Versuri Tudor Arghezi - Vant de toamna

E pardosita lumea cu lumina,

Ca o biserica de fum si de rasina,
Si oamenii, de ceruri beti,
Se leagana-n stihare de profeti.
Rece, fragila, noua, virginala,
Lumina duce omenirea-n poala,
Si pipaitu-i neted, de atlaz,
Pune gateli la suflet si grumaz.
Pietrisul rosu, boabe, al gradinii,
Ii sunt, batuti si risipiti, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
In care frunzele s-au ingropat.
Din invierea sufletului, de izvor,
Beau caprele-amintirilor,
Si-n fluierul de sticla al cintizii
Se joaca matele cu iezii.
Deosebesti chemarea pruncului in vant
Cantata de o voce din pamant.
Nascut in mine, pruncul, ramane-n mine prune
Si sorcova luminii in brate i-o arunc.