Capitolul 3.

Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 73

CAPITOLUL 3.
DETERMINAREA CARACTERISTICILOR FIZICO-
MECANICE
LA PIATRA NATURALĂ
LUCRAREA NR.10

Introducere
Piatra naturală pentru construcţii reprezintă un material cu largă utilizare
în construcţii, sub formă de:
- produsele brute folosite la pereuri sau anrocamente, fundaţii etc.;
- piatra fasonată sub formă de bucăţi cu formă geometrică şi dimensiuni
proprii realizării de zidării, placaje, piatră pentru lucrări de drumuri etc.;
- materiale granulare - agregate de râu sau agregate concasate folosite
pentru realizarea diferitelor straturi, sau ca material de masă în diverse
compozite(betoane, mortare, masticuri, chituri etc.).

O serie de determinări privind caracteristicile generale au fost prezentate. În

continuare se prezintă determinarea unor caracteristici specifice pietrei naturale
şi a produselor din piatră naturală, determinări care pot da o imagine cât mai
completă şi mai exactă asupra calităţii lor şi a domeniului de utilizare cel mai
indicat.

3.1. Aspectul şi forma granulelor, coeficientul de formă

Materiale de construcţii – analize şi încercări

74 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

Agregatele sunt materiale minerale naturale(agregat de râu, piatră

spartă) sau artificiale(granulit, perlit, zgură expandată etc.) sub formă de bucăţi
cu formă geometrică neregulată.
În funcţie de aspectul suprafeţei, de forma şi dimensiunile granulelor de
agregat, acestea pot influenţa caracteristicile materialelor compozite în structura
cărora sunt introduse: betoane, mortare, mase speciale etc.

3.1.1. Aspectul granulelor

Aspectul suprafeţei granulelor – lucios, neted aspru, rugos etc. -
influenţează lucrabilitatea amestecurilor compozite în stare proaspătă şi
aderenţa între componentele amestecului.

Aparatură şi materiale
- balanţa tehnică cu sarcina maximă 10kg şi precizia de măsurare 1g;
- agregatul pentru încercări uscat la masă constantă.

Efectuarea determinării
Se formează prin metoda sferturilor o probă de 5kg din agregatul de
încercat, care se examinează vizual şi în funcţie de dimensiuni se apreciază:
- dacă granulele sunt pământoase, aspre la pipăit, cu muchii vii sau
rotunjite, la granulele de agregat cu dmax.  7,1mm;
- dacă granulele sunt omogene sau stratificate, dacă au corpuri străine,
dacă au formă rotunjită, lamelară sau aciculară, dacă prezintă
suprafeţe netede sau rugoase, la agregate cu dimensiuni dmax. 
7,1mm.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Rezultatele observaţiilor vizuale se înscriu în tabelul 3.1

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 75
Tabelul 3.1
Fracţiunea de agregat Rezultatul observaţiilor vizuale

dmax < 7,1mm

dmax > 7,1mm

3.1.2. Forma granulelor

Prin formă – plată, aciculară, prismatică etc.- şi dimensiuni – mari sau
mici-, granulele pot influenţa volumul de goluri şi suprafaţa specifică a unui
agregat şi prin aceasta omogenitatea şi lucrabilitatea amestecului compozit
proaspăt şi rezistenţele mecanice ale produsului întărit.

Aparatură şi materiale
- balanţa tehnică cu sarcina maximă 10kg şi precizia de măsurare 1g;
- ciur cu ochiuri rotunde de diametru 16mm;
- şubler sau riglă gradată de 200mm;
- agregatul pentru încercări uscat la masă constantă.

Efectuarea determinării
Forma granulelor se poate aprecia prin raportul parametrilor b/a şi
c/a (unde a,b,c sunt dimensiunile în spaţiu ale granulelor de agregat), în modul
următor:
- proba de 5kg de agregat uscat destinat încercării, se împarte în două
sorturi prin cernere pe ciurul cu dmax.= 16mm;
- din granulele rămase pe ciur se aleg la întâmplare 30 de bucăţi, iar din
cele ce au trecut prin ciur se aleg 50 bucăţi;
- pentru granulele alese se vor măsura dimensiunile a,b,c, în mm.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Materiale de construcţii – analize şi încercări

76 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

Rezultatele măsurătorilor vor fi înregistrate în ordinea efectuării lor, într-

un tabel de tipul tabelului 3.2, iar valoarea medie a parametrilor obţinuţi se
compară cu valorile limită acceptate de standardele în vigoare(tabelul 3.2.A.),
putând astfel aprecia calitatea agregatului respectiv.
Tabelul 3.2.A
Caracteristică geometrice Agregate de râu Piatră spartă
ale agregatelor min. min.
b/a 0,66 0,50
c/a 0,33 0,25
Cv 0,20 -
Tabelul 3.2
Sort  16mm Sort  16mm
Nr. Mărimi
crt. Mărimi măsurate Mărimi calculate Mărimi măsurate
calculate
a b c b/a c/a a b c b/a c/a
1
2
i
50
Suma rapoartelor
Media rapoartelor
Limita superioară
Limita inferioară

3.1.3. Coeficientul de formă al granulelor

Coeficientul de formă permite aprecierea conţinutului în granule plate şi
aciculare dintr-un agregat, caracteristică ce determină suprafaţa specifică
(implicit consumul de liant din beton) şi consumul energetic necesar obţinerii
unui amestec cât mai omogen.

Aparatură şi materiale
- material de analizat uscat la masă constantă;
- şubler modificat (fig. 3.1) care să permită stabilirea formei granulelor
b c
pentru rapoarte  0,66 şi  0,33 ;
a a

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 77
- balanţă tehnică cu precizia de cântărire  1 g.

Efectuarea determinării
Din materialul de analizat se cerne şi se cântăreşte o probă de masă
minimă m, în funcţie de sortul elementar conform tabelului 3.3.
Tabelul 3.3.
Masa probei (m)
Sortul elementar
[g]
3 – 7 (3 - 8) 100
7 – 16 (8 – 16) 500
16 – 31 (16 – 31) 2500
31 – 71 (31 – 63) 5000

Fiecare granulă din probă se măsoară astfel:

- se introduce fiecare granulă între ciocurile A (fig. 3.1) pe direcţia
lungimii şi se blochează cursorul şublerului cu şurubul de blocare;
- granulele se trec după aceea prin deschiderea celorlalte ciocuri (B şi
C) astfel:
- cu lăţimea (dimensiunea intermediară) prin deschiderea perechii
de ciocuri B;
- cu grosimea (dimensiunea cea mai mică) prin deschiderea perechii
de ciocuri C;
După modul de trecere prin ciocurile şublerului transformat, granulele se
grupează astfel:
Granule prismatice – care trec prin deschiderile perechilor de ciocuri
A,B şi C;
Granule plate - care nu trec prin deschiderile perechilor de ciocuri A şi B
dar trec prin deschiderea perechilor de ciocuri C;
Granule aciculare - care trec prin deschiderile perechilor de ciocuri B şi
C, dar nu trec prin deschiderea perechilor de ciocuri A;

-
-
Materiale de construcţii – analize şi încercări
78 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

- Se determină prin cântărire masa

tuturor granulelor plate mp şi aciculare ma.

Înregistrarea datelor şi calculul

rezultatelor Granula
Masa totală a probei m şi maselor măsurată
granulelor plate (mp) şi aciculare (ma) se
înscriu într-un tabel de tipul tabelului 3.4.

Fig. 3.1 Şubler modificat

Tabelul 3.4.
Mărimi măsurate Mărimi calculate
Nr. crt. mp
m mp ma m C F = Gp +
proba Gp   100 G a  a  100
[g] [g] [g] m m Ga
1
2
3
Media

Coeficientul de formă CF al granulelor se calculează cu relaţia:

CF = Gp + Ga (3.1)
în care:
Gp – procentul de granule de formă plată, care se calculează cu relaţia:
mp
Gp   100 (3.2)
m
unde: mp – masa granulelor plate din probă, în [g];
m – masa probei, în [g].
Ga – procentul de granule de formă aciculară, care se calculează cu
relaţia:
ma
Ga   100 (3.3)
m

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 79
unde: ma – masa granulelor aciculare din probă, în [g];
m – masa probei, în [g].
Rezultatul este media aritmetică a trei determinări care nu diferă între
ele cu mai mult de 10% şi se compară cu condiţiile impuse pentru domeniul de
folosire a agregatului.

3.2. Coeficientul volumic mediu

Coeficientul volumic mediu permite aprecierea globală a formei
granulelor şi a volumului de goluri prin raportarea volumului aparent al
granulelor unui agregat la un volum ideal, care este volumul sferelor
circumscrise granulelor respective.

Se realizează în acest fel şi aprecierea corectă a posibilităţii de realizare

a unor amestecuri de betoane sau mortare, uşor lucrabile, omogene şi
compacte.

Aparatură şi materiale
- ciururi cu ochiuri rotunde de 7,1mm, de 31,5mm, de 71mm;
- calibru gradat(fig. 3.2);
- şubler;
- cilindru gradat de 1dm3.

Efectuarea determinării
Proba de material uscat la masă constantă, de 5kg, se cerne prin setul
de ciururi format din ciururile de 7,1mm, 31,5mm şi 71mm, formând două sorturi
de agregat: 7,1-31,5mm şi 31,5-71mm.
Din fiecare sort astfel format se aleg câte 30 granule la întâmplare şi se
supun măsurătorilor astfel:
- pentru fiecare granulă se măsoară dimensiunea maximă “a”, trecând
fiecare granulă prin calibrul gradat astfel încât să fie măsurată exact
dimensiunea maximă, dar în acelaşi timp în dreptul măsurii acesteia
având înscrisă valoarea volumului sferei circumscrise corespunzătoare;
Materiale de construcţii – analize şi încercări
80 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

pentru granulele cu dimensiuni mai mari de 50mm, măsurătorile se fac la

şubler, iar volumul sferei circumscrise se va calcula cu relaţiile
 30
matematice cunoscute (Vsc =  ai );
6 i 1
- granulele din cele două sorturi se introduc separat în două vase cu apă
şi se lasă la saturat timp de 4 ore; cilindrul gradat se umple cu apă până
la jumătate, citind exact diviziunea care se va nota Vi ;
- granulele din fiecare sort se scot separat de la saturare, se şterg cu o
cârpă umedă şi se introduc în cilindrul gradat, pentru determinarea
volumului Vf, corespunzător fiecărui sort .
Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor
Valoarea dimensiunii maxime a granulelor de agregat “a”, din cele două
sorturi, precum şi volumele de apă Vi şi Vf, din cilindrul gradat înainte şi după
imersarea în apă a fiecărui sort, se vor înregistra într-un tabel de forma tabelului
3.5.
Tabelul 3.5
Mărimi măsurate Mărimi calculate(sau citite pe calibrul gradat)
Sort Sort
Nr. crt. Sort 7,1-31,5 Sort 31,5-71
7,1-31,5 31,5-71
granulă
 3  3
a(mm) b(mm) a a
6 6
1
2
i
29
30
Suma volumelor sferelor
circumscrise
Vi
Vf
V = Vi – Vf
Coeficientul volumic mediu
V
Cv = 30

 ai3
6 i 1

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 81
Ca mărime standardizată, coeficientul volumic mediu reprezintă raportul
între volumul aparent(dislocuit) al granulelor de agregat şi un volum ideal,
considerat a fi suma volumelor sferelor circumscrise granulelor supuse
Fig. 3.2. Calibru gradat

Materiale de construcţii – analize şi încercări

82 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

încercării(diametrul sferelor circumscrise este de fapt lungimea “a” măsurată

pentru fiecare granulă). Aşa cum se poate vedea din tabelul 3.5, sunt efectuate
măsurătorile asupra dimensiunilor granulelor de agregat şi aprecierea celor
două tipuri de volume: aparent(dislocuit) şi ideal, cu care se poate calcula
coeficientul volumic mediu. Valorile obţinute se compară cu cele normate,
prezentate în tabelul 3.2.A.

LUCRAREA 11.
3.3. Granulozitatea agregatelor
Granulozitatea reprezintă proporţiile cu care intervine fiecare sort în
compoziţia generală a unui material granular.

Sortul elementar sau sortul reprezintă cantitatea de material granular

ce se separă între două ciururi / site consecutive din setul standardizat, pentru
un anumit material.
Reprezentarea matematică a granulozităţii unui material constă în
trasarea curbei de granulozitate, care presupune trasarea curbei procentului
de material trecut prin seria de ciururi /site consecutive, raportat la diametrul
ochiurilor.
Sortul granular reprezintă o sumă de sorturi elementare, succesive.

Aparatură şi materiale
- balanţa tehnică cu sarcina maximă 1kg şi de 10kg;
- set de ciururi cu ochiuri rotunde de 125; 71; 31,5; 16; 7,1; 3,15; 1mm şi
sita cu ochiuri de 0,02mm;
- şubler de 200mm;
- material granular uscat pentru încercări.

Efectuarea determinării

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 83
Efectuarea determinării se face practic prin cernerea unei anumite
cantităţi de material prin setul standardizat. Cantitatea de material care se cerne
la o determinare va fi funcţie de dimensiunea maximă a granulelor de material,
în tabelul 3.6 fiind prezentate aceste cantităţi pentru agregate minerale.
Tabelul 3.6

Dimensiunea maximă a granulei (mm) Masa probei (kg)

0,2 sau 0,5 0,1
1 sau2 0,5
7,1 sau 5 1
16 sau 10 5
31,5 sau 20 15
71 sau 40 25
71 sau 60 25
71 sau 63 50

Ciururile se aşează în poziţie orizontală pe o cutie de bază, în ordinea

crescătoare a dimensiunilor ochiurilor. Cernerea se face manual sau mecanic,
pe direcţie verticală sau orizontală.
Materialul granular se aşează în primul ciur al seriei şi se începe operaţia
de cernere. Este interzisă apăsarea granulelor pentru a forţa trecerea lor prin
ochiurile ciururilor.
Operaţia de cernere se consideră terminată, când prin toate ciururile nu
trec cantităţi apreciabile de material. Controlul acestei condiţii se efectuează
astfel: sortul pentru care dorim să efectuăm controlul se cerne timp de 1 minut
pe o hârtie albă; se cântăreşte materialul trecut prin ciur şi cel rămas pe ciur; se
calculează procentul de material trecut prin ciur faţă de cantitatea iniţială de
material de pe ciur şi care nu trebuie să reprezinte mai mult de 1%; dacă nu
este îndeplinită această condiţie se continuă cernerea şi se repetă operaţia de
control.
Se cântăresc exact fracţiunile care au rămas pe fiecare ciur.
Suma tuturor fracţiunilor, exprimată în grame, se scade din cantitatea
iniţială şi se obţine totalul pierderilor, care nu trebuie să depăşească 0,5% din
masa iniţială; dacă nu este îndeplinită condiţia se reface determinarea.
Materiale de construcţii – analize şi încercări
84 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

Pentru uşurarea cernerii materialului cu dimensiuni mai mici de 1mm, pe

sita 0,2 şi stabilirea sorturilor 0-0,2 şi 0,2-1mm, se recomandă să se efectueze
cernerea a numai 100g material, calculând apoi rezultatul pentru întreaga
cantitate.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Datele rezultate din măsurători se trec într-un tabel de forma tabelului
3.7.
Tabelul 3.7
Ciur / Rest pe ciur /sită Trecut
sită Proba 1 Proba 2 Proba 3 Suma Media g %
71
31,5
16
7,1
3,15
1
> 0,2
<0,2
Total
Pierderi

Cu resturile cântărite se calculează procentele de material trecut prin

fiecare ciur/sită după cum urmează:
- se calculează totalul resturilor pe fiecare ciur/sită ce aparţine unei probe
şi se scade din masa iniţială obţinându-se pierderile conform tabelul 3.7.;
- se face suma resturilor pe fiecare ciur/sită de la probele parţiale; se
calculează media aritmetică a resturilor pe fiecare ciur /sită şi pentru
pierderi;
- se calculează masa materialului trecut prin ciur/sită începând cu
diametrul cel mai mic; pierderile se adaugă la materialul rămas pe ciurul
de 1mm; pentru verificare trebuie ca materialul trecut prin ciurul cu
diametrul cel mai mare să reprezinte masa iniţială a probei;

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 85
- se calculează procentul reprezentat de materialul trecut prin fiecare ciur
faţă de masa totală;
- se trasează curba granulometrică prin puncte, într-un sistem de
coordonate rectangulare, cu coordonatele axelor puse la o scară
convenabilă ca în fig. 3.3.

100

90

80
Trecut (% din masă)

70

60

50

40

30

20

10

0
0,2 1 3,15 7,1 16 31,5 71

Diametru sită/ciur

Fig.3.3. Curba de granulozitate experimentală

100 100
95
90
80 80
trecut prin ciur % din masa

70
65
60 60
55 c1
50 c2
40 42 40 c3
37
30
25
20 22
19
10 10 10
0 2
0,2 1 3 7 16 31
diametrul ochiurilor ciurului (mm)

Fig. 3.3.A. Limitele curbelor de granulozitate pentru agregat total 0-31mm

Materiale de construcţii – analize şi încercări

86 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

- pentru interpretarea rezultatelor, pe acelaşi grafic se trasează şi curbele

limită prevăzute în normative sub formă de grafice, sau se compară cu
valorile din tabelele de granulozitate prezentate mai jos pentru
exemplificare.
Tabel 3.7.A. Limitele zonelor de granulozitate
Dimens. max. % treceri în masa prin sita
a granulelor
zona limita 0,2 1 3 7 16 31
de agregat
min. 3 35 51 71 95 -
I
max. 11 45 60 80 100 -
min. 3 25 41 61 95 -
16 mm II
max. 8 35 50 70 100 -
min. 1 15 30 50 95 -
III
max. 6 25 40 60 100 -
min. 3 31 41 61 81 95
I
max. 10 40 50 70 90 100
min. 2 21 31 51 71 95
31 mm II
max. 7 30 40 60 80 100
min. 1 10 20 40 60 95
III
max. 5 20 30 50 70 100

3.4. Modulul de fineţe

Modulul de fineţe reprezintă ca exprimare numerică, suprafaţa
cuprinsă între curba de granulozitate, axa ordonatelor şi paralela dusă la axa
absciselor în dreptul ordonatei maxime.

O valoare mică a suprafeţei graficului indică un conţinut mare de parte

fină.
Aparatură şi materiale
- Aceleaşi ca la pct. 3.3.

Efectuarea determinării
Modulul de fineţe se determină având ca bază de plecare curba
granulometrică. Înregistrarea rezultatelor se va face pe o diagramă fig.3.4., cu o

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 87
construcţie specială, care are în abscisă logaritmii zecimali ai dimensiunilor
ochiurilor de ciur / sită, iar în ordonată procentul trecerilor în masă prin acestea.

1 cm

100
90
80
70
60 h1 h2 hi
50
40
30
20
10
0
log 0,2 log 3,15 log 7,1 log 16 log 31,5 log 71
log 0,1 log 1 log 10
10 cm 10 cm

Fig.3.4. Determinarea grafică a modulului de fineţe.

Din punct de vedere al construcţiei grafice, originea absciselor va fi
marcată log0,1mm, iar în continuare se marchează la 10cm log1mm, la
următorii 10cm log10mm şi în continuare păstrând aceeaşi scară grafică se trec
valorile corespunzătoare dimensiunilor mari ale agregatelor. Pe axa ordonatelor
se trece procentul cantităţilor trecute prin ciururi / site, faţă de cantitatea iniţială,
astfel încât procentul maxim (100%) să fie la 10cm de origine.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Modulul de fineţe se calculează (plecând de la graficul de granulozitate
construit pe noul sistem de axe de coordonate) cu relaţia următoare:

S S
m 
100 log 2 30,1
cm / g
2
(3.4)

în care:

Materiale de construcţii – analize şi încercări

88 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

- m – modul de fineţe, în cm2/g;

- S – suprafaţa delimitată de curba de granulozitate, axa ordonatelor şi
paralela dusă la axa absciselor în dreptul ordonatei maxime, în cm2.
Pentru determinarea suprafeţei S, aceasta se împarte în fâşii verticale de
1cm şi pentru fiecare fâşie se trasează înălţimea medie hi; în continuare calculul
suprafeţei se face cu relaţia:

S = 1(h1 + h2 +………….+hn) = 1  hi (3.5)

în care: S – suprafaţa graficului, în cm2;

hi – înălţimile medii ale fâşiilor, în cm.

LUCRAREA 12
3.5. Conţinutul de impurităţi
Impurităţile sunt materiale de natură anorganică sau organică, prezente
în procente mici într-un agregat, dar care măresc esenţial suprafaţa specifică,
reduc aderenţa liantului pe suprafaţa agregatului, reacţionează defavorabil cu
liantul sau sunt instabile în timp.

Prin spălarea agregatului cea mai mare parte din impurităţi se

îndepărtează(excepţia o formează corpurile străine care sub formă de bucăţi de
dimensiuni mari de resturi vegetale sau animale creează în structurile
compozite discontinuităţi), restul tipurilor de impurităţi din agregate se limitează
sub formă de procente faţă de masa agregatului, pe care impuritatea care face
obiectul determinării nu trebuie să le depăşească.

3.5.1. Determinarea conţinutului de cărbune

Această încercare se efectuează pentru agregate naturale grele
destinate preparării betoanelor şi mortarelor cu lianţi.

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 89
Determinarea se efectuează numai dacă se constată vizual prezenţa
cărbunelui.
Conţinutul de cărbune se calculează cu formula :
% C = ( m / m0 ) x 100 (3.6)
în care :
m0 = masa iniţială a agregatului uscat, în grame;
m = masa cărbunelui separat, în stare uscată, în grame.
Cărbunele are o influenţă nefavorabilă asupra betonului deoarece, pe de
o parte conţine sulf care produce o expansiune( umflare ) a pietrei de ciment şi
pe de altă parte granulele de cărbune absorb apa şi în caz de îngheţ îşi măresc
mult volumul ducând la distrugerea betonului prin exfoliere.

Aparatură şi materiale
- balanţă tehnică cu sarcina maximă de 1 kg , cu clasa de precizie III;
- etuvă electrică;
- cilindru gradat de 1000 cm3;
- pâlnie;
- agregate de încercat;
- soluţie saturată de clorură de sodiu.

Efectuarea determinării
- se usucă până la masa constantă o cantitate de 1 kg nisip, la foc mic,
ca să nu se ardă granulele de cărbune;
- se cântăresc 500 g din acest nisip şi se introduc într-un cilindru , se
toarnă o soluţie de clorură de calciu saturată astfel încât să se
acopere agregatul;
- se agită bine, se lasă să se sedimenteze agregatul - cărbunele se
separă la suprafaţa lichidului;
- se filtrează soluţia printr-o hârtie de filtru;
- se spală cărbunele de pe filtru cu apă curată apoi se usucă în etuvă
la temperatura de 105 - 110 o C până la masă constantă;
Materiale de construcţii – analize şi încercări
90 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

- se cântăreşte la balanţa tehnică cărbunele rămas pe filtru.

Pentru o încercare sunt necesare trei determinări.
Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor
Pentru fiecare determinare se calculează conţinutul de cărbune.
Rezultatul este media a trei determinări şi se înregistrează într-un tabel de
forma tabelului 3.8.
Tabelul 3.8.
m
m0 m C  100
Proba m0
[g] [g]
[%]
1
2
3
Media
Conform standardelor în vigoare, procentul de cărbune admisibil la nisip
este de 0,5 %, iar la pietriş nu se admite de loc.

3.5.2. Determinare conţinutului de mică liberă din nisip

Agregatele grele destinate preparării mortarelor şi betoanelor pe bază de
lianţi minerali au limitat conţinutul de mică liberă din nisip, datorită influenţei
negative pe care o manifestă asupra aderenţei liant-agregat.

Determinarea se efectuează numai dacă se constată vizual existenţa în

nisip a lamelelor de mică.

Cantitatea de mică liberă care se compară cu valorile normate se

calculează cu relaţia:
m1  m2
% mică =  100 (3.7)
m
în care:
m1 = cantitatea de mică separată din sorturile 2-3mm şi 3-7mm, în
grame;
m2 = cantitatea de mică mai mică decât 2mm, în grame;

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 91
m = masa iniţială a probei, în grame.

Aparatură şi materiale
- balanţă tehnică cu sarcina maximă de 500g şi clasa de precizie III
(STAS 3308-78);
- set de ciururi şi site;
- instalaţie de separare a micii
- proba de încercat uscată la masă constantă;
- apă distilată.

Efectuarea determinării
Se pregăteşte prin ciuruire o cantitate de agregat cu dmax  7,1 mm, de
cel puţin 300g, iar această cantitate de nisip se usucă la 105….110 C0 până la
masă constantă. Uscarea la masă constantă se face prin încălziri succesive de
minim 3 ore la temperaturi de 105…110 C0 urmate de cântăriri. Se consideră că
s-a ajuns la masă constantă dacă la două cântăriri succesive diferenţa este mai
mică de 0,10 g.
Din proba astfel pregătită se iau 100 g şi se sortează în şase sorturi pe
ciururile şi sitele 7,1; 3,15; 2,1; 0,63; 0,5; 0,4; 0,2; 0,16; 0,1 (STAS 1078-73 şi
1077-67)
Din sorturile elementare 3-7 şi 2-3, mica se extrage cu ajutorul unei
pensete, iar din restul sorturilor elementare prin antrenarea ei, într-un curent de
apă ascendent. Viteza curentului de apă se reglează încât să nu fie antrenate
decât lamelele de mică.
Lamele de mică sunt reţinute pe sita montată la capătul tubului de
cauciuc prin care se evacuează apa, iar dimensiunea ochiurilor sitei trebuie să
fie mai mică decât dmin al sortului respectiv.
Operaţia se consideră terminată când nu se mai observă lamelele de
mică în curentul ascendent, la iluminarea din exterior a balonului cu un bec
electric.

Materiale de construcţii – analize şi încercări

92 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

Operaţia se efectuează separat pentru fiecare sort în parte al cărui dmax

 2 mm.
Mica astfel colectată se usucă, se cântăreşte şi se face suma cantităţilor
rezultate pe sorturi şi se exprimă conţinutul în procente aşa cum s-a prezentat
anterior.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Rezultatul este media aritmetică a două determinări care se
înregistrează într-un tabel de tipul tabelului 3.9 şi se compară cu valorile limită
admise.
Tabel 3.9
m1  m2
m m1 m2 mica %   100
Proba m
[g] [g] [g]
[%]
1
2
Media

3.5.3. Determinare conţinutului de argilă din nisip

Agregate grele destinate preparării mortarelor şi betoanelor pe bază de

lianţi minerali, au limitat conţinutul de argilă din nisip datorită influenţei negative
a acestuia asupra rezistenţelor mecanice ale compozitelor pe care le alcătuiesc.

Conţinutul de argilă din nisip se referă la argila aderentă la suprafaţa

granulelor de nisip. Procentul de argilă se calculează cu formula :

(30  m1 ) x (30  m2 )y
% Argilă = + (3.8)
30 30
în care:
- x =fracţiunea 0-1 (indicată de curba de granulozitate a nisipului 0-1), în
%;

- y = fracţiunea 0-7 (indicată de curba de granulozitate a nisipului 0-7), în

%;
Materiale de construcţii – analize şi încercări
Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 93
- m1 cantitatea de nisip 0…….1 mm, rămasă după spălare, în g;

- m2 cantitatea de nisip 0…….7,1 mm, rămasă după spălare, în g.

Aparatură şi materiale

- balanţă tehnică cu sarcina maximă de 500g şi clasa de precizie III

(STAS 3308-78);

- agitator de laborator cu cca. 1500 rot./ min.;

- pahar cilindric de 1000 cm3 ;

- ciur 1, STAS 1078-73;

- tub aspiraţie;

- proba de nisip de încercat;

- apă distilată.

Efectuarea determinării

Nisipul sort 0-7 se usucă până la masă constantă şi se cântăresc 500g

din acest nisip.

Din cele 500g nisip (a cărui granulozitate este cunoscută) se separă

două fracţiuni 0-1 şi 1-7mm. Din fiecare fracţiune se cântăresc câte 30g
materiale care se introduc în câte un pahar cilindric şi fiecare pahar se umple cu
apă până la jumătate.

Amestecul din fiecare pahar se fierbe timp de 3…4 minute, după care se
lasă să se răcească, iar paharul se fixează pe aparat, agitându-se 10minute.

Se spală agitatorul de particulele aderente, apoi se completează cu apă,

astfel ca nivelul să fie cu 10cm deasupra orificiului tubului de aspiraţie.

Amestecul din pahar se agită energic cu bagheta şi se lasă să se

sedimenteze 8 min., după care apa cu particulele de argilă din suspensie este
evacuată prin tubul de aspiraţie.

Materiale de construcţii – analize şi încercări

94 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

Se adaugă din nou apă şi operaţia se repetă până când apa de deasupra
nisipului este limpede.

După trei aspiraţii timpul de sedimentare se reduce la 4 min.

După ultima aspiraţie nisipul se trece pe hârtie de filtru (cântărită în

prealabil), şi se usucă până la masă contantă

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Valorile experimentale se înregistrează într-un tabel de forma tabelului

3.10, pentru o încercare fiind necesare două determinări.

Tabelul 3.10

Proba x y
m1 m2
arg ila % 
30  m1   x  30  m2   y
[g] [g] 30 30
1
2
Media
Rezultatul este media aritmetică a celor două determinări şi se compară
cu valorile normate.

3.5.4. Determinare conţinutului de sulfaţi

Agregatele grele destinate preparării mortarelor şi betoanelor pe bază de

lianţi minerali sunt testate din punct de vedere al conţinutului de sulfaţi, care
dau în urma reacţiei cu cimentul compuşi expansivi.

Conţinutul de sulfaţi din agregate, din punct de vedere calitativ, se

apreciază prin virarea culorii unei soluţii în care acestea sunt imersate acestea,
în condiţii normate.

Aparatură şi materiale

- balanţă tehnică cu sarcina maximă de 500g şi clasa de precizie III

Materiale de construcţii – analize şi încercări
Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 95
(STAS 3308-78);

- mojar;

- site 020 şi 063 STAS 1077-67;

- cilindru gradat de 500cm3 ;

- proba de încercat;

- acid clorhidric 37 %, clorură de bariu soluţie 10% şi apă distilată.

Efectuarea determinării

Se macină 1 kg de agregate până ce acesta prin sita 063. Din această

probă bine amestecată se iau , prin metoda sferturilor, circa 125g ce se
mojarează până trec integral prin sita 020.

Din materialul trecut prin sita 020, se iau 100g şi se introduc în cilindru
gradat de 500cm3 , în care se toarnă 200 cm3 de apă distilată.

Amestecul se agită , se lasă să se depună şi se filtrează

Soluţia filtrată, se acidulează cu două sau trei picături de acid clorhidric şi

se tratează cu soluţia de clorură de bariu.

Apariţia unei tulburări (opalescenţe) sau a unui precipitat alb indică

prezenţa sulfaţilor.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Se notează într-un tabel de forma tabelului 3.11 observaţiile privind

eventuala virare a culorii şi se compară cu recomandările făcute de normativ.

Tabelul 3.11
Proba Observaţii directe Recomandări normativ
1

Materiale de construcţii – analize şi încercări

96 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

3.5.5. Determinare conţinutului de săruri solubile

Agregate grele destinate preparării mortarelor şi betoanelor pe bază de

lianţi minerali a condiţionată prezenţa sărurilor solubile datorită efectelor
negative ale prezenţei acestora: eflorescenţe, eventuale reacţii necontrolate etc.

Conţinutul de săruri solubile din nisip se referă la acele săruri ce se

dizolvă în apă în condiţiile încercării standardizate şi se apreciază cu relaţia:

m1
% Săruri solubile =  100 (3.9)
m

în care:

m1 = masa sărurilor rămase în capsulă, în grame;

m = masa materialului pentru determinare, în grame.

Aparatură şi materiale

- balanţă tehnică cu sarcina maximă de 1 kg şi clasa de precizie III

(STAS 3308-78);

- baie de apă;

- sită 020 STAS 1077-67 ;

- etuvă electrică;

- proba de încercat;

- apă distilată.

Efectuarea determinării

Se cântăresc 50g agregate uscate şi se mojarează agregatul până trece

integral prin sita 020. Se introduce materialul astfel obţinut într-un pahar de
laborator şi se adaugă cca. 200cm3 apă distilată. Se macerează pe baia de
nisip 2…..4 ore, iar după răcire se filtrează lichidul din pahar prin filtru cantitativ,
Materiale de construcţii – analize şi încercări
Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 97
spălând prin decantare cu apă caldă agregatul depus la fundul paharului.

Filtratul se introduce într-o capsulă de porţelan uscată în prealabil şi

cântărită şi se evaporă lichidul în capsulă prin introducere în etuvă la 105…1100
C, timp de o oră.

După răcire se cântăreşte şi se repetă operaţia până la masă constantă.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Valorile experimentale se înregistrează într-un tabel de forma tabelului

3.12, pentru o încercare fiind necesare trei determinări.

Tabelul 3.12

m1 m m1
Proba [%] saruri so lub ile   100
[g] [g] m
1
2
3
Media

Rezultatul este media aritmetică a celor trei determinări care se compară

cu valorile limită standardizate.

3.5.6. Determinarea părţilor levigabile

Părţile levigabile sunt particule foarte fine de materiale anorganice
(fragmente de roci, argilă etc.) care aderă forte bine pe suprafaţa granulelor
mari şi care rămân un timp foarte scurt în suspensie în apă.

Aparatură şi materiale
- proba de încercat, uscată la masă constantă;
- balanţa tehnică de 1 kg;
- vas emailat pentru spălare;
- vergea din metal pentru agitare;
Materiale de construcţii – analize şi încercări
98 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

- ciur R7,1.

Efectuarea determinării
- se separă agregatul prin cernere prin ciurul R7,1 şi se cântăreşte o
probă de masă m (500g pentru fracţiunea 0-7mm şi 5000g pentru
fracţiunea cu granule mai mari de 7,1mm) şi se introduce în vasul de
spălare;
- se toarnă apă potabilă până la o înălţime de 3 cm de al marginea
superioară a vasului, se agită uşor cu vergeaua din metal, se lasă în
repaus timp de 15 secunde, după care se scurge apa prin sifonare
sau prin înclinarea vasului în aşa fel încât să nu se antreneze şi
particulele fine de agregat.
- se repetă spălarea cu apă curată, până când aceasta devine limpede
după agitare. Proba astfel spălată se usucă până la masă constantă.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Masa probei uscate înainte de spălare (m) şi după spălare (m1) se
înscriu într-un tabel de forma tabelului 3.13.
Tabelul 3.13.

m m1 m  m1
Proba Pl   100 [%]
[g] [g] m1
1
2
3
Media

Conţinutul în părţi levigabile se calculează cu relaţia:

m  m1
Pl   100 [%] (3.10)
m1
în care:
- m – masa probei uscate înainte de spălare, în g;
- m1 - masa probei uscate după de spălare, în g;
Materiale de construcţii – analize şi încercări
Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 99
rezultatul este media aritmetică a trei determinări.

3.5.7. Determinarea conţinutului de humus

Humusul este format din substanţe organice forte fine care pot reacţiona
defavorabil cu lianţii şi împiedecă legătura agregat – liant.

Determinarea constă în evidenţierea conţinutului de humus prin reacţia

cu hidroxidul de sodiu şi formarea de produşi de reacţie coloraţi.

Aparatură şi materiale
- cilindru gradat de 500 cm3;
- ciur R7,1;
- soluţie 3% hidroxid de sodiu;
- proba de încercat.

Efectuarea determinării
Proba de încercat, în stare saturată se separă prin cernere pe ciurul R7,1
şi se introduce din fracţiunea cu dmax  7,1 mm, o probă de 200 cm3 într-un
cilindru de sticlă de aproximativ 500cm3. Se toarnă deasupra o soluţie 3% de
hidroxid de sodiu (NaOH), în cantitate suficientă pentru ca volumul ocupat de
proba de agregat şi soluţie să fie 300 cm3. Se închide cilindrul şi se agită timp
de 3 minute. Se lasă proba în repaos timp de 24 de ore după care se observă
culoarea soluţiei de hidroxid de sodiu, care se apreciază prin comparaţie cu
culorile din standard.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Culoarea soluţiei după 24 de ore şi numărul acesteia din standardul de
produs se înscriu într-un tabel de forma tabelului 3.14.

Tabelul3.14
Proba Culoarea soluţiei Numărul standard al Concluzii
Materiale de construcţii – analize şi încercări
100 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

culorii
1
2
3

Se admit agregatele cu conţinut de humus care după determinare dau

culorile:
- Nr.1 – incolor
- Nr.2 – galben deschis

LUCRAREA 13.
3.6. Rezistenţele la sfărâmare statică şi dinamică şi rezistenţa la
uzură
Agregatele naturale(pietriş, piatră spartă) şi cele artificiale(granulit,
perlit, zgură expandată), se prezintă sub formă de bucăţi de dimensiuni ce nu
permit realizarea de corpuri de probă la forma şi dimensiunile cerute de
tehnicile de determinare a rezistenţelor mecanice la materiale de construcţii.
Pentru aprecierea rezistenţelor mecanice corespunzătoare fiecăruia
dintre aceste materiale s-au conceput metode de determinare care au la bază
sfărâmarea în condiţii specifice a materialelor granulare.
3.6.1. Rezistenţa la strivire a agregatelor naturale(de râu)
Agregatele naturale ce suportă un proces de sfărâmare, îşi vor modifica
compoziţia dimensională a granulelor, faţă de compoziţia iniţială, iar gradul de
sfărâmare va depinde de rezistenţa rocii de provenienţă a agregatului respectiv,
fiind cu atât mai mare cu cât aceasta este mai mică şi constituie criteriu de
apreciere al rezistenţei agregatului.

3.6.1.a. Rezistenţa la strivire pentru amestec de sorturi

Rezistenţa la strivire în acest caz se determină pe amestec format din
părţi egale de masă din sorturile 31-40 şi 40-71mm.

Aparatură şi materiale
Materiale de construcţii – analize şi încercări
Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 101
- balanţa cu clasa de
precizie III;
- setul de ciururi: R10,
R31,5, R40, R71;
- cilindru din oţel cu
piston(fig. 3.5);
- presă hidraulică;
- vase pentru saturare cu
apă a materialului;
- scafă; Fig. 3.5. Cilindru de oţel cu piston
- materialul de încercat.

Efectuarea determinării
Din materialul de încercat se îndepărtează granulele plate şi aciculare,
după care se usucă la masă constantă într-o etuvă la temperatura de 1050C.
Pentru determinarea rezistenţei în stare umedă, materialul de încercat se
va satura cu apă, la presiune normală, până la masă constantă.
Se determină densitatea în grămadă în stare afânată a amestecului de
încercat şi se calculează masa corespunzătoare unui volum de 2,1dm3,
cantitate ce constituie materialul pentru o determinare, dar în acelaşi timp
reprezintă şi volumul vasului de încercare.
Materialul pregătit pentru încercare se introduce în vasul de oţel prin
turnare cu scafa de la 5cm înălţime. Se scutură cilindrul cu material se aşează
pistonul peste materialul din cilindru, iar proba astfel pregătită se introduce la
presă.
Proba se supune la o forţă de compresiune de 400kN, forţă care va fi
atinsă într-un interval de 5 minute.
Agregatul sfărâmat se trece prin ciurul R10 şi se cântăreşte fracţiunea
rămasă pe ciur.
Rezultatul va fi valoarea medie a trei încercări , relaţia de calcul fiind
următoarea:
Materiale de construcţii – analize şi încercări
102 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

m2
Rs  x100 % (3.11)
m1
în care:
- Rs – rezistenţa la strivire care poate fi:
- Rsa – rezistenţa la strivire determinată pe material
saturat;
- Rsu – rezistenţa la strivire determinată pe material uscat;
- m1 – masa iniţială a agregatului(în stare saturată sau uscată)
în g;
- m2 – masa agregatului rămasă pe ciurul R10.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Rezultatele încercărilor se înregistrează într-un tabel de forma tabelului
3.15, calculând rezultatele în cele două ipoteze.
Se calculează în funcţie de cele două valori obţinute, coeficientul de
înmuiere(I):
R
I  sa (3.12)
R su

în care termenii au semnificaţiile enunţate anterior.

Tabelul 3.15
Rest pe Rezistenţe Rezistenţe Coeficient
Masa iniţială
Nr. Crt. ciurul R10 individuale medii de
m1 (g)
m2 (g) % % înmuiere
1
Probe
2
uscate
3
1
Probe
2
saturate
3

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 103

3.6.1.b. Rezistenţa la strivire pe sorturi elementare

Rezistenţa la strivire în acest caz se determină pe sorturile elementare 7-
16 şi 16-31mm.

Aparatură şi materiale

- balanţa cu clasa de precizie III;

- setul de ciururi: R3,15; R7,1; R16; R31,5;
- cilindru din oţel
cu piston(fig.
3.6);
- presă hidraulică;
- vase pentru
saturare cu apă a
materialului;
- scafă;
- materialul de
încercat.
Fig. 3.6. Cilindru de oţel pentru încercarea pe sorturi
elementare

Efectuarea determinării
Din materialul de încercat se îndepărtează granulele plate şi aciculare,
după care se usucă la masă constantă într-o etuvă la temperatura de 1050c.
Pentru determinarea rezistenţei în stare umedă, materialul de încercat se
va satura cu apă, la presiune normală, până la masă constantă.
Se determină densitatea în grămadă în stare afânată a amestecului de
încercat şi se calculează masa corespunzătoare unui volum de 1,8dm3,
cantitate ce constituie materialul pentru o determinare, dar în acelaşi timp
reprezintă şi volumul vasului de încercare.

Materiale de construcţii – analize şi încercări

104 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

Materialul pregătit pentru încercare se introduce în vasul de oţel prin

turnare cu scafa de la 5cm înălţime. Se scutură cilindrul cu material se aşează
pistonul peste materialul din cilindru, iar proba astfel pregătită se introduce la
presă.
Proba se supune la o forţă de compresiune de 200kn, forţă care va fi
atinsă într-un interval de 3 minute.
Agregatul sfărâmat se trece prin ciurul R3,15 şi se cântăreşte fracţiunea
care trece prin ciur.
Rezultatul va fi valoarea medie a trei încercări , relaţia de calcul fiind
următoarea:
m2
Rs  x100 % (3.13)
m1
în care: - Rs – rezistenţa la strivire care poate fi:
- Rsa – rezistenţa la strivire determinată pe material
saturat;
- Rsu – rezistenţa la strivire determinată pe material uscat.
- m1 – masa iniţială a agregatului(în stare saturată sau uscată)
în g;
- m2 – masa agregatului trecută prin ciurul R3,15.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Rezultatele încercărilor se înregistrează într-un tabel de forma tabelului
Tabelul 3.16
Masa Treceri prin Rezistenţe Rezistenţe
Coeficient
Nr. Crt. iniţială, m1 ciurul r3,15, individuale medii
de înmuiere
(g) m2 (g) % %
Probe 1
uscate 2
3
Probe 1
saturate 2
3
3.16, calculând rezultatele în cele două ipoteze.
Materiale de construcţii – analize şi încercări
Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 105
Se calculează în funcţie de cele două valori obţinute, coeficientul de
înmuiere(I) cu relaţia (3.12).

3.6.2. Rezistenţa la strivire a agregatelor uşoare

Pentru acest tip de agregate, criteriul de apreciere a rezistenţelor

mecanice îl reprezintă forţa necesară pentru obţinerea unei tasări standard,
pentru un volum cunoscut de agregat.

Aparatură şi materiale
- vas metalic pentru încercare ce are marcate pe suprafaţa exterioară
două repere la distanţa de 20mm(fig. 3.7);
- presa hidraulică;
- riglă metalică;
- agregat uşor sort 7-16 sau 16-31mm uscat la masă constantă.

Fig.3.7. Vas pentru încercarea la strivire

a agregatelor uşoare

Efectuarea determinării
Se aşează cilindrul pe placa de bază a aparatului.
Agregatele sortate şi uscate, se toarnă de la o înălţime de 10cm raportat
la marginea superioară a vasului, până la umplerea în exces. Materialul în
exces se îndepărtează cu rigla metalică, se montează gulerul prelungitor şi se

Materiale de construcţii – analize şi încercări

106 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

introduce pistonul a cărui suprafaţă în contact cu agregatul este (A), astfel încât
reperul inferior de pe piston să se găsească la partea superioară a gulerului.
Ansamblul astfel pregătit se introduce între platanele presei, se reglează
viteza de înaintare a pistonului presei la 0,5…1 mm/s şi se citeşte pe cadranul
presei forţa(F) corespunzătoare tasării materialului granular cu 20mm.
Se efectuează trei determinări şi se calculează rezistenţa la strivire cu
relaţia:
F
R
A
daN / cm 
2
(3.14)

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Rezultatele încercărilor se înregistrează într-un tabel de forma tabelului
3.17 şi se compară cu valorile normate pentru aprecierea rezistenţelor.
Tabel 3.17
Nr. A F Rstr Rezistenţa
Obs.
Crt. (cm2) (daN) daN/cm2 medie
1
2
3

LUCRAREA 14.
3.6.3. Rezistenţa la compresiune prin şoc
Determinarea este specifică pentru produse din piatra spartă ce sunt
introduse în lucrări supuse la şocuri(drumuri, fundaţii de maşini etc.).
Rezistenţa la compresiune prin şoc constă în aprecierea gradului de
sfărâmare al unei probe din piatră spartă, de dimensiuni prestabilite, supusă la
un număr de şocuri.

Aparatură şi materiale
- ciocan Föppl(fig. 3.8) - alcătuit din: berbec(1) cu masa de 50  0,5kg
ce poate fi acţionat de un mecanism de ridicare şi declanşare a

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 107
căderii; nicovală(2) cu masa de circa 500kg şi fixată pe o fundaţie de
beton sau zidărie; rigla gradată(3) din 10 în 10mm cu lungimea de
1500mm; ghidaje(4) pe care culisează berbecul;
- cilindru şi piston din oţel în care se introduce proba de încercat(5);
- etuvă pentru 105  50c;

Fig. 3.8 Ciocanul Föppl

- ciururi cu ochiuri rotunde de 10,40 şi 50mm;
- balanţă tehnică de 3kg, cu precizia de cântărire de 1g;
- materialul de încercat pentru care se cunoaşte densitatea aparentă.

Efectuarea determinării
Din proba de înceract, se separă prin cernere între ciururile de 40 şi
50mm o cantitate de aproximativ 5000g material. Proba se usucă în etuvă până

Materiale de construcţii – analize şi încercări

108 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

la masă constantă şi se calculează cantitatea de material ce se va introduce în

cilindrul de încercare, cu relaţia:

m = 1,05 a 10-3 [kg] (3.15)

în care:
- m – masa probei de piatră , din sortul 40/50mm necesare
pentru o determinare, în kg;
- a - densitatea aparentă a materialului, în kg/m3.

Materialul astfel pregătit se introduce în cilindrul de oţel, se scutură de

câteva ori pentru ca granulele de agregat să se aşeze cât mai bine şi se
aranjează granulele (cu mâna) astfel încât să se obţină o suprafaţă fără
dedivelări. Se introduce pistonul în cilindru prin aşezarea acestuia pe granulele
de încercat. Proba astfel pregătită se aşează pe nicovala ciocanului Föppl.
Proba este supusă la 20 de lovituri ale berbecului, ridicat prin intermediul
mecanismului de ridicare la înălţimea de 50cm, marcată pe scala aparatului.
După ce proba a fost supusă la 20 de lovituri, se scoate din cilindru şi se
cerne prin ciurul de 10mm, cântărind restul pe ciur(m1).
Rezistenţa la compresiune prin şoc (Rs) se calculează (cu o precizie de
1%) cu relaţia:

m1
Rs  % (3.16)
m
în care termenii relaţiei au semnificaţiile menţionate anterior.

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Rezultatele măsurătorilor şi înregistrarea lor se va face într-un tabel de
forma tabelului 3.18, iar rezistenţa obţinută prin calcul ca medie a două
determinări, se compară cu valorile impuse de normativele tehnice.

Tabelul 3.18

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 109

Nr. Masa iniţială m Masa rămasă pe ciurul R10, m1 m1

Crt. Kg Kg
Rs  %
m
1
2
Media

3.6.4. Rezistenţa la uzură

Rezistenţa la uzură se determină pe piatra spartă şi reprezintă o
caracteristică importantă în cazul folosirii acesteia în straturi rutiere şi se
apreciază prin pierderile de masă a unei probe supuse la uzură în condiţii
normate.

Aparatură şi materiale

Sistem de
înregistrare Capac închidere Cilindri de
încercare
rotaţii

Fig. 3.9 Maşina Deval

- maşina Deval(fig. 3.9) – alcătuită din doi cilindri din oţel înclinaţi la
300, prevăzuţi cu capace de închidere şi care se rotesc cu 30…33
rotaţii /minut; sistem de înregistrare a numărului de rotaţii;

- etuvă;
- balanţă tehnică de 10kg cu precizie de 1g;

Materiale de construcţii – analize şi încercări

110 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

- ciururi cu ochiuri de 30 şi 60mm şi sită de 2mm;

- perie de sârmă;
- material de încercat uscat la masă constantă.

Efectuarea determinării
Materialul de încercat se spală şi se usucă la masă constantă, la
temperatura de 1050c. Se separă sortul între ciururile de 30 şi 60mm.
Din proba astfel obţinută se aleg granule de agregat cu greutatea
aproximativ 100g, care se perie cu peria de sârmă pentru îndepărtarea părţilor
slabe.
Se alcătuiesc două probe formate din câte 50 granule şi cu masa totală
de aproximativ 5000g(m1). Cele două probe se introduc în cilindrii maşinii
Deval, se închid cilindrii şi se porneşte maşina.
După 10000 rotaţii maşina se opreşte, materialul se cerne pe ciurul de
2mm, iar materialul rămas pe ciur se culege , se spală şi se usucă la masă
constantă şi se cântăreşte(m2).
Rezistenţa la uzură a pietrei sparte (Ruz), exprimată prin pierderi de
masă ca medie a două determinări, se calculează cu relaţia:

m1  m2
Ruz  x100 % (3.17)
m1

în care termenii au semnificaţiile specificate anterior.

Înregistrarea datelor şi interpretarea rezultatelor

Rezultatul încercărilor se înregistrează în tabelul 3.19, calculând
rezistenţa la uzură, iar aprecierea calităţii rocilor din punct de vedere al
comportării la uzură făcându-se prin intermediul coeficientului de calitate Cc,
care se calculează cu relaţia:

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 111
40
Cc  (3.18)
Ruz

Tabelul 3.19
Masa iniţială Masa rămasă pe m1  m2
Nr. Ruz  x100 % Cc 
40
m1 ciurul R2
Crt. m1 Ruz
g g
1
2
Media

Rezultatele se compară cu valorile din tabelul 3.20, pentru confirmarea

calităţii.

Tabelul 3.20. Clasificarea pietrelor naturale în funcţie de coeficientul de calitate

Coeficientul de calitate
Tipul de piatră

Slabă <7
Mediocră 7…9
Acceptabilă 9…11
Bună 11…13
Foarte bună 13…15
Excelentă >15

3.7. Rezistenta la îngheţ - dezgheţ

Această încercare are drept scop determinarea rezistenţei la îngheţ -
dezgheţ a agregatelor cu d min >7mm. Aceste agregate intră în categoria
agregatelor naturale grele destinate preparării betoanelor si mortarelor cu lianţi
minerali şi conform normativelor actuale, aliniate la normativele europene, se
impune condiţia de îngheţ-dezgheţ în anumite condiţii de expunere a
elementelor de construcţii în structura cărora sunt introduse.

Materiale de construcţii – analize şi încercări

112 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

Rezistenţa la îngheţ - dezgheţ reprezintă pierderea în masă a

agregatelor (Pm,n) pentru fiecare sort de agregate, după un număr ( n ) de cicluri
de îngheţ - dezgheţ succesiv.

Menţinerea timp de 4 ore la temperatură scăzută şi 4 ore în apă

constituie un ciclu de îngheţ - dezgheţ .
Calculul rezistenţei la îngheţ - dezgheţ :

P m,n= ( m 1 -m 2 ) x 100 / m 1 (%) (3.19)

în care :
P m,n = pierderea în masă după n cicluri , în grame
m1 =masa iniţială a agregatelor uscată , în grame
m 2 =masa agregatelor uscate după n cicluri de îngheţ -
dezgheţ executate conform metodologiei.

Determinarea rezistenţei la îngheţ - dezgheţ se face numai la granule de

agregat cu dimensiuni mai mari de 7mm.

Aparatura şi materiale
- frigider pentru temperatură de îngheţ de - 17  2  C;
- baie de apa pentru temperatură de 20  5  C;
- etuvă electrică;
- balanţă cu clasa de precizie III;
- set de ciururi;
- vas de tablă perforată cu ochiuri de 2 mm;
- tavă emailată;
- agregate destinate încercărilor

Materiale de construcţii – analize şi încercări

Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală 113
Efectuarea determinării
- se iau 5 - 10 kg din proba de agregate cu d min > 7,1 mm;
- se spală bine cu apă şi se usucă în etuvă la temperatura de 105 –
1100C, până la masă constantă;
- după uscare se cerne, separându-se sorturile supuse la încercare. Se
păstrează numai granulele care rămân pe ciurul cu limita inferioară
corespunzătoare sortului respectiv;
- din cantităţile rămase pe ciur se cântăresc 1,0 kg pentru sortul 7 - 16
si 2,0 kg pentru sortul 16 – 31, ce constituie masa m1;
- separat se saturează timp de 48 ore, aşezându-se agregatele pe un
singur rând într-un vas cu fundul de tablă perforată care se cufundă
într-o baie de apă la temperatura de 20  5 o C;
- după 48 ore se scoate vasul din apă şi se introduce într-un frigider,
unde se menţine timp de 4 ore la temperatura de - 17  2  C;
- după acest timp, vasul se scoate din frigider şi se cufundă în baia de
apă la temperatura de 20  5  C, unde se menţin 4 ore;
- menţinerea timp de 4 ore la temperatură scăzută şi 4 ore în apă,
constituie un ciclu de îngheţ – dezgheţ;
- operaţia de îngheţ - dezgheţ se repetă de 25 ori. În cazul betoanelor
hidrotehnice şi a unor betoane cu prevederi speciale, numărul de
cicluri de îngheţ - dezgheţ este de 50;
- proba supusă încercării, se controlează vizual, se spală agregatele cu
apă, se usucă în etuvă până la masă constantă şi se cerne prin ciurul
corespunzător limitei inferioare a sortului respectiv;
- cernerea se efectuează până când partea trecută prin ciur în timp de
un minut nu depăşeşte 0,1 % din masa probei;
- restul rămas pe ciur se cântăreşte, constituind masa m2.

Materiale de construcţii – analize şi încercări

114 Capitolul 3. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice la piatra naturală

Înregistrarea datelor şi calculul rezultatelor

Se calculează rezistenţa la îngheţ - dezgheţ pentru fiecare sort de
agregate analizat Pm,n , după ce în prealabil s-au înregistrat datele recoltate
conform metodologiei prezentate, într-un tabel de forma tabelului 3. 21.
Tabel 3.21

m1  m2
m1 m2 Pm,n   100
Proba m1
[g] [g]
[%]
1
2
3
Media

Rezistenţa la îngheţ - dezgheţ obţinută se compară cu condiţia de

admisibilitate prevăzută de actuale norme, care prevăd P m,n = max. 10 %.

Materiale de construcţii – analize şi încercări