ghe.Blaga, 2005 arat c acest proces proces: este mascat morfologic de
abunden a materiei organice (de regul peste 10%) care exercit o ac iune coloid
protectoare, determinând stabilizarea acestui proces i men inerea în stare amorf
i activ a compu ilor aluminici i ferici. Criptopodzolirea nu poate fi identificat
morfologic, cu toate c partea inferioar a orizontului “A” (cu peste 20% materie
organic slab mineralizat ) prezint reflexe cenu ii, iar orizontul “E” este “înecat
în humus”.

6.6. Procesul de andosolizare

Este determinat de ac iunea coraborat a proceselor de dezagregare i

alterare asupra rocilor vulcanice, cu acumularea materialului amorf în profilul
solului. Materialele cu propriet i andice sunt constituien ii complec i specifici,
forma i prin amestecul intim dintre materia organic cu allofane i geluri de
hidroxizi de aluminiu i fier (Ghe.Blaga, 2005). Prin ac iunea andosoliz rii se
formeaz andosol, sau subtipuri andice, în cadrul unor tipuri de sol ce apar in
altor clase de soluri.

6.7. Procesul de salinizare

Procesul de salinizare determin o acumulare la nivelul unor orizonturi din

cadrul profilului de sol a s rurilor u or solubile (NaCl ; Na2SO4; Na2CO3; MgCl2;
MgSO4). S rurile solubile se întîlnesc în solurile sau în materialul parental
constituit dominant din cationi de Na+, Ca2+, Mg2+ i din anioni de Cl- i SO42-. În
cantit i reduse, se întîlnesc i ioni de K+, HCO-3, CO2-3, NO-3.
Diferi i autori (V.A.Kovda,1947,1959, L.A.Richards,1954,
W.P.Kelley,1951, J.H.Durand,1958), explic geneza s rurilor prin:
alterarea mineralelor primare;

83
 !

prezen a într-o anumit zon a rocilor sedimentare (domuri de sare,

aluviuni recente saline);
emana iile vulcanice;
transportul s rurilor prin vînt;
transportul s rurilor de c tre apele curg toare;
con inutul de s ruri al precipita iilor;
activitatea microorganismelor;
aportul de s ruri prin apa de iriga ie;
desc rc rile electrice,
procese chimice i fotochimice.
Ionii de Cl- i SO42-care sunt elibera i în procesul de dezagregare, au o
mare mobilitate, fiind primii prezen i în procesul de acumulare a s rurilor. Ace ti
ioni sunt complet îndep rta i din roc , putîndu-se acumula în can it i mari în ape
freatice i în soluri. Prezen a apelor freatice mineralizate situate la adîncime
critic sau subcritic , sau evolu ia solului pe material parental salifer (marne
sarma iene salifere), favorizat de climatul arid i / sau semiarid i de relieful plan
i / sau depresionar, determin apari ia pe profil a orizonturilor de tip sa i sc,
caracteristice solonceacurilor, soluri incluse în clasa salsodisoluri, sau a
subtipurilor salinizate, care apar in unor tipuri de sol incluse în alte clase de soluri
i care se grefeaz pe profilul solului la nivelul orizonturilor de suprafa .
Orizontul sa are o acumulare de s ruri solubile de peste 1,0g% pentru
s rurile anionului Cl- i de peste 1,5g% pentru s rurile anionului SO42-, în timp ce
orizontul sc eviden iaz un con inut de 0,1-1,0g/% pentru s rurile anionului Cl- i
între 0,15- 1,5g% pentru s rurile anionului SO42- .
Evapotranspira ia este considerat principala cauz de acumulare în sol a
s rurilor. Acumularea s rurilor are loc numai în cazul în care volumul de ap
evaporat dep e te volumul precipita iilor.
Gh. Ionescu-Sise ti, 1939, citat de E. Teodorescu-Soare, 1998, arat c
acumul rile masive de s ruri sunt caracteristice zonelor aride i semiaride, caz în
care evapotranspira ia poten ial este superioar evapotranspira iei reale, avînd un
deficit de umiditate, în general mai mare de 200 mm anual.
Acumularea s rurilor are loc dup transportul acestora, ca urmare a
evapor rii apei în care aceste s ruri au fost dizolvate. Salinizarea orizonturilor de

84
 !

la suprafa a profilului are loc prin intermediul curentului ascendant, respectiv apa
freatic mineralizat prezent la adîncime critic , se ridic prin capilaritate c tre
suprafa , unde este consumat de plant , sau se evapor , pe fondul precipit rii i
cristaliz rii s rurilor. S rurile u or solubile determin apari ia la suprafa a
profilului a eflorescen elor, a cristalelor de sare, sau a unei cruste de s ruri.

6.8. Procesul de sodizare sau alcalizare

Procesul de sodizare, sau alcalizare este cunoscut ca un proces tipic de

formare a solone urilor, proces prin care sodiul este adsorbit în complexul argilo-
humic al solurilor, pe fondul unor valori pH mai mari de 8,4 i al prezen ei
Na2CO3, NaHCO3.
Prin sodizare, la nivelul complexului adsorbtiv are loc o înlocuire a ionilor
dizolva i de Ca2+ i Mg2+, cu ioni Na+, determinînd formarea orizontului ac
(Na/T% =5-15%), sau a orizontului na (Na/T% >15%).
Caracterul chimic i fizic al solurilor care eviden iaz pe profil prezen a
unui orizont de tip ac sau na, determin dereglarea procesului de cre tere i
dezvoltare al plantelor, avînd ca efect diminuarea produc iei. În timp ce con inutul
de s ruri solubile este sc zut, ECe este mai mic de 40ds/m, valorile ESP sunt mai
mari de 15, iar indicele SAR are valori de peste 13, ceea ce arat un nivel ridicat
de Na+ în complexul adsorbtiv. Valorile pH sunt de peste 8,5, crescînd pîn la 10,
sau în unele cazuri chiar mai ridicate (N.C.Brady, 1995, citat de E.Teodorescu-
Soare, 1998).
Concentra iile ridicate ale ionilor de Na+, OH- i HCO3-, cumulate cu o
slab permeabilitate pentru ap , determin cre terea i dezvoltarea anormal a
plantelor de cultur . Valorile mari ale pH-ului sunt datorate hidrolizei
carbonatului de sodiu:
2Na+ +CO32+ H2O 2Na+ + HCO3- +OH-
Ionul de Na+ din complex este deasemenea hidrolizat:
MICELA + Na+ + H2O H+ MICELA + Na+ + OH-
Datorit dispersiei, sodiul are influen defavorabil asupra însu irilor
fizice. Structura agregatelor este distrus , porii sunt acoperi i cu materiale fine, iar
conductivitatea hidraulic i influen a apei sunt reduse la minim. Datorit

85
 !

dispersiei humusului, solurile sodice sunt decolorate la suprafa , (E.Teodorescu-

Soare, 1998).

6.9. Procesele vermice

Procesele vermice sunt caracteristice solurilor din zona de step i

silvostep . Aceste procese se desf oar pe fondul unei activit i intense a faunei.
Sub influen a ac iunii diverselor organisme din sol ( insecte, rîme, cîrti e, oareci,
popînd i, hîrciogi), o mare parte din masa solului este ingerat . O alt parte este
deplasat dintr-un orizont în altul, determinând atenuarea coprogen a limitelor
dintre orizonturi. Astfel, pentru zona de step , pe suprafa a de 1 ha, s-au num rat
circa 3000 de vizuini de popînd i i circa 40000 de galerii de oareci.( V. Dumitru
2005). Caracterele vermice se eviden iaz în denumirea solului, la nivel de subtip,
în cazul în care mai mult de 50 % din volumul orizontului supraiacent i peste 25
% din volumul orizontului subiacent sunt determinate de activitatea organismelor
din sol ( t.Puiu, 1980)..

6.10. Procesele vertice

Sunt caracteristice solurilor cu un con inut mai mare de 30% argil ,

predominant gonflant , cît i solurilor din zone climatice, unde în decursul anului,
perioadele umede alterneaz cu perioade secetoase. În perioadele secetoase, în
lipsa apei, materialul de sol sufer contrac ii puternice i apar cr p turi largi care
fragmenteaz masa solului. În perioadele umede, cu exces de ap , materialul de
sol desprins i depus la baza cr p turilor î i m re te volumul, elementele
structurale sunt presate, r sturnate sau întoarse i alunec unele peste altele,
schimbându- i pozi ia i determinînd formarea la suprafa a solului, a unui
microrelief de co cove sau de gilgai, cu numeroase microdenivel ri.Procesele
vertice determin apari ia la nivelul profilului de sol a unui orizont de tip y, care
se grefeaz pe un orizont de suprafa , care poate fi de tip Am, Ao, Au. Se noteaz
cu Ay, deoarece acest ortizont, chiar dac are culoare închis (neagr ), nu poate fi
molic sau umbric ( t.Puiu, 1980).
În solificare, împreun cu procesele men ionate anterior, ac ioneaz i
procese prin care materialul de la suprafa a profilului de sol poate fi deplasat ca
urmare a sediment rii, eroziunii, solifluc iunii i alunec rii. Aceste procese au

86
 !

deasemenea un rol determinant asupra evolu iei solurilor, men inînd solificarea în
stadii incipiente.

! & & & +$

7.1. Solu ia solului. Considera ii generale

Înc din primele studii asupra solului, principala aten ie a cercet rilor s-a
îndreptat asupra fazei solide a solului, care a fost considerat c reprezint solul
însu i. Faza lichid a solului, format din apa înc rcat cu substan e organice i
minerale fie dizolvate, fie dispersate coloidal era considerat drept un factor
variabil i mai pu in ca o parte component a solului. Apa din sol dizolv o serie
de substan e formînd o solu ie diluat foarte complex , în care diferite s ruri se
afl în stare ionic , coloidal sau molecular . Deci, apa lichid din sol nu este
pur , ci este înc rcat cu diferite substan e organice i minerale dizolvate, sau
dispersate coloidal i alc tuie te solu ia solului. Solu ia solului este o component
important a solului, deoarece reprezint mediul din care plantele î i extrag
substan ele nutritive. Solu ia solului ocup atît porii capilari cît i pe cei
necapilari.
F r ap , solul devine un corp inert i nu- i poate îndeplini principala
func ie, aceea de a între ine via a plantelor. De aceea, faza lichid trebuie s fie
considerat ca o component important a solului.
Solu ia solului este o component natural a solului i între ea i mediul
înconjur tor se stabilesc numeroase leg turi directe (R.L c tu u, 2000).
Principala surs de formare a solu iei solului este apa pluvial , în care s-au
dizolvat înc din atmosfer diferite substan e, în anumite procente.
Dintre gazele dizolvate în ap , cele mai importante sunt CO2, O2 i N2. La
temperatura de 200 C, raportul dintre acestea este urm torul: 57/2,1/1,0.
(R.L c tu u, 2000).

87
 !

Solu ia solului se formeaz sub ac iunea mai multor factori de mediu,

considera i ca surse de formare: apa din precipita ii, materia organic în curs de
descompunere, de humificare i mineralizare, materialul mineral al solului i roca
parental , complexul adsorbtiv argilo-humic, acidul carbonic i al i acizi,
microorganismele. Ace tia provoac i între in în sol numeroase procese de
dizolvare, disociere, adsorb ie etc. Apa din precipita ii, ajuns în sol, î i schimb
mult compozi ia din cauza diferitelor procese de alterare din sol: dizolvare,
hidratare, hidroliz , disociere, adsorb ie, schimb ionic etc. ( L c tu u).
Func iile solu iei solului sunt deosebit de importante:
prin compozi ia sa chimic complex i din cauza reînnoirii continue a
con inutului s u, îndepline te principalul rol de mediu nutritiv;
între solu ia solului i complexul adsorbtiv au loc permanente rela ii de
schimb reciproc de ioni;
complexul coloidal, prin procesele de adsorb ie i schimb de ioni, are
rolul de regulator al concentra iei, precum i a compozi iei chimice a
solu iei solului;
prin compozi ia i concentra ia ei, solu ia solului contribuie la
declan area, între inerea i desf urarea procesului de alterare a
materiei minerale din sol (disociere, hidratare, hidroliz , dizolvare etc.);
solu ia solului contribuie, de asemenea, la declan area i desf urarea
proceselor de transformare biologic a resturilor organice din sol,
precum i la humificarea i mineralizarea materiei organice.
Elementele componente ale apei din sol, care, împreun cu aceasta
reprezint solu ia solului, se afl atît în stare de dispersie ionic , cît i molecular
i coloidal .
Con inutul solului în ap , se exprim în procente de greutate sau în
procente din volum. Astfel, în solurile care au con inut sc zut de materie organic ,
se exprim în procente din greutate. În solurile care con in materie organic mult
(soluri de ser sau solarii etc.) se exprim prin procente din volum. Con inutul de
substan e organice i minerale din solu ia solului variaz de la un sol la altul,
precum i de la un anotimp la altul.
Concentra ia solu iei solului depinde de natura substan elor solubile ale
fazei solide:

88
 !

de gradul lor de solubilitate;

de puterea dizolvant a fazei lichide (care depinde de pH-ul solu iei, de
con inutul de acid carbonic, precum i de al i acizi);
de temperatur ;
de starea de umiditate a solului;
de activitatea microorganismelor;
de gradul de salinizare a solu iei solului.
Asupra concentra iei ionice a solu iei solului, influen eaz , de asemenea,
activitatea microorganismelor, precum i activitatea de absorb ie i schimb, a
r d cinilor plantelor. Al turi de acestea, se poate considera i interven ia
factorului antropic, prin diferite lucr ri tehnologice, cum ar fi: fertilizarea chimic
la sol, aplicarea de amendamente pe soluri acide i hiposodice, etc.
Exist o varia ie diurn i una sezonier a dinamicii concentra iei solu iei
solului.
Din cauza oscila iilor diurne ale concentra iei CO2 din sol, care este
maxim noaptea i minim ziua, are loc dizolvarea carbona ilor i înlocuirea
ionului de Ca2+ din complexul coloidal adsorbtiv al solului. Deci, se poate afirma
c în solu ia solului, concentra ia ionilor de Ca2+ este minim în timpul zilei i
maxim pe timpul nop ii.
Pe parcursul unui an de zile apar 2 etape: una de acumulare i una de
diluare.
Etapa de diluare a solu iei solului apare în perioadele mai umede din
toamn i iarn .
Etapa de acumulare a s rurilor în solu ia solului, începe prim vara i ine
pîn la sfîr itul sezonului estival. Astfel, din cauza perioadelor calde,
evapotranspira ia determin concentrarea solu iei solului care poate atinge un grad
de satura ie cu s ruri în jur de 400 mg/l.
Din cauza proceselor permanente de intrare-ie ire a apei pluviale i a
pierderilor prin absorb ia r d cinilor plantelor i prin eluviere, solu ia solului este
considerat un sistem deschis (R.L c tu u, 2000).
Concentra ia solu iei solului este influen at de umiditatea solului, precum
i de concentra ia s rurilor din sol.

89
 !

Concentra ia solu iei solului în func ie de umiditate i gradul de salinizare a solului

(Gh.Sandu, 1984, citat de R.L c tu u, 2000)

Con inutul de s ruri solubile din sol

Nivelul umidit ii Umiditatea (mg/100 g sol)
solului % Moderat Puternic F. puternic
Redus (<0,5)
(1,0) (2,0) (> 5,0)
Higroscopic 3 167 333 666 1670
Capilar-suspendat 12 42 83 167 417
Capilar-sprijinit 18 28 56 112 278
Capacitate de cîmp
26 19 38 79 192
pentru ap
Se observ c , concentra ia solu iei solului, scade de la nivelul umidit ii
higroscopice, pîn la umiditatea echivalent capacit ii de cîmp pentru ap .
De asemenea, se observ c odat cu cre terea nivelului de solubilizare de
la slab salinizat, pîn la foarte puternic, are loc i cre terea concentra iei solu iei
solului.

7.1.1. Leg tura dintre solu ia solului i faza solid

Pentru solu ia solului, faza solid mineral i organic reprezint sursa

principal de substan e minerale i organice care o compun. Solu ia solului se
alimenteaz din materia organic în curs de descompunere, din materia mineral
în curs de alterare, precum i din complexul adsorbtiv coloidal al solului.
Între cele 2 faze: solid i lichid nu se poate realiza i men ine un
echilibru în care s fie aplicabile legile generale ale solu iilor i care s fie
determinat de con inutul solului în ap i de valoarea constantelor de solubilitate
ale diferitelor substan e din faza solid . Cercet rile în domeniu eviden iaz o
realitate i anume, c atît compozi ia, cît i concentra ia în substan e minerale i
organice ale solu iei solului, sunt în permanen variabile în timp. Aceste dou
însu iri ale solu iei solului sunt determinate de: cantitatea, gradul de solubilitate,
natura substan elor solubile din faza lichid , puterea dizolvant a fazei lichide
(aceasta depinde de cantitatea de ap din sol) i de con inutul acesteia în acid
carbonic i în al i acizi), de temperatur , de intensitatea i natura proceselor
fiziologice i biochimice din sol (determinate de microorganisme i r d cinile
plantelor). Permanent, în sol exist în fiecare moment tendin a de realizare a unui
echilibru de solubilitate între faza solid i solu ia solului, dar în acela i timp i o
tendin i ac iune tampon (de amortizare) a varia iei concentra iei solu iei solului.
90
 !

De i permanent exist aceste 2 tendin e, de echilibrare i de tamponare,

solu ia solului sufer modific ri importante în decursul anului, sub aspectul
compozi iei i concentra iei, care sunt aproximativ paralele cu varia ia intensit ii
proceselor biochimice din sol.
De asemenea, se constat c , concentra ia solu iei solului în diferite
substan e organice i minerale este cu atît mai mare cu cît activitatea biologic
desf urat de microorganisme este mai intens (Chiri , 1955).
Deci, se poate spune, pe baza acestui paralelism, c atît compozi ia cît i
concentra ia solu iei solului nu pot fi doar rezultatul unui proces simplu de
dizolvare a fazei solide în apa solului. Aceste dou însu iri importante ale solu iei
solului sunt rezultatul unui permanent i dinamic schimb de materie, între faza
solid i lichid , precum i a unui complex de procese fizice, biochimice i fizico-
chimice foarte active.
Întrucît constitu ia fazei solide a solului, precum i procesele biochimice i
umiditatea solului sunt variabile de la un tip de sol la altul, rezult c i
compozi ia i concentra ia solului variaz cu tipul de sol.
Trebuie men ionat faptul, c atît concentra ia, cît i compozi ia solu iei
solului sunt legate strîns de condi iile de levigare din sol. Astfel, în soluri bogate
în s ruri solubile i humus, din areale aride, precum i în solurile fertilizate intens
cu îngr minte, concentra ia solu iei solului este mai ridicat în compara ie cu
solurile levigate i care nu au fost recent i permanent fertilizate chimic, unde
concentra ia s rurilor solubile este mai redus . Se constat un paralelism între
concentra ia solu iei solului în elemente minerale i gradul de satura ie cu baze al
complexului coloidal adsorbtiv al solului. Concentra ia este cu atît mai mare cu cît
gradul de satura ie în baze este mai ridicat.
Complexul coloidal, prin procesele de schimb i adsorb ie, reprezint un
rezultat al concentra iei i compozi iei solu iei solului.
Permanent, faza solid mineral i organic , aflat în descompunere,
cedeaz substan e minerale (ioni, acizi, baze, s ruri) i substan e organice, c tre
solu ia solului.

7.1.2. Compozi ia chimic a solu iei solului

Dup Michin, 1983 în solu ia solului se g sesc, în principal, dizolvate

s ruri de Ca, Mg, K, Na, NH4, s ruri ale acizilor minerali (azotic, azotos, sulfuric,
91
 !

clorhidric, fosforic, carbonic), diferi i compu i ai fierului, aluminiului,

manganului: CO2, NH4, diferi i acizi organici (humici, mai ales fulvici,
aminoacizi, acid acetic, amide, zaharuri, acid oxalic etc.). Cel mai abundent cation
este Ca2+. Magneziul se afl în cantitate de 1/16 – 1/20 fa de cantitatea de calciu,
iar amoniul apare la urm , fiind mereu absorbit i nitrificat.
În soluri din step i silvostep , propor ia de substan e minerale din solu ia
solului este aproximativ egal cu cea a substan elor organice.
În soluri din zone aride i în unele hidrisoluri, domin substan ele minerale
(Tîrziu, 1997). În solurile levigate de s ruri solubile, precum i în cele nefertilizate
chimic, predomin nitratul i bicarbonatul de calciu, pe cînd s rurile de tipul
sulfa ilor i clorurilor, apar în cantit i mici (urme de ordinul sutimilor de %). În
salsodisoluri, domin (în % mari), s rurile de tipul clorurilor i sulfa ilor.
În solurile hiposodice, con inutul în coloizi humici al solu iei solului poate
fi foarte ridicat. În solurile acide, solu ia solului con ine în dispersie coloidal ,
cantit i variate de acizi humici, hidroxid de Al3+, Fe3+, Fe2+, silice coloidal .
Con inutul solu iei solului în diferite specii de ioni depinde mult de starea de
umiditate a solului. Cînd solul are umiditatea la nivelul capacit ii pentru ap în
cîmp, con ine o solu ie mai diluat în ioni de Na+, K+, Ca2+, Mg2+, Cl-, NO-3 fa
de starea de umiditate mai sc zut . Concentra ia ionilor de fosfor variaz
independent de con inutul de umiditate din sol (Lixandru i colab., 1990), fiind
influen at de intensitatea proceselor biochimice.
Concentra ia ionilor din solu ia solului saturat cu ap (mg/l i me/l)
– dup Fried i Shapiro, 1961, cita i de Lixandru i colab., 1990
Valori Soluri acide Soluri calcaroase
Elementul extreme
mg/l me/l mg/l me/l
mg/l
Ca 20,0-1520 136 6,8 560 28
Mg 16,8-2400 45 3,8 168 14
K 7,8-390 27 0,7 39 1,0
Na 9,2-3450 23 1,0 667 29
N (NO-3) 9,9-3410 75 12,1 806 13
P(H2PO-4) 0,097-97 0,68 0,007 2,91 0,03
S(SO2-4) 9,6-14400 48 1,0 2304 48
Cl 7,1-8165 48 1,1 710 20

În solu ia solului, se constat c cantitatea de P2O5 este foarte mic fa de

rezerva solului în fosfor. Aceste cantit i mici nu sunt suficiente pentru nutri ia

92
 !

plantelor i realizarea de recolte mari. Con inutul de P2O5 se reînnoie te continuu

i repede din rezerva solului i din îngr mintele chimice aplicate la sol.
Rezerva solului este alc tuit din fosfa i insolubili i greu solubili, precum
i din fosfor din materia organic nehumificat i fosforul re inut de coloizii
electropozitivi.
C.Chiri , 1955, explic reînnoirea relativ u oar a acidului fosforic în
solu ia solului, prin cantitatea ridicat a rezervelor de acid fosforic din sol, fa de
cantitatea neînsemnat care trece în solu ie.
Dup C.Chiri , 1955, cantitatea de P2O5 din solu ia solului variaz între
valorile de 0,1 i 2 – 3 mg/l (la un hectar de sol agricol aproximativ 3000 tone, la
o umiditate de 15 % în solu ia solului se afl cam 1,5 kg P2O5). Dup Tîrziu, 1997
concentra ia solului în fosfor este diluat pîn la nivelul de 0,2 – 3 g/l.
Potasiul se afl în solu ia solului în cantit i ceva mai ridicate, totu i
concentra ia acestui macroelement nutritiv r mîne de regul , foarte mic . Dup
Chiri , 1955, în solurile lutoase, con inutul de potasiu din solu ia solului este mai
mic de 7,5 mg/l. Doar în solurile u oare acest con inut se poate dubla sau chiar
tripla (la un hectar de sol agricol care nu a fost recent fertilizat chimic cu
îngr minte potasice, cantitatea de potasiu din solu ia solului este de 1 – 5 g K2O,
destul de pu in fa de rezervele solului). Dup Tîrziu, 1997, concentra ia K2O este
de pîn la 7 g/l. Solu ia solului poate s între in bine vegeta ia, întrucît aceasta î i
reînnoie te în mod continuu con inutul de potasiu.
Concentra ia solu iei solului în potasiu, variaz pu in în func ie de
umiditatea solului.
Dup R.L c tu u, 2000, elementele chimice din solu ia solului apar atît
sub form ionic (anioni, cationi) cît i sub form de complec i (ace tia în
anumite condi ii pot predomina fa de ionii simpli). Dintre complec i, amintim
formele apoase: Si (OH)4, Al(OH)2, HCO3 în care Si4+, Al3+ i CO-3 ac ioneaz ca
un grup central, care atrage al i atomi sau molecule. Ionii asocia i: OH- i H+ se
numesc liganzi (termen utilizat normal în cazul anionilor sau moleculelor neutre
legate coordinativ de cationi metalici complec i, formînd chela i).
Exemplu de chela i ce con in 2 sau mai multe grup ri func ionale ale unui
singur ligand, legate coordinativ cu un cation metalic, formînd complec i. Este
cazul complexului format de cationul metalic Al3+ cu acidul citric

93
 !

[Al(COO)2COOH(CH2)2COOH] unde Al3+ leag coordinativ dou grupe COO- i

un grup COOH.
Liganzii pot veni în contact direct, sau prin intermediul unor molecule de
ap cu grupul central. Atunci cînd liganzii sunt în contact cu grupul central, prin
intermediul moleculelor de ap , întregul complex se nume te complex de
solvatare. Astfel de complec i de solvatare, pot fi realiza i de c tre cationi i ioni
liberi (OH-, Na+), care atrag dipolii de ap .
Dup Sposito, citat de L c tu u, 2000), prezent m principalele specii
ionice, din soluri alcaline i acide. Ordonarea lor (a ionilor simpli i complec i),
atît pe rînd, cît i de la stînga la dreapta, ine cont de sc derea concentra iei
acestora.
În solu ia unui sol pot ap rea între 100 – 200 complec i solubili, care
con in majoritatea, cationi metalici (complec i de tip chelat), precum i liganzi
organici.
Principalele specii chimice (ioni simpli i complec i din solu ia solului)
Cationul Soluri acide Soluri alcaline
Na+ Na+ Na+, NaHCO03, NaSO-4
Mg2+ Mg2+, MgSO04, Orgx Mg2+, MgSO04, MgCO30
Al3+ Org, AlF2-, AlOH2+ Al(OH)-, Org
Si4+ Si(OH)04 Si(OH)04
K+ K K+, KSO-4
Ca2+ Ca2+, CaSO04, Org Ca2+, CaSO04, CaHCO3
Cr3+ CrOH2- Cr(OH)-4
Cr6+ CrO2-4 CrO42-
Mn2+ Mn, MnSO04, Org Mn2+, MnSO04, MnCO03, MnB(OH)-4
Fe2+ Fe2+, MgSO04, FeH2PO-4 FeCO03, Fe2+, FeHCO-3, FeSO40
Fe3+ FeOH2+, Fe(OH)03, Org Fe(OH)03, org
Ni2+ Ni2+, NiSO4, NiHCO-3, Org NiCO03, NiHCO-3, Ni2+, NiB(OH)4
Cu2+ Org, Cu2+ CUCO03, org, CUB(OH)4-, CU[B(OH)4]04
ZnHCO-3, ZnCO03, org, Zn2+, ZnSO04,
Zn2+ Zn2+, ZnSO04, Org
ZnB(OH)04
Mo5+ H2MoO04, HMoO-4 HMoO-4, MoO2-4
Cd2+ Cd2+, CdSO04, CdCl- Cd2+, CdCl-, CdSO04, CdHCO-3
Pb2+ Pb2+, Org, PbSO04, PbHCO3 PbCO03, PbHCO-3, org, Pb(CO)2-, PbOH-
X org – complec i organici, de tipul complec ilor acidului fulvic, acidului
huminic etc.

94
 !

7.2. Reac ia solului

7.2.1. Considera ii generale

Reac ia solului este o însu ire chimic important i este determinat de

raportul dintre concentra ia ionilor de H+ (sub form de hidroniu H3O+) i ionii de
OH- din solu ia solului.
Însu irea solului de a disocia ioni de hidrogen (H+), sau hidroxil (OH-), la
contactul cu apa, este numit reac ia solului.

Aceast însu ire important pentru chimismul solului este hot rîtoare
pentru geneza i evolu ia solului.
Reac ia solului are un important rol în dinamismul proceselor de alterare a
p r ii minerale a solului, precum i în mineralizarea materiei organice, în
mobilitatea elementelor chimice din sol i în dinamica absorb iei elementelor
nutritive de c tre plant . Via a microorganismelor solului, precum i procesele
vitale din celula vegetal a plantelor, sunt condi ionate puternic de cantitatea de
ioni H+ din solu ia solului.
Al turi de ioni de H+ i OH- din solu ia solului, particip la reac ie i
coloizii solului (datorit caracterului lor acid sau bazic).
În parte, substan ele dizolvate în solu ia solului sunt disociate electrolitic
în ionii componen i respectivi. Chiar i apa este disociat în propor ie mic în ioni
de H+ i OH-. Anumite s ruri disociaz hidrolitic, iar ionii respectivi se combin
cu ionii apei, rezultînd acizi i baze. Aceste substan e rezultate, pot fi electroli i
puternici (cînd se disociaz complet în ionii respectivi) sau electroli i slabi (cînd
se disociaz foarte slab sau deloc).
Procesele de dizolvare i disociere care au loc permanent în sol, determin
anumite raporturi între cantit ile ionilor H+ i OH-.
95
 !

Prezen a în solu ia solului a bicarbona ilor i carbona ilor, a CO2, a

humusului acid, a microorganismelor, a secre iilor r d cinilor, determin
îmbog irea acesteia, în diferite concentra ii a ionilor de H+ i OH-.
Apa pur (f r CO2), con ine în stare disociat un num r de ioni de H+ egal
cu cel al ionilor de OH-, caz în care se consider c are o reac ie neutr .
Atunci cînd în solu ia solului predomin ionii de H+, se consider c
reac ia solului este acid , iar cînd predomin ioni de OH- , reac ia solului este
alcalin . Ionii de H+ i OH- prezen i în solu ia solului, provin din disocierea
electrolitic a unor compu i chimici, fie minerali (acizi sau s ruri), fie organici
(acizi huminici, acizi fulvici) sau organo-minerali. În cercet rile de agrochimie i
pedologie, ionii de H+ au o importan major atît pentru sol, cît i pentru
fiziologia plantelor. Obi nuit se vorbe te de aciditatea solului. Ionii de H+,
disocia i în solu ia solului, sunt determinan i ai acidit ii actuale sau disociate
(active), pe cînd ionii de H+ re inu i în complex i îngr minte func ionale i care
în anumite condi ii pot trece i ei în solu ia solului, sunt determinan i ai acidit ii
poten iale a solului.
Aciditatea care este determinat de to i ionii de H+ se nume te aciditate
total sau adsorbit (de neutralizare). Aceasta este egal cu suma acidit ilor
active i poten iale.
Ionii de H+ sunt cei mai mici ioni din sol (Ø = 0,10 – 0,12 Å unde
1 Å = 0,000000 1 mm) i prezint cea mai mare mobilitate în solu ia solului.
Avînd un volum foarte mic, o energie cinetic foarte mare i o puternic ac iune
polarizant asupra anionilor, ionii de H+ p trund foarte u or i se fixeaz rapid în
re eaua cristalin a silica ilor. În acest mod, sl besc leg tura oxigenului cu cationii
i u ureaz astfel îndep rtarea cationilor din re eaua cristalin a coloizilor minerali
argilo i. Astfel, ionii de H+ determin distrugerea re elei cristaline i ca urmare,
silica ii primari se desfac (în procesul alter rii) în componentele respective: baze,
hidroxizi de aluminiu i fier, silice coloidal , iar restul de mineral, de tipul
silica ilor primari, se afîneaz i se regrupeaz în minerale argiloase, care sunt
silica ii secundari.
De asemenea, în diferite procese de schimb, ionii de H+ ocup o pozi ie
excep ional , schimbînd u or diferi i cationi de la suprafa a coloizilor, fixîndu-se
puternic în complexul coloidal adsorbtiv al solului. Astfel, are loc procesul de

96
 !

podzolire, determinat de ac iunea destructiv a ionilor de H+ asupra silica ilor

primari, precum i asupra argilei, conjugat cu ac iunea acizilor fulvici.
Dominan a ionilor de H+ în solu ia solului determin o reac ie acid , iar
dominan a OH- în solu ia solului determin o reac ie alcalin . Atunci cînd ionii de
H+ se g sesc în echilibru cu ionii de OH-, reac ia solului este neutr .

7.2.2. No iunea de pH

Atunci cînd într-o solu ie, într-un anumit volum, se afl acela i num r de
ioni H+ i ioni OH- , se spune c reac ia acelei solu ii este neutr . Cînd ionii H+
sunt într-un num r mai mare decît ionii OH-, reac ia este acid . Cînd ionii OH-
sunt într-un mai mare fa de ionii H+, reac ia este alcalin .
Apa pur , f r CO2 are în stare disociat un num r egal de ioni H+ i ioni
OH- i de aceea are o reac ie neutr . Con ine la un litru, acela i num r de ioni de
H+ i OH- , adic acela i num r de ioni-gram de H+ i OH-. La temperatura de 250
C (o temperatur de lucru utilizat frecvent în laboratoare), concentra ia activ a
ionilor H+ (cantitate/litru) este de 1– 10-7 (sau 1/10.000.000), ioni-gram/litru adic
1 litru de ap con ine 10-7 ioni gram H+, precum i tot aceea i concentra ie a
ionilor de OH-.
Se poate spune în loc de 1/10.000.000 ioni – gram/litru i invers: 1 ion-
gram la 10.000.000 litri.
Pentru aceast stare de fapt, în loc s se spun c apa pur , sau o oarecare
solu ie neutr con ine la litru 10-7 ioni-gram H+ , sau c are o concentra ie C H+ =
10-7 se folose te no iunea de pH, spunîndu-se c are un pH = 7 (Chiri , 1955).
pH-ul este logaritmul zecimal, cu semn schimbat al concentra iei hidrogenului;
log C H+ = log 10-7, adic pH = - log aH+, unde:
a – concentra ia ionilor de H+.
No iunea pH sau pouvoir hydrogène (pondus hydrogeni) a fost introdus
de Sörensen în 1909; prin aceast no iune, acesta a denumit activitatea ionilor H+
din solu ii acide foarte diluate. Deci pH sau indicele ionilor de hidrogen este
logaritmul zecimal cu semn schimbat al activit ii ionilor H+ dintr-o solu ie: pH
log 1/AH+ = -log AH+ (unde AH+ concentra ia ionilor de H+).
În chimie i agrochimie se utilizeaz frecvent termenul de concentra ia
ionilor de H+, astfel c ecua ia aceasta se poate scrie:

97
 !

1
pH = log = − log( H + )
AH
Apa pur , distilat , disociaz în ioni H+ i OH- , între care conform legii
ac iunii maselor, apare rela ia:

H2O <=>H+ + OH-

( H + ) ∗ (OH − )
= K sau K H2O = (H+) * (OH-)
H 2O

Doar o parte mic din moleculele de ap se disociaz i ca atare, se poate

spune c concentra ia în molecule de ap nedisociat este egal cu cantitatea total
de ap (Tîrziu, 1997). Pentru un mol-gram rela ia este:

(H+) ⋅ (OH-) = K = 10-14

Deci, produsul dintre concentra ia ionilor H+ i OH- este constant la

aceea i temperatur .
K – constanta de disocia ie a apei pentru o anumit temperatur sau mai
este denumit drept produs ionic. Acest produs ionic, pentru ap la temperatura de
250 C, este de 10-14. Apa neutr are concentra ia ionilor H+ = ioni OH-, de unde
rezult :
(H+) (OH-) = 10-7 ioni gram/l solu ie i pentru cologaritmul concentra iei
ionilor se noteaz cu pH (denumit i exponentul hidrogenului sau poten ialul de
hidrogen).
Altfel spus, produsul ionic al apei (K) în cazul disocierii acesteia, rezult
din ecua iile:
Kw = CH+ * COH- = 10-14 la temperatur constant de 250 C sau
- log CH+ - log COH- = - log 10-14 sau,
- log (H+) – log (OH-) = 14 sau,
pH – pOH = 14
unde: p = - log

98
 !

Rezult c nu este necesar s determin m ambele valori, pH i pOH,

deoarece calculînd una dintre ele, rezult automat valoarea celorlalte constante
ionice pentru aceea i temperatur constant .
Adic :
dac C H+ = 10-7, COH- = 10-7, adic pH = 7 i pOH = 7
dac CH+ = 10-6; COH- = 10-8 adic pH = 6 i pOH = 8
dac CH+ = 10-8; COH+ = 10-6 adic pH = 8 i pOH = 6

Pentru pH, exist i o alt denumire (pe lîng cea de concentra ia ionilor
de hidrogen, sau raportul dintre ionii de H+ i OH-) i anume aceea de putere sau
exponent la care trebuie ridicat cifra 10 pentru a ob ine concentra ia activ a
ionilor de H+. La temperatur constant de 250 C, pH-ul poate lua valori cuprinse
între 0 – 14. Dac concentra ia ionilor de H+ este mai mare de 10-7, reac ia va fi
acid (adic pH este mai mic de 7).
Dac concentra ia va fi mai mic de 10-7 atunci reac ia este alcalin (adic
pH este mai mare de 7). La temperaturi între 0 – 600 C, valoarea maxim a pH-
ului pentru produsul ionic al apei, este 10-14,94, respectiv 10-13,02
i de aceea este
nevoie s se fac mereu corec ii ale valorii pH, func ie de temperatur .
Apa din ploi, sursa principal de formare a solu iei solului, nu este pur
pentru c are dizolvat o anumit cantitate de CO2 i de aceea are un pH acid, în
jur de 5,70 (la o concentra ie de CO2 de 0,03 %) i de 5,22 (la o concentra ie de
CO2 de 0,3 %.
Limite de apreciere a reac iei solului (dup ICPA Bucure ti, 1987), în valori pH în
extract apos (sol: solu ie = ½,5)

Reac ia Limite pH Reac ia Limite pH

Extrem de acid < 3,5 Neutr 6,9-7,2

Foarte puternic acid 3,6-4,3 Slab alcalin 7,3-7,8;7,9-8,4
Puternic acid 4,4-5,0 Moderat alcalin 8,5-9,0
Moderat acid 5,1-5,4; 5,5-5,8 Puternic alcalin 9,1-9,4
Foarte puternic alcalin 9,5-10,0
Slab acid 6,9-6,4;6,5-6,8
Extrem de alcalin > 10,0

În cazul solurilor din România, valorile pH sunt cuprinse între 3,5 i 9,5.
Solurile cu reac ie acid (cu pH-ul sub 6,0), precum i cele cu reac ie
alcalin (cu pH-ul peste 8), trebuie ameliorate cu ajutorul amendamentelor
calcaroase pe soluri acide i cu ghips i fosfogips pe soluri alcaline.

99
 !

Pe lîng plantele de cultur care au cerin e deosebite fa de reac ia solului,

men ion m c i microorganismele din sol au de asemenea, diferite cerin e fa de
pH. De exemplu, bacteriile prefer o reac ie în jur de neutru i slab acid (pH –
6,8), pe cînd ciupercile prefer o reac ie acid (pH 4-5).
Valori ale pH-ului solu iilor unor s ruri, întîlnite în soluri
(dup Sandu, 1984, citat de L c tu u, 2000)

pH
Natura s rurilor
Na2CO3 12-13
CaCO3 f r accesul CO2 10,20
CaCO3 cu accesul CO2 8,48
MgCO3 11,47
Ca(HCO3)2 6,13-8,40
NaHCO3 8,50-9,50
CaSO4 7,00
H2O 6,7-7,1
Na2SO4, MgSO4, NaCl, MgCl2 6,3-6,5-6,8
NH4Cl 4,7
H2CO3 3,9-5,7
Kal(SO4)2, AlCl3 2,0-4,0

Intervale optime de pH pentru culturi de cîmp, legume, pomi i vie

(Davidescu i colab., 1999)
Limite
Planta Limite PH Planta
pH
1) Plante de cîmp i
2) Legume
furajere
a) Mijlociu tolerante la
a) Tolerante la aciditate 4-6
aciditate
Ov z 5,0-6,0 Tomate 5,5-7,0
Cartof 5,0-6,0 Hrean 5,5-7,0
Lupin galben 5,0-6,0 Castrave i 5,5-7,0
Festuca ovina 4,5-6,0 Pepene verde 6,0
Festuca pratensis 4,5-7,0 Morcov 5,5-7,0
Secara 5,0-6,0 Spanac 6,0-7,0
Festuca rubra 5,5-6,5 b) Tolerante la alcalinitate
b) Mijlociu tolerante la
5-7 Salat 6,0-7,5
aciditate
Hri ca 5,5-7,0 Varz 6,7-7,4
Grîu 5,5-6,5 Conopid 7,0-8,0
Tutun 5,5-7,5 Praz 7,0-8,0
Porumb 5,5-7,5 Sfecl ro ie 7,0-8,0
Timoftic 5,5-8,0 3) Vi -de-vie 5,5-6,3
In fuior 6,0-6,5 4) Pomi i arbu ti fructiferi
Cînep 6,0-7,0 a) Toleran i la aciditate
Golom 6,0-7,0 Agri 4,6-4,8
Fasole 6,0-7,5 Zmeur 5,0-6,0
b) Mijlociu tolerante la
c) Tolerante la alcalinitate
aciditate
Floarea soarelui 6,0-7,5 Citrice 5,0-7,0
Mu tar 6,0-7,5 M r (soiuri nordice) 5,5-7,0

100
 !

Firu 6,0-7,5 Cire 5,8-7,0

In ulei 6,0-8,0 Piersic 6,8-7,0
Lucern 6,5-8,0 P r 6,0-7,5
Orz 6,5-8,0 Coac z 6,0-7,0
Sfecl zah r 7,0-7,5 Prun 6,0-7,0
Sfecl furajer 7,0-8,0 Cais 7,0
Rapi 7,0-8,0 Vi in 7,0
c) Tolerante la alcalinitate
M r soiuri sudice 7,0-7,5
Smochin 7,0-7,5
Gutui 7,0-8,0
Migdal 7,0-8,0

Asimilarea nutrien ilor de c tre plante i microorganisme este influen at

de reac ia solului. Oligoelementele sunt asimilate mai u or în mediu acid i mai
greu i mediu alcalin.
Elementele Ca i Mg sunt mai u or asimilate în cazul reac iei neutru – slab
alcaline (pH-ul 7– 8,5). Azotul este u or asimilat în condi ii de reac ie slab acid
(pH-ul 6,0 – 6,8).
Solurile prea acide i prea alcaline au însu iri fizice nefavorabile: structur
degradat , porozitate mic , regim aerohidric deficitar.
Prezint însu iri chimice i biologice nefavorabile mai ales solurile
alcaline, în care este prezent soda Na2CO3, care arde r d cinile plantelor i duce
la blocarea unor microelemente (Bo, Zn, Cu, Mo).

! & )* #+ )* #
$

Propriet ile fizice ale solului au influen major asupra modului în care
solul func ioneaz în cadrul unui ecosistem. Cre terea i dezvoltarea plantelor,
cît i regimul apei i a solu iei solului sunt intens legate de propriet ile fizice
ale acestuia. Culoarea solului, textura, structura i celelalte propriet i fizice
sunt criterii în clasificarea diferitelor tipuri de sol.

101
 !

Textura solului define te m rimea particulelor de sol în timp ce structura

acestuia face referiri la modul în care aceste frac iuni sunt dispuse împreun ,
definind natura sistemului de pori i canale în sol.
Materia organic ac ioneaz ca un liant între particulele individuale de sol,
determinînd formarea unor grup ri sau agregate de sol.
Solul este un sistem complex, constituit din faz solid , lichid i
substan e gazoase, în care faza lichid i gazele ocup spa iile poroase dintre
particulele solide.

Propriet ile fizice fac referire direct asupra naturii fazei solide a solului,
cu impact asupra regimului de ap i aer în sol. Împreun , structura i textura
solului ajut la determinarea capacit ii de aprovizionare cu nutrien i a fazei solide
a solului i a capacit ii solului de a re ine i conduce apa i aerul necesare
activit ii radiculare a plantelor.
De asemenea, propriet ile fizice ale solului dau indica ii asupra modului
de prelucrare mecanic a acestuia, cît i asupra eroziunii.
Faza solid a solului ocup aproximativ 45- 60% din volumul acestuia i
este constituit din substan e în stare de dispersie molecular i ionic , coloidal i
grosier . Componenta principal este reprezentat de cuar i de mineralele
cristalizate din clasa silica ilor. Textura solului face referire la m rimea i
propor ia particulelor, respective a frac iunilor granulometrice ce alc tuiesc solul,
excluzînd substan ele în stare molecular i ionic , precum i humusul. Stabilirea
compozi iei granulometrice face referire la determinarea unor grupe de particule,
denumite frac iuni granulometrice. A. Canarache (1990), define te particula
elementar , ca fiind particula mineral solid , silicatat , care nu poate fi divizat

102
 !

prin tratamente fizice sau chimice simple, în alte particule mai mici. Textura
solului este dat de con inutul procentual cu care frac iunile granulometrice cu
diametrul mai mic de 2 mm ( argil , lut sau praf i nisip ), care particip în
definirea unei probe de sol.

8.1. Sisteme de frac iuni granulometrice

Particulele cu dimensiuni cuprinse între anumite limite au propriet i

specifice, formînd o categorie de particule, respectiv grupe sau frac iuni
granulometrice. Cu cît gradul de m run ire este mai avansat, cu atît suprafa a i
num rul particulelor este mai mare.
Num rul i suprafa a particulelor în func ie de gradul de m run ire
(Gr. Obrejanu, St. Puiu, 1972)
Suprafa a total a
Categoria de particulelor
∅ mm Nr. particule/g
particule
1 g/cm3
Nisip grosier 2,0 - 0,2 90 - 720 11 - 23
Nisip fin 0,2 - 0,02 720 - 46000 24 - 91
Praf 0,02 - 0,002 46000 - 5776000 91 - 454
Argil > 0,002 5776000 - 90260853 454 - 8000000

În definirea texturii solului sunt folosite numai frac iunile granulometrice

de nisip, praf i argil . A. Canarache (1990), indic c între frac iunile
granulometrice, exist corela ii foarte distinct semnificative: argila coloidal
(diametrul mai mic de 0,002mm) i argila fizic (diametrul mai mic de 0, 01mm).

La stabilirea grupelor de particule granulometrice sunt utilizate diferite

sisteme de clasificare. Sistemul roman de clasificare (sistemul Atterberg), este
adoptat cu unele complet ri, dup clasificarea elaborat de Societatea
Interna ional de tiin a Solului ( S.I.S.S.).
103
 !

Sistemul Atterberg de clasificare a fra iunilor granulometrice

– Argil 0,002 mm
– Praf 0,002mm ...0,002 mm
– Nisip fin 0,2mm ...0,02 mm
– Nisip grosier 2,0mm ...0,2 mm
– Pietri 20mm ...2,0 mm
– Pietre 200mm ...20 mm
– Bolovani > 200 mm

Sistemul Kacinski de clasificare a fra iunilor granulometrice

– Argil 0,001 mm
– Praf: fin 0,005 ..... 0,001 mm
– Praf mediu 0,01 ..... 0,005 mm
– Praf mare 0,05 ..... 0,01 mm
– Nisip fin 0,25 ..... 0,05 mm
– Nisip mediu 0,50 ..... 0,25 mm
– Nisip grosier 1,0 ..... 0,50 mm
– Pietri 3 ..... 1,0 mm
– Pietre ..... > 3,0 mm

Sistemul american de clasificare a fra iunilor granulometrice

– Nisip 2,00 ..... 0,05 mm

– Praf 0,05 ..... 0,002 mm
– Argil > 0,002 mm

Diametrul maxim de 2,0 mm al particulelor elementare al p r ii fine a

solului, este considerat ca limit de separa ie între p mîntul fin i scheletul
solului., deoarece la aceast dimensiune, capacitatea materialului de re inere a
apei este sc zut , pe fondul unei unei permeabilit i marite pentru ap i aer.

8.1.1. Caracterizarea solurilor dup textur

În func ie de con inutul în frac iuni granulometrice, solurile sunt numite

nisipoase, lutoase, argiloase, nisipo-lutoase, luto-argiloase etc.
1. Solurile nisipoase sunt constituite aproape în întregime din nisip i
prezint un con inut maxim de 12% praf i 10% argil . Datorit acestui aspect,
solurile nisipoase prezint permeabilitate mare pentru ap i aer, nu au structur ,

104
 !

coeziune i plasticitate, sunt s race în humus i elemente nutritive, se înc lzesc

repede i puternic, sunt spulberate de vînt i prezint fertilitate redus .
2. Solurile nisipo-lutoase sunt constituite din 75 - 85 % nisip. În cazul
unui con inut bun de humus, ele prezint o fertilitate ridicat . Propriet ile fizice,
fizico-chimice, mecanice i biologice sunt bune.
3. Solurile luto-nisipoase au un con inut de nisip între 60- 85% i de
maxim 20 % argil . Pe aceste soluri se dezvolt în condi ii bune o vegeta ie
forestier .
4. Solurile lutoase. Cele trei frac iuni granulomerice, argil , praf i nisip
particip în alc tuirea probei de sol în cantit i aproximativ egale, respectiv 10-
30% argil , 15- 32% praf i maxim 65% nisip. Prezint o permeabilitate moderat
pentru ap i au capacitate de absorb ie, re inînd astfel substan ele nutritive.
5. Solurile luto-argiloase con in circa 42,5% argil i circa 15- 32,5%
praf, avînd propriet i fizico-mecanice bune, asem n toare solurilor lutoase.

Diagrama triunghiular a texturii (dup F. Filipov,2003)

G – texturi grosiere (N – nisip, U – nisip lutos)

M – texturi mijlocii (S – lut nisipos, L –lut)
F – texturi fine (A – argil , T –lut argilos)

105
 !

În clasele texturale N i U sunt incluse 3 subclase texturale care sunt definite

în func ie de valoarea raportului dintre nisip fin i nisip grosier.
6. Solurile argiloase. Con in un minim de 55% argil i un maxim de 40%
praf i 45% nisip. Frac iunea granulometric de argil fiind dominant , aceste
soluri prezint o permeabilitate redus pentru ap i aer, re in puternic apa; au o
capacitate de absorb ie mare, capacitate de schimb cationic ridicat , plastiticitate
i aderen puternic . În perioadele cu exces de ap î i m resc volumul iar în stare
uscat au o contrac ie puternic , se lucreaz greu, reclamînd un consum mare de
energie motiv pentru care au fost denumite soluri grele. Au o fertilitate ridicat iar
pentru îmbun t irea propriet ilor fizice, hidrofizice, mecanice i de aera ie sunt
necesare m suri ameliorative: aplicarea de substan e fertilizante organice, lucr ri
agrotehnice efectuate la timpul optim, cultivarea în asolament a plantelor perene,
etc.

8.2. Structura solului

V.R.Wiliams (1950) consider c structura solului este tr s tura de baz de

care depinde fertilitatea acestuia. Particulele elementare ale solului sunt organizate
la nivel superior în forma ii complexe, care constituie structura.
Agregatele structurale ale solului rezult prin asocierea i agregarea
particulelor elementare de sol. C Chiri (1955) arat c , în majoritatea cazurilor,
agregatele structurale au rezultat prin fragmentarea masei de sol i nu prin
agregarea particulelor elementare. A. Canarache (1991), pe baza celor amintite
anterior, folose te un termen cu arie mai larg , acela de “element structural”, pe
care îl define te ca fiind: o unitate complex format în procesul de pedogenez i
care este constituit din mai multe particule primare i / sau microagregate de
sol, alipite sub ac iunea unui agent de agregare sau rezultat din fragmentarea
solului.

8.2.1. Principalele tipuri de structur

Diversitatea formei i m rimii agregatelor, cît i caracterele diferite ale

suprafe elor i muchiilor elementelor structurale, determin prezen a în sol, la
nivelul diferitelor orizonturi, a mai multor tipuri morfologice de structur . În cazul
solurilor de pe teritoriul României, pentru cazul solurilor structurate, întîlnim

106
 !

urm toarele tipuri de structur : glomerular , gr un oas (granular ), poliedric ,

prismatic columnar , lamelar i lenticular .
Structura glomerular prezint agregate de form sferic , cu diametrul
între 0,2 - 5 mm, sunt poroase în interior, avînd conturul ondulat, iar prin ap sare
se desfac în agregate mai mici. Acest tip de structur este caracteristic
orizonturilor de bioacumulare de tip A (cernoziom, rendzin i ro cat-brun etc.).
Structura gr un oas . În cadrul structurii gr un oase, forma agregatelor
este sferic , cu diametre cuprinse între 5- 10 mm. Agregatele structurale prezint
în interior o porozitate mai redus , fiind mai îndesate i mai compacte. Este
caracteristic , orizonturilor cu humus al solurilor cultivate, solurilor de p dure i
paji tilor.
Structura poliedric subangular (alunar ), prezint agregate rotunjite,
cu diametrul cuprins între 0,5- 3 mm (fe e curbe i rotunjite). Se întîlne te în
orizonturile de tip Bv (cu un con inut moderat de argil ) i în orizonturile de
tranzi ie de tip AB i EB.
Structura poliedric (nuciform ). Agregatele sunt aproape rotunde, cu o
dezvoltare egal pe cele 3 direc ii spa iale i un diametru cuprins între 0,5 - 2 cm,
cu fe e neregulate, m rginite predominant de muchii. Acest tip de structur , este
caracteristic orizonturilor de tip Bv, Bt sau în cazul orizonturilor de tranzi ie de
tip AB sau EB.
Structura prismatic , prezint fragmente în form de prism , avînd
dimensiuni între 3 - 5 cm. Este caracteristic orizonturilor de tip Bv.
Structura columnar prezint agregate prismatice, rotunjite în partea
superioar . Este caracteristic orizonturilor de tip Btna, întîlnite la solul de tip
solone .
Structura lamelar ( istuoas ). Agregatele sunt alungite, avînd fe e de
separa ie plane, cu dimensiuni între 3- 5 mm. Este întîlnit în cadrul solurilor
luvice (luvosoluri), la nivelul orizontului E.
Structura lenticular . Agregatele au aspect lenticular, cu dimensiuni
cuprinse între 1- 3 mm i cu suprafe e curbate. Este caracteristic solurilor formate
i evoluate pe marne, marne argiloase, marne istuoase etc.

107
 !

În cazul solurilor nestructurate, particulele elementare sunt necoezive i

dispuse mai mult sau mai pu in îndesat, uneori cimentate într-o mas de sol
nefragmentabil . Tipurile de structur întîlnite în cazul solurilor nestructurate
sunt: masiv i monogranular .
Structura masiv . Particulele minerale sunt consolidate sau cimentate,
masa întregului orizont sau a unei p r i din orizont este nefragmentabil în
elemente structurale.
Structura monogranular . Particulele elementare ale orizontului
pedogenetic sau a unei p r i dintr-un orizont nu sunt grupate în elemente
structurale.

8.3. Densitatea solului (D)

Densitatea solului este cunoscut i sub denumirea de greutate specific

(GD), fiind definit ca mas a unit ii de volum a particulelor solide.
G
D sau Gs =
Vpt
În sistem metric, densitatea particulelor poate fi exprimat cu termenul de
megagrame pe m3 (Mg/m3). Astfel, dac 1 m3 de particule solide cînt re te 2,6
Mg, densitatea particulelor este de 2,6 Mg/m3 (care poate fi exprimat i în grame
3
pe centimetru cub (g/cm ). Densitatea depinde de compozi ia chimic i de
structura cristalin a particulelor minerale, nefiind afectat de porozitate. A adar
densitatea particulelor nu este în raport cu dimensiunea particulelor sau cu modul
de aranjare a acestora (structur ):

8.4. Densitatea aparent (Da)

Este cunoscut i sub denumirea de greutate volumetric (Gv) i reprezint

greutatea unit ii de volum total al solului uscat la 1050 C, în structur natural i
se exprim în grame de sol uscat pe 1 cm3.
G
Da sau Gv =
Vt
Da sau Gv = densitatea aparent ;
G = greutatea unei probe de sol uscat la 1050 C;
Vt = volumul total (volumul particulelor + volumul porilor).

108
 !

Datorit faptului c în calculul densit ii aparente intervine Vt (volumul

total) adic volumul ocupat de particulele solide, cît i de spa iile libere dintre
particule (porii), valorile densit ii aparente sunt mult mai mici decît ale densit ii
fiind cuprinse de obicei între 1 i 2. Factorii de care depinde densitatea aparent a
unui sol sunt: compozi ia mineralogic , con inutul solului în materie organic i în
special modul de a ezare a particulelor solide în masa solului (tasare respectiv
afînare).

8.5. Porozitatea solului

Sub aspectul dimensiunilor porilor i a volumului total al spa iului poros

(spa iu lacunar), avem o varia ie în func ie de modul de a ezare (afînat sau
îndesat) al elementelor texturale i structurale. Porozitatea total a solului este
exprimat în % din volumul total al acestuia:

Da
P % = 100(1 − )
D
Porozitatea total este constituit din porozitate capilar , (pori cu diametrul mai
mic de 1 mm) i porozitate necapilar , (pori cu diametrul mai mare de 1 mm),
cunoscut i sub denumirea de porozitate de aera ie. Porozitatea de aera ie
reprezint porii ocupa i cu aer cînd solul are o umiditate la nivelul capacit ii de
camp i se calculeaz cu urm toarea formul :

Pa = Pt - CC x Da
Situa ia optim , sub aspectul porozit ii, este întîlnit la solurile cu textur
mijlocie i structur glomerular , ce au o porozitate total de 50 - 60 % din care
peste jum tate o reprezint porozitatea necapilar sau de aera ie.
La solurile cu textur argiloas porozitatea de aera ie este mai mic decît
în cazul solurilor cu textura grosier i, de asemenea, solurile nestructurate
prezint valori mai sc zute ale porozit ii de aera ie decît cele structurate.

Propriet i fizico-mecanice ale solului

8.6. Coeziunea solului

Particulele elementare i agregatele structurale ale solului sunt lipite între

ele prin for e de atrac ie reciproc , no iune cunoscut sub denumirea de "coeziune
a solului". Aceast coeziune este determinat de atrac ia electrostatic dintre ioni,
109
 !

de atrac ia molecular , de coagularea coloizilor solului, de for ele capilare, de

a ezarea compact a particulelor elementare, de cimentarea acestor particule cu
compu i chimici insolubili, de substan ele organice din sol rezulate ca urmare a
ac iunii microorganismelor.

Coeziunea solului este influen at de textura, structura, nivelul varia iei de

umiditate a acestuia, de con inutul în humus i de natura cationilor adsorbi i.
Astfel, în cazul nisipului, coeziunea manifestat prin punctele de contact ale
particulelor este foarte sc zut i aceasta numai la un anumit grad de umiditate.
Particulele de argil prezint o coeziune foarte ridicat în special în stare uscat .
La umiditate ridicat , coeziunea solului scade datorit atenu rii atrac iei
particulelor solide, în prezen a moleculelor de ap . În cazul solului cu structura
distrus sau slab dezvoltat , particulele elementare au o a ezare îndesat masa
solului prezentînd o coeziune ridicat (num r mai mare de particule). Coeziunea
se refer la întreaga mas a solului, însumînd coeziunea dintre particulele ce
alc tuiesc agregatele i coeziunea dintre particulele masei nestructurate (coeziune
global ).

8.7. Aderen a solului

Este cunoscut i sub denumirea de adeziunea solului, reprezint

proprietatea pe care o au particulele de sol ca, la un anumit grad de umiditate
(solul umezit la consisten a plastic lipicioas ), s se lipeasc de piesele active ale
utilajelor i ma inilor agricole cu care vin în contact. Adeziunea este dat de
for ele de atrac ie dintre particulele de sol i suprafa a uneltelor i utilajelor prin
intermediul peliculelor de ap

Aderen a solului se manifest , în special la umiditatea corespunz toare

limitei superioare a plasticit ii, în intervalul 16 - 40 % umiditate), în timp ce sub
limita inferioar a plasticit ii (< 16 % umiditate) solul nu ader , se m run e te
u or, avînd o rezisten specific mic la prelucrarea mecanic . . For ele de
atrac ie manifestate între particulele de sol, devin mai mici decît cele manifestate
între particule i obiectele cu care acestea vin în contact.

110
 !

8.8. Plasticitatea solului

Plasticitatea reprezint proprietatea solului ca la o anumit umiditate, (

într-un anumit interval de umiditate), sub ac iunea unor for e mecanice exterioare,
s - i modifice forma f r a se rupe (f r a se cr pa sau sf rîma) i de a- i p stra
aceast form i s-o men in i dup încetarea for ei i pierderea apei (dup
uscare). Cantitatea minim de ap la care apare plasticitate reprezint limita
inferioar a plasticit ii, iar cantitatea maxim de ap pîn la care se men ine este
denumit limita superioar a plasticit ii..

Indicele de plasticitate define te domeniul de umiditate la care solul este

plastic:

Ip = W1 – Wp în care:
Ip = indicele de plasticitate;
W1 = limita superioar de plasticitate;
Wp = limita inferioar de plasticitate.
Pentru valori mari ale indicelui de plasticitate, intervalul optim de
umiditate, în vederea efectu rii lucr rilor solului, este foarte mic. În cazul unui
con inut sc zut de ap al solului ar tura este prea bolov noas , iar în cazul unui
con inut mare de ap al solului, ar tura prezint brazde sub form de curele.

8.9. Consisten a solului

Prin consisten a unui sol se în elege modul de comportare a agregatelor de

sol sub ac iunea de rupere sau deformare mecanic la diferite st ri de umiditate,
cît i tendin a acestuia de a adera la corpuri str ine.

Factorii care influen eaz asupra consisten ei solului sunt: textura i

structura solului, con inutul de humus, natura mineralogic a argilei, starea de
umiditate.
Consisten a cre te odat cu cre terea gradului de dispersitate a materiei.
Cu cît un sol are o structur mai bun , cu atît consisten a este mai mic
(excep ie solurile nisipoase).
Humusul are consisten a mai mare decît praful i nisipul dar mai mic
decît argila, avînd un efect moderat asupra consisten ei solurilor.

111
 !

Consisten a se m soar cantitativ prin: rezisten a la penetrare la umiditatea

corespunz toare a 50% din capacitatea capilar i prin compactitate sau prin
coeziune global . În practica agricol , condi iile optime corespund consisten ei
friabile, respectiv unei umidit i sub limita de fr mîntare la care solul se lucreaz
u or.

8.10. Contrac ia i gonflarea solului

Procesul prin care masa solului î i mic oreaz volumul, ca urmare a

sc derii umidit ii, prin pierderea apei (uscare), poart denumirea de contrac ie a
solului.

Contrac ia este fenomenul invers gonfl rii. Contrac ia se manifest cu

intensitate în cazul solurilor bogate în particule elementare de argil în cazul
solurilor cu structur distrus sau slab structurate, i în cazul solurilor cu un
complex saturat în baze.

Pe m sur ce solul pierde apa (uscare), presiunea capilar cre te,

particulele elementare se apropie unele de altele, avînd ca efect formarea la
suprafa a solului a cr p turilor i, în unele cazuri, ruperea r d cinilor (perioadele
secetoase). Deosebim în mod curent contrac ie liniar i contrac ie de volum.
Contrac ia liniar este dat de diferen a dintre lungimea probei înainte i dup
contrac ie, raportat la lungimea dinaintea contrac iei i înmul it cu 100 pentru
exprimare procentual .

Procesul de m rire a volumului total al solului, determinat de cre terea

umidit ii, poart denumirea de gonflare. Gonflarea este proprietatea prin care
solul î i m re te volumul specific prin îmbibare cu ap . Intensitatea gonfl rii i
contrac iei unei probe de sol este dat de coeficientul de extensibilitate liniar sau
de indicele de contrac ie:
1

COLE =
DAo 3
−1 IC =
(DAo − DAw )
DAw W

COLE – coeficient de extensibilitate liniar ;

IC – indicele de contrac ie (g/cm3);
DAo – densitatea aparent a solului uscat (g/cm3);

112
 !

DAw – densitatea aparent la umiditatea de prelevare a probei (g/cm3);

W – umiditatea de prelevare a probei.

8.11. Rezisten a la arat

Rezisten a la arat, reprezint rezisten a la trac iune, opus la înaintarea

plugului, sau rezisten a opus de sol asupra plugului, ca urmare a ac iunii de
t iere, dislocare, ridicare, r sturnare i m run ire a brazdei.

Comportarea solurilor în procesul complex de lucrare mecanic se exprim

prin rezisten a la arat. Rezisten a specific a solului este influen at de textur ,
structur , con inut în humus, umiditate, grad de în elenire, stare de tasare, prezen a
CaCO3 etc. Ca urmare a ac iunii de înaintare a plugului în timpul efectu rii
ar turii, solul opune rezisten manifestat prin reac ii elementare de compresiune,
de forfecare, de torsiune, de frecare, de rupere, de întindere a particulelor de sol.

Rezisten a solului la arat se raporteaz la suprafa a sec iunii brazdei

(rezisten a specific ) i se exprim în kg/cm sau kg/dm2).
2

Rela ia de calcul este:

Fa
Rsp = , unde:
h⋅l
Fa – for a de trac iune (Kgf);
Rsp – rezisten specific la arat (Kgf/dm2);
h – adîncimea de lucru a plugului (dm);
l – l imea de lucru a plugului (dm).
Valorile rezisten ei specifice sunt determinate de o serie de propriet i
fizice, fizico-mecanice (textura, structura, consisten a, plasticitatea, etc.), precum
i de o serie de factori ce nu depind de propriet ile solului (adîncimea i l imea
brazdei, viteza de lucru, forma pieselor componente a plugului etc.).
Reparti ia terenurilor arabile din România, pe clase de rezisten specific
la arat, se prezint astfel:
În condi ii de umiditate
Rezisten a specific la arat În condi ii de
obi nuit în perioada
(kgf/dm2) umiditate optim
ar turilor
Sub 36 4 2
36-45 4 3
46-55 22 2
56-60 25 29
61-75 41 19
113
 !

Peste 75 4 45
Total 100 100

În func ie de rezisten a la arat avem:

soluri u oare, cu o rezisten la arat mai mic de 35 kg f/dm2;
soluri mijlociu-u oare, cu o rezisten la arat între 36 - 45 kg/f/dm2;
soluri mijlocii, cu o rezisten la arat între 46 - 55 kg/f/dm2;
soluri grele, cu o rezisten între la arat 56 - 75 kg/f/cm2;
soluri foarte grele, cu o rezisten la arat între 76 - 100 kg/f/dm2;
soluri extrem de grele, avînd o rezisten specific mai mare de 100
kg/f/dm2.
Umiditatea optim la arat se poate estima prin calcul cu urm toarea rela ie:

Wg = 15,3 + 0,32⋅A – 0,0046005⋅A2 + 0,00005894⋅A3 – 5,553⋅DA +

0,02104⋅A⋅DA2 , în care:
Wg – umiditatea optim la arat (%g/g); A – argila < 2µ (%); DA – densitatea
aparent (g/cm3).
În România, din punct de vedere al rezisten ei specifice la arat, predomin
solurile grele i foarte grele (A. Canarache, 1991).

Propriet i hidrofizice

8.12. Apa din sol

În sol apa este necesar atît în procesul de solificare, cît i pentru

satisfacerea necesit ilor plantelor. Plantele au nevoie de ap pe tot parcursul
perioadei de vegeta ie, respectiv la germinare, r s rire, fructificare.
Prin intermediul apei, plantele primesc elementele nutritive necesare
cre terii i dezvolt ri. Cantitatea de ap necesar plantei pentru formarea unui
gram de materie vegetal , variaz între 220 g i 1000 g.
Sursa principal de ap a solului o constituie precipita iile atmosferice, apa
provenit din ploi i apa sub form de z pad .
În sol, apa poate ajunge i prin interven ie antropic , respectiv apa de
iriga ie. În cantit i mult mai reduse, apa în sol provine din condensarea i
absorb ia vaporilor de ap din atmosfer .

114
 !

O alt surs de ap pentru sol este apa freatic i cea provenit din scurgeri
laterale.
În cazul unui con inut sc zut în ap , datorit for elor de adsorb ie,
moleculele de ap sunt re inute prin atrac ia reciproc dintre dipolul de ap i
suprafa a particulei de sol.
În cazul solurilor nesaturate, apa se g se te sub form pelicular continu
în jurul particulelor de sol, fiind re inut de for ele capilare sau de for ele de
menisc.
Pentru solurile saturate în ap , mi carea acesteia este realizat de ac iunea
for ei de gravita ie. În cazul solurilor cu un con inut ridicat de s ruri solubile, un
rol deosebit revine for elor osmotice, care se manifest cu intensitate ridicat ,
determinînd apari ia secetei fiziologice.

8.12.1. For ele de re inere a apei în sol

For ele de re inere a apei în sol la suprafa a particulelor i în pori sunt de

natur diferit , astfel încît re inerea i mi carea apei se manifest cu intensit i
variate. O importan mai mare o au for a gravita ional , for ele capilare, for ele
de adsorb ie sau sorb ie, for ele determinate de tensiunea vaporilor de ap din sol,
for ele de sugere a r d cinilor, for ele osmotice, for ele hidrostatice etc.

8.12.2. For a gravita ional

Ac ioneaz asupra apei din porii necapilari ai solului (în condi iile unui sol
saturat în ap ). Sub ac iunea for ei gravita ionale apa circul descendent prin porii
necapilari, umectînd profilul de sol pe adîncimi mari, uneori pîn la nivelul
pînzelor freatice. Pe m sur ce cantitatea de ap se mic oreaz for a gravita ional
se diminueaz ca intensitate. Pe terenurile înclinate, sub ac iunea for ei
gravita ionale apa se deplaseaz din zonele mai înalte c tre cele mai joase, prin
scurgere de suprafa sau lateral .

8.12.3. For ele capilare

Dup eliminarea apei din porii necapilari ai solului, apa este men inut
datorit for elor capilare în porii capilari ai acestuia.
Re inerea i mi carea apei în capilare este determinat de deficitul de
presiune ce se creeaz în capilarele solului, deficit definit prin rela ia lui Laplace:

115
 !

2α
∆p =
r
α - tensiunea superficial ;
r - raza meniscului.
Deficitul de presiune sau for a capilar este invers propor ional cu raza
capilarului (apa se mi c din capilarele mai mari, unde deficitul de presiune
este mai mic c tre capilarele mai mici unde deficitul de presiune este mai
mare).

8.12.4. For ele de absorb ie sau de sorb ie

Acestea se manifest asupra apei aflat la suprafa a particulelor de sol.

Prin pierderea apei din porii necapilari i apoi capilari, r mîne în sol ap re inut
la suprafa a particulelor. Aceast ap este re inut foarte puternic (10.000 km) nu
se mi c sau se mi c foarte lent (de la peliculele mai groase c tre peliculele mai
sub iri sau sub form de vapori). For ele de adsorb ie sunt de natur electrostatic
i se manifest datorit caracterului dipolar al moleculelor de ap care sunt atrase
la suprafa a particulelor de sol unde exist sarcini electrice libere
(HIDRATAREA).

8.12.5. For ele determinate de tensiunea vaporilor de ap

În porii solului se g se te i apa sub form de vapori. Tensiunea

(presiunea) vaporilor de ap depinde de temperatura i umiditatea solului. La
umiditate constant , tensiunea cre te cu temperatura. Diferen ele de tensiune
creaz for e ce determin mi carea vaporilor de ap din zonele unde presiunea
este mai mare, c tre cele cu presiune mai mic .

8.12.6. For ele de sugere a r d cinilor plantelor

Apa din sol este în contact permanent cu r d cinile plantelor i este supus
for elor cu sugere a acestora. În cazul majorit ii plantelor, for ele de sugere sunt
între 15 - 20 atmosfere. Pe m sur ce apa din imediata apropiere a r d cinilor se
consum , apa de la distan e mai mari este atras i se mi c c tre acestea.

8.12.7. For ele osmotice

Ac ioneaz în cazul solurilor bogate în s ruri solubile. Prin solubilizarea

s rurilor în apa din sol, presiunea osmotic cre te cu cît cantitatea de s ruri

116
 !

dizolvate este mai mare. Datorit presiunii osmotice ridicate apa din solurile
bogate în s ruri solubile este re inut puternic, a a încît chiar atunci cînd solul are
ap peste capacitatea de cîmp, aceasta nu poate fi utilizat de plante (seceta
fiziologic ).

8.12.8. For ele hidrostatice.

Ac ioneaz în cazul în care solurile sunt saturate în ap (orez rii sau terenuri
pe care b lte te apa). Aceste for e sunt datorate greut ii stratului de ap care
determin p trunderea acesteia în adîncime.

8.13. Indicii hidrofizici ai solului

Ace ti indicatori hidrofizici sunt aprecia i prin valori conven ionale

exprimate în procente ale masei de ap în raport cu masa solului uscat. Ace ti
indicatori sunt reprezenta i de: coeficientul de higroscopicitate, coeficientul de
ofilire, capacitatea pentru ap în cîmp i capacitatea maxim pentru ap fiind
frecvent utiliza i în lucr rile de iriga ii.

8.13.1. Coeficientul de higroscopicitate

Este cunoscut i sub denumirea de coeficient maxim de higroscopicitate.

Reprezint cantitatea maxim de vapori de ap pe care o poate adsorbi solul uscat,
într-o atmosfer saturat în vapori de ap . Acest coeficient se noteaz cu CH, iar
valoarea maxim corespunde umidit ii de 50 atmosfere, neaccesibil plantelor.
Valoarea CH depinde de suprafa a total de adsorb ie, respectiv cre te de la
solurile cu textura nisipoas c tre cele cu textura argiloas . Coeficientul de
higroscopicitate depinde i de con inutul de humus, de con inutul în diferite
s ruri, cît i de natura cationilor din sol. Valorile coeficientului de higrscopicitate
sunt de circa 1 % pentru solurile cu textur nisipoas , de cca 8% pentru solurile
cu textur lutoas i de circa 14% în cazul solurilor cu textur argiloas .
Coeficientul de higroscopicitate se determin în laborator, prin creearea într-un
mediu închis a unei satura ii în vapori de ap (94% ), prin folosirea unei solu ii de
acid sulfuric 10%.

8.13.2 Coeficientul de ofilire (C.O.)

Acest indicator este cunoscut i sub denumirea de umiditate de ofilire

permanent i se refer la umiditatea solului la care plantele sufer o ofilire

117
 !

ireversibil (limita inferioar a apei accesibile pentru plante). Valoarea umidit ii

de ofilire în cazul unui acela i sol este influen at de condi iile atmosferice, de
însu irile plantei etc.
Coeficientul de ofilire se determin prin calculul în mod indirect.
CO = CH 1,5
Valorile C.O. sunt mai sc zute pentru solurile nisipoase (1- 3%) i mai
ridicate la solurile argiloase (19 - 24 %).

8.13.3. Capacitatea pentru ap în cîmp (C.C.)

Este cunoscut i sub denumirea de capacitate minim pentru ap i se

refer la cantitatea maxim de ap capilar suspendat pe care o poate re ine solul
pentru o perioad mai îndelungat dup ploaie sau iriga ie. Valorile capacit ii
pentru ap în cîmp depind de textur , structur , porozitate i starea de afînare a
solului, fiind considerate nesatisf c toare la valori mai mici de 25 % i foarte
bune între 40-50 %.

8.13.4. Capacitatea de ap util (C.U.)

Reprezint apa accesibil plantelor pe care o poate re ine solul (apa util
sau apa productiv ) i depinde de valorile C.O. i C.C.

C.U.% = C.C.%- C.O%

Valorile C.U. % sunt 14,1- 14,7 % pentru cernoziomuri, 8,4- 11,8% pentru
solurile brune-ro cate, 13,3- 13,8 % pentru solurile brune tipice i podzolite.

8.13.5. Capacitatea total pentru ap (C.T.)

Reprezint cantitatea maxim de ap pe care un sol o poate re ine un scurt

timp dup inundare (maxim 1 or ). Depinde de porozitate, textura, structur etc. i
poate fi pus în eviden în cazul solurilor inundate, cînd porii solului sunt în
întregime ocupa i cu ap . în acest caz în sol se reg sesc toate formele de ap în
cantit ile maxime posibile.

8.13.6. Regimul hidric al solului

Ansamblul proceselor de p trundere, de mi care i re inere, de consum i

pierdere a apei din sol, constituie regimul de ap în sol.
Regimul de ap , numit i regim hidric sau regim hidrologic al solului,
depinde de cantitatea de ap ce a p truns în sol i de aceea pierdut din sol.
118
 !

8.13.6.1. Tipurile de regim hidric

Regimul hidric par ial percolativ. Este caracteristic pentru solurile de

step , cu deficit accentuat de umiditate: apa freatic este situat la adîncimi mari
i nu influen eaz umiditatea solului, care variaz de la capacitatea pentru ap în
cîmp pîn la coeficientul de ofilire.
Regimul hidric periodic percolativ. Este caracteristic pentru solurile din
climate de tranzi ie (de la step la p dure). Solurile sunt percolate pîn la baza
profilului, în anii mai pu in umezi i chiar pîn la apa freatic în anii mai umezi;
cantitatea precipita iilor este aproximativ egal cu aceea a evapotranspira iei.
Regimul hidric percolativ. Se întîlne te la solurile de p dure, în zonele
umede unde precipita iile dep esc evapotranspira ia. Din apa de precipita ii care
p trunde în sol, o parte ajunge în apa freatic .
Regimul hidric percolativ repetat. Este caracteristic pentru regiunile cele
mai umede din Romînia, cu indicele de ariditate DE MARTONNE mai mare de
45. Spre deosebire de regimul percolativ, percolarea are loc de mai multe ori pe
an.
Regimul hidric desuctiv. Este caracteristic pentru solurile formate în
condi ii climatice cu deficit accentuat de umiditate (stepa i silvostepa extrem ),
dar la care apa freatic se g se te tot timpul anului la o oarecare profunzime în
profilul solului; umeze te baza profilului de sol i determin gleizarea lui (soluri
freatic umede gleizate i profund salinizate).
Regimul hidric periodic exudativ. Se întîlne te la solurile semigleice,
unde la baza profilului gleizarea este foarte puternic . Franja capilar ajunge
uneori la suprafa a solului.
Regimul hidric freatic stagnant semiml tinos. Este caracteristic
solurilor gleice, solurilor umezite în exces de franja capilar , ce ajunge la
suprafa , deoarece apa freatic este situat în profilul solului.
Regimul hidric freatic stagnant ml tinos. Se întîlne te la solurile
ml tinoase, la care oglinda apei freatice ajunge aproape sau la suprafa a solului.
Regimul hidric amfistagnant. Este caracteristic solurilor amfigleice,
fiind determinat de apa de precipita ii (stagnant deasupra unui orizont
impermeabil) i de pînza de ap freatic situat la mic adîncime.
119
 !

Regimul hidric de irigare. Este tipul de regim hidric prin care umezirea
solului are loc prin irigare. Dintre caracteristici men ion m c este reglabil, are loc
repetat i dep e te umezirea natural a solului (atmosferic i freatic ).

8.14. Aerul solului (regimul de aer al solului)

Toate spa iile lacunare dintre particulele solide ale solului sunt ocupate de
apa i aerul din sol.
Faza gazoas a solului, ca sistem heterogen, dispers, structurat i poros,
este constituit de aer (C. Chiri , 1955).
Aera ia solului asigur respira ia r d cinilor, favorizînd totodat
mineralizarea substan elor organice.
Intensitatea desf ur rii activit ii biologice în sol este condi ionat de
con inutul normal de O2 al aerului din sol, cît i de prezen a apei. F r ap i în
condi iile în care aerul din sol prezint O2 sub limitele normalit ii, via a în sol nu
poate exista.

8.14.1. Compozi ia aerului din sol

Cu toate c aerul din sol provine în principal din aerul atmosferic,

compozi ia lui difer de a acestuia. Aerul atmosferic are 2 constituien i principali:
N 78,31% i 20,87% O2, restul fiind reprezentat de 0,76% Ar (gaz inert), CO2
(0,03 %), H (0,01 %) i NH3 (urme).
Compozi ia aerului din sol este influen at atît de intensitatea activit ii
biologice cît i de schimbul de gaze dintre sol i atmosfer . Aerul din sol prezint
o compozi ie ce difer de la un sol la altul, iar în cadrul aceluia i tip de sol,
fluctua iile sunt în func ie de anotimp i de activitatea biologic .
În orizonturile de suprafa ale solului, con inutul în O2 poate oscila între
10- 20%, N între 78,5- 80,0%, iar CO2 între 0,2- 3,5%, la care se adaug amoniac,
hidrogen sulfurat, metan, vapori de ap . Pentru cre terea i dezvoltarea plantelor
de cultur o importan major o are con inutul de oxigen i de bioxid de carbon.
Între aceste dou elemente fiind o rela ie antagonist , sc derea con inutului de O2
duce la cre terea con inutului de CO2 i invers.
Pe fondul existen ei la suprafa a solului i în stratul superior al unui
con inut ridicat de materie organic , i respectiv humus, con inutul de CO2 este
mai ridicat i aceasta deoarece prin respira ia r d cinilor se consum O2,

120
 !

eliberîndu-se CO2. Procesul de alterare a mineralelor i de descompunere a

materiei organice se desf oar în condi iile unui consum de O2 (printre compu ii
finali în descompunerea materiei organice fiind CO2). Procentul de CO2 cre te
odat cu adîncimea, în timp ce procentajul de O2 scade.
Aerul din solurile cu textur argiloas , lipsite de structur sau cu structura
slab dezvoltat , compacte, prezint un con inut mai mare de CO2 decît solurile cu
textura mijlocie i grosier (lutoas , luto-nisipoas , nisipoas ), structurate i
afînate.
În func ie de anotimp, intensitatea activit ii biologice din sol este diferit ,
înfluen înd astfel con inutul în O2 i CO2, astfel încît cantitatea de CO2 este
maxim în timpul verii i scade toamna i iarna cînd activitatea organismelor i
microorganismelor din sol este mai pu in intens .
Procesul de respira ie a r d cinilor plantelor are influen asupra
compozi iei aerului din sol. Procentul de CO2 este mai ridicat pe un sol cultivat
decît pe un sol necultivat. P.S. Kassovici a stabilit c pe un hectar de grîu se
degaj în sol, în cursul perioadei de vegeta ie circa 6000 kg CO2.

8.14.2. Volumul de aer al solului

Volumul de aer din sol depinde de porozitatea solului (deci de textur ,

structur , afînare etc.), cît i de umiditate. Apa i aerul din sol sunt no iuni
antagoniste sub aspect cantitativ.
Aerul în sol se g se te în porii necapilari i în porii capilari neocupa i cu
ap , astfel încît practic aerul lipse te dintr-un sol saturat în ap .În cazul unui sol
uscat volumul de aer este reprezentat de porozitatea total .
Sub aspectul diferen ierii texturale, volumul de aer cre te de la un sol
argilos spre un sol nisipos. Diferen ierea structural a solului face ca volumul de
aer din sol s fie mai sc zut în cazul unor soluri nestructurate, slab structurate sau
cu structur distrus , decît în cazul unor soluri cu structur bun , bine dezvoltat
(gr un oas , glomerular ). De asemenea, volumul cu aer din sol cre te de la
solurile îndesate, compactate spre solurile afînate. În cazul solurilor cu acelea i
condi ii sub aspectul texturii, structurii, afîn rii sau compact rii, volumul cu aer
depinde de umiditatea acestora. Apa din sol ocup un procent mai mare din pori în
cazul unui sol umed, determinînd existen a unui volum de aer mai sc zut i invers.

121
 !

Oscila iile procentuale largi, sub aspectul con inutului de ap i al

volumului de aer în sol, au dus la stabilirea unei situa ii optime pentru
caracterizarea unui sol sub aspectul volumului de aer.
Astfel a ap rut no iunea de "capacitate de aer a solului" sinonim
"porozit ii de aera ie" care indic , c solul se afl în condi ii optime de umezire,
respectiv la "capacitatea de cîmp". Volumul de aer la aceast capacitate de cîmp
oscileaz între 5,0- 40,0%, fiind mai mic la solurile cu textur fin , nestructurate,
compactate i mai ridicat la solurile cu textur grosier , structurate, afînate.

Raportul aer-ap în sol (respectiv regimul aerohidric al solului) este luat în

considera ie pentru aprecierea condi iilor de cre tere i dezvoltare a plantelor de
cultur .

Raportul optim aer-ap în sol se realizeaz cînd porozitatea total este de

peste 50 %, fiind reprezentat în propor ii aproximativ egale de porozitatea capilar
(de re inere a apei) i de porozitatea necapilar (de aera ie). Acest raport optim se
întîlne te în solurile cu structur glomerular stabil , medie i bine dezvoltat , cu
o textur mijlocie (lutoas , luto-argiloas ), nediferen iat pe profil, bine afînate.
Extremele, respectiv textura argiloas , lipsa de structur , compactarea sau textura
nisipoas , structura monogranular , afînarea excesiv duc, în primul caz, la
crearea unor condi ii de exces de ap i aera ie slab , iar în cel de al doilea caz la
un deficit de umiditate i o aera ie intens .

Cerin ele plantelor sub aspectul necesit ii optime de aer în sol, sunt
diferite: 10 % la varza, 12 % la trifoi ro u, 20 % la lucern , 26 % la grîu de
toamn , 31 % la porumb (BUNESCU V.I., 1980).
Condi ii bune de cre tere i dezvoltare a plantelor de cultur , sub aspectul
volumului de aer, se realizeaz atunci cînd acesta reprezint 15 - 30 % din
volumul total al solului.

8.14.3. Aera ia solului

Aera ia solului este un proces vital, deoarece prin aera ie sunt controlate,
în limite largi, concentra iile în sol a dou gaze care sus in via a: O2 i CO2.
Aceste gaze împreun cu apa, sunt primii participan i în cadrul a dou reac ii
biologice vitale:
1. Respira ia tuturor celulelor vegetale i animale.
122
 !

2. Fotosinteza - proces în urma c ruia se formeaz zaharuri, fundamentul

realiz rii hranei.
Respira ia implic oxidarea componentei organice.

C6H2O6 + 6O2 –> 6CO2 + 6H2O

Zah r

Datorit fotosintezei, aceast reac ie este reversibil . CO2 i H2O se

combin cu ajutorul plantelor verzi, formînd zaharuri, eliberîndu-se O2 care este
folosit de oameni, animale i plante.
Aera ia solului este o component de baz în cadrul acestui sistem. Pentru
ca respira ia s aib loc, solul trebuie aprovizionat cu O2, în timp ce CO2 va fi
înlocuit.
Datorit aera iei, sub aspectul concentra iei de O2 i CO2, exist un schimb
permanent între sol i atmosfer . Ca urmare a difuziunii gazelor, concentra ia
mare de CO2 în sol duce la difuziunea acestuia în atmosfer , în timp ce O2 cu o
concentra ie mare în atmosfer , difuzeaz în sol. În urma acestui proces are loc
realizarea unui echilibru sub aspectul concentra iei O2 i CO2. Procesul de difuzie
se desf oar lent, CO2 avînd o greutate specific mai mare ca a aerului (1,5 în
raport cu aerul).
Pentru realizarea unor condi ii optime de cre tere i dezvoltare a plantelor
pe adîncimea de 0 - 20 cm, primenirea solului cu aer în întregime trebuie s aib
loc în circa 8 zile (Gr.OBREJANU, St.PUIU, 1972). Pe solurile cu condi ii bune
de aera ie, primenirea solului cu aer pe adîncimea de 0 - 20 cm are loc în numai
24 ore.
Schimbul de gaze dintre sol i atmosfer mai este condi ionat i de
oscila iile de temperatur , varia ia umidit ii solului, varia ia presiunii
atmosferice. Datorit cre terilor de temperatur , aerul din sol se dilat trecînd
par ial în aerul atmosferic. În urma sc derii temperaturii, volumul de aer din sol
scade, locul liber fiind luat de aerul proasp t. Ca urmare a p trunderii apei în sol,
mare parte din aerul solului trece în atmosfer . În urma evapor rii apei, spa iile
necapilare sunt ocupate cu aer proasp t.

123
 !

Prin sc derea presiunii atmosferice aerul solului trece în aerul atmosferic,

iar în urma cre terii presiunii atmosferice, spa iile necapilare ale solului sunt
umplute cu aer atmosferic proasp t.

În cazul unui sol bine aerat, schimbul de gaze este suficient de rapid pentru
a preveni deficitul de O2, sau toxicitatea excesului cu CO2.

8.15. Temperatura solului

Temperatura solului este rezultatul intr rilor i pierderilor de energie

caloric din sol. Temperatura solului are influen major asupra proceselor fizice,
biologice i chimice ce se desf oar în sol. În solurile reci, reac iile proceselor
chimice i biologice sunt reduse ca intensitate.

Descompunerea biologic este încetinit , astfel încît rata de utilizare a

unor nutrien i, precum N, P, S i Ca este diminuat .
De asemenea, absorb ia i transportul apei i a ionilor nutrien i de c tre
plante sunt influen ate nefavorabil de temperaturile sc zute.

8.15.1. Surse de energie caloric

Radia iile solare reprezint principala surs de energie caloric pentru

înc lzirea solurilor. Norii i particulele de praf din atmosfer intercepteaz
radia iile solare i absorb, împr tie sau reflect mare parte din energia caloric .
Numai aproximativ 35- 40% din energia caloric provenit din radia ia solar
contribuie la înc lzirea solului în regiunile umede i înnorate i aproximativ 75%
în zonele aride, lipsite de nori, la nivel global, media este de 50%.

Solul mai prime te c ldur i din alte surse: procese exoterme

(humificarea, hidratarea coloizilor, descompunerea resturilor organice), surse ce
prezint o importan secundar .

8.15.2. C ile de pierdere a energiei calorice

Cea mai mare parte din energia caloric este pierdut datorit difuziei
radia iilor calorice obscure din sol în atmosfer . O mic parte din energia solar
primit de p mînt contribuie la înc lzirea solurilor. Aceast energie este cheltuit ,
în primul rînd la evaporarea apei de la suprafa a solului i a suprafe ei frunzelor
sau este radiat sau reflectat înapoi în atmosfer . Numai aproximativ 10 % este

124
 !

absorbit de sol i poate fi folosit pentru înc lzirea acestuia. Chiar i în aceste
condi ii, aceast energie are o importan major pentru buna desf urare a
proceselor din sol i pentru cre terea plantelor pe sol.

Temperatura în sol este influen at de o serie de factori externi, cît i de

propriet ile termice ale solului.

8.15.3. Propriet ile termice ale solului

În leg tur cu radia ia solar , exist i al i factori care influen eaz suma
net a energiei absorbite de soluri i amintim aici propriet ile termice, dintre care
influen deosebit o au: capacitatea de absorb ie a razelor solare, capacitatea
caloric , conductivitatea termic , capacitatea exotermic i endotermic .

8.15.3.1. Capacitatea de absorb ie a radia iilor solare

Aceast proprietate termic depinde, în principal, de culoarea solului..

Culoarea alb reflect un procent foarte mare din radia ia caloric , în timp ce
culoarea neagr absoarbe un procent ridicat din radia ia caloric . Astfel, solurile
închise la culoare absorb pîn la 80 % din radia ia solar , înc lzindu-se mult mai
repede decît solurile deschise la culoare care absorb circa 30 % din radia ia solar .

Umiditatea solului sau con inutul în ap influen eaz , de asemenea,

capacitatea de absorb ie a radia iilor solare., Între cele dou no iuni exist o rela ie
invers , respectiv, la o umiditate sc zut capacitatea de absorb ie este mai mare,
comparativ cu o umiditate puternic la care capacitatea de absorb ie este mic .
Vegeta ia solului, gradul de acoperire a solului cu vegeta ie, influen eaz , de
asemenea, capacitatea de absorb ie a radia iilor solare, aceasta fiind mai sc zut în
cazul unui sol acoperit de vegeta ie i mai mare în cazul solului neacoperit.
Unghiul sub care radia iile solare ajung la suprafa a solului influen eaz
temperatura acestuia. În cazul în care radia ia solar este perpendicular pe
suprafa a solului i energia caloric absorbit , respectiv temperatura solului cre te.
Valoarea ALBEDO-ului, respectiv procentul din energia caloric ajuns la
suprafa a solului i care nu p trunde în sol, influen eaz , de asemenea,
temperatura aerului din sol. În func ie de condi ii, valorile abledoului oscileaz în
limite largi. Cu cît valorile albedoului sunt mai mici, cu atît solul se înc lze te mai
mult. În prezen a unui strat de z pad , valorile albedoului sunt de 70- 80%, la
solurile închise la culoare 20%, în timp ce pentru solurile deschise la culoare,
125
 !

aceste valori pot ajunge la circa 70%. Solurile cultivate au un albedo de 10- 12%,
în timp ce, solurile acoperite cu vegeta ie ierboas sau lemnoas , albedoul ajunge
la circa 50%.
Sc derea temperaturii solurilor prin difuzia radia iilor obscure din sol în
atmosfer este, de asemenea, influen at de factorii care determin capacitatea de
absorb ie. Astfel, solurile închise la culoare se r cesc mai încet decît cele deschise,
solurile acoperite de vegeta ie prezint o sc dere a temperaturii mai mic decît
cele neacoperite i, de asemenea, solurile mai umede prezint o sc dere a
temperaturii mai redus decît solurile uscate.

8.15.3.2. C ldura specific

Solul uscat se înc lze te mai u or decît solul umed i aceasta deoarece
necesarul cu energie pentru ridicarea temperaturii apei cu 10 C este mai mare decît
necesarul de energie utilizat pentru c ldura specific este exprimat pe unitate
(mas ) de exemplu, în calorii pe gram (cal/g). C ldura specific a apei pure este
de circa 1,00 cal/g sau 1000 cal/kg (4,18 J/g) iar a unui sol uscat de circa 0,2 cal/g
(0,8 J/g).

8.15.3.3. Capacitatea caloric a solului.

Capacitatea caloric sau capacitatea pentru c ldur a solului reprezint

c ldura specific a unui sol raportat la unitatea de volum (cal/cm3).
Capacitatea caloric a unui sol depinde de natura constituien ilor lui, fiind o
rezultant a c ldurii specifice a acestora. Principalii constituien i ai solului
prezint urm toarele valori ale capacit ii calorice: nisipul 0,51 cal/cm3; argila
0,55 cal/cm3; CaCO3 0,55 cal/cm3; humusul 0,58 cal/cm3; apa 1,0 cal/cm3; aerul
0,24 cal/cm3. Cu cît procentul constituien ilor solului, ce au capacitate caloric
mare este mai ridicat, cu atît solul se va înc lzi mai pu in i mai lent. De aceea un
sol argilos, în condi ii de umiditate ridicat , se va înc lzi mai pu in i mai lent,
decît un sol nisipos, ce s-a format i evolueaz într-un climat uscat.

8.15.3.4. Conductivitatea termic .

Conductivitatea termic a solului este influen at de procentul cu care

particip la definirea sa principalii constituien i. Conductivitatea termic a unui
sol este destul de neuniform datorit faptului c solul este un sistem eterogen. Ea

126
 !

rezultînd în principal din conductivitatea termic a fazei solide (0,004), a fazei

lichide (0,001) i a fazei gazoase (0,00005).
Sub aspectul valorilor conductivit ii termice, men ion m urm toarele
valori: nisipul 0,0093 (cal/cm.sec0 C), apa 0,00136 (cal/cm.sec0 C) i aerul
0,00057 (cal/cm.sec0 C), astfel încît , cu cît propor ia componentelor cu
conductivitate mai mare este mai ridicat cu atît solul se înc lze te mai mult i pe
o adîncime mai mare.

8.15.3.5. Capacitatea exotermic i endotermic a solului.

Temperatura solului este influen at i prin frecven a i intensiatea

proceselor exo i endotermice ce au loc în sol. Ca procese exotermice men ion m:
descompunerea resturilor organice, humificarea, hidratarea coloizilor,
condensarea vaporilor de ap . Astfel, la formarea unui gram de humus se degaj 5
calorii, o hidratare a unui kg de humus - 20 calorii, iar a unui kg de argil 3 - 5
calorii ({T. PUIU, 1980). Ca procese endotermice men ion m evapora ia i
topirea ghe ii. La transformarea unui gram de ap în vapori la t0 = 100 C se
consum aproximativ 600 calorii.
Ansamblul fenomenelor de înc lzire i de r cire a solului a solului sunt
cunoscute sub denumirea de regim termic al solului. Oscila ia în timp a acestuia
determin un regim termic diurn, lunar, sezonier, anual i multianual.
Regimul termic ac ioneaz asupra proceselor fizice, chimice i biologice
din sol, influen înd formarea i evolu ia solurilor i, totodat , condi iile de cre tere
i dezvoltare a plantelor.
Bilan ul termic la suprafa a solului se exprim prin urm toarea rela ie: (N.
Oanea, GH. Rogobete, 1977):

Q = (S' + D) - R - Eef ± P ± L.E. ± V

Q = cantitatea de c ldur efectiv primit sau pierdut în unitatea de timp

de c tre stratul de la suprafa a solului;
S' + D = fluxul de radia ie solar (direct sau difuz ), ajuns în sol;
R = radia ia reflectat ;
P = c ldura migrat în adîncimea solului în timpul zilei sau spre suprafa a
acestuia în timpul nop ii;

127
 !

L.E. - consumul de c ldur pentru evaporarea apei în sol (L) i c ldura de

condensare a vaporilor de ap în sol (E);
V = schimbul de c ldur dintre sol i atmosfer .

Valorile pozitive ale bilan ului termic eviden iaz o înc lzire a solului iar
în cazul unui bilan termic negativ o r cire a acestuia.
Regimul termic al solului este influen at de regimul termic al aerului
atmosferic. Regimul termic al solului poate fi modificat prin diferite lucr ri
agrotehnice i hidroameliorative. Astfel, prin aplicarea gunoiului de grajd, apelor
de iriga ie cu temperatur mai mare decît temperatura solului, a paielor tocate are
loc o înc lzire a solului.

! & $ )

Caracteristicile morfologice ale solului sunt date de propriet ile

morfologice ale acestuia: tipul de humus, structura, textura, porozitate,
consisten , culoare, neoforma iuni, etc. Deoarece elementele de alc tuire a
solului, reprezentate prin propriet i fizice, au fost deja prezentate, se vor trata
numai problemele legate de culoarea i neoforma iunile solului.

9.1. Culoarea solului

Culoarea solului este determinat de compozi ia primar a acestuia i

reprezint reflec ia tuturor emisiilor de lumin de diferite frecven e.
Absorb ia selectiv a razelor monocromatice din componentele luminii
albe, se reg se te în culoare. Între principalele domenii de culoare ale solului, care
sunt: alb, negru, ro u, galben, verde i albastru se stabilesc tranzi ii, printr-o
diversitate de nuan e.
Compozi ia chimic i mineralogic , cît i distribu ia particulelor minerale
i organice, determin prin combinarea culorilor date de componentele respective,
apari ia a numeroase culori caracteristice diferitelor orizonturi ale solului. Ex:
prezen a humusului imprim solului o culoare neagr pîn la ro u-brun; compu ii
fierului, în func ie de gradul de hidratare i de condi iile de aerobioz sau
128
 !

anaerobioz , imprim o culoare de ro ie, brun-ruginie sau g lben -portocalie i

respectiv o culoare alb str , alb stru – verde, vine iu; carbonatul de calciu,
s rurile u or solubile, argila i silicea coloidal imprim solului culori deschise, de
la alb la cenu iu.

9.1.1. Aprecierea i semnifica ia culorii solului

În teren aprecierea culorii solului se realizeaz pe baza unor observa ii

directe.
În determin rile pedologice moderne se utilizeaz un sistem acceptat
interna ional, care include 322 de culori standardizate (atlasul Munsell), respectiv
sistemul de culoare Munsell.
Acest sistem define te culoarea solului prin trei variabile: nuan a,
valoarea i croma.
Nuan a este determinat de lungimea de und a luminii i reprezint
culoarea spectral dominant , pe o scar care include 5 culori de baz considerate
pure i 5 culori intermediare (combinate), care sunt notate cu litere i care au
fiecare cîte 10 trepte notate cu cifre de la 1 la 10. Se noteaz prin cifre i litere.
Culorile de baz sunt: R=(red) ro u; Y=(yelow) galben; G=(green) verde;
B=(blue) albastru; P=(purple) violet. Culorile intermediare sunt: YR = ro u-
galben; GY = galben-verde; BG = verde-albastu; PB = albastru-violet; RP =
violet-ro u.
Culorile de sol prezint un num r limitat de nuan e cuprinse în intervalul
10 R i 5 Y (10 R; 2,5 YR; 5 YR; 7,5 YR; 10 YR; 2,5 Y;5 Y). Orizonturile formate i
evaluate în condi ii de umezire excesiv gleice i / sau stagnogleice, prezint
nuan e specifice (5Y/GY-6/1, 5B/GY-5-6/1, 5BG/GY4-5/1-2).
Valoarea este exprimat în cifre, de la 1 la 10, sub forma unui raport
corespunz tor celor 10 trepte din scara neutral . Pentru soluri, valoarea
(luminozitatea) este cuprins în intervalul 2,5 – 8, exprimînd trecerea de la
întunecat c tre luminoas. Luminozitatea medie a culorii probelor de sol are
valoarea 5, determinat de combinarea nuan ei de baz cu cenu iu, respectiv a V-a
treapt de culoare a sc rii neutrale.

129
 !

Croma este variabila prin care se stabile te puritatea intensitatea sau

satura ia culorii în cadrul fiec rei valori i este definit prin cifre de la 1 la 20
(pentru cazul solurilor de la 1 la 8). Se noteaz sub forma unui raport.
Aprecierea corect a culorii se face pentru materialul uscat sau umed,
aceasta oscilînd între cele dou situa ii cu 0,5 - 3 trepte pentru valoare, cu 0,5 – 2
trepte pentru crom . Foarte rar intervin modific ri de nuan .
Tipurile de procese pedogenetice i intensitatea de manifestare a acestora
determin migrarea i acumularea pe profil la nivelul diferitelor orizonturi a unora
din constituen ii solului (s ruri solubile, argil , humus, sescvioxizi, etc.), cu efect
determinant major asupra culorii solului.
Evolu ia unor orizonturi de pe profil în condi iile unui exces temporar sau
permanent de ap (de natur pluvial sau freatic ), determin apari ia aspectului
marmorat - mozaicat al unor straturi de sol (Go, Gr, W, w).
Prezen a la suprafa a profilului a coloidului de humus imprim în general
orizontului de bioacumulare o culoare neagr , eviden iind astfel o fertilitate
natural ridicat . Fertilitatea solului se mic oreaz de la solurile negre c tre cele
brune, brune ruginii, ro ii, cenu ii, galbene i albicioase (Teodorescu-Soare E.,
Filpov.F., Pedologie-2000)..
Culoarea influen eaz i rela ia solului cu. Culoarea diferit a solurilor
influien eaz absorb ia energiei radiante solare. Solurile închise la culoare absorb
mai mult energie solar comparativ cu solurile deschise la culoare.
O serie de caracteristici termice, fizice i biologice ale solului
(temperatura, umiditatea, activitatea biologic i microbiologic , din sol,
poten ialul productiv, etc.), sunt determinate de culoare.

9.2. Neoforma iile solului

Apari ia la nivelul diferitelor orizonturi de pe profilul solurilor a

neoforma iilor (neoforma iunilor) este determinat de acumularea sau de
separarea recent sau relict a unor substan e formate ca urmate a ac iunii
proceselor de eluviere, iluviere, oxidare, reducere, sau prin intermediul
organismelor vegetale i animale i a microorganismelor.
Prezen a diferitelor neoforma iuni la nivelul orizonturilor pedogenetice ale
solului, determin modific ri evidente de form , compozi e chimic i culoare. În

130
 !

formarea neoforma iilor intervine curentul descendent i ascendant de ap din sol,

care determin solubilizarea produ ilor de alterare.
Diametrul porilor, compozi ia granulometric a solului, cît i solubilizarea
diferit a constituien ilor din sol, au o influen major asupra tipurilor de
neoforma ii care se formeaz ..
În soluri sunt prezente neoforma ii chimice, rezultate din acumularea de
s ruri cu solubilitate mare i medie, din acumularea oxizilor i hidroxizilor i din
acumularea argilei, neoforma ii biogene, rezultate prin activitatea organismelor
vegetale i animale i neoforma iuni reziduale, care apar în soluri în care se
manifest intense procese de eluviere a coloizilor.
Neoforma iile chimice, rezultate prin acumularea s rurilor solubile sunt
prezente pe fondul manifest rii intense a proceselor de eluviere-iluviere a
s rurilor.
Func ie de natura s rurilor eviden iem în special neoforma iuni de carbont
de calciu, de s ruri solubile i de gips. Acestea se prezint sub form de
pseudomicelii, pete, pungi sau cuiburi, eflorescen e, pelicule, tubu oare, vini oare,
concre iuni, crust , etc.

Neoforma iile biogene pot fi de origine animal (crotovine, coprolite,

cervatocine, l ca uri de larve i organisme, pelote) i de origine vegetal
(cornevine).
Neoforma iunile reziduale sunt prezente pe profilul unor soluri, la nivelul
diferitelor orizonturi sub form de gr unciori de nisip dezbr ca i de pelicula
coloidal sau alte particule minerale rezistente la alterare, silice sub form de
pudr depus pe suprafa a agregatelor structurale, sau aglomer ri de particule.
Aceste neoforma iuni s-au format prin migrarea intens a coloizilor.

131
 !

* ,- $

10.1. Introducere

Organisme tipice de sol sunt considerate doar acele organisme pentru care
solul reprezint un mediu de via permanent. Unele organisme tr iesc vremelnic
în sol, într-o anumit etap a dezvolt rii lor. Altele sunt antrenate în sol, îns vor
muri deoarece nu g sesc condi ii de via corespunz toare.
Unele organisme se hr nesc în sol, iar altele î i petrec un timp mai scurt în
sol, f r s ia hran din sol.
Organismele din sol, fie c apar in regnului vegetal, care alc tuiesc flora
solului sau celui animal, care alc tuiesc fauna solului, reprezint o comunitate de
via denumit biocenoz , pe care R. France (1910), a denumit-o edafon.
Cei mai importan i reprezentan i ai florei solului sunt bacteriile, ciupercile
i algele.
Cei mai importan i reprezentan i ai faunei solului sunt fie animale
unicelulare (protozoare), fie animale pluricelulare (metazoare).

10.2. Microflora solului. Sistematica, r spândirea i modul

de via

10.2.1 Bacteriile

Bacteriile din sol (care apar mai frecvent), conform clasific rii întocmit
de D. Bergey în 1923, fac parte din ordinele Pseudomonadales (subordonul
Pseudomonadineae), Eubacteriales, Anticnomycetes i Myxobacteriales (clasa
Schizomycetes, sec ia Protophyta).

10.2.2. Ciupercile

Importan a ciupecilor pentru activitatea biologic din sol este de

necontestat, deoarece numeroase fenomene biologice din sol nu pot fi realizate
decît de ciupercile solului (celuloza nu poate s fie degradat decît dac a fost
degradat lignina din jurul acesteia, cu ajutorul ciupercilor).

132
 !

Ciupercile saprofite influen eaz desf urarea unor procese biochimice:

fermentarea glucozei, fructozei, zaharozei, lactozei. Unele ciuperci descompun
dextrinele, alte oxideaz alcoolii i glicerina, altele degradeaz celuloza.

10.2.3. Algele

Al turi de bacterii i ciuperci, întotdeauna în sol apar i algele. Ele au

clorofil i fac fotosintez (sunt autotrofe) i tr iesc la suprafa a solului i în
straturile mai adînci (heterotrofe) i descompun substan ele organice din sol. Cele
de la suprafa a solului, dup moartea lor, îngra solul cu materia organic a
corpului lor.
În procesul de asimila ie a algelor, se formeaz oxigen, care determin i
activeaz via a aerob a microorganismelor solului.
La fel ca la bacterii i ciuperci, exist mai multe sisteme de clasificare.

10.2.4. Lichenii

Reprezint o simbioz între alge i ciuperci: ciupercile heterotrofe dau

algelor autotrofe o parte din s rurile nutritive, iar algele cedeaz ciupercilor
hidra i de carbon.
Importan a bioedafic a lichenilor, const în participarea lor în procesul de
alterare a mineralelor. Lichenii sunt rezisten i i pu in preten io i, populînd pere ii
goi ai rocilor, precum i cr p turile cauzate de înghe în roci. Produ ii de excre ie
a lichenilor (acizii de culori deschise), dizolv roca (alterare biologic ).
Suprafa a rocilor se corodeaz , cr p turile se l rgesc, lichenii accentueaz
procesele fizico-chimice de alterare. Al turi de roci i materialele lemnoase sunt
atacate i mineralizate de licheni.
S-au identificat peste 100.000 specii de licheni. În clasificarea lichenilor se
asociaz denumirea lor cu ciupercile cu care sunt în simbioz

10.2.5. Enzime

Enzimele (fermen ii) intervin în desf urarea tuturor proceselor metabolice

din sol. Sunt compu i organici înrudi i cu proteinele. Enzimele sunt biocatalizatori
care intervin în cadrul reac iilor, determinînd viteza i specificitatea lor, f r a fi
consuma i i f r s fac parte din produ ii finali de reac ie.

133
 !

Enzimele sunt formate dintr-un suport proteic (apofermentat) i grupa

prostetic (coferment). Cofermentul reprezint gruparea activ a enzimei . Dac
lipse te cofermentul, apofermentul este inactiv.
Enzimele care ac ioneaz în interiorul celulei se numesc endoenzime, iar
ectoenzimele sunt active i în afara celulei.
Enzimele ac ioneaz specific în majoritatea cazurilor, respectiv ele atac
doar un compus chimic.
În func ie de comportamentul lor biochimic, se împart în 2 grupe:
hidrolaze i desmolaze (redoxaze).
Hidrolazele (sunt ectoenzime) i desfac leg turile C-O i C-C, cu adi ie de
ap i cu un transfer mai mic de energie.

10.2.6. Datele cantitative referitoare la num rul, biomasa i activitatea

diferitelor tipuri de microorganisme

Datele cantitative referitoare la num rul microorganismelor sunt

contradictorii. Un factor important de eroare, apare cînd se raporteaz de ex:
biomasa/ha, se ia în calcul un strat de sol de 15, 20 sau 25 cm. Datele ob inute se
refer la greutatea umed sau uscat a microorganismelor, sau a solului, f r a se
men iona acest lucru, îns este de necontestat faptul c cel mai mare num r,
întotdeauna, îl au bacteriile. Uneori îns , biomasa fungilor poate fi mai mare, din
cauza structurii de tip micelial).
Num rul i biomasa diferitelor tipuri de microorganisme
în primii 0 - 15 cm dintr-un sol agricol (Berkeley, 1971)
Nr. gram de sol/greutate în
Microorganisme Biomasa (g/m3)
atmosfer
Eubacterii 108 160
Actinomicete 105 - 106 160
Fungi 105 200
Alge 10 - 105
4
32
Protozoare 104 38

10.3. Fauna solului

Numeroase cercet ri au eviden iat i demonstrat rolul animalelor (fauna)

edafice în transformarea resturilor organice din sol.
În ecosistemele naturale, precum i în cele anticipate, animalele edafice
împreun cu microorganismele influen eaz i particip activ la descompunerea
materiei organice de la suprafa a solului i din sol. C.Chiri , 1974, Kurceva,
134
 !

1960 i 1964, Edwards i Heat în 1964 au sesizat faptul c procesul de

descompunere a litierei în prezen a animalelor este de dou ori mai rapid fa de
situa ia cînd activitatea aceastora este mai sc zut .

10.3.1. Terminologia utilizat în clasificarea faunei edafice

În 1951 Van der Drift d urm torul sens concep iei de “fauna solului”:
Fauna solului include acele animale care tr iesc întreaga via în sol sau numai o
parte din ciclul lor de dezvoltare. În cazul speciilor care î i petrec în sol doar o
parte din ciclul lor evolutiv, doar acest stadiu este considerat ca f cînd parte din
fauna solului. În clasificarea marii diversit i de animale edafice s-au utilizat
diferite criterii, care in cont de: dimensiunea corpului, leg tura cu solul ca loc de
trai, adaptarea la umiditate i hran etc.
Fenton, 1947, Van der Drift, 1951, Dunger, 1964, Brauns i Bachalier,
1971 propun o clasificare a animalelor din sol în 4 grupe:
microfauna cuprinde animale care au o m rime a corpului cuprins
între limitele 0,02 – 0,2 mm: nematode, protozoare, ratifere,
tardigrade;
mezofauna (meiofauna) cuprinde animale care au o m rime a corpului
cuprins între 0,2 – 4 mm: insecte mici i larvele lor, acarienii,
calembolele, enchytreide, miriapode mici (Symphile);
macrofauna cuprinde animale la care talia corpului are dimensiuni
cuprinse între 4 – 80 mm: lumbricide, isopodele, diplopode, chilopode,
aranee, precum i insectele superioare i larvele lor;
megafauna cuprinde animale cu dimensiuni ale corpului de peste 80
mm: vertebratele mici, inclusiv micromamiferele.
În func ie de condi iile ecologice, comunitate de animale edafice
(edaphon) se clasific astfel:
hiperedaphon: comunit i de animale care populeaz asocia ii vegetale
de plante mici;
epiedaphon: comunit i care populeaz suprafa a solului;
hemiedaphon: comunit i de animale care populeaz litiera în orizontul
humifer;

135
 !

enedaphon: comunit i de animale din orizonturile minerale ale

profilului de sol.

10.3.2. R spîndirea regional a organismelor din sol

V. Dokuceaev (1846 – 1903) remarca faptul potrivit c ruia reparti ia

zonal a diferitelor tipuri de sol este rezultatul ac iunii locale i zonale a factorilor
pedogenetici, în special vegeta ia i animalele.

Majoritatea algelor, bacteriilor i ciupercilor sunt considerate cosmopolite.

Trebuie re inut faptul c ele alc tuiesc asocia ii de microorganisme ce difer între
ele din cauza influen elor climatice, ale asocia iilor vegetale dominante, precum i
din cauza influen ei însu irilor fizice i chimice ale solurilor.
Între r spîndirea local i regional a organismelor din sol i formarea
tipurilor de sol exist o interrela ie strîns . Una din cele mai importante însu iri
ale solului, care îl diferen iaz de materialul parental ini ial, o reprezint
capacitatea solului de a înmagazina substan ele nutritive i apa necesar cre terii
plantelor.
Aceast însu ire se bazeaz pe activitatea unui num r mare de vie uitoare
din soluri, care particip în mare m sur , la punerea în libertate a substan elor
nutritive pentru plante, din mineralele rocii generatoare. Organismele solului sunt
singurele capabile s mineralizeze resturile vegetale i animale, adic s le reduc
la compu i micromoleculari, sau s sintetizeze i s acumuleze în sol substan e
organice stabile (substan e humice).
W. Laatsch (1957) a împ r it procesele de formare a solului în 3 categorii:
1) Procese de descompunere (dezagregare, descompunerea substan elor
organice);
2) Procese de sintez (formarea mineralelor argiloase, formarea
humusului);
3) Procese de deplasare (amestecarea solului, deplasarea prin infiltra ie).
Descompunerea i sinteza substan elor organice, precum i amestecarea
solului, sunt rezultatele ac iunii organismelor din sol. Chiar i dezagregarea
mineralelor, în mare parte, se produce prin intermediul reac iilor biochimice. Deci
se poate spune c vie uitoarele din sol particip la toate procesele de formare a
solului.
136
 !

. $/

11.1. Clasificarea solurilor României

Solul este rezultatul ac iunii îndelungate a factorilor de mediu asupra

materialului parental, sau asupra rocii generatoare de sol, motiv pentru care o
clasificare, va ine seama de factorii i procesele pedogenetice de formare,
bazîndu-se pe caracteristicile naturale, în raport direct cu geneza. Clasificarea
solurilor va trebui s îndeplineasc atît un scop tiin ific, cît i unul utilitar. Prima
încercare de clasificare a solurilor în România s-a f cut în 1911 (Gh. Murgoci).
Progresele înregistrate în domeniul pedologiei (pe plan na ional i interna ional)
au determinat elaborarea în anul 2003, a sistemului de clasificare, denumit
„Sistem Român de Taxonomie a Solurilor" (S.R.T.S., 2003). Acest sistem
prezint o structur i o nomenclatur îmbun t it , care are la baz noile realiz ri
atît pe plan na ional i interna ional, cît i experien a acumulat de tiin a solului
în ultimele dou decenii.(Florea, Munteanu i colab. 2000, 2003).

11.1.1. Structura sistemului român de taxonomie a solurilor (S.R.T.S.) i

nomenclatura

(Florea, Munteanu, 2003),arat c entitatea de baz în S.R.T.S. este tipul

genetic de sol considerat ca unitate principal în taxonomia solurilor din România.
Tipurile genetice de sol sunt înglobate la nivel superior în 12 unit i majore
de sol, denumite clase de soluri. Clasa de sol reprezint totalitatea solurilor
caracterizate printr-un anumit stadiu sau mod de diferen iere a profilului de sol,
datorat prezen ei unui anumit orizont pedogenetic sau unei propriet i esen iale,
considerate ca elemente diagnostice specifice pentru cele 12 clase de soluri.
În cadrul celor 12 clase de soluri, cele 32 de tipuri genetice de sol incluse
în S.R.T.S. 2003, reprezint fiecare o grup separat de soluri asem n toare,
caracterizate printr-un anumit mod specific de manifestare a uneia sau a mai
multor elemente diagnostice, determinate de ac iunea diferitelor procese

137
 !

pedogenetice care au ac ionat i ac ioneaz în formarea i evolu ia solului, în

condi ii climatice, biologice, litologice, hidrologice i antropice diferite.
Tipurile genetice de sol sunt împ r ite în subunit i denumite subtipuri de
sol. Subtipul de sol este divizat în subunit i mai detaliate, cu sfere din ce în ce
mai reduse i însu iri mai bine precizate, func ie de caracteristicile morfogenetice
ale profilului de sol, de diferite propriet i ale solului sau ale materialului parental,
sau generate de pedogeneza anterioar sau de interven ia antropic .
Nivelul taxonomic
Exemple de încadrare a unui sol în
Nivelul de
Seria ierarhic de taxoni sistem
detaliere
Clas de soluri Luvisoluri (LUV)
Nivelul
Tip genetic de sol Preluvosol (EL)
superior
Subtip de sol EL ro cat psamic-gleic (EL rs-ps-gc)
Varietate de sol Preluvosol ro cat psamic batigleic
Nivelul Specia de sol - nisipolutos / lutos
inferior Familia de sol - pe loess grosier
Varianta de sol - arabil, tasat, erodat-slab eolian

Subtipul de sol reprezint o subdiviziune în cadrul tipului genetic de sol

care grupeaz solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare
(exprimare) a caracteristicilor specifice tipului, fie o anumit succesiune de
orizonturi, unele marcând tranzi ii spre alte tipuri de sol, iar altele fiind
caracteristici de importan practic deosebit .
Taxonomia solurilor la nivel superior (FLOREA i MUNTEANU, 2003)
CLASA DE SOL CARACTER DIAGNOSTIC TIPUL DE SOL
Orizont A sau 0 (sub 20 cm 1. LITOSOL (LS)
grosime) f r alte orizonturi 2. REGOSOL (RS)
I. PROTISOLURI
diagnostice. Urmeaz roca (Rn 3. PSAMOSOL (PS)
(PRO)
sau Rp; sau orizontul C. Nu 4. ALUVIOSOL (AS)
prezint orizont Cea. 5. ENTIANTROSOL (ET)

CLASA DE SOL CARACTER DIAGNOSTIC TIPUL DE SOL

Orizont Am continuat cu
orizont intermediar AC, AR,
Bv, sau Bt având în partea
6. KASTANOZIOM (KZ)
superioar culori cu valori i
II. CERNISOLURI 7. CERNOZIOM (CZ)
crome sub 3,5 (la umed) sau
(CER) 8. FAEOZIOM (FZ)
orizont A molie fores-talic
9. RENDZIN (RZ)
(Amf) urmat de orizont AC sau
Bv (indiferent de culori) i de
orizont Cea în primii 60-80 cm.
Orizont A umbric (Au)
continuat cu orizont
III. UMBRISOLURI intermediar (AC, AR sau Bv) 10.NIGROSOL(NS)
(UMB) având în partea superioar 11.HUMOSIOSOL (HS)
culori i valori cu crome sub
3,5 (la umed) .
138
 !

Orizont B cambic(Bv), cu valori i

IV crome mai mari de 3,5 la
12. EUTRICAMBOSOL(EC)
CAMBISOLURI materialul în stare umed i
13.DISTRICAMBOSOL(DC)
(CAM) lipsa în primii 80 de cm a
orizontului Cca.
Orizont B argic (Bt) având
culori cu valori i crome peste 14.PRELUVOSOL(EL)
V. LUVISOLURI 3,5 (la umed) începând din 15.LUVOSOL(LV)
(LUV) partea superioar ; nu se includ 16. PLANOSOL(PL)
solurile cu orizont B argic- 17. ALOSOL (AL)
nalric (Btna).

CLASA DE SOL CARACTER DIAGNOSTIC TIPUL DE SOL

18. PREPODZOL (EP)
VI. SPODISOLURI Orizont spodic (Bhs, Bs) sau
19.PODZOL(PD)
(SPO) orizont criptospodic (Bcp).
20. CRIPTOPODZOL (CP)
Orizont pelic sau orizont vertic
VII. PELISOLURI 21.PELOSOL(PE)
începând din primii 20 cm sau
(PEL) 22. VERTOSOL (VS)
imediat sub Ap.
VIII. ANDISOLURI Orizont andic în profil, în lipsa
23.ANDOSOL(AN)
(AND) orizontului spodic.
Propriet i gleice (Gr) sau
stagnice intense (W) care încep 24. STAGNOSOL (SG)
IX. HIDRISOLURI
în primii 50 cm, sau orizont A 25. GLEIOSOL (GS)
(HID)
limnic (Al) ori orizont hislic 26. LIMNOSOL (LM)
(T) submers.
Orizont salic (sa) sau orizont
X. SALSODISOLURI natric (na) în partea superioar 27. SOLONCEAC (SC)
(SAL) a solului (în primii 50 cm) sau 28. SOLONE (SN)
orizont Btna.
Orizont folie (O) sau turbos (T)
în partea superioar a solului
XI. HISTISOLURI 29. HISTOSOL (TB)
de peste 50 cm grosime, sau
(HIS) 30. FOL1OSOL (FB)
numai de 20 cm dac este situat
pe orizontul R.
Orizont antropedogenetic sau
lipsa orizontului A i E,
XII. ANTRISOLURI 31.ERODOSOL(ER)
îndep rtate prin eroziune
(ANT) 32. ANTROSOL (AT)
accelerat sau decapitare
antropic .
Varietatea de sol este o subdiviziune în cadrul subtipului de sol determinat
de unele caractere genetice neluate în considerare la nivel superior sau de unele
caractere particulare ale solului, de regul definite calitativ, precum i de
gradu rile cantitative ale unor atribute ale subtipului (sau tipului) de sol. Aceste
gradu ri cantitative sunt dup cum urmeaz : gradul de gleizare (G), gradul de
stagnogleizare (W), gradul de salinizare (S), gradul de sodizare (A), clasa de
adâncime a apari iei carbona ilor (k), clasa de grosime (profunzime) a solului pân
la roca consolidat -compact (d).
Specia de sol precizeaz caracteristicile granulometrice ale solului în cazul
solurilor minerale sau gradul de transformare a materiei organice în cazul solurilor

139
 !

organice (histisolurilor) i varia ia acestora pe profil: aceste caracteristici ale

solului sunt în mare parte mo tenite de la materialul parental, dar pot s fie în
bun m sur modificate prin pedogenez .
Familia de sol este o grupare litologic ce reune te solurile de acela i fel
dezvoltate din acela i material parental, fie mineral, fie organic. Se iau în
considerare doi parametri: categoria de material parental (sau depozit de
cuvertur ) i clasa granulometric simplificat (sau gradul de transformare a
materiei organice în cadrul materialelor parentale organice) la care se adaug când
este cazul i roca subiacent .
Varianta de sol este o subdiviziune de detaliu care reflect influen a
antropic asupra solului (dar nu suficient de intens pentru a fi încadrat la
antroposoluri sau subdiviziuni antropice).
Varianta de sol este determinat fie de modul de folosin a terenului, fie
de alte modific ri ale solului legate de utilizarea lui în produc ie, fie de o
eventual poluare a solului.

11.1.2. Modific ri ale Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor

(S.R.T.S- 2003) fa de Sistemul Român de Clasificare a Solurilor
(S.R.C.S.'1980)

În S.R.T.S. 2000 s-a f cut o distinc ie clar între orizonturile morfologice

(folosite la descrierea solurilor) i orizonturile i propriet ile diagnostice (utilizate
la identificarea solurilor).
Termenul de caracter diagnostic (din S.R.C.S. 1980) a fost înlocuit cu cel
de proprietate diagnostic . S-a introdus termenul de material parental diagnostic
(dup FAO) i s-au eliminat orizonturile Cpr (orizont C pseudo-rendzinic) i Rrz
(orizont R rendzinic).
În leg tur cu orizonturile diagnostice termenul de orizont B argilo-iluvial
a fost schimbat în orizont B argic, cel de salinizat în hiposalic, iar cel de alcalizat
în hiponatric sau hiposodic.
Au fost introduse ca orizonturi diagnostice noi: orizontul A limnic,
orizontul A hortic, varietatea de orizont molic forestalic, precum i orizonturile
pelic, petrocalxic, criptospodic, scheletic, antropedogenetic, folic, s-a precizat
con inutul orizonturilor sulfuratic i sulfuric.

140
 !

Caracterul andic i cel s r tural au fost înlocuite cu propriet i andice i

respectiv salsodice i a fost introdus termenul de albeluvic (dup FAO) echivalent
celui glosic. Au fost definite ca noi propriet i diagnostice, propriet ile eutrice,
districe, alice, criostagnice; acestora li se adaug caracterul scheletic, caracterul
scheletifer i prezen a pudrei friabile de CaCO3.
Ca materiale parentale diagnostice au fost definite materiale parentale
fluvice, antropogene, calcarifere, marnice, erubazice i bauxitice. în ordinea
subdiviziunilor taxonomice ale tipului de sol s-a inversat pozi ia speciei
(granulometrice) cu cea a familiei de sol, iar gradul de eroziune-colmatare a fost
trecut de la varietatea de sol la varianta de sol.
Echivalarea denumirilor solurilor în sistemul român de clasificare, 1980 cu cele din
S.R.T.S. - 2003, la nivelul clasei de soluri
S.R.C.S. S.R.T.S.
1980 2003
Defini ie adoptat (pentru a include solurile maronii).
Molisoluri Cernisoluri
Denumire modificat pentru evitarea confuziilor.
Argiluvisoluri Luvisoluri Defini ie neschimbat . Denumirea prescurtat .
Cambisoluri Cambisoluri Defini ie i denumire neschimbate.
Defini ie neschimbat . Denumire corectat prin
Spodosoluri Spodisoluri
introducerea vocalei i ca vocal de leg tur .
Clas de soluri scindat prin desprinderea unei clase noi,
Umbrisoluri
Umbrisoluri cea a andisolurilor i adaptarea defini iilor în mod
Andisoluri
corespunz tor.
Soluri hidromorfe Hidrisoluri Defini ie neschimbat . Denumire adaptat .
Defini ie neschimbat . Denumire adaptat inspirat din
Soluri halomorfe Salsodisoluri
literatura francez .
Defini ie l rgit prin includerea i a solurilor foarte
Vertisoluri Pelisoluri
argiloase care nu au caractere tipice de vertisol.
Clas de soluri scindat prin separarea clasei de soluri
Soluri neevoluate, neevoluate (nemature) sub denumirea de protisoluri i a
Protisoluri
trunchiate sau clasei de soluri influen ate puternic de activitatea uman
Antrisoluri
desfundate sub denumirea de antrisoluri (care include erodosolul i
antrosolul, tip de sol nou introdus).
Soluri organice
Histisoluri Defini ie neschimbat . Denumire adaptat .
(Histosoluri)

141
 !

Echivalarea denumirilor solurilor din Sistemul Român de Clasificare (1980)cu cele

din SRTS (2003) la nivelul tipului de sol
S.R.C.S. 1980 S.R.T.S. 2003 Observa ii
Defini ie modificat prin includerea i a unor soluri foarte
Litosol Litosol
scheletice.
Regosol Regosol Defini ie nemodificat .
Psamosol Psamosol Defini ie nemodificat .
Sol aluvial Defini ie modificat prin includerea protoso-lului aluvial în
Aluviosol
Protosol aluvial aluviosol (ca aluviosol entic); denumire adaptat .
Denumire adoptat pentru protosol antropic, a c rui defini ie a
Protosol antropic Entiantrosol
fost pu in modificat .
Pelosol Tip de sol i defini ie nou introduse.
Vertisol Vertosol Defini ie nemodificat ; denumire adaptat .
Andosol Andosol Defini ie pu in modificat .
Sol b lan Kastanoziom Defini ie nemodificat ; denumire adoptat dup FAO.
Cernoziom
Cernoziom
Defini ie modificat (l rgit ) pentru reunirea într-un singur tip
cambie
de sol a cemisolurilor cu Cea pân la 125 cm adâncime i a
Cernoziom Cernoziom
cemisolurilor de p duri xerofile. Tipurile de sol din SRCS-
argiloiluvial fpp)
1980 se reg sesc la nivel de subtip în SRTS-2000.
Sol cenu iu (pp)
.
Cernoziom
argiloiluvial (pp)
Sol
Defini ie modificat pentru reunirea într-un tip de sol a
cernoziomoid
cemisolurilor f r orizont Cea sau cu orizont Cea situat mai
Pseudorendzin
Faeoziom adânc de 125 cm (din zon mai umed ). Denumire adoptat
Sol negru
dup F.A.O. Tipurile de sol din SRCS-1980 se reg sesc la
clinohidromorf
nivel de subtip sau varietate în SRTS-2000.
Sol cenu iu (pp)
Cernoziom
cambie (pp)
Defini ie modificat prin restrângerea sferei (prezen a rocii
calcaroase sau a materialelor calcarifere pân la 50 cm
Rendzin Rendzin
adâncime). Cele neincluse se reg sesc Ia nivel de subtip sau
varietate de sol ale altor tipuri.
Sol negru acid Nigrosol Defini ie nemodificat ; denumire adaptat .
Sol humico-
Humosiosol Defini ie nemodificat ; denumire adaptat .
silicatic
Sol brun
Defini ie modificat pentru a se include i solul ro u (ca
eumezobazic Sol Eutricambosol
subtip: eutricambosol rodie); denumire adaptat .
ro u (terra rossa)
Sol brun - ro cat Defini ie modificat pentru a se include i solul brun - ro cat
Sol brun Preluvosol (ca subtip: preluvosol ro cat). Denumire adaptat pentru
argiloiluvial luvisolurile f r orizont E.

142
 S.R.C.S. 1980 S.R.T.S. 2003 Observa ii
Sol brun acid Districamosol Defini ie nemodificat ; denumire adaptat .
Sol brun învie Sol brun- Defini ia modificat pentru a se reuni într-un tip de
ro cat luvic Luvisol Luvosol sol toate luvisolurile cu orizont E. Denumire adaptat
albie dup F.A.O..
Planosol Defini ie nemodificat .
Planosol Tip de sol i defini ie nou introduse (corespunz toare
Alosol solului brun luvic holoacid i iuvi-solului albie
holoacid din SRCS-1980).
Sol brun feriiluviai Prepodzol Defini ie nemodificat ; denumire adaptat .
Podzol Defini ie nemodificat .
PodzoJ
- Tip de sol i defini ie nou introduse (corespunz toare
Criptopodzol
solului brun acid criptospodic de la altitudini mari).
Defini ie modificat prin restrângerea sferei (orizont
Gr mai sus de 50 cm adâncime de la suprafa ) i
Gleiosol
includerea în acela i tip i a l co-vi tei (ca subtip:
Sol gleic L covi te gleiosol cernic); denumire adaptat .
Tip de sol i defini ie nou introduse, pentru soluri
Limnosol
subacvatice din b l i sau lacuri eu adâncimi mici.
Sol pseudogleic Stagnosol Defini ie nemodificat ; denumire adaptat .
Defini ie modificat (prin extinderea condi iei de
Solonceac Solonceac prezen a orizontului salic în primii 20 cm la primii
50 cm).
Defini ie modificat (prin extinderea condi iei de
Solone Solone prezen a orizontului natnc în primii 20 cm la primii
50 cm).
Turbosol Defini ie nemodificat ; denumire adaptat .
Sol turbos Tip de sol i defini ie nou introduse (corespunz toare
Foliosol
în parte litosolului organic din SRCS-1980).
Defini ie nemodificat ; denumire adaptat (vocala i
Erodosol
schimbat în o pentru tip de sol).
Erodisol
Tip de sol i defini ie nou introduse (pentru soluri
Antrosol
având orizont superior antropedogenetic).

% % 0% .1

Tipurile de sol incluse în aceast clas de soluri au drept caracter de

diagnoz prezen a unui orizont A molic (Am) sau A forestalic (Amf) - urmate de
orizonturi intermediare AC, AR, Bv sau Bt în cazul subtipurilor cernoziomuri
maronice i kastanoziomuri maronice. Orizonturile intermediare AC, AR, Bv sau
Bt au o grosime minim de 10-15 cm i culori închise cu valori i crome mai mici
sau egale cu 3,5 la material în stare umed , cel pu in în partea superioar a
orizonturilor men ionate i cel pu in pe fe ele elementelor structurale. Orizontul de
 !
acumulare a carbona ilor alcalino-p mânto i, (Cca) este prezent fie în primii 100
cm la kastanoziomuri, fie în primii 125 cm la cernisolurile cu textur mijlocie sau
fin , fie în primii 200 cm la cele cu textur grosier . Din clasa cernisoluri fac parte
patru tipuri de sol: kastanoziom, cernoziom, faeoziom (soluri zonale) i rendzina
(sol intrazonal sau litomorf).

12.1. Kastanoziom (Kz)

Kastanoziomurile sunt cunoscute i sub denumirea de soluri brune

deschise de step uscat sau de soluri b lane. Ele se definesc printr-un orizont A
molic (Am) de culoare brun , cu crome mai mari decât 2 la material în stare
umed , urmat de un orizont de tranzi ie AC de culoare brun mai deschis , cu
crome mai mici de 3,5 cel pu in în partea superioar la material în stare umed i
un orizont de acumulare a carbona ilor alcalino-p mânto i notat cu Cca situat în
primii 100 cm.

R spîndire. În România kastanoziomurile ocup o suprafa de circa

205.000 hectare (FLOREA, 2004) i sunt r spândite în Dobrogea, la altitudini mai
mici de 150 m, pe un relief reprezentat de terenuri plane sau slab înclinate (culmi
domoale i versan i prelungi), dar cu mare predispozi ie pentru eroziune hidric
datorit con inutului ridicat de praf al materialului parental, în zone cu climat
semiarid din vestul t rii, între Oltina, M cin, Valea Carasu i discontinuu în estul
t rii, între Capul Midia i Bra ul Sf. Gheorghe. Insular apar atît pe grindurile din
B l ile Dun rii i în Delt , cît i în extremitatea estic a B r ganului (BARBU,
1987).

Materialul parental bogat în elemente bazice este reprezentat de loess

sau depozite loessoide cu porozitate bun i con inut de carbonat de calciu între 10
i 15%.

Vegeta ia. În cazul Kastonoziomurilor, vegeta ia ierboas spontan este

caracteristic stepelor uscate (sub 150 m altitudine) care fac tranzi ia spre zona
semide ertic . Ea se compune din specii mezoxerofite i xerofite cum sînt: Stipa
capillata, S. lesingiana, S. joannis, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Artemisia
austriaca, i altele. Aceast vegeta ie natural este înlocuit de plante cultivate sau
este degradat prin suprap unat. Condi iile climatice din zona kastanoziomurilor
constituie factor limitativ pentru vegeta ia forestier . Vegeta ia natural sub care

144
 !
s-au format cernoziomurile este cu prec dere de step , fiind constituit din specii
ierboase mezoxerofite, predominant din gramineie perene cu talie înalt de pîn la
1m i r d cina bine dezvoltat (Festuca valesiaca, Botriochloa ischaemum,
Agropyron repens, Poa bulbosa, Centaurea orientalis, Gagea pusilla, Astragalus
onobrychis, Trifolium diffusum, Vicia serratifolia, Medicago falcata, Melilotus
officinalis, Peucedanum tauricum, Salvia austriaca, Phlomis pungens, Echium
rubrum, Crambe tataria i din specii lemnoase cum sînt arbu tii Prunus spinosa,
Rosa canina, R. gallica, Rubus caesius, Cerasus fruticosa, Amygdalus nana,
Crataegus monogyna i din arbori: stejar pufos (Quercus pubescens), stejarul
brum riu (Quercus pedunculiflora, ulmul (Ulmus procera), p rul s lbatec (Pyrus
pyraster). În lunca rîurilor ce str bat zona de step , vegeta ia caracteristic este
cea de z voi i leau de lunc descris la aluvisoluri.

Climatul în care s-au format kastanoziomurile este caracteristic zonei de

step uscat , caracterizat prin valori ale temperaturii medii anuale cuprinse între
10,7-11,3°C, precipita ii medii anuale de 350-430mm, indicele de ariditate de 17-
21. Valorile evapotranspira iei poten iale sunt mai mari de 700 mm, astfel încît
bilan ul hidroclimatic prezint un deficit anual de precipita ii de peste de 350 mm.

Procese pedogenetice. Humificarea materiei organice, are loc cu

întreruperi datorit secetei i gerurilor. Humusul format este de bun calitate (
mull calcic), dar este relativ redus cantitativ , apoximativ 2g%, deoarece cantitatea
de resturi organice vegetale r mase la suprafa a solului i în orizontul de suprafa
al profilului de sol este mic ( covorul vegetal este de multe ori neîncheiat,
plantele au o talie redus i un sistem radicular slab dezvoltat), determinînd o
culoare brun deschis la nivelul orizontului de bioacumulare.
Datorit aridit ii climatului, are o levigare slab a s rurilor greu solubile
(CaCO3), astfel încît solul face efervescen cu HCl de la suprafa i prezint o
alterare redus a p r ii minerale, cu o levigare slab a carbonatului de calciu,
motiv pentru care la partea inferioar a profilului se eviden iaz obligatoriu un
orizont Cca.
În perioadele secetoase, suprasaturarea solu iei de sol, datorat evapora iei
cît i absorb iei apei de c tre r d cinile plantelor, determin precipitarea
carbonatului de calciu, cu apari ia eflorescentelor i pseudomiceliilor la nivelul
orizontului AC.

145
 !
Profilul de sol Kastanoziomurile prezint pe profil, urm toarea
succesiune de orizonturi: Amk-ACk-Cca-Ck.
Orizontul AmK, are o grosime medie de 30 – 40cm i o culoare brun
deschis în stare umed , textur mijlocie ( nisipo-lutoas , luto- nisipoas sau
lutoas ) , structur glomerular sau granular medie spre bine dezvoltat ,
frecvente neoforma iuni biogene (coprolite, cervotocine, crotovine) i
neoforma iuni de natur chimic , reprezentate prin pseudomicelii i eflorescente
de carbonat de calciu.
Orizontul A/Ck, prezint o grosime de circa15 – 25 cm, are culoare brun
cenu ie mai deschis decât orizontul supraiacent, textur nisipo-lutoas , luto-
nisipoas sau lutoas , structur glomerular slab dezvoltat i frecvente
neoforma iuni biogene i de carbonat de calciu.
Orizontul Cca se g se te la adâncimea de 50-60cm, are culoare g lbuie,
textur nisipo-lutos , structur masiv i prezint frecvente concre iuni mici i
pseudomicelii de CaCO3.

Propriet i. Humusul este de tip mull calcic. Raportul C/N este cuprins
între 8- 11. Con inutul de humus este de circa 1,5- 2,5 g% g sol, respectiv o
rezerv de 60- 120 t/ha, pe adîncimea de 0- 50 cm. Kastanoziomurile au o textur
nediferen iat pe profil, mijlocie-grosier , sau grosier -mijlocie. Alcalinitatea este
mic , datorit prezen ei carbonatului de calciu la nivelul tuturor orizonturilor
pedogenetice. Reac ia chimic este slab alcalin pe întreg profilul, cu valori pH
cuprinse între 7,5- 8,3. Complexul adsorbtiv al solului este saturat în cationi bazici
de Ca i Mg, eviden iind o capacitate de schimb cationic cu valori de aproximativ
12- 19 me /l00g sol uscat. Propriet ile hidrofizice: capacitate de ap în câmp,
capacitate de ap util , capacitate de ap u or acesibil , sunt situate în intervalul
de 5- 9%, 19-25% i 15- 19% (CANARACHE,1990). Propriet ile fizice sunt
bune: porozitate total de 50- 54%, porozitate de aera ie, porozitate drenant ,
densitate aparent pe adâncime de 0- 100 cm de 1,15- ,35 g/cm i propriet ile
fizico-mecanice bune: rezisten a solului la arat de 40- 50 kgf/dm2
(CANARACHE, 1987)). Kastanoziomurile se lucreaz u or, intervalul optim de
umiditate pentru executarea lucr rilor este mare. Lucr rile se pot executa
mecanizat deoarece pantele sunt mici. Con inutul sc zut de humus i de elemente
nutritive, deficitul mare de umiditate impune aplicarea iriga iilor i administrarea
îngr mintelor organice i minerale.
146
 !
Subtipuri. Kastanoziomurile prezint urm toarele subtipuri: tipic (Am-
AC-Cca), maronic (kastanoziom cu orizont A molic forestalic), psamic
(kastanoziom cu textur grosier în primii 50cm), gleic (kastanoziom cu
propriet i gleice între 50- 100 cm), salinic (kastanoziom cu orizont hiposalic în
primii l00cm sau orizont salic între 50 i 400cm), sodic (kastanoziom cu orizont
hiposodic în primii l00cm sau orizont natric între 50 i l00cm).

Fertilitatea i folosin a. Datorit propriet ilor fizice (textur mijlocie,

structur granular medie, permeabilitate pentru ap i aer bun , rezisten
sc zut la lucr rile mecanice), kastanoziomurile sunt favorabile cre terii i
dezvolt rii plantelor. Stabilitatea redus a agregatelor structurale, determin
formarea crustei la suprafa , cu efect negativ asupra r s ririi plantelor, infiltr rii
apei i a schimbului de aer între sol i atmosfer . Zona de step propriu-zis în
care se formeaz i evolueaz kastanoziomurile, face ca apa acumulat din
precipita ii s nu satisfac cerin ele plantelor în special pe parcursul anotimpului
secetos, dar deficitul de ap poate fi acoperit prin aplicarea iriga iilor. Rezerva de
humus pe adîncimea de 0- 50 cm este relativ redus . Pentru satisfacerea
necesarului de elemente nutritive ale plantelor cultivate i totodat pentru
ob inerea de produc ii mari i constante, se recomand administrarea
îngr mintelor chimice i organice sau încorporarea în sol a îngr mintelor
verzi. Pentru m rirea în sol a cantit tii de azot se cultiv leguminoase (maz re,
lucerna, sparcet ) sau semin ele de leguminoase sunt tratate cu biopreparate care
con in bacterii fixatoare de azot. Kastanoziomurile au categoria de folosin arabil
(grâu, porumb, sorg, sparcet ), cât i pentru planta ii de cais, piersic, migdal, cire ,
nuc. P rul i m rul se dezvolt satisf c tor numai în condi ii de irigare

12.2. Cernoziom (Cz)

Denumirea cernoziomurilor, provine din limba rus : ciornîi – negru i

zemlea – p mînt i sunt cunoscute ca p mînturi negre (V.Docuceeaev, 1883).
Cernoziomurile se definesc prin prezen a unui orizont A molic (Am) de culoare
brun închis , negricioas cu crome mai mici de 2 la material în stare umed i un
orizont intermediar de tip AC, Bv, sau Bt cu valori i crome sub 3,5 la materialul
în stare umed , cel pu in pe 10- 15 cm în partea superioar i cel pu in pe fe ele
agregatelor structurale. La baza profilului se eviden iaz un orizont de acumulare

147
 !
a carbona ilor secundari de calciu, orizont prezent în primii 125 cm sau în primii
200 cm, dac textura solului este grosier .
Cernoziomul tipic, cernoziomul cambic i cernoziom argic, care în
clasificarea I.C.P.A. 1980 erau considerate tipuri de sol, au devenit conform noii
clasific ri S.R.T.S 2003 subtipuri zonale.

12.2.1. Cernoziom tipic (Cz ti)

Din punct de vedere morfogenetic subtipul de sol cernoziom tipic este

caracterizat prin prezen a la suprafa a profilului a unui orizont Am cu crome mai
mici sau egale cu 2 la materialul în stare umed i subiacent un orizont de tranzi ie
AC, care prezint cel pu in în partea superioar , prezint crome mai mici sau egale
cu 3,5.

R spîndire. ( T.PUIU; N.FLOREA, 2004), arat c cernoziomurile sunt

r spîndite cu prec dere pe forme de relief reprezentate de terase netede i
microdepresiuni, podi uri sau piemonturi joase, uneori versan i, pe unit i de relief
neted sau slab accidentat, cu altitudini de 15- 20 m, care ajung uneori la 150-
200m, în zona de sud i sud-est a României, în Dobrogea, Câmpia Român ,
Câmpia Moldovei, Dealurile F lciului, Colinele Tutovei i în Câmpia de Vest,
Câmpia Transilvaniei, culoarul Mure ului, pe o suprafa de circa 4.200.000
hectare.

Materialul parental. Cernoziomurile s-au format pe materiale parentale

care con in carbonat de calciu, reprezentate de loess i depozite loessoide i uneori
pe depozite nisipoase, aluviuni vechi, argile i luturi i chiar pe roci poroase.

Vegeta ia sub care s-au format i au evoluat cernoziomurile tipice este cu

prec dere o vegeta ie de step , constituit din asocia ii de specii ierboase
mezoxerofite, în care predomin gramineae cu talie înalt i r d cin bine
dezvoltat : (Festuca valesiaca, Botriochloa iscaemum, Agropyron cristatum,
Agopyron repens, Poa bulbosa, Poa pratensis ssp. angustifolia) i din specii
lemnoase, respectiv arbu tii: Prunus spinosa, Rosa canina, Crataegus monogyna.
În zona de silvostep i în luncile i depresiunile mai umede ale zonei de
step apar i specii de arbori, respectiv stejar pufos (Quercus pubescens), stejarul
brum riu (Quercus pedunculiflora), cerul (Quercus cerris), gârni a (Quercus
frainetto), etc.

148
 !
Climatul în care s-au format i au evoluat cernoziomurile tipice este
pronun at temperat-continental în sud i sud-est, cu nuan e submediteraneene în
vest, iar în estul t rii climatul este mai r coros i cu nuan e mai excesive. Valorile
medii anuale ale temperaturii sunt cuprinse între 8,5 i 11,5°C, precipita iile medii
anuale au valori cuprinse între 380 i 560mm Evapo-transpira ia poten ial are
valori de peste 700 mm (650- 730 mm - FLOREA, 2004). Regimul hidric este
nepercolativ, par ial percolativ sau periodic percolativ în zonele mai umede.

Procese pedogenetice. Solificarea este caracterizeaz prin ac iunea

procesului de bioacumulare intens , cît i prin acumularea unei cantit i mari de
materie organic humificat . Materialul organic r mas în sol sau la suprafa a
profilului, dup parcurgerea ciclului de vegeta ie, este transformat sub influen a
bacteriilor. Humusul format se acumuleaz pe adâncimea de 50- 65cm i imprim
solului o culoare brun- închis , neagr , respectiv valori i crome mai mici sau
egale cu 2 la material în stare umed . Carbonatul de calciu care poate fi prezent în
partea superioar a orizontului A molic la cernoziomuri proxicalcarice, sau la baza
acestuia i chiar în orizontul AC la cernoziomurile epicalcarice. Pe profil, în
special la nivelul orizontului de bioacumulare, cît i în partea superioar a
orizontului subiacent sunt prezente neoforma iuni biogene reprezentate de
coprolite, cervotocine i crotovine. Prin utilizarea ca arabil a cernoziomurilor
rezultate în urma des elenirii paji tilor, are loc o intensificare a regrad rii
carbona ilor în partea superioar a profilului de sol, fenomen cunoscut sub
denumirea de carbonatare secundar .

Profilul de sol. Morfologia cernoziomurilor, eviden iaz pe profil

urm toarea succesiune de orizonturi: Amk-ACk-Cca, morfologie asem n toare
cu cea a kastanoziomurilor, cu men iunea c orizonturile sunt mai bine
diferen iate, profilul de sol avînd o grosime mai mare.
Orizontul Am are o grosime care ajunge la circa 40- 50 cm, structur
granular medie spre bine dezvoltat , textur nisipo- lutoas luto- nisipoas sau
lutoas . Se men ioneaz frecvente neoforma iuni biogene, reprezentate prin
cervotocine, coprolite, crotovine, diverse culcu uri i l ca uri de organisme, cît i
neoforma iuni de natur chimic , sub form de pseudomicelii i eflorescente de
carbonat de calciu.
Orizontul ACk, are grosimea de 20- 25 cm, culoare brun-închis pîn la
brun-cenu ie respectiv valori i crome mai mici sau egale cu 3,5 la materialul în
149
 !
stare umed , cel pu in în jum tatea superioar a orizontului, structur glomerular
medie slab dezvoltat , textur nisipo-lutoas , luto-nisipoas sau lutoas . Prezint
neoforma iuni biogene, reprezentate prin cervotocine, coprolite, crotovine, diverse
culcu uri i l ca uri de organisme, cît i neoforma iuni de natur chimic , sub
form de pseudomicelii i eflorescente, tubu oare, vini oare i pete de carbonat de
calciu.
Orizontul Cca apare de la adâncimea de 50- 60 cm, are o grosime de 30-
40 cm i are o culoare g lbui brun închis la materialul în stare umed i brun
g lbui deschis, la materialul în stare uscat , structur masiv , textur nisipo-
lutoas luto-nisipoas sau lutoas . Neoforma iunile biogene, sunt rare, fiind
reprezentate prin cervotocine i crotovine. Neoforma iunile de natur chimic sunt
sub form de pseudomicelii i eflorescente, tubu oare, vini oare i pete i în
special concre iuni de carbonat de calciu.

Propriet i. Cenoziomurile au o textur nisipo-lutoas , luto-nisipoas sau

lutoas , care este nediferen iat pe profil. Cernoziomurile sunt soluri cu structur
glomerular medie spre bine dezvoltat la nivelul orizontului Am i moderat
dezvoltat în orizontul de tranzi ie AC. Permeabilitatea pentru ap i aer a
cernoziomurilor este bun , fiind soluri care se lucreaz relativ bine i u or, cu
valori medii ale porozit ii de aera ie de 12- 20%, iar cele ale porozit ii totale de
49- 53%. Rezisten a la arat la umiditatea optim este de 40- 50 kgf/dm2
(Canarache, 1987). Complexul adsorbtiv al solului este saturat predominant în
cationi bazici de Ca i Mg, cu un grad de satura ie în baze (V%) care nu scade sub
90% i o capacitate de schimb cationic cu valori de circa 12-40 me/l00g sol uscat.
Cernoziomurile prezint în orizontul de bioacumulare un humus de bun calitate
de tip mull calcic, 3- 6 g la 100 g sol, respectiv o rezerv de 160- 200 t/ha pe
adîncimea de 0- 50 cm, cu valori ale raportului C/N cuprinse între 8- 12 i valori
supraunitare ale raportului acizi huminici/acizi fulvici. Densitatea aparent pe
adâncimea de 0-100 cm are valori de 1,2- 1,4 g/cm3, în timp ce valorile medii ale
conductivit ii hidraulice saturate pe adâncimea de 0- 100 cm, sunt de 1,5- 15
mm/or (CANARACHE, 1990). Valorile coeficientului de ofilire,ale capacit ii de
câmp i ale capacit i de ap util sunt de respectiv 8- 12% g/ g, 20- 27% g/ g i
13- 117% g/ g (CANARACHE, 1990). Reac ia cernoziomurilor este slab acid ,
neutr sau slab alcalin cu valori pH cuprinse în intervalul 6,7- 7,6.

150
 !
Fertilitatea i folosin a Cernoziomurile au propriet i fizice, hidrofizice,
chimice, termice i de aera ie foarte bune. Cu toate c sunt bine aprovizionate cu
azot, fosfor i potasiu, pe aceste soluri, pentru men inerea fertilit ii i ob inerea
de produc ii mari i constante se recomand aplicarea îngr mintelor chimice i
organice. Cernoziomurile sunt indicate pentru toate folosin ele i culturile
agricole. Pe cernoziomuri se cultiv atît cereale p ioase de toamn : grîu, orz,
culturi care valorific bine rezervele de ap acumulate toamna i iarna i care
ajung la maturitatea înaintea secetelor din var , cît i porumb, floarea soarelui,
cartof, sfecl de zah r, lucerna, trifoi, soia, maz re, fasole, culturi furajere.
Cernoziomurile pot fi cultivate cu vi de vie i pomi fructiferi:cais, cire , vi in,
piersic, m r, p r, prun.
Cernoziomurile sunt afectate de un deficit de ap , motiv pentru care se
impune aplicarea iriga iilor în cursul perioadei secetoase din var (iulie-
octombrie).

12.2.2. Cernoziom cambic (CZ cb)

Cernoziomul cambic este cunoscut i sub denumirea de cernoziom levigat

i este definit prin prezen a la partea superioar a profilului, a unui orizont de
bioacumulare de tip Am de culoare închis , respectiv crome mai mici sau egale cu
2 la materialul în stare umed i subiacent un orizont de argilizare de tip Bv care
cel pu in în partea superioar are culori de orizont A molic, respectiv valori i
crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed i de 5,5 la materialul în stare
uscat , pe fe ele i în interiorul elementelor structurale. În clasificarea S.R.T.S.
2003, cernoziomul cambic este prezent ca subtip de sol.

R spîndire. Cernoziomul cambic ocup mari suprafe e în zonele de

cîmpie: Câmpia Român , Dobrogea, Câmpia de Vest, Câmpia Transilvaniei, i
Câmpia Jijia Bahlui. Relieful pe care s-au format i au evoluat aceste soluri, este
neted sau pu in înclinat, respectiv: terase, depresiuni, culmi domoale, a c ror
altitudini sunt cuprinse între 40-50m i 550 m.

Materialul parental este reprezentat predominant de loess, depozite

loessoide i uneori luturi i chiar nisipuri, argile i roci dure.

Vegeta ia sub care s-au format i au evoluat cernoziomurile cambice este

constituit din rare pâlcuri de stejar pufos i stejar brum riu: Quercus

151
 !
pedunculiflora, Q. pubescens, alternând cu suprafe e acoperite de specii ierboase:
Stipa joannis, S. capillata, Botriochloa iscchaemum, Poa bulbosa i altele.

Climatul în care au evoluat cernoziomurile cambice este caracterizat prin

precipita ii medii anuale frecvent de peste 500 mm i care pot urca pîn la 600
mm i temperaturi medii anuale care pot oscila între 8,3 i 11,5°C. Indicele de
ariditate are valori de 23-30, iar valorile evapotranspira iei poten iale sunt mai
mici de 700 mm. Pe fondul acestor date climatice se eviden iaz un regim hidric
periodic percolativ.

Procesele pedogenetice caracteristice în formarea cernoziomurilor

cambice sunt reprezentate de bioacumulare, argilizare i levigare. Pe seama
cantit ilor mai mari de resturi organice vegetale r mase la suprafa a profilului sau
în orizontul de suprafa dup parcurgerea ciclurilor biologice ale diferitelor specii
vegetale i din transformarea acestora, a rezultat o cantitate important de humus
de bun calitate, de tip mull calcic, repartizat pe o grosime relativ mare. Datorit
regimului climatic, caracterizat prin precipita ii superioare cernoziomurilor,
levigarea este mai pronun at , carbonatul de calciu este îndep rtat din orizonturile
superioare ale profilului i depus la baza acestuia la nivelul orizontului Cca. Dup
îndep rtarea CaCO3 i debazificarea complexului coloidal al solului, intervine
procesul de argilizare, care const în alterarea mineralelor primare cu formare de
hidroxizi i oxizi de fier, care imprim orizontului Bv o culoare mai ro iatic decît
a materialului parental.

Profilul de sol. Cernoziomul cambic prezint urm toarea succesiune de

orizonturi: Am-Bv-Cca.
Orizontul Am are o grosime de 40- 50 cm, uneori peste 50 cm, crome mai
mici sau egale cu 2, respectiv culoare brun închis -negr la materialul în stare
umed , textur lutoas sau luto-argiloas , structur glomerular . La nivelul acestui
orizont sunt prezente frecvente neoforma iuni biogene: coprolite, cervotocine,
crotovine, culcu uri i l ca uri de organisme.
Orizontul Bv are o grosime de 30-60cm i o culoare închis cel pu in în în
partea superioar , respectiv valori i crome mai mici de 3,5 la materialul în stare
umed i mai mici de 5, 5 la materialul în stare uscat pe fe ele i în interiorul
elementelor structurale, textur lutoas sau luto-argiloas , structur columnoid ,
prismatic i frecvente neoforma ii biogene.

152
 !
Orizontul Cca are o grosime de 40- 50 cm i o culoare deschis brun-
g lbuie, a c rui limit superioar se situeaz la 80- 120 cm. Este un orizont
nestructurat. Sunt prezente neoforma iuni de CaCo3, sub form de eflorescen e,
pseudomicelii, vini oare, tubu oare, pete i în special concre iuni.

Propriet i. Textura cernoziomurilor cambice este lutoas sau luto-

argiloas i rar nisipoas sau argiloas , nediferen iat pe profil. Plusul de argil de
la nivelul orizontului Bv, provine din alterarea pe loc sau „in situ” a materialului
parental, cît i din eluvierea orizontului supraiacent, f r formarea de pelicule de
argil la suprafa a agregatelor structurale. Structura este glomerular medie i
mic la nivelul orizontului Am. Cernoziomul cambic are propriet i fizice, fizico-
chimice, hidrofizice i de aera ie favorabile. Humusul de bun calitate de tip mull
calcic, este în cantitate de 3- 5 g%, respectiv o rezerv de 160- 200t/ha pe
adîncimea de 0- 50 cm. Gradul de satura ie în baze dep e te 85%, cu
predominarea cationilor bazicibivalen i de Ca i Mg. Reac ia solului este slab
acid sau neutr , cu valori pH pu in sub 7.

Fertilitatea i folosin a. Fertilitatea cernoziomurilor cambice este bun ,

fiind soluri cu propriet i fizice, fizico-chimice, hidrofizice i de aera ie favorabile
i nivel bun de aprovizionare în elemente nutritive. Ob inerea de produc ii mari i
constante, este determinat de aplicarea atît a unei agrotehnici adecvate, a
îngr mintelor chimice i organice cît i a iriga iilor în cazul anilor seceto i.
Cernoziomurile cambice ofer condi ii favorabile dezvolt rii tuturor culturilor
agricole. Se cultiv cereale de toamn , plante tehnice, culturi legumicole, vii i
pomi, dar ponderea revine culturilor de grîu, porumb i floarea-soarelui

12.2.3. Cernoziom argic (CZ ar)

Cernoziomul argic este cunoscut i sub denumirea de cernoziom levigat cu

degradare textural , cernoziom argiloiluvial sau cernoziom argilic. Acest sol este
definit de prezen a la suprafa a profilului a unui orizont de bioacumulare de tip
Am a c rui crome sunt mai mici decât 2 la materialul în stare umed i subiacent a
unui orizont Bt care are în partea superioar valori i crome mai mici de 3,5 la
materialul în stare umed i mai mici de 5,5 la materialul în stare uscat , respectiv
culoare de orizont A molic. În clasificarea S.R.T.S. 2003, cernoziomul argic este
prezent ca subtip de sol.

153
 !
R spândire. Cernoziomul argic ocup suprafe e întinse în Muntenia,
Dobrogea, Oltenia, Moldova i Transilvania. Cernoziomul argic este r spândit
geografic în continuarea cernoziomurilor, c tre zonele mai umede, pe un relief de
câmpie, podi uri i dealuri joase, cu altitudini de pân la 550 m.

Materialul parental. Cernoziomul argic s-a format i a evoluat pe loess,

luturi loessoide i uneori pe materiale argiloase, lutoase sau nisipoase i pietri uri
calcaroase.

Vegeta ia. Cernoziomul argic evolueaz sub influen a vegeta iei de

silvostep , cu o pondere mai mare a vegeta iei lemnoase (stejar, cer, gîrni )
datorit climatului ceva mai umed, care este o alternan de suprafe e variabile de
step i silvostep . Vegeta ia lemnoas este format din stejari i ulmi (Quercus
robur, Q. pedunculiflora, Q. pubescens, Ulmus foliacea, U. procera, U. ambigua)
cu specii de amestec (Pyrus pyraster, P. elaeagrifolia, Acer tataricum, A.
campestre) i arbu ti (Cornus mas, C. sanguinea, Ligustrum vulgare, Evonymus
europaea, Crataegus monogyna, Rhamnus cathartica i altele). În paji ti ( i în
p duri), se g sesc specii xerofite caracteristice stepei (Stipa joannis, S.
lessingiana, Festuca valesiaca, F. pseudovina, Agropyron cristatum, specii de
Centaurea, Salvia, Vicia, Astragalus, Aster, Trigonella, Phlomis tuberosa,
Thymus i altele, dar i mezofile, unde condi iile ecologice permit: obsig
nearistat (Bromus inermis), pir tîrîtor (Agropyron repens), Trifolium repens, T.
pratense, Onobrychis viciaefolia, Filipendula hexapetala, Salvia pratensis i
altele.

Climatul. Condi iile climatice sunt caracterizate prin temperaturi medii

anuale care coboar pîn la 8,5°C i precipita ii medii anuale care sunt cuprinse
între 550-600 mm. Indicele de ariditate este de 30. Regimul hidric este periodic
percolativ, cu cantit i mai mari de ap infiltrat în sol.

Procese pedogenetice. În formarea cernoziomului argic intervin procesele

de bioacumulare, argiloiluviere i eluviere. Pe fondul unei levig ri i alter ri mai
puternice, humificarea este mai pu in intens , cu acumularea unei cantit i mai
reduse de humus decît în cazul cernoziomurilor cambice. Eluvierea i migrarea
coloizilor liberi este mai intens decît în cazul cernoziomului cambic, aceasta pe
fondul unei debazific ri i levig ri mai accentuate. Levigarea coloidului de argil
din orizontul de suprafat , a determinat depunerea acestuia la nivelul orizontului

154
 !
subiacent, cu formare de pelicule de argil atît la suprafa a cît i în interiorul
agregatelor structurale de sol, determinînd o diferen iere textural pe profil la
nivelul acestui orizont.

Profilul de sol. Cernoziomul argic prezint urm toarea succesiune de

orizonturi: Am – Bt - C sau Cca..
Orizontul Am are o culoare brun-închis pân la neagr , respectiv crome
mai mici de 2 la materialul în stare umed , textur lutoas pân la argiloas ,
structur granular medie i o grosime de maxim 40- 50 cm.
Orizontul Bt are o culoare de orizont Am, respectiv brun închis cu valori
i crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed cel pu in în partea
superioar i brun g lbuie spre baz , textur luto-argiloas , structur prismatic .
Se eviden iaz argil sub form pelicular , atît la suprafa a elementelor
structurale, cît i în interiorul acestora. Orizontul Bt are o grosime de pîn la 100
cm.
Orizontul Cca începe de la peste 125 cm, în unele cazuri chiar de la 150-
160 cm în jos i are culoare g lbuie- albicioas .

Propriet i. Cernoziomul argiloiluvial are o textur diferen iat pe profil,

luto-nisipoas , lutoas la nivelul orizontului Am i luto- argiloas , argiloas la
nivelul orizontului Bt, structur glomerular mic i medie bine dezvoltat în Am
i prismatic , slab pîn la moderat dezvoltat la nivalul orizontului Bt. Humusul
este de tip mull calcic. Con inutul de humus este de 3-5 g%, respectiv o rezerv de
150-180 t/ha. Cernoziomurile argice au o reac ie neutr pân la slab acid , cu
valori pH de 6- 6,8. Gradul de satura ie în baze nu scade sub 75%,cu
predominarea cationilor de Ca. Prezint pe profil neoforma iuni biogene,
reprezentate prin coprolite, cervotocine, culcu uri i l ca uri de larve i organisme
i uneori crotovine, în special la nivelul orizontului de
bioacumulare.Neofoma iunile de CaCo3 sunt prezene la nivelul orizontului Cca
sub form de eflorescen e, pseudomicelii, pete, tubu oare, concre iuni.

Fertilitatea i folosin a. Cernoziomurile argiloiluviale au propriet i

fizice, fizico-chimice, hidrofizice i de aera ie favorabile i nivel bun de
aprovizionare în elemente nutritive De i unele propriet i fizico-chimice sunt sub
nivelul celor de la cernoziomul cambic, cernoziomul argiloiluvional este un sol
bun pentru toate utiliz rile: culturi de câmp (grîu, orz, porumb, floarea soarelui,

155
 !
sfecl de zah r, lucern , trifoi, in, maz re, fasole) , vi de vie ( struguri de mas i
pentru vin), planta ii pomicole (m r, p r, prun, cire , vi in, piersic, cais), legume
i culturi furajere. Ob inerea de produc ii mari i constante, este determinat de
aplicarea îngr mintelor chimice i organice cît i de aplicarea iriga iilor în cazul
anilor seceto i.

12.3. Faeoziom (FZ)

În timp, solul de tip faeoziom a avut diverse denumiri: cernoziom degradat

înconjurat de soluri de p dure i podzoluri, sol cenu iu închis de p dure,
pratoziom sau brunizem i sol cernoziomoid..
Faeoziomul este definit prin prezen a la suprafa a profilului a unui orizont
de bioacumulare de tip Am, a c rui crome sunt mai mici de 2 la materialul în stare
umed i subiacent un orizont care poate fi de tip Bt, Bv, sau AC i care cel pu in
în partea superioar i cel pu in pe fe ele elementelor structurale prezint crome i
valori mai mici de 3,5 la materialul în stare umed . Totodat , la nivelul
orizontului intermediar, sunt prezente pelicule organo-minerale. Faeoziomul cu
textur mijlocie i fin nu prezent un orizont Cca în primii 125 cm, iar la
faeoziomul cu textur grosier , orizontul Cca apare sub 200 cm. Diferen a de
culoare între materialul în stare umed i cel în stare uscat la nivelul orizontului
Am, sub aspectul valorilor sau a valorilor + crome, este mai mare sau egal cu 1,5.

R spândire. Faeoziomul este corespondentul c tre zonele mai umede i

mai reci, a cernoziomului, cernoziomului cambic i cernoziomului argic.
Faeoziomul ocup suprafe e importante în Podi ul Sucevei, Podi ul F lticenilor,
în depresiunile subcarpatice Neam , Cracau, Tg.Secuiesc, Bra ov, Sibiu, pe unele
terase ale Moldovei i iretului, în zona înalt a Câmpiei Române i a Câmpiei
Banat-Cri i insular în depresiunile din estul Câmpei Transilvaniei.
Faeoziomurile ocup în România o suprafa pe o suprafa de aproximativ
1.300.000 ha. Solurile de tip faeoziom s-au format pe forme de relief cu suprafa
plan sau slab înclinat din depresiuni i pe suprafe e înclinate ale versan ilor, care
au un drenaj intern i extern slab, respectiv pe unit i geomorfologice care
prezint un caracter depresionar fa de relieful înconjur tor.

Materialul parental. Formarea i evolu ia faeoziomurilor, a avut loc pe

depozite cu textur lutoas sau argiloas , uneori chiar grosier , reprezentate prin
depozite loessoide, luturi argiloase, argile marnoase loessoidizate.
156
 !
Vegeta ia. Faeoziomurile s-au format sub influen a unei vegeta ii ierboase
mezohigrofile de fînea care s-a instalat în urma defri rii p durilor de foioase:
p iu c (Agrostis tenuis), Festuca sulcata, F. pseudovina, F. valesiaca, b rboas
(Botriochloa iscaemum), Koeleria gracilis, Poa pratensis var. angustifolia,
Lolium perenne, Medicago lupulina, M. falcata, Trifolium repens, Lotus
corniculatus, Astragalus onobrychis, Fragaria viridis, Origanum vulgare.
P durile de foioase ini iale (înainte de defri are) erau formate din stej rete
(Quercus petraea în amestec cu exemplare rare de Tilia tomentosa, Carpinus
betulus, Acer campestre, Sorbus torminalis, Fraxinus excelsior, arbu tii Corylus
avellana, Crataegus monogyna, Evonimus europaea, E. verrucosa, Cornus mas,
C. sanguinea, Rhamnus frangula, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra, specii
ierboase ca: Asperula odorata, Polygonatum latifolia, Pulmonaria officinalis, Poa
nemoralis, Asarum europaeum, Dactylis glomerata, Scila bifolia, Lamium
maculatum, Sanicula europaea, Anemone nemorosa, A. ranunculoides,
Convallaria majalis, Scrofularia nodosa i altele).

Climatul. Condi iile climatice sunt caracteristice zonelor umede i

r coroase, caracterizate prin valori medii ale precipita iilor de pîn la 800-900
mm, temperaturi medii anuale cuprinse între 7- 8ºC, valori ale evapotranspira iei
poten iale de circa 600-650 mm, inferioare mediei anuale a precipita iilor,
eviden iindu-se astfel un regim hidric periodic percolativ.

Procese pedogenetice. Cu toate c solificarea se desf oar în zone umede

i r coroase, datorit cantit ilor mari de materie organic r mas în orizontul de
la suprafa a profilului cît i la suprafa a acestuia ca urmare a prezen ei unei
abundente vegeta ii ierboase mezohidrofile, datorit materialelor parentale bogate
în elemente bazice, cît i microclimatului mai blînd din zonele depresionare,
ad postite, solificarea decurge în sensul unei bioacumul ri intense, cu formare de
humus de bun calitate, de tip mull calcic, cu migrarea coloizilor de humus i
argil de la nivelul orizontului de bioacumulare i depunerea acestora la nivelul
orizontului subiacent, cu formarea de pelicule organo-minerale pe fe ele cît i în
interiorul elementelor structurale.

Profilul de sol. Faeoziomul prezint pe profil urm toarea succesiune de

orizonturi: Am - A/C - C sau Cca; Am - Bv - C sau Cca; Am - Bt - C sau Cca.

157
 !
Orizontul Am are culoare brun închis -negr în stare umed , respectiv
crome mai mici sau egale cu 2, i brun cenu ie în stare uscat , respective valori i
crome mai mici sau egale cu 3,5. Grosimea orizontului Am este de circa 40-60
cm.
Orizonturile A/C, Bv sau Bt au cel pu in în partea superioar , culori închise
de orizont Am, respectiv valori i crome mai mici sau egale cu 3,5 la materialul în
stare umed i mai mici sau egale cu 5,5 la materialul în stare uscat . Diferen a de
culoare între starea umed i starea uscat prezint valori sau valori i crome mai
mari, sau egale cu 1,5. Orizonturile subiacente Bv i Bt au o culoare brun-g lbuie.
Orizontul C, este reprezentat de materialul parental sau orizontul Cca, care este
prezent sub adâncimea de 125- 150 cm i este caracterizat prin structur masiv i
prezen a CaCO3 , sub form de neoforma iuni, reprezentate prin vini oare, pete i
concre iuni.

Propriet i. Faeoziomul are la suprafa a profilului un orizont de

bioacumulare de tip Am, cu grad de satura ie în baze mai mare de 70%, frecvent
între 70- 85%, reac ie slab acid , cu valori pH mai mari de 6 i con inut de humus
de 3,5- 6,5%, reprezentat prin humus de tip mull calcic. Textura la nivelul
orizontului Am este lutoas sau luto-nisipoas , structur granular , glomerular
bine dezvoltat . Trecerea la nivelul orizontului subiacent este treptat . Structura în
orizontul Bv este columnoid prismatic i i prismatic în Bt. La nivelul
orizontului Bv sunt prezente particule minerale fine i humus, acesta fiind
considerat un orizont de culoare sau de structur , avînd o culoare mai ro iatic
decît a materialului parental, în timp ce la nivelul orizontului Bt sunt prezente
pelicule de argil pe fe ele i în interiorul elementelor structurale, cît i la nivelul
porilor i fisurilor, determinînd o diferen iere textural pe profil la nivelul acestui
orizont.

Subtipuri. Pentru faeoziom sunt prezente în cadrul clasific rii S.R.R.S

2003, urm toarele subtipuri: faeoziom tipic ( Am - AC - C sau Cca), faeoziom
greic ( Am - Ame - Bt - C sau Cca), faeoziom cambic ( Am – Bv - C sau Cca),
faeoziom argic ( Am - Bt - C sau Cca), faeoziom psamic, care are cel pu in în
primii 50 cm ai profilului, o textura nisipoas , faeoziom pelic, care prezint cel
pu in în primii 50 cm ai profilului, o textura argiloas , faeoziom gleic, care are
caractere gleice în intervalul 50- 100 cm, faeoziom calcaric, la care CaCO3 este
prezent înc din primii 50 cm ai profilului.
158
 !
Fertilitatea i folosin a. Activitatea microbiologic , propriet ile fizice,
chimice, fizico-mecanice, hidrofizice i de aera ie sunt bune, dar sub nivelul
corespondentelor din seria cernoziomurilor, fertilitatea crescînd de la
faeoziomurile cu orizont Bt, c tre cele cu orizont AC. În anii ploio i, cînd pe
aceste soluri apar fenomenul de stagnare a apei, în vederea elimin rii excesului de
ap i pentru îmbun t irea aera iei, sunt necesare lucr ri de mobilizare energic a
solului. Sporuri însemnate de produc ie se ob in atît prin aplicarea de îngr minte
chimice pe baz de N, P i K, cît i prin aplicarea de îngr minte organice. Pe
faeoziomuri se ob in rezultate bune prin aplicarea unor lucr ri agrotehnice
adecvate i prin cultivarea acestor soluri cu cereale: grîu, orz, ov z, secar ,
porumb, plante industriale: cartofi, sfecl de zah r, cînep , in pentru fuior, plante
furajere, planta ii pomicole i culturi legumicole.

12.3.1. Faeoziom greic (FZ gr)

Anterior clasific rii S.R.T.S. 2003, faeoziomul greic a fost denumit sol
cenu iu de p dure, fiind considerat ca tip de sol ce apar inea clasei Molisoluri.
Actualmente este considerat subtip de sol, inclus în clasa Cernisoluri i definit
prin prezen a la suprafa a profilului a unui orizont de bioacumulare de tip Am,
urmat de un orizont Ame care prezint acumul ri reziduale de cuar i subiacent
un orizont Bt având în partea superioar culoare brun închis de orizont molic,
respectiv cel pu in pe fa a elementelor structurale valori i crome mai mici de 3,5.

R spândire. Faeoziomul greic ocup cu prec dere partea de est a

României, în Podi ul Sucevei, Podi ul Bârladului, Cîmpia Jijiei i mai rar în
partea de nord a Dobrogei, pe terase, interfluvii, cîmpii înalte, dealuri joase i
versan i slabi înclina i

Materialul parental. Faeoziomul greic s-a format i a evoluat pe

materiale parentale reprezentate prin depozite loessoide, loessuri, luturi i uneori
depozite argiloase i nisipoase.

Vegeta ia.Vegeta ia natural sub care s-au format faeoziomurile greice

este o vegeta ie de silvostep , cu un caracter determinat de influen a climatului
continental est european. Vegeta ia de fînea (în parte des elenit pentru arabil)
este format din Poa pratensis, P. pratensis var. angustifolia, Lolium perenne,
Festuca pratensis, Agropyron repens, Medicago falcata, Lotus corniculatus,

159
 !
Trifolium repens, Astragalus onobrychis, Taraxacum officinale, Rumex
acetosella, Galim verum, Salvia pratensis, Vicia cracca, i altele.

Climatul. Faeoziomul greic face tranzi ia de la cernoziom i faeoziom

cambic i argic c tre argiluvisolurile formate în zonele mai umede ( Pedologie-
curs unic 2005). Precipita iile medii anuale din zona de formare i evolu ie a
faeoziomului greic sunt de circa 610- 640 mm, în timp ce temperaturile medii
anuale oscileaz între 7°C i 9°C. Evapotranspira ia poten ial este de aproximativ
630-670 mm anual, eviden iind un regim hidric percolativ.

Procese pedogenetice. Procesul de solificare în cazul faeoziomului greic,

este orientat la nivelul orizontului Am în sensul unei bioacumul ri intense cu
formare de humus de tip mull calcic în care predomin acizii huminici i o migra-
re atît a coloizilor liberi cît i a celor depu i rezultând subiacent un orizont greic
cu eluviere slab Ame, îmbog it în particule grosiere rezistente la alterare i
gr un i minerali dezbr ca i de pelicula coloidal . La nivelul orizontului Bt sunt
prezente depuneri peliculare de argil migrat din orizonturile supraiacente, atît la
suprafa a cît i în interiorul elementelor structurale. CaCO3 este îndep rtat pe
profil, fiind prezent la nivelul orizontului Cca.

Profilul de sol. Faeoziomul greic prezint pe profil urm toarea succesiune

de orizonturi: Am – Ame – Bt - C sau Cca.
Orizontul Am are crome mai mici sau egale cu 2 la materialul în stare
umed , respectiv oculoare brun cenu ie închis . Grosimea orizontului Am este
de 30- 40 cm.
Orizontul Ame are o culoare brun cenu ie mai deschis decât în orizontul
supraiacent, datorit eluvierii par iale a particulelor coloidale i îmbog irii
reziduale în gr un i de cuar dezbr ca i de pelicula coloidal . Grosimea
orizontului Ame are o grosime de circa 10-30 cm.
Orizontul Bt (60- 140 cm) are cel pu in în partea superioar valori i crome
mai mici de 3,5 la materialul în stare umed , respectiv o culoare g lbui închis ,
care c tre partea inferioar a orizontului poate fi brun g lbuie sau chiar ro cat .
textur fin , structur prismatic .
Orizontul C sau Cca este situat la partea inferioar a profilului.
Pe profil sunt prezente neoforma iuni biogene sub form de coprolite,
cervotocine, culcu uri i/ sau l ca uri de organisme, cu prec dere la nivelul

160
 !
orizontului de bioacumulare, iar în orizontul C sau Cca sunt prezente
neoforma iuni chimice de CaCO3. Orizontul Bt prezint frecvente pete de oxizi de
fier i concre iuni ferimanganice, cît i pelicule sub iri sau moderat de groase de
argil . În orizontul Ame sunt prezente neoforma iuni reziduale, reprezentate prin
gr un i izola i de cuar , dezbr ca i de pelicula coloidal , sau alte particule
minerale rezistente la alterare.

Propriet i. Textura faeoziomului greic la nivelul orizontului Am este de

obicei lutoas , luto-nisipoas sau luto-argiloas . Structura este glomerular . În
orizontul subiacent Ame, textura este mai grosier , iar structura este poliedric
subangular . La nivelul acestui orizont sunt prezente frecvente particule nisipoase,
dezbr cate de pelicula coloidal . Procentul de argil în Ame înregistreaz o u oar
sc dere. La nivelul orizontului Am, humusul de tip mull calcic eviden iaz un
con inut de 3- 4%, cu predominarea acizilor huminici, respectiv o rezerv de 140-
160 t/ha pe adîncimea de 0- 50 cm. Gradul de satura ie în baze ajunge la 90% în
Am, dar coboar pîn la 65% în Ame, cu predominarea cationului bazic bivalent
de Ca. Valorile pH sunt neutre în Am (6,8) i moderat-puternic acid în Ame (5,2).
Orizontul Bt prezint o cre tere a frac iunii de argil , cu un indice de diferen iere
textural cuprins între 1,1- 1,6.

Fertilitatea i folosin a. Pe ansamblul profilului propriet ile fizice,

fizico- mecanice, hidrofizice i de aera ie sunt relative bune, dar sub nivelul de
favorabilitate al cernoziomurilor argice. Aplicarea unei agrotehnici adecvate i a
iriga iilor, permite pe aceste soluri ob inerea de produc ii bune i stabile la culturi
legumicole, plante furajere, etc. Favorabilitate ridicat , în contextul aplic rii de
îngr minte chimice i organice, prezint culturile de floarea-soarelui, cartof,
sfecl de zah r, in de fuior, plata ii pomicole i vi a de vie .

12.4. Rendzina (Rz)

Solul de tip rendzin se define te prin prezen a la suprafa a profilului a

unui orizont de bioacumulare de tip Am de culoare închis , cu crome mai mici sau
egale cu 2 la materialul în stare umed i subiacent un orizont de tranzi ie de tip
AR, Bv, sau AC cu crome i valori mai mici de 3,5 la materialul în stare umed ,
cel pu in pe fe ele elementelor structurale iar la bazaprofilului, prezent între 20 i
50 cm, un orizont R sau Rn, reprezentat prin roci calcaroase sau prin materiale
parentale calcarifere.
161
 !
R spândire. Arealul de r spîndire a solurilor de tip rendzin este
reprezentat de regiunile montane, submontane i de podi ale României, în
condi ii de relief caracteristic acestor zone, cu altitudini cuprinse între 200 m-1800
m.

Materialul parental. Materialul parental este calcaros sau bogat în

elemente bazice de tip: calcar i pietri uri calcaroase, gips, dolomit i roci
magmatice i metamorfice cu caracter bazic i ultrabazic. Datorit rocilor de
solificare care sunt masive, consolidate, profilul format prezint o grosime mic i
un con inut ridicat de schelet. Prezen a masiv a materialului scheletic, face ca în
urma prelucr rii mecanice a acestor soluri, utilajele agricole s trepideze. Rendzic
în limba polonez înseamn : “ a tremura”.

Vegeta ia. Vegeta ia natural sub care se formeaz i evolueaz solul de

tip rendzin , este cea caracteristic stepei, podi urilor, mun ilor i etajului
subalpin, în func ie de altitudinea la care se dezvolt , deoarece rendzina este un
sol litomorf care ce formeaz i evolueaz în toate zonele climatice, acolo unde se
reg sesc condi iile de existen a materialului parental sau a rocii generatoare
men ionate anterior ( t. Puiu-1980).

Climatul. Rendzina se formeaz i evolueaz în condi iile unui climat care

variaz de la pu in umed i cald, în care media anual a temperaturii este de circa
11,5°C , cu precipita ii medii anuale de 400-500 mm i pîn la un climat foarte
rece i umed, caracterizat prin valori ale temperaturii medii anuale de circa 2°C i
precipita ii medii anuale de peste 1000 mm.

Procese pedogenetice. În procesul de formare i evolu ie a solului de tip

rendzin , intervine bioacumularea, care pe fondul unui material parental sau a
rocii generatoare de sol, bogat(e) în elemente bazice, determin formarea la
suprafa a profilului, a unui orizont de bioacumulare cu caracter molic. Prin
dizolvare treptat , scheletul calcaros elibereaz continuu ioni de calciu care
satureaz complexul adsorbtiv, neutralizînd acizii humici, determinînd formarea
de complexe organo-minerale stabile de humat de calciu.

Profilul de sol. Rendzina prezint pe profil urm toarea succesiune de

orizonturi: Am – AR – R.
Orizontul Am are o culoare neagr pân la brun cenu iu-închis, respectiv
crome mai mici sau egale cu 2 la materialul în stare umed . Textura la nivelul
162
 !
acestui orizont este lutoas , iar structura este glomerular medie. Orizontul Am
prezint frecvent material scheletic. Grosimea orizontului Am este de 20-30 cm,
ajungînd uneori la 40 cm.
Orizontul AR este constituit din material scheletic i / sau material solificat
cu însu iri asem n toare materialului din orizontul de bioacumulare, avînd
culoare de orizont Am, cel pu in în partea superioar , respectiv valori i crome
mai mici sau egale cu 3,5 la materialul în stare umed . Orizontul AR are o
grosime de circa 10-15 cm.
Orizontul R este constituit din materialul parental calcaros consolidat, cu
caracter dolomitic sau gipsic, fisurat i / sau nefisurat. Orizontul R este prezent în
primii 150 cm i are o culoare deschis .

Propriet i. Rendzinele au textur lutoas , luto-argiloas , argiloas ,

nediferen iat pe profil. Structura este glomerular medie. Rendzina are un
con inut ridicat de humus, de 5-10%, reprezentat prin humus de tip mull calcic, cu
predominarea acizilor huminici i un grad de satura ie în baze ridicat, cuprins între
75% i 100%. În zona montan reac ia este slab acid , iar în step i silvostep
este slab alcalin , valorile pH oscilînd între 6,0 i 7,5.

Subtipuri. Solul de tip rendzin prezint urm toarele subtipuri: rendzina

tipic ( Am – AR – R ), cu orizont R în primii 150 cm, rendzina cambic ( Am- Bv
– R ), cu orizont Bv situat subiacent orizontului de bioacumulare i rendzina litic
( Am – AR – R ), cu orizont R situate între 20 i 50 cm.

Fertilitate i folosin . Cu toate c solul de tip rendzin prezint un profil

scurt i are un con inut mare de material scheletic, datorit propriet ilor chimice,
fizice, fizico-mecanice, hidrofizice i de aera ie relativ bune, aceste soluri,
utilizate în regim natural pentru silvicultur , paji ti i fîne e naturale, prin
aplicarea de m suri ameliorative i a unei agrotehnici adecvate, pot i sunt
utilizate în scop agricol. Func ie de zona climatic în care se formeaz i
evolueaz , rendzina se preteaz , atât pentru culturi de câmp cât i pentru paji ti,
planta ii de vii i pomi precum i p duri. Fertilitatea solurilor de tip rendzin este
superioar fa de cea a solurilor montane, dar mai slab decât cea a solurilor din
zona de step i silvostep . Factorii limitativi ai fertilit ii acestor soluri pentru
culturile agricole sunt: volumul edafic util sc zut (grosime redus i con inut
ridicat de schelet), capacitatea pentru ap util sc zut ; rendzinele se lucreaz

163
 !
greu, piesele active se uzeaz în scurt timp din cauza prezen ei fragmentelor de
schelet. Se pot ameliora greu prin îndep rtarea fragmentelor de schelet,
combaterea eroziunii i fertilizarea cu îngr minte organice i minerale
(Pedologie- Curs unic, 2005).

% 2 02 1

Solurile incluse în clasa luvisoluri, eviden iaz ca orizont de diagnoz , un

orizont de tip Bt, care are o culore cu valori i crome mai mari de 3,5 la materialul
în stare umed , începînd din partea superioar a acestuia. Luvisolurile nu prezint
orizont de tip Btna, dar pot avea la suprafa a profilului un orizont de tip O. În
unele cazuri, pot prezenta un orizont de tip y, grefat la nivelul orizontului Bt,
eviden iind astfel pe profil, un orizont de tip Bty. Niciodat nu pot avea orizont de
tip W, sau Gr, sau sa, sau na, situat în primii 50 cm ai profilului.
Conform S.R.T.S.-2003, clasa Luvisoluri, include patru tipuri de sol:
Preluvosol, Luvosol, Planosol, i Alosol.

13.1. Preluvosol (El)

Preluvosolurile au o morfologie determinat de prezen a la suprafa a

profilului, a unui orizont de bioacumulare de tip Ao, sau Am, urmat subiacent de
un orizont de iluviere de tip Bt, care are o culoare cu valori i crome mai mari de
3,5 la materialul în stare umed , începând din partea superioar a acestuia. Gradul
de satura ie în baze, este mai mare de 53%. Preluvosolurile, includ fostele soluri
de tip brun argiloiluvial i brun-ro cat.
R spândire. Preluvosolurile sunt r spândite la altitudini cuprinse între
150 m - 800 m, situate în regiunile de deal, de podi i piemont, uneori i în zona
cîmpiilor înalte, pe suprafe e diferit fr mîntate ca intensitate i care prezint un
drenaj bun. (Dealurile subcarpatice, Podi ul Getic cu Pienonturile vestice, Podi ul
Transilvaniei, Dobrogea de Nord ).
Materialul parental. Proluvosolul s-a format pe materiale parentale care
eviden iaz un con inut ridicat de elemente bazice, în special cationi bazici

164
 !
bivalen i de Ca i Mg. Materialul parental prezint o mare diversitate, putând fi
constituit din depozite loessoide, luturi, argile, nisipuri, conglomerate, gresii.
Vegeta ia. În cazul preluvosolurilor, vegeta ia natural dominant este
reprezentat prin p duri de cvercinee: Quercus frainetto (gârni ), Q. cerris (cer),
Q. petraea (gorun), iar în zonele mai înalte apare i fagul (Fagus silvatica). Sub
vegeta ia lemnoas se dezvolt i o bogat vegeta ie ierboas vernal , format din
Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Allium ursinum, Corydalis cava, Scilla
bifolia i altele, iar dup înfrunzirea arborilor se dezvolt plante de umbr i
semiumbr cum sînt: Asperula odorata, Dentaria bulbifera, Carex silvatica, Poa
nemoralis, Polygonatum officinale, Convallaria majalis, Campanula persicifolia
i altele.
Climatul este temperat continental umed, cu tempraturi medii anuale
cuprinse între 6 oC - 10oC i precipita ii medii anuale de 600 mm, pîn la 1000
mm. Indicele de ariditate are valori cuprinse între 25-50. Evapotranspira ia este
sub 600 mm. Regimul hidric este de tip periodic percolativ sau percolativ.
Procese pedogenetice. Condi iile hidrotermice sunt favorabile
mineraliz rii materiei organice, astfel încât sub ac iunea bacteriilor i a
ciupercilor, a avut loc acumularea unei cantit i medii de humus, de tip mull
forestier, în care acizii huminici i acizii fulvici au aproximativ aceia i pondere. În
perioadele umede, prin alterare, se formeaz minerale argiloase i hidroxizi de fier
care imprim orizontului de suprafa , al turi de humus, o culoare brun - g lbui-
ruginiu. Cu toate c alterarea i debazificarea ar trebui s fie intense, relieful cu
drenaj extern bun i prezen a elementelor bazice care confer stabilitate coloizilor,
face ca pe profil s nu se eviden ieze un orizont de eluviere.
Profilul de sol. Preluvosolul are un profil în general mai slab dezvoltat
comparativ cu solurile cu care se g se te în complex i prezint urm toarea
succesiune de orizonturi: Ao - Bt - Ck sau Cn.
Orizontul Ao are o grosime de 20-30 cm, are culoare brun sau brun-
cenu iu, textur mijlocie sau fin , structur gr un oas sau poliedric .
Orizontul Bt are o grosime de 90-130 cm, are culoare brun sau brun-
g lbui, textur mijlocie-fin , structur prismatic .
Orizontul Ck apare de la adîncimea de 130-140 cm, are culoare brun-
g lbui-deschis.

165
 !
Propriet i. Preluvosolul este slab diferen iat textural la nivelul
orizontului Bt. Permeabilitatea solului pentru ap i aer este moderat . Con inutul
de humus este de circa 3 g%, aprovizionarea cu elemente nutritive moderat ,
reac ia slab acid , cu valori pH cuprinse în intervalul 6,0 - 6,4, iar gradul de
satura ie în baze este de circa 80% - 85%.
Subtipuri. Preluvosolul eviden iaz urm toarele subtipuri: preluvosol
molic (mo), care are la suprafa a profilului un orizont de bioacumulare, de tip Am,
preluvosol ro cat (rs), care are un orizont Bt cu peste 50% nuan e de 7,5 YR în
partea superioar ; preluvosol rodic (ro), care are un orizont Bt cu peste 50%
nuan e de 5 YR în partea superioar ; preluvosol psamic (ps), prezint textur
grosier cel pu in în primii 50 cm; preluvosol pelic (pe), prezint textur foarte
fin cel pu in în primii 50 cm; preluvosol vertic (ys), prezint orizont vertic Ia
baza orizontului A; preluvosol sîagnic (st), are propriet i hipostag-nice (orizont
w) în prima jum tate a profilului; preluvosol gleic (gc), prezint propriet i gleice
la baza profilului; preluvosol calcic (ca), prezint orizont carbonato-acu-mulativ
sau calcic (Cea); preluvosol litic (li), prezint orizont R între 20- 50 cm;
preluvosol scheletic (qq), format pe materiale cu peste 75% schelet; preluvosol
sodic (ac), prezint orizont alcalizat sau hiposodic (ac).
Fertilitatea i folosin a. Preluvosolurile prezint însu iri fizice, chimice,
hidrofizice, i biologice favorabile dezvolt rii plantelor. Datorit zonei de
formare, sunt create condi ii bune privind asigurarea aprovizion rii cu ap a
plantelor. Excesul de ap din anii ploio i, cît i deficitul de ap din anii seceto i,
poate fi reglat prin aplicarea lucr rilor agrotehnice. În cazul suprafe elor înclinate
puternic i care eviden iaz un drenaj intern i extern defavorabil, este absolut
obligatorie aplicarea de m suri antierozionale. Pentru realizarea unor produc ii
ridicate i constante, se recomand aplicarea de îngr minte chimice i
organice.Preluvosolurile sunt favorabile culturilor de cîmp: grîu, porumb, sfecl
de zah r, leguminoaslor pentru boabe: soia, maz re, fasole, plantelor furajere i
legumelor. În cazul preluvosolurilor situate pe versan i, se recomand planta iile
de vi de vie i pomi fructiferi: m r, p r, cire , vi in, cais, piersic, prun.

13.2. Luvosol (Lv)

Conform S.R.T.S.-2003, luvosolul include ca subunit i de sol: sol brun

luvic, sol brun ro cat luvic i luvisolul albic, care în clasificarea I.C.P.A.-1980, se

166
 !
reg seau ca unit i de sol. Luvosolul eviden iaz la suprafa a profilului, un orizont
de bioacumulare de tip Ao, iar subiacent un orizont de sp lare, de tip El sau Ea.
Profilul se continu cu un orizont de îmbog ire în argil , de tip Bt. Luvosolul
prezint un grad de satura ie în baze mai mare de 53%, cel pu in la nivelul unui
suborizont din partea superioar a profilului i nu prezint o schimbare textural
abrupt , între orizontul E i orizontul Bt.
R spândire. Luvosolul este r spîndit pe suprafe e depresionare sau plane,
care prezint un drenaj intern i extern slab i sunt situate în zona dealurilor,
podi urilor i piemonturilor înalte, la o altitudine de 150m – 800 m, în complex cu
preluvosolul, planosolul i alosolul. În România, suprafe e importante, ocupate cu
luvosoluri se g sesc în Banat, vestul i centrul Munteniei, Oltenia, Podi ul Getic,
Piemonturile Vestice, Podi ul Transilvaniei, Podi ul Moldovei, Podi ul Sucevei i
pe terasele vechi, situate în zonele umede ale cursurilor rîurilor interioare: Jiu, Olt,
Mure , Some , Arge .
Materialul parental. Este alc tuit din material acid, s rac sau lipsit de
calciu i minerale fero-magneziene, reprezentat prin: luturi, nisipuri, argile, gresii,
conglomerate i material rezultat din dezagregarea i alterarea rocilor magmatice
i metamorfice.
Vegeta ia. Vegeta ia natural este alc tuit din p duri de cvercinee
(Quercus) i fag (Fagus silvatica), cu specii de amestec ca Quercus cerris,
Carpinus betulus, Ulmus procera, U. foliacea, Acer campestre, A. plataniodes,
Tilia cordata, Fraxinus excelsior, Cerasus avium i altele, arbu tii Crataegus
monogyna, Evonimus europaea Cornus mas, Rhamnus frangula, Prunus spinosa
i altele, iar dintre speciile ierboase amintim Luzula albida, Cytisus austriacus,
Genista tinctoria, Polygonatum latifolium, Lamium maculatum, Pulmonaria
officinalis, Asperula odorata, Galium schultesii, Brachipodium silvaticum,
Bromus ramosum, Convallaria majalis i altele; dintre speciile ierboase acidofile
amintim Luzula albida, Poa nemoralis, Calamagrostis arundinacea care creiaz
condi ii favorabile acidifierii.
Climatul. Luvosolul se formeaz i evolueaz în condi iile unui climat
umed i r coros. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6°C - 9°C.
Precipita iile medii anuale, au valori cuprinse între 600mm i 900 mm. Indicele de
ariditate are valori de 35-60. Evapotranspira ia este de sub 600 mm, eviden iindu-
se un regim hidric percolativ.

167
 !
Procese pedogenetice. Acumularea la suprafa a profilului a unei volum
mare de ap , care se men ine o perioad lung de timp, pe fondul existen ei unui
materialul parental s rac în elemente bazice, a unui relief plan sau depresionar, cu
drenaj defectuos, cît i a unei vegeta ii ierboase i lemnoase cu caracter acidofil,
determin o accentuare a manifest rii proceselelor de debazificare, levigare i
argilizare, cu eviden ierea unor procese intense de eluviere-iluviere.
Bioacumularea este redus , resturile organice vegetale fiind descompuse
predominant sub ac iunea ciupercilor, cu formarea unei cantit i reduse de humus,
în care predomin acizii fulvici. Datorit alter rii intense a componentei minerale,
are loc îndep rtarea coloidului de argil de la suprafa , cu acumulare la nivelul
orizontului Bt, unde se eviden iaz o diferen iere textural pe profil. Debazificarea
i alterarea intens , determin formarea pe profil, supraiacent orizontului de
difern ire textural , a unui orizont de eluviere mai mult sau mai pu in intens , de
tip El sau Ea, caracterizat printr-o îmbog ire rezidual în gr un i de cuar
dezbr ca i de pelicula coloidal i alte particule minerale rezistente la alterare.
Profilul de sol. Luvosolul prezint pe profil, urm toarea succesiune de
orizonturi: Ao – El – Bt – C sau R sau Ao – Ea – Bt – C sau R.
Orizontul Ao are o grosime de 10-20 cm i o culoare brun, brun-cenu iu
deschis. Textura este medie ( luto-pr foas sau lutoargiloas ). Structura este
granular slab eviden iat . Activitatea biologic este redus .
Orizontul El sau Ea are o grosime de circa 20-40 cm i o culoare cenu ie,
mai deschis decît a orizontului supraiacent. Textura este grosier . Este
nestructurat sau are o structur plat . Prezint o îmbog ire rezidul în silice
coloidal . Activitatea biologic este foarte redus .
Orizontul Bt are o grosime de peste 130 cm. Are o culoare brun-g lbui.
Textura este luto-argiloas , iar structura este prismatic -masiv . Sunt prezente
pelicule de argil , atît la interiorul, cît i la exteriorul agregatelor structurale.
Orizontul C este alc tuit din material rezultat din roca dezagregat . Nu are
structur i de regul este lipsit de carbona i. În cazul luvosolurilor formate pe roci
dure, consolidate i compacte, orizontul C este înlocuit de orizontul R.

Propriet i. Luvosolul prezint o difern ire textural moderat i / sau

puternic , în special între orizonturile El sau Ea i Bt. Procentul de argil în
orizontul Bt este de circa 1,5-2 ori mai mare decât în orizontul El sau Ea. Textura
este luto-nisipoas sau lutoas la nivelul orizontului de bioacumulare, luto-
168
 !
nisipoas , nisipoas la nivelul orizontului de eluviere i luto-argiloas , uneori
chiar argiloas la nivelul orizontului de iluviere. Structura este gr un oas slab
dezvoltat în orizontul Ao, poliedric sau chiar lamelar în orizontul El sau Ea i
prismatic , bine eviden iat în orizontul Bt. Regimul aerohidric este defectuos.
Humusul este de calitate inferioar , cu predominarea acizilor fulvici ( circa 2 g%,
respectiv o rezerv de 60- 120 t/ha, pe adîncimea de 0-50 cm ). Valorile pH sunt
în general mai mici de 5 (pH = 4,8-5,8), eviden iind o reac ie moderat acid .
Gradul de satura ie în baze este mai mic de 50%- 60%. Con inutul de elemente de
nutri ie este mic, iar activitatea biologic i microbiologic este redus .

Subtipuri. Luvosolul poate prezenta urm toarele subtipuri: luvosol

umbric (um), care are la suprafa a profilului un orizont de bioacumulare de tip Au;
luvosol ro cat (rs), care eviden iaz pe profil un orizont Bt cu valori i crome de
7,5YR; luvosol rodic (ro), care prezint pe profil un orizont Bt cu valori i crome
de 5YR; luvosol calcic (ca), care are la baza profilului un orizont Cca; luvosol
rezicalcaric (rk), care prezint din primii 125 cm, un orizont C, cu carbona i
reziduali; luvosol psamic (ps), care eviden iaz cel pu in în primii 50 cm ai
profilului, o textur grosier ; luvosol vertic {vs), care prezint un orizont vertic,
grefat la baza orizontului de bioacumulare; luvosol albic (ab), care are pe profil un
orizont de eluviere, de tip Ea; luvosol glosic (gl), care are un profil de tip:
Ao - Ea - E+B – Bt – C, respectiv prezint o întrep trundere a orizonturilor E i
B, sub forma unor limbi; luvosol planic (pl), care are schimbare textural brusc
sau abrupt între orizontul E i B, pe o grosime de 7,5-15 cm; luvosol stagnic (st),
care are un orizont w, în prima jum tate a profilului; luvosol gleic (gc), care are la
baza profilului, un orizont de tip G; luvosol litic (li), la care orizontul de tip R este
situat în intervalul 20cm-50 cm; luvosol scheletic (qq), care are un con inut în
fragmente de schelet, de peste 75%; luvosol sodic (ac), care eviden iaz prezen a
pe profil a unui orizont hiposodic.

Fertilitatea i folosin a. Datorit propriet ilor fizice, hidrofizice, fizico-

mecanice, termice i de aera ie, cît i con inutului relativ redus de substan e
nutritive, luvosolul are o fertilitate natural mijlocie spre sc zut .Prin aplicarea
unei agrotehnici adecvate, în vederea regl rii regimului aerohidric, a unor m suri
hidrotehnice pentru eliminarea excesului de ap de la suprafa sau de compensare
a deficitului de umiditate, prin executarea unor lucr ri de combatere i prevenire a
eroziunii, cît i prin aplicarea de îngr minte chimice i organice i a
169
 !
amendamentelor calcaroase, luosolurile pot fi cultivate cu grîu, porumb, floarea
soarelui, ov z, trifoi, maz re, fasole, cartofi. Rezultate satisf c toare se ob in i în
cazul p unilor i fîne elor. Planta iile pomicole i vi a de vie au o favorabilitate
redus .

13.3. Planosol (Pl)

Planosolul este definit prin prezen a la suprafa a profilului a unui orizont

de bioacumulare de tip Ao i subiacent un orizont de eluviere de tip El sau Ea i
un orizont de iluvire a coloidului de argil , de tip Bt. Între orizontul E i orizontul
B se eviden iaz o schimbare textural brusc sau abrupt , pe cel mult 7,5 cm.
R spândire. Planosolul este r spîndit pe areale depresionare cu un relief
fr mântat, din zonele de deal, podi i piedmont, uneori în zonele de teras i
cîmpii umede, pe suprafe e care prezint drenaj intern i extern deficitar, în
asocia ie cu luvosolul i alosolul. În România, planosolul se întîlne te în Podi ul
Getic, Podi ul Transilvaniei, Podi ul Sucevei, Piemonturile vestice, Subcarpa i,
Depresiunile Baia-Mare i Oa i pe terasele vechi ale Jiului, Oltului, Mure ului,
Arge ului.
Materialul parental. Planosolul se formeaz i evolueaz în condi iile
unui material parental bistratificat, cel superior cu textur luto-nisipoas , nisipoas
i cel inferior cu textur argiloas , s rac în elemente bazice, constituit din luturi i
argile.
Vegeta ia. Planosolurile evolueaz sub o vegeta ie natural format din
p duri de cvercinee (Quercus robur, Q. frainetto, Q. petraea) la o altitudine de
200 – 800 m i fag în care predomin speciile acidofile. Flora ierboas acidofil
este format din rogoz (Carex pilosa), hor ti (Luzula nemorosa), mur (Rubus
hirtus), iar dintre arbu tii acidofili amintim afinul (Vaccinium myrtillus), i mai
rar meri orul (Vaccinium vitis idaea), Bruckenthalia spiculifolia, Calluna vulgaris
i altele.
Climatul. Planosolul evolueaz în condi iile unui climat umed i r coros,
caracterizat prin temperature medii anuale, cuprinse între de 6°C- 10°C i
precipita ii medii anuale de 600mm- 1000 mm. Indicele de ariditate are valori
de34– 55. Evapotranspira ia poten ial prezint valori inferioare nivelului de
precipita ii din zona de formare i evolu ie, eviden iindu-se astfel un regim hidric
percolativ.

170
 !
Procese pedogenetice. Întensitatea procesului de bioacumulare este
redus , cu formarea unei cantit i mici de humus ( circa 2 g% ), de calitate slab ,
cu predominarea acizilor fulvici. Condi iile climatice, caracterul acidofil al
vegeta iei, cît i lipsa sau cantitaatea redus de elemente bazice la nivelul
materialului parental, fac ca procesele de debazificare, alterare i eluviere, s se
manifeste cu intensitate, cu eviden ierea pe profil a unor orizonturi specifice.
Profilul de sol. Planosolul prezint urm toarea morfologie: Aow - Elw -
Btw - C.
Orizontul Aow are o gosime mai mic de 25 cm i o culoare cenu iu-brun-
deschis, cu pete de oxidare i de reducere, datorit stagnogleiz rii. Textura este
lutoas sau luto-argiloas . Eviden iaz o structur granular bine dezvoltat .
Orizontul Elw are o grosime de 10- 30 cm i o culoare cenu iu-deschis,
datorit gr un ilor de cuar dezbr ca i de pelicula coloidal i cu frecvente pete
cenu ii- vine ii de stagnogleizare. Textura este lutoas sau luto- nisipoas .
Structura este plat slab format , sau este lipsit de structur
Orizontul Btw are o grosime de peste 150 cm i o culoare brun sau brun-
g lbui i prezint cel pu in în jum tatea superioar frecvente pete de
stagnogleizare. Textura este argiloas sau argilo- lutoas . Structura este masiv -
bolov noas la materialul în stare uscat . Eviden iaz pelicule de argil la
suprafa a i în interiorul agregatelor structurale, cît i numeroase concre iuni de
fier i mangan de diferite m rimi (bobovine).
Orizontul C este present de regul sub adîncimea de 160 cm- 180 cm i
este reprezentat prin materialul parental, care de regul nu este afectat de procesul
de solificare.

Propriet i. Planosolul prezint diferen iere textural clar pe profil,

deoarece con inutul de argil la nivelul orizontului Bt este de peste 2 ori mai mare
decît la nivelul orizontului supraiacent. În cazul planosolului între orizontul de
eluviere i cel iluvial, are loc o schimbare textural abrupt , pe mai pu in de 7,5
cm. Prezen a prelungit a excesului de umiditate, determin grefarea la nivelul
orizonturilor de pe profil, a orizonturilor de stagnogleizare. Planosolul este un sol
cu compactitate ridicat i care prezint o permeabilitate foarte redus pentru ap
i aer. Con inutul de humus este sc zut, de circa 1,5 g%- 2 g%, respectiv o rezerv
de 60 t/ha– 120 t/ha, cu predominarea acizilor fulvici asupra acizilor huminici.
Calitatea slab a humusului, determin o aprovizionare redus cu elemente
171
 !
nutritive. Reac ia planosolului este acid , cu valori pH de 4- 5,5. Lipsa
elementelor bazice la nivelul materialului parental, determin valori sc zute ale
gradului de satura ie în baze, care este mai mic de 60. Activitaea biologic i
microbiologic este foarte redus .

Subtipuri. S.R.T.S. – 2003, indic pentru planosol, urm toarele subtipuri:

planosol albic (ab), la care orizontul de eluviere are o grosime de minimum 10 cm
i este de tip Ea; planosol vertic (vs), care la baza orizontului de bioacumulare,
prezint orizont vertic; planosol stagnic (st), care eviden iaz în jum tatea
inferioar a profilului, un orizont W; planosol solodic (ac), care are pe profil un
orizont de tip Btac.

Fertilitatea i folosin a. Datorit propriet ilor fizice, chimice, fizico-

mecanice, hidrofizice i de aera ie deficitare, planosolul are o fertilitate natural
slab .Prin aplicarea de m suri ameliorative ce constau în lucr ri profunde de
afînare i scarificare, în vederea elimin rii excesului de umiditate, prin fertilizare
organic i mineral pentru ridicarea aprovizion rii cu principalele elemente de
nutri ie i prin aplicarera de amendamente calcaroase pentru corectarea reac iei
acide, aceste soluri sunt cultivate cu plante care au o înr d cinare superficial . În
general sunt utilizate în silvicultur sau sunt ocupate de p uni i fînea e. Datorit
compactit ii ridicate nu sunt recomandate în vederea înfiin rii de planta ii
pomicole, sau pentru vi a de vie.

13.4. Alosol (Al)

Alosolul ca de tip de sol este sinonim alosolurilor din Baza mondial de

referin (WRBSR), fiind introdus de S.R.T.S. – 2003. Alosolul este caracterizat
prin prezen a la suprafa a profilului a unui orizont de bioacumulare de tip Ao sau
Au i subiacent un orizont de eluviere, de tip El, sau de orizont îmbog it în argil ,
de tip Bt, care eviden iaz propriet i alice în intervalul 25 cm i 125 cm adâncime
pe cel pu in 50 cm grosime, sau pe cel pu in jum tate din orizont, în cazul în care
materialul parental sau roca generatoare de sol sunt situate la mic adâncime. În
unele cazuri, la suprafa a profilului poate fi present un orizont organic
nehidromorf, de tip O. Prezen a excesului pluvial de ap stagnant , la nivelul unor
orizonturi de pe profil, determin uneori, manifestarea sub adîncimea de 50 cm, a
unor propriet i stagnice intense sau moderate.

172
 !
Propriet ile alice caracterizeaz materialele acide cu con inut ridicat de Al
schimbabil, care au mai mult de 24 me /100 g argil satura ie în Al din capacitatea
total[ de schimb cationic, respectiv (Al/T) • 100, mai mare de 60% i o reac ie în
KC1 sau CaCl2, cu valori pH mai mici de 4.( D. Vasile- 2005).

R spândire. Alosolul ocup suprafe e pleistocene, cu aspect depresionar

sau plan, uneori înclinate, situate în zona dealurilor, podi urilor, piemonturilor
înalte i în zona montan . Alosolul se g se te în asocia ie cu preluvosolul,
luvosolul i planosolul, spre zone mai înalte, caracterizate prin temperaturi mai
coborîte i precipita ii mai intense .

Materialul parental. Prezen a argilelor, a luturilor, a conglomeratelor i a

gresiilor, care eviden iaz un con inut redus elemente bazice i ridicat de aluminiu
schimbabil, face ca materialul parental pe care s-au format i au evoluat
alosolurile, s aib un caracter puternic acid i s prezinte un con inut mare de Al
schimbabil.

Vegeta ia. Vegeta ia natural este, în cea mai mare parte, acidofil i
puternic acidofil . Vegeta ia lemnoas este foarte eterogen fiind format din
p duri de fag, de gorun, de fag în amestec cu gorun: (Fagus silvatica, Quercus
dalechampii, Q. polycarpa, Q. Petraea, la care se adaug : Tilia tomentosa,
Fraxinus excelsior, Carpinus betulis, Ulmus foliacea, Acer campestre i altele;
dintre arbu ti men ion m: Crataegus monogyna, Cornus mas, Cornus sanguinea,
Rhamnus frangula, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Evonymus
verrucosa i altele iar dintre speciile ierboase Brachipodium silvaticum, Melica
uniflora, Dactylis glomerata, Luzula nemorosa, Botriochloa ischaemum, Festuca
sulcata, F. valesiaca, Cytisus austriacus, Genista tinctoria, pecetea lui Solomon –
Polygonatum latifolium, pochivnicul – Asarum europaeum, mierea ursului –
Pulmonaria officinalis, vinari a – Asperula odorata, obsig – Bromus ramosum,
firu a de p dure – Poa nemoralis i altele.

Climatul. Comparativ cu luvosolul, alosolul se formeaz i evolueaz în

condi iile unui climat mai umed i mai r coros, caracterizat prin temperaturi medii
anuale cuprinse între 5°C- 8°C i precipita ii medii anuale de 600mm- 1000 mm.
Indicele de ariditate are valori de 35- 60. Evapotranspira ia este de sub 600 mm,
eviden iindu-se un regim hidric percolativ.

173
 !
Procese pedogenetice. Bioacumularea se manifest cu intensitate redus ,
astfel încît rezult o cantitate mic de humus, de calitate slab , în care predomin
acizii fulvici. Pe fondul reliefului depresionar, a materialelor parentale s race în
elemente bazice, a vegeta iei cu caracter acidofil i a unui exces de ap , procesele
de debazificare i eluviere sunt intense, astfel încît solul format a fost supus unor
procese îndelungate de alterare chimic . Coloidul de argil este antrenat în mare
parte la nivelul orizontului Bt, unde este depus sub form pelicular . Prin
debazificarea complexului coloidal, are loc o îmbog ire a solului în ioni de
aluminiu, determinînd astfel o accentuare a acidifierii solului. Con inutul ridicat în
aluminiu extractibil, de peste 35% din capacitatea total de schimb cationic,
eviden iaz un grad de satura ie în aluminiu de peste 60% / T i o reac ie acid
foarte puternic acid , respective valori pH mai mici de 4. Procesele pedogenetice
au determinat o transformare mai intens a substratului mineral, astfel încît, acesta
prezint un con inut sc zut în mineralele primare alterabile, iar alterarea
mineralelor silicatice bistratificate de tip 2:1 trece în stadiul de degradare sau
mobilizare a Al.( D. Vasile – 2005).

Profilul de sol. Alosolul prezint pe profil, urm toarea succesiune de

orizonturi: Ao - EI - Bt - C .
Datorit alter rii i debazific rii intense, coloizii de humus i argil au fost
în parte eluvia i, eviden iind la nivelul orizontului Ao, o îmbog ire rezidual în
gr un i de cuar dezbr ca i de pelicula coloidal i de silice coloidal , motiv
pentru care orizontul Ao are o culoare deschis , respectiv cenu iu sau cenu iu-
brun. Grosimea orizontului Ao este de 10- 20 cm. Textura este lutoas sau luto-
argiloas , iar structura este granular mic , sau poliedric , slab dezvoltat .
Orizontul El, este s r cit în coloizi organo-minerali, eviden iind un
con inut mai ridicat în silice coloidal , comparativ cu orizontul supraiacent.
Textura este lutoas sau luto-argiloas , iar structura este plat , slab format . Are o
grosime de circa 30 - 40 cm.
Orizontul Bt este dezvoltat puternic, avînd o grosime de peste 180 cm.
Textura este argilo-lutoas , argiloas , iar structura este prismatic masiv .
Culoarea acestui orizont este brun-g lbui, pe fondul unor pete frecvente de
pseudogleizare în prima parte a orizontului. Eviden iaz pelicule de argil la
suprafa a i în interiorul agregatelor structurale, cît i numeroase concre iuni de
fier i mangan de diferite m rimi (bobovine).
174
 !
Orizontul C este situat la baza profilului, de regul sub adîncimea de 200
cm. Textura este diferit , în func ie de natura materialului parental. Este lipsit de
structur i nu eviden iaz prezen a carbona ilor.

Propriet i. Alosolul este un sol rece i compact, care prezint o per-

meabilitate redus pentru ap i aer i care în general se prelucreaz greu.
Humusul este de calitate inferioar , cu predominarea acizilor fulvici. Alosolul
prezint o aprovizionare slab în elemente de nutri ie. Reac ia alosolului este
puternic acid , cu valori pH de 4 - 4,5. Gradul de satura ie în baze prezint valori
situate în general sub 53%. Aciditatea hidrolitic este mare. Prezen a ionilor de
aluminiu mobil, care sunt toxici, pe fondul manifest rii fenomenelor de
imobilizare a fosforului, determin formarea în sol, a fosfa ilor insolubili de
aluminiu i fier. Activitatea biologic i microbiologic este slab ..

Subtipuri. Alosolul eviden iaz prezen a urm toarelor subtipuri: alosol

umbric (um), care are la suprafa a profilului un orizont de bioacumulare de tip Au;
alosol preluvic (el), care nu prezint pe profil un orizont de eluviere; alosol albic
(ab), la care eviden iaz pe profil un orizont de eluviere de tip Ea; alosol stagnic
(st), care are în prima jum tate a profilului un orizont w; alosol cambi-argic (cr),
la care orizontul B prezint în partea superioar caractere cambice, iar partea în
partea inferioar , caractere argice; alosol litic (li), la care caracterul litic este
present în intervalul 20 cm -50 cm; alosol scheletic (qq), care prezint peste 75%
schelet.

Fertilitatea i folosin a. Datorit propriet ilor fizice, chimice i de

troficitate pu in favorabile, fertilitatea natural a alosolului, este redus . Reac ia
acid i con inutul ridicat de Al mobil, fac ca aceste soluri, în condi ii naturale, s
fie ocupate cu p uni i fîne e, sau s fie utilizate în silvicultur , cu specii
tolerante la aceste condi ii ecologice. Ameliorarea alosolurilor, în scopul utiliz rii
agricole, implic m suri agroameliorative de aplicare a amendamentelor
calcaroase, pentru corectarea acidit ii puternice i mic orarea con inutului în Al
mobil, cît i de prelucrare profund prin scarificare, în vederea corect rii per-
meabilit ii reduse pentru ap i aer a solului. În cazul alosolului, aportul de
elemente de nutri ie, determinat prin aplicarea de îng minte chimice pe baz de
azot, fosfor i potasiu, cît i a îngr mintelor organice fermentate, determin

175
 !
deasemenea ridicarea fertilit ii. Nu sunt recomandate pentru înfiin area
planta iilor viti-pomicole.

% ! 0! 21

S.R.T.S-2003, include în clasa Pelisoluri, dou tipuri de sol: pelosolul i

vertosolul. Caracterele de diagnoz ale solurilor din aceast clas , sunt prezen a pe
profil a orizontului pelic (z) sau a orizontului vertic (y), cu limit superioar înca-
drat între 0-20cm i a c ror limit inferioar de adîncime este de peste100 cm. În
cazul solurilor cu folosin arabil, limita superioar de adâncime a orizonturilor y
i z, reprezint limita de adâncime a stratului arabil. Solurile din clasa Pelisoluri,
nu eviden iaz propriet i stagnice intense (W), propriet i gleice (Gr) sau
propriet i salsodice intense (sa sau na), în primii 50 cm ai profilului de sol.

14.1. Pelosol (Pe)

Pelosolul a fost introdus ca unitate distinct , de S.R.T.S-2003. Caracterul

diagnostic al pelosolului, este dat de prezen a pe profil, în intervalul de la
suprafa a terenului sau adâncimea stratului arat i pîn la o adîncime de peste 100
cm, a unui orizont pelic (z), a c rui agregate structurale sunt prismatice sau
poliedrice i uneori prezint fe e de alunecare. Orizontul z, are o împachetare
strîns i este plastic în stare umed , iar în stare uscat , prezint cr p turi largi i
adînci.

R spândire. Pelosolul este r spîndit pe terenuri u or depresionare i

ml tinoase,cu altitudini cuprinse între 100m i 600 m, din Câmpia aluvial
Timi -Bega, Depresiunea Oltului, Depresiunea Jijia-Bahlui, fiind asociat în
teritoru cu vertosoluri1e sau alte soluri argiloase. N.Florea- 2004, indic la
nivelul României, o suprafa de circa 310.000 hectare, ocupat cu pelosoluri.

Materialul parental, este constituit din depozite fluvio-lacustre cu textur

fin i din minerale argiloase.

Vegeta ia. Vegeta ia acestor zone este forestier (subzona p durilor de

stejar – Quercus petraea, Q. robur), sau ierboas , caracteristic silvostepei, care
176
 !
alterneaz cu plante cultivate (grîu, secar , porumb, fasole, lucern ) prin
modificarea categoriilor de folosin . Distribu ia r d cinilor plantelor cultivate
este relativ uniform în partea superioar a profilului i preferen ial pe pere ii
fisurilor.

Climatul. Precipita iile medii anuale, sunt cuprinse în intervalul 550mm i

850 mm, iar temperaturile medii anuale, oscileaz între 6-10°C. Zona de formare
i evolu ie a pelosolurilor, prezint o alternan a intervalelor umede, cînd are loc
gonflarea solului, cu intervale uscate, cînd are loc contrac ia solului, cu formarea
fisurilor. Predominarea în sol a mineralelor neexpandabile, face ca amplitudinea
de varia ie, pentru l rgirea fisurilor, s fie redus .

Procese pedogenetice. În cazul pelosolului, solificarea este determinat de

procese de bioacumulare, stagnogleizare i de procesele alternative i repetate de
gonflare-contrac ie a mineralelor argiloase. Con inutul ridicat de argil , de peste
45%, determin acumularea la suprafa a profilului, a materiei organice moderat
humificate i formarea de complexe argilo-humice. Intensitatea procesului de
mineralizare, la interiorul elementelor structurale delimitate de fisuri1e formate,
este relativ redus . În zonele umede, pe materiale cu textur fin , în absen a
perioadelor foarte secetoase, nu se formeaz fe e de alunecare discontinue
caracteristice orizontului pelic. (Pedologie-Curs unic, 2005).

Profilul de sol. Pelosolul prezint pe profil, urmatoarea succesiune de

orizonturi: Ao -ABz-Bzw - BzGr.
Orizontul Ao are o grosime de 15-30, textur fin -mijlocie, structur
poliedric i o culoare brun-cenu iu. Orizontul Ao, este str b tut de o retea deas
de radacini, iar în anotimpul secetos eviden iaz cr p turi de circa 1- 2 cm
largime.
Orizontul ABz are grosime de 15- 20 cm, textur mijlocie- fin , structur
poliedric angular mare i medie i are o culoare brun-cenu iu. Are aspect
compact, prezint separa ii ferimanganice i bobovice mici, iar în anotimpul
secetos, prezint crapaturi.
Orizontul Bzw are o grosime de circa 60- 80 cm, textur argiloas ,
structur poliedric mare sau masiv i o culoare brun închis. Prezint bobovine
ferimanganice. Este foarte dens i compact. Eviden iaz cr p turi de pîn la 1- 2
cm l rgime.

177
 !
Orizontul BzGr este situat la baza profilului, are textur mijlocie- fin ,
structur masiv i o culoare cenu iu oliv. Prezint concre iuni calcaroase i
bobovine mari. Este lipsit de r d cini.

Propriet i. Pelosolul are o textur argiloas . Con inutul de humus este de

circa 3- 5 g%. Pelosolul prezint o aeratie deficitar i o permeabilitate sc zut
pentru ap i aer la nivelul tuturor orizonturilor. În anotimpul secetos, datorit
fisurilor profunde care apar în sol, are loc o umezire neuniform la nivelul
agregatelor structurale. Pelosolul este un sol greu i rece, care opune rezisten
ridicat la prelucrare. Datorit con inutului mare de ap re inut , intervalul optim
pentru efectuarea lucr rilor agricole este scurt. Reactia solului este slab acid pân
la slab acalin , cu valori pH cuprinse între 5,8- 8,4. Con inutul ridicat de argil i
humus, determin o mare capacitate de schimb cationic, de 26- 35 mg/ 100 g sol.
Predominarea mineralelor argiloase de tip illit, la nivelul orizontului pelic, face ca
la nivelul aceluia i con inut de argil , m rimea capacit ii de schimb cationic, s
fie mai mic în orizontul pelic decât în orizontul vertic.

Subtipuri. Pelosolul prezint urm toarele subtipuri: pelosol tipic (Ao -

ABz - Bzw - BzG), pelosol brunic, care prezint o culoare deschis la nivelul
orizontului de bioacumulare, respectiv crome mai mari de 2, pelosol argic (Ao –
ABz - Btzw - BzG), pelosol gleic, care are propriet i gleice, în intervalul 50 cm-
100 cm, pelosol stagnic, care eviden iaz propriet i hipostagnice în primii 100
cm sau în intervalul 50 cm- 200 cm.

Fertilitatea i folosin a. Pelosolul eviden iaz o fertilitate natural relativ

sc zut , fiind încadrat în clasele a-III-a sau a -IV- a de pretabilitate pentru arabil i
în clasele III- V de pretabilitate silvic .
Pelosolurile este folosit ca fânea sau ca arabil, fiind cultivate cu cereale
i plante furajere (lucern , trifoi in amestec cu graminee), dup aplicarea de
m suri ameliorative.

14.2. Vertosol (Vs)

Vertosolul este cunoscut i sub denumirea de vertisol, cernoziom argilos,

l covi te asfaltoid , cernoziom compact, sol zlotoas, morogan, smolni .
Vertosolul are ca orizont de diagnoz un orizont vertic, situat între suprafa a
solului sau adâncimea ar turii i cel pu in 100 cm adîncime, care prezint în

178
 !
partea superioar i mijlocie a profilului, un con inut de minim 30% argil ,
predominant smectitic . Prezen a fe elor de alunecare este obligatorie.

R spândire. Vertosolul se g se te dispersat, pe suprafe e restrînse, la

altitudini cuprinse între 100m i 600m, în condi ii de relief depresionar de cîmpie
umed i semiumed , de podi i premontan de piemont, din nordul Câmpiei
Române, Cîmpia de Vest, Cîmpiile piemontane i Dealurile Banatului i
Cri urilor, Cîmpia Jijiei, Câmpia Moldovei, Podi ul Getic, Podi ul Transilvaniei.

Materialul parental. Este constituit din argile gonflante. Prin umezire,

con inutul de peste 30% argil , frecvent peste 50%, predominant gonflant ,
determin o m rire foarte mare de volum.

Vegeta ia. Vegeta ia natural sub influen a c reia s-au format i au evoluat
vertosolurile, a fost o vegeta ie higrofil , peste care ulterior s-a instalat o vegeta ie
ierboas specific stepei i/ sau de p dure (gârni - Quercus frainetto, stejar i
fag). În prezent vegeta ia natural a fost înlocuit prin schimbarea categoriei de
folosin .

Climatul. Conditiile climatice se caracterizeaz prin precipita ii medii

anuale a c ror valori sunt cuprinse în intervalul 500 mm- 900 mm i cu
temperaturi medii anuale care oscileaz între 5°C -9°C. În formarea vertosolurilor,
condi ia climatic de alternan a perioadelor umede, cu cele uscate, este esen ial .

Procese pedogenetice. Solificarea vertosolului este determinat de

ac iunea proceselor de bioacumulare, automulcire i de alternan a contrac ie-
gonflare.
Bioacumularea este caracterizat prin acumulare mai mic sau mai mare a
humusului,de obicei calcic, de la suprafa a profilului, pîn la adîncimea de 100-
130 cm.
Din combinarea humusului cu mineralele argiloase i cu oxizii de fier, se
formeaz compu i organo- minerali.
Datorit alternan ei repetate dintre starea uscat i cea umed , în primii 5 -
10 cm se formeaz un strat afânat de mulci, constituit din agregate structurale
poliedrice dure, proces denumit automulcire. Alternan a anotimpurilor secetoase
cu cele umede, pe fondul unui con inut ridicat de minerale argiloase cu re ea
extensibil , determin manifestarea proceselor de contrac ie- gonflare. În lipsa
apei, are loc contrac ia solului, cu formare de fisuri i cr p turi adînci care ajung
179
 !
pîn la adâncimea de 120 cm, în care sunt antrenate i depuse o parte din
agregatele structurale din stratul de mulci.
Prezen a apei, determin o umezire, urmat de închiderea cr p turilor i a
fisurilor. Umezirea, determin intensit i i orient ri diferite a presiunilor generate
de gonflare.
Presiunea foarte puternic exercitat în urma gonfl rii argilei determin
alunecarea, frecarea, presarea agregatelor structurale, unele peste altele, rezultând
suprafe e de alunecare lustruite i oblice, cu înclinare de 10°- 60° fa de planul
vertical.(Pedologie-Curs unic, 2005). Contrac iile i gonfl rile succesive ale
solului, determin manifestarea procesului de vertisolaj, cu apari ia oglinzilor de
fric iune, sau oglizi de alunecare, sau oglinzi de vertisolaj, avînd ca rezultat,
apari ia unui microrelief caracteristic de "gilgai" sau de "co cove’’ (N.Bucur-
1960).
Experimental, manifestarea procesului de vertisolaj, a fost pus în eviden
prin pozarea în sol, la adîncimi diferite, a unor bile de material plastic de culori
diferite, care în timp s-au deplasat pe profilul solului.( t.Puiu-1980).

Profilul de sol. Vertosolul tipic, eviden iaz pe profil, urm toarea

succesiune de orizonturi: Ay - By - C.
Orizontul Ay este mai sub ire în zonele umede i mai gros în zonele cu
umiditate mai redus , grosimea oscilînd între de 20- 50 cm. Culoarea este brun-
închis, neagru-cenu iu cu reflexe metalice. Textura este argiloas , iar structura
este poliedric în primii 0- 5 cm, devenind bulg roas c tre limita inferioar a
orizontului.
Orizontul By are o grosime de circa 30- 80 cm i prezint o culoare brun-
închis, brun- g lbui sau brun ruginiu. Textura este argiloas , iar structura este
sfenoidal , eviden iind oglinzi de alunecare oblice. La nivelul orizontului By, sunt
prezente concre iuni ferimanganice.
Orizontul C este situat la peste 100 cm adîncime. Are culoare brun- g lbui
cu pete ruginii sau ro ietice. Textura este argiloas , iar structura masiv .

Propriet i. Vertosolul este un sol greu i rece i care, datorit

compactit ii, opune rezisten ridicat la prelucrare mecanic . Vertosolul are o
textur argiloas , argilolutoas sau lutoargiloas , eviden iind peste 45% argil .
Con inutul de humus este relativ sc zut, acesta fiind de 1 g%- 4 g%, ceea ce
eviden iaz o rezerv de 60- 160t/ha, pe adîncimea de 0- 50 cm. Capacitatea de
180
 !
schimb cationic este ridicat , fiind de 30- 40 me la 100 g de sol. Gradul de
satura ie în baze este de 80- 95%. Reac ia solului este slab acid - neutr , cu valori
pH cuprinse între 6- 7.

Subtipuri. Vertosolul prezint urm toarele subtipuri: vertosol tipic,

vertosol brunic, la care orizontul de suprafa prezint crome mai mari de 2,
vertosol stagnic, care eviden iaz propriet i hipostagnice în primii 100 cm sau în
intervalul 50 i 200 cm, vertosol gleic, care are propriet i gleice în intervalul 50
i 100 cm, vertosol nodulocalcaric, care prezint în primii 100 cm, noduli
calcaro i disemina i în masa soului, vertosol salinic, care are un orizont hiposalic
în primii 100 cm sau un orizont salic, în intervalul 50 i 100 cm, vertosol, sodic,
care prezint un orizont hiposodic în primii 100 cm sau un orizont natric în
intervalul 50 i 100 cm.

Fertilitatea i folosin a. Datorit faptului c umiditatea optim , necesar

efectu rii lucr rilor solului, se men ine un interval de timp limitat, vertosolul este
denumit i sol de minut, astfel încît, num rul zilelor în care solul poate fi
prelucrat, este relativ redus. Propriet ile fizice defavorabile, aprovizionarea slab
cu elemente de nutri ie, necesare cre terii i dezvolt rii plantelor, cît i activitatea
microbiologic deficitar , determin o fertilitate natural redus . Factorii
limitativi ai fertilit ii, pot fi îmbun t i i prin lucr ri hidropedoameliorative:
ar tur adînc , afînare adînc , aplicarea de îngr minte chimice i
organice,modelarea terenului în benzi cu coame, executarea de canale de desecare,
pozarea de drenuri absorbante. Dup ameliorare sunt utilizate ca p uni. Nu sunt
recomandate pentru pomi, vie i culturi legumicole.

% 0 341

Sistemul Roman de Taxonomie a Solurilor (2003), include în aceast clas

un singur tip de sol, respectiv andosolul, caracterizat prin prezen a pe profil a
orizontului andic, în lipsa orizontului spodic.

181
 !
15.1. Andosol (An)

Andosolul eviden iaz la suprafa a profilului un orizont de bioacumulare,

de tip Au, Ao, Am i subiacent un orizont intermediar de asociere, de tip A/C,
A/R, sau Bv , care prezint propriet i andice pe cel pu in 30 cm grosime,
începand din primii 25 cm ai profilului de sol. În unele cazuri, la suprafa a
profilului, andosolul, poate eviden ia prezen a unui orizont organic hidromorf sau
nehidromorf, de tip O sau T.
Raspândire. Andosolurile sunt raspîndite pe forme de relief puternic
fragmentate, reprezentate prin culmi, versan i, platforme înalte, la altitudini
cuprinse între 1000m i 1800 m, în Carpa ii Orientali (Mun ii Gutîi, C liman,
Gurghiu, Harghita, ible ) i în masivul Vladeasa din mun ii Apuseni.( t.Puiu-
1980).
Materialul parental. Stratul litologic de suprafa , este alcatuit din tufuri
vulcanice sau alte roci eruptive efusive, cu un continut ridicat de minerale care se
altereaz u or. Materialul parental caracteristic acestor soluri provine din alterarea
pe grosime de 1,5 m, a mineralelor primare din rocile vulcanice, în special
piroclastice, reprezentate prin blocuri,piatr ponce, tufuri i cenus vulcanic , dar
i efuzive, de tip: dacite, riolite, andezite s.a. (Pedologie-Curs unic, 2005).
Vegeta ia. Vegeta ia natural este alc tuit din p duri de molid în care se
g sesc exemplare rare de paltin, ulm de munte (Ulmus montana), plop tremur tor
(Populus tremula), mesteac n (Betula verrucosa), brad (Abies alba) i altele, iar
dintre arbu ti, salba moale (Evonymus europaea), tulichina (Daphne mezereum),
Sambucus racemosa, S. nigra, i altele; stratul ierbos este format din Actaea
spicata, mierea ursului (Pulmonaria rubra), s ni oar (Sanicula europaea),
trep d toare (Mercurialis perennis), ciocul berzei (Geranium robertianum),
laptele cîinelui (Euphorbia amygdaloides), ferigi (Dryopteris filix mas) i altele.
Pe o fî ie destul de lat se g sesc p duri de amestec cu molid, brad i fag a
c ror compozi ie floristic con ine elemente floristice din p durile de conifere i
din cele de fag. În etajul subalpin (1600 – 1800 m altitudine), ele s-au format
datorit unei vegeta ii de tuf ri uri: Pinus montana, Juniperus sibirica,
Rhododendron kotskyi, Vaccinium myrtillus, V. vitis idaea i altele.
Climatul. Condi iile climatice din zona de formare i evolu ie a
andosolului, sunt caracterizate prin precipita ii medii anuale cuprinse între 1000-

182
 !
1200 mm i cu temperaturi medii care oscileaza între 3- 8 C. Regimul hidric este
percolativ repetat , iar indicele de ariditate este mai mare de 75.
Procese pedogenetice. În conditiile unui climat rece si umed, resturile
oraganice cu caracter acidofil, se descompun lent, în special sub ac iunea
ciupercilor i rezult un humus brut i acid, bogat în acizi fulvici. Acizii fulvici,
intr în reac ie cu hidroxizii de aluminu i fier i cu oxizii de siliciu (allofane),
determinînd formarea de compu i complexi stabili, greu solubili sau insolubili.
Minerealizarea i migrarea compu ilor organici din aceste complexe este redus ,
determinînd acumularea componentei organice (14- 20%) .
Specificul solific rii în cazul andosolului, îl constituie formarea
materialului amorf. Rocile magmatice piroclastice i unele dintre ele efusive, pe
seama c rora se formeaz materialele parentale ale andosolurilor, sunt alc tuite
din minerale (îndeosebi silica i) necristalizate. Din alterarea unor astfel de roci nu
mai rezult decât în mic m sur materiale coloidale cristalizate, predominant
formându-se materiale coloidale amorfe (allofane). Astfel de soluri sunt foarte
r spândite în Japonia, unde, de altfel, au i fost studiate i denumite ca atare (de la
ando, care în limba japonez înseamn sol de culoare închis ) cu semnifica ia de
soluri închise formate pe roci vulcanice.(C.Te u-1982).
Solificarea în cazul andosolurilor se caracterizeaz printr-o orientare în
direc ia debazific rii i acidifierii puternice, a acumul rii intense de humus închis
la culoare, adesea brut, cu grad de satura ie în baze sc zut.
Profilul de sol. Andosolurile tipice au profil Au - AC - C sau Au – AR -
R. Orizontul Au are grosime de 20-30 cm, culoare închis , respectiv crome i
valori mai mici de 2 la materialul în stare umed . Strucura este slab dezvoltat ,
graun oas sau poliedric , textura lutoas i este puternic debazificat.
Orizontul AC sau AR, are grosime de 20- 30 cm i prezint cel pu in în
partea superioar valori i crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed , atît
pe fe ele cît i la interiorul elementelor structurale. Separarea orizonturilor se face
dup structura poliedric subangulara i dup prezen a scheletului.
Orizontul C sau R, este prezent la sub 50- 60 cm i este constituit din
material degradat. De obicei, nu con in alte neoforma iuni, decât cele biogene
obi nuite (cornevine, cervotocine, culcu uri de larve).

183
 !
Propriet i. Andosolurile au o textur nediferen iat pe profil, sunt
nestructurate sau cu structur gr un oas slab dezvoltat în Au i în orizontul
subiacent. Datorit materialului amorf prezint valori foarte mari pentru
capacitatea de ap util , permeabilitate i porozitatea de aera ie. Con in foarte
mult humus (uneori peste 20%) dar brut i acid; au capacitate total de schimb
cationic foarte mare, grad de satura ie cu baze i pH mic (V % sub 55, adesea sub
20 i pH 5 pân la 4); sunt pu in active microbiologic i slab aprovizionate cu
substan e nutritive.

Subtipuri. Andosolul eviden iaz urm toarele subtipuri: andosol distric (di)
Au - A/C - C sau R; andosol cambic (cb) Au – Bv - C; andosol litic (li) Au - A/R -
R; andosol eutric (eu), care are propriet i eutrice în orizontul A); andosol umbric
(um), prezint orizont umbric (Au); ; andosol molic (mo), eviden iaz orizont
molic (Am); andosol scheletic (qq), are peste 75% schelet; andosol histic (tb),
prezint orizont O sau T, de 20-50 cm grosime.

Fertilitatea i folosin a. Datorit ariei de r spîndire, andosolurile sunt

ocupate de p duri sau de paji ti. Fertilitatea natural a andosolului, poate fi
ridicat , prin aplicarea de amendamente calcaroase i îngr minte minerale, pe
baz de N, P i K. În cazul andosolurilor, se impun m suri de combatere i
prevenire degrad rii solului, datorit eroziunii hidrice, manifestat în suprafa i/
sau adîncime, ca urmare a defri rii p durilor de molid, brad i fag.

% % $" 0% 1

Aceast clas de soluri, cuprinde solurile care au ca orizont de diagnostic

un orizont Bv, de culoare mai deschis decît orizontul Bv al solurilor din clasa
umbrisoluri, respectiv valori i crome mai mari de 3,5 la materialul în stare
umed . În cazul solurilor din aceast clas , orizontul Cca nu este prezent în primii
80 de cm ai profilului. Clasa cambisoluri include urm toarele tipuri de sol:
eutricambosol i districambosol.

184
 !
16.1. Eutricambosol (Ec)

Eutricambosolul se define te prin prezen a la suprafa a profilului a unui

orizont de bioacumulare de tip Ao sau Am i subiacent a unui orizont de tip Bv
care cel pu in în partea superioar sau cel pu in în pete (în propor ie de peste 50
%), prezint culori în nuan e mai galbene decât 5YR cu valori i crome mai mari
sau egale cu 3,5 la materialul în stare umed , cel pu in în interiorul elementelor
structurale. Atît orizontul Ao cît i orizontul Bv, prezint propriet i eutrice,
respectiv au un grad de satura ie în baze mai mare de 53 %, cu excep ia cazului în
care gradul de satura ie în baze este cuprins între 53% i 60%, dac sunt asociate
cu peste 2 me la100 g sol, ioni de Al extractibil.

R spândire. Eutricambosolul se întâlne te pe suprafe e cu expozi ie

sudic din Carpa ii Meridionali i Carpa ii Occidentali, pe versan ii umbri i din
Carpa ii Orientali i Subcarpa i, pe forme de relief plane sau depresionare, cu
drenaj extern bun, situate în etajul montan inferior, la altitudini cuprinse între
500m i 1300m.

Materialul parental. Solurile de tip eutricambosol au evoluat pe roci, de

obicei, bogate în calciu sau alte elemente bazice, marne, argile, luturi, depozite de
teras , aluviuni, conglomerate, gresii, materiale rezultate din alterarea a diferite
roci metamorfice i magmatice.

Climatul. Media anual a precipita iilor este cuprins între 600 i 1000
mm, iar a temperaturii între 5- 60 i 8- 90 C. Indicii anuali de ariditate sunt
cuprin i între 34 i 55, evapotranspira ia poten ial este de obicei mai mic decât
media precipita iilor, regimul hidric de tip percolativ.

Vegeta ia Eutricambosolul se g se te în etajul de deal înalt i munte

inferior (500 – 1300 m altitudine), fiind format sub influien a vegeta iei forestiere:
fag i gorun la deal, molid la munte i amestec de fag i molid în zona de contact;
ca specii de amestec, destul de rar se întîlne te Acer pseudoplatanus, Allnus
incana, Carpinus betulus, Tilia cordata, Abies alba, dintre arbu ti sînt prezen i
Sambucus nigra, Lonicera xylosteum, Spiraea ulmifolia, Cornus mas, C.
sanguinea, Evonymus verrucosa, Corylus avellana, Crataegus monogyna i altele.
Dintre speciile ierboase amintim Asperula odorata, Asarum europaeum, Anemone
nemorosa, A. ranunculoides, Euphorbia amygdaloides, Dentaria bulbifera,
Galium schultesii, Polygonatum officinale, Allium ursinum, Lamium maculatum,
185
 !
Oxalis acetosella i altele. În gorunete exist spa ii ocupate de paji ti formate din
Festuca rubra, Cynosurus cristatus, Agrostis tenuis, Briza media, Trifolium
pratense i altele. Pe locul p durilor de fag ce au fost defri ate au ap rut paji ti
secundare de p iu c (Agrostis tenuis) în amestec cu Festuca rubra, Cynosurus
cristatus, Briza media, Anthoxantum odoratum, Trifolium pratense, T. dubium i
altele. Aceste paji ti exploatate nera ional sînt invadate de po ic (Nardus
stricta) i feriga olul lupului (Pteridium aquillinum). F r interven ia omului, în
aceste paji ti se instaleaz esen e lemnoase pioniere care, cu timpul, evolueaz în
f gete.

Procese pedogenetice. Solificarea, se caracterizeaz printr-o alterare

moderat , levigare i debazificare slab pân la moderat i printr-o acumulare de
humus cu grad de satura ie în baze ridicat. La nivelul orizontului de suprafa , se
acumuleaz humus de tip mull calcic, care este saturat în elemente bazice,
respectiv ioni bivalen i de Ca i Mg, rezulta i în procesul de alterare a p r ii
minerale. Mineralele argiloase, formeaz împreun cu humusul, complexe organo-
minerale stabile, acestea constituind liantul principal al elementelor structurale de
sol.

Profilul de sol. Eutricambosolul tipic, prezint pe profil, urm toarea

succesiune de orizonturi: Ao – Bv – C sau R.
Orizontul Ao are o grosime de 10 - 40 cm i prezint culoare brun cenu ie
închis . Structura, la nivelul orizontului Ao este gr un oas , slab sau moderat
dezvoltat . În condi ii de p dure, la suprafa a acestui orizont se eviden iaz un
orizont Ol, iar în condi ii de paji te, supraiacent orizontului de bioacumulare, este
present un orizont de tip A .
Orizontul Bv este gros de 20 - 130 cm, are culoare brun cu nuan g lbuie
sau ro cat , iar structura este polidric bine dezvoltat sau columnoid-prismatic
slab dezvoltat .
La baza profilului este situat orizontul C (materialul parental).

Propriet i. Eutricambosolul prezint o textur de la mijlociu-grosier

pân la fin , nediferen iat pe profil. Uneori, în Bv exist un plus de argil ,
datorit migr rii slabe de sus, f r îns a forma pelicule, sau rezultat prin alterare
la nivelul acestui orizont. La nivelul orizontului Bv întîlnim pete slabe de oxizi i
hidroxizi de fier, hidrata i sau slab hidrata i. În partea superioar a profilului se

186
 !
întâlnesc neoforma ii biogene obi nuite, reprezentate prin coprolite i l ca uri de
larve. Eutricambosolurile con in 2- 4g% humus (rezerva este de 60 - 120 t/ha),
alc tuit predominant din acizi huminici; au grad de satura ie în baze ridicat (V %
nu scade sub 53% i care poate urca pân la 90 %), reac ie slab acid neutr (pH
este 6 pân aproape de 7). Eutricambosolurile sunt aprovizionate cu substan e
nutritive i au o activitate microbiologic relativ bun . Restul propriet ilor fizice,
precum i cele fizico-mecanice, hidrofizice i de aera ie sunt favorabile.

Subtipuri. Solul de tip euricambosol include: eutricambosol tipic (Ao –

Bv -C sau R); eutricambosol molic( Am – Bv - C sau R); euricambosol psamic, cu
textur grosier în primii 50 cm; euticambosol pelic, cu textur fin în primii 50
cm; euricambosol vertic, care prezint orizont vertic situat între limita inferioar a
orizontului A i 100 cm; euricambosol andic, care are material amorf provenit din
roca sau material parental cel putin între unul dintre orizonturi far a îndeplini
limitele necesare proprietatilor andice; euricambosol gleic, care prezint
proprietati gleice în intervalul 50-100 cm; eutricambosol stagnic, care eviden iaz
propriet i stagnice intense în intervalul 50-200 cm; eutricambosol aluvic, care s-a
format pe materiale fluvice; euricambosol litic, care prezint roc compact
continu , situat în intervalul 20- 50 cm; euricambosol scheletic, la care
orizonturile A sau B sunt excesiv scheletice, respectiv mai mult de 75% material
scheletic; eurticambosol rodic, la care partea inferioar a orizontului B are culori
în nuan e 5YR sau mai ro ii; eutricambosol salic, care prezint orizont hiposalic
situate în primii 100 cm sau orizont salic în intervalul 50 si 100 cm;
euriocambosol sodic, care eviden iaz prezen a unui orizont hiposodic, situat în
primii 100 cm sau orizont nitric în intervalul 50- 100 cm. (Pedologie- Curs unic,
2005).

Fertilitatea i folosin a. Eutricambosolurile au propriet i fizice, fizico-

mecanice, hidrofizice i de aera ie bune i nu prezint , în general, exces de ap .
Uneori sunt supuse eroziunii, caz în care apare necesar aplicarea unor m suri de
prevenire i combatere a acestui fenomen d un tor, prin ar turi pe curbele de
nivel, culturi în benzi, teras ri etc. Dintre îngr minte, rezultate bune dau cele cu
azot, fosfor, potasiu i gunoiul de grajd. Folosin a lor este foarte variat : culturi de
câmp (grâu, porumb, floarea-soarelui, cartof, sfecl etc.), legume, vi de vie i
pomi în zonele deal-podi -piemont i ca paji ti naturale i p duri în regiunile
montane.
187
 !
16.2. Districambosol (Dc)

Solul de tip districambosol, se define te prin prezen a la suprafa a

profilului, a unui orizont de diagnostic de bioacumulare, de tip Ao sau Au i
subiacent a unui orizont de tip Bv, care prezint cel pu in în partea superioar
culori cu valori i crome mai mari sau egale cu 3,5 la materialul în stare umed ,
cel pu in în interiorul elementelor structurale i care eviden iaz cel pu in în partea
superioar propriet i districe, respectiv un grad de satura ie în baze mai mic de
53%, sau cuprins între 53% i 60%, dac ionul de Al extractibil de e te valoarea
de 2 me la 100 g sol.

R spândire. Districambosolul este r spîndit în regiunile montane la

altitudini cuprinse între 500m i 1300m, uneori chiar la 1500m, în Carpa ii
Orientali, Carpa ii Meridionali i Carpa ii Occidentali, pe forme de relief slab
înclinate sau depresionare, terase, platforme i versan i.

Materialul parental. Districambosolurile au evoluat pe diferite roci

metamorfice i eruptive sau materiale rezultate din dezagregarea i alterarea
acestea, dar i pe luturi, nisipuri, conglomerate, gresii. De obicei, rocile de
formare a acestor soluri au caracter acid.

Vegeta ia Districambosolul se g se te în etajul montan inferior, specia

dominant fiind molidul cu exemplare rare de Sorbus aucuparia, Acer
pseudoplatanus, Alnus incana, Abies alba, Pinus silvestris, Larix decidua în unii
mun i. Arbu tii sînt prezen i i ei (în exemplare pu ine): Sambucus racemosa,
Lonicera nigra, Ribes alpinum, Daphne mezereum, Spiraea ulmifolia, Vaccinum
myrtillus, Bruckenthalia spiculifolia i al ii, iar dintre speciile ierboase amintim
Oxalis acetosella, Homogyne alpina, Pirola uniflora, Luzula silvatica, Dryopteris
filix mas, Dryopteris spinulosa, Polypodium vulgare, Phegopteris polypodioides
i altele. În unele locuri, mu chii formeaz adev rate covoare: Polytrichum
commune, P. juniperinum, Dicranum scoparium, etc. Pe districambosoluri exist
paji ti de graminee care au ap rut pe locul p durilor de molid defri ate. Acestea
sînt paji ti mezofile secundare de p iu ro u (Festuca rubra var. fallax) care se
pot transforma (ca urmare a utiliz rii nera ionale) în paji ti de Nardus stricta i de
tîrs (Deschampsia caespitosa). În anumite condi ii, în aceste paji ti se instaleaz
puie i de molid, care, cu timpul, se dezvolt formînd din nou p dure de molid.

188
 !
Climatul. În zona de formare a solurilor de tip districambosol, media
anual a precipita iilor este de 800- 1400 mm, a temperaturii de 3- 60 C, a
indicelui de ariditate de 45- 80. Regimul hidric este de tip percolativ repetat.

Procese pedogenetice. Datorit climatului umed i r coros, a rocilor

s race în baze, vegeta iei cu caracter acidofil, transformarea resturilor organice
este anevoioas , se formeaz pu in humus propriu-zis, constituit predominant din
acizi fulvici cu grad de satura ie în baze mic i se acumuleaz , adesea, cantit i
mari de materie organic în curs de humificare. Alterarea este foarte intens ,
silica ii primari sunt predominant desf cu i în componentele lor de baz , respeciv
silice, hidroxizi de fier i aluminiu etc. Prin urmare, practic nu se formeaz argil ,
fapt ce explic separarea unui orizont Bv, de alterare i nu a unui orizont Bt.
Coloizii minerali, reprezenta i prin hidroxizi de fier i aluminiu, de i reac ia
solului este acid , nu se deplaseaz practic din partea superioar , deoarece
alc tuiesc cu acizii humici, complexe organo-minerale pu in mobile.

Profilul de sol. Districambosolul prezint pe profil urm toarea succesiune

de orizonturi: Ao – Bv - C sau R.
Orizontul Ao are o grosime de 10- 30 cm i o culoare brun deschis .
Textura la nivelul acestui orizont este luto-nisipoas sau lutoas .
Orizontul Bv are grosime de 25- 50 cm, culoare brun cu nuan e g lbui cel
pu in în partea superioar , respectiv valori i crome mai mari sau egale cu 3,5 la
materialul în stare umed , cel pu in în interiorul elementelor structurale, grad de
satura ie cu baze mai mic sau egal cu 53%. Textura la nivelul orizontului Bv este
lutoas sau luto-nisipoas . La baza profilului se g se te un orizont R (roc dur )
sau un orizont C (roc afânat ).

Propriet i. Districambosolul are o textur de la mijlocie-grosier la

mijlocie, nediferen iat pe profil. Structura este granular sau glomerular mic i
medie în orizontul Ao. Orizontul Bv eviden iaz o structur gr un oas medie sau
poliedric subangular . Districambosolul are un con inut mic de humus propriu-
zis, de tip mull-moder, moder sau mull, dar poate avea o cantitate mare de materie
organic , respectiv între 4– 5%, pân la 20- 25%, rezerv foarte mare, 200- 300
t/ha în stratul 0- 50 cm, eviden iind astfel la suprafa a profilului un orizont organic
nehidromorf, de tip Ol sau Of. Gradul de satura ie cu baze i pH prezint valori
sc zute, incluziv la nivelul orizontului Bv (V% sub 53%, adesea sub 35%, iar pH-

189
 !
ul sub 5); sunt pu in active din punct de vedere microbiologic i slab
aprovizionate cu substan e nutritive. Districambosolul nu prezint pe profil
neoforma ii specifice. în partea superioar se g sesc neoforma ii biogene obi nuite
(coprolite, cervotocine cornevine etc.) i eventual, la nivelul orizontului Bv, pete
slabe de oxizi i hidroxizi de fier hidrata i. Restul propriet ilor fizice, precum i a
celor fizico-mecanice, hidrofizice i de aera ie, sunt relativ favorabile.

Subtipuri. Districambosolul include urmatoarele subtipuri: districambosol

tipic (Ao - Bv - C sau R); umbric (Au –Bv - C sau R); districambosol psamic, care
prezint textur grosier în primii 50cm); districambosol andic, care are material
amorf provenit din roca sau material parental, cel putin în unul dintre orizonturi
far a fi andic; districambosol prespodic, la care orizontul Bv prezent o
acumulare de sescvioxizi, îndeosebi de aluminu, fara a fi spodic; disricambosol
litic, care eviden iaz roc compact continu în intervalul 20-50 cm;
districambosol scheletic, la care orizonturile A sau B sunt excesiv scheletice, peste
75% material scheletic; districambosol aluvic, care s-a format pe materiale
fluvice; districambosol gleic, care prezint proprieta i gleice în intervalul 50-100
cm.

Fertilitatea i folosin a. Solul de tip districambosol are o fertilitate mai

mic decât eutricambosolul. Aceste soluri sunt folosite în silvicultur i ca paji ti
alpine. Pentru îmbun t irea compozi iei floristice i ridicarea produc iei
paji tilor, se recomand : îngr area prin târlire (mutarea periodic a locului de
p unat i de odihn a animalelor), gunoirea, aplicarea de îngr minte cu azot,
fosfor i potasiu i a amendamentelor calcaroase.

% $" 0 1

Clasa umbrisolurilor a fost introdus în sistemul de clasificare a solurilor

României în 1980 (clasificarea I.C.P.A-1980) i includea urm toarele tipuri de
sol: sol negru acid, andosol i sol humicosilicatic. Denumirea clasei a r mas
aceea i i în clasificarea S.R.T.S-2003, dar include numai dou tipuri de sol:
nigrisolul i humosiosol.

190
 !
Aceast clas înglobeaz solurile care au ca diagnostic un orizont A
umbric (Au) i orizontul subiacent de tip AC, AR, sau Bv având culori de orizont
umbric, cel pu in în partea superioar , pe minim 10-15 cm, la materialul în stare
umed . Umbrisolurile pot avea la suprafa un orizont organic nehidromorf, de tip
O, dar nu prezint niciodat caractere andice sau propriet i gleice în primii 50
cm. Se deosebe te de clasa cernisoluri prin lipsa de pe profil a orizontului Cca i
printr-un grad de satura ie în baze mai mic de 53%.

17.1. Nigrosol (NS)

Solul de tip nigrosol, anterior clasific rii S.R.T.S-2003, purta denumirea

de sol negru acid. Nigrosolul se define te prin prezen a la suprafa a profilului a
unui orizont Au avînd culoare închis , respectiv crome mai mici sau egale cu 2 la
materialul în stare umed , iar subiacent un orizont de tip Bv având un grad de
satura ie în baze mai mic de 53% i cel pu in în partea superioar , culori de
orizont Au, respectiv valori i crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed ,
atât pe fe ele, cât i în interiorul elementelor structurale.

R spîndire. Nigrosolul se formeaz în condi ii de relief montan (versan i,

platforme, mici depresiuni etc.), din Carpa ii Orientali, Carpa ii Meridionali i
Carpa ii Occidentali, la o altitudine cuprins între 800– 1300 m, al turi de
districambosoluri, dar pe suprafe e mai mici, de circa 5000 ha.(Pedologie-Curs
unic, 2005).

Materialul parental. Formarea i evolu ia solului de tip nigrisol se

desf oar pe roci de obicei acide, reprezentate prin diferite roci metamorfice i
eruptive sau materiale rezultate din dezagregarea i alterarea acestea, reprezentate
prin gresii, conglomerate, nisipuri, luturi. ( t.Puiu-1980).

Vegeta ia. Vegeta ia natural este reprezentat de p duri de Fagus

silvatica i Picea abies, sau în amestec cu alte specii, iar la nivelul covorului
ierbos cu Oxalis acetosella, Asperula odorata, Dentaria glandulosa, D. bulbifera,
Euphorbia amygdaloides, Salvia glutinosa, ferigi (Dryopteris filix-mas, Athyrium
filix femina), mu chi (Hylocomium splendens, Pleurozium schreberi, Polytrichum
commune). În lumini urile p durilor, unde este frecvent r spîndit acest sol,
vegeta ia ierboas acidofil este alc tuit din Agrostis tenuis, Festuca rubra,

191
 !
Deschampsia flexuosa, Luzula luzuloides, L. silvatica, arbu ti (Vaccinium
myrtilus, V. vitis idaea) etc.

Climatul. Condi iile climatice din zona de formare a nigrosolului sunt

caracterizate printr-o clim umed i r coroas , cu media anual a precipita iilor
de 800- 1400 mm i temperaturi de 3- 60 C. Indicele de ariditate are valori
cuprinse între 45– 80. Regimul hidric este percolativ repetat.

Procese pedogenetice. Materia organic abundent determin prin

humificare, formarea la suprafa a profilului a unui orizont de bioacumulare de tip
Au, cu humus de tip mull-moder. Datorit climatului umed i rece, alterarea este
foarte intens , silica ii primari sunt desf cu i în componentele lor de baz ,
respectiv silice, hidroxizi de fier i aluminiu etc., deci practic, nu se formeaz
argil i prin urmare, nu se separ un orizont de tip Bt, ci un orizont de alterare, de
tip Bv. Nu se formeaz nici orizont E, deoarece coloizii de fier i aluminiu
elibera i prin alterare nu migreaz ci trec sub form de complexe organominerale
pu in mobile.

Profilul de sol. Nigrisolul tipic prezint pe profil urm toarea succesiune

de orizonturi: Au –Bv – C sau R.
Orizontul Au are o grosime de 20 - 30 cm i o culoare închis (brun
închis pân la negricioas ) la materialul în stare umed . Structura orizontului Au
este granular mic i foarte mic , cu trcere treptat .
Orizontul Bv este gros de 20- 70 cm i are cel pu in în partea lui superioar
un grad de satura ie în baze mai mic de 53% i culoare de orizont A umbric,
respectiv valori i crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed , atât pe
fe ele cât i în interiorul elementelor structurale. Structura la nivelul acestui
orizont este granular sau poliedric subangular . Uneori orizontul Bv are
caractere de fragipan, respectiv sf rîmarea prin presare a agregatelor structurale,
dar nu prezint marmorare.(ER. MERLESCU-1982).
Orizontul C sau R este situat la baza profilului.
Profilul nigrisolului prezint neoforma iuni biogene în partea superioar , la
nivelul orizontului Au, respectiv coprolite, cervotocine, cornevine etc. i
neoforma iuni chimice, sub form de oxizi i hidroxizi de fier, respectiv pete slab
conturate la nivelul orizontului Bv.

192
 !
Propriet i. Nigrisolul are o textur de la mijlocie-grosier pân la fin ,
nediferen iat pe profil. Structura în orizontul Au este gr un oas slab-moderat
dezvoltat ., iar în Bv este poliedric , agregatele structurale formîndu-se sub
influen a humusului i a ionilor de Fe i de Al. Densitatea aparent a
nigrosolurilor prezint valori cuprinse între 0,9 i 1,3 g/cm3, eviden iind astfel o
permeabilitate bun pentru ap i aer la nivelul orizontului de suprafa . Orizontul
Bv prezint caractere de fragipan, eviden iind compactitate m rit , pe fondul unor
valori ale densit ii apartente cuprinse între 2 i 2,2 g/cm3.
Nigrisolurile sunt soluri bogate în humus, brut i acid, de tip mull-moder,
sau moder, cu o concentra ie de 4- 5% pân la peste 40%, respectiv o rezerv
foarte mare de circa 200- 300 t/ha în stratul 0- 50 cm. În constitu ia humusului,
predomin acizii fulvici, valoarea raportului acizi huminici/ acizi fulvici fiind de
0,7-0,9. Gradul de satura ie în baze este sc zut, inclusiv în orizontul Bv (V% sub
53%, uneori sub 20%). Reac ia este moderat spre puternic acid , cu valori pH sub
5. Activitatea microbiologic i aprovizionarea cu substan e nutritive slab .

Subtipuri. Nigrosolul prezint urm toarele subtipuri: cambic, litic,

scheletic, aluvic I gleizat

Fertilitatea i folosin a. Solurile brune acide au o fertilitate natural

sc zut . Fiind situate în zone montane, sunt folosite în silvicultur , ca p uni
naturale i ca paji ti alpine. Pentru îmbun t irea compozi iei floristice i ridicarea
produc iei paji tilor, se recomand : îngr area prin târlire (mutarea periodic a
locului de p unat i de odihn a animalelor), gunoirea, aplicarea de îngr minte
cu azot, fosfor i potasiu i de amendamente calcaroase.

17.2. Humosiosol (Hs)

Humosiosolul (S.R.T.S-2003), a fost denumit anterior, sol humicosilicatic

(I.C.P.A.-1980). În literatura de specialitate, acest tip de sol a fost cunoscut i sub
de numirea de sol humifer alpin, ranker alpin, sol negru cenu iu alpin ( Pedologie-
Curs unic, 2005). Acest tip de sol se define te prin prezen a la suprafa a profilului
a unui orizont de bioacumulare, de tip Au, având crome mai mici sau egale cu 2 la
materialul în stare umed i care con ine materie organic humificat segregabil
de partea mineral silicatic . Subiacent orizontului de bioacumulare se eviden iaz
un orizont de tip AC, AR sau Bv având, cel pu in în partea superioar , culori cu

193
 !
valori i crome sub 3,5 la materialul în stare umed , deci culori mai pu in închise
decât orizontul Au, dar tot de orizont umbric.

R spândire. Humosiosolul este întîlnit în România în condi ii de mun ii

înal i, pe culmi, versan i, suprafe e plane sau depresionare din Carpa ii
Meridionali, Carpa ii Orientali, la altitudini de peste 1800 m, în etajul paji tilor
alpine i etajul subalpin i ocup o suprafa de aproximativ 150000 ha.

Materialul parental. Humosiosolurile s-au format pe roci dure, acide ori

intermediare (eruptive, intrusive, metamorfice, conglomerate, gresii etc.) sau pe
materiale rezultate din alterarea acestora.

Vegeta ia. Formarea humosiosolurilor a avut loc sub influen a unei

vegeta ii de paji ti alpine i subalpine constituite din specii ierboase: Carex
curvula, Juncus trifidus, Festuca supina, Soldanella pusilla, Ranunculus alpestris,
Campanula alpina, Agrostis rupestris, Primula minima, Eritrichum nanum, Silene
acaulis, Minuartia sedoides, Silene acaulis i altele. Dintre subarbu tii tîrîtori,
amintim argin ica (Dryas octopetala), s lciile pitice (Salix reticulata, S.
herbacea), Loiseleuria procumbens, dintre licheni amintim lichenul renului
(Cladonia rangiferina), lichenul de Islanda (Cetraria islandica), Thamnalia
vermicularis, Alectoria ochroleuca i altele, mu chii Polytrichum juniperinum,
Plagiochila asplenoides, Dicranum albicans, Thuidium delicatula, etc..

Climatul în care s-a format i a evoluat humosiosolul, este foarte umed i

foarte rece, cu media anual a precipita iilor de la circa 1000 mm pân la peste
1400 mm, a temperaturilor de la 3 - 40 C pân aproape de -30 C, a indicelui de
ariditate de la circa 100 pân la aproape 200. În cea mai mare parte a anului
predomin temperaturile sub 00 C (din octombrie-noiembrie pân în aprilie-mai).

Procese pedogenetice. În cazul humosiosolului, solificarea prezint i

anumite particularit i. Pe fondul unui substrat litologic alc tuit din roci masive
dure sau bine consolidate, i a unei dezagreg ri intense, se formeaz un profil
scurt, iar materialul mineral al solului este reprezentat predominant prin particule
grosiere i fragmente de roc .Procesul de alterare este avansat, cu formarea unei
cantit i mici de argil , datorit mediului puternic acid. Humificarea este slab , se
formeaz cantit i mici de humus (acid, de culoare închis ), dar se acumuleaz
cantit i mari de resturi organice aflate în diferite grade de transformare.( t. Puiu,
1980).
194
 !
Profilul de sol. Humosiosolul tipic eviden iaz pe profil urm toarea
succesiune de orizonturi: A - Au sau Aou - AR sau AC - R sau C.
Orizontul superior este de tip A , este constituit din material mineral în
amestec cu o re ea deas , pîsloas de r d cini, cu prezen a gr unciorilor de nisip,
proveni i de pe suprafe ele stîncoase, ca urmare a defl iei eoliene i are o grosime
de 3 – 7 cm.
Orizontul de bioacumulare este fie un Au fie un Aou (deci tot umbric, dar
sub ire), de culoare închis , respective crome mai mici sau egale cu 2 la materialul
în stare umed i cu un con inut de materie organic humificat segregabil de
partea mineral silicatic (adic la uscare, prin frecare în mân , partea mineral se
separ de cea organic ). Are o grosime de 15 – 25 cm.
În continuare se g se te fie un AR, fie un AC, în ambele cazuri, cel pu in
în partea superioar sunt prezente culori cu valori i crome mai mici de 3,5 la
materialul în stare umed .
La baza profilului, care este de obicei scurt, se afl fie roca dur R, fie roc
afânat C. Profilul nu con ine neoforma ii specifice.
Solurile de tip humosiosol, au o textur nediferen ial pe profil, nisipoas
pân la lutoas , adesea cu mult material scheletic i o structur slab format
(agregate gr un oase, slab dezvoltate la nivelul orizontului de bioacumulare i
lipsite de structur sau cu structur lamelar în orizontul subiacent). Sunt foarte
bogate în materie organic (peste 20%) dar s race în humus propriu-zis i
substan e nutritive (de i rezerva de materie organic este extrem de mare 300 -
500 t/ha, prezint grad de satura ie cu baze sc zut, respective V% poate coborî
pân la 5- 10%. Prezint capacitate de ap mic , permeabilitate foarte mic ,
porozitate de aera ie mic , volum edafic util sc zut, valori sc zute ale pH-ului,
care coboar pîn la 4,0, etc. Activitatea microbiologic pe profil este redus ,
motiv pentru care resturile organice vegetale se acumuleaz sub forma unei p turi
care prin uscare se separ de partea mineral (Pedologie- Curs unic, 2005).

Subtipuri. În cazul humosiosolului sunt eviden iate urm toarele subtipuri:

humosiosol cambic (Au – Bv – R), humosiosol litic, la care roca compact este
prezent între 20 – 50 cm i humosiosol scheletic, care are peste 75% material
scheletic.

Fertilitatea i folosin a Datorit propriet ilor fizice, chimice, fizici –

mecanice, hidrofizice i de aera ie defavorabile, solurile de tip humosiosol au o
195
 !
fertilitate natural foarte sc zut i sunt folosite ca p uni i fâne e naturale. Se
recomand : îngr area prin târlire; aplicarea de gunoi de grajd (care contribuie i
la intensificarea activit ii microbiologice i deci la mobilizarea substan elor
nutritive din rezerva solului); încorporarea de îngr minte cu azot, fosfor i
potasiu i de amendamente calcaroase (în situa iile în care reac ia este prea acid );
între inerea p unilor prin gr p ri i scarific ri periodice; efectuarea de
supraîns mân ri cu specii valoroase etc.

% & 0 !-1

Spodisolurile sunt reprezentate prin prepodzoluri, podzoluri i

criptopodzoluri care au ca orizont diagnostic, orizontul Bs, Bhs, sau Bcp,
caracterizat prin acumularea hidroxizilor de fier i aluminiu care imprim
orizontului o culoare portocalie, cît i a coloidului de humus i prin lipsa sau
prezen a discontinu supraiacent acestui orizont, a orizontului de eluviere, de tip:
Ea.

18.1. Prepodzol (Ep)

Prepodzolul a fost denumit anterior clasific rii S.R.T.S-2003, sol brun

feriiluvial, sol brun podzolic sau sol podzolic brun i are ca orizont diagnostic un
orizont de tip Bs, situat subiacent unui orizont de bioacumulare, de tip Aou.

R spândire. Prepodzolul este r spândit predominant în regiunea montan

superioar , respective subzona molidului i subzona alpin inferioar i insular, în
zona f getelor, pe platforme i versan i munto i slab înclina i cu expozi ie nordic
i drenaj extern bun,la altitudini de 1250-1750 m.

Materialul parental.Rocile pe care se formeaz acest tip de sol au un

caracter acid, fiind reprezentate prin granite, granodiorite, mica isturi, isturi
sericitoase, gresii, conglomerate i depozite detritice rezultate din dezagregarea i
alterarea acestora.

Vegeta ia. La altitudinea de 1300 m, prepodzolurile s-au format datorit

preponderen ei molidului (Picea abies) i a exemplarelor rare de arbu ti
196
 !
(Sambucus racemosa, Lonicera nigra, Ribes alpinum, Daphne mezereum, Spiraea
ulmifolia, Vaccinium myrtillus, V. vitis idaea i al ii) i de plante ierboase (Oxalis
acetosella, Soldanella montana, Pyrola uniflora, Luzula silvatica, ferigi –
Athyrium filix femina, Dryopteris filix mas i altele) i mu chi care în unele locuri
formeaz un adev rat covor: Polytrichum commune, P. juniperinum, Hylocomium
splendens, Dicranum scoparium i al ii. Pe la 1400-1500 m altitudine, etajul
molidului se sfîr e te i începe etajul subalpin, lucru reliefat de apari ia rari tilor
de jneap n (Pinus montana). Pîn la altitudinea de 1700 m (pîn unde se g sesc
prepodzolurile) vegeta ia este format din jneap n (Pinus montana), ienup r pitic
(Juniperus sibirica), smîrdar (Rhododendron kotschyi), Vaccinium myrtillus, V.
vitis idaea; paji tile subalpine sînt alc tuite din p ru c (Festuca supina), iarba
vîntului (Agrostis rupestris) Poa media, Potentilla ternata, Phyteuma orbicularis i
altele. De men ionat c pe por iunile de p dure de molid defri ate se instaleaz
Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, Festuca rubra var, fallax.

Climatul este caracteristic zonei montane superioare (umed i rece), cu

temperaturi medii anuale de 3-5ºC i precipita ii medii anuale de 850-1200 mm.
Indicele de ariditate are valori cuprinse între 50 i 70. Regimul hidric este
percolativ repetat.

Procese pedogenetice. Solul de tip prepodzol eviden iaz la suprafa a

profilului prezen a unei cantit i mari de materie organic cu caracter acid,
transformat par ial sub ac iunea ciupercilor, care determin formarea unei
cantit i reduse de humus alc tuit predominant din acizi fulvici foarte solubili,
rezultînd astfel un orizont de bioacumulare de tip Au sau Aou. Prin alterarea
foarte puternic a materialului parental, au rezultat oxizi i hidroxizi de aluminiu
i fier i compu i organo-metalici sau chela i, care în parte au fost eluviona i i
depu i la nivelul orizontului subiacent, de tip Bs. În uma migr rii c tre adîncime a
secsvioxizilor, pe profil nu se eviden iaz cu ochiul liber, un orizont eluvial.

Profilul de sol. Prepodzolul prezint urm toarea morfologie: O - Ao sau

Aou - Bs - C sau R.
Orizontul O este alc tuit din humus de tip moder de culoare neagr la
materialul umed, sau cenu ie materialul uscat. Acest orizont are o grosime de
circa 2- 3 cm.

197
 !
Orizontul Aou are grosime de 5- 15 cm i o culoare brun cenu ie închis la
materialul în stare umed . Textura la nivelul acestui orizont este mijlociu-grosier ,
iar structura este poliedric subangular mic . Se eviden iaz prezen a gr un ilor
de cuar , dezbr ca i de pelicula coloidal .
Orizontul Bs are grosime de 20- 75 cm, culoare ro ietic , textur luto-
nisipoas , structur poliedric subangular slab dezvoltat i este foarte friabil în
stare umed .
Orizontul R este constituit din roci acide silicioase, aflate în diferite stadii
de dezagregare.

Propriet i. Prepodzolurile au textur mijlociu grosier , respective un

con inut de argil de circa 8%- 20%. Textura este nediferen iat pe profil.
Prepodzolul are permeabilitate bun pentru ap i aer, con inut sc zut de humus,
circa 1- 2 g% i capacitate de schimb cationic de 30-40 me/100 g sol, la nivelul
orizontului Aou. Prepodzolul are aciditate ridicat , H+ = 0,8- 0,9%/T, reac ie
puternic acid , cu valori pH sub 5. Gradul de satura ie în baze este sc zut, de circa
10- 45%.

Subtipuri. Prepodzolul eviden iaz urm toarele subtipuri: prepodzol tipic,

prepodzol litic la care roca compact slab fisurat este prezent între 20- 50 cm,
prepodzol umbric (Au - Bs – R ), prepodzol scheletic, care prezint mai mult de
75% fragmente de schelet, prepodzol histic ( T - Au - Bs - R ).

Fertilitatea i folosin a. Datorit propriet ilor fizice, fizico-mecanice,

chimice, hidrofizice i de aera ie defavorabile, fertilitatea prepodzolurilor este
sc zut , fapt pentru care sunt utilizate numai pentru planta ii silvice ori ca paji ti
naturale. Pentru ameliorarea lor se recomand aplicarea amendamentelor
calcaroase, fertilizare organic i mineral , “târlirea”, urmate de supraîns mân are
paji tilor.

18.2. Podzol (Pb)

Podzolul a fos cunoscut sub denumirea de podzol primar, podzol

humicoferiiluvial sau podzol de distruc ie i se define te prin prezen a pe profil a
unui orizont humicoferiiluvial, de tip Bhs sau a unui orizont iluvial spodic, de tip
Bs.

198
 !
R spândire.Podzolul este r spândit în zona montan superioar i
subzona alpin inferioar , la altitudini de 1900-2200 m, în Carpa ii Meridionali i
de 1400-1500 m, în Carpa ii Orientali, pe forme de relief depresionare, pe culmi i
versan i slab înclina i, cu drenaj extern slab. În Romania, ocup o suprafa de
circa 270.000 ha.

Materialul parental. Podzolul a evoluat pe roci de solificare acide cu un

con inut ridicat de SiO2 i minerale leucocrate (granite, cuar itele, gresii,
conglomeratele).

Vegeta ia. Podzolurile se g sesc la limita superioar a etajului subalpin i

se continu în etajul alpin, la o altitudine de peste 1700-1800m (vîrfurile cele mai
înalte ale Carpa ilor). Acest tip de sol s-a format pe vegeta ia caracteristic de la
limita superioar a etajului subalpin (descris la prepodzol) i pe vegeta ia
caracteristic etajului alpin care este alc tuit din plante lemnoase pitice i din
paji ti alpine. Plantele lemnoase sînt reprezentate prin subarbu ti tîrîtori: s lcii
pitice (Salix herbacea, S. reticulata, S. myrtilloides), tulichin (Daphne
mezereum), Loiseleuria procumbens. Plantele ierboase apar in la multe familii
botanice cum sînt Carex curvula, C. sempervirens, Juncus trifidus, Festuca
supina, Primula minima, deget ru ul (Soldanella pusilla), Ranunculus alpestris,
Campanula alpina i altele. Lichenii sînt prezen i prin speciile Cladonia
rangiferina, C. cucculata, Cetraria islandica, C. nivalis, Thamnalia vermicularis,
Alectoria ochroleuca i al ii. Mu chii sînt prezen i i ei: Polytricum juniperinum,
P. pilliferum, P. strictum, Dicranum albicans, Thuidium delicatula i al ii.
Smîrdarul (Rhododendron kotschyi) i ienup rul pitic se g sesc rar.

Climatul. Podzolul s-a format i a evoluat în condi iile unui climat umed
i rece cu precipita ii medii anuale de 850-1350 mm, temperaturi medii anuale de
3-6ºC. Indicele de ariditate are valori cuprinse între 65-90. Regimul hidric este de
tip percolativ repetat, respectiv apa str bate în mod repetat întreg profilul de sol.

Procese pedogenetice. În condi iile climatului umed i rece i a vegeta iei

acidofile (cu con inut sc zut de azot i calciu i ridicat de lignin i ceruri),
materia organic se descompune greu i se acumuleaz sub form de humus brut.
Din descompunerea materiei organice, rezult produse organice intermediare i
acizi humici solubili cum ar fi acizi fulvici. Ace ti acizi determin acidifierea
solului, formeaz complexe de tip chelat, cu fier i aluminiu, favorizând

199
 !
translocarea i precipitarea acestora la nivelul orizontului B. Procesul de alterare a
p r ii minerale este foarte intens, f r formarea de minerale argiloase, respectiv
podzolire propriuzis , caracteristic acestui tip de sol.
Profilul acestui tip de sol cuprinde orizonturi sub iri, bine diferen iate dup
culoare: trecerea între orizonturi este net .
Profilul de sol. Podzolul are pe profil urm toarea succesiune de orizonturi:
O - Au - Ea -Bhs - R sau C.
Orizontul O este un orizont organic cu humus brut sau cu humus
hidromorf.
Orizontul Au sau Aou are grosime de 5- 20 cm, culoare brun foarte
închis , textur grosier , grosier -mijlocie, structur slab dezvoltat , foarte pu in
pietri , con ine material organic brut i este foarte friabil. Prezint trecere net .
Orizontul Ea are o grosime de 8- 15 cm, culoare albicioas -cenu ie,
textur mai grosier decât orizontul supraiacent, respective nisipoas sau nisipo-
lutoas , este nestructurat sau cu structur lamelar , foarte friabil i slab scheletic.
Orizontul Bhs are grosime de 20- 70 cm, culoare brun g lbuie, textur
nisipo-lutoas , este nestructurat, u or cimentat, foarte friabil în stare umed , slab
scheletic. Con ine fragmente de roc aflate în diferite stadii de alterare, iar gr un ii
de nisip sunt întotdeauna acoperi i cu pelicule coloidale amorfe.
Orizontul R, este reprezentat prin roca de solificare i apare la adîncimi de
40- 80 cm. Uneori, acest orizont este înlocuit prin depozite detritice de roci
silicioase sau decarbonatate.

Propriet i. Podzolul are o textur grosier sau mijlociu-grosier ,

respectiv argil sub 20% i nisip peste 60% i o structur slab dezvoltat ,
gr un oas mic . Permeabilitatea pentru ap i aer este bun . Podzolul are un
con inut ridicat de humus brut, de 8- 22% i sc zut de humus coloidal, capacitate
de schimb cationic de 15- 60 me/100g sol la nivelul orizontului Au, reac ie
puternic acid , cu valori pH cuprinse între 3,6- 5,3. Gradul de satura ie în baze
este cuprins între 5- 40% i aprovizionarea în elemente nutritive este sc zut .
Activitatea microbiologic este redus .

Subtipuri. Podzolul eviden iaz urm toarele subtipuri: podzolul tipic,

podzol feriluvic (Au - Ea - Bs - R), podzol litic, cu roca compacta situata la 20-50
cm adîncime, podzol histic (Au - Ea - Bhs - R), podzol umbric (Au - Ea - Bhs -
R), podzol criostagnic, cu proprietati criostagnice, podzolul scheletic, cu schelet
200
 !
peste 75%.

Fertilitate i folosin . Aceste soluri au fertilitate natural foarte sc zut .

Rareori sunt folosite pentru culturi agricole, în special în jurul centrelor populate,
dac relieful nu este accidentat, dar numai dup corectarea reac iei puternic acide,
respectiv, prin amendarea cu calcar i fertilizarea cu îngr minte chimice pe baz
de N, P, K i îngr minte organice. Podzolurile pot avea utilizare silvic (p duri
de molid) sau sunt utilizate ca p uni i fîne e.

18.3. Criptopodzol (Cp)

Solul de tip criptopodzol este cunoscut în literatura de specialitate sub

denumirea de sol brun de pajiste subalpin , podzol înecat în humus sau
postpodzol. Criptopodzolul este definit ca spodisol care prezint un orizont
organic O i un orizont de bioacumulare A acid foarte humifer, iar subiacent un
orizont Bcp humifer. Poate prezenta orizont organic de tip O (folic) sub 50 cm
grosime. Criptopodzolul ca tip de sol a fost introdus în clasificarea S.R.T.S-2003
i corespunde numai solurilor brune criptopodzolice foarte humifere din etajul
montan înalt, subalpin.

R spândire. Criptopodzolul ocup o suprafa de circa 95.000 ha, fiind

r spîndit pe forme de relief reprezentate prin culmi domoale i platouri cu diferite
expozi ii, cît i pe versan i slab înclina i din Carpa ii Meridionali i Carpa ii
Orientali, în special în etajul montan înalt al pajistilor subalpine, unde se asociaz
cu podzoluri.

Materialul parental este constituit din depozite de pant , provenite în

urma dezagreg rii i alter rii rocilor magmatice acide sau intermediare.

Climatul. Criptopodzolul se formeaz i evolueaz în condi ii de clim

umed i rece, caracterizat prin temperaturi medii anuale de circa 1-3°C i
precipitatii medii anuale de peste 900-1000 mm. Indicele de ariditate are valoarea
de 70. Evapotranspira ia poten ial anual medie, este de aproximativ 450 mm. Se
eviden iaz un regim hidric percolativ repetat.

Vegetatia. Criptopodzolurile sînt r spîndite în paji tile din limita

superioar montan i în etajul subalpin. Paji tile subalpine sînt formate în
special din graminee printre care se g sesc diferite dicotiledonate: Festuca supina
(p ru c ), Agrostis rupestris (iarba vîntului), Poa media (firu ), Festuca violacea
201
 !
var. picta, Nardus stricta, Sesleria rigida (coada iepurelui), S. coerulans, S.
heuffeliana, Koeleria pyramidata, Potentilla ternata, Ligusticum mutellina,
Phyteuma orbiculare, Euphrasia minima i altele (unele specii cu o larg
amplitudine ecologic cresc atît în etajul montan cît i în cel subalpin).

Procese pedogenetice. ProcesuI de criptopodzolire este specific pentru

formarea i evolu ia acestui tip de sol. Ca urmare se formeaz un orizont
criptospodic (Bcp), care eviden iaz o acumulare iluvial de material amorf activ,
predominant humic i aluminic. Orizontul Bcp nu prezint culoarea ro ie specific
orizontului spodic, sau aceasta este mascat de con inutul mare, în general de
peste 10% materie organic ( Pedologie- Curs unic, 2005).

Profilul de sol. Criptopodzolul tipic are ca morfologie, urmatoarea

succesiune de orizonturi: A - Au - Bcp - C.
Orizontul A este situat la suprafa a profilului i este constituit din resturile
vegeta iei ierboase cu caracter acidofil. Are o grosime de 2- 3 cm.
Orizontul Au este inchis la culoare, respestiv cenu iu închis, culoare
datorat prezen ei granulelor de cuar i mic . Are o grosime de 25- 30 cm. poras;
Orizontul Bcp, are o culoare brun inchis, datorat iluvierii de material
amof activ. Grosimea acestui orizont este de circa 20- 30 cm., poros;
Orizontul C eviden iaz un con inut foarte mare de schelet i este prezent
pe profil, sub adancimea de 50- 60 cm. Este constituit frecvent din depozite de
pant , provenite ca urmare a dezagreg rii i alter rii unor roci acide sau
intermediare.

Propriet i. Textura este nisipoas , nediferen iat pe profil. Atît la nivelul

orizontului Au, cît i la nivelul orizontului subiacent, de tip Bcp, structura este
glomerular -poliedric subangular mare. Atît în orizontul Au cît i în orizontul
Bcp, se eviden iaz prezen a humusului brut, în general de peste 10 g%.
Criptopodzolul are o reac ie puternic acid , pe fondul unui foarte mic grad de
satura ie în baze.

Subtipuri. Criptopodzolul include urmatoarele subtipuri: criptopodzol

tipic, criptopodzol histic (T - Au - Bcp - C sau R), criptopodzol litic, la care limita
superioar a rocii este situat între 20 cm i 50 cm, criptopodzol scheletic, la care
se eviden iaz peste 75% material scheletic.

Fertilitatea i folosin a. Pe fondul însu irilor chimice, fizice, fizico-

202
 !
mecanice, hidrofizice i de aera ie deficitare cît i datorit climatului umed i rece
în care se formeaz i evolueaz i a perioadei bioactive de maxim 75 zile,
fertilitatea natural a criptopodzolului este foarte mic . Criptopodzolurile sunt
utilizate ca p uni i fîne e naturale, cu rezultate cantitative i calitative slabe.
Pentru ameliorarea criptopodzolurilor se recomand aplicarea amendamentelor
calcaroase i a îngra amintelor organice i minerale, pe baz de azot, cît i
fertilizarea prin tîrlire.

% 03 1

Aceast clas de soluri, a fost introdus recent în clasificarea solurilor, atît

pe plan mondial, cît i în România. Clasa antrisoluri include solurile care la
suprafa a profilului, prezint un orizont antropedologic, de cel pu in 50 cm
grosime, cu modific ri antropice intense, sau soluri la care orizontul A sau E, a
fost îndep rtat prin eroziune accelerat sau decopertat antropic. La suprafa a
profilului se eviden iaz prezen a resturilor de orizont B sau C. Clasa antrisoluri
include dou tipuri de sol: erodosolul i antrosolul.

19.1. Erodosol (Er)

Solul de tip erodosol, este definit printr-un profil intens trunchiat prin
eroziune accelerat , datorat utiliz rii nera ionale, sau decopertat ca urmare a
interven iei antropice. Orizonturile ramase nu permit încadrarea într-un anumit tip
de sol. În general la suprafa a profilului se eviden iaz un orizont de bioacumulare
de tip Ap, cu o grosime mai mic de 20 cm i care provine din orizontul B, C, AB
sau AC. Erodosolul ca tip de sol, nu este definit în sens strict, pozitia acestui sol în
sistemul de taxonomie al solurilor este cu totul diferita de a celorlalte soluri.
Erodosolul este considerat ca o forma iune pedologic rezultat pe seama altor
soluri, ca urmare a îndep rt rii par ii superioare a altor soluri, prin procese
naturale intense de eroziune a solului, sau strict antropice, respectiv decopertarea
acestora (Ghe. Blaga-Pedologie, 2005).

R spândirea. În general erodisolul ocup suprafe e de teren relativ

puternic înclinate, din zona de deal sau podi i piemont, pe o suprafa de circa
203
 !
3.802.506 ha, din care 1.925.000 ha sunt slab afectate de eroziune, 1.191.042 ha
afectate de eroziune moderat puternic i 1.578.498 ha sunt afectate de eroziune
puternic pîn la excesiv .

În cazul în care solul prezint o textur nisipos i este situat pe terenuri cu

pant accentuat , dup defri area p durilor sau dup des elenire, a fost erodat prin
eroziune eolian .

În România ,erodosolul este r spândit pe suprafe e mari în jude ele: Vaslui

- 149.620 ha, Ia i – 116.516 ha, Boto ani – 124.542 ha, Constan a – 121.153 ha,
Tulcea – 101.403 ha, Cluj – 56.485 ha (V. Micl u -1991)

Cauzele eroziunii solului. În func ie de agentul dinamic extern care

produce desprinderea, transportul i depunerea particulelor de sol exist dou
forme de eroziune: eroziunea hidric (produs de ap ) i eroziunea eolian
(produs de vânt).

În condi iile pedoclimatice din România, eroziunea eolian afecteaz

suprafe e reduse în zona de câmpie i foarte rar în zona de deal i, în general, cu o
intensitate relativ redus .

Sub aspectul eroziunii hidrice, men ion m c aceasta se produce în trei

faze distincte: în prima faz , particulele sunt desprinse de sol, în faza a II-a sunt
transportate la o anumit distan de locul desprinderii i în cea de a III-a fa sunt
depuse (M. Motoc i colab., 1975).

For ele care determin desprinderea i transportul particulelor de sol sunt

reprezentate de energia cinetic a pic turilor de ploaie (la impactul cu solul) i
for a apei care se scurge de pe plante în timpul ploilor toren iale sau ca urmare a
topirii z pezilor, fenomen cunoscut sub denumirea de eroziune prin pic turi sau
eroziune prin scurgere. Separarea lor, din punct de vedere cantitativ este aproape
imposibil , neputându-se preciza cu cât contribuie fiecare. I. Toneda (1963)
consider c la începutul ploii, predomin eroziunea prin pic turi în timp ce mai
târziu când suprafa a solului se acoper cu un strat sub ire de ap , predomin
eroziunea prin scurgere.

În cazul eroziunii prin pic turi (W.D. Ellison, 1962) arat c energia
cinetic a pic turilor de ploaie este enorm , având o valoare de 1000 de ori mai

204
 !
mare decât aceea i cantitate de ap ce se scurge la suprafa , f r a fi îns
concentrat în rigole sau oga e.
Formula de calcul a energiei cinetice a ploii este:

Ek = mv2/2

în care: Ek – energia cinetic ; m – masa pic turii de ploaie; v – viteza

pic turii de ploaie la impactul cu solul.
M. Mo oc (1975) arat c în timpul c derii, energia poten ial (p.h) a unei
pic turi de ploaie având o greutate (p) i aflat la în l imea (h) este transformat
în energie cinetic , astfel încât: p.h. = mv2/2. Viteza de c dere liber a pic turii de
ploaie este p = m g, deci lucrul mecanic efectuat (p.h.) se poate scrie ca m.g v2/2,
adic energia a pic turii de ploaie cu mas (m) i vitez (v).
La începutul ploii, pic turile au cea mai mare energie cinetic , dar dup ce
solul s-a acoperit cu un strat sub ire i uniform de ap , o parte din energie este
preluat i amortizat de acest strat.
Formele eroziunii prin ap sunt dou : eroziunea în suprafa i eroziunea
în adâncime.
Eroziunea în suprafa are loc sub ac iunea pic turilor de ploaie sau
scurgerii dispersate de suprafa , având ca urmare, o îndep rtare relativ uniform
a materialului dislocat cu formarea iroirilor i/sau rigolelor mici.
În cazul solurilor proasp t lucrate sub inciden a unor ploi toren iale apare
eroziunea de hardpan care este o form foarte periculoas a eroziunii în suprafa .
Eroziunea în adâncime se manifest ca urmare a scurgerii concentrate a
apelor pe versan i i determin o îndep rtare neuniform a unei cantit i foarte
mari de material dislocat.
Formele eroziunii în adâncime sunt reprezentate de rigole, oga e, ravene.
Ele au un caracter permanent i se dezvolt progresiv în lungime i l ime.

Factorii determinan i ai eroziunii solului. Factorii care determin

eroziunea se pot împ r i în 3 grupe: caracteristicile versantului i precipita iile;
însu irile fizice ale solului; vegeta ia i activitatea de produc ie a omului.

Caracteristicile unui versant sunt: forma, panta, lungimea i expozi ia.

Sub aspectul formei versantului men ion m urm toarele forme: dreapt ,
concav , convex i în trepte.

205
 !
În cazul unui profil drept, eroziunea se amplific treptat din amonte spre
aval. La profilul concav, eroziunea cea mai puternic se manifest în partea
superioar , în timp ce la profilul convex eroziunea este mai pronun at în treimea
inferioar a versantului. În cazul versan ilor cu profil în trepte, eroziunea este
diminuat , deoarece viteza de scurgere a apei este încetinit .
Între panta terenului i eroziunea solului exist o corela ie direct , astfel
încât, cu cât panta este mai mare, cu atât eroziunea cap t valori superioare.
Lungimea versantului are influen în procesul de eroziune fiind corelat
cu volumul i intensitatea precipita iilor cât i cu natura solului. Cu cât lungimea
versantului este mai mare cu atât cantitatea de ap colectat din precipita ii este
mai mare, crescând astfel viteza de scurgere (se amplific capacitatea de eroziune
i transport a apei), accentuându-se procesul de eroziune.
Expozi ia versantului are un rol deosebit în stabilirea folosin elor.
Versan ii sudici sunt indica i pentru exploatare prin cosit, în timp ce versan ii
nordici pentru exploatare prin p unat.

Precipita iile sunt un factor activ, ele influen ând procesul de eroziune
prin intensitate, tip, perioada de timp i durat .

Însu irile fizice ale solului cu rol determinant în procesul de eroziune

sunt: permeabilitatea, con inutul în umiditate, structura, textura, compozi ia
chimic i materialul parental.
În func ie de permeabilitate avem o anumit vitez cu care apa circul în
lungul profilului, determinând o eroziune mai pu in accentuat în cazul solurilor
de permeabilitate mare i invers.
Al. Luca, H. Popa, 1965 arat c , sub aspectul con inutului în umiditate al
unui sol în momentul c derii unei ploi toren iale, cantitatea de ap infiltrat este
mic în cazul unui sol saturat cu ap de la ploile anterioare, scurgerea fiind
accentuat .
M.N. Zaslavski (1966) arat c în cazul unui teren arabil, eroziunea se
dubleaz i scurgerea se amplifica de 2,6 ori, în cazul în care umiditatea solului
cre te de la 16,8% la 35,5%.
Structura solului este însu irea fizic a acestuia care îi confer o rezisten
mare la eroziune (prin m rirea permeabilit ii i capacit ii de infiltra ie). Solurile
f r structur sunt pu in rezistente la eroziune, re in pu in ap i o pierd u or prin
evaporare.
206
 !
Textura influen eaz direct procesul de eroziune. În cazul texturii grosiere
infiltra ia se m re te, în timp ce solurile cu textur argiloas sunt mai greu
str b tute de ap . Solurile cu textur grosier rezist la eroziune numai în cazul
unei pante mici a terenului, a unei acoperiri foarte bune cu vegeta ie i a unor
cantit i mici de precipita ii.
Eroziunea cap t forme avansate, fiind aproape imposibil de luat m suri
de protec ie în cazul solurilor cu textur nisipoas situate pe pante abrupte.
Solurile cu textur fin , prezint o capacitate de infiltra ie mic , respectiv o
permeabilitate redus , ce determin o rezisten foarte mare la eroziune. Solurile
cu textur mijlocie situate pe terenurile în pant , prezint o infiltra ie sporit io
rezisten bun la eroziune.
Componen a chimic a solurilor influenteaza, de asemenea, intensitatea
eroziunii.
Gh. Ionescu- i e ti i Tr. Staicu, 1969 arat c solurile în care raportul
dintre SiO2, Fe2O3 i Al2O3 este apropiat de 2, prezinta o erodabilitate mai
puternic decât solurile în care acest raport este mai mic. Prezen a cationului de
Ca2+ i Na+ în complexul adsorbtiv, influen eaz procesul de eroziune. Aceasta
este mai accentuat în cazul în care Na+ este în cantitate mare, deoarece Ca2+
leag particulele de sol între ele în timp ce Na+ determin dispersia acestora.
Materialul parental are un rol deosebit în procesul de eroziune. Astfel,
solurile formate pe roci dure, consolidate sunt mai expuse eroziunii datorit
infiltra iei reduse cât i vegeta iei cu suprafa a foliar sc zut . În cazul unui
material parental friabil, se formeaz soluri cu profil gros, bine eviden iat,
infiltra ia este mai accentuat , vegeta ia care se dezvolt cre te normal iar
procesul de eroziune este redus. Rocile dure, compacte, consolidate sunt erodate
greu (se formeaz praguri pe fundul oga elor i ravenelor), în timp ce rocile
friabile sunt erodate u or determinând apari ia rapid a formelor de eroziune de
adâncime.

Vegeta ia i activitatea productiv .

Eroziunea apare ca efect al distrugerii vegeta iei forestiere i ierboase.
Vegeta ia forestier are rol de regulator natural al precipita iilor. Datorit
suprafe ei foliare mari pic turile de ap sunt re inute în propor ie de 70% de
frunze i ramuri circa 30% din precipita ii ajunge la suprafa a solului, unde litiera
existent absoarbe o cantitate de ap de 4– 5 ori mai mare decât greutatea sa.
207
 !
Vegeta ia ierboas i în special ierburile perene, datorit foliajului bogat
re in o cantitate mare de ap , atenuând izbirea solului de c tre pic turile de ap .
De asemenea, sistemul radicular al acestora func ioneaz ca un dren determinând
infiltrarea unei cantit i mari de ap , într-un interval scurt de timp.
Omul prin activitatea de produc ie declan eaz eroziunea solului (defi area
p durilor, des elenirea paji tilor situate în pant , p unatul nera ional).

Procese pedogenetice . Erodosolul se formeaz prin ac iunea procesului

de eroziune accelerat , ca urmare a interven iei antropice nera ionale în
ecosistemele terestre, prin procese de decopertare , procese de alunecare i
procese de defla ie eolian .

Prin ac iunea procesului de denuda ie sunt îndep rtate orizonturile de la

suprafa a profilului.

Profilul de sol. Erodosolul prezint pe profil urm toarea succesiune de

orizonturi: Ap - C; Ap - Bv - C; Ap - Bt - C; Ap - Cca, etc.

Erodosolul prezint profiluri diferite, atît ca urmare a manifest rii cu

intensit ii diferite a eroziunii i a decopert rii, cît i în func ie de solul de origine.
Propriet i . Erodosolurile prezint o gam larg de textur , care poate fi
de la nisipoas pan la argiloas , în func ie de textura orizontului ajuns la
suprafa a profilului, sau func ie de textura solului de origine. Structura
erodisolului poate fi gr un oas , pr foas sau frecvent, erodosolurile pot fi
nestructurate. Erodosolul are o rezerv mic humus, respectiv circa 1,5 g % -
2,0 g %, fiind soluri slab aprovizionate cu elemente de nutri ie.
Reac ia erodosolurilor este de la acid pan la alcalin .
Activitatea microbiologic este foarte redus .

Subtipuri. În cazul solurilor de tip erodosol, S.R.T.S-2003, eviden iaz

prezen a urm toarelor subtipuri: erodosol cambic ( Bv – Cca ), erodosol argic (
Bt – Cca ), erodosol andic, la care se eviden iaz prezen a materialului amorf, în
cel pu in unul dintre orizonturi, erodosol spodic ( Bs - R sau C), erodosol
calcaric, care con ine carbonat de calciu la suprafa , erodosol psmatic, care
eviden iaz o textur grosier în primii 50 cm, erodosol pelic, care are o structur
foarte fin în primii 50 cm, erodosol stagnic, care are propriet i hipostagnice în
primii 100 cm sau eviden iaz propriet i stagnice intense în intervalul 50 cm-100
cm, erodosol litic, la care roca compact este situat între 20 cm i 50 cm,
208
 !
erodosol scheletic, care are peste 75% fragmente de schelet, erodosol eutric, care
eviden iaz propriet i eumezobazice.

Fertilitatea i folosin a.

Fertilitatea erodosolurilor este dependent de solurile din care provin, fiind

în general slab .

În vederea amelior rii i a valorific rii erodosolurilor, este necesar

aplicarea unor m suri de prevenire i combatere a eroziunii, care includ un
complex de m suri ameliorative, dintre care men ion m: m suri agrotehnice
(ar tura, sem natul, lucr rile de între inere), m suri agrochimice (fertilizarea cu
îngr minte organice i chimice, aplicarea amendamentelor), m suri hidrotehnice
( terasarea, realizarea de canale de nivel), m suri biologice ( sistem de cultur în
fî ii, sistem de cultur în benzi înierbate, cultura vi ei de vie, înfiin area
planta iilor pomicole, cu men iunea c planta iile vor fi executate pe direc ia
curbelor de nivel, cu respectarea m surilor agrotehnice, agrochimice i
hidrotehnice men ionate anterior).
Dup ameliorare, erodosolurile pot fi utilizate ca p uni i fîne e, sau ca
arabil.

19.2. Antrosol (At)

Antrosolul are ca orizont de diagnostic, un orizont antropedogenetic de

bioacumulare, de tip A hortic sau un orizont de asociere, de tip atracvic (aq), a
c rui grosime este de maxim 50 cm, urmat subiacent de un orizont de tip B i / sau
C. Orizonturile de suprafa sunt foarte puternic transformate prin adaos de
material, prelucrare mecanic adînc , fertilizare, irigare cu ap ce eviden iaz un
con inut ridicat de suspensii sau prin utilizarea îndelungat ca orezarii.

R spândire. Solul de tip antrosol hortic are o r spîndire redus , în

general în marile ora e, sau în apropierea acestora, pe terenuri plane sau cu pant
de maxim 2%. Formarea antrosolului în spatiile protejate, face ca evolu ia acestui
tip de sol s fie determinat în mare m sur de factorul antropic.

Climatul. Temperaturile medii anuale în cazul antrosololui hortic sunt

superioare temperaturi medii anuale din zona în care se g sesc, deoarece nu sunt
influen ate de varia iile anuale ale tempreraturii din spa ii neprotejate. În cazul

209
 !
antrosolului hortic, pe lîng radia ia solar , intervin i combustibilii utiliza i la
înc lzirea seralelor, motiv pentru care resturile organice se descompun rapid.

Materialul parental. Antrosolul este puternic modificat prin interven ie

antropic , respectiv prin aport de material mineral, organo-mineral i organic.

Procese pedogenetice. Regimul caloric controlat, nivelul ridicat de

umezire al solului, cît i tehnologiile intensive de cultivare a plantelor, au o
influen major în evolu ia antrosolului, determinînd o modificare mai rapid a
însu irilor antrosolului, fa de solul evaluat în condi ii naturale.
Nivelul temperaturii solului este men inut la valori pozitive. În timp, f r
alternan a înghe -dezghe , are loc o degradare a însu irilor fizice, sub aspectul
compact rii, umezirii excesive, saliniz rii i /sau sodiz rii ).

Profilul de sol. Antrosolul prezint urm toarea morfologie: Aho - AC - C

sau Ck; Aho - B - C sau Ck.
Deoarece antrosolul este recent introdus în taxonomia solurilor ( S.R.T.S-
2003), se face caracterizarea morfologic a antrosolului din sera Copou–Ia i.
(F.Filipov-2005).
Orizontul Aho1 ksc 0-6 cm ;brun închis (10 YR4/3)în stare uscata ,brun
cenu iu foarte închis (10YR3/2)în stare umed ; lutos; structura granular foarte
mic -mic (1-3 mm);uscat;efervescen a local foarte slab ;s ruri u or solubile
prezente la suprafa a solului i pe fe ele care delimiteaz pl cile consolidate,
constituite din agregate structurale mici;slab tasat;trecere treptat .
Orizontul Aho2 ksc 6-38cm, brun închis (10YE4/3)în stare uscat ,brun
cenu iu i foarte închis (10YE3/2) în stare umed ; lutos;structura granular mic
i medie (1-5mm);friabil;reav n;plastic stare umed , salinizat;efervescen a foarte
slab ;slab tare;slab tasat;trecere net .
Orizontul Abk 38-48cm; brun g lbui (10YE 4/4)în stare uscat i brun
g lbui închis în stare umed ;pete difuze alungite sau neregulate (0,5-2mm)de
culoare brun g lbuie (10YE 5/4 ) în stare uscat i brun g lbui închis în stare
umed ; reav n; lutos; structura prismatic mare cu muchi foarte ascu ite; agregate
structurale casante i foarte îndesate; efervescen a moderat ; moderat tasat;
salinizat; trecere net .
Orizontul Bk 48-70 cm; colorit neuniform brun g lbui (10YR 5/4)în stare
uscat , brun închis (10YR 4/4) în stare umed ; pete de culoare brun închis

210
 !
(10YR4/3) în stare uscat i brune (10YR 3/3) în stare umed ; reav n; lutos,
structura prismatic foarte mare cu muchii foarte ascu ite; agregate structurale
casante i foarte îndesate; efervescen a foarte puternic ;foarte tasat; salinizat.
Analiza morfologic a profilului de sol a pus în eviden , prezen a la
adâncimea de 50 cm a unui orizont foarte compact, cu o structur poliedric foarte
mare i agregate structurale casante, care prezint însu iri asem n toare cu cele
ale unui orizont fragipanic. La baza profilului de sol se constatat o compresie
accentuat , care împiedic circula ia apei i primenirea aerului.

Propriet i. Propriet ile antrosolului hortic sunt diferite, în func ie de

tipul de sol i de zona pedo-climatic în care au fost amplasate serele.

Textura oscileaz de la nisipo- lutoas pîn la luto- argiloas ;

hidrostabilitatea agregatelor structurale este mai mare datorit dozelor mari de
îngr minte organice administrate, reac ia este slab acid pîn la slab alcalin
(pH=6-8,2), con inutul în materie organic i elemente nutritive este foarte mare,
antrosolul fiind bine aprovizionat cu microelemente.

Subtipuri. Antrosolurile prezint urm toarele subtipuri: antrosol hortic i

antrosol antracvic, care prezint unul din cele dou orizonturi antropedogenetice,
respectiv Aho sau Apaq, Anaq, Bvaq, antrosol psamic, care are textur grosier în
primii 50 cm, antrosol pelic, care prezint textur fin cel pu in în primii 50 cm ai
profilului, antrosol calcaric, care prezint carbonat de calciu la suprafa a
profilului, antrosol eutric, care eviden iaz propriet i eutrice cel pu in la nivelul
orizontului de suprafa , antrosol distric, care are propriet i districe cel pu in în
orizontul de suprafa .

Fertilitatea i folosin a. Drenajul extern slab, impune în cazul

antrosolurilor, asigurarea drenajului intern, în vederea evit rii i prevenirii
manifest rii excesului de ap i a saliniz rii.

Men inerea unor temperaturi cu valori pozitive, pe fondul absen ei

înghe ului la nivelul orizontului de suprafa , cît i lipsa curen ilor de aer care sa
favorizeze primenirea aerului din solurile serelor, determin aplicarea unor
tehnologii de cultivare a plantelor care s evite tasarea i compactarea solului.

211
 !
În cazul antrosolurilor se impune fertilizarea cu doze mari de îngr minte
minerale i organice, în vederea satisfacerii necesarului de elemente nutritive,
pentru ob inerea unor produc ii mari i constante.

% 5 05 41

Clasa hidrisoluri include solurile care s-au format i au evoluat în condi ii

de exces de umiditate freatic i/ sau pluvial . Condi iile de anaerobioz create de
apa în exces, determin o intensificare a proceselor de reducere asupra compu ilor
de fier i mangan din sol, eviden iate morfologic prin aspectul mozaicat, marmorat
al orizonturilor gleice, de tip Gr i Go sau stagnogleice, de tip W i w, în care
culorile de reducere (vine ii, alb strui, verzui, violacee), alterneaz cu cele de
oxidare (ruginii, g lbui, ro iatice, portocalii).
În Sistemul Roman de Clasificare a Solurilor, elaborat în 1980, aceste
soluri erau incluse în clasa solurilor hidromorfe. Dup SRTS-2003, datorit
limit rii de manifestare a propiet ilor gleice, de la adîncimea de 125 cm, la
adîncimea de 50 cm, num rul solurilor incluse în acast clas s-a restrans, astfel
încît unele tipuri i subtipuri de sol au fost încadrate în alte clase de soluri.
Hidrisolurile prezint propriet i gleice intense (Gr) sau propriet i
stagnice intense (W) sau eviden iaz prezen a la suprafa a profilului a unui orizont
de tip Al sau a unui orizont histic turbos, de tip T.
SRTS-2003, include în aceast clas i solurile subacvatice, formate i
evoluate în zona lacurilor de mic adîncime, de pîn la circa 2-3m, nivel la care se
poate dezvolta o vegeta ie acvatic , respectiv limita superioar de farmare a
orizonturilor de tip Al sau T, a c ror grosime este mai mic de 50cm.
Clasa hidrisoluri include 3 tipuri de sol: stagnosol,gleiosol i limnosol.

20.1. Gleiosol (Cg)

Gleiosolul este un sol freatic hidromorf, definit prin prezen a la suprafa a

profilului a unui orizont organic nehidromorf de tip O i/ sau a unui orizont de
bioacumulare, care poate fi de tip Am, Ao, sau Au, avînd culori deschise,
respectiv valori i crome mai mari de 3,5 la material în stare umed i a unui

212
 !
orizont de gleizare de tip Gr, a c rei limit superioar este situat în primii 0 - 50
cm ai profilului.

R spândire. În România, gleiosolul este r spîndit pe forme de relief

joase, cu drenaj deficitar, reprezentate prin câmpii, lunci i terase inferioare
(Câmpia joas a Some ului, Câmpia de divagare a Cri urilor, luncile neinundabile
ale râurilor interioare ce str bat cîmpiile i regiunile deluroase), insular în areale
depresionare intramontane i premontane ( Borsec, Bra ov, Ciuc, Gheorghieni,
F g ra ) i în sectoarele de versant cu izvoare i alunec ri, pe o suprafa de circa
585.000 ha (N. Florea-2004).

Materialul parental este reprezentat de depozite fluviatile i lacustre

caracterizate prin textur grosier pân la fin , absen a carbonatului de calciu i
complex adsorbtiv slab saturat cu cationi bazici.

Vegeta ia. Vegeta ia anual de fînea -mla tin este alc tuit din specii
ierboase: Alopecurus pratensis (coada vulpii), Agrostis alba, Carex acutiformis
(rogoz), C. vulpina, Trifolium repens, Ranunculus repens, Potentilla reptans,
Glecoma hederacea, Plantago major, Lolium perenne, Juncus inflexus,
Taraxacum officinale, Ranunculus polyanthemos, Poa pratensis, Achillea
millefolium i altele.

Climatul. Gleiosolul se formeaz i evolueaz în zone cu clim r coroas

i umed , respectiv temperaturi medii anuale de 6- 7oC i precipita ii medii anuale
mai mari de 650 mm, sub un regim hidric de tip exudativ sau freatic-stagnant.

Procese pedogenetice. Caracteristic în procesul de formare i evolu ie a

gleiosolului este manifestarea procesului de gleizare. Apa freatic nemineralizat ,
este situat la adâncimi de 1- 2 m (adîncime critic ). Manifestarea prelungit a
excesului de umiditate freatic , în condi iile unui climat r coros, favorizeaz i
determin intense procese de reducere, pe fondul unei bioacumul ri mai reduse.
Pe fondul existen ei unui material parental s rac în elemente bazice i a apelor
freatice care au un con inut sc zut de bicarbonat de calciu, se formeaz o cantitate
mic de humus acid, constituit predominant din acizi fluvici

Profilul de sol. Gleiosolul prezint urm toarea morfologie: Ao - Ago - Gr.

Orizontul Ao are o grosime de 15cm-30, culoare brun, brun- cenu iu sau cenu iu,
textur grosier , mijlociu-grosier sau fin , func ie de compozi ia granulometric

213
 !
a materialului parental, structur granular slab dezvoltat sau poliedric , depuneri
de compu i de fier i mangan sub form de pete i concre iuni, slab eviden iate.
Orizontul AGo, are o grosime de 20- 40 cm, textur grosier sau fin ,
culoare brun cenu iu deschis cu frecvente pete ruginii, verzui, alb strui, violacee
i vine ii, cuprinse între 16% i 50%, este slab structurat sau cu structur
poliedric , compact, prezint concre iuni ferimaganice frecvente, bine dezvoltate.
Are aspect mozaicat, marmorat.
Orizontul Gr, prezint coloare uniform sau are un aspect mozaicat,
marmorat, cu peste 50% culori de reducere. Orizontul Gr nu eviden iaz prezen a
carbonatului de calciu.

Propriet i. Gleiosolul are frecvent textur luto-argiloas , nediferen iat

pe profil. Sunt soluri compacte i reci care se lucreaz greu. Structura este slab
dezvoltat . Con inutul de humus i de elemente nutritive este relativ sc zut. Se
eviden iaz prezen a a circa 2- 3 g% humus acid, respectiv o rezerv de 60- 120 t/
ha, pe adîncimea de 0- 50 cm. Reac ia gleiosolului este acid , cu valori pH mai
mici de 6. Gradul de satura ie în baze are valori mai mari de 65%, cu
predominarea cationilor bazici bivalen i de Ca. Datorit intensit ii i duratei de
manifestare temporar prelungit sau permanent a excesului de umiditate,
gleiosolul prezint un regim aerohidric defavorabil.

Subtipuri. În cazul gleiosolului, S.R.T.S-2003, define te criteriul de

stabilire a subtipurilor, pe baza caracteristicilor morfologice i chimice ale
orizontului de bioacumulare. Astfel se eviden iaz prezen a urm toarelor
subtipuri: gleiosol calcaric, care are carbonat de calciu în primii 20cm, pentru
gleiosol proxicalcaric, sau pe adîncimea de 20- 50cm, în cazul gleiosolului
epicalcaric; gleiosol eutric, care eviden iaz propriet i eutrice la nivelul
orizontului de bioacumulare; gleiosol district, care prezint propriet i districe în
orizontul de bioacumulare; gleiosol molic, care eviden iaz la suprafa a profilului,
un orizont de bioacumulare de tip Am; gleiosol cernic, la care atît orizontul Am,
cît i orizontul subiacent intermediar, au o culoare închis de orizont Am ; gleiosol
umbric, care prezint la suprafa a profilului, un orizont de bioacumulare, de tip
Au; gleiosol cambic, la care pe profil se eviden iaz un orizont Bv, gleiosol
psamic, care are o textur grosier , cel pu in în primii 50cm ai profilului; gleiosol
pelic, la care textura este foarte fin , cel pu in în primii 50 cm ai profilului;
gleiosol aluvic, format i evoluat pe materiale fluvice; gleiosol histic, care are la
214
 !
suprafa a profilului, un orizont T, cu grosimea cuprins între 20-50 cm; gleiosol
tionic, care prezint în primii 125 cm, un orizont sulfuratic.

Fertilitatea i folosin a. Datorit regimului aerohidric defectuos,

gleiosolul are o fertilitate natural redus , fiind folosit doar ca fînea de calitate
slab . Efectele negative ale regimului aerohidric, se fac resim ite pe tot parcursul
vegeta iei, determinînd o germinare redus a semin elor, o încol ire i rasarirea
neuniform a plantelor, o dezvoltare redus a sistemului radicular i acumul ri de
produ i toxici în plant . To i ace ti factori determin deregl ri la nivelul plantei,
eviden iate la final prin reducerea dras ic a produc iilor. În vederea amelior rii i
valorific rii superioare a gleiosolurilor, se recomand aplicarea unui complex de
m suri agrohidropedoameliorative, care constau în: lucr ri de desecare-drenaj,
prelucrare mecanic adanc , orientat perpendicular pe liniile de drenuri; aplicare
de amendamente calcaroase i administrare de îngr minte organice i chimice.
În func ie de m surile ameliorative aplicate, se vor cultiva plante de nutre , grîu,
porumb, etc. Nu se recomand amplasarea pe gleiosoluri, a planta iilor pomicole
i a vi ei de vie.

20.2. Stagnosol (Sg)

Stagnosolul s-a format sub influen a excesului de umiditate pluvial , exces

care se manifest înc din primii 50 cm, datorit stagn rii apei de precipita ii, la
nivelul unui orizont impermeabil sau cu permeabilitate sc zut . Stagnosolul este
caracterizat prin prezen a pe profil a unui orizont diagnostic, de tip W, cu limita
superioar pân la 50 cm i care este grefat pe un orizont de tip A, B i / sau E.

R spîndire. Stagnosolul este r spîndit pe suprafe e cu drenaj slab, care nu

permit scurgerea apei la suprafa a solului sau prin sol, situate pe terasele dealurilor
i podi urilor (Piemontul Getic, Piemonturile vestice, Podi ul Some an, Podi ul
Sucevei) i pe terenurile plane sau slab înclinate ale depresiunilor intracarpatice,
pericarpatice i subcarpatice (Depresiunile Bra ov, F g ra , Ha eg, Zarand, Baia
Mare, R d u i etc.) i ocup o suprafa de circa 100.000 ha( Pedologie-Curs unic,
2005).

Materialul parental are textur argiloas , luto-argiloas i / sau lutoas i

este reprezentat de luturi, argile f r Ca CO3 i depozite loessoide.

215
 !
Vegeta ia. Vegeta ia natural sub care s-au format aceste soluri este
alc tuit din specii lemnoase cum sînt: Quercus petraea, Q. cerris, Q. frainetto,
Fagus silvatica, Ulmus procera, Acer campestre, Tilia cordata, Malus silvestris,
Pyrus pyraster i din arbu ti: Crataegus monogyna, Evonymus europaea, Cornus
mas, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina i al ii i din specii ierboase
cum sînt: Asperula odorata, Mercurialis perennis, Euphorbia amygdaloides,
Pulmonaria officinalis Carex vulpina, C. praecox, Agrostis alba, A. tenuis i
altele, unele putînd suporta perioade de usc ciune i perioade de exces de
umiditate.

Climatul. Stagnosolul s-a format i a evoluat în zone cu temperaturi

anuale de 6- 9oC, precipita ii anuale mai mari de 600 mm i care pot ajunge chiar
i la 900 mm. Indicele de ariditate din zona de formare a stagnosolului este mai
mare de 28. Regimul hidric este stagnant.

Procese pedogenetice. Descompunerea i humificarea materiei organice

se desf oar o mare parte din an în condi ii anaerobe. Excesul prelungit de ap
stagnant , o mare parte din an, determin manifestarea intens a proceselor de
reducere, care alterneaz în cursul anotimpului secetos cu manifestarea proceselor
de oxidare, determinînd aspectul marmorat, mozaicat al orizontului de
stagnogleizare. Datorit stagn rii în partea superioar a profilului, a apei de natur
pluvial , aera ia solului este influen at negativ, determinând atingerea unor
niveluri critice, sub aspectul concentra iei de CO2.

Profilul de sol. Stagnosolul prezint pe profil urm toarea succesiune a

orizonturilor: AoW - ABW – BvW sau BtW - C.
Orizontul AoW are o grosime de 20- 30 cm, este deschis la culoare (brun-
cenu iu), textur luto-argiloas sau argiloas , structur granular , poliedric
angular sau subangular i prezint numeroase pete i concre iuni ferimanganice,
respectiv peste 50% culori de reducere, motiv pentru care eviden iaz un aspect
marmorat.
Orizontul ABW este situat subiacent orizontului de suprafa i este
caracterizat printr-o culoare cenu iu verzui, cu pete brune sau brun-g lbui. Are
structur poliedric mic sau medie slab dezvoltat i eviden iaz numeroase
forma iuni ferimanganice fine. Este dur în stare uscat i are o grosime de circa
10- 20 cm.

216
 !
Orizontul BtW sau BvW are o grosime de 70- 80 cm, uneori de peste 100
cm, textur luto-argiloas sau argiloas , structur poliedric sau columnoid
prismatic , aspect marmorat cu frecvente pete de reducere ( mai mult de 50%) i
concre iuni ferimanganice. Este dur în stare uscat .
Orizontul C reprezint materialul parental pe care s-a format solul. Se
eviden iaz pe profil sub adîncimea de 120 cm. Se caracterizeaz prin culoare
cenu ie cu pete brun-g lbui. Este lipsit de structur .La nivelul orizontului C, sunt
prezente forma iuni ferimanganice.

Propriet i. Stagnosolul este un sol compact i rece. Textura este luto-

argiloas , nediferen iat pe profil i prezint o slab aprovizionare cu humus i
substan e nutritive.Humusul prezint concentra ii reduse, cuprinse între 1 g% i 2
g%, resectiv o rezerv de maxim 60- 120 t/ha. Reac ia este moderat sau slab acid ,
cu valori pH cuprinse 5,5- 6,5. Gradul de satura ie în baze este cuprins între 60 i
80%. Regimul aerohidric este defectuos, cu valori sub 10%. Activitatea
microbiologic se manifest cu intensitate redus .

Subtipuri. Stagnosolul eviden iaz urmatoarele subtipuri: stagnosol tipic

(AoW - ABW-BvW - C), stagnosol luvic (Aow - ElW - Bt - C), stagnosol
albic(Aow – EaW – BtW - C), stagnosol vertic (Aow – ABW – ByW - C), ),
stagnosol histric(T - AoW - ABW -BvW - C), stagnosol gleic, la care orizontul Gr
este situat între 50 cm i 100 cm), stagnosol planic, este un stagnosol albic sau
luvic care eviden iaz o schimbare textural abrupt , pe 7,5cm- 15cm, între
orizontul El sau Ea i orizontul Bt.

Fertilitatea i folosin a. Propriet ile fizice, fizico-chimice, fizico-

mecanice, hidrofizice i de aera ie ale stagnosolului sunt pu in favorabile, motiv
pentru care ele au o fertilitate natural sc zut . Stagnosolurile sunt utilizate pentru
p uni i fâne e naturale, pe care se dezvolt ierburi cu valoare nutritiv slab , sau
ca p duri. M surile de ameliorare aplicate pe stagnosoluri, fac referire la: lucr ri
de desecare-drenaj, modelarea în benzi cu coame, amendarea cu amendamente
calcaroase, fertilizare organo-mineral . Stagnosolurile nu sunt favorabile pentru
planta ii pomicole i vit de vie, aceste specii fiind sensibile la fenomenele de
stagnogleizare. Dup ameliorare, stagnosolurile pot fi utilizate pentru cultura
plantelor de cîmp: grîu, orzoaic , porumb, floarea-soarelui, sfecl de zah r.

217
 !
20.3. Limnosol (Lm)

S.R.T.S-2003, l rge te no iunea de sol, incluzînd în clasa hidrisoluri, un

nou tip de sol format pe fundul b l ilor, lacurilor i lagunelor, denumit sol
subacvatic submers sau limnosol, sol a c rui denumire provine din latinescul
“limnus” care înseamn mla tin .( I.Munteanu,1984, citat de F.Filipov, 2005).
Adâncimea limit de formare a limnosolurilor este aproximativ egal cu
adancimea de transparen a apei sau cu adîncimea de p trundere a luminii,
respectiv 2- 3 m, pentru lacuri de cîmpie i colinare i 9- 10 m, pentru lacurile din
regiunile montane. (Pedologie-Curs unic, 2005). Limniosolul are la suprafa a
profilului un orizont diagnostic de bioacumulare, de tip Al sau T submers i
subiacent un orizont de gleizare, de tip Gr.

Raspândire. Limnosolul este sunt r spîndit pe fundul rezervoarelor de ap

nu prea adînci i în zonele marginale ale acestora, acolo unde adîncimea permite
dezvoltarea unei vegeta ii acvatice.

Materialul parental este constituit din depozite de mal sau namol.

Vegeta ia. Vegeta ia acvatic este reprezentat de nuferi (Nuphar luteum,

Nymphaea alba), linti (Lemna minor, L. trisulca, Wolffia arrhiza), broscari
(Hydrocharis morsus-ranae), Stratiotes alloides, Ceratophyllum demersum, C,
submersum, Myriophyllum spicatum, M. verticillatum, Trapa natans, Polygonum
amphibium, Potamogeton natans, P. pectinatus, iar cea palustr prin stuf
(Phragmites australis), papur (Typha latifolia, T. angustifolia), buzduganul apei
(Sparganium ramosum), s geata apei (Sagittaria sagittifolia), Schoenoplectus
tabernaemontani, Sch. lacustris, Bolboschoenus maritimus, Glyceria aquatica,
Stachys palustris, Beckmannia erucaeformis, Veronica anagallis-aquatica,
Eleocharis palustris, Iris pseudacorus, Oenanthe aquatica, Cicuta virosa, i
altele.

Climatul. Datorit luciului de ap de la suprafa , care acoper limnosolul,

amplitudinea varia iilor de temperatur din exterior, se diminueaz , astfel încît, în
sezonul rece, temperatura din sol are valori positive.

Procese pedogenetice. Procesul de pedogenez , care intervine în formarea

gleiosolului este sedimentogeneza sau geogeneza, care const în depunerea
suspensiilor sau precipitatelor de natur mineral sau organic , din apa lacurilor,

218
 !
b l ilor i a lagunelor, proces prin care se realizeaz o reinoire a materialului
parental. I.Munteanu-1984, eviden iaz c în formarea gleiosolului, intervin
urm toarele aspecte: - acumularea materiei organice alohtone i autohtone,
provenite din vegeta ia i fauna acvatic ; -formarea i acumularea sulfurilor
feroase, prin reducerea sulfa ilor de c tre bacteriile sulfo-reducatoare; -formarea
mîlului calcaros prin reducerea concentratiei de CO2 i formarea CaCO3; -
formarea acumularilor de fier în solu ii bogate în compu i humici; -formarea de
CO2 i CH4, prin transformarea materiei organice în conditii anaerobioz .

Profilul de sol. Profilul limnosolului are urm toarea morfologie: Al sau T

- Gr.
Sec iune transversal în bazine lacustre, succesiune de soluri

( I.Munteanu-1984).

!!

÷3
(cenusiu oliv) ÷3
(cenusiu oliv)
! (cenusiu inchis)
(cenusiu albastrui)

Orizontul Al are o culoare cenu iu închis, brun cenu iu închis sau chiar
neagru sau albastrui închis, care la contactul cu aerul se modific în brun cenu iu,
cenu iu oliv sau oliv. Se caracterizeaz prin stratificare evident i nu este
structurat. Are consisten foarte moale cu aspect de n mol sau gel. Prezint o
umiditate de 100- 400%. Densitatea aparent este mai mic de 0,6g /cm cub i are
un con inut de materie organic , cuprins între 2%- 50%. Eviden iaz un con inut
de 2-80% g/ g, în carbonat de calciu. Grosimea orizontului Al este cuprins între
40-100 cm.
Orizontul Gr are o culoare cenu iu verzui, sau cenu iu albastrui, care
devine cenu iu slab verzui, cenu iu oliv sau oliv la contactul cu aerul atmosferic.

219
 !
Propriet i. Textura limnosolului este diferit în func ie de granulometria
materialului sedimentat. Prezen a carbonatului de calciu, determin o reac ie slab
alcalin . Prin aducerea la suprafa în urma desec rilor, limnosolul evolueaz
c tre gleiosol sau aluviosol.

Subtipuri.Limnosolul are urmatoarele subtipuri: limnosol disrtic, care

prezint propriet i districe la nivelul orizontului Al, limnosol eutric, care are
proprietati eutice în orizontul Al.

Fertilitatea i folosin a. Limnosolul este atît suport, cît i surs de

elemente nutritive pentru vegeta ia acvatic . Limnosolul reprezint un spa iu în
care sunt stocate i imobilizate metalele grele. Limnosolul constituie filtru de
protec ie împotriva polu rii apelor freatice i habitat pentru fauna acvatic ., fiind
indirect utilizat în piscicultur . (Pedologie-Curs unic, 2005).

% 0 21

Aceast clas include solurile care au ca diagnostic, un orizont sa (salic),

sau na (natric), situat în primii 50 cm ai profilului de sol i care se grefeaz pe
orizonturile principale de la suprafa , sau subsuprafa , respectiv Ao, Am, Bv sau
Btna. Clasa salsodisoluri cuprinde tipurile de sol cunoscute sub denumirea de
solonceac i solone i era cunoscut anterior S.R.T.S-2003, drept clasa solurilor
halomorfe. Caractere de salinizare sau chiar salice, precum i de alcalizare sau
chiar natrice, se întâlnesc i la alte multe tipuri de sol, apar inând altor clase,
determinând separarea de subtipuri salinizate i/ sau alcalizate.

21.1. Solonceac (Sc)

Tipul solonceac se define te prin prezen a unui orizont salic (sa) situat în
primii 50 cm ai profilului de sol. Solonceacul este cunoscut în popor sub
denumirea de chelituri, s r turi cu crut sau sar turi albe.

R spândire. Solonceacurile, împreun cu solone urle i celelalte soluri

afectate de salinizare i/sau alcalizare, se g sesc disiminate într-un areal foarte
larg, întâlnindu-se pe unit i joase de relief (câmpii, lunci, terase, crovuri etc.),

220
 !
respectiv por iunile joase ale Câmpiei Br ilei; în luncile i în apropierea râurilor
Ialomi a, Cricovul S rat, C lm ui, Buz u i Siretul inferior; în jurul lacurilor
s rate Strachina, Fundata, Movila Miresii, Plopul, Ianca, Balta Alb , Lacul S rat
etc.; în câmpia subcolinar Mizil - Stîlpu; în lunca i Delta Dun rii; în Câmpia de
Vest, pe interfluviile Cri ul Repede - Cri ul Negru, Cri ul Alb - Mure i Mure -
Bega; în Câmpia Moldovei (Jijia - Bahlui), în lunca Prutului i Bârladului; pe
v ile unor râuri din Câmpia Transilvaniei; pe Valea Carasu (Dobrogea); în zona
litoralului M rii Negre, pe v ile cu deschidere spre mare i în preajma lagunelor
(Razelm, Babadag, Golovi a, Smeica, Sinoe, Ta aul, Techirghiol) etc. (Ghe.
Sandu-1980).

Materialul parental. Este reprezentat prin depozite salifere (marne,

argile, luturi i nisipuri salifere) sau rezultate din dezagregarea rocilor compacte
salifere (cum sunt, de exemplu, cele de sare gem ).

Vegeta ia. Vegeta ia natural caracteristic , este reprezentat prin asocia ii

de plante obligat halofite cum sînt: Bassia hirsuta, Camphorosma ovata, Plantago
maritima, Obione verrucivera, Salicornia herbacea, Suaeda maritima, Salsola
soda, Petrosimonia triandra, Obione verucivera, i altele.

Climatul. Solonceacul s-a format i a evoluat sub influen a unui climat

secetos i / sau moderat secetos semiumed, caracterizat prin temperaturi medii
anuale cuprinse între 8,0oC i 11,5 oC i precipita ii medii anuale de 380 – 560
mm. Valorile evapotranspira iei poten iale sunt cuprinse între 670- 730 mm,
eviden iindu-se un deficit de umiditate de 100- 250 mm. Indicele de ariditate este
cuprins în intervalul 16- 27. Regimul hidric este de tip exudativ extern.

Procese pedogenetice. Caracteristica principal în formarea

solonceacului, const în acumularea de s ruri solubile. Prezen a s rurilor solubile
în cantitate mare se datore te materialelor parentale reprezentate prin depozite
salifere, sau rezultate din dezagregarea rocilor compacte salife, astfel încît, chiar i
în condi iile unui climat semiumed, levigarea nu îndep rteaz total s rurile
solubile, parte din acestea r mânând la suprafa sau în partea superioar a
profilului.

Solonceacurilor evoluate pe depozite salifere, li se adaug i cele formate

tot pe roci salifere, ajunse la zi prin procese de eroziune i alunecare sau c rate i

221
 !
depuse pe versan i, la poalele acestora, în lunci, sau formate sub influen a apelor
s rate ale izvoarelor de coast ale scurgerilor de suprafa etc. (C.Te u-1983).
Salinizarea este determinat i de apele m rii, lagunelor i lacurilor s rate,
de apele de rev rsare sau de infiltra ie lateral , de depunerea la suprafa a solului a
pulberilor de s ruri aflate în stropii de ap rezulta i prin spargerea valurilor i
antrena i de c tre vânt (a a-numitul fenomen de impulveriza ie) etc. ( t. Puiu-
1980).
Cea mai mare parte a solonceacurilor din ara noastr s-au format îns sub
influen a pânzelor freatice mineralizate (bogate în s ruri solubile) i aflate la
adâncime mic (regim hidric exsudativ). Apa din pânzele freatice mineralizate i
aflate la adâncime mic urc prin capilaritate pân la suprafa a solului, aici se
evapor , iar s rurile con inute se depun.
Pentru ca pânzele freatice s duc la formarea de solonceacuri trebuie s
dep easc un anumit grad de mineralizare i s nu dep easc o anumit
adâncime. Adâncimea maxim de la care apele freatice mineralizate pot duce la
formarea de solonceacuri poart denumirea de adâncime critic , iar mineralizarea
corespunz toare se nume te mineralizare critic .
În condi iile rii noastre, adâncimea critic i mineralizarea critic sunt:
pentru zona de step de 2,5 - 3,5 m i respectiv 1,5 - 3,0 g/l, pentru zona de
silvostep de 1,8 - 1,9 m i respectiv 0,7 - 1,2 g/l, iar pentru zona de p dure < 1 m
i respectiv 0,5 - 0,8 g/l.
Acumularea de s ruri solubile, deci formarea de soluri salinizate sau chiar
solonceacuri, se mai poate datora i exploat rii nera ionale de c tre om a unor
terenuri, proces cunoscut sub denumirea de s r turare sau salinizare secundar .
(Al. M ianu-1963). De exemplu, prin irigarea unor soluri nes r turate cu ape
mineralizate, parte din s rurile con inute de acestea se depun i se acumuleaz an
de an.
Profilul de sol. Morfologia pe profil a solonceacului este de tip: Aosa -
ACsc - C sau Aosa -Agosc sau Aosc - Aosa - Agosc sau Ao - Aosc - Aosa -
AoGosc.
Orizontul Aosa este deschis la culoare, respectiv brun cenu iu i are o
grosime de 10- 20 cm. Este un orizont de acumulare slab a humusului i
puternic a s rurilor solubile (peste 1g- 1,5g %). Caracterul esen ial de diagnostic

222
 !
al acestor soluri îl constituie orizontul sa, care trebuie s fie situat în primii 50 cm
ai profilului i s aib cel pu in 10 cm grosime.
Orizontul AoGosc are o culoare cenu iu închis, cu pete brun ro iatice i
eviden iaz numeroase acumul ri de s ruri u or solubile i carbonat de calciu. Are
o grosime de circa 10- 20 cm.
Orizontul Gosc are o culoare brun cenu iu închis, cu numeroase pete
cenu ii i g lbui ro cate. Prezint grosime variabil .
Neoforma iunile caracteristice solonceacului sunt cele de s ruri solubile,
prezente în orizontul superior sub form de vini oare, tubu oare, pete, pungi sau
cuiburi, cît i neoforma iuni de carbona i de calciu i magneziu, sub form dre
eflorescen e i pseudomicelii.
Solonceacurile aflate sub influen a apelor freatice, eviden iaz i
neoforma iuni de oxizi i hidroxizi de fier, îndeosebi sub form de pete, prezente
frecvent la nivelul orizontului AoGo.

Propriet i. Solonceacurile au o textur variat , de la grosier la fin , de

cele mai multe ori mijlocie sau fin . Sunt nestructurate sau prezint agregate
gr un oase, slab dezvoltate, care, în contact cu apa, se desfac, solul devenind
mocirlos. Lipsa de structur i con inutul ridicat de s ruri solubile, face ca
presiunea osmotic a solu iei de sol, s fie ridicat . Sub aspectul con inutului de
ap i aer în sol, datorit gleiz rii, nu sunt asigurate condi ii bune pentru cre terea
i dezvoltarea plantelor.

Din punct de vedere al propriet ilor chimice, principala caracteristic a

solonceacurilor o constituie prezen a în orizontul de suprafa al profilului de sol,
a unei cantit i mari de s ruri solubile, îndeosebi de sodium, în special sub form
de cloruri i sulfa i. Pentru ca un sol s fie încadrat la solonceac trebuie s con in
cel pu in 1g% s ruri solubile, dac tipul de salinizare este cloruric i cel pu in
1,5g%, dac este sulfuric.
Prezen a s rurilor libere, face ca solonceacurile s fie saturate în întregime
cu cationi bazici, în rândul c rora, al turi de Ca2+ care predomin (datorit puterii
de adsorb ie mai mare, decât a celor de Na+), o pondere mai însemnat decât la
solurile nesalinizate o au cei de Na+, determinînd un grad de satura ie în baze de
100%. Reac ia este alcalin , cu valori pH cuprinse între 8,3 i 8,5. Solonceacurile
tipice sunt s race în humus, respectiv 1 - 2 g%, eviden iind o rezerv mic pe
adîncimea de 0-50 cm, de circa 60 - 120 t/ha.
223
 !
Con inutul în substan e nutritive este redus.
Solonceacul este foarte pu in active, din punct de vedere microbiologic.( t.
Puiu-1980).

Subtipuri. Solonceacul eviden iaz prezen a urm toarelor subtipuri:

solonceac tipic cu sod , care con ine carbonat sau bicarbonat de sodiu peste
10mg/100gsol), solonceac calcaric, solonceac molic, solonceac sodic, solonceac
vertic, solonceac gleic, solonceac pasamic i solonceac pelic.

Fertilitatea i folosin a. Con inutul ridicat de s ruri solubile, face ca

aceste soluri neameliorate s nu pot fi folosie pentru cultura plantelor.
Ameliorarea solonceacurilor, în vederea folosirii pentru cultura plantelor se
poate face numai prin aplicarea unui complex de m suri speciale: irig ri de
sp lare, în vederea levig rii în adâncime a s rurilor; amendamente cu gips,
fosfogips etc., cu scopul de a împiedica evolu ia spre solone uri, de a normaliza
componen a cationic i de a îmbun t i propriet ile fizice, chimice i biologice;
coborârea nivelului apelor freatice prin drenaj, pentru a opri regradarea s rurilor
solubile spre suprafa (în cazurile în care solonceacurile se formeaz datorit
prezen ei apelor freatice mineralizate la adâncime mic ).
În afara acestor m suri speciale, este necesar aplicarea unei agrotehnici
adecvate, încorporarea de îngr minte organice i minerale, cultivarea de plante
mai rezistente la salinizare (orez, iarb de Sudan, hibrid sorg – iarb de Sudan,
Medicago sativa, Onobrichis viciifolia, Tripholium repens) etc.

21.2. Solone (Sn)

Tipul solone este cunoscut i sub denumirea de sol alcalic, sol alcalin sau
s r tur neagr . Solone ul se define te prin prezen a unui orizont mineral de
asociere, de tip na, situat în primii 50 cm ai profilului. (S.R.T.S.-2003).

R spândire. Solone urile sunt r spândite pe forme de relief depresionare,

acumulative, cu drenaj defectuos, din zona de lunc i din zonele colinare, pe
suprafe e slab drenate din Câmpia Tisei, Câmpia Român , din luncile râurilor
Prut, Bahlui, Jijia, Miletin, Ba eu i ale afluen ilor acestora. În Câmpia Moldovei,
solone urile pot ap rea i pe versan ii cu expozi ie sudic sau sud-estic .
(Pedologie-Curs unic, 2005). Solone urile sunt r spândite împreun cu
solonceacurile.

224
 !
Materialul parental. Materialul parental este constituit din depozite
aluviale cu diferite texturi sau din marne salifere de vârste geologice diferite(
Er.Merlescu,1982).

Vegeta ia. Solone urile, au evoluat sub o vegeta ie caracteristic , alc tuit
din specii ierboase care tolereaz reac ia alcalin : Bassia sedoides, Camphorosma
monspeliaca, Plantago schwarzenbergiana, Puccinelia distans, Agropyron
elongatum, Spergularia marginata, Puccinelia limosa i altele; pe solone urile
slab s r turate cresc Juncus gerardi, Agrostis alba, Aster pannonicus, Pholiurus
pannonicus, Limonium gmelini, Artemisia maritima, dar i din specii nehalofile,
prim vara, pe orizontul superior desalinizat beneficiind de umiditatea mare din
aceast perioad (Schlerochloa dura, Alopecurus aequalis, Poa annua,
Schleranthus annuus, Erophila verna i altele).

Frecven a speciilor nehalofile este mai mare la solone urile cu orizont

situat în partea inferioar a sec iunii de control la adîncimea de 30-50 cm.

Climatul. Temperaturile medii anuale, din zona de formare a solone ului,

sunt mai mari de 9˚C, suma precipita iilor anuale este mai mic de 600mm.
Deficitul de umiditate mai mare de 150 mm, eviden iaz un bilan hidroclimatic
moderat deficitar i foarte deficitar.

Procese pedogenetice. Condi iile specifice de formare a solone ului,

constau în alcalizarea sau sodizarea solului, respectiv o îmbog ire a complexului
coloidal în ioni de Na adsorbit i uneori în formarea de carbonat de sodiu.
Solone urile se formeaz , de obicei, fie din solonceacuri prin desalinizare, fie din
soluri supuse alternativ saliniz rii i desaliniz rii.
Formarea solone urilor din soluri supuse alternativ saliniz rii i
desaliniz rii se petrece în condi ii de pânze freatice puternic mineralizate, dar cu
nivel oscilant, ceea ce face ca, în anumite perioade, s predomine curen ii
ascenden i de ap (regim hidric exudativ), deci salinizarea, iar în altele, cei
desecenden i (regim hidric exudativ în profunzime), prin urmare desalinizarea.( t.
Puiu-1980).
Desalinizarea solonceacurilor sau salinizarea i desalinizarea alternativ a
altor soluri determin manifestarea a a-numitului proces de alcalizare (sau de
solone izare), care const , în principal, din îmbog irea complexului coloidal în
sodiu adsorbit, la care se adaug , uneori, i formarea de carbonat de sodiu.
225
 !
La solone uri, în lipsa s rurilor în partea superioar a profilului i datorit
sodiului adsorbit în mare cantitate (peste 15 % din T), argila nu mai are stabilitate,
peptizeaz i migreaz pe profil, formând un orizont Btna, care constituie pentru
marea majoritate a solone urilor, orizontul de diagnostic.
Prin migrarea din partea superioar a argilei, uneori, deasupra orizontului
Btna, se separ i un orizont El sau Ea.
Sodizare mai pu in accentuat decât la solone uri, se întâlne te i la multe
alte tipuri de sol, apar inând altor clase, unde determin separarea de subtipuri
sodizate.

Profilul de sol. Solone urile tipice au profil: Ao - El - Btna - CGo, sau Ao

- Btna – CGo.
Orizontul Ao, de obicei, sub ire, de numai câ iva centimetri, dar care,
uneori, poate atinge sau chiar dep i 20 - 30 cm, are o culoare cenu iu brun sau
brun.
Orizontul El, are o grosime cuprins între 2 cm i 25 cm i prezint o
culoare brun cenu iu. Orizontul Btna are grosimi cuprinse de la 30 pân la peste
70 cm i culoarea, oscileaz de la brun pân la brun-închis.
La baza profilului, dup cum solul se afl sau nu sub influen a apelor
freatice, se g se te, fie un orizont CGo, urmat, uneori i de un orizont Gr, a c rui
limit superioar este situat sub 125 cm, fie materialul parental C.

Propriet i. Solone ul are textur lutoas sau luto-argiloas . La nivelul

orizontului Ao, solul este s r cit în coloizi i îmbog it rezidual în particule
cuar oase grosiere i slab aprovizionat cu humus, respectiv 1g% – 2g %. Gradul
de satura ie în baze este sub 100 (pân la circa 70 %). Na+ adsorbit sub 5 % din T,
reac ie acid (pH în jur de 6), nestructurat sau cu structur gr un oas foarte slab
format etc.
Orizontul Btna, poate începe de la adâncime foarte mic , adesea la câ iva
centimetri de la suprafa .
Textura fin sau mijlocie, cu argil migrat de sus, structur columnar
(specific , întâlnit numai la aceste soluri) sau prismatic ; capacitate de ap util ,
permeabilitate i porozitate de aera ie cu valori dintre cele mai mici posibile;
compactitate, plasticitate, aderen i rezisten a la arat dintre cele mai mari
întâlnite, în general, la soluri; procent ridicat de sodiu adsorbit (V % = 100 %, iar
VNa peste 15 % pân la 70 - 80 % din T) i uneori carbonat de sodiu liber; reac ie
226
 !
puternic alcalin , pH mai mare de 8,5 – 9,0, uneori peste 10 (asemenea valori mari
fiind specifice numai aceste soluri).
Dintre neoforma iuni, se eviden iaz cele rezultate din acumularea argilei,
sub form de pelicule în Btna i cele reziduale, sub form de particule cuar oase
sau pudr de silice (pete albicioase), în orizontul E.

Subtipuri. S.R.T.S.-2003, eviden iaz pentru solone , urm toarele

subtipuri: solone molic (Am - Btna - C) ; solone luvic (Ao - El - Btna - C) ;
solone albic (Ao - Ea - Btna - C); solone salinic, la care orizontul hiposalic este
situat în primii 100cm sau cu orizont salic pe adâncimea 50-100cm; solone
calcaric, care prezint carbonat de calciu în primii 50cm ) ; solone stagnic, care
eviden iaz propriet i hipostagnice în primii 100cm sau propriet i stagnice între
50-200cm ) ; solone solodic, cu orizont eluvial pe grosime mai mare de 15cm;
solone gleic, care are propriet i gleice între 50-100cm) ; solone entic, solone în
stadiu incipient; solone psamic, cu textur grosier cel pu in în primii 50 cm;
solone pelic, care are textur argiloas , cel pu in în primii 50 cm.

Fertilitatea i folosin a. Datorit propriet ilor fizice, chimice i biologice

deficitare, fertilitatea natural a solone ului este foarte mic (600-900 kg/ha mas
verde).

În condi ii naturale sunt ocupate de paji ti de foarte slab calitate. mare

parte a acestor soluri pot avea prin ameliorare o fertilitate poten ial ridicat .
Îmbun t irea fertilit ii acestor soluri saline i alcalice, cât i a diferitelor tipuri
de sol salinizate în diferite grade, se poate realiza prin aplicarea în complex a unor
lucr ri de ameliorare radical , cum ar fi:

- lucr ri hidrotehnice,

- lucr ri de îmbun t iri funciare,

- lucr ri agrofizice,

- m suri agrochimice,

- m suri biologice etc.

Se apreciaz faptul c , atât pe parcursul amelior rii, cât i dup

ameliorarea solurilor este absolut necesar cunoa terea permanent , în dinamic , a
valorilor însu irilor ameliorative i compararea cu parametrii stabili i, datorit

227
 !
faptului c atât procesele de salinizare-desalcalizare, cât i procesele de
compactare au un puternic caracter reversibil, evoluând în sens negativ, dac cel
pu in unul dintre elementele importante ale tehnologiei ameliorative nu se
respect întocmai (Lucr. conf. de t. sol. Satu Mare, 1973).

% 5 05 1

Aceast clas de soluri include solurile care au ca diagnostic un orizont

organic nehidromorf sau un orizont organic hidromorf, de tip O sau T, situat la
suprafa a profilului, care eviden iaz o grosime minim de 50 cm sau de 20 cm, în
func ie de absen a sau prezen a rocii consolidate i este reprezentat de dou tipuri
de sol: histosol i foliosol. Prezen a pe profil a orizontului organic, deosebe te
puternic aceste soluri, fa de solurile minerale.

22.1. Histosol (Tb)

Histosolul este cunoscut i sub denumirea de sol turbos, molha , tinoav ,

bahn , rogoaz , marghil , etc. Histosolul este definit de prezen a la suprafa a
profilului, a unui orizont de tip T, de minim 50 cm grosime, dac este constituit
din material fibric, sau de maxim 40 cm, în cazul în care este constituit din
material sapric sau hemic. Orizontul T, prezint un con inut de cel pu in 30%-35%
material organic, în func ie de con inutul în argil . Prezen a materialului organic
fibric, determin un aspect afînat al orizontului T, deoarece, mai mult de 65% din
volumul acestuia, este constituit di resturi vegetale, incipient transformate.

R spândire. Histosolurile se întâlnesc pe suprafe e mici, în condi iile unui

relief variat: munte, deal, podi , câmpie, depresiuni, delt , lunc , teras , versan i
etc. Arealul geografic de r spîndire, este foarte larg: în Mun ii Apuseni, Mun ii
Sebe ului, Mun ii Semenicului, Mun ii Bucegi, în Ceahl u etc.; în depresiunile
Oa , Maramure , Dorna, Borsec, Tu nad, Ciuc, Gheorghieni, ara Bîrsei etc.; în
unele sectoare ale câmpiilor joase i umede din vestul rii (mla tinile Eriului,
Crasnei inferioare, Livadei, Timi -Bega etc.); în luncile unor râuri (Oltul
f g r an, Lozna); în lunca i Delta Dun rii; în apropierea i în locul unor foste
lacuri i b l i etc. ( t.Puiu-1980).
228
 !
Materialul parental. Materialul ini ial este constituit din depozite
deltaice, ml tinoase, aluviale, de teras , roci dure (magmatice, metamorfice i
sedimentare), etc.

Vegeta ia. Formarea histosolurilor este determinat din vegeta ia

constituit din specii cu preten ii rezonabile fa de aprovizionarea cu elemente
nutritive i care se dezvolt în condi ii de umiditate excesiv formînd mla tinile
eutrofe la cîmpie (bahn ) i mla tinile oligotrofe în depresiunile intracarpatice
formînd tinovul sau mla tina de turb . Mla tinile oligotrofe (tinovul) iau na tere
în condi ii de sol i de ap foarte s race în substan e minerale, în special calcar, i
se formeaz de obicei pe roci silicioase în regiuni cu clim rece, cu precipita ii de
peste 750 mm cu o perioad de vegeta ie destul de lung , f r geruri mari i
vînturi reci, i nu sînt legate de anumite forme de relief. Mla tina oligotrof se
poate forma pe o mla tin eutrof cu ciclul de evolu ie încheiat, sau prin
înml tinirea unei p duri, sau direct pe sol/ roc , sau prin umplerea cu mu chi de
turb (Sphagnum) a unor locuri cu ap oligotrof , putîndu-se dezvolta foarte bine
în depresiuni, platouri rotunjite sau chiar pe coaste line. Vegeta ia tinoavelor este
format în special din mu chi de turb (Sphagnum fuscum, Sph. medium, Sch.
moluscum, Sph. rubellum, Sch. papillosum), plante superioare ca meri or
(Vaccinium vitis idaea), r chi ele (Vaccinium oxycoccos), Scheeutzeria palustris,
bumb cari (Eriophorum vaginatum), ruginare (Andromeda polifolia), Calluna
vulgaris, diferite specii de rogoz: (Carex limosa, C. rostrata, C. pauciflora, C.
magellanica). Dintre speciile lemnoase, vegeteaz Salix pentandra, S. silesiaca, S.
aurita, molidul (Picea abies), pinul de p dure (Pinus silvestris), mesteac nul alb
(Betula pubescens), mesteac nul pitic (Betula nana, B. humilis); de remarcat c
aceste specii sînt tot mai mici cu cît se g sesc spre centrul turb riei.
Histosolurile eutrice (numite i bahne) se formeaz , în denivel rile mai
mari i mai adînci din unele cîmpii unde se acumuleaz înspecial apele de
infiltra ie. Aceste bahne se colmateaz prin depunerea treptat a resturilor vegetale
înspecial, începînd de la mal spre centrul lacului. În apa liber din mijlocul lacului
se dezvolt speciile acvatice natante i submerse: Lemna minor, L. trisulca,
Wolffia arrhiza, Hydrocharis morsus-ranae, Nuphar luteum, Nymphaea alba,
Stratiotes alloides, Potamogeton, Ceratophyllum, Myriophyllum, i altele, multe
dintre ele avînd rizomii fixa i în n molul de pe fundul lacului. Spre mal, unde
adîncimea apei este mai mic i descre te treptat, se g sesc speciile palustre din
229
 !
genurile Phragmites, Typha, Bolboschoenus, Glyceria, Alisma, Scirpus,
Shoenoplectus i altele. Chiar pe mal se g se te o band de rogoz (Carex
acutiformis, C. riparia, C. melanostachya, C vulpina, C. vesicaria i altele), de
pipirig (Juncus conglomeratus, J. articulatus, J. effusus, J. inflexus), Lythrum
salicaria, Rorippa amphibia, Oenanthe aquatica, Sium latifolium, Mentha
aquatica i altele. Între histosolurile din zona marginal a lacului i zona solurilor
semihidromorfe i automorfe uneori se instaleaz speciile lemnoase de Salix
triandra, S. viminalis, S. purpurea, S. alba, Alnus glutinosa i altele, iar dintre
cele ierboase men ion m pe Potentilla anserina, Rumex crispus, Agrostis alba,
Poa palustris, Glyceria aquatica, Galium palustre, Lysimachia vulgaris,
Epilobium hirsutum, Polygonum amphibium terrestre; P. lapathifolium,
Bolboschoenus maritimus i altele.
Histosol este i plaurul plutitor i colmatat (caracteristic Deltei Dun rii)
format dintr-o es tur foarte deas de r d cini, plante vii, unele turbificate i praf
adus de vînt: Phragmites australis, Sagittaria sagittifolia, Typha latifolia, T.
angustifolia, Stachys palustris, Mentha aquatica, Lysimachia vulgaris, Sium
erectum, S. latifolia i altele. Manifestarea permanent a excesului de umiditate
freatic i stagnant provenit din scurgeri sau din inunda ii este caracteristica
important a histosolurilor i factorul indispensabil în formarea acestora.
Compozi ia chimic i factorul de mineralizare a apei freatice influen eaz atît
dezvoltarea anumitor specii de plante cît i unele propriet i chimice ale
histosolurilor.

Climatul. Precipita iile i temperaturile cracteristice zonei de formare i

evolu ie a histosolului sunt specifice luncii, cîmpiei i depresiunilor intramontane,
oscilînd de la cele mai sc zute pân la cele mai ridicate din câte se întâlnesc pe
teritoriul rii noastre.

Procese pedogenetice. Dintre condi iile de formare, caracteristice sunt

cele de mediu saturat în ap i vegeta ie specific unui astfel de mediu (mu chi,
Cyperaceae, Juncaceae i alte plante hidrofile). În condi iile specifice de mediu
saturat în ap i vegeta ie adaptat unui astfel de mediu, caracteristice în formarea
acestor soluri, sunt procesele de turbificare, care în condi iile acoperirii
maerialului organic vegetal, cu ap i cu sedimente, determin o incarbonificare a
acestora. Acumularea anual de materie organic vegetal , aflat în diferite etape
de transformare, determin o în l are a histosolului, pe fondul unei humific ri
230
 !
reduse i a eviden ierii la suprafa a profilului, a unui orizont organic turbos, cu
reac ie puternic acid i s rac în substan e minerale.

Profilul de sol. Se consider c histosolul, are profilul format dintr-o

succesiune de orizonturi organice hidromorfe, de tip T, a c ror grosime este de
peste 50 cm, fiind constituite predominant, din material organic provenit din
mu chi, Cyperaceae, Juncaceae i alte plante hidrofile. Subiacent orizontului T,
se g se te un orizont Gr, care datorit grosimii mari a orizontului T (uneori pân
la 7 - 8 m) nu se încadreaz în profilul solului i care face o trecere tran ant , c tre
solul mineral îngropat.

Propriet i. Fiind alc tuite, practic, numai din materie organic , la aceste
soluri nu se poate vorbi de textur i structur . Din punct de vedere al st rii
generale fizice, se caracterizeaz printr-un exces foarte mare de ap i aera ie
foarte sc zut .( t.Puiu-1980).
Sunt s race în humus i substan e nutritive. Gradul de satura ie cu baze i
pH-ul variaz în limite foarte largi, respectiv de la 100 % la 10 % i de la 8 la 3, în
func ie de zona în care se g sesc.

Subtipuri. Histosolul prezint urm toarele subtipuri: histosol district, care

eviden iaz propriet i districe; histosol eutric, care are propriet i eutrice; histosol
salinic, care prezint un orizont hiposodic în primi 100 cm ai profilului, sau un
orizont salic în intervalul 50- 100cm; histosol teric, care are un orizont mineral de
peste 30 cm grosime, situat în primii 100cm ai profilului; histosol tionic, care
prezint un orizont sulfuratic în primi 125cm ai profilului.

Fertilitatea i folosin a. Histosolul are o productivitate foarte redus i este

utilizat natural, cu rezultate slabe, pentru ob inerea de furaje. În cazul în care se
g sesc situate în zone favorabile agriculturii, prin ameliorare pot fi utilizate în
cultura plantelor (cartofi, cânep , legume, floarea soarelui, porumb etc.). Dintre
m surile ce se recomand fac parte: desecarea i drenarea; lucrarea adânc ;
aplicarea de îngr minte cu azot, dar mai ales cu fosfor i potasiu, de
îngr minte pe baz de cupru, de amendamente calcaroase. Materialul turbos
constituie o important surs de îngr minte organice, fiind comparabil, în
general, cu gunoiul de grajd. (C.Te u i colab.-1983).

231
 !
22.2. Foliosol (Fs)

Foliosolul este un sol organic, definit de prezen a la suprafa a profilului a

unui orizont organic nehidromorf sau orizont folic, de tip O, care are o grosime
minim de 50 cm sau de numai 20 cm, în cazul în care orizontul O este situat
direct pe roca generatoare.

R spândire. Foliosolul ocup suprafe e restrînse, discontinue,din zone

depresionare intamontane, montane i alpine.

Materialul parental. Foliosolul s-a format i a evoluat, în condi iile

existen ei unor resturi organice vegetale, provenite din specii acidofile, pe fondul
intensific rii alter rii p r ii minerale a orizonturilor subiacente

Vegeta ia. Formarea i evolu ia foliosolurilor, este determinat , în zonele

montane, de p durile de conifere, iar în zona alpin de prezen a tuf ri urilor i a
paji tilor alpine. Coniferele determin acidifierea solului i intensificarea alter rii
p r ii minerale a orizonturilor subiacente (bradul are ac iune acidifiant mai
redus datorit înr d cin rii mai profunde cît i a con inutului mai mare de cationi
bazici din materialul organic). Aceste soluri se deosebesc de celelalte tipuri de sol
pe care cresc molid, brad, atît prin roca parental , cît i prin condi iile climatice
diferite.

Climatul. Condi iile climatice de formare i evolu ie a foliosolurilor, sunt

caracteristice zonei montane i alpine, fiind caracterizate prin temperaturi sc zute
i un nivel foarte ridicat al precipita iilor.

Procese pedogenetice. În cazul foliosolurilor, solificarea decurge în

sensul a acumul rii repetate, de material organic, provenit din speciile forestiere,
cît i material acumulat prin intermediul apelor de iroire, care desprind,
transport i depun materialul organic in arealele depresionare cu caracter
acumulativ (N.Florea-2004). Descompunerea lent a materialului organic,
determin formarea de acizi fulvici solubili, care determin o reactie acid .
Compusii organici rezultati din alterare sunt antrenati catre partea minerala a
orizonturilor subiacente iar o alta parte se acumuleaza deasupra acestora intr-un
strat cu grosimea de 5-15cm.(Pedologie-Curs unic, 2005).

Profilul de sol. Foliosolul are urmatoarea succesiune de orizonturi: Ol -

Of - Oh - C sau R . Orizonturile organice ale foliosolurilor au o grosime minim

232
 !
de 50 cm, sau de numai 20 cm, în cazul în care, subiacent orizonturilor organice
se g se te roca generatoare de sol. Roca de solificare i apa freatic , imprim
caracteristici chimice determinante, asupra stariii de reac ie i naturii complexului
ionic din solutia de alterare (Ianos, 2004), f r a influen a evolu ia foliosolului.

Propriet i. Tipul de vegeta ie i condi iile climatice, influen eaz atît

propriet ile fizice i chimice ale orizonturilor organice, cît si activitatea
microorganismelor implicate în procesul de alterare. Principalele elemente de
nutri ie, rezultate din alterarea materialului organic, sunt levigate c tre partea
mineral a solului, fiind utilizate în nutritia mineral a speciilor forestiere
caracteristice.

Subtipuri. Foliosolul, eviden iaz urm toarele subtipuri: foliosol distric,

care prezint propriet i districe, foliosol eutric, care are propriet i eutrice,
foliosol litic.

Fertilitatea i folosin a. Foliosolurile au utilizare silvica, Fertilitatea

foliosolurilor este determinat atît de gradul de descompunere a materialului
organic, cît i de caracteristicile stratului mineral. În general, foliosolul are
utilizare silvic .

% ! 0!.-1

S.R.T.S.-2003, introduce aceast clas de soluri aflate în stadiu incipient

de formare, soluri care au fost cunoscute anterior, ca soluri neevoluate. Solurile
din clasa protisoluri, prezint un profil incomplet diferen iat i nu eviden iaz
orizonturi diagnostice caracteristice. Pot prezenta la suprafa a profilului, cel mult
un orizont de bioacumulare, de tip A sau O, a c rui grosime este mai mic de 20
cm, iar subiacent, roca generatoare, de tip Rn, sau Rp, sau un orizont C.
Protisolurile includ urm toarele tipuri de sol: Litosol, Regosol, Psamosol,
Aluviosol i Entiantrosol.

23.1. Litosol (Ls)

Litosolul este caracterizat prin prezen a la suprafa a profilului, a unui

orizont de bioacumulare, de tip Ao, sau a unui orizont folic, de tip O, care
233
 !
eviden iaz o grosime de minim 5 cm, avînd subiacent un orizont de tip Rn sau
Rp, a c ror limit superioar este situat în primii 20 cm. Litosolul se
caracterizeaz prin prezen a la suprafa sau foarte aproape de suprafa , a rocii
compacte, dure, sau a fragmentelor mari de roc ( lithos - piatr , roc dur ).

R spândire. Litosolul este r spândit pe pe suprafe e mici, în regiuni cu

relief accidentat i roci consolidate-compacte, cu prec dere în regiunile de munte,
deal, podi sau piemont, de regul pe versan i puternic înclina i sau pe culmi
înguste. În România, suprafa a ocupat de litosoluri, este de circa 95.000
ha.(Florea, 2004)

Materialul parental. Dintre condi iile naturale de formare a acestor soluri

o importan deosebit o are roca. Formarea litosolurilor este condi ionat de
existen a la suprafa sau foarte aproape de suprafa a rocilor consolidate –
compacte, reprezentate prin roci eruptive, metamorfice, gresii, pietri uri (cu
excep ia celor fluviatile recente). Solurile formate pe roci consolidate se întâlnesc
i în cazul altor tipuri de sol, constituind subtipuri litice, acestea îns au orizontul
Rn sau Rp, cu limita superioar în intervalul 20 cm i 50 cm i prezint pe profil
orizonturile sau caracteristicile de diagnostic ale tipurilor respective.

Vegeta ia. Litosolurile s-au format i au evoluat sub influen a unei

vegeta ii, caracteristice zonelor de deal i munte, reprezentat de componenta
ierboas a paji tilor, cît i de componenta lemnoas de p dure (arbori i arbu ti).

Climatul. Condi iile climatice, sunt specifice zonelor de deal i munte.

Procese pedogenetice. Litosolul este un sol aflat în stadiu incipient,

format pe roci consolidate-compacte. Datorit rocii consolidate situat aproape de
suprafa , solificarea este redus ca intensitate, eviden iindu-se un profil scurt.

Profilul de sol. Litosolul prezint pe profil, urm toarea succesiune de

orizonturi: Ao – R.
Orizontul Ao este deschis la culoare, respectiv brun-g lbui i are o
grosime de 5 cm- 20 cm.
Orizontul R este situat aproape de suprafa a profilului i este constituit din
roci compacte, dure, sau din fragmente mari de roc . Pe profil nu se eviden iaz
neoforma iuni specifice

234
 !
Propriet i. Textura i structura orizontului de suprafa este slab
eviden iat .Textura poate fi de la nisipoas pân la argiloas . Structura este
gr un oas sau poliedric , slab dezvoltat . Con inutul de humus i substan e
nutritive este redus. Reac ia este puternic acid , alcalin sau neutr , în raport de
caracterul acid sau bazic al rocii. Valorile foarte mici ale porozit ii de aera ie,
permeabilit ii i a capacit ii de ap util , sunt datorate prezen ei rocii dure
aproape de suprafa . Litosolul prezint o debazificare puternic .

Subtipuri. Litosolul eviden iaz urm toarele subtipuri: litosol distric (di),
care are un grad de satura ie în baze mai mic de 53%; litosol eutric (eu), care
prezint un grad de satura ie în baze mai mare de 53%; litosol rendzinic (rz), care
s-a format pe roci dure sau pietri uri calcaroase; litosol scheletic (qq), care s-a
format pe materiale cu peste 75% schelet; litosol histic (tb), care prezint în primi
20 cm, orizont O.

Fertilitatea i folosin a. Datorit volumului edafic foarte sc zut i

rezervei reduse de humus i substan e nutritive, litosolurile prezint au o fertilitate
natural mic . În regim natural litosolurile sunt acoperite de paji ti sau p duri.
Pentru ridicarea fertilit ii se aplic m suri ameliorative: aplicarea de îngr minte
organice i chimice, îndep rtarea materialului scheletic, târlirea, etc.

23.2. Regosol (Rs)

Regosolul este un sol tîn r, neevoluat, definit de prezen a la suprafa a

profilului, a unui orizont de bioacumulare, de tip A (Am, Au, Ao) i subiacent,
aproape de suprafa , material parental provenit din roci neconsolidate sau slab
consolidate. Prezen a materialului parental aproape de suprafa a profilului, sau
chiar la suprafa , este datorat decopert rii sau eroziunii geologice. Fac excep ie
materialele parentale nisipoase, fluvice sau antropogene..

R spândire. Regosolul este r spîndit pe suprafe e mici, din regiunile de

deal, podi i piemont, dar i în zonele de cîmpie i de munte, pe forme de relief
caracteristice(versan i, culmi, pante cu alunec ri etc.), fragmentate i supuse
eroziunii geologice.

Materialul parental. Este reprezentat de loessuri, depozite loessoide,

luturi, nisipuri, argile, marne, depozite salifere, depozite rezultate din
dezagregarea i alterarea unor roci metamorfice i eruptive. Materialele parentale

235
 !
prezint în cazul regosolurilor, o caracteristic i anume, sunt afînate,
neconsolidate sau cel mult slab consolidate, exceptând nisipurile, materialele
fluvice i antropice.

Vegeta ia. Climatul. Sub raportul climei i al vegeta iei, regosolurile se

întâlnesc în condi ii de la cele corespunz toare arealelor de step , pân la cele
specifice arealelor de etaj montan i alpin.

Procese pedogenetice. Dintre condi iile pedogenetice, caracteristice sunt

cele de terenuri cu eroziune geologic lent , manifestat în timp de ordin
geologic. Solificarea nu poate avansa, men inîndu-se într-un stadiu incipient.
Solul este incomplet dezvoltat, f r orizonturi de diagnostic precizate. În cazul
regosolurilor, care prin defini ie, sunt soluri tinere, factorul pedogenetic
determinant, îl constituie timpul sau vârsta, respectiv durata i intensitatea de
manifestare a procesului de solificare.

Profilul de sol. Regosolurile tipice au profil de tipul Ao - C.

Orizontul Ao este slab eviden iat, are textur diferit , func ie de natura
materialului parental, care oscileaz de la argiloas la nisipoas . Structura este
slab dezvoltat , granular sau poliedric . Are o grosime de circa 20 cm- 40 cm.
Orizontul C este reprezentat de materialul parental, constituit din roci
afînate sau slab consolidate. La nivelul acestui orizont, pot exista, sau nu,
carbona i.
Profilul regosolului, nu eviden iaz neoforma iuni specifice.

Propriet i. Textura este nediferen iat pe profil i difer , de la fin pîn

la grosier , în func ie de natura materialului parental. Regosolurile formate i
evoluate pe depozite rezultate din dezagregarea i alterarea rocilor dure,
eviden iaz pe profil, material scheletic. Structura este gr un oas sau poliedric ,
slab dezvoltat . Au un con inut redus de humus, de circa 1- 2 g%. Gradul de
satura ie în baze i reac ia regosolurilor, poate fi de la saturate i cu reac ie slab
alcalin pân la intens debazificate i cu reac ie puternic acid , în func ie de
natura materialului parental, condi ii climatice i vegeta ie.

Subtipuri. Regosolul poate avea urm toarele subtipuri: regosol distric

{di), care prezint caractere districe la nivelul orizontului de suprafa ; regosol
eutric (eu), care eviden iat caractere eutrice la nivelul orizontului de suprafa ;
regosol calcaric (ka), care con ine carbona i de la suprafa ; regosol salinic (sc),
236
 !
care are pe profil un orizont salinizat; regosol stagnic (st), care prezint pe profil
un orizont hipostagnic; regosol molic (mo), care are la suprafa un orizont de
bioacumulare de tip Am; regosol umbric (um), care are la suprafa un orizont de
bioacumulare de tip Au; regosol pelic (pe), care are textur foarte fin cel pu in în
primii 50 cm ai profilului; regosol litic ( li), care eviden iaz un orizont R în
intevalul 20- 50 cm; regosol scheletic (qq), format i evoluat pe materiale dure i
care are peste 75% schelet.

Fertilitatea i folosin a. Aprovizionarea redus cu humus i elemente de

nutri ie, cît i propriet ile fizice, chimice, hidrofizice i mecanice slabe sau medii,
determin o fertilitate natural redus . Regosolurile sunt ocupate de paji ti de
slab calitate sau de vegeta ie lemnoas rar . Sunt adesea ocupate cu planta ii
pomicole i vi de vie (Dr g ani, tef ne ti - Arge , Câmpulung Muscel, Mini
etc.). În vederea amelior rii, se impun m suri de prevenire i combatere a
fenomenelor de eroziune i alunecare, cît i aplicarea de îngr minte minerale i
organice.

23.3.Psamosol (Ps)

Psamosolul este definit de prezen a la suprafa a profilului, a unui orizont

de bioacumulare, de tip Am, Au, sau Ao i subiacent, materialul parental constituit
din depozite nisipoase eoliene, sau transportate prin intermediul apei i care are o
grosime de cel pu in 50 cm, cu textur grosier sau mijlociu - grosier , aceasta,
deoarece frac iunea de argil este slab reprezentat , cu sub12% frac iuni cu
diametrul mai mic sau egal co 0,002 mm..Psamosolul este un sol nisipos
(psammos – nisip ).

R spândire. Psamosolurile ocup suprafe e importante în zona de cîmpie

i lunc , fiind situate în apropierea apelor curg toare, lacurilor i a m rii. În
România se g sesc în partea de sud a Olteniei (cca 230.000 ha); în B r gan, pe
partea dreapt a C lm uiului (cca 88.000 lei), a Ialomi ei (cca 55.000 ha) de-a
lungul râului Buz u (cca 3.800 ha, mai ales, în perimetrele Rîmnicelu i Suligatu)
etc.; în Câmpia Tecuciului (cca 13.000 ha), la Hanul Conachi, erb ne ti, Lie ti,
Tecuci, în Câmpia de Vest (cca 32.000 ha), la Valea lui Mihai, Urziceni
etc.( t.Puiu-1980).

237
 !
Materialul parental. Condi ia pedogenetic caracteristic pentru formarea
i evolu ia psamosolului, este aceea legat de material parental, reprezentat prin
depozite nisipoase sau nisipo-lutoase, s race în materiale argiloase i avînd
origine eolian i hidric .

Vegeta ia. Permeabilitatea foarte mare la ap , face ca aceste nisipuri s fie

uscate în partea superioar a dunelor i mai umede în depresiunile dintre dune.
Acest lucru a f cut posibil dezvoltarea unor p durici de stejar brum riu (Quercus
pedunculiflora), în locurile mai joase, unde apa freatic este la mic adîncime
(r m i e se mai g sesc în regiunea nisipoas a Olteniei); stejar (Quercus robur) i
gorun (Quercus cerris), se g sesc în nisipurile din Moldova. Specii ierboase tipic
psamofite sînt Polygonum arenarium, Centaurea arenaria, Ceratocarpus
arenarius, Helycrysum arenarium, Mollugo cerviana, Tribulus terrestris, Tragus
racemosus, Astragalus varius i altele. În ultimul timp, aceste nisipuri au început
s fie fixate prin planta ii de salcîm (Robinia pseudacacia), pin negru (Pinus
nigra) i cultivate cu pepeni verzi, secar , vi de vie, etc.

Climatul. Psamosolurile se formeaz atît în zone uscate, cît i în zone

umede, cu precipita ii medii anuale de la 400 mm pîn la 600 mm i cu
temperaturi ridicate pân la moderate, respectiv temperaturi medii anuale care
oscileaz de la circa 110 C i coboar la 7- 80 C. Vînturile din zon se manifest cu
intensitate mare i fiind destul de frecvente, favorizeaz mobilizarea, transportul i
depunerea materialului nisipos, determinînd un aspect geomorfologic, de dune.

Procese pedogenetice. Prezen a la suprafa a profilului, cît i la nivelul

orizontului de suprafa , a unor cantit i reduse de resturi organice, r mase de la
vegeta ia ierboas i lemnoas dup parcurgerea ciclurilor biologice, determin
formarea i acumularea la nivelul orizontului de bioacumulare, a unei cantit i
reduse de humus. Procentul redus de frac ini fine, determin în cazul
psamosolurilor, o coeziune sc zut . Defla ia eolian , face ca solificarea s fie
întrerupt , astfel încît psamosolul s eviden ieze un profil slab conturat i pu in
evoluat.

Profilul de sol. Psamosolurile tipice prezint un profil slab diferen iat, de

tip: Ao - C.
Orizontul Ao are o grosime de 10 cm - 40 cm i o culoare brun , brun-
cenu iu, brun-deschis.

238
 !
Subiacent orizontului de bioacumulare, se eviden iaz materialul parental
nisipos sau nisipo-lutos, respectiv orizontul C. Profilul nu con ine neoforma ii
specifice.

Propriet i. Psamosolurile au textur nisipoas i/ sau luto-nisipoas .

Textura grosier a psamosolulrilor, face ca aceste soluri s prezinte o
permeabilitate ridicat pentru ap i aer. Datorit con inutului redus de humus i a
vegeta iei slab reprezentate, prezint o structur gr un oas slab format , sau sunt
nestructurate. Propriet ile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice i de aera ie sunt
relativ pu in favorabile. Sunt s race în humus, respectiv un con inut de circa 1 g
%, eviden iind o rezerv foarte sc zut pe adîncimea de 0- 50 cm, de circa 60 t/ha.
Gradul de satura ie în baze, coboar de la 100% pîn la circa 60%- 70%.
Psamosolurile sunt soluri slab alcaline - neutre sau slab acide, valorile pH
cuprinse între 6,2 i 7,8.

Subtipuri. Psamosolul prezint urm toarele subtipuri: psamosol distric

(di), care are propriet i districe; psamosol eutric (eu), care prezint propriet i
eutrice; psamosol calcaric (ka), care are carbona i în orizontul de bioacumulare;
psamosol molic (mo), care are la suprafa a profilului un orizont de bioacumulare
de tip Am; psamosol umbric (um), care are la suprafa a profilului un orizont de
bioacumulare de tip Au; psamosol gleic (gc), care eviden iaz propriet i gleice,
respectiv un orizont de gleizare, de tip Gr; psamosol sodic (ac), care are un
orizont hiposodic, de tip ac; psamosol salinic (sc), care prezint pe profil un
orizont salinizat, de tip sc.

Fertilitatea i folosin a. Rezerva redus de humus i elemente de nutri ie,

fac ca psamosolurile s aib o fertilitate natural sc zut . Psamosolurile sunt slab
productive sau neproductive, deoarece sunt supuse frecvent fenomenului de
defla ie eolian . Pot fi folosite cu succes în cultura vi ei de vie, a pomilor (piersic,
prun, cais, vi in, nuc), a plantelor tehnice (tutun, ricin, floarea soarelui, cartof), a
secarei, a leguminoaselor pentru boabe (fasolea, lupinul, fasoli a), a plantelor
furajere (iarb de Sudan, porumb pentru siloz, borceag de toamn ), a legumelor
(tomate, castrave i, dovlecei, varz , ceap ).( t. Puiu-1980).
În vederea amelior rii se recomand realizarea de planta ii forestiere de
protec ie: salcâm, pin negru, plop negru hibrid etc.; acoperirea terenului cu un
strat de paie, coceni etc.; colmatarea cu mîl; aplicarea de preparate chimice, care

239
 !
formeaz la suprafa a terenului o pelicul protectoare i contribuie la structurarea
solului. Sunt utilizate ca m suri propriu-zise de ameliorare : irigarea; încorporarea
masiv de gunoi de grajd; aplicarea de îngr minte cu azot, fosfor i potasiu;
folosirea îngr mintelor verzi.

23.4. Aluviosol (As)

Aluviosolul este definit prin prezen a la suprafa a profilului a unui orizont

de bioacumulare, de tip Am, Au, sau Ao, a c rui grosime este cuprins între 20 cm
i 50 cm, urmat subiacent de materialul parental, reprezentat de depozite
fluviatile, fluvio-lacustre sau lacustre recente, avînd orice textur , de la nisipoas
pân la argiloas i o grosime de cel pu in 50 cm. S.R.T.S-2003, include în cadrul
aluviosolului, trei tipuri de sol din clasificarea I.C.P.A-1980 i anume: solurile
aluviale, protosolurile aluviale i coluvisolurile.

R spândire. Aluviosolurile sunt r spândite pe unit i de relief tinere,

recente sau actuale, formate sub influen a apelor curg toare din zona deltelor,
arealelor cu lacuri sau foste lacuri, ie ite sau nu de sub influen a rev rs rilor, sau
inundate numai la intervale mari de timp, situate în Lunca i Delta Dun rii i în
luncile tuturor apelor curg toare din România: Prut, Siret, Bistri a, Bîrlad, Jiu, Olt,
Arge , Prahova, Ialomi a, Buz u, , Some , Cri uri, Mure , Timi , Bega etc.

Materialul parental. Formarea i evolu ia aluviosolurilor este determinat ,

de prezen a depozitelor fluviatile lacustre recente i a celor aluviale, ca urmare a
ac iunii coraborate a apelor curg toare i a lacurilor fluviale.

Vegeta ia. De i se g sesc în zone foarte variate (de la cîmpie i pîn la

munte), datorit îndeosebi regimului specific de umiditate, caracteristic pentru
zona de lunc , unde se formeaz i evolueaz , prezint o vegeta ie natural
caracteristic format din specii arborescente i ierboase.Vegeta ia lemnoas de pe
malul rîurilor, numit i z voi, este format din esen e moi de salcie, plop i alte
specii. Z voaiele de la cîmpie i deal sînt formate din plesnitoare (Salix fragilis),
r chit alb (Salix alba), Salix triandra, Salix viminalis, plop alb (Populus alba),
plop negru (Populus nigra), plop hibrid (Populus x canescens), arin negru (Alnus
glutinosa), ulm (Ulmus laevis, U. foliacea) i izolat, pe suprafe e mici, Tamarix
ramosissima (mai ales în sudul rii); în ultimul timp s-a plantat masiv plop
canadian (Populus canadensis) i diferi i hibrizi. Z voaiele din regiunea de deal–

240
 !
munte sînt formate din salcie c preasc (Salix caprea), Salix incana, Alnus viridis
i cu o larg amplitudine ecologic Salix pentandra, Salix purpurea, S. cinerea
care vegeteaz de la cîmpie i pîn în regiunea subalpin . Pe terenurile din lunc
ceva mai înalte unde apa freatic se g se te la o adîncime ceva mai mare, cresc
esen e lemnoase tari formînd p duri numite leau de lunc : în regiunea de cîmpie
– deal vegeteaz stejarul (Quercus robur), cerul (Quercur cerris), gîrni a
(Quercus frainetto), teiul (Tilia tomentosa), frasinul (Fraxinus excelsior) i altele;
în regiunea de deal – munte vegeteaz gorunul (Quercus petraea), plopul
tremur tor (Populus tremula), mesteac nul (Betula verrucosa) i cu o larg
amplitudine ecologic (de la cîmpie i pîn la munte) ulmul de munte (Ulmus
montana), carpenul (Carpinus betulus), alunul (Corylus avellana), iar dintre
arbu ti sîngerul (Cornus sanguinea), p ducelul (Crataegus monogyna), c tina de
rîu (Hippophae rhamnoides) i altele. Între copacii din din z voi se g sesc fosrte
multe specii ierboase care apar in la mai multe familii botanice: Ranunculus
repens, Potentilla anserina, P. supina, Prunella vulgaris, Inula britannica,
Pulicaria vulgaris, Bidens tripartita, Agrostis alba i altele. Pe suprafe e mari,
neocupate de vegeta ia lemnoas de lunc se g sesc paji ti a c ror compozi ie
floristic , cu o bun valoare furajer , apar ine la mai multe familii botanice: coada
vulpii (Alopecurus pratensis, firu (Poa pratensis), timoftic (Phleum pratensis),
raigras (Lolium perenne), Agrostis alba, Trifolium pratense, T. campestre, T.
arvense, Medicago falcata, pirul tîrîtor (Agropyron repens), Agrostis tenuis,
Falcaria vulgaris, Salvia pratensis i altele.

Procese pedogenetice. Din punct de vedere al solific rii, aluviosolul se

caracterizeaz prin bioacumulare redus , ca urmare a depunerilor succesive de
aluviuni, care împiedic instalarea i dezvoltarea vegeta iei.

Profilul de sol. Protosolurile aluviale tipice, eviden iaz urm toarea

morfologie: Ao - C.
Orizontul Ao este adesea stratificat i are o grosime de 20 cm - 50 cm.Are
culoare brun-cenu iu sau brun-negru, textur care difer în func ie de natura
materialului parental i o structur gr un oas medie, spre slab eviden iat .
Materialul parental, sau orizontul C, este constituit din depozite fluviatile,
fluviolacustre, lacustre recente i aluviale. Nu prezint neoforma iuni specifice.

241
 !
Propriet i. Aluviosolul are textur diferit , de la fin la grosier ,
nediferen iat pe profil. Sunt soluri nestructurate, dar pot prezenta la suprafa ,o
mas fragmentat , ca urmare a ac iunii proceselor de uscare i cr pare ce au loc
dup retragerea apelor de rev rsare. Con inutul de humus este de 2-3 g%.
Aprovizionarea cu humus i substan e nutritive, depinde de textur , fiind redus în
cazul aluviunilor grosiere i mai ridicat la aluviunile fine. Gradul de satura ie cu
baze este ridicat, datorit prezen ei carbonatului de calciu. Aluviosolurile au o
rec ie slab alcalin sau neutr .

Fertilitatea i folosin a. Aluviosolurile prezint o fertilitate natural

relativ bun , fiind utilizate de obicei pentru agricultur . Fertilitatea depinde de
gradul i orientarea solific rii. Solificarea se opune tendin ei de reducere rapid a
rezervelor de substan e nutritive din materialul aluvial. Pe m sura avans rii
solific rii, se formeaz soluri corespunz toare condi iilor de solificare generale
sau locale respective, fertilitatea aluviosolului, oscilînd în acela i sens. O evolu ie
nefavorabil a fertilit ii are loc în cazurile în care solificarea este orientat în
direc ia saliniz rii, alcaliz rii, gleiz rii etc.( t. Puiu-!980).
Regimul hidric nefavorabil, determin o reducere a fertilit ii. Dintre
m surile ameliorative ce trebuie aplicate pe aluviosoluri, în vederea introducerii
acestor suprafe e în circuitul agricol, cît i pentru men inerea i ridicarea
fertilit ii, men ion m: îndiguirea, aplicarea de îngr minte organice i minerale
i de amendamente calcaroase. Pe aluviosoluri poate fi cultivat un sortiment larg
de plante, care cuprinde aproape întreaga gam de culturi specifice condi iilor din
ara noastr ; porumb, sfecl de zah r, floarea soarelui, cartofi, orez, grâu, plante
de nutre , legume, vi de vie, pomi etc.

23.5. Entiantrosol (Et)

Entiantrosolul este cunoscut în clasificarea I.C.P.A.-1980, sub denumirea

de protosol antropic i se define te ca fiind un sol constituit din diferite materiale
acumulate sau rezultate ca urmare a activit ii antropice i care are o grosime de
cel pu in 30 cm, dac materialul parental este scheletic, f r a avea alte orizonturi
diagnostice, în afara orizontului de tip Ao.

R spândire. Se g sesc r spîndite pe terenurile situate la periferia ora elor,

pe locuri de depunere a unor materiale rezultate în urma activit ilor antropice:
reziduuri industriale de la fabrici de ciment, de ceramic , de îngr minte, de
242
 !
produse alimentare, de la diferite combinate chimice, petrochimice, siderurgice,
miniere, material steril de la exploat rile miniere, material de sol sau de roc ,
provenit de la executarea de an uri, canale, funda ii, osele, c i ferate, nivel ri de
terenuri, teras ri, materiale provenite de la construc ii, reziduuri sau resturi
menajere etc. ( t.Puiu-1980).

Procese pedogenetice. În timp, materialele men ionate anterior, sunt

supuse proceselor de dezagregare i alterare, urmate de o bioacumulare slab , cu
eviden ierea la suprafa , a unui orizont de tip Ao.

Profilul de sol. Entiantrosolul tipic prezint urm toarea morfologie: Ao -

AC sau AR - C sau R. Pentru eviden iere, se prezint profilul unui entiantrosolul
tipic de la C pu , care are urm toarele orizonturi: Ao - AC – C.
Orizontul Ao - are o grosime de 12-18 cm, brun g lbui (10YR 6/4) în stare
uscat efervescen moderat , textur mijlocie, structur glomerular - gr un oas
slab stabil , face efervescen .
Orizontul AC - are grosimea de 20- 40 cm, culoare brun-g lbui închis (10
YR 4/4) în stare umed brun-g lbui (10 YR 5/4) în stare uscat , textur lutoas
argiloas , nestructurat; face efervescen .
Orizontul C - material decopertat alc tuit din marn , argil i sol vegetal
(în propor ie foarte mic ) transportat i depus în straturi groase de 1- 3 m.
Protosolurile antropice sunt constituite, din materiale foarte variate, rezultate în
urma unor activit i umane, într-un stras gros de cel pu in 50 cm.
Se men ioneaz c , orizonturile de diagnostic folosite în definirea
subtipului de protosol antropic nu trebuie considerate ca orizonturi pedogenetice,
a a cum au fost definite pentru celelalte tipuri, ci reprezint , de fapt, material
parental transportat i depus, în care apar fragmentar, parte din orizonturile
diagnostice respective. Protosolurile antropice au propriet i extrem de variate, în
func ie de natura materialelor depuse, de grosimea acestora, de stadiul lor de
transformare etc. .(D. Vasile- 2005).

Propriet i. Textura entiantrosolului poate fi nisipoas pîn la argiloas ,

în func ie de natura materialelor depuse. Structura este glomerular sau gr un oas
slab eviden iat la nivelul orizontului de suprafa , sau lipsit de structur dac
materialul depus este recent. Con inutul în humus i elemente nutritive, este redus
cu excep ia entiantrosolului format pe depozite organice. Reac ia este de la acid

243
 !
pîn la alcalin , în func ie de natura materialului antropic depus. Majoritatea
propriet ilor fizice, chimice, hidrofizice i de aera ie sunt defavorabile.

Subtipuri. Entiantrosolul prezint urm toarele subtipuri: entiantrosol

urbic (ur), format pe materiale parentale antropogene minerale urbice, provenite
din resturi de construc ii, entiantrosol rudic (ru), format pe materiale parentale
scheletice, de cel pu in 30 cm grosime; entiantrosol garbic (ga), format pe de euri
organice; entiantrosol spolic (si), format pe materiale provenite de la haldele de
steril, material de dragaj i materiale de la construc ia oselelor; entiantrosol mixic
(mi), format pe materiale antropogene mixice, care prezint fragmente de
orizonturi de diagnoz a ezate la întâmplare; entiantrosol de reduc ie (re), format
pe de euri care produc emisii de gaze i care determin condi ii de anaerobioz ;
entiantrosol psamic (ps), care are o textur grosier , cel pu in în primii 50 cm;
entiantrosol pelic (pe), care prezint o textur fin , cel pu in în primii 50 cm;
entiantrosol copertic (ct), care este copertat cu sol humifer, de peste 10- 15 cm
grosime; entiantrosol litic (li), care eviden iaz un orizont R în intervalul 20- 50
cm; entiantrosol lito-placic (Ip), care are un strat compact artificial (pavat,
betonat, pietruit, asfaltat).(S.R.T.S.-2003).

Fertilitatea i folosin a. Entiantrosolurile prezint o fertilitate care variaz

în func ie de natura materialului depus. Ridicarea fertilit ii se realizeaz prin
îmbun t irea propriet ilor fizice defectuoase a acestor soluri, respectiv aplicarea
de îngr minte chimice, îngr minte organice fermentate, îngr minte verzi i
administrarea de amendamente calcaroase, în cazul reac iei acide a acestor
soluri.Pentru ridicarea fertilit ii se recomand cultivarea de plante furajere i
leguminoase. Dup refacerea biologic , în urma aplic rii unui complex de m suri
ameliorative, entiantrisolurile pot c p ta utilizare agricol , ob inîndu-se rezultate
satisf c toare în pomicultur i viticultur , legumicultur i silvicultur , cît i
pentru cultura mare i plante tehnice.

244
 !

% "

24.1. Cartarea solului

Cartarea solurilor include un complex de opera iuni, care constau în

examinarea sistematic (cercetarea, identificarea, delimitarea spatial i
transpunerea pe hart ), a unit ilor de soluri, existente pe un anumit areal.
Cartarea va include factorii de mediu din zon , respectiv: temperaturi,
precipita ii, vegeta ie natural , relief, roc i/ sau material parental, ap freatic i/
sau stagnant , etc
În func ie de scopul urm rit, cartarea, se execut la diferite sc ri de lucru:
mic , mijlocie, mare i foarte mare.
Cart rile la scar mic sunt execute la sc ri mai mici de 1:200.000.
Aceaste cart ri, includ h r i pedologice realizate în scop tiin ific, pentru o
eviden iere cantitativ i calitativ a fondului funciar. H r ile, eviden iaz la nivel
de tip i subtip, solurile din arealul studiat: harta pedologic a solurilor din
România (1/1000000); harta pedologic a României (1/500000).
Cart rile la scar mijlocie se execut la scari cuprinse între 1: 200.000 i
1:50.000. Aceste cart ri la scar mijlocie, realizate pe baza unor studii de
ansamblu asupra înveli ului de sol, la nivelul unit ilor naturale i/ sau
administrative, sunt utilizate în proiectare: harta solurilor din cîmpia Transilvaniei.
Cart rile la scar mare se execut la sc ri cuprinse între 1:25.000 si
1:5.000. Aceste cart ri prezint particularit ile înveli ului de sol, la nivel de
unitate fizico-geografic sau administrativ i sunt utilizate în vederea întocmirii
proiectelor hidroameliorative.
Cart rile la scar foarte mare se execut la sc ri mai mari de 1:5.000 i
sunt utilizate pentru întocmirea proiectelor de hidroameliora ii (desecare,drenaj,
iriga ii), cît i în vederea înfiin rii de planta ii viti-pomicole.
Cartarea are ca scop, amplasarea pe o hart pedologic a unita ilor
cartografice de sol, reprezentate de suprafa e de teren omogene din punct de
vedere al tipului, subtipului sau variantei de sol.

245
 !
În functie de scopul urm rit, în teren, vor fi deschise la diferite adîncimi,
profiluri de sol: profiluri principale, profiluri secundare i profiluri de control
(sondaje).

Profilurile principale sunt elementele de baz ale unei cartari i de aceea,

pozarea acestora în teren, va trebui s reprezinte tipul de sol caracteristic.
Profilurile principale vor pozate astfel încît s reprezente locul cel mai
caracteristic pentru o unitate de sol. (desemnat de obicei printr-un tip de sol). În
teren, amplasarea unui profil de sol, va trebui s urm reasc orice schimbare
survenit la unul din factorii de formare ai solului. Profilurile principale vor avea
urm toarele cote: 2- 2,5 m adîncime, 2- 2,5 m lungime i 1 m l ime. Profilurile
principale de sol se vor executa pîn la adancimea materialului parental, sau a
rocii generatoare de sol i/ sau pîn la nivelul apei freatice, acolo unde este cazul,
eviden iind astfel succesiunea complet de orizonturi. Locul de amplasare a
profilurilor principale se face dup cercetarea suprafa ei respective prin profiluri
secundare.
Dup escavarea profilurilor principale, se face o descriere detaliat a
acestora, concomitant cu o serie de determinari expeditive în teren, pentru o
caracterizare clar i complet . Probele de sol necesare analizelor de laborator, se
vor preleva din orizonturile caracteristice ale profilurilor, de la nivelul orizontului
de la baz , c tre orizonturile supraiacente, astfel încît s se evite impurificarea .
În cartare, într-o prim etap , este necesar ca profilul principal s fie
marcat la sol (provizoriu), iar în a-II-a etap , s fie ridicat în plan, la scara cart rii,
prin coordonate în sistem oficial (x, y, z), pentru ca profilul s r mîn definitiv în
baza de date pedologice, topografice i cadastrale. (N.Bucur. 1960).

Profilurile secundare sunt amplasate pe forme de relief de tranzi ie i pe

baza lor sunt stabilite i caracterizate subtipurile i a variet ile de sol. (studiu
complementar al profilurilor principale). Profilurile secundare vor avea
urm toarele dimensiuni: 1,2 m adîncime, 1,2 m lungime i o l ime de 0,8m. Pe
baza descrierii detaliate a profilurilor secundare, se va putea constata modificarea
caracterelor genetice i/ sau a morfologiei, propriet ilor fizice i chimice în
cadrul aceluia i tip de sol. Numarul profilurilor secundare va fi dublu,
comparative cu cel al profilurilor principale. Prelevearea probelor de sol, pentru
analize, se va face numai din orizontul de suprafa .

246
 !
Profilurile de control (sondajele ). Profilurile de control se amplaseaz
între doua profiluri secundare, acolo unde se presupune trecerea de la un tip de sol
la altul. Aceste profiluri permit cercetarea orizontului de suprafa de tip A i
începutul orizontului subiacent. Sondajele au urm toarele dimensiuni: 0,6 m
adîncime, 0,6 m lungime i 0,6 m l ime. Escavarea profilurilor de control, are ca
scop delimitarea unitatilor de sol care au fost identificate i caracterizate în
prealabil prin profiluri principale i secundare.
Densitatea profilurilor de sol este determinat de complexitatea înveli ului
de sol, de scara h r ii i de gradul de acoperire al terenului. Astfel, , cartarea
solurilor se va face cu o În regiunile cu relief accidentat, densitatea profilurilor va
fi mai mare decît media, iar in regiunile cu relief mai uniform, cartarea se va face
cu o densitate mic de profiluri.
Num rul minim de profiluri principale la 100 ha ( I.C.P.A.Bucure ti)
Categoria Scara de lucru
de
1/100000 1/50000 1/25000 1/20000 1/10000 1/5000 1/2000
comlexitate
I 0,2 0,6 1,2 1,5 3,7 3,0 11,9
II 0,3 0,7 1,4 1,8 4,5 6,1 14,3
III 0,4 0,8 1,6 2,1 5,6 7,5 19,2
IV 0,5 1,0 2,1 2,7 7,5 10,0 23,6
V 0,6 1,8 3,5 4,2 11,2 14,8 36,0

Observa iile din teren se trec în în carnetul de teren sau în fi e tip i sunt
utilizate la descrierea profilurilor de sol.
Delimit rea unitatilor de sol, se va face pe baza principalilor factori
naturali (relieful si vegeta ia ), care în teren sunt precis delimita i. Ex: în cazul
salsodisolurilor, cartarea geobotanic , este echivalent cu cartarea pedologic . În
unele cazuri delimitarea unei unit i de sol se reduce la delimitarea unei forme de
relief. În marea majoritate a cazurilor, limitele dintre unit ile de sol nu sunt clare,
iar trecerea se face treptat, caz în care limita devine o fî ie mai lat sau mai
îngust .
Limitele identificate în teren sunt transpuse pe hart . Exactitatea limitelor
transpuse pe hart , depind de scara h r ii, de complexitatea învelisului de sol i de
detaliile de planimetrie i nivelment. În cazul în care înveli ul de sol este foarte
variat, neputînd fi reprezentat la scara h r ii, suprafe e se carteaz i se vor

247
 !
reprezenta pe hart ca asocia ii sau complexe de soluri. Cartarea propriu-zis se
finalizeaz cu alcatuirea preliminar a unei h r i de soluri.

24.1.1. Importan a practic a cart rii solului.

Cunoa terea tiin ific , cantitativ i calitativ a înveli ului de soluri,

respectiv datele ob inute în urma ac iunii de cartare a solurilor, reprezint
fundamental pentru o agricultur rational . Cart rile sunt folosite în organizarea
teritoriilor, în stabilirea celor mai indicate moduri de folosin ale terenului i în
elaborarea planurilor de m suri agro-hidro-pedo-ameliorative, necesare
amelior rii i valorific rii superioare a solurilor cu texturi extreme, a
salsodisolurilor, a solurilor compactate i a celor care se formeaz i evolueaz în
condi iile unui exces permanent sau temporar de ap , în bonitarea i caracterizarea
terenurilor agricole, etc.
H r ile realizate prin lucr ri de cartare pedologic , permit eviden ierea
unit ilor de sol la nivel de tip, subtip, varietate, familie, specie, variant , oferind
indica ii precise asupra factorilor pedogenetici care ac ioneaz în formarea i
evolu ia solurilor dintr-un areal cercetat. Sunt identificate în acela i timp i
principalele propriet i fizice, chimice, hidrofizice i de aera ie. Pe baza datelor
pedologice din lucr rile de cartare, se pot stabili zonele cele mai indicate pentru
amplasarea culturilor de cîmp, a planta iilor viti-pomicole, cît i pentru pa uni si
fîne e.
Pe lucr rile de cartare pedologic , se bazeaz întocmirea proiectelor de
sistematizare pe unit i naturale, aplicarea ra ional a îngr mintelor i a
amendamentelor, stabilirea m surilor de prevenire i combatere a eroziunii
solului, realizarea studiilor tehnico-economice în vederea execut rii lucr rilor
hidroameliorative( desecare- drenaj) de eliminare din sol a excesului de umiditate
i în caracterizarea înveli ului de sol al unit ilor agricole.

24.2. Bonitarea solurilor

Bonitarea terenurilor agricole, const în stabilirea prin intermediul unui

sistem de indicatori tehnici i a notelor de bonitare, a gradului de favorabilitate,
sub raportul condi iilor de cre tere i rodire pentru diferite folosin e i culturi,
respectiv a gradului de favorabilitate al unui teren agricol pentru o anumit
cultur , sau pentru mai multe culturi agricole.

248
 !
În urma ac iunii de bonitare, este stabilit valoarea relativ a unei suprafe e
de teren, cu aprecieri asupra modului cel mai rentabil de folosin i cu indica ii
asupra favorabilit ii diverselor culturi agricole. În urma modific rii unor factori
naturali, dar în special datorit interven iei antropice, capacitatea de produc ie a
terenurilor agricole se modific în timp, motiv pentru care bonitarea solurilor
trebuie actualizat permanent. (D.Teaci, 1980).
În România, bonitarea terenului agricol se face pe baza unui sistem
elaborat de Institutul de Cercetari pentru Pedologie i Agrochimie
(I.C.P.A.Bucure ti, 1978).
Exprimarea favorabilitatii solului pentru diferite plante de cultur , se face
prin note de bonitare, ini ial în conditii naturale, iar poten area notelor de bonitare,
se face în urma aplic rii unor m suri ameliorative. Ex: lucr ri de îmbun t iri
funciare; bonitare poten at (D. Teaci,1980).
În condi ii naturale, pentru calcularea notelor de bonitare, se utilizeaz
indicatorii de bonitare, iar în urma efectu rii unor lucr ri de ameliorare, pentru
poten area notelor de bonitare, sunt utiliza i indicatorii de potentare.
Bonitarea natural se realizeaz pentru areale în care factorii naturali se
manifest uniform, respectiv pe teritorii ecologic omogene.
În cadrul unui teritoriu ecologic omogen (TEO), suprafe ele de teren au
caracteristici similare, exprimate prin indicatori. Între scara de lucru, variatia
factorilor naturali i antropici i numarul TEO-urilor, exist o corela ie direct
propor ional . Cu cît scara de lucru este mai mare, cu atît variatia factorilor
naturali i antropici este mai mare i respectiv numarul TEO-urilor este cu mai
mare. La nivelul României, terenurile agricole sunt incluse în aproximativ
122.000 TEO-uri.

24.2.1. Indicatorii de bonitare

Deoarece productivitatea plantelor agricole depinde de un ansamblu de

factori de mediu, în aprecierea capacit ii de produc ie a terenurilor agricole sunt
utiliza i urm torii indicatori: planta, media anual a temperaturilor (valori
corectate), media anual a precipita iilor (valori corectate), adîncimea apei
freatice, textura, contraste de textur , gleizarea, stagnogleizarea, salinizare,
sodizare, volum edafic util (0-150 cm), porozitate total , reac ia solului, rezerva
de humus, inundabilitate, poluare, con inut în carbonat de calciu total.

249
 !
Fiec rui indicator îi corespund scari valorice, care pentru simplificare au
fost codificate cu simboluri sau cifre. Fiecare indicator luat în calcul, particip la
stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient de bonitare, o carui valoare
oscileaz între 0 si 1. Cînd un factor este în optim fa de exigen ele unei plante de
cultur , coeficientului de bonitare i se acord nota maxim , adic 1 , iar cînd
factorul analizat este deficitar, i se acord nota minim , adic 0.
Plantele de cultur luate in considerare, sunt: pa uni (PS), fîne e (FN), m r
(MR), p r (PR), prun (PN), cire -vi in (VN), cais (CS), piersic (PC), vie-vin (VV),
vie-struguri de mas (VM), grîu (GR), orz (OR), porumb (PB), floarea-soarelui
(FS), cartof (CT), sfecl de zahar (SF), soia (SO), maz re-fasole (MF), in ulei
(IU), in fuior (IF), cînep (CN), lucern (LU), trifoi (TR), legume (LG).
Pentru fiecare indicator, în func ie de scara lui i de folosin sau cultur ,
au fost alcatuite tabele cu valorile coeficien ilor respective. Pentru prelucrarea
automat a datelor, sistemul de înregistrare a indicatorilor în legenda h r ii de
terenuri ,este codificat. Numerele de cod sunt: - temperatura medie anual , valori
corectate-3c; precipita ii medii anuale, valori corectate- 4c; gleizare- 14;
stagnogleizarea-15; salinizare i/ sau sodizarea- 16 i/sau 17; textura î în orizontul
Ap sau în primii 20 cm- 23 A; poluarea- 29; inundabilitatea- 40; porozitatea total
la nivel de orizont- 44; alunecari- 38; adîncimea apei freatice- 39; con inut de
CaCO3 total pe 0- 50 cm- 61; reac ia în orizontul Ap sau în primii 20 cm- 63;
gradul de satura ie în baze la nivelul orizontului Ap sau în primii 0- 20 cm- 69;
volum edafic- 133; rezerva de humus în intervalul 0- 50 cm- 144; excesul de
umiditate la suprafa - 181.

24.2.2. Poten area notelor de bonitare prin aplicarea lucr rilor de

îmbun t iri funciare i a tehnologiilor ameliorative.

Caracteristicile negative ale terenurilor agricole, sunt corectate sau

înl turate prin aplicarea de lucr ri de îmbun t iri funciare i de tehnologii
ameliorative, asfel încît notele de bonitare se amplific , avînd ca rezultat,
obtinerea unui maxim de produc ie vegetal . Aceast opera iune, poart numele
de “poten are”. Valoriile coeficientilor de bonitare se m resc în func ie de efectul
i natura lucr rilor aplicate. Factorii de poten are au în general valori reduse, dar
înmul ite cu coeficien ii de bonitare (in conditii naturale), m resc valoarea notelor
de bonitare. Pe baza bonit rii poten ate, se face estimarea produc iilor de
perspectiv , numai pentru lucr rile care determin modific ri substan iale asupra
250
 !
st rii generale de productivitate a terenurilor (însu irile solurilor se modific
puternic) pentru o anumit cultur i care au efect de durat : iriga ia, drenajul de
adîncime, desecarea de suprafa , prevenirea i combaterea eroziunii, combaterea
salinit ii i sodiz rii, afînarea adînc , fertilizarea radical , amendarea calcic
repetat , etc.).
Ghe. Blaga, 2005, arat c poten ialul productiv al terenurilor agricole
amenajate i ameliorate se m re te propor ional cu num rul i tipul lucr rilor de
îmbun t iri funciare. Prin aplicarea lucr rii de prevenire i combaterea a eroziunii
solului, nota de bonitare a crescut la p uni cu 2200kg/ha, la m r cu 1200 kg/ha i
la porumb cu 880 kg/ha.
Cultura Note de bonitare Produc ia (kg/ha) dup bonitare
natural poten at natural poten at
P uni 60 71 12000 14200
M r 44 48 13200 14400
Grâu 43 52 2580 3120
Porumb 42 53 3360 4240
Floarea-soarelui 35 46 1120 1472
Cartof 28 38 12600 17100

24.3. Poten ialul productiv al terenurilor agricole

Multiplicînd nota medie de bonitare cu echivalentul în kg / ha recolt , al

unui punct de bonitare, se evalueaz potan ialul de produc ie a terenului agricol
respectiv.Datorit tehnologiei folosite i poten ialului biologic diferit al soiurilor
cultivate, în timp, echivalentul unui punct de bonitare ( kg/ha), se modific .

24.4.Gruparea terenurilor în func ie de pretabilitatea la diferite

folosin e i amenaj ri

Pentru determinarea posibilit ilor de m rire a capacitatii de produc ie, pe

baza fiec rui indicator tehnologic, s-au separat clase i subclase de terenuri, care
grupeaz terenurile, în func ie de nivelul de intensitate a restric iilor, sau de
necesitatea aplic rii lucr rilor ameliorative: f r restric ii, sau f r necesitatea de
aplicare a lucrarilor ameliorative, i cu restric ii mici, sau cu necesitatea de
aplicare a unor m suri de prevenire, etc.
Separarea claselor i subclaselor se realizeaz prin intermediul a 20 de
indicatori de caracterizare a solurilor i terenurilor: alunec ri i unele forme de
microrelief; panta; media anual a precipita iilor; adîncimea apei freatice;
adîncimea la care apare roca dur ; clase texturale; con inut de schelet; gradul de
descompunere a materiei organice; clase de salinizare; clase de sodizare; volum

251
 !
edafic util; porozitate total ; rezerva de humus; inundabilitate; poluarea solului
etc.
24.4.1. Pretabilitatea

Determin gruparea sau clasificarea terenurilor în clase,subclase i

subdiviziuni. Gruparea terenurilor în clase de pretabilitate pentru diferite folosin e
i amenaj ri se face conform Metodologiei de Elaborare a Studiilor
Pedologice.(I.C.P.A.-1978).
Restriic iile se refer la condi iile existente care diminuieaz recoltele i la
pericolul apari iei prin exploatare, a unor degrad ri cu acelea i efecte. Terenurile
sunt încadrate în 6 clase de pretabilitate la diferite folosin e notate cu cifre
romane, clasa I-a fiind f r nici o restric ie, iar clasa a VI-a cu restric ii extrem de
severe.
Subclasa de pretabilitate este dat de natura limit rii asociate i se noteaz
cu simbolurile corespunz toare factorilor limitativi principali, fiind notate cu litere
mari:(V-volum edafic, A-aciditatea,sau gradul de debazificare T-gradul de tasare,
etc.)
Grupa de pretabilitate. Este dat de intensitatea limit rii i se noteaz cu
cifre arabe.
Subgrupa de pretabilitate se determin prin detalierea elementelor luate în
considerare la nivelurile superioare. (lucr ri speciale executate pentru includerea
în circuitul agricol a unor terenuri aflate în alte folosin e).

Categoriile i clasele de terenuri dup pretabilitatea la diferite folosin e

I.C.P.A.-1978, Instructiuni de lucru pentru bonitarea terenurilor agricole
Clasa de
Caracteristici
teren

A. Terenurile pretabile pentru culturi de cîmp i alte utilizari

Terenuri far limitari semnificative, care pot fi cultivate cu
Clasa I-a
plante adaptate condi iilor climatice, far m suri speciale.
Terenuri cu limitare slab , care reduc gama culturilor agricole,
Clasa a-II-a sau care necesit m suri simple de protec ie a solurilor, în cazul
cultivarii.
Terenuri ce limitari moderate, care reduc gama culturilor
Clasa a-III-a agricole, sau care necesit m suri sau lucr ri speciale de
protec ie, conservare, sau ameliorare a resurselor de sol
Terenuri cu limit ri severe, care reduc gama culturilor agricole,
Clasa a-IV-a sau care necesit m suri speciale de protec ie , conservare, sau
ameliorare a resurselor de sol.

252
 !
24.5. Importan a bonit rii terenurilor agricole

Dup St.Puiu, 1980, valoarea relativ a terenului este dat de lucr rile de
bonitare, astfel încît notele i clasele de bonitare au o semnifica ie ecologic
diferit pentru fiecare cultur .
Punctajul ob inut prin bonitare, este utilizat în stabilirea folosin elor i
culturilor cele mai rentabile. Produc iile ob inute sunt diferen iate în func ie zona
climatic i de însu irile fizico-chimice ale solului, putînd oscila de la o parcel la
alta i chiar în cadrul aceleasi parcele. Lucrarea de bonitare serveste la stabilirea
eficien ei economice la nivel de folosin i cultur , sub raport al produc iei i
retribu iei i la fundamentarea investi iilor tehnologice în agricultur .
Modificarea permanent a tehnologiilor de cultur , a caracteristicilor
solului, a factorilor edafici, a soiurilor i a hibrizilor, fac ca valoarea notelor de
bonitare s se modifice permanent.
Poten area capacita ii actuale a terenurilor, sub raportul nivelului de
produc ie, determin ob inerea unor note de bonitare cu valoare maxim ,
permi înd estimarea produc iilor în condi iile modificarii factorilor care concur la
ob inerea acestor produc ii.
D.Teaci, 1980, arat c produc ia agricol , poate fi exprimat matematic:
Y = N * B * M, în care:
Y – recolta( rezultatul economic final
N – capacitatea de produc ie pentru condi ii naturale ( nota de bonitare).
B – capacitatea biologic ( soiul sau hibridul).
M – munca vie (cantitatea i calitatea).
St. Puiu, 1980, arat c prin prelucrare informatic , se pot ob ine date
pentru urmatoarele situatii:
Note medii de bonitare, pe culturi i categorii de folosin .
Note medii de bonitare poten ate, pe culturi i categorii de folosin .
Suprafe ele, pe categorii de folosin .
Suprafe ele, pe categorii de folosin i condi ii pedoclimatice.
- Suprafe ele, pe categorii de folosin i tipuri i subtipuri de sol.
Suprafe ele, pe categorii de folosin pentru fiecare varietate de sol.
Produc iile medii la hectar estimate pentru diferiti ani, diferite culturi i
necesarul de îngra minte cu categorii de folosin i grupa de
caracterizare tehnologic .
253
 !
Suprafetele, pe clase de bonitare pentru culturi i folosin e.
Lista cu teritorii ecologic omogene (TEO) etc.

Tema nr.1

Profilul de sol, procese pedogenetice i orizonturi caracteristice.

Tema nr.2

Tipuri de sol din zona Moldovei

254
 !
REFERAT NR.1

Lista solurilor din localitatea de domiciliu (sat

comun , etc.)

Not : Pe baza h r ilor solurilor (sc 1: 10.000) elaborate în urma cart rii
complexului agropedologic din comuna de domiciliu, întocmi i o list a unit ilor
de sol identificate pe hart .
Men ion m c studiile pedologice (h r i, caracterizare cadru natural, soluri)
pot fi g site la unit ile agricole din zon , camerele agricole i la oficiile jude ene
de studii pedologice i agrochimice (O.J.S.P.A.).
Oficiile O.J.S.P.A. de in toate studiile pedologice i agrochimice a
teritoriilor comunale din jude .
Aceste oficii se g sesc în ora ul de re edin a fiec rui jude .
Înforma ii suplimentare pot fi cerute la direc iile agricole jude ene i la
oficiile jude ene de consultan agricol (O.J.C.A.).

REFERAT NR.2

Cadrul natural de amplasare a teritoriului

Not : Folosind materialele avute la dispozi ie caracteriza i cadrul natural al

teritoriului de domiciliu. În descrierea cadrului natural se vor preciza formele de
relief (lunci, terase, versan i), re eaua hidrografic (râuri, pârâuri care au cuergere
permanent sau intermitent ), materialul parental, condi iile climatice (temperaturi
medii lunare, anuale, precipita ii medii lunare, anuale), frecven a i intensitatea
vânturilor dominante, vegeta ia (spontan i cultivat ).
Datele referitoare la caracterizarea factorilor naturali sunt prezentate în
studiile pedologice efectuate de O.J.S.P.A.
Datele climatice detaliate se pot procura de la sta iile meteorologice zonale.

REFERAT NR.3

Caracteriza i solurile din parcelele cultivate, pe care le ave i în

folosin

Not : Identifica i pe harta solurilor, unit ile de sol ale parcelelor de inute în
proprietate i prezenta i datele morfologice, fizice i chimice ale acestora.
Men ion m c aceste date sunt parte integrant a studiilor pedologice.
Însu irile morfologice, fizice i chimice ale fiec rei unit i de sol prezentate
pe harta solurilor, se reg sesc în fi a profilului de sol, inclus în studiul pedologic.

255
 !
BIBLIOGRAFIE

1. AVARVAREI I., DAVIDESCU VELICICA, MOCANU R., GOIAN,

CARAMETE C., RUSU M, 1997 - Agrochimie, Ed.Sitech, Craiova.
2. AVARVAREI TEONA 1999 - Agricultur general vol.I, Ed.Ion Ionescu de
la Brad Ia i.
3. BARBU N., 1987 - Geografia solurilor României. Centrul de Multiplicare
Univ. “Al. I. Cuza” Ia i.
4. BUCUR N., LIXANDRU GH., 1997 - Principii fundamentale de tiin a
solului. Edit. Dosoftei, Ia i.
5. BUNESCU I.V., 1980 - Curs de Pedologie. I.A.Dr.Petru Groza - Cluj Napoca
6. CANARACHE A., 1990 - Fizica solurilor agricole, Ed.Ceres, Bucure ti.
7. CÂRSTEA S, 1999 - Legea protec iei, amelior rii i utiliz rii durabile a
solurilor - o cerin urgent în România.
8. CHIRI C., 1955 - Pedologie general , Ed.Agro-Silvic de stat.
9. CONEA ANA, VINTIL IRINA, CANARACHE A.,1977 - Dic ionar de
tiin a solului, Ed. t. i enciclopedic , Bucure ti.
10. CR CIUN C., 2000 - Mineralele argiloase din sol. Implica ii în agricultur .
Ed.G.N.P.Minischool.
11. FLOREA N., 1983 - Profil pedogenetic i profil pedoecologic, rev. St. s. nr.
2, SNRSS, Bucure ti.
12. FLOREA N., 1993 - Pedogeografie cu no iuni de pedologie Sibiu.
13. L C TU U R., 2000 - Mineralogia i chimia solului, Ed.”Univ. Al. I.
Cuza”, Ia i.
14. LIXANDRU GH., .a., 1990 - Agrochimie, Ed. Didactic i Pedagogic ,
Bucure ti.
15. LUPA CU GH., 1998 - Geografia solurilor cu elemente de pedologie
general , Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Ia i.
16. MICL U V., 1991, - Pedologie Ameliorativ i Protec ia mediului.
Ed.Dacia, Cluj.
17. MO OC M., CÂRSTEA C., 1999 - Contribu ii la elaborarea unei abord ri
sistemice privind protec ia i ameliorarea solului, rev. {t. s. nr. 1, vol.
XXXIII, SNRSS, Bucure ti.
18. MUNTEANU I., 1999 - Ra ionalitatea tiin ei solului (Adev r i neadev r
tiin a solului) rev.{t.s. nr.1, vol.XXXIII, S.N.R.S.S. Bucure ti.
19. MUNTEANU I., DUMITRU M., 1998 - Recomand ri privind reconstruc ia
ecologic a solurilor afectate de diferite procese. Monitoringul st rii de
calitate a solurilor din România. vol.II, Bucure ti.
20. NYLE C. BRADY; RAY R. WEIL, 1996 - The nature and proprieties of
soils. New Jersey 07458
21. P UNESCU C., 1975 - Soluri forestiere, Ed.Academiei.
22. PATRICHI MIHAI, 1999 - Pedogeografie cu no iuni de Pedologie Edit.
Funda iei “România de mâine”.
23. ROGOBETE GH., R U DORIN, 1997 - Solurile i ameliorarea lor,
Ed.Marinescu Timi oara.
24. STOICA ELENA, R U C., FLOREA N., 1986 - Metode de analiz
chimic a solului. Red. Propaganda Tehnic agricol ,Bucure ti.
25. TE U C., 1992 - Pedologie general , I.A.Ia i.
26. TE U C., 1994 - Pedologie fascicola I + II, U.A.M.V.Ia i.
27. TE U C., AVARVAREI I., 1990 - Lucr ri practice Pedologie, I.A.Ia i.

256
 !

CUPRINS

Cap. 1 Pedologia - obiect de studiu, evolu ie, legi i metode de cercetare

1.1. Pedologia...........................................................................................1
1.1.1. Obiectul de studiu ......................................................................1
1.1.2. Evolu ia în timp..........................................................................2
1.1.3. Legi în Pedologie .......................................................................3
1.1.4. Metode de cercetare....................................................................5
1.2. Caracteristicile solului .......................................................................6
1.3. Fertilitatea solului ..............................................................................7

Cap. 2 Formarea i alc tuirea componentei minerale a solului ................9

2.1. Alc tuirea chimic , mineralogic i petrografic a litosferei...............10
2.1.1. Compozi ia chimic a litosferei ..................................................10
2.1.2. Compozi ia mineralogic a litosferei ..........................................12
2.1.3. Alc tuirea petrografic a litosferei..............................................12
2.2. Formarea p r ii minerale a solului prin procese fizice, chimice i
biochimice................................................................................................14
2.2.1. Dezagregarea rocilor i a mineralelor............................................................14
2.2.2. Alterarea materiei minerale ........................................................15
2.3. Alc tuirea p r ii minerale a solului: produ ii rezulta i prin dezagregare i
alterare..........................................................................................17
2.3.1. Principalii produ i de dezagregare ..............................................18

Cap. 3 Factorii pedogenetici de solificare...................................................18

Cap. 4 Formarea i alc tuirea p r ii organice a solului ............................21

4.1. Originea i compozi ia resturilor organice din sol ..............................21
4.2. Transformarea materiei organice din sol ............................................23
4.2.1. Principalii produ i de descompunere a resturilor organice ..........25
4.2.2. Formarea i acumularea humusului (humificarea).......................27
4.2.3. Etapele procesului de humificare ................................................28
4.2.4. Importan a microorganismelor în humificare ..............................28
4.2.5. Alc tuirea substan elor humice...................................................30
4.2.6. Principalele tipuri de humus .......................................................42
4.2.7. Principalele însu iri ale substan elor humice...............................47

257
 !
Cap. 5 Profilul pedogenetic i orizonturile solului .....................................55
5.1. Profilul de sol ....................................................................................55
5.2. Orizonturi pedogenetice.....................................................................57
5.2.1. Orizontul A ................................................................................59
5.2.2. Orizontul E.................................................................................62
5.2.3. Orizontul B ................................................................................64
5.2.4. Orizontul C ................................................................................66
5.2.5. Orizonturi organice principale ....................................................67
5.2.6. Orizonturi pedogenetice de asociere ...........................................68
5.2.7. Orizonturi de tranzi ie ................................................................74
5.3.Nota ii pentru caracteristici morfologice secundare ............................... 74
Cap. 6 Procesele de formare a solului ........................................................76
6.1. Procesul de bioacumulare ..................................................................76
6.2. Procesul de argilizare.........................................................................78
6.3. Procese de gleizare i stagnogleizare..................................................79
6.4. Procese de eluviere i iluviere ............................................................81
6.5. Procesul de criptopodzolire................................................................83
6.6. Procesul de andosolizare....................................................................83
6.7. Procesul de salinizare.........................................................................83
6.8. Procesul de sodizare sau alcalizare.....................................................85
6.9. Procesele vermice ..............................................................................86
6.10. Procesele vertice ..............................................................................86

Cap.7 Principalele propriet i chimice ale solului .....................................87

7.1. Solu ia solului. Considera ii generale .................................................87
7.1.2. Leg tura dintre solu ia solului i faza solid ...............................90
7.1.3. Compozi ia chimic a solu iei solului .........................................91
7.2. Reac ia solului ...................................................................................95
7.2.1. Considera ii generale..................................................................95
7.2.2. No iunea de pH ..........................................................................97

Cap. 8 Propriet ile fizice, hidrofizice, de aera ie i termice ale solului ...101

8.1. Sisteme de frac iuni granulometrice ...................................................103

8.1.1. Caracterizarea solurilor dup textur ..........................................104

258
 !
8.2. Structura solului.................................................................................106
8.2.1. Principalele tipuri de structur ....................................................106
8.3. Densitatea solului (D) ........................................................................108
8.4. Densitatea aparent (Da)....................................................................108
8.5. Porozitatea solului ............................................................................109
Propriet i fizico-mecanice ale solului ......................................................109
8.6. Coeziunea solului ..............................................................................109
8.7. Aderen a solului.................................................................................110
8.8. Plasticitatea solului ...........................................................................111
8.9. Consisten a solului.............................................................................111
8.10. Contrac ia i gonflarea solului..........................................................112
8.11. Rezisten a la arat .............................................................................113
Propriet i hidrofizice ...............................................................................114
8.12. Apa din sol .....................................................................................114
8.12.1. For ele de re inere a apei în sol .................................................115
8.12.2. For a gravita ional ...................................................................115
8.12.3. For ele capilare.........................................................................115
8.12.4. For ele de absorb ie sau de sorb ie ............................................116
8.12.5. For ele determinate de tensiunea vaporilor de ap .....................116
8.12.6. For ele de sugere a r d cinilo plantelor.....................................116
8.12.7. For ele osmotice .......................................................................116
8.12.8. For ele hidrostatice...................................................................117
8.13 Indicii hidrofizici ai solului..............................................................117
8.13.1. Coeficientul de higroscopicitate ................................................117
8.13.2. Coeficientul de ofilire ...............................................................117
8.13.3.Capacitatea de ap în câmp ........................................................118
8.13.4. Capacitatea de ap util .............................................................118
8.13.5. Capacitatea total pentru ap .....................................................118
8.13.6. Regimul hidric al solului...........................................................118
8.14. Aerul solului (regimul de aer al solului) ...........................................120
8.14.1. Compozi ia aerului din sol........................................................120
8.14.2. Volumul de aer al solului..........................................................121
8.14.3. Aera ia solului ..........................................................................122
8.15.Temperatura solului ..........................................................................124

259
 !
8.15.1. Surse de energie caloric ..........................................................124
8.15.2. C ile de pierdere a energiei calorice .........................................124
8.15.3. Propriet ile termice ale solului ................................................125

Cap. 9 Propriet i morfologice ...................................................................128

9.1. Culoarea solului.................................................................................128
9.1.1. Aprecierea i semnifica ia culorii solului ....................................129
9.2. Neoforma iile solului .........................................................................130

Cap. 10 Biocenoza. Organismele solului ....................................................132

10.1. Introducere ......................................................................................132
10.2. Microflora solului. Sistematica, r spîndirea i modul de via ..........132
10.2.1. Bacteriile..................................................................................132
10.2.2. Ciupercile.................................................................................132
10.2.3. Algele ......................................................................................133
10.2.4. Lichenii ....................................................................................133
10.2.5. Enzime .....................................................................................133
10.2.6. Datele cantitative referitoare la num rul, biomasa i activitatea
diferitelor tipuri de microorganisme..........................................134
10.3. Fauna solului ...................................................................................134
10.3.1. Terminologia utilizat în clasificarea faunei edafice .................135
10.3.2. R spîndirea regional a organismelor din sol............................136

Cap. 11 Solurile României ..........................................................................137

11.1. Clasificarea solurilor României........................................................137
11.1.1. Structura sistemului român de taxonomie a solurilor (SRTS) i
nomenclatura .......................................................................................137
11.1.2. Modofic ri ale Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS -
2003) fa de Sistemulde Clasificare a Solurilor (SRCS 1980).................140

Cap. 12 Clasa Cernisoluri (CER.) ..............................................................143

12.1. Kastanoziom (Kz)............................................................................144
12.2. Cernoziom (Cz) ...............................................................................147
12.2.1. Cernoziom tipic (Cz ti) .............................................................148
12.2.2. Cernoziom cambic (CZ cb).......................................................151
12.2.3. Cernoziom argic (CZ ar)...........................................................153
12.3. Faeoziom (FZ) .................................................................................156
260
 !
12.3.1. Faeoziom greic (FZ gr).............................................................159
12.4. Rendzina (Rz)..................................................................................161

Cap. 13 Clasa Luvisoluri (LUV ) ................................................................164

13.1. Preluvosol (El).................................................................................164
13.2. Luvosol (Lv)....................................................................................166
13.3. Planosol (Pl) ....................................................................................170
13.4. Alosol (Al).......................................................................................172

Cap. 14 Clasa Pelisoluri(PEL) ....................................................................176

14.1. Pelosol (Pe) .....................................................................................176
14.2. Vertosol (Vs) ...................................................................................178

Cap. 15 Clasa Andisoluri (AND) ................................................................181

15.1. Andosol (An)...................................................................................182

Cap. 16 Clasa Cambisoluri(CAM) .............................................................184

16.1. Eutricambosol (Ec) ..........................................................................185
16.2. Districambosol (Dc).........................................................................188

Cap. 17 Clasa Umbrisoluri(UMB)..............................................................190

17.1. Nigrosol (NS) ..................................................................................191
17.2. Humosiosol (Hs)..............................................................................193

Cap. 18 Clasa Spodosoluri(SPO) ................................................................196

18.1. Prepodzol (Ep).................................................................................196
18.2. Podzol (Pb)......................................................................................198
18.3. Criptopodzol (Cp)............................................................................201

Cap. 19 Clasa Antrisoluri (ANT)................................................................203

19.1. Erodosol (Er) ...................................................................................203
19.2. Antrosol (At) ...................................................................................209

Cap. 20 Clasa Hidrisoluri (HID) ................................................................212

20.1. Gleiosol (Cg) ...................................................................................212
20.2. Stagnosol (Sg) .................................................................................215
20.3. Limnosol (Lm).................................................................................218

Cap. 21 Clasa Salsodisoluri (SAL) .............................................................220

21.1. Solonceac (Sc) .................................................................................220
21.2. Solone (Sn).....................................................................................224
261
 !
Cap. 22 Clasa Histisoluri (HIS) ..................................................................228
22.1. Histosol (Tb)....................................................................................228
22.2. Foliosol (Fs) ....................................................................................232

Cap. 23 Clasa Protisoluri (PRO) ................................................................233

23.1. Litosol (Ls) ......................................................................................233
23.2. Regosol (Rs) ....................................................................................235
23.3.Psamosol (Ps) ...................................................................................237
23.4. Aluviosol (As) .................................................................................240
23.5. Entiantrosol (Et) ..............................................................................242

Cap. 24 Cartarea i bonitarea solurilor .....................................................245

24.1. Cartarea solului................................................................................245
24.1.1. Importanta practic a cartarii solului.........................................248
24.2. Bonitarea solurilor ...........................................................................248
24.2.1. Indicatorii de bonitare...............................................................249
24.2.2. Poten area notelor de bonitare prin aplicarea lucr rilor de
îmbun t iri funciare i a tehnologiilor ameliorative......................................250
24.3. Poten ialul productiv al terenurilor agricole .......................................251
24.4.Gruparea terenurilor în func ie de pretabilitatea la diferite folosin e i
amenaj ri..................................................................................251
24.4.1. Pretabilitatea ............................................................................252
24.5. Importan a bonit rii terenurilor agricole...........................................253

262