ANIMALE $1 PLANTE

Ochi si urechi 7

O bufni(d care vâneazd îşi per- 0 Bufnita este un

vânator cu auşmant
cepe mediul sub forma de sem- putini . Doi ochi
nale sonore şi luminoase recep- orienta%i spre înainte
sunt esen~iali pentru
lionate de ocbii Şi urechile vănătoare, deoarece
fiecare vede acelaşi
sale. Şoarecele se bazează mai subject dintr-un
mult pe sim#ul mirosului Şi unghi u*or diferit.
Prin puterea de pre-
simlul tactil pentru a gâsi bra- lucrare a creierului,
n4 dar şi el are nevoie de ocbi acesta este transfor-
mat într-o imagine
şi de urecbi - cbiar şi numai tridimensională, per-
mi>Gând bufnitei să
pentru a scăpa de bufni#ă. aprecieze distantele
şi să-5i cronometre-
p roape toate animalele reacţioneaze la ze atacul . Majorita-
sunet şi la lumină . 0 simple râmă se tea celorlaltor pră-
Aretrage la zgomotul patiilOr drişmanului dătoare se bucură
şi va reacţiona la lumină ascunzându-sc in de acelaşi avantaj .
întunericul păm mtului . Totuşi râma nu are
mijloace pentru a recunoaste informaţiile ofe- o Sepia are ochi
rite cle sunet şi de lumină pentru a căpăta o foarte marl raportat
impresie clară despre mediul său . Pentru a la corpul său . Fiecare
face acest lucru, un animal are nevoie de or- ochi contine o lentilă
gane de simţ speciale pentru a dcsluşi undele aproape sferică de
sonore şi a înregistra componentele unei ima- gelatină trans-
gini vizuale . Are nevoie de ochi şi de urechi . parentă care
Sunetele se nasc ca vihraţii ale materialelor proiectează o
solide, care generează modele cle unde in aer z imagine pe o retină
sau în apă care stint percepute ca ,unetu . curbată .

0 Liliecii "văd" pe
întuneric folosind
ecolocatia . Ei produc
impulsuri sonore de
înaltă frecventă, care
formează un con de
sunet . Atunci când
impulsurile ating un
object, un ecou se
reflectă înapoi până
la liliac . Sunetele de
înaltă frecventă sunt
deosebit de bune
pentru detectarea
insectelor zbură-
toare mici cu care se
hrănesc majoritatea
liliecilor .

I nele animale nu aud în srnsul normal
al cuvîntului, dar reacţione Zi direct la vibra-
ţia suprateţelor solidc . I)e exemplu . şarpelc
nu are timpane : părţile interne ale urechilor
sale sunt legate de osul f ilcii s;de, cure perce-
pe vibrtţiile de la nivelul solului . Acest sistem
este ideal pentru detectarea semnalelor de
frecvenţă joasi precum paşii sau alergarea .
dar ,parent este surd Lt strjgătclc şi fIuieretu-
rile cle frecvenţă înaltă . Animalele cu urechi
com enţionale nu trebuie se men(ine contac-
tul direct cu o suprafaţă cihratoa rc . pentru c .i
urechile lor reacţionează la varialiile minus-
cule ale presiunii aerului - undele sonore -
generate de vihrtţii .
Trasmisia undelor sonore
I ndele ,sonore determina innarea în vibratic a
tinip nelor . jar acute sihraţii stint transpor-
tate printr-un tu1 raisucit, umplut cu Iichid,
numit cohlee . Aceasta este căptuşită cu celule
senzorialc care detectarea vihraţiile şi Ie tran,s-
hcrmă în semnale electrice pentru a fi prelu-
crate în creier . Celulele senzoriale djspuse
de -a lungul cohleei sunt acordate fiecare pen-
tru o anumită frecvenţă . Acest lucru permite
multor animale să recunoască sunetele carac-
teristice ale potenţialei prăzi (sari per(2chi), şi
zgomotele care le avertizeazâ cle pericole .
Tonuri înalte si joase
Gama de tonuri auzite este cea mai largă la
namifere şi la paisări, dar reactia la tonuri
foane înalte sau tonuri foarte joase variază de
la o specie la alta şi este strâns legată cle
mărime şi clc capacitatea vocahI . Balena poate
atât să produca Cat şi să audă sunete de frec-
venţe extrem de joase, pe care le foloseşte la
comunicarea pe distanţe enorm cle mari . Lilia-

489
128 OCHI $1 URECHI
cul, pe cie altă parte, nu aude sunetele joase
dar transmite şi percepe frecvenţele foarte
înalte pe care le foloseşte în ecolocatie .
tiIulte alte animale, precum reptilele şi am-
fibienii, percep o gamă foarte limitată de to-
nuri : de exempla, Lirechile broaştelor sunt
adaptate pentru a reacţiona la chemările de
împerechere ale altor broaşte şi sunt surde la
sunetele din afara gamei respective .
lmagini de lumina
Capacitatea vizuală a animalelor este la fel de
variabilă . Unele animale sunt oarbe, altele văd
detalii foarte mici pe distante foarte mari ; Line-
le v2-id în culori, altele nu ; uncle reacţionează
la culori care nu există pentru alte specii ; une-
le văd pe întuneric . Total depinde de ochi .
Ochii cei mai simpli sunt ceva mai mult
decât nişte detectori de lumină : cavităti căptu-
şite cu celule fotosensihile . În cazul unor vier-
mi, deschiderea cavităţii este redusă la o des-
chizătură mică ce functionează ca şi gaura
unei camere obscure, proiectănd o imagine
pe căptuşeala sensihihi a cavităţii, sau retină .
Din nefericire, deschizătura nu poate fi
destul de mica pentru a proiecta o imagine
detaliată, deoarece nu ar permite pătrunderea
unei cantit ţi destul de mari de lumină ; ca
rezultat, asemenea ochi detectează dour mod-
ele grosiere de lumină şi întuneric, şi umbrele
amenintătoare ale potentialilor agresori .
49 0
Ochii mai sofisticaţi adună lumina care tre-
ce printr -o cleschizătură largă şi o focalizează
pe retină folosind lentile sau oglinzi . Ochiul
peştelui sau sepiei, de exemplu, ccmstă dintr-o
lentilă aproape sferică cle gelatină transparentă
care proiectează imaginea asupra unei refine
în forma de hol . Cu cat lentila este mai mare,
cu atât va aduna mai multă lumină ; sepia uria-
şă - care vânează în lumina slabi a oceanelor
adânci - are cel mai mare ochi clin lumea ani-
mală, cu diametrul de până la 40 cm . Mamife-
rele care vânează noaptea au si ele ochi foarte
mari : de exemplu, ochii imenşi ai makiului
vestic nocturn clin Asia de sud-est cântăresc
fiecare puţin mai mult decât creierul siu .
Detalii si culori
Calitatea imaginii acestui ochi unicameral de -
pinde de mărimea lentilei şi de clensitatea
celulelor receptoare din retină . Fiecare celulă
înregistrează intensitatea unei singur punct lu-
minos - asemănător cu granola de pe o buca-
tă de film fotografic - şi cu cât sunt mai minte
celule, cu atât " granulatia" va fi mai fină şi
imaginea va fi mai detaliată . Detaliile sunt vi-
tale pentru animalele care vânează hazlindu-se
pe veclere : zona centrală, cea mai sensibihi . a
retinei unui şoim are aproximativ un milion cle
celule receptoare pe milimetru pătrat .
Uncle celule receptoare - conurile - ';Lint
sensihile la culoare . Altele - hastonaşele - nu
0 Fenecul are
urechi enorme, cu
ureche mijlocie mă-
rită, care îi conferă
un auz foarte ascu-
tit . Folosindu-şi ure-
chile îş1 poate con-
trola temperatura .
0 Osul fălcii
şarpelui este legat la
părtile interne ale
urechilor . El "aude"
folosindu-si falca
pentru a percepe
vibratiile .
Ochiul compus al
unei insecte poate să
perceapă culori ale
spectrului care sunt
invizibile pentru
ochii omului .
mai vezi
pot desluşi culorile dar sunt mai eficiente in
lumina slabă . Ochii multor animale nocturne
au retine ce constau în principal din bastona-
şe pentru 0 maxima eficienţă în întuneric de
exemplu, pisica nu vede în culori aici ziua
\'ederea în culori este rară printre mamifere .
dar pare univeisală la păsările diurne .
Animalele care percep culorile ,Lint diferite
prin gama clu culori pe care le pot vedea . Cu -
loarea este determinata de ltin ,-, iiiie , t du Linda
a luminii : lumina roşie se află la extrema de
Linda lungă a spectrului, iar lumina violetă la
extrema cle undă scurtă . Pentru oameni, aces-
te culori marchează limitele spectrului vizibil,
car uncle animale văd dincolo cle aceste limi-
te . Un astfel cle animal este şarpele cu clopo-
ţei, care "vede - razele infraroşii cle undă lungă
emise de prada sa cu sânge cald graţie unor
gropi senzoriale speciale aflate sub ochi . La
cealaltă extremă, multe insecte precum albine-
le şi fluturii sunt sensibile la tipuri de lumină
ultravioletă de undă scurtă reflectate de flori .
Ochiuk insectelor mature diferă de ochii ma-
jorităţii celorlalte animale . Fiecare ochi constă
dintr-un număr foarte mare die unit ti miciî
fiecare cu propria sa lentilă mica . Lentilele sunt
dispuse într-un aranjament asemănător cu
fagurele de miere, pe toată suprafata ochiului,
şi fiecare focalizează lumina pe propriul său
grup mic de celule senzoriale . Asemenea ochi
- compuşi" par mai puţin eficienţi decât ochii
tormaţi dintn-o singură Linitate ai altor animale,
iar insectele care vânează bazându-se pe cede-
re au dezvoltat ochi mari pentru a compensa
acest lucru : cei ai lihelulei, de exemplu, au câte
_30 .000 de lentile şi acoperă cea mai mare parte
a capului vietăţii . Legile fizicii arată că aseme-
nea ochi nu pot fi niciodată la fel die eficienţi
ca ochii şoimului, totuşi ei au avantaje pe care
nici nu ni le putem imagina .
Animale şi plante 116 - SIMŢURILE