Ochiul

Ochiul este probabil cel mai interesant din toate

instrumentele optice. Ochiul este remarcabil pentru
modul in care formeaza imaginea dar si pentru boga-
tia, detaliul si culorile pe care le poate detecta.

Figura 1 arata anatomia de baza a ochiului.

Corneea si cristalinul formeaza un sistem care impre-
una actioneaza ca o singura lentila subtire. Pentru o
vedere clara, o
imagine reala tre-
buie sa fie proiec-
tata pe retina, care
e sensibila la lu-
mina. Centrul imag-
inii cade pe fovee
care are cea mai
buna densitate a re-
ceptorilor de lumina
si cea mai buna
acuratete in campul
vizual.

Deschiderea catre intrerior o reprezinta pupila care

este responsabila de controlarea cantitatii de lumina
care intra in ochi. Irisul este cel care face acest lucru
prin micsorarea sau marirea pupilei.
Pupila permite ochiului sa detecteze intensitatea lu-
minii de la cea mai mica la de 10 la puterea a 10-a mai
mare.

Ochii nostri realizeaza un numar mare de functii, cum

ar fi sa simta directia, miscarea, culori sofisticate si
distanta. Procesarea imaginilor se face cu ajutorul
nervului optic care face legatura intre retina si creier.

II. Acomodarea ochiului

Puterea cristalinului unui ochi este adaptabila ast-

fel incat sa produca o imagine pe retina pentru obiecte
aflate la diferite distante.

Imaginea trebuie sa cada precis pe retina pentru a

produce o vedere clara. Ochiul reuseste sa faca asta
asta prin schimbarea puterii ( si a distantei focale )
cristalinului astfel incat sa se adapteze la diverse dis-
tante. Procesul prin care ochiul isi adapteaza distanta
focala se numeste acomodare.

Figura 2 arata cum ochiul se adapteaza la diverse

distante.
Lentila (cristalinul) trebuie sa fie mai puternica pentru
vederea la apropiere decat pentru vederea la distanta.
Pentru a fi mai puternica, lentila devine mai groasa cu
ajutorul muschilor ciliari din jurul ei.
Ochiul este cel mai relaxat atunci cand vede obiecte
la distanta.

• Ochiul produce o imagine reala pe retina prin

adaptarea distantei focale si puterii sale in cadrul unui
proces numit acomodare.
• Pentru vederea apropiata, ochiul este acomodat
pe deplin si are o mare putere, in timp ce pentru ved-
erea la distanta ochiul este relaxat si are o putere
mica.
• Pierderea abilitatii de acomodare o data cu
varsta se numeste presbiopia, care este corectata prin
purtarea de lentile convergente care adauga putere
pentru vederea la apropiere.