1. Ce este contabilitatea financiara si ce asigura?

Contabilitatea financiară denumită şi generală sau externă (“comptabilité générale” la francezi

şi “financial accounting” la anglo-saxoni), are la bază norme unitare privind organizarea şi
conducerea acesteia care au caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale, având ca
obiectiv principal furnizarea informaţiilor necesare atât pentru necesităţile proprii, cât şi în
relaţiile acestora cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte
persoane juridice şi fizice.
Contabilitatea financiară privită ca un instrument de cunoaştere, care asigură gestionarea şi
controlul mişcărilor elementelor patrimoniale şi ale rezultatelor obţinute.
Are ca obiect înregistrarea, clasarea şi regruparea informaţiilor privitoare la totalitatea mişcărilor
de valori generate de activitatea firmei şi are ca funcţii:
- determinarea şi măsurarea rezultatelor pe o perioadă dată în scopul evidenţierii periodice
a situaţiei patrimoniale, financiare şi a rezultatului la un moment dat;
- funcţia de control şi de probă în relaţiile de natură juridică şi fiscală ale întreprinderii;
- funcţia de comunicare financiară externă;
- furnizarea de informaţii necesare activităţii de gestiune şi analiză financiară.
 Asigură gestionarea şi controlul mişcărilor elementelor patrimoniale şi ale rezultatelor
obţinute, are ca obiectiv elaborarea şi furnizarea de documente de sinteză care să asigure
imaginea fidelă a patrimoniului, poziţia financiară a entităţii la un anumit moment, precizarea
rezultatelor, performanţele şi evoluţia finanţelor entităţii.

2. Pe ce se bazeaza contabilitatea financiara?

Fiecare tip de contabilitate se bazeaza pe conceptul de responsabilitate, furnizand informatii
despre una si aceeasi entitate.

3. Ce este contabilitatea de gestiune (manageriala), pe ce se bazeaza si ce ofera?

Contabilitatea de gestiune este un sistem care măsoară şi oferă informaţii financiare şi
operaţionale utilizate pentru a ghida acţiunile managerilor, pentru a stimula comportamente şi
pentru a crea şi susţine valorile culturale necesare realizării obiectivelor strategice ale
organizaţiei.
Contabilitatea de gestiune are ca obiect descrierea proceselor interne care influenţează activitatea
unităţilor patrimoniale. Ea asigură şi administrează informaţia privind cheltuielile şi veniturile
prin prisma purtătorilor de valoare: produse, lucrări, servicii şi subdiviziunile organizatorice
interne (secţii, fabrici, şantiere etc.), furnizează, de asemenea, informaţia analitică privind
resursele repartizate spre a fi gestionate la nivelul verigilor organizatorice interne.
Aşadar se axează pe procesul de fabricaţie, respectiv pe elementele de intrare, de transformarea
lor în cadrul procesului de producţie şi pe comensurarea valorică şi cantitativă a elementelor de
ieşire.
Contabilitatea de gestiune cuprinde ansamblul elementelor de identificare, măsurare, stocare,
analiză, prelucrare, interpretare şi comunicare a informaţiilor utilizate de management pentru a
previziona, planifica, evalua şi controla, în interiorul unui organism şi pentru a garanta utilizarea
corespunzătoare şi responsabilă a resurselor sale.

4. Cum este conceput sistemul contabilitatii de gestiune?

Contabilitatea de gestiune, bazată pe inventarul permanent, reflectă ceea ce se petrece la
nivelul producţiei şi al costurilor, oferind informaţii exclusiv pentru management. J. Richard în
lucrarea “Compatibilite generale”, consideră că acest sistem sofisticat este conceput astfel încât
să putem citi acelaşi rezultat în două moduri: “ un mod detaliat şi revelator al etapelor
exploatării, în cadrul contabilităţii analitice, un mod schematic, nepermanent şi deconectat în
cadrul contabilităţii financiare.

5. Ce tinte a urmarit normalizarea contabila?

Normalizarea contabilă a avut şi are următoarele ţinte:
a) stabilirea de norme comune tuturor utilizatorilor, pentru ca informaţia contabilă să reprezinte
un instrument fiabil de comunicare în domeniile:economic, financiar, juridic, fiscal;
b) înţelegerea informaţiei contabile şi controlul acesteia;
c) asigurarea comparabilităţii informaţiei contabile în timp şi spaţiu
d) definirea legăturilor precise între:
-nevoile de gestiune specifice ale entităţilor patrimoniale;
-reglementările dreptului fiscal şi celui comercial;
-cerinţele de raportare naţionale şi internaţionale.

6+7. Care sunt diferentele intre contabilitatea financiara si cea manageriala?

Contabilitate financiară (generală)
- oferă o vedere globală şi sintetică a conturilor unităţii patrimoniale;
- furnizarea de informaţii necesare atât pentru necesităţi proprii cât şi în relaţiile cu
utilizatorii interesaţi;
- are la bază norme unitare prevăzute în legea contabilităţii 82/91;
- se ţine în limba română şi moneda naţională iar pentru operaţiunile efectuate în
valută în moneda naţională şi valută;
- este normată şi obligatorie;
- analizează în principal fluxurile externe dintre unitatea patrimonială şi exteriorul
acesteia;
- este formalizată şi se impune fiecărei unităţi patrimoniale.
Contabilitate de gestiune (analitica)
- Oferă o imagine detaliată a fiecărei activităţi, de unde denumirea de contabilitate
analitică;
- se organizează în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii fiecărei
unităţi patrimoniale;
- alături de valorile monetare ea integrează numeroase măsuri fizice (cantitatea de
materii prime, număr ore lucrate, timp de funcţionare al unui utilaj);
- este obligatorie potrivit legii contabilităţii;
- nu este normată (standardizată);
- analizează fluxurile interne în vederea determinării costurilor producţiei;
- se organizează după criterii, metode, proceduri proprii fiecărei unităţi patrimoniale.
Utilizatorii primari ai informaţiei contabile, după cum am mai precizat,
sunt de asemenea diferiţi în cele două cazuri. Rapoartele financiare, rezultat al contabilităţii
financiare, sunt în primul rând întocmite pentru persoane din afara întreprinderii, în comparaţie
cu contabilitatea de gestiune care furnizează rapoarte şi analize interne, utilizate de toţi
managerii, iar conţinutul rapoartelor variază în funcţie de nivelul managerial care solicit
informaţiile, de departamentul sau segmentul analizat şi de obiectivele fiecărui raport.
Un alt criteriu de comparaţie între contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiară
este unitatea de măsură. Contabilitatea financiară generează informaţii financiare privind fapte şi
evenimente din trecut. Unitatea de măsură utilizată în general de contabilitatea financiară este
unitatea monetară istorică (valoarea monetară la data înregistrării operaţiunii). Pe de altă parte
contabilii de gestiune nu sunt obligaţi să utilizeze numai unitatea monetară istorică; ei pot apela
la orice unitate de măsură utilă scopului pe care îl urmăresc.
Rapoartele financiare elaborate pentru utilizatorii din mediul extern al întreprinderii se
întocmesc, de obicei în mod regulat: lunar, trimestrial sau anual. Raportarea periodică la
intervale egale reprezintă un concept de bază al contabilităţii financiare. Rapoartele contabilităţii
de gestiune pot fi întocmite lunar, trimestrial sau anual în mod regulat, însă ele pot fi de
asemenea solicitate zilnic sau la intervale egale. Important este ca fiecare raport furnizat să fie
util şi întocmit ori de câte ori este nevoie.
Există diferenţe semnificative şi în cea ce priveşte gradul de obiectivitate al informaţiei
furnizate de cele două părţi ale sistemului contabil dualist. Astfel, informaţiile furnizate de
contabilitatea financiară se referă la operaţiuni ce au avut loc în trecut. Astfel de informaţii sunt
în mod obiectiv determinate. Prin opoziţie, contabilitatea de gestiune este preocupată în
principal de planificarea şi controlul operaţiunilor interne – activităţi care se referă de cele mai
multe ori la perioade viitoare.
Fluxurile patrimoniale care apar în activitatea întreprinderii sunt externe în cadrul
contabilităţii financiare şi interne în cazul contabilităţii de gestiune.
Modul de clasificare al cheltuielilor diferă în cele două cazuri, acestea clasificându-se
după natura lor în contabilitatea financiară şi după destinaţia lor în contabilitatea de gestiune.
Contabilitatea financiară are în general obiective financiare, în timp ce obiectivele contabilităţii
de gestiune sunt în majoritatea lor de natură economică.
Asemanari : Atât contabilitatea financiară cât și cea de gestiune (managerială) are la bază
principiile contabile unanim acceptate, se axează pe conceptul de responsabilitate și etică,
prelucrează în mod dualist date contabile (sintetic și analitic) dar, în final se obține același
rezultat.

8. Care este legatura dintre contabilitatea financiara si cea manageriala?

Între contabilitatea financiară şi cea de gestiune există şi se manifestă o anumită opoziţie, dar
aceasta nu trebuie apreciată în mod absolut, deoarece contabilitatea de gestiune reia numeroase
informaţii colectate de contabilitatea financiară, iar în al doilea rând, pentru elaborarea situaţiilor
financiare anuale, contabilitatea financiară solicită calculul costurilor realizat prin prisma
contabilităţii de gestiune. Contabilitatea furnizează informaţii sub formă de situaţii financiare
(bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţiile fluxurilor de trezorerie) şi rapoarte de performanţă (de
exemplu costul de realizare unui produs nou, costurile penetrări pe noi segmente de piaţă).
Contabilitatea financiară nu se „opune” contabilităţii de gestiune, orientată către gestionarii
întreprinderii; contabilitatea de gestiune apare astfel ca un complement indispensabil al
contabilităţii financiare, ca un instrument de care are nevoie şi, la un loc, alcătuiesc „un tot
unitar”, sub denumirea de system contabil.
Legatura dintre ele poate fi analizata in raport cu criteriile : obiective principale, …etc.
asistă contabilitatea financiară în procesul de determinare al rezultatului unui exerciţiu
financiar prin procesul de separare al cheltuielilor, în cheltuieli ale perioadei şi cheltuieli
ale exerciţiului curent;
asistă contabilitatea financiară în procesul de conectare al veniturilor cu cheltuielile, prin
procesul de separare al veniturilor/cheltuielilor făcute/înregistrate în avans, de veniturile
și cheltuielile perioadei.
 9. Care sunt obiectivele contab. Manageriale impuse de managementul modern?
Pentru a răspunde cerinţelor impuse de un management modern, contabilitatea de gestiune mai
trebuie să vizeze şi următoarele obiective:
- de a fi un ajutor în analiza strategică a firmei (de a reconcilia calculul costurilor cu analiza
strategică);
- de a ţine mai mult seama de limbajul şi conceptele utilizate de unităţile, sectoarele operaţionale

10. Ce este consumul de valori si de cate tipuri este?

În general, noţiunea de consum de valori este definită ca fiind totalitatea valorilor ce aparţin
unei structuri organizatorice a economiei naţionale, care se consumă pe durata unei perioade de
timp.
-Întâlnim următoarele categorii :
consum de valori productive;
consum de valori neutre;
consum de valori accidentale;
consum de valori cu caracter special.

11. Care sunt functiile costului intr-o entitate patrimoniala?

-Funcţia de măsurare a cheltuielilor
-Funcţia de cercetare–dezvoltare a costului
-Funcţia de producţie a costurilor
- Funcţia de personal
-Funcţia comercială
-Funcţia financiar-contabilă
-Funcţia de optimizare
-Funcţia de control şi reglare

12. Cum se clasifica cheltuielile de productie? Pe ce criterii?

Dintre aceste criterii amintim :
-criteriul naturii economice a cheltuielilor;
-criteriul raportului în care se găsesc faţă de volumul producţiei;
-criteriul modului de repartizare în costuri;
-criteriul cerinţelor de postcalcul.
a. După natura muncii consumate, cheltuielile se împart în:
A. cheltuieli cu munca vie
B. cheltuieli cu munca materializată
b. Potrivit legii contabilităţii, contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de
cheltuieli, după natura lor grupate astfel :
A. cheltuieli de exploatare
B. cheltuieli financiare
C. cheltuieli extraordinare
D. cheltuieli cu provizioanele, amortizarea şi ajustările pentru depreciere
sau pierdere de valoare
E. cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite
c. După modul de repartizare în costul produselor, lucrărilor, serviciilor,
cheltuielile de producţie se clasifică în:
A. cheltuieli directe
B. cheltuieli indirecte
d. Sub aspectul cerinţelor normării şi postcalcului costurilor, cheltuielile de
producţie se grupează pe elemente primare şi pe articole de calculaţie
e. Cheltuielile de producţie se grupează funcţie de dependenţa lor faţă de
volumul producţiei în:
A. cheltuieli variabile (operaţionale)
B. cheltuieli fixe (de structură)
f. Din punct de vedere al legăturii cu procesul de producţie, adică a raportului
lor faţă de procesul de producţie:
A. cheltuieli de bază
B. cheltuieli de regie
g. După gradul lor de omogenitate, cheltuielile de producţie se împart în:
A. cheltuieli simple
B. cheltuieli complexe
h. După necesităţile lor economice şi natura activităţii desfăşurate, cheltuielile
de producţie se grupează în:
A. cheltuieli productive
B. cheltuieli neproductive
i. În funcţie de momentul apariţiei lor:
A. cheltuieli curente
B. cheltuieli preliminate
C. cheltuieli anticipate
j. După raportul dintre cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară,
după natura lor economică şi cheltuielile încorporate în costul producţiei, care
fac obiectul contabilităţii de gestiune, distingem:
A. cheltuieli încorporabile în costuri
B. cheltuieli neîncorporabile în costuri
C. cheltuieli supletive
k. În funcţie de destinaţia lor sau dacă avem în vedere funcţiile unităţii
patrimoniale şi nu structura organizatorică a acesteia, distingem:
A. cheltuieli de aprovizionare;
B. cheltuieli de distribuţie:
C. cheltuieli de fabricaţie
D. cheltuieli administrative

13. Ce sunt cheltuielile neincorporabile in costuri? Dar supletive?

Cheltuieli neîncorporabile în costuri, reprezintă cheltuielile înregistrate în contabilitatea
financiară, dar care sunt excluse în determinarea costurilor în contabilitatea analitică, deoarece
nu condiţionează realizarea lucrărilor, produselor şi serviciilor.
Cheltuielile supletive numite şi cheltuieli de adăugat, reprezintă cheltuieli fictive care nu sunt
înregistrate în contabilitatea financiară din diferite motive contabile sau financiare pentru a nu
influenţa impozitul pe profit, dar care se includ în costuri.
 14. Cum pot managerii sa-si exercite puterile asupra costurilor?
Puterea de influenţă a managerului asupra costurilor este determinată atât de posibilitatea
cunoaşterii câmpului de aplicare a costurilor cât şi de identificarea costurilor pe care le poate
controla sau nu.

15. Din ce se compune un set complet de situatii financiare?

a. Bilantul/situatia pozitiei financiare a intreprinderii – se intocmeste annual pentru un
exercitiu financiar si arata evolutia elementelor patrimoniale la inceputul si la sfarsitul
exercitiului, fara a vedea evolutiile lunare. Bilantul se intocmeste pe baza balantei de verificare.
b. Situatia contului de profit si pierdere/situatia rezultatului global – arata veniturile si
cheltuielile si rezulta din balanta de verificare. Veniturile pe tipuri-cheltuieli pe tipuri.
c. Situatia modificarii capitalurilor proprii (clasa 1) – arata cu cat a crescut averea
actionarilor (capital social, reserve, rezultat reportat, rezultat current)
Total active – total datorii = patrimoniu net (capital propriu sau averea actionarilor)
Ca si cheie de control, capital social + toate rezervele +/- rezultat reportat +/- rezultat current
= patrimoniu net
d. Situatia fluxurilor de trezorerie/cash-flow – reprezinta barometrul activitatii unei
intreprinderi; se tine prin 2 metode :
-directa : sold+incasari-plati (cu unitati monetare, extracontabil)
-indirecta : (cont profit si pierdere) ne arata miscarea neta de numerar din timpul anului
e. politici contabile si note explicative – informatii financiare si non-financiare despre
entitate

16. Cui revine responsabilitatea de a conduce si organiza contabilitatea si de a produce

situatiile financiare anuale?
Responsabilitatea intocmirii situatiilor financiare anuale in conformitate cu Reglementarile
contabile, revine exlusiv conducerii entitatii si este comunicata printr-o declarative scrisa atasata
acestora.
Responsabilitatea producerii si a prezentarii situatiilor financiare anuale revine exlusiv
conducerii entitatii

17. Ce este patrimoniul unei întreprinderi și care este documentul contabil care reflecta
modificările acestuia într-un exercițiu financiar?
Patrimoniul unei entitati juridice este constituit din totalitatea resurselor (bunurilor pe
care le detine), precum si drepturile si obligatiile ce decurg din detinerea acestora.

18. Ce este bilanțul contabil și care sunt elementele sale componente?

Bilanţul este o situaţie a poziţiei financiare ce prezintă activele, datoriile-şi capitalurile proprii
(activul net) la un moment dat. Bilanţul este uneori descris că fiind o imagine statică deoarece
reflect soldurile conturilor.
Bilantul este imaginea fidela a activelor si pasivelor societatii la inceputul si sfarsitul perioadei.
 19. Ce reprezinta activele patrimoniale si cum se clasifica ele conform IAS sau conform
lui 1802?
Reprezinta totalitatea bunurilor (lucrurilor propriu-zise şi drepturile asupra lor)
susceptibile de evaluare bănească, din patrimoniul unei persoane.
- Active imobilizate
- Active circulante
- Cheltuieli in avans
- Datorii : sumele ce urmeaza a fi platite intr-o perioada de pana la un an
- Active circulante nete/datorii curente nete
- Total active minus datorii curente
- Datorii: sumele care trebuie plătite intr-o perioadă mai mare de un an
- Provizioane
- Venituri in avans
- Capital si reserve

20. Ce sunt Cheltuielile în avans și unde sunt prezentate în situațiile financiare?

Cheltuielile în avans sunt active apărute că urmare a plaţii în avans sau apariţiei unei datorii.
Aceste cheltuieli în avans se transformă în cheltuieli de-a lungul timpului, prin utilizare sau pe
măsură ce apar anumite evenimente. Deoarece foarte rar este un element semnificativ, acest activ
este de regulă prezentat cumulat cu alte elemente în bilanţ, în note găsindu-se informaţii
suplimentare despre suma şi natura sa.
- La litera c : chreltuieli In avans

21.Care este informația degajată din Situaţiei fluxurilor de numerar (CASH-FLOW) și în ce

constă importanța acesteia pentru manageri și utilizatorii externi.
Scopul unei situaţii al fluxurilor de numerar este de a furniza informaţii despre încasările şi
plăţile din exploatare ale unei entităţi în cursul unei perioade, dar şi de a da o idee despre
activităţile sale de finanţare şi de investiţii.
Este o componentă vitală a situaţiilor financiare deoarece principalul interes al investitorilor este
să ştie dacă entitatea raportoare are capacitatea de a genera fluxuri monetare care vor acoperi
plăţile (de regulă, dar nu neapărat sub forma dividendelor) către acţionari.

22. Ce este capitalul propriu (patrimoniu net sau averea acționarilor) și ce influențează
în mod direct valoarea acestuia prezentată în bilanț?
Patrimoniul net se determina ca diferenta între activele totale si datoriile totale, reflectând
activele firmei negrevate de datorii la un moment dat. În esenta, patrimoniul net reflecta averea
întreprinderii la o anumita data (are un caracter static).

23. Care sunt atributele de bază ale informației contabile degajată din situațiile financiare?
Acestea sunt:
• Inteligibilitatea reprezintă calitatea informaţiilor de a fi uşor inţelese de utilizatori, în vederea
atingerii cu uşurinţă a scopurilor pentru care se apelează la aceste informaţii.
• Relevanţa se pune în evidenţă atunci când informaţiile influenţează deciziile economice,
contribuind la evaluarea evenimentelor istorice, prezente sau prognozate de către utilizatori
confirmând sau corectând evaluările anterioare. Relevanţa informaţiei este influenţată de natura
să şi de pragul de semnificaţie. O informaţie devine semnificativă dacă omisiunea sau declararea
ei eronată ar putea influenţa sensul unei decizii.
• Credibilitatea unei informaţii asigură utilizatorii că nu se expun riscurilor apelând la informaţii
care conţin erori semnificative şi care sunt părtinitoare, oferindu-le acestora siguranţă în folosirea
lor.

24. Ce sunt provizioanele, de ce se constituie și cînd trebuiesc recunoscute?

Provizioanele se definesc că fiind datorii incerte din punct de vedere al exigibilităţii sau al
valorii.
Ele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care , la data bilanţului
se posibil să existe, sau este cert că vor există, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea
sau data la care vor apărea.

25. Care sunt tipurile de venituri și cheltuieli prezentate in Contul de profit şi pierdere
(Situația rezultatului global) și când se înregistrează acestea în contabilitate?
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice inregistrate intr un exerciţiu financiar
(perioadă dată) sub formă de iesiri, sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor,
care se concretizează în diminuarea capitalului propriu, altele decât distribuirea acestora către
acţionari.
-chelt. de exploatare
-chelt.financiare
-chelt.extraordinare
Cheltuielile sunt înregistrate imediat în contul de profit şi pierdere atunci când acestea
nu produc beneficii economice viitoare sau când aceste beneficii nu au caracteristicile
necesare pentru a fi înregistrate că active în bilanţul contabil.
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice inregistrate intr-un exerciţiu financiar
(perioadă dată) sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor cu
influenţă directă în creşterea capitalului propriu, altele decât contribuţia acţionarilor.
-venituri de exploatare
-venituri financiare
-venituri extraordinare

Veniturile sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere când se poate efectua o evaluare
credibilă a creşterii beneficiilor economice viitoare că urmare a unei creşteri a activului sau a
unei diminuări a pasivului. În realitate, veniturile sunt înregistrate concomitent cu recunoaşterea
creşterii activului sau diminuării pasivului (de exemplu, creşterea netă a activului că urmare a
vânzărilor de bunuri sau de servicii sau diminuarea pasivului că urmare a achitării unei datorii).
Cheltuielile sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere când se poate efectua o evaluare
credibilă a diminuării beneficiilor economice viitoare că urmare a unei diminuări a activului sau
a unei creşteri a pasivului. În realitate, cheltuielile sunt înregistrate concomitent cu recunoaşterea
diminuării activului sau creşterii pasivului (de exemplu, preliminarea beneficiilor angajaţilor sau
amortizarea echipamentelor).

26. Ce este cifra de afaceri și cum se calculează?

CA cuprinde suma totală a veniturilor din operațiunile comerciale efectuate de firmă, respectiv
vânzarea de mărfuri și produse într-o perioadă de timp determinată.
CA =CV+ CF (costuri totale –fixe si variabile)

27. Ce este rata de trezorerie și cum se calculează?

Ratele de lichiditate sunt cunoscute şi sub denumirea de rate de trezorerie şi au rolul de a măsura
capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt a acesteia.
Rata lichiditatii generale=active circulante/datorii curente
Rata lichidităţii imediate = Diponibilităţi şi plasamente / Datorii curente
Rata lichidităţii curente ( intermediare ) = ( Active circulante – Stocuri ) / Datorii curente

28. Ce este solvabilitatea unei întreprinderi și cum se calculează?

Solvabilitatea este rezultatul unei activităţi eficiente, iar lipsa capacităţii de plată şi a lichidităţii
pot avea caracter temporar, dacă intreprinderea se bazează pe o solvabilitate generala.
Rata solvabilităţii globale = Active totale / Datorii totale

29. Cum se calculează Ratele de rentabilitate și pe ce se bazează acest calcul?

Calculul ratelor de rentabilitate se bazează pe valori preluate din situatiile financiare care, de la
un exerciţiu la altul, nu exprima realitatea economică daca nu se foloseşte aceeaşi metoda de
evaluare.
Rata rentab. Comerciale : Rc=PR/CA*100
Rata rentab. Economice : Re/At*100
Rata rentab. Financiare a capit.proprii : Rf=Pn/Kp*100, pn-profit net, kp-capit.proprii
Rata rentab. Financiare a capit. Permanente : Rfp=Pb/Kpr*100

30. Ce este Riscul economic și care sunt elementele care îl influențeză?

Riscul activitaţi economice nu este alceva decât incapacitatea întreprinderii de a adapta în timp şi
cu cele mai mici costuri , eforturi,variaţiei mediului economic . Mai exact , el exprima
volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de exploatare .
Riscul nu depinde numai de factorii generali (pret de vânzare , cost, cifra de afaceri ) ci de
structură costurilor , respectiv comportamentul lor faţă de volumul de activitate .
Riscul economic evalueaza posibilitatea intregistrarii (obtinerii ) unui rezultat insuficent sau
chiar a unor pierderi .
Riscul nu depinde numai de factorii generali (pret de vânzare , cost, cifra de afaceri ) ci
de structură costurilor , respectiv comportamentul lor faţă de volumul de activitate .
Riscul de exploatare sau riscul economic corespunde riscului aferent realizării unui venit sau a unui
rezultat estimat, fără a se ţine seama de modalitatea de finanţare utilizată de întreprindere pentru
obţinerea acestuia.