PLANETA PĂMÂNT 9

Translatia continentelor
Chiar din primele hărli ale
Americii s-a putut observa
asemânarea uluitoare dintre
lărmul lumii Noi şi cel al Lumii
Vechi. Această asemănare a
ridicat întrebarea firească:
este posibil ca aceste
continente îndepărtate să fi
fost cîndva unite?
a mijlocul anilor 1800 cercetătorii au

L rnceput să adună fosile (urme ale

formelor de viată preistorice) din rocile de
stîncă ale continentelor îndepărtate între ele . La
începutul anilor 1900, geologul american Frank
B . Taylor a sugerat că continentele s-ar fi putut
îndepărta între ele . El a presupus că translatia
continentelor a creat presiunile laterale ce au
provocat aparitia lanturilor muntoase.

Teoriile Iui Wegener

Independent de observatiile lui Taylor, meteo-
rologul, geofizicianul şi astronomul german
Alfred Wegener, a făcut cercetări în scopul de-
tenninării schimbărilor climatorice de-a lungul
istoriei Pămîntului . El a căutat cheia misterelor
prin studierea fosililelor, A găsit spre exemplu,
fosile ale unor plante tropicale sub stratul de
zăpadă şi gheată din Groenlanda, iar alte sem-
ne rămase în roci indică faptul că o parte a
Africii de Sud şi din partea tropicală a Americii
de Sud cîndva au fost acoperite cu gheată .
Wegener a dat răspunsul la aceste întrebări
în cartea lui intitulată "Die Enstehung der
Kontinente und Ozeane" (Originea
Continentelor şi a Oceanelor, 1915) . Ipoteza lui
era că pe vremea cînd avea plante tropicale,
Groenlanda se situa undeva în jurul
Ecuatorului . Suprafeţele întinse ale Africii şi
Americii de Sud trebuiau să se situeze undeva
în jurul Polului Sudic, cînd erau acoperite cu
gheată . Cu alte cuvinte, continentele s-au
deplasat din pozitia lor anterioară .
Teoria translaţiei continentelor a fost în
general acceptată pînă în anii cincizeci-şaizeci .

TECTONICA PLACILOR
Potrivit teoriei
Groapă oceanică Creastă oceanică
Ocean plăcilor tectonice,
Continent
Insulă Continent Platformă continentele se află in
vulcanică tontine ntală mişcare pe spatele
unor crustali. Această
teorie explică şi sursa
cutremurelor sau
dezvoltarea speciilor 0 Dislocatia de
de animale pe diferite ruptură Sf . Andrei
continente. din California este
Taluz continental linia de demarcatie
dintre două plăci.
Volcan subacvatic
Cutremurele sunt
Plăci in curs de apropiere Plăci în curs de îndepărtare generate de mişcări
tectonice .
19


a TRANSLATIA CONTINENTELOR

Între timp însă, s-au acumulat atîtea dovezi,

încît teoria n-a mai putut fi ignorată . S-a creat
un termen nou pentru descrierea fenomenului :
tectonica plăcilor . Potrivit acestei teorii,
continentele se află în mi5care continuă, cu o
viteză de deplasare între ele de 1-10 cm pe an,
pe plăcile întinse care formează scoarta terestră .
Acceptarea teoriei mişcărilor tectonice a deschis
o nouă eră în studiul Pămîntului .

Puzzle de continente
Primele teorii asupra mişcării continentelor s-au
bazat pe similitudinile tărmurilor continentelor,
ale Americii de Sud şi Nord, respectiv ale Africii
şi Europei .
Adevăratele granite dintre continente nu
sunt tărmurile . În junil fiecărui continent se lelor au adus dovezi noi în sprijinul teoriei 0 Din spatiu se
întinde o regiune numită platformă translaţiei continentelor. Wegener a ştiut spre e- vede America de
continentală sau şelf, care este acoperită cu apă xemplu, că în trecut au existat mai multe epoci Nord şi o parte din
de mică adîncime şi face parte din continent . glaciare . Cînd clima Pămîntului se răceşte, Africa (stînga - sus),
Marginea adevărată a continentelor este la suprafeţele de gheaţă ce acoperă astăzi Antarc- o mare parte din
taluzul continental care coboară vertiginos pînă tica şi Groenlanda se extind . Gheata se depla- Africa si Antarctica
la fundul oceanelor . Dacă desenăm conturul sează spre exterior sub acţiunea forţei gravi- (dreapta - sus).
platformelor continentale, la o adîncime de tationale, iar rocile îngheţate în stratul de ghea-
circa 1000 m, atunci din modelarea formelor cu tă ară solul lăsînd brazde pe teren . Gheaţa 0 Această hartă
ajutorul calculatorului se distinge o transportă si straturi formate din sfărîmături de arată modul de co-
corespondenţă si mai putemică a continentelor . roci numite morenă, din care se formează rocile apartenentA ale
Studiul rocilor, a structurilor de roci şi a fosi- de tilită . Americii si Africii.

PLIOCEN MIOCEN OLIGOCEN EOCEN PALEOGEN

cd R R A
ma. = milioane de ani N E r E N E en E Ln E Ln E %0 E

Lumea astăzi: supra- Cu 50 milioane de

fata aparent nemişca- ani in urmă: Australia
oc'
tă este de fapt într-o era lîngă Antarctica, i
schimbare continuă . iar India se mişca ~G< A
Se observă la prima către nord si s-a
vedere asemănarea ciocnit cu Asia. -ZCI
dintre coasta estică şi Oceanul Atlantic nu a
cea vestică ale AuSTf,t,qL/p
crescut mai mutt cu
Oceanului Atlantic. 10 cm anual.
20
ANTARCTICA
 PLANETA PAMÂNT 9

Wegener împreună cu un geolog sud- 0 Imagine aeriană

african, Du Toit, au găsit multe brazde şi a minei sud-austali-
depuneri de tilită pe continentele sudice : ene Iron-Knob .
America de Sud, Africa, Antarctica, Australia Asemănările dintr
şi India . Se crede că acestea s-au format în structurile de roc
epoca carbonului superior şi permianul reprezintă punctul
timpuriu . Aceste suprafete au fost probabil de pornire în
prizonierele unei ere glaciare în acelaşi timp, căutarea
acum circa 300 de milioane de ani . Aceasta zăcămintelor
dovedeşte că continentele sudice erau unite minerale. Avînd in
la începutul acestei ere glaciare . vedere că Australia
a fost cîndva unită
Structuri de roci cu Antarctica, se
Structurile de roci prezintă dovezi noi asupra presupune că sub
translatiei continentale . Rocile din Africa de gheturile Antarcticii
Nord în regiunea Saharei în mare parte sunt se află roci asemă-
foarte vechi . Acestea au circa 2 miliarde de nătoare cu cele din
ani, dar pe lîngă ele sunt lanluri de roci mai sudul Australiei .
tinere care nu depăşesc vîrsta de 550
milioane de ani . Linia de demarcatie între ele utilizată în căutarea resursclor minerale . tectonicii plăcilor . Cînd din rocile topite se
este clară ; aceasta este în Oceanul Atlantic Dacă, spre exemplu, se găsesc zăcăminte de formează roci noi, atunci minereurile cu
lîngă capitala Ghanei, Accra . ţitei în platforma continentală a Africii conlinut de fier se magnetizează . La
Această linie se poate observa şi pe partea Centrale, atunci sunt şanse să se găsească şi solidificarea rocilor cîmpul magnetic propriu
cealaltă a oceanului, în jurul oraşului Sao în zona xărmului Americii de Sud, în al rocilor se orientează în directia cîmpului
Paolo, Brazilia . Acest loc coincide cu cel apropierea locului unde cîndva cele două s- magnetic al Pămîntului, indicînd astfel cîmpul
presupus de geologi şi astfel s-a adus o au despărţit . magnetic al Pămîntului din acea vreme .
dovadă nouă în sprijinul teoriei . Paleomagnetismul - "magnetismul stră- Aceste particule magnetice la solidificare se
Asemănarea între structurile de roci este vechi" - aduce un argument nou în favoarea fixează în roci şi cîmpul magnetic terestru nu

ACIC IURASIC TRIASI<

0 M cp
C

Marshall Cavendish
ln urmă cu 100 de Cu 170 de milioane de
milioane de ani: ani in urmă: Pămîntul
A
India se afla între q era format dintr-un
Africa şi Antartica. singur continent
Cele trei continente, gigant: Pangeea. Din
împreună cu
America de Sud 5i
Australia au format
Marea Tethys, care
separa Eurasia de
Africa, s-a format
9 Ir
s
Marea Mediterană. 9
Gondwana.

r 21 2
9 TRANSLATIA CONTINENTELOR

le mai poate devia ulterior . Cu ajutorul
particulelor magnetice găsite in roci se poate
determina directia cîmpului magnetic terestru
din epoca respectivă .
Dovezi din adîncul mărilor
Cercetătorii au efectuat măsurători asupra
vîrstei rocilor de pe fundul oceanelor prin
metoda radioactivă şi au determinat că
acestea au cel mult 200 milioane de ani, pe
cînd cele mai vechi roci cunoscute au vîrsta
de circa 3,8 miliarde de ani. În concluzie :
oceanele sunt regiuni relativ noi .
Din topologia electronică a fundului mării
s-au descoperit formaliuni interesante, spre
exemplu lanluri muntoase lungi, numite
creste oceanice . În aceste locuri sunt
frecvente cutremurele şi activitătţile vulcanice .
În apropierea acestor zone s-au găsit cele mai
tinere roci suboceanice . Geologii sunt
convinşi că rocile noi se generează la mijlocul
crestelor oceanice din cauza îndepărtării
plăcilor tectonice . La fel s-a dovedit că vîrsta
rocilor creşte treptat pe măsură ce ne
îndepărtăm de mijlocul crestei .
Cele patru continente
Cercetătorii au realizat faptul Ca fata
Pămîntului este in continuă schimbare . Un
călător astral, cu 400 de milioane în urmă ar
fi văzut doar patru continente . Unul făcea
parte din actuala Americă de Nord şi altul din
Europa de a zi . AI treilea, numit de geologi
Angara, face parte din Asia de a zi . AI patrulea
era continentul sudic, din care făceau parte
toate continentele sudice de azi . Geologii au
denumit acest continent Gondwana .
Mişcările tectonice au presat treptat placa
nord-americană şi cea europeană . Sub
această presiune, masele de pămînt s-au
ridicat şi au format un lanţ imens de munli
încreţiţi . Muntii Appalache din America de
Nord, munţii estici din Groenlanda, munţii
vestici ai Irlandei şi Scotiei, respectiv munţii
Norvegiei şi Suediei fa c parte din acesta .
Continentul nou a fost denumit Euramerica .
Destrămarea continentului
Pangaea
Cu circa 275 milioane de ani in urmă,
Euramerica s-a ciocnit cu Angara şi între ele s-
au format prin încrelire Munţii Ural . Cele trei
plăci au format împreună un continent imens 01
numit Laurasia . Acesta din urmă şi Gondwana
erau separate prin marea străveche Thethys,
dar ulterior acestea au ajuns m contact şi au
format un singur continent imens, Pangaea .
În ultimii 180 milioane de ani, Pangaea s-a
destrămat, iar continentele actuale au ajuns la
locul lor actual prin mişcarea plăcilor tectonice
şi astfel au luat naştere marile oceane . Plăcile
sunt în continuă mişcare şi astăzi, iar oamenii
de ştiinţă pot face speculaţii despre cum va
arăta Pămîntul in viitor . Dacă referinla este
vîrsta Pămîntului, atunci harta lumii este doar
un cadru din filmul evoluţiei Pămîntului .

0 Fosilele 0 Fosilele reptilei

Lystosaurusului, de apă dulce, Meso-
care a trăit cîndva saurus,se găsesc
în Africa şi Asia, atît in Africa cît şi în
s-au găsit şi în Brazilia, deşi este
Antarctica ; aceasta prea putin probabil
dovedeşte existen- că ar fi putut traver-
ta Gondwanei . sa Atlanticul înot .
4
Lystrosaurus
JURA TRIASIC PERM
M ,p Ln ro
rn
C r E

le-o
EURASIA
No

P 0
a
ZONELE DE APARITIE A n
VESTIGIILOR ARHEOLOGIE INDIA
V AFRICA 0
Bancuri de corali Z
G
n
Lystrosaurus 9~ ECUATOR

0 Ferigi

O Mesosaurus
.1
Întinderea ghetarilor din
perioada carbonului

Pe un atlas actual
se pot marca exact 0
locurile unde s-au
găsit dovezi
zoologice sau de
activităti glaciare .
După anumiti
savanti, continentele
erau legate între ele
prin trecători - limbi
de pămînt, prin care
animalele s-au putut
răspîndi în toate 0 Translatia continentelor explică aparitia
directiile şi aceste surprinzătoare a unor fosile din perioada
"poduri" nu puteau cretacică găsite pe versantii muntilor.
să dispară fără
urmă.
22 mai vezi Planeta Pământ 18 - VULCANII