CURS 1

Noţiuni generale despre fundaţii. Clasificare, materiale. Etapele

proiectării şi executării fundaţiilor. Criterii de alegere a adâncimii
de fundare.

Noţiuni generale

Construcţiile reprezintă un ansamblu de elemente rigide, sprijinit pe scoarţa terestră,

alcătuit astfel încât sub acţiunea unor încărcări statice şi dinamice să prezinte suficient timp
un nivel de rezistenţă şi stabilitate definite şi acceptate.
In zona de sprijin din teren în care se resimte influenţa unei construcţii, se produce o
stare de eforturi şi deformaţii ale acestuia, iar fenomenele rezultate pot influenţa la rândul
lor construcţia respectivă. Acesta este definit ca teren de fundare şi se constituie din
volumul de rocă sau pământ aflat în zona de influenţă a încărcărilor transmise de fundaţii.
Fundaţiile reprezintă partea inferioară a unei construcţii şi alcătuiesc ansamblul
elementelor structurale care transmit încărcările aferente întregii construcţii la terenul de
fundare.

1.1. Clasificarea fundaţiilor

1.1.1 Construcţiile sunt definite prin sistemul structural al acestora care, în funcţie de
materialele folosite şi de dispunerea acestora spaţiu poate fi format din pereţi structurali din
zidărie sau beton armat, cadre din beton armat sau metalice sau sisteme mixte rezultate
din combinarea a două sau mai multe tipuri de elemente verticale şi orizontale (planşee).
Preluarea şi conducerea la terenul de fundare a eforturilor rezultate din elementele
constitutive ale structurii de rezistenţă se face prin intermediul infrastructurii construcţiei,
alcătuită din substructuri şi fundaţii.
Substructura este zona poziţionată între suprastructură şi fundaţii şi este alcătuită din
elemente structurale verticale şi orizontale cu dimensiuni şi caracteristici mecanice
majorate faţă de cele ale structurii, astfel încât să asigure capacitaţi de rigiditate si de
rezistentă majorate.
Fundaţiile reprezintă ansamblul elementelor structurale care transmit
încărcările la terenul de fundare şi care vin în contact direct cu acesta.

1.1.2. Clasificare

a) După alcătuire şi formă:

- fundaţii continue sub ziduri sau sub pereţii substructurii;
- fundaţii izolate sub stâlpi;
- grupuri de fundaţii continue sub stâlpi;
- radier general, care sunt planşee inversate pe care reazemă structurile din stâlpi sau
pereţi sau structurile rigide.
b) După materialele utilizate:

1
 - fundaţii din beton armat;
- fundaţii din beton simplu;
- zidărie de piatră (mai pot fi utilizate fundaţii din zidărie de cărămidă
din pământ armat, sau din lemn la construcţiile provizorii sau cu
destinaţie temporară);
c) După adâncimea de fundare (distanţa măsurată de la nivelul terenului
natural sau sistematizat până la talpa fundaţiei) :
- fundaţii directe (de mică adâncime) aşezate direct pe terenul de fundare
- fundaţii indirecte (de mare adâncime) realizată prin intermediul unor elemente de
construcţii speciale ( piloţi, coloane, chesoane), întrucât
stratul bun de fundare se găseşte la o adâncime mare.
d) După modul de transmitere a sarcinilor către terenul de fundare:
- fundaţii rigide (verificate la solicitările de compresiune) ;
- fundaţii elastice (din beton armat) se dimensionează la încovoiere şi
forfecare;
- grupuri pe mediu elastic (preiau frecări şi împingeri laterale) ;
- fundaţii purtătoare pe vârf (de mare adâncime) ;
e) După nivelul apelor subterane:
- fundaţii executate în uscat;
- fundaţii executate în apă;
f) După modul de execuţie:
- fundaţii executate pe loc (direct în groapa de fundaţie);
- fundaţii prefabricate (executate în ateliere speciale, transportate şi
montate pe amplasament în săpătură sau prin înfigere în teren).

1.2.3. Materiale:

Materialele utilizate la fundaţii sunt cele descrise la punctul 1.2.2.- b.

Caracteristicile mecanice şi fizice ale materialelor prevăzute sunt specifice tipului de
fundaţii în funcţie de natura terenului (poziţie, nivelul hidrostatic, agresivitate ale solului şi
apei) şi solicitărilor mecanice la care sunt supuse.

Betonul

- betonul simplu se foloseşte la egalizări sau în blocuri sau tălpi de fundaţii (Clasă
beton C4/5).
- betonul armat in fundaţii elastice izolate sau cuzineţi, grinzi continue, reţele de grinzi
sau radiere ( Clase beton C8/10, C12/15).
Pentru fundaţii prefabricate precum şi pentru cele supuse la solicitări mari sau la
acţiuni dinamice, se prevăd clase superioare de beton.
In condiţiile de mediu agresiv, se prevede folosirea aditivilor specifici în betoane, care
să contribuie la realizarea unui liant rezistent din punct de vedere chimic (protejarea
hidroxidului de calciu din piatra de ciment) sau la mărirea compactităţii betonului.

2
Oţelul

Pentru fundaţiile din beton armat se foloseşte oţelul rotund neted OB38 sau oţelul cu
profil periodic PC52 (laminat la cald).
Atunci când se utilizează pofile laminate ca elemente de armătură rigidă sau ca
elemente componente ale infrastructurii, acestea, împreună cu oţelul din betonul armat
trebuie să îndeplinească condiţiile standard în privinţa caracteristicilor mecanice (rezistenţă
deformaţie, compoziţie) a stării de conservare (rugină, impurităţi) şi a modului de punere în
operă.

Zidăria

Zidăria utilizata la lucrările de fundaţii poate fi alcătuita din blocuri de piatra sau de
beton, legate cu mortar hidraulic pe baza de ciment. In zone lipsite de umiditate se poate
utiliza cărămida arsa.

Lemnul

Principala utilizare se refera la lucrările de cofraje şi de sprijinire a pământului în

cadrul lucrărilor de fundaţii. Mai poate fi utilizat sub forma de palplanşe, căsoaie sau incinte
pentru fundaţii din zidarii de piatra sau piloţi sub nivelul pânzei freatice .

Materialele compozite

Reprezintă un domeniu mai recent ca întrebuinţare dar cu perspective de extindere

si este constituit din geofibre din polimeri sintetici sau textile utilizate ca armături în
fundaţiile de pământ simplu sau stabilizat cu ciment.
Desigur este o prezentare succinta a folosirii materialelor întrucât în lucrările de
fundaţii şi în general în cele de infrastructuri constructive, utilizarea lemnului, metalului,
pietrei sparte sau fasonate, geofibrelor si geotextilelor, a pământului, betonului armat
prefabricat, răşinilor sintetice şi a altor materiale se face la o scara mare în funcţie de
caracteristicile construcţiei realizate sau a terenului de fundare întâlnit.

2. Etapele proiectării şi executării fundaţiilor. Criterii de alegere a adâncimii de

fundare.

-Cerinţele pentru proiectarea şi execuţia fundaţiilor unei construcţii:

Fundaţiile ca elemente structurale se proiectează astfel încât să fie îndeplinite
condiţiile de verificare la stările limită ultime şi ale exploatării normale.
-Cerinţele privind proiectarea substructurilor:
Substructura are rolul de prelua încărcările provenite de la suprastructură şi de a le
transmite fundaţiilor si este alcătuită, de regulă, din elemente structurale verticale (pereţi,
stâlpi) şi elemente orizontale sau înclinate (plăci, grinzi, etc).
-Proiectarea substructurii trebuie să ţină cont de conlucrarea cu fundaţiile şi cu
structura de rezistenta a clădirii.

3
2.1. Factorii de care depinde alegerea tipului de fundaţie:

2.1.1. Sistemul structural al construcţiei

-tipul de suprastructură (în cadre, cu pereţi etc.);
-dimensiuni (deschideri, travei, înălţimi – suprateran şi subteran);
-alcătuirea substructurii;
-materiale (beton, metal, zidărie, etc.);
-eforturile transmise fundaţiilor în grupările fundamentale şi speciale de încărcări;
-mecanismul de disipare a energiei induse de acţiunea seismică (poziţia zonelor
potenţional plastice, eforturile transmise fundaţiilor, etc.)
-sensibilitatea la tasări a sistemului structural.

2.1.2 Condiţiile de teren

- natura şi stratificaţia terenului de fundare, caracteristicile fizico-mecanice ale straturilor de

pământ sau de rocă şi evoluţia acestora în timp;
- condiţiile de stabilitate generală a terenului (terenuri în pantă cu structuri geologice
susceptibile de alunecări de teren etc.);
- condiţiile hidrogeologice (nivelul şi variaţia sezonieră a apelor subterane, agresivitatea
apelor subterane, circulaţia apei prin pământ etc.);
- condiţiile hidrologice (nivelul apelor de suprafaţă, posibilităţi de producere a inundaţiilor, a
fenomenului de afuiere etc.).

2.1.3 Zonarea seismică a amplasamentului

- eforturile transmise la fundaţii (din sarcini statice şi dinamice – vibraţii produse de utilaje
etc.);
- posibilitatea pierderilor de apă sau substanţe chimice din instalaţiile sanitare sau
industriale;
- încălzirea terenului în cazul construcţiilor cu degajări mari de căldură (cuptoare, furnale
etc.);
- degajări de gaze agresive care poluează apele meteorice şi accentuează agresivitatea
chimică a apelor subterane;
- influenţa deformaţiilor terenului de fundare asupra exploatării normale a construcţiei;
- limitarea tasărilor în funcţie de cerinţele tehnologice specifice.

2.1.4 Condiţiile de execuţie ale infrastructurii

- adâncimea săpăturii pentru realizarea fundaţiilor construcţiei şi modul de asigurare a

stabilităţii săpăturii;
- existenţa unor construcţii în vecinătate care pot fi afectate de lucrările de execuţie a
infrastructurii (instabilitatea taluzului, afuierea terenului la realizarea epuismentelor etc.);
- sistemul de epuismente;
- prezenţa reţelelor de apă-canal, de gaze, de energie electrică etc.

4
 2.2. Criterii pentru alegerea adâncimii minime de fundare

2.2.1. Adâncimea de fundare este distanţa măsurată de la nivelul terenului (natural sau
sistematizat) până la talpa fundaţiei.
2.2.2. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte în funcţie de:
- adâncimea de îngheţ;
- nivelul apei subterane;
- natura terenului de fundare;
- înălţimea minimă constructivă a fundaţiei;
- condiţiile tehnologice.
Adâncimea de îngheţ este reglementata prin standarde.
2.2.3. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte conform tabelului 2.1 în funcţie de
natura terenului de fundare, adâncimea de îngheţ şi nivelul apei subterane astfel:
Tabelul 2.1
Terenul de fundare HÎ H Adâncimea minimă
adâncimea adâncimea de fundare(cm)
de îngheţ apei subterane faţă de Terenuri Terenuri
(cm) cota terenului natural supuse ferite
(m) acţiunii de
îngheţului îngheţ*)
Roci stâncoase oricare oricare 30÷40 20
Pietrişuri curate, nisipuri mari şi H 2,00 Hî 40
mijlocii curate oricare
H < 2,00 Hî + 10 40
Pietriş sau nisip argilos, argilă H 2,00 80 50
grasă Hî 70 H < 2,00 90 50
H 2,00 Hî + 10 50
Hî > 70 H < 2,00 Hî + 20 50
Nisip fin prăfos, Hî 70 H 2,50 80 50
praf argilos, argilă prăfoasă şi Hî > 70 H < 2,50 90 50
nisipoasă Hî 70 H 2,50 Hî + 10 50
Hî > 70 H < 2,50 Hî + 20 50
*)
Observaţie – Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la
cota inferioară a pardoselii.

2.2.4. Talpa fundaţiei va pătrunde cel puţin 20 cm. în stratul natural bun de fundare sau în
stratul de fundare îmbunătăţit.
2.3.5. Pentru construcţiile fundate pe terenuri dificile (pământuri sensibile la umezire,
pământuri contractile, pământuri lichefiabile etc.), adâncimea de fundare este indicată în
reglementările tehnice de referinţă specifice acestor cazuri.