Ținuturile Moldovei

Covaliuc Mihai

Grupa H112, Anul I

 Moldova era împărțită în trei mari părți, mai exact Țara de jos, Țara de Sus și Basarabia.
Împreună totalizau 23 de ținuturi mai mici. După cucerirea basarabiei de către turci, Moldova
a mai rămas doar cu 19 ținuturi.

Țara de Jos era formată din 12 ținuturi. Primul, Ținutul Iașilor, unde se afla Iașul care este
străbătut de râul Bahlui, și care a devenit „scaunul țării”1 în timpul lui Ștefan cel Mare.
Voievodul a ridicat o biserică în cinstea Sfântului Nicolae care a fost ridicată între anii 1491-
1492. Mai târziu voievodul Radu a împrejmuit târgul cu ziduri.

Următorul numit Târgul Frumos al Cârligăturii, se afla tot pe râul Bahlui pe drumul
dinspre Iași spre Suceava și îsi avea centrul la Târgul Frumos. El se învecina la est cu Ținutul
Iașilor iar la nord cu cel al Hârlăului. Ținutul avea o supafață de aproximativ 975 de km pătrați.
Era în mare parte ocupat de păduri seculare, dar au fost în mare parte defrișate, rămânând numia
pădurea colinară de la Humosu. Prima atestare a acestui ținut apare în 1431 în timpul
domnitorului Alexandru cel Bun. Aici a fost ridicată o biserică cu hramul „Cuvioasa
Parascheva” care a rămas până acum. Urmează Ținutul Romanului, unde Moldova se întâlnește
cu Siretul. Aici se afla o cetate Smedorova, după spusele lui Dimitrie Cantemir, care a fost
distrusă în timpul lui Petru Rareș.

Ținutul Vasluiului se afla în drumul spre Dunăre, și se află la gura de vărsare a râului
Vaslui în Bârlad.. Ținutul a primit o importănță pe plan administrativ mai ales în timpul lui
Alexandru cel Bun, aici construinduse curți domnești. Ștefan cel mare a ridicat o biserică cu
hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” servind ca paraclis al curții, astăzi sub
numele de Biserica Domnească. Cu timpul a rămas doar biserica deoarece curtea domnească s-
a distrus. Tinutul Tutova numit după râul cu același nume, care îl traversează. Scaunul său este
Bârladul care este așezat pe râul cu același nume. Aici este scaunul vornicului care se ocupă de
Țara de Jos. Ținutul se afla într-o zona colinară împădurită străbătută de râul Vaslui. Ținutul
Tecuciului se învecinează cu cel din urmă. Ținutul Putnei, își tragele numele după râul Putna,
iar aici se află Târgușorul Focșani, care este la hotarul cu Țara Românească. Ținutul
Covurluiului care este denumit după valea cu același nume. El are centrul administrativ la
Galați, un târgușor frumos. Se învecinează la vest cu Ținutul Tecuciului iar la nord cu Ținutul
Tutova. Acest teritoriu a fost locuit din antichitate aici fiind și un castru roman încă din cremea
împăratului Traian, care după spusele lui Dimitrie Cantemir este nummită de locuitori cetatea
Gherghina. Mai târziu pe vremea lui Alexandru cel Bun ținutul avea rolul de a apăra hotarul de

1
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Minerva, București, 1981, pg. 20
atacurile turcilor și tătarilor. Ținutul a fost desființat în anul 1864, în urma reformei
administrative a Principatelor Române.

Ținutul Fălciu, își avea centrul la Fălciu, un târgușor care era așezat pe Prut. Dimitrie
Cantemir afirmă că aici a fost odinioară scaunul taifalilor, care este redat și de Herodot. Tot în
acest ținut se află și un târgușor Huși, iar în apropierea acestuia se află după spusele lui Dimitrie
Cantemir o movilă mare care este numită de către tătari Han Țepeși sau Movila Hanului.

Ținutul Lăpușnei este următorul care a făcut parte din vechiul Ținut Thighina care a fost
ocupată în mare parte de turci. El îșî avea centrul administrativ la Lăpușna, aflat pe râul cu
același nume. Ținutul Orheiului, care își are numele de la Cetatea Orhei așezată pe râul Răut,
se învecina la vest cu Ținutul Iașilor iar la sud cu cel al Lăpușnei. Ținutul Soroca se învecinează
în sud cu cel al Orheiului, și se afla la hotarul cu Polonia. Scaunul său este la Soroca, care după
pierderea Benderului a căpătat o împortanță mai mare. Această zona nu a putut fi folosită în
agricultură mai ales lipsei de apă.

Țara de Sus

Acesta cuprindea doar șapte ținuturi. Ținutul Hotinului se întinde la nord de ținutul
Soroca. În acest ținut se afla cetatea Hotin, pe Nistru și este una dintre cele mai vechi cetăți ale
Moldovei. Ținutul Dorohoiului, în care se află târgul Dorohoi și se află aproape de Jijia. Târgul
este și scaunul administrativ al Țării de Sus. Ținutul Hârlăului este următorul având ca centru
administrativ târgul Hârlău. De amintit aici sunt cele 2 mai importante târguri Cotnari,
cunoscute mai bine după viile sale și Botoșanii.

Ținutul următor este cel al Cernăuților care se întinde la granița cu Polonia. Centru
administrativ al acestui ținut este Cernăuți, care este un târgușor situat pe partea de miazănoapte
al Prutului. Ținutul Sucevei cu scaunul la Suceava, unde a fost și scaunul domnesc. Aici se afla
curtea domnească dar și scaunul mitropoliților. El este așezat pe râul cu acealași nume, situat
pe o colină și este încercuită de ziduri foarte înalte cu șanțuri. Neamțul este cetatea
administrativă a ținutului cu același nume, și a fost zidită într-un loc înalt, astfel este apărată
natural. Este greu accesibilă cea ce multe atacuri fără reușită. Dimitrie Cantemir redă faptul că
la izbucnirea războaielor, voievozii își trimiteau copiii și averile în această cetate.Ținutul
Bacăului care își are scaunul la târgușorul Bacău este ultimul aflat în Țara de Sus.

Basarabia este a treia parte a Moldovei. Este formată din câmpie și împărțită în mai
multe ținuturi: Buceag, Chilia, Cetatea Albă, Thighina și Ismail.
 Ținutul Buceagului formează cea mai mare parte a Basarabiei iar Dimitrie Cantemir
afirmă că acesta a fost locul de așezare a tătarilor nogaici, dintre care unii se numesc tătari din
Buceag. Ținutul Cetății Albe, unde se află Cetatea Albă, unde a murit Sfântul Ioan de la
Suceava. Chilia este o cetate așezată de partea de miazănoapte a Dunării. Deși nu era mare ea
era un important punct de comerț al Moldovei, aici oprindu-se nave di diferite locuri ca cele
venețiene sau egiptene. Ținutul Ismailului cu cetatea numită de moldoveni Smil.
Bibliografie
1. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Minerva, București, 1981
2. Mihai Costăchescu, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol. II, Iași,
1932
3. http://www.istoria.md/articol/132/Cetatea_Hotin_a_Moldovei (accesat 29 aprilie 2016
ora 21:16)
4. http://istoria.md/articol/56 ( accesat 29 aprilie 2016 ora 21:05)