Indrumar PDF

REȚELE EDILITARE DIN
MATERIALE PLASTICE
- ÎNDRUMAR DE PROIECTARE ȘI DE
BUNĂ EXECUȚIE -
CUPRINS
INTRODUCERE 3
1. MATERIALELE PLASTICE – GENERALITĂȚI
1.1. Scurt istoric 5

1.2. Polimerizarea 5
1.3. Materialele termoplastice 6
1.4. Materialele termorigide 7
1.5. Elastomerii 7
2. MATERIALELE PLASTICE CU UTILIZARE ÎN DOMENIU 8
2.1. Policlorura de vinil 8

2.1.1. Policrorura de vinil neplastifiată, PVC-U 8
2.1.2. Policrorura de vinil post clorurată, PVC-C 12
2.1.3. Policrorura de vinil cu molecule orientate, PVC-O 14
2.2. Polietilena 15
2.3. Polipropilena 21
3. SISTEME DE CONDUCTE DIN MATERIALE PLASTICE 27
3.1. Generalități și definiții 27

3.2. Sisteme de conducte din materiale plastice pentru apa potabilă 27
3.2.1. Conducte și fitinguri de presiune, din PVC-U 27
3.2.2. Îmbinarea conductelor de presiune, din PVC-U 33
3.2.3. Rețele de conducte din PEHD 33
3.2.3.1.Conducte și fitinguri din PEID pentru rețele de apă și canalizare sub presiune 33
3.2.3.2.Conducte și fitinguri din PEID pentru rețele de gaze naturale 37
3.2.3.3.Conducte din PEID cu înveliș coextrudat din PP 37
3.2.4. Îmbinarea conductelor din PEHD 38
3.2.5. Calculul hidraulic și de pierdere de presiune al sistemului de conducte 51
3.3. Rețele de conducte din materiale plastice pentru canalizare 57
3.3.1. Țevi si fitinguri din PVC-U cu perete compact 58
3.3.2. Țevi din PVC-U cu perete structurat 65
3.3.3. Țevi de canalizare din PEHD cu perete compact 68
3.3.4. Țevi și fitinguri din PEHD cu perete multistrat 72
3.3.5. Țevi și fitinguri din PP cu perete compact 77
3.3.6. Țevi și fitinguri din PP cu perete multistrat 82
3.3.6.1. Țevi și fitinguri din PP cu perete multistrat, tip A 82
3.3.6.2. Țevi și fitinguri din PP cu perete multistrat, tip B 83
3.3.7. Pozarea rețelelor de canalizare din materiale plastice 89
3.3.8. Predimensionarea conductelor de canalizare la rigiditate inelară 90
3.3.9. Cămine de inspecție și de vizitare din material plastic 96
3.3.10. Stații de pompare cu cămine de pompă, din material plastic 100
3.3.10.5. Cerințe generale de proiectare si executie 101
3.3.10.6. Stații de pompare cu pompe submersibile de capacități medii 103
3.3.10.7. Stații de pompare cu pompe submersibile; cu pompe montate uscat și cu pompe montate 104
uscat cu separare de solide, de capacități medii și mari
3.3.10.8. Pozarea stațiilor de pompare, cu cămine de pompă din material plastic 107
3.3.11. Sisteme de drenare a apelor pluviale 111
3.3.11.1.Țevi și fitinguri de drenaj, din PEID 111
3.3.11.2.Țevi și fitinguri de drenaj, din PVC-U 112
3.3.11.3.Țevi și fitinguri de drenaj, din PP 113
3.3.12. Sisteme de înfiltrare a apelor meteorice în sol 114
Bibliografie 116
INDRUMAR DE PROIECTARE
REȚELE EDILITARE DIN MATERIALE PLASTICE

ÎNDRUMAR DE PROIECTARE ȘI DE BUNĂ EXECUȚIE
INTRODUCERE
Prezenta lucrare se adresează proiectanților și executanților de rețele pentru apă, gaz, ca-
nalizare gravitațională sau sub presiune, de drenare a apelor freatice, a sistemelor de pompare a
fluidelor și de înfiltrare a apelor pluviale în sol .
Deasemenea și nu în ultimul rând, se adresează celor ce studiază pentru a deveni specialiștii
de mâine în acest domeniu.
În cadrul acestei lucrări sunt prezentate atât materialele plastice utilizate în domeniile enumerate
cât și produsele realizate din ele, de producători consacrați în domeniu, pe baza standardelor
naționale și internaționale aplicabile.
În cadrul fiecărui capitol regăsim recomandări de bune practici destinate proiectanților și
executanților în vederea realizării unor lucrări de calitate și de durată. Aceste recomandări
se pot considera și ca completări ale normativelor naționale din domeniu, ca de exemplu: “NP
133 – 2011 - Normativul privind proiectarea, execuția și exploatarea sistemelor de alimentare cu
apă și canalizare a localităților”
Proiectarea acestor lucrări, pe lângă aspectul economic, presupune luarea în considerare
a unor prevederi generale și specifice fiecărui proiect în parte, pentru ca în final să rezulte o con-
strucție de calitate și de durată .
Fără să avem pretenția că vom enumera toate cerințele tehnice de bază, importante din
privința unui proiect, totuși vom încerca să scoatem în evidență pe cele mai importante dintre ele,
pentru construcții îngropate în pământ, tratate în prezenta lucrare :
- alegerea materialelor de construcții utilizate ținand cont de condițiile de punere în operă și de
exploatare. Mai exact a tipului de material plastic din care sunt acestea fabricate și caracteristicile
necesare impuse de proiect, conform cu standardul aplicabil al materialului.
- în cazul rețelelor de presiune de apă sau canalizare, realizate din PEID, nu se recomandă utiliza-
rea SDR-lor mari cum ar fi cel de 26 sau 33, fiindcă acestea datorită grosimii de perete mici și a
ovalității mari nu se comportă bine la sudura cap la cap și nici la sudura prin electrofuziune cu elec-
trofitinguri care sunt de SDR 17 sau SDR 11, cu grosimi ale pereților diferiți față de peretele țevii.
Chiar dacă la prima vedere, mai ales din considerente economice, utilizarea unei tevi cu SDR mai
mare decât cel necesar presiunii din rețeaua proiectată pare nefundamentat, o lucrare de calitate
presupune optarea pentru o țeavă de SDR 17.
3
Practica ne demonstrează că lucrările realizate din materiale predimensionate la limită, de
multe ori cedează chiar în timpul probelor de presiune, deși de multe ori se prescriu condiții de
testare mult mai lejere decât cel prevăzut în standardul EN 805, care reglementează testarea la
presiune a rețelelor realizate din materiale flexibile.
- realizarea rețelelor de gaze naturale din PEID, reglementat de normativele naționale din
conducte și fitinguri de SDR 11, teoretic nu ar trebui să aibă nici o problemă, dar practica
ne demonstreaza și în cazul acesta că sudurile și pozările realizate neperformant cauzează și în
acest caz de multe ori avarii și implicit accidente.
- pentru realizarea unei rețele de canalizare de calitate, trebuie să avem în vedere mai mulți
factori determinanți :
- rețeaua de canalizare va fi gravitațională, sau sub presiune
- sarcini statice și dinamice probabile, ce vor acționa în zona pozării, care impun de fapt
rigiditatea inelară a materialelor plastice utilizate într-o rețea îngropată. Mulți proiectanți tind să se
bazeze pe “experiența” lucrărilor precedente, fără să ia în calcul o predimensionare a rețelei și din
punct de vedere static, din care cauză ne întâlnim des cu cazuri de surpări ale drumurilor datorate
înfiltrațiilor și exfiltrațiilor pe traseul rețelelor de canalizare.
- condiții de pozare bine definite și modul de urmărire a respectării acestora pe parcursul
execuției
- condiții de etanșeitate și metoda de testare (la rețelele din materiale plastice etanșeitatea
se verifică, conform standardului EN 1277 )
- agresivitatea chimică a fluidelor transportate (ape uzate, industriale, meteorice, levigat
de la gropile de deșeuri ecologice, etc)
- la realizarea sistemelor de pompare a fluidelor, vorbind în cazul majorității proiectelor de
construcții pretențioase de dimensiuni considerabile cu diametre de până la 3 metri, pozate la
adâncimi de până la 6 -7 metri, cel mai des în prezența apei freatice, trebuie pus accent pe lestarea
și caracteristicile mecanice ale căminului de pompă.
În cazul căminelor de pompare a levigatului de la gropile de deșeuri ecologice, având în vedere
și recomandările UE în acest domeniu, trebuie utilizate cămine de pompă din PEID căptușite cu
polietilenă conductivă, fiindcă în caz contrar corpul căminului încărcat electrostatic poate să ducă
la explozia gazului metan prezent de regulă în cămin.
- proiectarea sistemelor de înfiltrare a apelor meteorice în sol este o problemă și mai spino-
asă
trebuind ținut cont de o multitudine de factori, ca în final sistemul să funcționeze conform desti-
nației :
- suprafața de pe care se intenționează să se colecteze apa meteorică
- cantitatea probabilă a apei ce urmează a fi înmagazinată în sistemul de retenție realizat și
înfiltrată în sol, într-o perioadă de timp bine definită, ținând cont și de statisticile precipitațiilor în
zona de amplasare
- dimensiunile amplasamentului disponibil în vederea instalării sistemului
- caracteristicile de înfiltrare a solului în zona de amplasare și nivelul apei freatice
- condiții de rezistență la un anume trafic, al construcției
4
1 MATERIALELE PLASTICE - GENERALITĂȚI
1.1. Scurt istoric
Primul material plastic cunoscut, policlorura de vinil ( PVC ), a fost obținut în laborator în
1838 de către Viktor Regnault, prin expunerea la soare a clorurii de vinil.[2] Metoda practică de
preparare a fost descoperită de Fritz Klatte în 1912 iar materialul plastic a început să fie folosit în
timpul primului război mondial ca substitut pentru diverse materiale naturale pentru care nu mai
existau surse sau suficiente materii prime. Dată fiind diversitatea cererilor, este evident ca produsul
nu a dat satisfacție în toate aplicațiile și trebuia îmbunătațit.
Abia în 1938 a început producția industrială la un nivel semnificativ al PVC, pentru numeroase apli-
cații identificate și confirmate, printre care și sistemele de conducte.
Începutul polietilenei (PE ) datează din 1930, când americanul Carl Shipp Marvel de la com-
pania Du Pont obținea un reziduu dens supunând etilena la presiuni înalte.[3]
Britanicii Eric Fawcett și Reginald Gibson obțin în 1935 o polietilena în formă solidă, a cărei primă
aplicație va fi izolarea cablurilor electrice de radar în timpul celui de-al doilea război mondial.
În 1953 Karl Ziegler și Erhard Holzkamp au inventat procedeul producerii polietilenei de înaltă den-
sitate ( PEHD ) prin polimerizare catalitică la presiune redusă, procedeu ce deschidea calea
către obținerea mai multor variante de polimer.
In 1955 a fost produsă prima țeavă din PEHD, realizare pentru care Karl Ziegler primește în 1963
premiul Nobel pentru chimie.
1.2. Polimerizarea
Materialele plastice sunt produse prin transformarea chimică a unor compuși organici
conținând în principal atomi de carbon și hidrogen. Cel mai adesea sunt utilizați compușii de car-
bon și hidrogen, cunoscuți sub denumirea de hidrocarburi, din care se
prepară “unitațile de bază “ pentru polimerizare, sau monomerii.[2]
Fig.1 Fig.2
In Fig.1 sunt prezentate formulele chimice și structurale ale polietilenei ( 1 ) si polibutenei (

2), monomeri pentru obținerea polietilenei, respective polibutenei.
Ambele hidrocarburi conțin o dublă legătură între doi atomi de carbon învecinați, ceea ce
este caracteristic familiei de hidrocarburi numite alchene sau olefine, din care face parte și propile-
na de exemplu. De aici derivă si numele generic de poliolefine, dat familiei respective de polimeri (
polietilena, polibutena, polipropilena).
5
In Fig.2 este prezentata schematic transformarea monomerului (1) în polimer (2) prin pro-
cesul polimerizării (3). Aceasta presupune anumite condiții ( presiune, temperatură, prezența
catalizatorilor) care determină desfacerea dublei legături din molecula monomerului și transferul
disponibilității de cuplare în exterior, către alte molecule de monomer aflate în aceeași situație,
rezultând lanțuri de macromolecule de polimer, fără produse secundare.
Materia primă pentru fabricarea materialelor plastice o constituie produsele naturale ce pot
fi procesate în hidrocarburi, de exemplu celuloza, cărbunele, petrolul sau gazele naturale.
In rafinării, petrolul brut este separat prin distilare în mai multe fracțiuni: hidrocarburi ușoare (white
spirt), benzine, petrol lampant, păcură și bitum.
Fracția benzenică este prelucrată prin cracare într-o instalație separată, rezultând un ame-
stec de etilenă, propilenă, butenă și alte hidrocarburi. Acestea sunt separate și procesate apoi
separat.
Industria materialelor plastice consumă aproximativ 6% din produsele rezultate la rafinarea petrolu-
lui.
Din procesul de polimerizare rezultă macromolecule cu structura de bază diferită, în funcție
de procesul tehnologic și prezența aditivilor ( stabilizatori, catalizatori, etc.).
Fig.3 Fig.4 Fig.5
Fig. 3 Forma de filament fără (1) și cu (2) ramificații
Filamentele se regăsesc în material sub două forme sau structuri : forma amorfă sau dezordonată
și forma semicristalină sau parțial ordonată, așa cum se prezintă în Fig.4:

Fig. 4 Forma amorfă (sus) și semicristalină (jos) : A-zona cristalină, B-zona amorfă
Formarea cu precadere a zonelor cristaline este favorizată de răcirea lentă.

Materialele termoplastice semicristaline sunt poliolefinele (PE, PP, PB ), iar cele amorfe sunt poli-
clorura de vinil (PVC-U ), policlorura de vinil clorurata ( PVC-C ), polistirenul (PS) și policarbonatul
( PC ). [2]
Materialele termoplastice se deformeaza la încălzire, se topesc și se solidifică din nou la
răcire, procesul putând fi reluat de ori de câte ori se dorește.
In stare plastică pot fi deformate și păstrează noua formă prin racire ; această proprietate
permite prelucrarea prin extrudare ( pentru fabricarea de țevi și profile) sau prin injecție în matriță,
pentru fabricarea fitingurilor și altor obiecte.
Deasemenea, materialele termoplastice se pretează la îmbinarea prin procedee termice, pe când
cele amorfe la îmbinarea cu adeziv.
Comparația între termoplasticele amorfe și semicristaline arată urmatoarele :
6
Materialele semicristaline prezintă valori mai mici ale rezistenței la rupere, durității, tempera-
turii de topire și modulului de elasticitate. În schimb, au o rezistență mai mare la impact, o alungire
la rupere mai mare și un coeficient de dilatare mai mare.
1.4. Materialele termorigide sunt obținute prin adaugarea unui întăritor în masa de fil-
amente de polimer, realizându-se noi legături tridimensionale ce dau rigiditate amestecului.
Aceste materiale nu pot fi topite, îmbinate termic sau deformate și de regulă sunt rigidizate cu fi-
bre de sticlă, textile sau fibre de carbon, precum și prin adaos de material de umplutură cum ar fi
nisipul.
Structura unui material termorigid este arătată schematic în Fig. 5 : [2]
Numarul de legaturi între macromolecule este decisiv pentru caracteristicile mecanice ale
materialului termorigid.
Exemple de materiale plastice termorigide:

PF – rășina fenolică
EP – rășina epoxi
UP – rășina poliesterică
GFK – plastic cu fibre de sticlă
CFK – plastic cu fibre de carbon
GF-EP - rășina epoxi cu fibre de sticlă
CF-PF – rășina fenolică cu fibre de carbon
1.5. Elastomerii sunt materiale plastice cu comportament elastic, comparabil cu al

cauciucului natural, motiv pentru care poartă și denumirea de “cauciuc sintetic”.
Legăturile dintre filamentele de polimer se realizează în mod controlat, prin vulcanizare, iar
numărul acestora influențează în mod direct duritatea elastomerului.
În comparație cu materialele termorigide, rețeaua de macromolecule are ochiurile mult mai mari
și un numar redus de legături spațiale, astfel că macromoleculele de polimer se pot deplasa una
față de cealaltă la apariția unei forțe, chiar și la temperaturi scăzute. În orice caz, deformarea sub
acțiunea unei forțe este doar parțială, datorită forței de reacțiune care apare în material și-l aduce
la forma inițială odată cu încetarea forței de deformare.
Figura 6 de mai jos prezintă schematic rețeaua de macromolecule într-un elastomer
Fig. 6 Rețeaua de macromolecule în cazul elastomerilor
7
Elastomerii sunt prin definiție foarte elastici, nu se topesc, nu pot fi îmbinați termic, se pot
deforma, dar nu li se poate schimba forma.
Exemple de elastomeri :
NR – cauciucul natural
EPDM – cauciuc etilen – propilenic
CR – cauciuc cloroprenic
SI – cauciuc siliconic
FPM – cauciuc fluorocarbonic

In concluzie la prezentarea materialelor termoplastice sunt de reținut urmatoarele caracter-
istici de bază ale acestora : {2}
- suportă topiri repetate
- pot fi îmbinate termic
- ponderea cristalitelor în structura internă determină densitatea și proprietațile me-
canice
- la acțiunea unor forțe mecanice notabile, acestea tind să “cedeze” lent, modificân-
du-și forma în mod ireversibil ( fluaj )
- rezistența mecanică descrește odată cu creșterea temperaturii
- pot fi deformate și transformate în mod repetat
- toate materialele termoplastice sunt reciclabile
2. MATERIALELE PLASTICE CU UTILIZARE ÎN DOMENIU
2.1. Policlorura de vinil
Policlorura de vinil ( PVC ) este produsul polimerizării clorurii de vinil la scară industrială prin unul
din cele trei procedee cunoscute : polimerizarea în emulsie, polimerizarea în suspensie și polim-
erizarea în vrac .
Policlorura de vinil ocupa al doilea loc din punct de vedere al consumului mondial de materiale
plastice, după poliolefinele PE și PP. [4]
Prezența clorului, distribuit statistic în macromolecula de polimer până la un conținut în greutate
de cca. 57% determină un consum specific mai mic de hidrocarburi decât în cazul altor materiale
plastice.
Policlorura de vinil se utilizează industrial sub doua forme :
- PVC moale sau plastifiat ( PVC-P ), produs prin adaos de plastifianți
- PVC dur sau neplastifiat ( PVC-U ).
2.1.1. Policlorura de vinil neplastifiată (PVC-U)
Dintre toate tipurile de policroruri de vinil cunoscute, PVC-U este materialul cel mai des uti-
lizat în fabricarea sistemelor de conducte .
Materia primă ( rașina brută ) nu poate fi procesată decât în combinație cu aditivi specifici, a căror
combinare generează diferite tipuri de produse.
Există doua tipuri de aditivi; cei ce permit o bună procesare, cum ar fi stabilizatorii și lubrifianții,
respectiv cei care modifică proprietațile polimerului, în scopul creșterii duratei de utilizare, cum ar
fi stabilizatorii pentru radiații ultraviolete, materiale de umplutură, pigmenți, materiale de ignifugare.
8
În aceste condiții PVC-U poate fi procesat cu ușurintă prin extrudare în tubulatură, respec-
tiv injecție în matriță pentru fitinguri de îmbinare .
PVC-U este un material termoplastic amorf , ale cărui principale caracteristici sunt redate în Tabelul
3 de mai jos : [2]
Standardul de
Caractercteristica Valoare* Unitatea de masura
încercare
Densitate 1.38 g/cm³ EN ISO 1183-1
Rezistența la rupere,
≥ 52 N/mm² EN ISO 527-1
la 23ºC
Modulul de
≥ 2500 N/mm² EN ISO 527-1
elasticitate, la 23ºC
Rezistența la impact
≥6 kJ/m² EN ISO 179-1
Charpy, la 23ºC
≥3 kJ/m² EN ISO 179-1
Charpy, la 0ºC
Punctul de înmuiere
≥ 76 ºC ISO 306
Vicat
Conductivitatea
0.15 W/mK EN 12664
termică, la 23ºC
Coeficientul de
0.07-0.08 mm/mK DIN 53752
dilatare liniară
Absorbția de apă, la
≤ 0.1 % EN ISO 62
23ºC
Indexul limitei de
42 % ISO 4589-1
oxigen ( LOI ) **
* valori tipice, măsurate pe mostre de material,

** acest index precizează concentrația minimă de oxigen, în volume, într-un amestec de oxigen și
azot, care întreține arderea; cu cât acest index are o valoare mai mare, cu atât posibilitatea com-
bustiei este mai redusă.
Tabelul 3. Caracteristicile PVC-U
Greutatea moleculară a polimerului PVC-U constituie o caracteristică de selecție pentru

o anume utilizare ; întrucât determinarea directa nu este posibilă, s-a ales o metodă indirectă și
anume determinarea valorii K o mărime adimensională, aproximativ egală cu masa moleculară
medie și la care se ajunge prin măsurarea vâscozității soluțiilor de polimer - solvent de mai multe
concentrații. Standardul EN ISO 1628-2 conține tabelele de conversie ale coeficienților de vâsco-
zitate determinați în valori K.
In general, pentru extrudarea de țevi se utilizează PVC polimerizat în suspensie, având
valoarea K cuprinsă între 60 și 70. Dacă se produc țevi de presiune este necesară o valoare K de
70 sau peste, iar dacă se produc fitinguri prin injecție în matriță se utilizează un polimer cu valoarea
K sub 60.
9
Din punct de vedere al toxicitații, țevile și fitingurile din PVC-U se utilizează în rețelele de
distribuție a apei potabile fără a influența negativ calitatea acesteia, respectiv mirosul sau gustul.
Nu s-a constatat favorizarea apariției de mucegaiuri sau alte efecte microbiologice.
Din punct de vedere electric, PVC-U este ca toate termoplasticele un material non-conductiv, ceea
ce înseamnă că în sistemele de conducte din PVC-U nu se poate produce coroziunea electro-
chimică. Reversul este că PVC-U se poate încărca electrostatic în anumite condiții, însă în cazul
de față, adică în sistemele de conducte îngropate, contactul total și permanent cu solul asigură
cedarea către sol a eventualelor sarcini electrice.
Rezistența la foc este o caracteristică foarte importantă a PVC-U, în sensul că temperatura
sa de autoaprindere este de 450ºC, cu mult peste temperatura la care se aprind alte materiale
plastice. Dacă aprinderea sa se realizează prin expunere la o flacară deschisă, atunci la îndepăr-
tarea sursei de foc PVC-U se autostinge.
În plus, pe durata arderii nu se constată scurgeri de picături aprinse, care să faciliteze aprin-
derea altor materiale și astfel să extindă focarul de incendiu.
Mai mult decât atât, puterea calorifică și degajarea de căldură în cazul arderii PVC-U au valori foar-
te reduse, în comparație cu alte materiale plastice, datele fiind ilustrate în Tabelul 4 : [2]
Degajarea maximă de
Materialul Puterea calorifică, kJ/kg
căldură, kW/m²
PVC-U 19000 91
ABS ignifugat 250
Polistiren (PS) ignifugat 315
ABS 746
PS 859
Poliester 1216
PE 44000 1325
PP 44000 1335
Păcură 44000
Cărbune 29000
Hârtie 16800
Lemn 16000
Gunoi menajer 8000
Tabelul 4. Efecte termice la arderea materialelor plastice și altor materiale combustibile
Acest comportament, deosebit de favorabil, se datorează prezenței clorului, într-o proporție

însemnată, în macromolecula de polimer a PVC-U.
10
Din punct de vedere al utilizării PVC-U în sistemele de conducte îngropate pentru alimentare
cu apă sau pentru canalizare, nu există riscul combustiei acestuia pentru că în sol, presupunând că
ar exista o sursă de aprindere, cel mai probabil un scurt-circuit în cablurile electrice adiacente, nu
există oxigenul necesar arderii. Normele antifoc în vigoare în România încadrează PVC-U în clasa
D de reacție la foc.
PVC-U este un material care reacționează la prezenta solvenților prin absorbție superficială,
permitând astfel efectuarea de îmbinari permanente teavă – fiting cu ajutorul adezivilor.
Utilizarea PVC-U ca material pentru sisteme de conducte a presupus testarea amănunțită,

în special în ceea ce privește stabilitatea pe termen lung a tubulaturii sub presiune, la diverse tem-
peraturi .
Reprezentarea grafică ce însumează rezultatele obținute în acest sens este cunoscută ca dia-
grama curbelor de regresie și este reprezentată în Fig. 7 .
Condițiile standard de utilizare a PVC-U, ca și a celorlalte materiale plastice, presupun

funcționarea la temperatura de 20ºC și durata de viață a sistemului de cel putin 50 de ani până la
spargerea țevii sub actiunea presiunii interioare.
Din Fig. 7, dacă alegem de pe abscisa diagramei valoarea de 50 de ani pentru “a” și urmărim
verticala din acel punct, vom întâlni curba de 20ºC într-un punct oarecare ; mergând din punctul
respectiv spre axa ordonatelor, paralel cu axa absciselor, vom întâlni axa Y la valoarea 25 MPa
a efortului tangențial. Această valoare standard se denumește rezistența minimă necesară și se
notează cu MRS.
Dacă dorim să facem legătura între efortul tangențial din țeavă și presiunea interioară care îl
generează, trebuie să mai introducem două noțiuni:

- σ = efortul tangențial admisibil, în MPa
- C = coeficient total de operare ( înlocuiește denumirea de coeficient de siguranță )
Din relatia σ = MRS/C , unde MRS = 25 MPa și C = 2 (conform ISO 12162 ) rezultă
σ = 25/2 = 12,5 MPa

Pentru calculul presiunii interioare vom folosi relația p = ( 20 x e x σ/C )/( d – e )
unde e = grosimea peretelui țevii ( 4,2 mm ) și d = diametrul exterior al țevii ( 110 mm ).
Înlocuind valorile în formulă rezultă p = 5 bar .

Să presupunem că prin aceeași țeavă am dori să pompăm apă la temperatura de 50ºC, iar
durata de funcționare să fie de minimum 5 ani ; din diagramă plecăm pe verticală din punctul de 5
ani paână la intersecția cu curba de 50ºC, apoi pe orizontala până la intersecția cu axa Y, la valoar-
ea de aproximativ 12 MPa.

Parcurgând calculul ca mai sus, rezultă σ = 6 MPa și p = 2,4 bar , deci țeava va rezista 5 ani
la temperatura de 50ºC doar dacă se reduce presiunea la 2,4 bar.
Dacă alegem o țeavă cu perete mai gros, de exemplu 110 x 8,1 mm și reluăm calculul, rezultă
p = 4,8 bar, o valoare apropiată de presiunea de utilizare dorită.

Materialul PVC-U se remarcă prin stabilitate mecanică ridicată, rezistență și duritate. În plus
prezintă o înaltă rezistență la agenții chimici.
11

Fig. 7. Diagama curbelor de regresie PVC-U [5]
X – timpul în ore , a – timpul în ani , Y – efortul tangențial în teava, în MPa

2.1.2. Policlorura de vinil post-clorurată
Acest material plastic, cunoscut sub abrevierea PVC-C, provine din policlorura de vinil stan-
dard ( PVC-U ), la care prin clorurare avansată sau post-clorurare fotochimică, la fiecare atom de
carbon deja legat de un atom de clor din macromolecula PVC-U s-a introdus încă un atom de clor,
în locul unuia de hidrogen. În acest mod s-a ajuns la un material la care conținutul de clor atinge
71,2% și care posedă din acest motiv proprietăți remarcabile, pentru moment cu mult peste cer-
ințele sistemelor de conducte pentru apă sub presiune sau canalizare.
Utilizările actuale sunt pentru vehicularea fluidelor corozive sau toxice, la presiuni și/sau
temperaturi peste cele normale, sau ca înlocuitor al oțelurilor inoxidabile de exemplu.
12
Tabelul 7 de mai jos prezintă principalele caracteristici fizice ale PVC-C : [2]
Standardul de
Caracteristica Valoare* Unitate de masura
incercare
Densitate 1.5 g/cm³ EN ISO 1183-1
Rezistență la rupere,
60 N/mm² EN ISO 527-1
la 23ºC
Modulul de
2800 N/mm² EN ISO 527-1
elasticitate, la 23ºC
Duritatea prin
amprenta bilei 110 MPa EN ISO 2039-1
(358 N)
12 kJ/m² EN ISO 179-1
Charpy, la 23ºC
Punctul de înmuiere
>103 ºC ISO 306
Vicat B/50N
Conductivitatea
0.15 W/mK EN 12664
termică, la 23ºC
Coeficientul de
0.07 mm/mK DIN 53752
dilatare liniară
Absorbția de apă, la
0.1 % EN ISO 62
23ºC
Indexul limitei de
60 % ISO 4589-1
oxigen ( LOI ) **
*valori tipice, măsurate pe mostre de material, nu pot fi folosite pentru proiectare

Tabelul 7. Proprietati fizice PVC-C
Materialul PVC-C este cunoscut din 1958 și caracteristicile sale mecanice sunt asemăna-
toare PVC-U doar la temperatura camerei, avantajele sale fiind vizibile în special la temperaturi
mai mari și se datorează conținutului ridicat de clor, care produce o interacțiune pronunțată între
lanțurile macromoleculelor de polimer.
Temperatura de înmuiere este cu cca. 20 de grade mai mare în cazul PVC-C, ceea ce mărește
până la 90 ºC limita superioară de aplicabilitate a materialului.
Materialul este mai greu extrudabil datorită “îngustării” domeniului temperaturii de lucru prin ap-
ropierea temperaturii de comportament plastic de temperatura de descompunere.

Sudura este de asemenea mai dificilă, astfel că îmbinarea cu adeziv produce cele mai dura-
bile îmbinări, cel puțin până la diametrul nominal de 160 mm.

Comportarea la foc este de asemenea îmbunătățită, în sensul că materialul PVC-C arde nu-
mai fiind expus la o flacără, dar se stinge imediat ce flacăra este îndepărtată ; clasificarea sa este
B1 (greu flamabil ) conform DIN 4102-1.
13
Din punct de vedere al stabilității la presiune interioară pe termen lung, materialul PVC-C are
valoarea MRS de 25 MPa, ca și PVC-U.
Diagrama curbelor de regresie este prezentată în Fig. 8 de mai jos :
Fig. 8. Diagrama curbelor de regresie pentru PVC-C : X – timpul în ore, Xa – timpul în ani,
Y – efortul tangențial în țeavă, în MPa [2]
2.1.3. Policrorura de vinil cu molecule orientate (PVC-O)
Orientarea moleculelor pe parcursul procesului de polimerizare îi conferă caracteristici superioare

materialelor PVC uzuale :
-modul de elasticitate E=4000 Mpa
-MRS poate să ajungă până la 50 Mpa, funcție de tipul materiei prime
-durabilitate material de minim 100 ani
-greutate/unitate de produs cu cca.35% mai mic față de PVC-U
-se pot fabrica țevi de presiune, conform ISO 16422 până la presiuni de PN 25
Fig.9. Efectul procesului de orientare a moleculelor
14
Fig.10. Diagrama curbelor de regresie la diferite tipuri de materiale
Fig.11. Diagrama “stress”pentru diferite materiale
2.2. Polietilena
Polietilena este unul dintre cele mai cunoscute și utilizate materiale plastice. Împreună cu
polipropilena deține primul loc în consumul mondial de material plastic.

Varietatea de polietilenă interesantă din punct de vedere al utilizării în sistemele de conducte
este polietilena de înaltă densitate, sau PEHD. Evoluția în timp a tehnologiei de obținere a PEHD a
corespuns unei evoluții corespunzătoare a materialelor obținute:
- PE63 sau polietilena din prima generație, actualmente nu se mai fabrica
- PE80 sau polietilena din a doua generație, încă în uz
- PE100 sau polietilena din a treia generație, tipul cel mai utilizat în prezent
- PE100 RC sau polietilena din a patra generație, încă folosit pe o scară mai restrânsă
Denumirea prescurtată provine de la valoarea rezistenței minime necesare ( MRS ) din curba
de regresie a materialului, multiplicată cu 10 ( de exemplu pentru PE80 MRS=8 ).
15
Tabelul 5-a de mai jos prezintă principalele proprietăți fizice ale PEHD : [2]
Valoarea* Unitatea de Standardul de

Caracteristica
PE 80 PE 100 măsură încercare
Densitate 0.93 0.95 g/cm³ EN ISO 1183-1
Rezistența la
18 25 N/mm² EN ISO 527-1
rupere, la 23ºC
Modulul de
elasticitate, la 700 900 N/mm² EN ISO 527-1
23ºC
Rezistența la
impact Charpy, la 110 83 kJ/m² EN ISO 179-1
23ºC
Rezistența la
impact Charpy, la 7 13 kJ/m² EN ISO 179-1
- 40ºC
Duritatea prin
amprenta bilei 37 Mpa EN ISO 2030-1
( 132 N )
Punctul de topire
131 130 ºC DIN 51007
cristalite
Conductivitatea
0.43 0.38 W/mK EN 12664
termică, la 23ºC
Coeficientul de
0.15-0.20 mm/mK DIN 53752
dilatare liniară
Absorbtia de apă,
0.01-0.04 % EN ISO 62
la 23ºC
Indexul limitei de
17.4 % ISO 4589-1
oxigen ( LOI ) **
* valori tipice, măsurate pe mostre de material,

Tabelul 5-a- Proprietati fizice PEHD

Polietilena este o poliolefină și are în compoziție numai atomi de carbon și hidrogen. Struc-
tura sa este semicristalină, iar proporția formei cristaline ajunge până la 70% în cazul PE80 și la
85% în cazul PE100.

Polimerul PE100 conține atât molecule de formă liniară, relativ scurte, cât și molecule lungi
și ramificate; dezvoltarea de ramificații se datorează adaosului de butena în procesul de polim-
erizare, butena fiind în acest caz un comonomer.
16
Polimerul de ultimă generație PE100RC, zis și polietilenă cu mare rezistența la crapătură

se elaborează prin suplimentarea catalizatorilor convenționali, folosiți în procesul de polimerizare,
obținand astfel un material cu caracteristici superioare celui de PE100(vezi Tabel 5-b)
Tabel 5-b.Caracteristicile materiei prime PE100RC :
Caracteristica Parametru prescris Standard de referinta

Modul de elasticitate (E) ≥ 1000 Mpa la 23gr.C SR EN 12201-2
EN ISO 1183
Densitate ≥ 945 kg/mc
EN ISO 1872-1
Conținut de carbon din masă 2-2,5 % ISO 6964
TOC≤ 0,5 mg/l
Carbon organic total (TOC) SR ISO 8245/95
Linia de referinta KTW
Conținut de apă ≤ 300 mg/kg EN ISO 15512
Materie prima:
Indice de fluiditate (MFR) SR EN ISO 1133-2/2012
0,2-0,4g/10min
Stabilitate termică(OIT) ≥ 20 min SR EN 728/1998
> 8760 h, la 80gr.C 4N/ EN 12814-3;PAS 1075
Full Notch Creep Test (FNCT)
mmp;2%Arkopal N-100 ISO16770 ;DVS2203-4
(frecventă : / sarjă )
>320 h PA ACT 2.1-9
Point loading test(PLT) > 8760 h, la 80gr.C 4N/
PAS 1075
(frecventa : din 3 în 3 ani ) mmp;2%Arkopal N-100
Notch test on full walled
>8760 h EN ISO 13479
piping,frecvența max. 3 ani
PEHD este un material nepolar, deci aproape inert chimic, cu proprietăți remarcabile: greu-
tate redusă, flexibilitate, rugozitate apropiată de zero, rezistență deosebită la abraziune, insolubilă
în solvenți. Această ultimă caracteristică explică imposibilitatea îmbinării cu adeziv a PEHD, iar
rezistența la abraziune a PEHD o depașește pe cea a oțelului.
PEHD este materialul recomandat pentru aplicațiile ce privesc apa potabilă și ambalajul
pentru produse alimentare, cu condiția ca tipul de material, produs de un anume producător, să
obțină
“AVIZ SANITAR” din partea autorității competente din țara unde se va utiliza produsul final.
PEHD conține un adaos de negru de fum, de aici și culoarea neagră a țevilor și fitingurilor,
în scopul asigurării protecției materialului la radiațiile ultraviolete; expunerea prelungită la radiația
solară duce la oxidarea stratului superficial expus, prezența formei oxidate fiind nedorită în cazul
îmbinării prin electrofuziune.
PEHD are o bună rezistența față de acizi și baze
17
Din punct de vedere al rezistenței la foc, PEHD aparține categoriei de materiale inflamabile;
indicele limită de oxigen este de 17%, ceea ce arată că poate arde în prezenta aerului, iar tempera-
tura de autoaprindere este de 350ºC. [2]
Arderea PEHD este totală, se produce fără funingine și cu eliberare de picături aprinse de
material chiar și după îndepărtarea sursei de aprindere.
Prin arderea PEHD se produc dioxid de carbon ( CO2 ), monoxid de carbon ( CO ) și vapori
de apa; cel mai toxic și deci periculos din acest punct de vedere este monoxidul de carbon.
Gradul de pericol este amplificat de faptul că acest gaz este incolor și inodor și prin urmare
nu poate fi detectat de către om în mod natural.
Incadrarea PEHD în clasa de pericol de foc, conform DIN 4102-1 și EN 13501-1 este B2 sau normal
inflamabil.
În ceea ce privește stabilitatea pe termen lung la presiune interioară, principalul criteriu de

utilizare a PEHD ca material în sisteme de conducte, prezentăm mai jos, în Fig.12 și Fig.13 curbele
de regresie pentru PE80, respectiv PE100.
Modul de citire și interpretare a acestor date, cu aplicare la Fig.8 de exemplu, este următor-
ul:
- condițiile standard de apreciere a unui material sunt funcționarea continuă sub presiune
constanta și fără spargere, cel puțin 50 de ani la temperatura de 20ºC.
- dacă alegem de pe abscisa diagramei valoarea de 50 de ani pentru X2 și urmărim verticala
din acel punct, vom întâlni curba de 20ºC într-un punct oarecare ;
- mergând din punctul respectiv spre axa ordonatelor, paralel cu axa absciselor, vom întâlni
axa Y la valoarea de 8 MPa.
- această valoare a efortului tangențial în condiții standard este caracteristică materialului
PE80 și se numește rezistența minimă necesară, notată MRS.
Dacă dorim să facem legătura între efortul tangențial din țeavă și presiunea interioară care îl
generează, trebuie să mai introducem două noțiuni :
- σ = efortul tangențial admisibil, în MPa
- C = coeficient total de operare ( înlocuiește denumirea de coeficient de siguranță )
Din relatia σ = MRS/C , unde MRS = 8 MPa și C = 1,25 (conform ISO 12162 ) rezultă
σ = 8/1,25 = 6,4 MPa.

Pentru calculul presiunii interioare vom considera utilizarea unei țevi din PE80, având dia-
metrul exterior de 110 mm și grosimea minimă de perete de 6,6 mm și vom folosi relația p=(
20 x e x σ/C )/( d – e ) unde e = grosimea peretelui țevii și d = diametrul exterior al țevii.
Înlocuind valorile în formula, rezultă p = 6,5 bar, iar concluzia este că o țeava din PE80 cu
diametrul exterior de 110 mm și grosimea de perete de 6,6 mm poate fi utilizată în siguranță, la
presiunea de cel mult 6,5 bar, cel puțin 50 de ani dacă fluidul vehiculat este apă la 20ºC.
18
Fig. 12.
Diagrama curbelor de regresie pentru PE80 : X1 – timpul în ore, X2 – timpul în ani,
Y – efortul tangențial în teava, în MPa [2]
19
Fig. 13.
Diagrama curbelor de regresie pentru PE100 : X – timpul în ore, Xa – timpul în ani,
Y – efortul tangențial în teava, în MPa [2]
20
Să presupunem că prin aceeași teava am dori să pompăm apă la temperatura de 50ºC

iar durata de funcționare să fie de minimum 10 ani; din diagramă plecăm pe verticală din punctul
de 10 ani până la intersecția cu curba de 50ºC, apoi pe orizontală până la intersecția cu axa Y, la
valoarea de aproximativ 5,2 MPa.
Parcurgând calculul ca și în cazul anterior, rezultă σ = 5,2/1,25 = 4,15 MPa și p = 4,24 bar ,
deci țeava va rezista 10 ani la temperatura de 50ºC, doar dacă se reduce presiunea de lucru la 4,24
bar.

Revenind asupra materialului PEHD, subliniem următoarele avantaje importante :

- greutate redusă
- flexibilitate deosebită
- bună rezistență la abraziune
- rezistent la coroziuni
- rezistența bună la impact, chiar la temperaturi scăzute
- rezistent chimic
- se pretează la îmbinare sigură și simplă prin sudură
2.3. Polipropilena
Polipropilena ( PP ) este un material termoplastic aparținând familiei poliolefinelor, obținut

prin polimerizarea propilenei. Ca și polietilena, conține în molecula sa numai atomi de carbon și
hidrogen și are o structură semicristalină.
Tipurile de polipropilenă disponibile în prezent pentru aplicații industriale sunt :

- polipropilena homopolimer ( PP-H ) , obținută numai din propilenă.
- polipropilena copolimerizată în bloc ( PP-B ); aceasta conține în lanțul macromole-
culei secțiuni întregi de molecule de etilena ( pe total între 8 si 10% în greutate ), intercalate între
secțiuni de molecule de propilenă.
- polipropilena copolimerizată natural / statistic ( PP-R ), copolimerul fiind etilena, în
proporție de cca. 6% în greutate.
Principalele caracteristici fizice sunt prezentate în Tabelui 6 de mai jos : [2]
Valoare Unitatea de Standardul de

Caracteristica masură încercare
PP-H PP-B PP-R
EN ISO 1183-
Densitate 0.9-0.91 0.9-0.91 g/cm³
1
Rezistența
la rupere, la 31 0.9-0.91 N/mm² EN ISO 527-1
23ºC
Modulul de
elasticitate, la 1300 1300 25 N/mm² EN ISO 527-1
23ºC
Rezistența
la impact
85 70 900 kJ/m² EN ISO 179-1
Charpy, la
23ºC
21
Valoare Unitatea de Standardul de
Caracteristica masură încercare
PP-H PP-B PP-R
Rezistența
EN ISO 179-1
la impact 4.8 5.0 3.4 kJ/m²
Charpy, la 0ºC
Duritatea prin
EN ISO 2030-
amprenta bilei 58 49 MPa
1
(132 N)
Punctul de
150-167 190-239 145-150 ºC DIN 51007
topire cristalite
Conductivi-
tatea termică, 0.23 0,23 W/mK EN 12664
la 23ºC
Temperatu-
ra începerii
deformării, 95 75 ºC EN ISO 75-2
sub sarcina de
0.45 MPa
Coeficientul 0.16-0.18
de dilatare mm/mK DIN 53752
liniară
Absorbtția de
0,1 % EN ISO 62
apă, la 23ºC
Indexul limitei
de oxigen 19 % ISO 4589-1
( LOI )
*valori tipice, măsurate pe mostre de material,

Tabelul 6 - Proprietăți fizice PP
Densitatea PP este mai mică decît în cazul altor termoplastice, iar caracteristicile mecanice,
rezistența chimică și în special valoarea ridicată a temperaturii de începere a deformării fac din
polipropilenă unul din materialele de bază utilizabile în sistemele de conducte.
PP-H prezintă gradul cel mai înalt de cristalinitate, din care derivă cea mai bună duritate,
rezistență la tractiune și rigiditate.
Datorită modulului de elasticitate ridicat, PP-H este materialul indicat pentru aplicații industriale,
iar PP-R este preferată în sisteme de conducte sanitare datorită flexibilității și rezistenței pe termen
lung la fluaj, chiar și la temperaturi de până la 80ºC.
22
Polipropilena PP-B este utilizată cu precadere pentru sisteme de conducte de canalizare

îngropate, datorită rezistenței foarte bune la impact, chiar și la temperaturi scăzute.
Polipropilena este un material nepolar, aproape insensibil la acțiunea solvenților ; prin ur-
mare nu se pretează la îmbinarea cu adeziv; în schimb, se comportă perfect în cazul sudurii prin
topire, adică polifuziune sau sudură cap la cap.
Rezistenta chimică a polipropilenei este foarte bună, datorită caracterului nepolar, însă sub
rezistența polietilenei. Grăsimile și uleiurile produc un ușor efect de absorbție în suprafață.
PP nu rezistă la acizi oxidanți, cetone, petrol, hidrocarburi aromate sau clorurate.
Radiația ultravioletă produce efectul de foto-oxidare în cazul expunerii îndelungate, însă normele
în vigoare nu impun utilizarea de aditivi împotriva acțiunii acesteia.
Din punct de vedere termic, domeniul temperaturilor de utilizare a PP este cuprins la modul general
între 0ºC și +80 ºC, cu precizarea că pentru PP-H acest domeniu poate fi extins de la
-10 ºC la 95 ºC. Sub -10 ºC rezistența la impact începe să scadă, dar se îmbunătațește rigiditatea
materialului. În orice caz, pentru utilizări sub 0ºC se impune verificarea temperaturii de îngheț a
fluidului vehiculat.

Privitor la temperaturile maxime de utilizare și durata de viață a sistemului de conducte sub
presiune, se vor consulta diagramele cu curbele de regresie specifice PP-H, PP-B și PP-R prezen-
tate în Fig.14 -15 de mai jos. Valoarea MRS rezultată din aceste curbe este de 10 MPa pentru PP-H
și 8 MPa pentru PP-B și PP-R.
Din punct de vedere al rezistenței la foc, PP aparține categoriei de materiale inflamabile;

indicele limită de oxigen este de 19%, ceea ce arată că poate arde în prezența aerului, iar tempera-
tura de autoaprindere este de 360ºC.
Arderea PP este totală, se produce fără funingine și cu eliberare de picături aprinse de ma-
terial chiar și după îndepărtarea sursei de aprindere.
Prin arderea PP se produc dioxid de carbon ( CO2 ), monoxid de carbon ( CO ) și vapori de

apă; cel mai toxic și deci periculos din acest punct de vedere este monoxidul de carbon.

Gradul de pericol este amplificat de faptul că acest gaz este incolor și inodor și prin urmare
nu poate fi detectat de catre om în mod natural.
Incadrarea PP în clasa de pericol de foc, conform DIN 4102-1 și EN 13501-1 este B2 sau normal
inflamabil.
Agenții de stingere recomandați sunt apa, spuma și CO2.
23

Fig. 14. Diagrama curbelor de regresie pentru PP-H : X – timpul în ore, Xa – timpul în ani,
Y – efortul tangențial în țeavă, în MPa [2]
24
Fig. 15. Diagrama curbelor de regresie pentru PP-B : X – timpul în ore, Xa – timpul în ani,
Y – efortul tangențial în țeava, în MPa [2]
25
Fig. 16. Diagrama curbelor de regresie pentru PP-R : X – timpul în ore, Xa – timpul în ani,
Y – efortul tangențial în țeava, în MPa [2]
26
3. SISTEME DE CONDUCTE DIN MATERIALE PLASTICE
3.1. Generalități și definiții

Odată cu debutul materialelor plastice în aplicațiile de transport sub presiune sau grav-
itațional al fluidelor a apărut și necesitatea uniformizării dimensionale a noilor produse, cât și a
criteriilor de apreciere și selecție, date fiind caracteristicile cu totul noi și diferite față de materialele
metalice sau ceramice clasice.
Standardizarea a ținut pasul cu noile produse și aplicații, astfel că în prezent există standarde eu-
ropene detaliate pentru aproape toate sistemele de conducte din material plastic.
Au fost definite sau redefinite un număr mare de noțiuni din domeniu, astfel încât exprimarea
tehnică să fie cât mai precisă iar persoanele implicate în domeniu să se poată întelege fără echi-
voc, in spiritul standardelor.
Prezentăm mai jos noțiunile frecvente în limbajul sistemelor de conducte :
- DN sau dimensiunea nominală, indică printr-un număr întreg diametrul exterior al conductei, în
milimetri.
- d sau diametrul nominal, este diametrul exterior în mm, alocat dimensiunii nominale DN.
- S sau seria conductei, este un număr adimensional, rezultat din relația S = ( d – e )/2e , în care
d este diametrul exterior în mm, iar e este grosimea de perete în mm. Țevile din același material și
având aceeasi serie rezistă la aceeași presiune interioară.
- SDR sau raportul dimensional standard, este un număr adimensional, rezultat din relația SDR =
d/e = 2S + 1 . Țevile din același material și având același SDR rezistă la aceeași presiune interioară.
- PN sau presiunea nominală, este presiunea în bari la care o conductă ce transportă apă la 20ºC
poate rezista 50 de ani.
- MOP sau presiunea maximă de operare, este presiunea maximă în bari, admisă pentru funcțion-
are continuă și rezultă din relația MOP = 20MRS/C(SDR – 1) , în care C este coeficientul total de
operare.
- C sau coeficientul total de operare, este un numar supraunitar ce înlocuiește noțiunea de “coe-
ficient de siguranța”și se stabilește în funcție de aplicația concretă, condițiile de instalare și altele.
Pentru fluidul apă acest coeficient are valoarea 1,25 în cazul rețelelor de PEHD pentru apă, respec-
tiv 2,0 pentru rețele de gaz și 2 sau 2,5 în cazul rețelelor de apă din PVC-U sau PVC-C.
- MFI sau indicele de curgere a topiturii, caracterizează viteza de topire a materialelor termo-
plastice și se exprimă în grame de material topit colectat în 10 minute de încălzire la 190ºC sub o
apăsare de 5 kgf.
- SN sau rigiditatea inelară se utilizează în cazul canalizării gravitaționale și reprezintă sarcina în
kN/m² pe care o poate suporta fără deformare țeava îngropată.
3.2. Sisteme de conducte din materiale plastice pentru apă potabilă
3.2.1. Conducte și fitinguri de presiune din PVC-U
Conductele din PVC-U pentru rețele de distribuție a apei potabile au reprezentat prima aplicație a
materialelor plastice în domeniu, înlocuind fonta sau oțelul, materiale tradiționale a căror durată de
utilizare era serios afectată de coroziune.
Standardul EN ISO 1452-2 reglementează această aplicație pentru țevi extrudate, cu mufă sau
fără mufă, având perete neted, atât la interior cât și la exterior, materialul peretelui fiind omogen
pe toată grosimea acestuia.
Temperatura apei în condiții normale nu va depăși 25ºC.
27
Materialul PVC-U admis pentru fabricarea țevilor și fitingurilor trebuie să aibă valoarea MRS
de 25 MPa, iar coeficientul total de operare utilizat pentru calculul tensiunii tangențiale admisibile
va avea următoarele valori ( σ = MRS/ C ) :
- pentru țevi având d ≤ 90 mm : C = 2,5 ( σ = 10 MPa )
- pentru țevi având d > 90 mm : C = 2,0 ( σ = 12,5 MPa )
- pentru fitinguri injectate având d ≤ 160 mm : C = 2,5 ( σ = 10 MPa )
- pentru fitinguri injectate având d > 160 mm : C = 2,0 ( σ = 12,5 MPa )
- pentru fitinguri fabricate având d ≤ 90 mm : C = 2,5 ( σ = 10 MPa )
- pentru fitinguri fabricate având d > 90 mm : C = 2,0 ( σ = 12,5 MPa )
Densitatea materialului, măsurată la temperatura de 23 ºC, trebuie să fie cuprinsă între 1,35
și 1,46 g/cm³, iar culoarea țevilor poate fi cenușie, albastră sau crem.
În Tabelul 8 de mai jos sunt prezentate diametrele nominale ale țevilor și grosimile minime de perete
pentru diferite clase de presiune, respectiv SDR : [6]
Seriile de conducte S
Grosimea minimă ( nominală ) de perete
Diametru S 20 S 16 S12,5 S 10 S8 S 6,3 S5
exterior (SDR 41) (SDR 33) (SDR 26) (SDR 21) (SDR 17) (SDR13,6) (SDR 11)
Presiunea nominală ( bar ) pentru coeficientul total de operare C = 2,5

PN6 PN8 PN10 PN 12,5 PN16 PN20
12 - - - - - 1,5
16 - - - - - 1,5
20 - - - - 1,5 1,9
25 - - - 1,5 1,9 2,3
32 - 1,5 1,6 1,9 2,4 2,9
40 1,5 1,6 1,9 2,4 3,0 3,7
50 1,6 2,0 2,4 3,0 3,7 4,6
63 2,0 2,5 3,0 3,8 4,7 5,8
75 2,3 2,9 3,6 4,5 5,6 6,8
90 2,8 3,5 4,3 5,4 6,7 8,2
PN 6 PN 8 PN 10 PN 12,5 PN 16 PN 20 PN 25
110 2,7 3,4 4,2 5,3 6,6 8,1 10,0
125 3,1 3,9 4,8 6,0 7,4 9,2 11,4
140 3,5 4,3 5,4 6,7 8,3 10,3 12,7
160 4,0 4,9 6,2 7,7 9,5 11,8 14,6
180 4,4 5,5 6,9 8,6 10,7 13,3 16,4
200 4,9 6,2 7,7 9,6 11,9 14,7 18,2
225 5,5 6,9 8,6 10,8 13,4 16,6 -
250 6,2 7,7 9,6 11,9 14,8 18,4 -
28
Seriile de conducte S
Diametru Grosimea minimă ( nominală ) de perete

exterior S 20
(SDR 41)
S 16
(SDR 33)
S12,5
(SDR 26)
S 10
(SDR 21)
S8
(SDR 17)
S 6,3
(SDR13,6)
S5
(SDR 11)

PN 6 PN 8 PN 10 PN 12,5 PN 16 PN 20 PN 25
280 6,9 8,6 10,7 13,4 16,6 20,6 -
315 7,7 9,7 12,1 15,0 18,7 23,2 -
355 8,7 10,9 13,6 16,9 21,1 26,1 -
400 9,8 12,3 15,3 19,1 23,7 29,4 -
450 11,0 13,8 17,2 21,5 26,7 33,1 -
500 12,3 15,3 19,1 23,9 29,7 36,8 -
560 13,7 17,2 21,4 26,7 - - -
630 15,4 19,3 24,1 30,0 - - -
710 17,4 21,8 27,2 - - - -
800 19,6 24,5 30,6 - - - -
900 22,0 27,6 - - - - -
1000 24,5 30,6 - - - - -
Tabelul 8. Diametre nominale și grosimi minime de perete, mm.

In Fig.17 de mai jos se prezintă tipurile constructive de țeava

Fig. 17. Tipuri constructive de țeava PVC-U de presiune
29
* Lungimea dintre cele doua săgeți indică lungimea standard a țevii

De sus în jos, tipurile de țeava sunt:
- țeavă cu mufă pentru etansare cu inel elastomeric
- țeavă cu mufă pentru lipire cu adeziv
- teavă cu șanfren la ambele capete
- țeavă dreapta, pentru îmbinare cu fitinguri pentru adeziv
Fig. 18 de mai jos prezintă o fotografie cu mai multe tipuri de țeavă PVC-U de presiune:
Fig. 18 – Tevi PVC-U de presiune
Lungimea nominală ( l ) a țevii este de regulă 6 metri,

Fig. 19 de mai jos se referă la îmbinarea țevilor cu inel elastomeric :
Fig. 19. – Sectțiune prin îmbinarea cu inel elastomeric
Jumătatea superioară și cea inferioară a imaginii reprezintă două geometrii diferite ale mufei
și profilului inelului de etanșare, capătul țevii fiind reprezentat cu linie întreruptă. Lungimea “m”
reprezintă toleranța la eventuale deplasări axiale ( nedorite ) ale țevii, cu păstrarea etansării.
In ceea ce privește fitingurile utilizabile în sistemul de conducte de presiune din PVC-U,

acestea sunt disponibile într-o gamă largă de tipodimensiuni, atât în varianta de etanșare cu inel
elastomeric ( îmbinare demontabilă ), cât și în varianta de îmbinare cu adeziv ( îmbinare ned-
emontabilă).
30
Fitingurile pentru îmbinări în mufă pot fi produse fie prin injecție în matriță, fie prin termoformare,
din țeavă PVC-U compatibilă din punct de vedere al clasei de presiune.
Spre deosebire de acestea, fitingurile pentru îmbinare cu adeziv se produc numai prin injecție în matrița.
Materialul pentru producția fitingurilor trebuie să aibă valoarea MRS de 25 MPa, ca și în cazul producției de
tevi.
Diametrele nominale interioare ale fitingurilor trebuie să corespundă îmbinării cu țevile pentru care
sunt destinate și care au acelasi diametru nominal ( exterior ).
Grosimea de perete a fitingurilor trebuie să fie în orice punct de pe suprafață cel putin egală cu gro-
simea de perete a țevii pentru care este destinat.
Pentru fitingurile de îmbinare cu adeziv, diametrul interior al mufei trebuie să fie același cu diametrul
mufei țevii pentru îmbinare cu inel elastomeric, iar adâncimea mufei trebuie să fie cel puțin egală cu adânci-
mea mufei țevii având același diametru nominal.
În figurile de mai jos se prezintă diverse tipuri de fitinguri PVC-U de presiune : [6]
Fig. 20 – Mufă dublă, pentru etanșare cu inel elastomeric, realizată prin injecție în matrița
Fig. 21 – Teu egal, la 90º pentru etanșare cu inel elastomeric, realizat prin injecție în matrița
Fig. 22 – Teu egal, la 90º, cu flanșă, pentru îmbinare cu inel elastomeric, realizat prin injecție în matriță
31
Fig.23 – Adaptori cu flanșă pentru îmbinare cu inel elastomeric, realizați prin injecție în matrița
Fig. 24 – Reducții pentru îmbinare cu inel elastomeric, realizate prin injecție în matrița
Fig. 25 – Curbe pentru îmbinare cu inel elastomeric, realizate din țeavă
Fig. 26 – Diverse fitinguri pentru îmbinare cu adeziv : cot 90º, cot 45º, teu egal la 90º, teu egal la 45º, mufă
Fig. 27 – Șa de bransament cu racord pentru îmbinare cu adeziv
32
5.2.2. Îmbinarea conductelor de presiune din PVC-U
Din punct de vedere al realizării îmbinărilor țeavaă– fiting, pentru îmbinările cu mufă și inel
elastomeric procedura este relativ simplă și constă în introducerea în mufă a capătului de țeavă
șanfrenat după ce în prealabil s-a lubrifiat în intregime zona șanfrenată..Eventual, pe capătul de
țeavă se poate marca cu vopsea vizibilă adâncimea de inserție, astfel încât să se poată verifica
corectitudinea îmbinării.
Dacă împingerea țevii în mufă se realizează mecanic (cu pârghie sau cu cupa excavatorului),
se va folosi o planșa din lemn între pârghie și capătul țevii, pentru evitarea deteriorării acesteia din
urmă.
În cazul îmbinării cu adeziv operația presupune mai multe etape : [2]
- în primul rând, se va curăța-degresa porțiunea de îmbinare a țevii și fitingului
- țeava trebuie tăiată perpendicular față de ax, iar capătul care se supune îmbinării trebuie
să fie șanfrenat și să nu prezinte bavuri
- suprafețele ce urmează a fi îmbinate se degresează cu un șervețel de hârtie îmbibat în
solvent, după care se aplică adezivul PVC-U cu ajutorul unei pensule
- se introduce capătul țevii în fiting, până la refuz și fără miscare de răsucire, ținând seama
și de orientarea corectă a eventualelor ramificații
- se menține ansamblul în poziție pentru scurt timp și se asteaptă cca. 5 minute până la ur-
matoarea îmbinare pentru întarirea adezivului; acest timp poate fi prelungit până la 15 minute dacă
temperatura de lucru este sub 10ºC.
- pentru îmbinarea diametrelor mari, între 90 si 225 mm, este nevoie ca doua persoane să
aplice adezivul, una pe țeavă și cealaltă pe fiting, pentru a evita întărirea adezivului înainte de îm-
binare.
- pentru diametre și mai mari, între 250 și 400 mm, aplicarea adezivului se face turnând
direct din cutie în mijlocul suprafeței de imbinat și apoi întinzând materialul cu pensule late, astfel
încât grosimea stratului de adeziv să fie de cca. 1 mm la fiting și ceva mai gros la țeavă.
- în acest caz este nevoie de mai multe persoane pentru aplicarea adezivului și introducerea
țevii în fiting, iar timpul normal de așteptare ajunge la 15 minute la o temperature ambiantă nor-
mală sau până la 30 de minute pentru temperaturi sub10ºC.
- înainte de punerea în funcțiune sau de proba de presiune a conductei este necesară întări-
rea completă a adezivului, ceea ce se realizează într-o anumită perioadă de timp ; în mod empiric
se poate considera o oră pentru fiecare bar presiune de lucru.
3.2.3. Rețele de conducte din PEHD

3.2.3.1. Conducte și fitinguri din PEID pentru rețele de apa și canalizare sub presiune
Rețelele de conducte din PEHD de distribuție a apei potabile au devenit în România soluția
unanim adoptată, începuturile acestei aplicații deosebite ca amploare fiind plasate în jurul anului
1995.
În mod spectaculos, în Romania s-a sărit de la oțel sau fontă peste etapa PVC-U în dis-
tribuția de apă potabilă, direct în etapa PEHD, o soluție tehnico – economică cu multiple avantaje.
Standardul EN 12201 reglementează condițiile de utilizare și caracteristicile PEHD pentru aplicații

precum rețelele îngropate de distribuție a apei potabile, rețele de alimentare cu apă brută a stațiilor
de tratare a apei, conducte de deversare în mare, conducte de transport pozate în apa și conducte
supraterane, inclusiv cele ce traversează un curs de apă, pozate sub poduri.
33
Condițiile generale de funcționare includ presiunea maximă de operare de 25 bar, tempera-
tura standard a apei de 20ºC și temperatura maximă a apei de 40 ºC. [7]
Valoarea MRS trebuie să fie de 10 MPa pentru PE100 sau PE 100RC și de 8 MPa pentru PE80. În
mod corespunzător valorii coeficientului total de operare C de 1,25 valoarea efortului tangențial
admis σ va fi de 8,0 MPa pentru PE100 sau PE 100RC și 6,3 pentru PE80.
Caracteristicile materiei prime, în forma de granule de polimer sunt :
- culoarea : negru sau albastru (culoarea albastră numai pentru țevile de transport apă potabilă)
- densitate : ≥ 930 kg/m³
- conținut de negru de fum : între 2 și 2,5% în greutate
- indice de curgere a topiturii ( MFI ) : între 0,2 și 1,4 g/10 min

Din material sub formă de țeavă se realizează o îmbinare prin sudură cap la cap care este
supusă probei de tracțiune până la rupere; dacă ruperea se produce cu alungire, materialul core-
spunde, iar dacă ruperea se produce prin ruperea sudurii, materialul nu corespunde.
Materialele ce se încadrează în aceste cerințe se consideră a fi compatibile pentru sudură între ele.

Țevile de culoare neagră destinate transportului apei potabile vor avea pe exterior dungi
longitudinale de culoare albastră, din polimer colorat coextrudat, cu caracteristici compatibile cu
cea a materiei prime de bază a tevii.Pentru alte aplicații ( drenaj sau canalizare sub presiune ) țevile
vor fi fără dungi sau cu dungi de culoare maronie.
În Fig. 25 de mai jos este prezentată fotografia unei țevi pentru rețele de distribuție a apei, din
PEHD, la capătul liniei de fabricație:
Fig. 28 – Țeava de presiune din PEHD
În Tabelul 9 de mai jos sunt prezentate diametrele nominale ale țevilor și grosimile minime de
perete pentru diferite clase de presiune, respectiv SDR . [8]
Seriile de conducte
SDR SDR SDR SDR SDR SDR SDR SDR SDR
SDR 6
7,4 9 11 13,6 17 21 26 33 41
S2,5
S3,2 S4 S5 S 6,3 S8 S10 S12,5 S16 S20
Presiunea nominală în bar, pentru C = 1,25

PE 80 PN25 PN 20 PN16 PN 12,5 PN 10 PN 8 PN6 PN5 PN4 PN3,2
PE100 - PN 25 PN20 PN 16 PN12,5 PN10 PN8 PN6 PN5 PN4
DN Grosimea minimă de perete, mm
34
Seriile de conducte
SDR 6
7,4 9 11 13,6 17 21 26 33 41
S2,5
S3,2 S4 S5 S 6,3 S8 S10 S12,5 S16 S20

16 3,0 2,3 2,0 - - - - - - -
20 3,4 3,0 2,3 2,0 - - - - - -
25 4,2 3,5 3,0 2,3 2,0 - - - - -
32 5,4 4,4 3,6 3,0 2,4 2,0 - - - -
40 6,7 5,5 4,5 3,7 3,0 2,4 2,0 - - -
50 8,3 6,9 5,6 4,6 3,7 3,0 2,4 2,0 - -
63 10,5 8,6 7,1 5,8 4,7T 3,8 3,0 2,5 - -
75 12,5 10,3 8,4 6,8 5,6 4,5 3,6 2,9 - -
90 15,0 12,3 10,1 8,2 6,7 5,4 4,3 3,5 - -
110 18,3 15,1 12,3 10,0 8,1 6,6 5,3 4,2 - -
125 20,8 17,1 14,0 11,4 9,2 7,4 6,0 4,8 - -
140 23,3 19,2 15,7 12,7 10,3 8,3 6,7 5,4 - -
160 26,6 21,9 17,9 14,6 11,8 9,5 7,7 6,2 - -
180 29,9 24,6 20,1 16,4 13,3 10,7 8,6 6,9 - -
200 33,2 27,4 22,4 18,2 14,7 11,9 9,6 6,7 - -
225 37,4 30,8 25,2 20,5 16,6 13,4 10,8 8,6 - -
250 41,5 34,2 27,9 22,7 18,4 14,8 11,9 9,6 - -
280 46,5 38,3 31,3 25,4 20,6 16,6 13,4 10,7 - -
315 52,3 43,1 35,2 28,6 23,2 18,7 15,0 12,1 9,7 7,7
355 59,0 48,5 39,7 32,2 26,1 21,1 16,9 13,6 10,9 8,7
400 - 54,7 44,7 36,3 29,4 23,7 19,1 15,3 12,3 9,8
450 - 61,5 50,3 40,9 33,1 26,7 21,5 17,2 13,8 11,0
500 - - 55,8 45,4 36,8 29,7 23,9 19,1 15,3 12,3
560 - - 62,5 50,8 41,2 33,2 26,7 21,4 17,2 13,7
630 - - 70,3 57,2 46,3 37,4 30,0 24,1 19,3 15,4
710 - - 79,3 64,5 52,2 42,1 33,9 27,2 21,8 17,4
800 - - 89,3 72,6 58,8 47,4 38,1 30,6 24,5 19,6
900 - - - 81,7 66,1 53,3 42,9 34,4 27,6 22,0
1000 - - - 90,8 73,4 59,3 47,7 38,2 30,6 24,5
35
Seriile de conducte
SDR 6
7,4 9 11 13,6 17 21 26 33 41
S2,5
S3,2 S4 S5 S 6,3 S8 S10 S12,5 S16 S20

1200 - - - - 88,2 71,1 57,2 45,9 36,7 29,4
1400 - - - - 108,9 83,0 66,7 53,5 42,9 34,3
1600 - - - - 117,5 94,8 76,2 61,2 49,0 39,2
1800 - - - - - 106,6 85,8 68,8 55,1 44,0
2000 - - - - - 118,4 95,3 76,4 61,2 48,9
2250 107,2 86,0 70,0 55,0
2500 - - - - - - 119,1 95,6 77,7 61,2
Tabelul 8. Clase de conducte, presiuni nominale și grosimi minime de perete pentru țevi PEHD

Țevile rezultate din procesul de extrudare pot fi livrate sub formă de colaci sau bare , taiate
la o anumită lungime.
În cazul înfășurării în colaci (DN țeava până la 90mm), pentru evitarea îndoirii sau turtirii țevii, se
impune ca diametrul minim de înfășurare să fie de peste 18 ori diametrul țevii.
Caracteristicile mecanice ale țevilor se verifică de către producător, unde țevile sunt supuse
următoarelor teste :
- rezistența hidrostatică la 20ºC, timp de 100 de ore, la efort tangențial de 10 MPa pentru
PE80 și 12 MPa pentru PE100 sau PE 100RC
- rezistența hidrostatică la 80ºC, timp de 165 de ore, la efort tangențial de 4,5 MPa pentru
PE80 și 5,4 MPa pentru PE100 sau PE 100RC
- rezistența hidrostatică la 80ºC, timp de 1000 de ore, la efort tangențial de 4 MPa pentru
PE80 și 5 MPa pentru PE100 sau PE 100RC, pentru fiecare lot de materie primă.
*nu se admite spargerea țevilor pe parcursul testului.
- alungirea la rupere a țevii cu grosimea de perete mai mică sau egală cu 5 mm, la o viteză de trag-
ere de 100 mm/min.
- alungirea la rupere a țevii cu grosimea de perete între 5 și 12 mm, la o viteză de tragere de 50
mm/min.
- alungirea la rupere a țevii cu grosimea de perete de peste 12 mm, la o viteză de tragere de 25
mm/min.
- alungirea la rupere trebuie sa fie mai mare sau egală cu 350%, conform EN ISO 6259
36
3.2.3.2. Conducte și fitinguri din PEID, pentru rețele de gaze naturale
Standardul EN 1555 și Normativele naționale reglementează condițiile de utilizare a con-

ductelor și fitingurilor din PEID, pentru rețelele îngropate de distribuție a gazelor naturale .
Caracteristicile PEHD utilizat la fabricarea conductelor și fitingurilor sunt cele prezentate la capi-
tolul 5.2.3.1.
Conductele din PEID pentru aplicații de gaz se realizează în domeniul DN/OD 16mm-630mm
SDR 17 și SDR 11. Normativul rețelelor de gaze naturale din țara noastră limitează domeniul con-
ductelor, pentru aplicații de gaze naturale la PE100; SDR 11.
Fitingurile de îmbinare sunt disponibile în PE100; SDR 11.
Culoarea țevilor și fitingurilor poate să fie neagră (cu dungă de marcaj galben); galbenă sau
orange.
Caracteristicile țevilor se verifică de către producător, unde țevile sunt supuse pe lângă
testele deja prezentate la capitolul 5.2.3.1. și la următoarele teste suplimentare :
-rezistența la crăpatură,conform ISO 13479 și ISO 13480 <= 10mm/zi
-rezistența la propagarea rapidă a crăpăturii, conform EN ISO 13477
3.2.3.3. Conducte din PEID cu înveliș de protecție coextrudat din PP, pentru rețele de
apă și de gaze naturale
Țeava de presiune interioară, are materia primă și caracteristicile deja prezentate la

capitolele 3.2.3.1. și 3.2.3.2.
Învelișul de protecție coextrudat din polipropilenă întarită are menirea de a proteja țeava de
presiune propriu-zisă,pe timpul transportului și pozării de eventualele deteriorări.
Aceste conducte se pot poza cu siguranța în condiții de teren mult mai severe, ca cele fără
înveliș (ex.teren stâncos,subtraversări prin foraj,etc)
Învelișul de protecție are culoarea aferentă aplicației, conform capitolelor 5.2.3.1. și 5.2.3.2.
Între învelișul din PP și țeava de presiune, în timpul coextrudării, poate fi înglobat și firul de detecție
din cupru.
Îmbinarea conductelor se realizează identic ca a celor fără înveliș(vezi 5.2.4), prin decojirea
învelișului din PP pe porțiunea îmbinării.
Fig.29.Teava PE100RC cu invelis PP,tip ROBUST- Pipelife
37
3.2.4. Îmbinarea conductelor din PEHD
Privitor la fitingurile din PEHD pentru îmbinarea cu țevile, există o gamă largă de aseme-
nea produse, realizate prin injecție în matriță sau confecționate din segmente de țeavă. Fitingu-
rile realizate prin injecție se împart în două categorii, în funcție de tehnologia de sudură : fitinguri
pentru sudură cap la cap și fitinguri de electrofuziune.
În Fig. 30, 31 și 32 de mai jos sunt prezentate imagini cu tipurile de fitinguri menționate : [9]
Fig. 30 - Cot 90º din segmente
Fig. 32 - Fitinguri injectate, pentru electrofuziune ( mufă, cot 90º, teu egal, șa de branșament, șa
de ramificație )
Din punct de vedere al claselor de presiune sau SDR, fitingurile din segmente se pot realiza
din toate sortimentele de țeava incluse în standard. Producătorul fitingului din segmente va mar-
ca pe acesta SDR-ul efectiv al produsului, funcție de configurația acestuia. Fitingurile injectate în
matriță pentru sudura cap la cap se produc în mod curent din PE100, pentru SDR11 și SDR17, iar
fitingurile de electrofuziune se produc din PE100 pentru SDR11, cu exceptia mufelor. Acestea sunt
disponibile atât în optiunea SDR11 cât și în opțiunea SDR17.
După caz merită luat în considerare și disponibilitatea fitingurilor mecanice din polipropilenă
sau a fitingurilor de compresiune, pentru gama de diametre nominale 16-110mm prezentate gener-
ic în Figura 33 de mai jos : [10]
38
Fig. 33 – Fitinguri de compresiune, din PP
Un asemenea fiting, prezentat în secțiune în Fig.34, asigură îmbinări demontabile sigure

pentru țevile PEHD la presiunea maximă de 16 bar pentru diametrele nominale 16-63 mm și 10 bar
pentru diametrele nominale 75-110 mm.
Fig. 34 – Secțiune prin mufa de compresiune
Un asemenea fiting este compus din :

- corpul fitingului, din PP, cu ambele capete filetate și cu un opritor central, pentru limitarea
accesului țevilor
- două piulițe din PP, ce se înșurubează la capetele corpului
- două inele din PP, de presare a garniturilor
- două inele din acetal, pentru blocarea țevilor, prin strângerea piulițelor
- două garnituri ( O – ring ) pentru etanșare, din NBR 70 Shore
Familia fitingurilor de compresiune este completată de șeile mecanice de branșament, prez-
entate generic în Fig. 35 de mai jos :
Fig. 35 – Șei mecanice de branșament, din PP

39
Șeile mecanice sunt disponibile pentru diametre nominale ale conductei principale între 20
și 315 mm și diametre de racordare între ½” si 4”, filet interior.
Șeile simple, fără inel de ranforsare pe racord, sunt utilizabile până la 10 bar presiune maximă de
operare, iar cele cu inel de ranforsare până la 16 bar pentru diametrul conductei cuprins între 20 si
63 mm și 12,5 bar pentru diametrul conductei cuprins între 75 și 315 mm.
O altă categorie de fitinguri utilizabile în sisteme de conducte de presiune din PEHD o constituie
fitingurile mecanice realizate din metal; acestea asigură de regulă tranziția de la țeava PEHD la alte
elemente ale sistemului ( robineți metalici, contoare de apă, etc.) sau la conducte din alte materiale.
Cea mai simpla trecere PEHD- metal se realizează cu flanșe, așa cum se arată în Fig. 36 de mai
jos : [9]
Fig. 36 – Flanșa, adaptor flanșa și garnitură
Flanșa poate fi metalică sau din PP cu miez de oțel, adaptorul de flanșă este din PE100, iar gar-
nitura din elastomer EPDM.
În Fig. 37 de mai jos sunt prezentate piese tip Gibault din fontă ductilă pentru tranzitie PEHD- alte
materiale, sau pentru reparații: [11]
Fig. 37 – Cuplaj și adaptor flanșa tip Gibault
Caracteristica acestor piese este larga toleranță radială, ceea ce asigură îmbinarea cu o gamă
diversă de conducte din alte materiale, având alte diametre exterioare ( fontă cenusie, oțel, fontă
ductilă, azbociment ).
5.2.4.1. Îmbinarea conductelor, din PEHD prin sudură
Am menționat deja în mai multe rânduri caracteristica de bună sudabilitate a PEHD. În prezent sunt
cunoscute urmatoarele procedee practice de sudură a PEHD :
- polifuziunea sau sudura în mufă
- sudura cap la cap
- electrofuziunea
40
Polifuziunea presupune îmbinarea de țevi și fitinguri prin încălzirea și topirea locală a zonelor
de îmbinare cu ajutorul unui încălzitor termostatat, prevăzut cu bucșe profilate pentru diametrul de
lucru.
În Fig. 38 de mai jos se prezintă schematic fazele îmbinării prin polifuziune : [2]
a ) - Situația înainte de sudură : A-fiting, B-bucșa pentru încălzire interior fiting, C- element încălzi-
tor termostatat, D-bucșa încălzire exterior țeavă, E-țeavă
b ) – Momentul încălzirii, cu țeavă și fitingul introduse în bucșele încălzitoare
c ) – Sudura terminata Fig. 38 – Fazele sudurii prin polifuziune
O sudură corecta presupune respectarea urmatoarelor cerințe :

- țeava trebuie să fie tăiată drept și curățată de bavuri
- suprafața exterioara a țevii și suprafața interioară a fitingului, în zona de îmbinare, vor fi
degresate cu solvent, îmbibat în șervețel de hârtie care nu lasă scame
- bucșile încălzitoare, care sunt teflonate, trebuie și ele degresate în același mod
- dupa ce elementul încălzitor ajunge la temperatura de lucru, fitingul și țeava se introduc în
bucșile încălzitoare într-un interval de timp cât mai scurt
- la expirarea timpului de încălzire, se scot simultan țeava și fitingul din încălzitor și se intro-
duce capătul țevii în fiting, prin apăsare fermă și continuă, până la refuz; se va evita răsucirea țevii
în timpul introducerii în fiting
Mișcarea de introducere a țevii se realizează relativ ușor pentru diametrele mici ( 20-40mm ),
iar un operator antrenat o poate executa și la 50-63mm; pentru diametre mai mari este însă nece-
sară utilizarea de aparate mecanice de sudură.
41
Sudura cap la cap este utilizată pentru diametre de țeavă de peste 63 mm, mergând până
la limita maximă de extrudare, adica 2000-2500mm.
Procedeul este reglementat de norma DVS 2207-1 a Asociației Germane de Sudură și se bazează
pe compatibilitatea la sudură a diverselor sortimente de rașini PEHD comercializate pe plan inter-
național. Criteriul de selecție a doua materiale sudabile între ele, fie că sunt din PE80 sau PE100,
îl reprezintă valoarea MFI – indicele de curgere a topiturii, ce se determină în mod obligatoriu de
catre producătorul rășinii.
Standardul de tubulatură PEHD EN12201-2, prezentat mai sus, stabilește valoarea MFI admisă
între 0,2 și 1,4 mm/10min., iar norma DVS 2207-1 fixează domeniul valorilor MFI admise pentru
sudura cap la cap între 0,3 și 1,7 g/10min.
Schema de principiu pentru sudura cap la cap este prezentată în Fig. 39 de mai jos: [2]
Fig. 39 – Schema sudurii cap la cap : 1- țeava, 2 – element încălzitor, 3 – fiting
Piesele de sudat, respectiv țeava și fitingul, sunt puse simultan în contact cu elementul
încălzitor plan, termostatat la temperatura de 210-230ºC, până la realizarea unui anumit grad de
topire a extremităților încălzite, după care elementul încălzitor este îndepărtat iar cele doua piese
sunt
presate una în cealaltă până la răcirea și consolidarea sudurii.
Sudura cap la cap a țevilor din PEHD nu necesită fitinguri și nici material de adaos, îmbina-
rea permanentă obținută fiind realizată din materialul topit al țevilor supuse sudurii.
Punerea în practică a cerințelor descrise mai sus în principiu presupune utilizarea unor mașini de
sudat specializate, capabile să asigure fixarea fermă a pieselor de sudat, reglajul și controlul tem-
peraturii discului încălzitor, posibilitatea frezării capetelor de țeavă pentru asigurarea planeității și
suprapunerii corecte a acestora, precum și setarea și menținerea presiunii necesare între piesele
de sudat .
O asemenea mașină standard este prezentată în Fig. 40 de mai jos, iar diagrama Presiune
– Timp de realizare a unei suduri în Fig. 41 : [12]
Fig. 40 – Mașina standard pentru sudura cap la cap a țevilor și fitingurilor PEHD
42
Fig. 41 – Diagrama Presiune – Timp pentru sudura cap la cap
Piesele de sudat, să zicem două țevi de o anumită lungime, se fixează cu capetele de sudat
în colierele mașinii de bază, fiecare în câte doua coliere; de regulă țeava care se adaugă la lucrare
se fixează în partea mobilă a mașinii (stânga).
Între capetele de țeavă se introduce pe cadrul mașinii dispozitivul de frezat, un disc rotativ, acționat
cu motor electric și prevăzut pe ambele fețe cu câte un cuțit de tăiat în plan vertical. Prin acționar-
ea acestuia, se asigură planeitatea ambelor capete de țeavă, până la suprapunere exactă ; norma
DVS 2207-1 permite totuși o dezaxare de maximum 10% din grosimea de perete a țevilor și un
eventual “luft” între țevi de cel mult 0,5 mm pentru țevi cu diametrul mai mic sau egal cu 355 mm.
Dacă țevile sunt centrate, atunci se procedează la setarea presiunii de egalizare, respectiv 0,15 N/
mm² de sectiune inelară a țevii, valoare preluată din manualul mașinii respective.
După setare, se deschide mașina și se introduce pe cadru elementul încălzitor plan sau “oglinda”
aflată în domeniul temperaturii setate ; se închide mașina, cu elementul încălzitor între țevi și se ține
maneta de închidere cuplată, până la atingerea presiunii de egalizare setate ; în acest moment ne
aflăm în faza de egalizare din diagrama P – T și în situația din Fig. 42 de mai jos : [2]
Fig. 42 – Faza de încălzire și egalizare a pieselor de sudat : A – acțiunea presiunii de egalizare,

B – grosimea maximă a cordonului de material topit
La atingerea grosimii maxim admise a cordonului de material topit, se acționează butonul de

eliberare a presiunii din sistemul hidraulic al mașinii și se continuă încălzirea, la o presiune apropi-
ată de zero ( DVS 2207-1 indică 0,02 N/mm² ) un anumit timp, indicat în tabele în cartea tehnică a
masinii, în funcție de grosimea de perete a țevilor.
La expirarea perioadei respective, se deschide cadrul mașinii și se extrage discul încălzitor ; mâna
care acționează deschiderea rămâne pe manetă și imediat ce discul a fost extras fără a atinge
capetele topite ale țevilor, acționează maneta în sensul închiderii și menține apăsarea până la atin-
gerea presiunii de îmbinare, egală cu presiunea de egalizare, deja setată.
43
În acest moment ne aflăm în faza de îmbinare din diagrama P – T și în situația din Fig. 43 de mai
jos : [2]
Fig. 43 – Faza de îmbinare a pieselor de sudat : F – acțiunea presiunii de îmbinare
Din acest moment, se menține mașina sub presiunea setată, pe toată durata timpului de
răcire, durata indicată în cartea mașinii ; este posibil ca în primul minut să fie necesară o corecție a
presiunii, în sensul creșterii acesteia, datorită migrării materialului topit spre exteriorul ( și interiorul
) țevii sub acțiunea comprimării.
Privitor la calitatea îmbinării realizate, indicația cea mai sigură și vizibilă imediat după sudură este
dată de înălțimea sudurii între cele două cordoane de sudură; sudura este corectă dacă această
înălțime, notată cu K în Fig. 44 de mai jos, este pozitivă, adică mai mare decât zero : [2]
Fig. 44 – Măsurarea înălțimii sudurii în zona mediană
Numeroase încercări la tracțiune făcute pe suduri cap la cap executate cu respectarea indi-
cațiilor de mai sus au dovedit în toate cazurile că ruperea țevii sudate nu se produce în zona sudu-
rii, ci undeva oriunde pe lungimea uneia dintre țevi. Motivul îl constituie tocmai această îngroșare,
indiferent cât de mică, a peretelui țevilor în zona sudurii, care asigură un efort local efectiv mai mic
decât cel ce apare în restul peretelui țevii în timpul probei de tracțiune.

Detalii privind cerințele impuse pentru mașinile și echipamentele de sudat pot fi găsite în
norma DVS 2208-1.
Din punct de vedere al restricțiilor impuse la sudura PEHD, nu se admite sudura PEHD cu alte ter-
moplastice și nici sudura țevilor având grosimi diferite de perete în zona sudurii.
Nu se vor suda cap la cap țevi din PE80 cu țevi din PE100; în situația când totuși apare un caz de
acest fel, sudura indicată este cea prin electrofuziune .
44
În Tabelul 9 de mai jos sunt prezentați principalii parametri pentru sudura cap la cap a PEHD : [2]
Grosime Timp de Timp maxim Timp de Timp de

Grosime
cordon încalzire la de extras disc atins presiune răcire la
perete teavă,
egalizare, 0,02N/mm², încălzitor, îmbinare, 0,15N/mm²,
mm
mm sec. sec. sec. min.
sub 4,5 0,5 sub 45 5 5 6
4,5 - 7 1,0 45 – 70 5–6 5–6 6 – 10
7 - 12 1,5 70 - 120 6–8 6–8 10 – 16
12 - 19 2,0 120 – 190 8 -10 8 – 11 16 – 24
19 – 26 2,5 190 – 260 10 – 12 11 – 14 24 – 32
26 – 37 3,0 260 – 370 12 – 16 14 – 19 32 – 45
37 - 50 3,5 370 – 500 16 – 20 19 – 25 45 – 60
50 - 70 4,0 500 - 700 20 - 25 25 - 35 60 - 80
Tabel 9 – Parametrii sudurii cap la cap a PEHD
Sudura prin electrofuziune este metoda de sudură în care încălzirea zonei de îmbinare se
realizează cu ajutorul unei rezistențe electrice înglobate din fabricație în interiorul fitingurilor.
Principiile de bază ale procedeului sunt conținute în norma DVS 2207-1 și conțin pe scurt ur-
mătoarele cerințe :
- compatibilitatea materialelor de sudat, din punct de vedere al indicelui de curgere a topi-
turii, este admisă în intervalul 0,3 – 1,7 g/10min.
- se recomandă înregistrarea parametrilor sudurilor, fie în rapoarte tipărite ( protocoale ), fie
prin stocarea acestora pe un suport de memorie.
- fiecare sudor trebuie să fie calificat ISCIR și să dețină un certificat de calificare valabil ; în
plus, pentru sisteme de conducte PEHD cu diametrul peste 225mm este necesar un certificat de
calificare suplimentar.
- aparatele și echipamentul folosit pentru sudură trebuie să corespundă cerințelor normei
DVS 2208-1.
- zona de lucru trebuie protejată în caz de precipitații sau temperaturi sub 5ºC .
- în cazul radiației solare intense țevile se supraîncălzesc în zonele expuse și atunci trebuie
evitate astfel de situații prin protejarea/acoperirea capetelor de țeavă.
- capetele de țeavă trebuie să fie tăiate cât mai drept, fără bavuri și curate; în plus acestea
vor fi rașchetate, pentru îndepărtarea stratului superficial de material, posibil afectat de radiația
solară ultravioletă. Fitingurile nu necesită un astfel de tratament, fiind protejate de ambalajul indi-
vidual.
- imediat dupa rașchetare, se curăță zona de sudură a țevii cu degresant și hârtie fără
scame, eventual se marchează pe țeavă limita de introducere în fiting.
- se conectează cele doua borne ale fitingului la aparatul de electrofuziune și se citeste
codul de bare atașat fitingului cu creionul cititor de bare al aparatului; în acest mod fitingul este
identificat, iar datele tehnice necesare sudurii sunt preluate de aparat.
- se pornește sudura, aparatul de electrofuziune furnizând energia necesară încălzirii și topi-
rii locale a materialului, oprindu-se automat după furnizarea energiei programate.
- se deconectează fitingul de la aparat și se verifică apariția martorilor de sudură.
45
În Fig. 45 de mai jos se prezintă două dintre cele mai cunoscute tipuri de aparate de electrofuziune:
[14] , [15]
Fig. 45 – Aparate de electrofuziune
În Fig.46 de mai jos se prezintă secvențele principale ale sudurii prin electrofuziune : [10]
a) Tăierea corectă a țevii b) Rașchetarea mecanică c) Degresarea
d) Marcarea adâncimii de cuplare e) Fixarea țevilor în fiting f) Conectarea și sudura
g) Sudura terminată h) Verificare martori sudură i) Așteptare timp de răcire
Fig. 46 – Fazele sudurii cu mufă de electrofuziune
Compatibilitatea țeavă – fiting pentru realizarea sudurii a fost deja precizată ca optimă în
intervalul MFI 0,3 – 1,7 g/10min., însa din punct de vedere al SDR-ului țevii se impune luarea în
considerație a următorului aspect:
46
Compatibilitatea țeavă – fiting pentru realizarea sudurii a fost deja precizată ca optimă în
intervalul MFI 0,3 – 1,7 g/10min., însa din punct de vedere al SDR-ului țevii se impune luarea în
considerație a următorului aspect :
Fitingurile de electrofuziune SDR11 se sudeaza perfect cu țevi SDR11, dar dacă se încearcă sudu-
ra lor cu țevi SDR17; SDR 26 sau SDR 33, atunci se observă că țeava se burdușește în interior în
zona sudurii, datorită încălzirii excesive și presiunii exercitate de materialul topit, iar fenomenul este
cu atât mai pronunțat cu cât peretele țevii este mai subțire.

În acest context, producătorii de fitinguri fac următoarele recomandari : [10]

- mufele de electrofuziune SDR11 se sudează fără probleme cu țevi SDR11 în intervalul de
diametre 20 – 400 mm , precum și cu țevi SDR 17 în intervalul 75 – 400mm.
- mufele de electrofuziune SDR17 se sudează fără probleme cu țevi SDR11, SDR 17 și
SDR 26, în intervalul de diametre 160 – 630 mm , precum și cu țevi SDR 33 în intervalul
225 - 630mm.
- fitingurile SDR11, altele decât mufele, se sudează fără probleme cu țevi SDR11 în interval-
ul de diametre 20 – 250 mm , precum și cu țevi SDR 17 în intervalul 110 – 250mm și țevi
SDR 26 în intervalul 200 – 250mm.
- șeile de branșament SDR11 se sudează fără probleme cu țevi SDR11 în intervalul de di-
ametre 40 – 400 mm, cu țevi SDR 17 în intervalul 90 – 400mm, cu țevi SDR 21 în intervalul 110
- 400mm, cu țevi SDR 26 în intervalul 140 – 400mm, precum și cu țevi SDR 33, în intervalul
180 – 400mm.
- șeile de ramificație SDR11 se sudează fără probleme cu țevi SDR11 și SDR 17 în intervalul
de diametre 90 – 630 mm, precum și cu țevi SDR 26 în intervalul 280 – 630mm.
Piesa de bază în realizarea unui sistem de distribuție sub presiune din PEHD este șaua de
branșament, care se montează pe conducta principală și asigură legătura cu conducta de branșa-
ment a fiecărui consumator .Șeile de branșament pot fi montate pe conducte principale având dia-
metrul cuprins între 40 si 400mm și până la diametrul de 250mm inclusiv, sunt fixate pe țeava prin
intermediul unui colier cu strângere prin șuruburi; peste această limită se utilizează un echipament
de presare a șeii pe țeava, ce se va îndepărta după efectuarea sudurii și expirarea timpului minim
de răcire.
Gama de diametre pentru racordul de branșament este cuprinsă între 20 și 63 de milimetri.
În Fig. 47 de mai jos sunt prezentate două tipuri de șei de branșament:
a) Șa de branșament monobloc b) Șa de branșament modulară cu teu de racord
Fig. 47 – Șei de branșament
47
Tipul monobloc se caracterizează prin faptul că partea superioară este realizată dintr-o sin-
gură piesă, inclusiv racordul de branșament, spre deosebire de tipul modular la care partea supe-
rioară a șeii se termină cu o jumătate de mufă de electrofuziune de 63mm, având două șuruburi
pentru fixarea teului de racord ce include și dispozitivul de perforare a conductei, astfel că teul de
racord poate fi orientat și fixat pe direcția optimă, înainte de efectuarea sudurii.
Un pas mai departe în sistemul modular l-a reprezentat înglobarea unui robinet fiabil în teul de
racord, prevăzut cu tija de acționare de la suprafața solului ; în acest mod a devenit disponibil
robinetul de concesiune montat direct pe șaua de branșament, o execuție simplă și rapidă, fără
fitinguri mecanice sau flanșe cu șuruburi expuse coroziunii.
În Fig. 48 de mai jos sunt prezentate teul modular de racord cu robinet încorporat și șaua de
branșament prevăzută cu acest teu : [9]
Fig. 48 – Teu cu robinet și ansamblul teu- șa
Experiența dobândită de către producătorii de fitinguri cu șeile de branșament a dus la

apariția șeilor de ramificație, un produs care face posibilă prin electrofuziune execuția de ramifi-
cații de conducte fără teuri și fără secționarea conductei principale; mai mult decât atât, a apărut
în acest mod și posibilitatea de a realiza ramificații ale unor conducte aflate sub presiune, fără a
întrerupe circulația fluidului.
Fig. 49 – Șei de ramificație [9]
În Fig. 49 de mai sus sunt prezentate trei tipuri de șei de ramificație
48
- șaua cu colier și racord de electrofuziune, disponibilă pentru conducte principale având

diametrul cuprins între 110 și 250mm și racord de 90, 110 sau 125mm.
- șaua fără colier ( top load ), cu racord de electrofuziune, disponibilă pentru conducte prin-
cipale având diametrul cuprins între 280 și 630mm și racord de 90, 110 sau 125mm.
- șaua fără colier ( top load ), cu racord simplu, disponibilă pentru conducte principale având
diametrul cuprins între 315 și 1000mm și racord de 160 sau 225mm.
Dispozitivul (top-load) pentru montajul șeilor fără colier de 280-630mm de tipul al doilea și al treilea
este prezentat în Fig. 50 de mai jos:
Fig. 50 – Dispozitiv top-load, cu șa de ramificație, montat pe conducta PEHD
În Fig. 51 de mai jos se prezintă secvențele principale de montaj pentru șeile de branșament:
a) Rașchetarea și degresarea țevii b) Pregătirea șeii c) Fixarea șeii pe țeava
d) Fixarea țevii de branșament e) Efectuarea sudurilor și răcirea f) Perforarea conductei
Fig. 51 - Montajul șeilor de branșament [10]
49
Pentru șeile de ramificație cu colier, secvențele de montaj sunt prezentate în Fig. 52 de mai jos:
a) Rașchetarea și degresarea țevii b) Pregătirea șeii c) Fixarea șuruburilor în locaș
d) Fixarea șeii pe țeava e) Efectuarea sudurii șa-țeavă f) Verificarea martorilor și răcirea
g) Perforarea conductei h) Rașchetarea țevii de conectat i) Fixarea țevii în racord

j) Efectuarea sudurii racordului k)Verificare martori și răcirea
Fig. 52 – Montajul șeilor de ramificație cu colier [10]
50
Pentru șei de ramificație top-load, secvențele de montaj sunt conform Fig. 53 de mai jos:
a) Rașchetarea țevii b)Degresarea țevii c)Montare dispozitiv top-load
d) Fixarea chingilor e) Poziționarea șeii f) Fixarea plăcii de presare
Fig. 53 – Montajul șeilor de ramificație top-load, până la efectuarea sudurii [10]
Dispozitivul top-load se demontează numai după expirarea timpului de răcire a sudurii.
3.2.5. Calculul hidraulic și de pierdere de presiune al sistemului de conducte
Pentru calculul diametrului unei conducte, cunoscând debitul de fluid, se poate folosi într-o prima
aproximație una din formulele următoare : [10]
sau
în care :
d1 = diametrul interior al țevii în mm
Q1 = debitul în m³/h
Q2= debitul în l/s
v = viteza fluidului în conductă, în m/s
18,8 și 35,7 – coeficienți rezultați din convertirea unitaților de măsură
51
Viteza fluidului în conductă se aproximează în funcție de modul de curgere, valorile standard
pentru lichide fiind de 0,5 – 1,0 m/s pe conducte de aspirație și de 1,0 – 3,0 m/s pe conducte de
refulare.
Să presupunem cazul unei conducte din PEHD, având SDR = 21, prin care circulă debitul
Q2 = 8 l/s cu viteza v = 1,5 m/s și dorim să calculăm diametrul interior d1 . Introducând datele în
formulă obținem
Diametrul exterior sau nominal al conductei rezultă din formula
Vom recalcula viteza reală a fluidului în conductă folosind valoarea calculată a diametrului interior,
cu una din formulele :
si
în care 354 și 1275 sunt coeficienți rezultați din convertirea unităților de măsură; În ambele cazuri
rezultă v = 1,9 m/s.

În practică asemenea calcule și încercări sunt înlocuite de utilizarea nomogramelor, cum
sunt cele ce urmează în continuare.
Nomogramele pot indica și pierderea de presiune datorată curgerii, per metru liniar de con-
ductă, cu observația că valoarea acesteia este reală numai în cazul apei ( densitate 1000 kg/m³ ).
Calculul piederii de presiune ( Δp) în conducte drepte se face utilizând formula [10]
în care : Δp = pierderea de presiune, în bar

λ = coeficient de frecare cu conducta
L = lungimea totală a conductei drepte, m
ρ = densitatea fluidului, kg/m³
v = viteza de curgere, m/s
Pentru conducte din plastic, cu rugozitate foarte redusa și curgere în regim turbulent, se folosește
pentru λ valoarea de 0,02.
În afara pierderilor de presiune din conductă, trebuie avute în vedere și rezistențele locale reprez-
entate în general de fitinguri, pentru care pierderile de presiune sunt indicate în tabele în lungimi
echivalente de conductă ; acestea trebuie însumate și adăugate celor din conductă pentru a obține
valoarea totală a pierderilor de presiune din sistem.
52
Fig. 54 – Nomograma pentru țevi SDR 33, SDR 21 și SDR 13,6 [10]
53
Fig. 55 - Nomograma pentru țevi SDR 11 și SDR 17 [10]
54
În finalul acestui capitol, în care am prezentat sisteme de conducte destinate transportului

sub presiune a apei, dorim să subliniem dependența strânsă a presiunii de utilizare, de temperatura
fluidului pentru menținerea unei durate de utilizare cât mai mari.
Am menționat deja acest fapt la prezentarea curbelor de regresie pentru fiecare material plastic și
dorim să adăugăm un instrument simplu de orientare pentru cazuri de fluide aflate la temperaturi
peste valoarea standard de 20ºC (cum ar fi de exemplu cazul sistemelor de canalizare sub presiune
) și anume diagrame Presiune – Temperatură specifice fiecărui material, calculate pentru o durată
de viață de 25 de ani și un coeficient total de operare majorat.
Fig. 56 – Diagrama P – T pentru PVC-U [2]
Fig. 57 – Diagrama P – T pentru PE 80 [2]
Fig. 58 – Diagrama P – T pentru PE 100

55
Diagramele indică presiunile maxim admise pentru SDR-ul respectiv la temperaturi peste
20ºC și durata de utilizare de cel puțin 25 de ani.
Modul de utilizare este următorul: pornind de la temperatura de lucru se merge pe verticală până
la intersecția cu curba pentru SDR – ul ales ; din punctul respectiv se merge pe orizontală spre axa
presiunilor și se găsește valoarea presiunii în punctul de intersecție.
O imagine sugestivă a evoluției ponderii materialelor plastice, comparativ cu materialele

“tradiționale” în aplicațiile de distribuție a apei potabile este prezentată în Fig. 59 de mai jos. Este
o imagine bazată pe cifre statistice din Suedia, iar ascensiunea utilizării PEHD este mai mult decât
evidentă, în comparație cu scăderea ponderii utilizării oțelului și fontei ductile.
PVC-U, primul material plastic și primul utilizat în sisteme de conducte de presiune pentru apa po-
tabilă, pornește ca pondere în diagrama prezentată de la cca. 32% în 1970 și crește la cca. 50%
în 1980, după care rămâne la același nivel până în 1985 și apoi scade până la cca. 10% în 1997
datorită ascensiunii puternice a utilizării PEHD, a cărei pondere a crescut de la cca. 15% în 1970
până la egalitate cu PVC-U în 1990, la cca. 40% și apoi la cca. 75% în 1997. [15]
În Fig. 60 sunt prezentate rezultatele statistice din Germania cu numărul de avarii la 100 de
km de rețea pentru diverse materiale de execuție, în anii 1997 și 1998 ; se observă clar că rețelele
din PVC-U prezintă cel mai mic număr de avarii.
Fig. 59 – Ponderea procentuală a materialelor instalate în aplicații de distribuție apă potabilă în

Suedia, între 1970 și 1997 ( Galben – PVC, Bordo – PE, Albastru – Fontă Ductilă, Verde – Oțel și
Negru – Alte materiale )
56

Oțel Fontă PE Azbociment Fontă ductilă PVC
Fig. 60 – Ponderea avariilor la diverse materiale de conductă
Pe ordonata graficului este reprezentat numărul anual de avarii la 100 km de rețea de dis-
tribuție apa, iar pe abscisă sunt plasate materialele de execuție ale țevilor, datele provenind din
statistica DWGV (Asociația Germană pentru apă și gaze) pentru anii 1997 și 1998 raportată la 30%
din totalul rețelelor de distribuție apă din Germania. [16]
3.3. Rețele de conducte din materiale plastice pentru canalizare
Prezența sistemelor de conducte din materiale plastice în aplicații de canalizare gravitațion-

ală îngropată datează din anii 70 ai secolului trecut și s-a impus și diversificat tot mai mult în perio-
ada următoare, în detrimentul materialelor “clasice”. Figura 61 de mai jos prezintă evoluția ponderii
principalelor materiale utilizate în sistemele de canalizare în perioada 1970 – 1997, conform unor
date statistice pentru Suedia :
Fig. 61 – Ponderea principalelor materiale instalate în sisteme de canalizare în Suedia ( Albastru –

Beton, Galben – PVC-U, Brun – PE/PP,Verde – Alte materiale ). [15]
57
Se poate observa că ponderea PVC-U a crescut constant, până la nivelul anului 1995, după
care a început să scadă datorită apariției și apoi creșterii ponderii PE + PP.
În toată perioada considerată, ponderea utilizării betonului a scăzut accentuat, de la cca. 90% în
1970 la cca. 30% în 1997.
3.3.1. Țevi și fitinguri din PVC-U cu perete compact
Primul sistem de conducte pentru canalizare gravitațională îngropată a fost realizat din
PVC-U și utilizarea sa s-a generalizat relativ repede, date fiind avantajele tehnico – economice
evidente, în comparație cu sistemele anterioare din gresie, beton sau alte materiale.
Sistemul a purtat o perioada sigla “PVC KG” devenind cunoscut și chiar specificat ca atare în cere-
rile de material, prescurtarea KG provenind din originalul german “Kunststoff Grundleitung”, care
înseamnă “material plastic montat subteran”.

Standardul european EN 1401-1 ce definește acest sistem nu conține nici o referință la sigla
menționată mai sus și se referă la țevi cu perete compact, neted la interior și exterior, cu sau fără
mufă la unul din capete, într-o anumită gamă de dimensiuni nominale, clase de conducte și valori
ale rigiditații inelare. [17]

Fitingurile pot fi produse prin injecție în matrița sau fabricate din țeavă și / sau produse in-
jectate.

Materia primă pentru producția țevilor și fitingurilor este PVC-U pulbere, cu aditivi specifici,
respectiv stabilizatori, lubrifianți, coloranți. Conținutul în PVC-U al amestecului supus prelucrării
trebuie să fie de minimum 80% în cazul țevilor și de minimum 85% în cazul fitingurilor injectate ;
pentru țevi este permisă o reducere suplimentară a conținutului de PVC-U până la 75% în cazul
înlocuirii diferenței cu carbonat de calciu de puritate minim 96%.

Materia primă a țevilor și fitingurilor se supune la producător probei de rezistență la presiune
interioară, în baie de apă termostatată la 60ºC și pentru minimum trei piese testate simultan, astfel:

- pentru țevi, la efortul tangențial de 10 MPa, timp de 1000 de ore
- pentru fitinguri, la efortul tangențial de 6,3 MPa, timp de 1000 de ore

Testul reușit este acela la care nici o mostra nu a cedat presiunii.
Culoarea țevilor și fitingurilor este recomandabil să fie brun–orange, comparabil cu RAL 8023.
În Fig.62 de mai jos se prezintă desenul tipic pentru țevile cu mufă integrată, pentru etanșare cu
inel elastomeric, iar datele geometrice sunt prezentate în Tabelul 10:
Fig. 62 – Țeavă cu mufă integrată [17]
58
Grosimea minima de perete

Mufă Capăt
mm
d
SN 2 SN 4 SN 8
di A min C max. L1 h
SDR 51 SDR 41 SDR 34
110 - 3,2 3,2 110,4 32 26 60 6
125 - 3,2 3,7 125,4 35 26 67 6
160 3,2 4,0 4,7 160,5 42 32 81 7
200 3,9 4,9 5,9 200,6 50 40 99 9
250 4,9 6,2 7,3 250,8 55 70 125 9
315 6,2 7,7 9,2 316,0 62 70 132 12
355 7,0 8,7 10,4 356,1 66 70 136 13
400 7,9 9,8 11,7 401,2 70 80 150 15
450 8,8 11,0 13,2 451,4 75 80 155 17
500 9,8 12,3 14,6 501,5 80 80 160 18
630 12,3 15,4 18,4 631,9 93 95 188 23
710 13,9 17,4 20,8 712,1 101 109 210 28
800 15,7 19,6 23,4 802,4 110 110 220 32
900 17,6 22,0 - 902,7 120 125 245 36
1000 19,6 24,5 - 1003,0 130 140 270 41
Tabel 10. Caracteristici geometrice ale țevilor cu mufă pentru inel elastomeric [17]
Fitingurile se vor conforma tabelului 10 în ceea ce privește diametrul nominal și grosimea

minimă de perete. Pentru fitingurile ce fac tranziția între două diametre nominale, fiecare segment
va avea grosimea de perete conform diametrului nominal, fiind însă permisă trecerea gradată între
cele două grosimi minime, pe porțiunea de tranziție.
Privitor la etanșarea cu inel elastomeric, este permisă montarea acestuia într-o piesă din
material plastic, altul decât PVC-U, pentru îmbunătățirea fixării în mufă și micșorarea riscului de
dislocare a inelului de către capătul țevii în faza de montaj.
Este permisă și utilizarea țevilor cu mufă pentru îmbinare cu adeziv, prezentate schematic în Fig. 63
de mai jos și a căror geometrie trebuie să fie în conformitate cu Tabelul 11.
Fig. 63 – Țevi cu mufă pentru îmbinare cu adeziv [17]
59
Mufă Capăt
dn
ds, min. ds, max L2, min L1, min H
110 110,2 110,6 48 54 6
125 125,2 125,7 51 61 6
160 160,3 160,8 58 74 7
200 200,4 200,9 66 90 9
Tabel 11 – Date geometrice pentru țevi cu mufă pentru îmbinare cu adeziv
În Fig. 64 de mai jos este prezentată fotografia mai multor țevi din PVC compact conforme
standardului EN 1401-1 :
Standardul EN 1401-1 se aplică și următoarelor categorii de fitinguri injectate, permitând și alte

variante de design, precum și fitingurilor fabricate : [17]
a) Curbe, cu unghi rotunjit sau nerotunjit, cu mufă și racord sau mufă la ambele capete ; unghiurile
ά preferate sunt 15º, 30º, 45º, 67º30’, 87º30’ si 90º.
Fig. 65 – Curbe
60
b) Mufe, cu și fără opritor central:
Fig. 66 – Mufe
c) Reducții
Fig. 67 – Reducții
d) Teuri și teuri reduse
Fig. 68 – Teuri și teuri reduse
61
e) Șei de ramificație
Fig. 69 – Șei de ramificație
Aceste fitinguri se aplică pe conducta principală prin îmbinare cu adeziv și au racord cu

mufă și inel elastomeric pentru conectare la rețea. Unghiul ά preferat este de 45º. Dacă d2/d1 ≤
2/3 este admis și unghiul de 87º30’ sau 90º.
Standardul prezintă și următoarele cerințe :
- acoperirea axială L trebuie să aibă urmatoarele valori minime:
d2 mm 110 125 160 200

L min. mm 50 60 70 80
- pentru șeile cu d1 < 315 mm, calota nu va fi mai mică de jumătatea circumferinței țevii.
- pentru șeile cu d1 ≥ 315 mm, acoperirea laterală „a“nu va fi mai mică de 80 mm.
f) Dopuri
Fig. 70 – Dopuri
a) Clapetă de retinere [27] b) Piesă de inspecție [27]
62
c) Șa mecanică de branșament [27] d) Teu de curățare
e) Înălțator și telescop cu capac pentru teu de curățare

Fig. 71 – Fitinguri auxiliare
Clapeta de reținere are un rol important acolo unde este posibilă inundarea rețelei de ca-
nalizare și curgerea inversă, în special la averse puternice, prin faptul că presiunea creată în aval
blochează curgerea și previne inundarea locuinței.
Teul de curățare constă de fapt în ansamblul celor 3 piese din figurile d și e; înălțătorul, care este
o țeavă netedă din PVC-U DN200 (compact sau coextrudat) se montează în racordul vertical al
teului, iar în acesta se montează telescopul cu capac, ce glisează pe garnitura de elastomer pentru
ajustarea pe înălțime, până la nivelul solului.
Fitingurile fabricate din țeavă trebuie testate din punct de vedere al etanșeității prin expunere timp
de un minut la presiune hidrostatică de apă de 0,5 bar.
Ansamblul țeavă – fiting trebuie testat la producător din punct de vedere al performanței îmbinării
cu inel elastomeric; se va verifica etanșeitatea ansamblului în condițiile descrise în standardul EN
1277, și anume :
- temperatura : 23 ± 5ºC,
- mediul : apă la 0,05 bar și 0,5 bar, aer la – 0,3 bar.
- deformări alternative provocate ale liniarității îmbinărilor
Condiția de acceptare este păstrarea etanșeității în toate ipostazele.
Produsele conforme standardului EN 1401 prezintă în general următoarele caracteristici de mate-

rial :
- modulul de elasticitate initial, E ≥ 3200 MPa
- densitatea medie , ρ = 1,5 g/cm³
- coeficientul mediu de dilatare liniară – 0,08 mm/mK
- conductivitatea termică – 0,16 W/Km
- rezistența dielectrică > 10¹² Ώ
- raportul Poisson – 0,4
63
Rigiditatea inelară a țevilor conforme standardului, determinată conform EN ISO 9969, este
după cum urmează :
- ≥ 2 kN/m² pentru SDR 51
Pe lângă rigiditatea inelară țevile PVC-U trebuie să respecte și prevederile standardului
EN1401-1 referitoare la :
-caracteristici geometrice conform EN ISO 3126
- rezistența la șoc la 0 grade, TIR< 10% , conform EN 744
- contracția longitudinală la cald la 150 grade, < 5% conform EN ISO 2505
- temperatura de înmuiere Vicat > 79 grade , conform EN 727
- rezistența la Dichloromethan conform EN 580
Fitingurile injectate au o grosime de perete mai mare decât cea corespunzătoare SDR-ului,
datorită formelor îngroșate în zonele de solicitare mecanică și prin urmare o rigiditate inelară mai
mare decât țevile cu aceeași valoare a SDR.
Din acest motiv, este permisă utilizarea fitingurilor marcate SDR 41 în sisteme de conducte
până la SN 8 sau SDR 34. Deasemenea, fitingurile cu DN ≥ 400, marcate SDR 51 pot fi utilizate în
sisteme de conducte până la SN 4 sau SDR 41. [17]
In condiții controlate de instalare, deformarea medie probabilă, a îmbinării mufă-țeavă,

datorată greutății solului, trebuie să se situeaze la sub 5% din valoarea diametrului exterior. Stan-
dardul prevede marcarea conductelor cu datele relevante din 2 în 2 metri de țeavă sau cel puțin
o dată pentru fiecare țeavă, cu caractere suficient de mari pentru a permite citirea și în condiții de
șantier și nu în ultimul rând cu o cerneală care să reziste în timp suficient de mult pentru a permite
identificarea produsului.
Minimul de date ce ar trebui inscripționate pe produs ar fi următoarele :
- standardul de produs : EN 1401
- codul ariei de aplicație : “U” sau “UD” ( U pentru conducte îngropate în afara clădirilor, UD
pentru conducte ce pot fi îngropate atât în interiorul perimetrului fundației clădirilor, până la un
metru distanța față de fundație, cât și în afara clădirilor.
- numele producătorului și/sau denumirea comercială a produsului
- dimensiunea nominală,
- unghiul nominal, de exemplu 45º
- grosimea minimă de perete sau SDR-ul
- materialul : PVC-U
- alte informații despre producător și produs : data producției, în cifre sau cod de bare, locul
de producție,
Există posibilitatea ca țevile și fitingurile conforme standardului să poată purta și marcaje

suplimentare, cum ar fi cazul produselor conforme și altor standarde sau celor pentru care pro-
ducătorul posedă o certificare din partea unui organism de evaluare a conformității cu standardul
aplicabil.
Standardul european EN 1401-1 permite reciclarea PVC-U în fabricația de țevi și fitinguri pentru
canalizare, în următoarele condiții :
a) Materialul reciclat din producția proprie de țevi și fitinguri poate fi adăugat în proporție de
până la 100% în fabricația de noi țevi și fitinguri.
64
b) Materialul reciclat provenit de la alt producător de țevi și fitinguri și având caracteristici

agreate, poate fi adăugat în proporție de până la 100% în fabricația de noi țevi și fitinguri.
c) Materialul reciclat provenit din producția altor obiecte decât țevi și fitinguri și având carac-
teristici agreate, poate fi adăugat în proporție de până la 10% în producția de țevi și fitinguri, dacă
abaterea valorii K este sub 4 unităti, sau de până la 5% dacă abaterea valorii K este mai mare de
4 unităti.
d) Materialul reciclat provenit de la alt producător de țevi și fitinguri, având caracteristici
neagreate, poate fi adăugat în proporție de până la 10% în fabricația de țevi dacă abaterea valorii
K este sub 4 unităti, sau de până la 5% dacă abaterea valorii K este mai mare de 4 unităti. Nu este
permisă utilizarea în producția de fitinguri.
e) Materialul reciclat provenit din producția altor obiecte decât țevi și fitinguri și având car-
acteristici neagreate, nu poate fi utilizat în producția de țevi sau fitinguri.
Caracteristicile propuse spre agreere ale materialului reciclat provenit din alte produse decât
țevi și fitinguri din PVC-U sunt următoarele :
- conținut de PVC : ≥ 80% în greutate
- valoarea K : 56 ≤ K ≤ 70
- densitate : 1390 Kg/m³ ≤ ρ ≤ 1500 Kg/m³
- temperatura de înmuiere Vicat : ≥ 62ºC
3.3.2. Țevi din PVC-U cu perete structurat
Dat fiind că economia producției de țevi din materiale plastice are ca principal indicator
greutatea țevii per metru liniar, respectiv consumul de material plastic per metru liniar de țeavă,
perspectiva menținerii PVC-U în competiție părea să fie tot mai redusă, din cauza diferenței de
densitate între PVC-U și noile materiale PEHD sau PP ( 1,4 kg/dm³ față de 0,94, respectiv 0,9 ).
Salvarea situației s-a produs în momentul în care au apărut țevile din PVC-U cu perete structur-
at, respectiv țevi la care peretele este compus din 3 straturi coextrudate simultan : două straturi
concentrice din PVC-U compact (coaja interioară și exterioară), și între cele două coji un strat ex-
pandat de PVC-U (miezul) . Miezul expandat asigură prin densitatea sa foarte redusă o scădere
importantă de greutate unitară a țevii, în comparație cu țeava compactă.
Conductele și fitingurile cu perete structurat sunt acoperite de standardul EN 13476, parțile
1 și 2, ale căror prevederi principale sunt prezentate în cele ce urmează.
Produsele conforme standardului EN 13476-2, respectiv țevi și fitinguri cu sau fără mufă integrată
pentru etanșare cu inel elastomeric, având suprafața interioară și exterioară netedă, sunt denumite
generic ca Tip A și prezintă în general următoarele caracteristici de material :
- modulul de elasticitate inițial, E ≥ 3200 MPa
- densitatea medie , ρ = 1,4 g/cm³
- coeficientul mediu de dilatare liniară – 0,08 mm/mK
- conductivitatea termică – 0,16 W/Km
- rezistența dielectrică > 10¹² Ώ
- raportul Poisson – 0,4
Exteriorul și interiorul suprafeței țevilor și fitingurilor trebuie să aibă aceeasi culoare, cu as-
pect uniform și de preferința negru, brun – portocaliu ( aprox.RAL 8023 ) sau cenusiu ( aprox.RAL
7037 ). Sunt admise și alte culori.
Ca și în cazul țevilor și fitingurilor cu perete compact ( EN 1401 ) codul ariei de aplicații este “UD”
în cazul montajului atât în interiorul amprentei clădirilor cât și în exterior.
În Fig. 67 de mai jos se prezintă structura tipică a țevii Tip A cu mufă integrată :
65

Fig. 72 – Țeavă Tip A cu mufă integrată [18]
Principalele dimensiuni constructive sunt prezentate în Tabelul 12 de mai jos: [18]
Grosime minimă
Diametrul Zonă etanșare
Diametrul interior perete Diametru minim
nominal mufă,
minim țeavă, mm interior, interior mufă, mm
țeavă,mm A min.mm
mm
110 97 0,4 32 111,0
125 107 0,4 35 126,2
160 135 0,5 42 161,5
200 172 0,6 50 201,8
250 216 0,7 55 252,3
315 270 0,8 62 317,9
400 340 1,0 70 403,6
500 432 1,3 80 504,5
630 540 1,6 93 635,7
800 680 2,0 110 807.2
1000 864 2,5 130 1009,0
1200 1037 2,8 150 1210,0
Tabelul 12 – Gama dimensională a țevilor coextrudate din PVC-U
Țevile coextrudate se produc în următoarele clase de rigiditate inelară :

- pentru DN ≤ 500 mm : SN4, SN8 și SN 16
- pentru DN > 500 mm : SN 2, SN 4, SN 8 și SN 16
Ca și în cazul țevilor și fitingurilor cu perete compact ( EN 1401 ) codul ariei de aplicații este
“UD” în cazul îngropării în interiorul amprentei clădirilor cât și în exterior, sau numai “U” în cazul
îngropării în afara amprentei clădirilor.
Țevile din PVC-U cu perete structurat neted, subiect al standardului EN 13476, părțile 1 și 2, se
folosesc pentru îmbinare cu fitinguri conforme EN 1401, realizate prin injecție în matriță, sau cu
fitinguri fabricate prin termoformare și sudură sau lipire, din țeavă coextrudată sau țeavă coextru-
dată în combinație cu fiting injectat.
În cele ce urmează sunt prezentate două fotografii cu modul de depozitare corespunzătoare a

țevilor din PVC-U multistrat , la doi producători din țara:
66
Caracteristicile țevilor sunt testate la producător, după cum urmează : [18]

- caracteristici geometrice conform EN ISO 3126
- rezistență la șoc la 0 grade, TIR< 10% , conform EN 744
- contracția longitudinală la cald la 150 grade, < 5% conform EN ISO 2505
- temperatura de înmuiere Vicat > 79 grade , conform EN 727
- rezistența la Dichloromethan conform EN 580
- rigiditatea inelară, conform EN ISO 9969
- flexibilitatea inelară : epruveta de țeavă cu lungimea de 300 mm este presată mecnic
până la o deformare de 30% din diametru ; forța de apăsare nu trebuie să aibă scăderi iar țeava
trebuie să-și revină la forma initială, fără spargeri, burdușiri sau fisuri.
- proba de etanșeitate a îmbinării mufă
-țeavă, conform EN 1277 la apă a inelului elastomeric, la 0,05 și 0,5 bar, proba de
etanșeitate cu aer la depresiune de 0,3 bar.
Marcajul țevilor coextrudate trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente de identifi-
care
- standardul aplicabil produsului : EN 13476-2
- caracteristici geometrice (diametrul nominal x grosime de perete)
- clasa de rigiditate inelară,
- materialul : PVC-U
- codul ariei de aplicație : “U” sau “UD”
- data și locul fabricației,
- dacă determinarea rezistenței la impact s-a facut la -10ºC, se poate marca țeava cu
simbolul * (cristal de gheață);

aplicabil.
67
Din punct de vedere al reciclării materialului PVC-U, standardul EN 13476-2 stabilește ur-
mătoarele condiții :
a) se admite utilizarea fără restricții cantitative a materialului reciclat din producția proprie de
țevi și fitinguri în producția de noi țevi și fitinguri.
b) se admite utilizarea fără restricții cantitative a materialului reciclat, provenit atât din pro-
ducția de țevi și fitinguri din PVC-U ( cu sau fără specificație agreată a caracteristicilor ), cât și din
producția altor obiecte din PVC-U ( cu specificație agreată ) pentru utilizare în stratul intermediar al
peretelui țevii.
c) se admite utilizarea fără restricții cantitative a materialului reciclat, provenit din producția
de țevi și fitinguri din PVC-U și cu specificație agreată a caracteristicilor în producția de noi țevi și
fitinguri.
d) se admite utilizarea în proportie de max.5% sau max. 10% a materialului reciclat, provenit
din producția de țevi și fitinguri din PVC-U și fără specificație agreată a caracteristicilor pentru uti-
lizare în straturile interior și exterior ale pereților țevii. Încadrarea în una din cele doua valori admise
depinde de diferența între valoarea K a materialului reciclat și valoarea K pentru materialul virgin ;
dacă diferența este sub 4 unități se admite 10%, iar peste 4 unități se admite doar 5% adaos.
Caracteristicile propuse spre agreere ale materialului reciclat provenit din alte produse decât
țevi și fitinguri din PVC-U sunt următoarele :
- conținut de PVC : ≥ 80% în greutate
- valoarea K : 56 ≤ K ≤ 70
- densitate : 1390 Kg/m³ ≤ ρ ≤ 1500 Kg/m³
- temperatura de înmuiere Vicat : ≥ 62ºC
3.3.3. Țevi de canalizare din PEHD, cu perete compact
Standardul european EN 12666-1 se referă la țevi PEID cu perete compact, neted la interior
și exterior, cu sau fără mufă integrată la unul din capete, într-o anumită gamă de dimensiuni nomi-
nale, clase de conducte și valori ale rigidității inelare, destinate canalizării gravitationale îngropate,
atât în exteriorul conturului clădirii ( aria de aplicație U ), cât și în exteriorul și interiorul acestui con-
tur ( aria de aplicație UD ). [19]
Standardul menționat se aplică țevilor și fitingurilor din PEHD, îmbinărilor acestora și îm-
binărilor cu alte componente din material plastic sau non-plastic destinate realizării canalizărilor
gravitationale îngropate.
Îmbinările avute în vedere pot fi cu inel elastomeric, prin sudură cap la cap, electrofuziune și îm-
binări mecanice.
Fitingurile pot fi produse prin injecție în matriță sau fabricate din segmenți de țeavă și / sau produse
injectate.
Materialul de bază din care se produc țevile și fitingurile este rășina polimerică granulată de
PEHD, la care se adaugă aditivi specifici pentru facilitarea prelucrării.
În afara materialului virgin, este admisă fără restricții utilizarea de material reciclat provenit din pro-
ducția proprie. De asemenea, este admisă utilizarea de material reciclat cu specificație agreată,
provenind de la o altă sursă de produse conforme aceluiași standard.
Indicele de curgere al topiturii ( MFI ), determinat pentru materia primă conform standardului
EN 1133 trebuie să fie cuprins între 0,2 și 1,4 g/10min, iar densitatea materialului de bază va fi de
cel mult 930 kg/m³.
68
Conform Fig. 74 de mai jos, țevile pot fi produse cu sau fără mufă, cu sau fără șanfren :
Fig. 74 – Tipuri constructive de țevi [19]
În toate cazurile, lungimea utilă a țevii este cea fără mufă (indicată între săgeți), iar țevile cu
mufă au deja montat la livrare inelul elastomeric de etanșare. Este admisă rigidizarea inelului de
elastomer cu un inel din material plastic, altul decât PEHD.
Dacă se practică șanfrenul la unul din capete, acesta va fi executat la un unghi între 15º și
45º față de axul țevii, iar grosimea minimă a capătului șanfrenat nu va fi sub 1/3 din grosimea min-
imă a peretelui țevii.
Geometria mufei și un exemplu de racord sunt prezentate în Fig. 75 de mai jos:
Fig. 75 – Dimensiuni de legătură pentru mufă și racord [19]
Țevile și fitingurile vor avea de preferința culoarea neagră, iar colorantul va fi uniform dispersat în
masa de material.
69
Tabelul 14 de mai jos prezintă caracteristicile dimensionale ale țevilor: [19]
Grosimea de perete, mm
SN 2 SN 4 SN 8 SN 16
DN/OD S 16 S 12,5 S 10 S8 A min C max L1 min
SDR 33 SDR 26 SDR 21 SDR 17
e min e min e min e min
110 - 4,2 5,2 6,5 40 22 62
125 - 4,8 5,9 7,3 43 26 68
160 - 6,1 7,6 9,4 50 32 82
200 - 7,7 9,5 11,7 58 40 98
250 7,7 9,6 11,9 14,7 68 50 118
315 9,7 12,1 15,0 18,5 81 63 144
355 10,9 13,6 16,9 20,9 89 71 160
400 12,3 15,4 19,0 23,5 98 80 178
450 13,8 17,3 21,4 26,4 108 90 198
500 15,3 19,2 23,8 29,4 118 100 218
630 17,2 24,2 30,0 37,0 144 126 270
800 24,2 30,8 38,1 47,0 178 160 338
1000 30,3 38,4 47,6 58,8 218 200 418
1200 36,3 46,1 57,1 70,6 258 240 498
1400 42,4 53,8 66,7 82,3 298 280 578
1600 48,5 61,5 76,2 94,1 338 320 658
Tabelul 14 – Grosimi de perete și dimensiuni de legătură mufă-racord

Nota : Țevile SN 2 ( SDR 33 ) pot fi produse numai pentru codul “U” al ariei de aplicare.
Standardul EN 12666-1 se aplică următoarelor categorii de fitinguri, fără a avea însa un car-
acter restrictiv:
- fitinguri de electrofuziune
- curbe, la unghiurile recomandate de 15º/30º/45º/87,5º și 90º, în variantele cu unghi ro-
tunjit sau nerotunjit, cu mufă la un capăt sau la ambele capete, produs prin injectțe în matriță sau
confecționat din segmenți.
- mufe, în varianta mufă dublă ( cu limitator central ) sau mufă de reparație ( fără limitator ).
- reducții
- ramificații și ramificații reduse, la unghiurile recomandate de 45º/87,5º și 90º, în variantele
cu unghi rotunjit sau nerotunjit, cu mufe la un capăt sau la ambele capete.
- ramificații confecționate, din țevi, adaptor de flanșă injectat și flanșă metalică
- dopuri pentru capăt de conductă, cu etanșare cu inel elastomeric.
- adaptor mufă pentru capăt de conductă, pentru sudat cap la cap.
Desenele de principiu pentru fitingurile cu inel elastomeric de etanșare sunt în general cele de-
scrise în capitolul 5.3.1. ( țevi PVC-U cu perete compact ).
70
În Fig. 76 de mai jos sunt prezentate desene ale fitingurilor :
a) b) c) d)
a)Curbă din segmenți

b) Curbă din segmenți, cu mufă
c) Ramificație cu flansă
d) Mufă cu garnitură, pentru sudat cap la cap
Caracteristicile țevilor sunt testate la producător, după cum urmează :

- rezistența la presiune interioară : un test de 165 de ore, la temperatura de 80ºC și efort cir-
cumferențial de 4,0 MPa și un test de 1000 de ore, la temperatura de 80ºC și efort circumferențial
de 2,8 MPa
- rigiditatea inelară : valoarea determinată pentru o deformare de 3% din diametru, se ro-
tunjește în jos până la prima clasă admisă, care se și inscriptionează în marcaj
- rezistența la impact, la 0 ºC
- proba de etanșeitate la apă a inelului elastomeric, la 0,05 și 0,5 bar, proba de etanșeitate
cu aer la depresiune de 0,3 bar.
Marcajul țevilor din PEHD trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente de identificare:
- standardul conductei : EN 12666-1
- diametrul nominal
- materialul de execuție : PEHD
- dacă determinarea rezistenței la impact s-a facut la -10ºC, se poate marca țeava cu sim-
bolul * (cristal de gheață) ;

aplicabil.
Din punct de vedere al caracteristicilor țevilor și fitingurilor din PEHD, standardul menționează ur-
mătoarele date, cu caracter informativ :
- modulul de elasticitate al materialului : E ≥ 800 MPa
- densitate medie : ≥ 0,94 g/cm³
71
3.3.4. Țevi și fitinguri din PEHD cu perete structurat
Aceste țevi și fitinguri din PEHD sunt destinate utilizării în rețele de canalizare gravitațională
îngropate, având suprafața interioară netedă și suprafața exterioară profilată, definite ca Tip B și
este acoperit din punct de vedere al definițiilor și cerințelor de standardul EN 13476-3.

Materialul din care sunt produse țevile și fitingurile conforme acestui standard trebuie să
prezinte urmatoarele caracteristici : [20]
- modulul de elasticitate (E) : ≥ 800 MPa
- densitate medie : 940 kg/m³
- indice de curgere a topiturii : MFI ≤ 1,6 g/10 min.
- coeficient de dilatare : 0,017 x 10² K¹
- conductivitate termică : 0,36 – 0,50 WK¹m¹
- caldura specifică : 2300 – 2900 Jkg¹K¹
- rezistența superficială : > 10¹³ Ώ
- raportul Poisson : 0,45
Suprafața exterioară profilată a țevii Tip B se obține prin extrudarea simultană a doua țevi
concentrice, țeava exterioară fiind preluată de un dispozitiv segmentat și profilat ondulat care cree-
ază ondulațiile specifice țevii corugate.
Geometria țevii și tipurile de îmbinare sunt prezentate în Fig. 77 de mai jos :
Fig. 77 – Structura peretelui și modul de îmbinare al țevilor corugate. [21]
72
După cum se poate observa în desen, inelul elastomeric de etanșare poate fi poziționat fie
pe capătul țevii care intră în mufă ( cel mai frecvent între primele două ondulații ), fie în mufă, în
canal profilat pe geometria inelului elastomeric.
În Fig. 78 de mai jos se prezintă o fotografie a secțiunii prin peretele unei țevi corugate :
Fig. 78 – Secțiune prin peretele țevii corugate.
În această fotografie se poate observa peretele interior neted, fără deformații, precum și
faptul că între două ondulații ale peretelui exterior acesta este sudat de peretele interior, dat fiind
faptul că modelarea peretelui exterior începe imediat după ieșirea din extruder, când materialul
este încă în stare de topitură, iar contactul dintre cei doi pereți devine sudură pe circumferință.
Structura țevii corugate s-a dovedit a fi forma cea mai rezistentă din punct de vedere mecanic,
realizată prin utilizarea unei cantități minime de material sau cu alte cuvinte cu un kilogram de ma-
terial se obține o lungime mai mare de țeavă de același diametru și rigiditate inelară decât se poate
obține prin altă structură de perete. Acesta este motivul pentru care țevile corugate tind să ia locul
celor cu perete compact.
Este de menționat că mufele țevilor sub DN 500mm, sunt produse separat, prin injecție în
matriță și sunt sudate ulterior la capătul țevilor debitate deja la lungimea standard.
Tot în legătură cu mufele, unii producători aplică pe exteriorul mufei o bandă din material plastic
rezistent la alungire, în zona unde pe interior va presa inelul elastomeric, astfel încât după montaj
să se limiteze posibilitatea de fluaj al materialului în zona cea mai solicitată.

În figurile următoare sunt prezentate fotografii cu conducte corugate din PEHD :
Fig. 79 – Țeava corugată din PEHD MAGNUM – Italia
73
Fig. 80 – Țeavă corugată din PEHD SIRCI – Italia
Fig. 81 – Țeavă corugată din PEHD tip ECO – Pipelife . [22]
74
În Tabelul 13 de mai jos se prezintă gama dimensională a țevilor corugate din PEHD. [21]
Zona Diametrul
Grosimea minima de
DN/OD DN/ID etansare interior
perete, mm
mufă, A min.
DN/OD Dint.min. DN/ID Dint.min. e4 e5 Amin. mm Dint. mufa
110 90 100 95 1,0 1,0 32 110,4
125 105 1,1 1,0 35 125,4
125 120 1,2 1,0 38
160 134 1,2 1,0 42 160,5
150 145 1,3 1,0 43
200 167 1,4 1,1 50 200,6
200 195 1,5 1,1 54
250 209 225 220 1,7 1,4 55 250,8
250 245 1,8 1,5 59
315 263 1,9 1,6 62 316,0
300 294 2,0 1,7 64
400 335 2,3 2,0 70 401,2
400 392 2,5 2,3 74
500 418 2,8 2,8 80 501,5
500 490 3,0 3,0 85
630 527 3,3 3,3 93 631,9
600 588 3,5 3,5 96
800 669 4,1 4,1 110 802,4
800 785 4,5 4,5 118
1000 837 5,0 5,0 130 1003,0
1000 985 5,0 5,0 140
1200 1005 5,0 5,0 150 1203,6
1200 1185 5,0 5,0 162
T
Tabelul 13 – Gama dimensională a țevilor corugate din PEHD
Se observă că pentru țevile corugate există două serii de diametre nominale ; seria DN/OD
având ca referință diametrul exterior și seria DN/ID având ca referința diametrul interior.
Necesitatea acesteia din urmă a apărut odată cu apariția țevilor din materiale plastice cu dimensi-
uni mari, comparabile de exemplu cu tuburile din beton utilizate în sisteme de canalizare meteorică
și clasificate dupa diametrul interior.
75
Țevile corugate din PEHD conforme standardului EN 13476-3 se produc în urmatoarele clase de
rigiditate inelară :
* Au apărut pe piață și țevi corugate cu rigidități inelare aparte celor standardizate, ca SN10 sau
SN12 kN/mp
La țevile corugate din PEHD se folosesc pentru îmbinare fitinguri conforme aceluiași stan-
dard, realizate prin injecție în matrița, de regulă de către producătorul țevilor .

- rigiditatea inelară , conform EN ISO 9969
- rezistența la impact, la 0 ºC , conform EN 744
- flexibilitatea inelară: epruveta de țeavă cu lungimea de 300 mm este presată mecanic până
la o deformare de 30% din diametru ; forța de apăsare nu trebuie să aibă scăderi, iar țeava trebuie
sa-și revină la forma initială, fără spargeri, burdușiri sau fisuri
- proba de fluaj : raportul de fluaj trebuie să fie ≤ 4 pentru extrapolarea la doi ani
- proba de etanșeitate la apă a inelului elastomeric, la 0,05 și 0,5 bar, proba de etanșeitate
Marcajul țevilor corugate trebuie să conțină cel putin următoarele elemente de identificare
- standardul de produs : EN 13476-3
- diametrul nominal
- materialul de executie : PEHD sau PE
- dacă determinarea rezistenței la impact s-a făcut la -10ºC, se poate marca țeava cu sim-

aplicabil.
Din punct de vedere al compoziției țevilor și fitingurilor corugate din PEHD, standardul im-
pune un conținut de polietilenă de minimum 75% în greutate pentru țevi și de minimum 80% în
greutate pentru fitinguri injectate în matrița ; diferența până la 100% poate fi carbonat de calciu sau
talc, ambele de o anumită calitate.
Din punct de vedere al reciclării materialului PEHD, standardul EN 13476-3 stabilește ur-
mătoarele condiții :
a) se admite utilizarea fără restricții cantitative a materialului reciclat din producția proprie de țevi
și fitinguri în producția de noi țevi și fitinguri.
b) se admite utilizarea fără restricții cantitative a materialului reciclat, provenit din producția de țevi
și fitinguri din PEHD și cu specificație agreată a caracteristicilor în producția de noi țevi și fitinguri.
c) se admite utilizarea în proporție de max.5% în greutate a materialului reciclat, provenit din pro-
ducția de fitinguri din PEHD prin rotoformare, cu sau fără specificație agreată a caracteristicilor ,
ca și materialul reciclat din rotoformarea altor componente din PEHD, dar cu specificație agreată.
76
3.3.5. Țevi și fitinguri din PP cu perete compact
Standardul EN 1852-1 este cel care se referă la țevi cu perete compact, neted la interior și
exterior, cu sau fără mufă la unul din capete, într-o anumită gamă de dimensiuni nominale, clase
de conducte și valori ale rigidității inelare, destinate canalizării gravitaționale îngropate, atât în ex-
teriorul conturului clădirii ( aria de aplicație U ), cât și în exteriorul și interiorul acestui contur ( aria
de aplicație UD ).

Standardul menționat se aplică țevilor și fitingurilor din PP, îmbinărilor acestora și îmbinărilor
cu alte componente din material plastic sau non-plastic destinate realizării canalizărilor gravitațio-
nale îngropate. [23]

Fitingurile pot fi produse prin injecție în matrița sau fabricate din țeavă și / sau produse in-
jectate.

Materialul de bază din care se produc țevile și fitingurile este rășina polimerică granulată de
PP, fără modificatori minerali, la care se adaugă aditivi specifici pentru facilitarea prelucrării.
În afara materialului virgin, este admisa fără restricții utilizarea de material reciclat provenit din pro-
ducția proprie. De asemenea, este admisă utilizarea de material reciclat cu specificație agreată,
provenind de la o altă sursă de produse conforme aceluiași standard, însă numai pentru producția
de țevi sau fitinguri S 20/SDR 41, S 16/SDR 33 și S 12,5/ SDR 25/ SN 8.
Indicele de curgere a topiturii ( MFI ), determinat pentru materia primă conform standardului EN
1133 trebuie sa fie mai mic sau cel mult egal cu 1,5 g/10min. ( la o greutate de apăsare de 2,16 kg
și temperatura de lucru de 230º).
Același indice de curgere a topiturii devine important în cazul sudurii cap la cap a țevilor și
fitingurilor de polipropilena și clasifică sorturile de polipropilenă în următoarele clase :
- Clasa A MFI ≤ 0,3 g/10 min

- Clasa B 0,3 < MFI ≤ 0,6 g/10 min
- Clasa C 0,6 < MFI ≤ 0,9 g/10 min
- Clasa D 0,9 < MFI ≤ 1,5 g/10 min
Este permisă sudura cap la cap numai pentru componentele al căror indice de curgere se
plasează în interiorul aceleiași clase sau în doua clase adiacente.
Conform Fig. 82 de mai jos, țevile pot fi produse cu sau fără mufă, cu sau fără șanfren :
77
Fig. 82 – Tipuri constructive de țevi [23]
În toate cazurile, lungimea utilă a țevii este fără mufă (cea indicată între săgeti), iar țevile cu
mufă au deja montat la livrare inelul elastomeric de etanșare. Este admisa rigidizarea inelului de
elastomer cu un inel din material plastic, altul decât PP.
Dacă se practică șanfrenul la unul din capete, acesta va fi executat la un unghi între 15º și
45º față de axul țevii, iar grosimea minimă a capătului șanfrenat nu va fi sub 1/3 din grosimea min-
imă a peretelui țevii.

Geometria mufei și un exemplu de racord sunt prezentate în Fig. 83 de mai jos:
Fig. 83 – Dimensiuni de legatură pentru mufă și racord [23]
Țevile și fitingurile vor avea de preferință culoarea neagră, brun–portocaliu ( aprox. RAL8023)
sau cenușiu-prăfuit ( aprox. RAL 7037 ). În toate cazurile colorantul va fi uniform dispersat în masa
de material.
Tabelul 14 de pe pagina alaturata prezintă caracteristicile dimensionale ale țevilor: [23]
78
Grosimea de perete, mm
SN 2 SN 4 SN 8 SN 16
DN/OD S 20 S 16 S 14 S 12,5 S 10,5 Amin Cmax L1 min
SDR 41 SDR 33 SDR 29 SDR 26 SDR 22
e min. e min. e min. e min. e min.
110 - 3,4 3,8 4,2 5,0 40 22 62
125 - 3,9 4,3 4,8 5,7 43 26 68
160 - 4,9 5,5 6,2 7,3 50 32 82
200 - 6,2 6,9 7,7 9,1 58 40 98
250 6,2 7,7 8,6 9,6 11,4 68 50 118
315 7,7 9,7 10,8 12,1 14,4 81 63 144
355 8,7 10,9 12,2 13,6 16,2 89 71 160
400 9,8 12,3 13,7 15,3 18,2 98 80 178
450 11,0 13,8 15,4 17,2 20,5 108 90 198
500 12,3 15,3 17,1 19,1 22,8 118 100 218
630 15,4 19,3 21,6 24,1 28,7 144 126 270
800 19,6 24,5 27,4 30,6 36,4 178 160 338
1000 24,5 30,6 34,2 38,2 45,5 218 200 418
1200 29,4 36,7 41,1 45,9 54,6 258 240 498
1400 34,3 42,9 47,9 53,5 63,7 298 280 578
1600 39,2 49,0 54,7 61,2 72,7 338 320 658
Tabelul 14 – Grosimi de perete și dimensiuni de legătură mufă-racord

Nota : Țevile SN 2 ( SDR 41 ) pot fi produse numai pentru codul “U” al ariei de aplicare.
Standardul EN 1852-1 se aplică următoarelor categorii de fitinguri, fără a avea însă un caracter
restrictiv:
- curbe, la unghiurile recomandate de 15º/30º/45º/87,5º și 90º, în variantele cu unghi rotunjit sau
nerotunjit, cu mufă la un capăt sau la ambele capete, produs prin injecție în matrița sau confecțion-
at din segmenți.
- mufe, în varianta mufă dublă ( cu limitator central ) sau mufă de reparație ( fără limitator ).
- reducții
- ramificații și ramificații reduse, la unghiurile recomandate de 45º/87,5º și 90º, în variantele cu un-
ghi rotunjit sau nerotunjit, cu mufe la un capăt sau la ambele capete.
- ramificații confecționate, din țevi, adaptor de flanșă injectat și flanșă metalică
- dopuri pentru capăt de conductă, cu etanșare cu inel elastomeric.
- adaptor mufă pentru capăt de conductă, pentru sudat cap la cap.
Desenele de principiu pentru fitinguri sunt în general cele descrise în capitolul 5.3.1.
79
În Fig. 84 de mai jos sunt prezentate desene ale fitingurilor (diferite de cele din PVC-U):
a) b) c) d)
a)Curbă din segmenți

b) Curbă din segmenți, cu mufă
c) Ramificație cu flansă
d) Mufă cu garnitură, pentru sudat cap la cap
Fig. 84 – Desene de principiu pentru fitinguri specifice materialului PP [22]
Mai jos se prezintă câteva fotografii pentru țevi și fitinguri PP, cu perete compact:
a) Țeava PP compact fără mufă, cu mufă culisantă tip PRAGMA-Pipelife
b) Țeava și mufă SN 16, REHAU
80
c) Țeava și fitinguri SN 10 -REHAU
Fig. 85 – Țevi și fitinguri PP compact

- rezistența la presiune interioară : un test de 140 de ore, la temperatura de 80ºC și efort cir-
cumferențial de 4,2 MPa și un test de 1000 de ore, la temperatura de 95ºC și efort circumferențial
de 2,5 Mpa, pentru materia primă utilizată
- rezistența la impact, la 0 ºC, conform EN 744
- raportul de fluaj: trebuie să fie sub valoarea 4
- indicele de curgere a topiturii (MFI) trebuie să fie cu cel mult 0,2 g/10 min diferit față de
indicele determinat pentru materia primă.
- proba de etanseitate la apă a inelului elastomeric, la 0,05 și 0,5 bar, proba de etanșeitate
Marcajul țevilor din PP trebuie să conțină cel puțin urmatoarele elemente de identificare
- standardul sistemului de conducte : EN 1852-1
- diametrul nominal
- materialul de execuție : PP
- clasa indicelui de curgere a topiturii
- daca determinarea rezistenței la impact s-a facut la -10ºC, se poate marca țeava cu sim-
Exista posibilitatea ca tevile si fitingurile conforme standardului sa poata purta si marcaje

suplimentare, cum ar fi cazul produselor conforme si altor standarde sau celor pentru care prod-
ucatorul poseda o certificare din partea unui organism de evaluare a conformitatii cu standardul
aplicabil.
Din punct de vedere al caracteristicilor țevilor și fitingurilor din PP, standardul menționează
urmatoarele date, cu caracter informativ:
81
- modulul de elasticitate al materialului : 1250 MPa ≤ E < 2500 MPa
- densitate medie : ~ 0,9 g/cm³
- coeficient mediu de dilatare : ~ 0,14 mm/mK
- conductivitate termică : ~ 0,2 W/mK
- rezistență dielectrică > 10¹² Ώ
3.3.6. Țevi și fitinguri de canalizare multistrat, din PP
3.3.6.1.Țevi și fitinguri de canalizare multistrat, din PP (tipA)
Se produc identic, prin coextrudare în trei straturi, ca țevile PVC-U multistrat, descrise la
cap.5.3.2.,conform standardului EN13476-2, având suprafața interioară și exterioară netedă, defi-
nite ca Tip A. Sunt destinate deasemenea utilizării în rețele de canalizare gravitaționale îngropate.
Gama de dimensiuni și caracteristicile țevilor sunt identice cu a țevilor PP compact (vezi cap.5.3.5)
Trebuie menționat că pe piață există și țevi PP multistrat, produse după standarde naționale parțial
diferite de EN 13476-2. Ca un exemplu elocvent putem aminti țevile și fitingurile de canalizare PP
multistrat , fabricate după standardul austriac ONR 20513 în gama de dimensiuni DN/OD 110mm
– 500mm , cu clase de rigiditate extinse față de norma europeană de
SN 8 ;10; 12 și 16kN/mp și cu un sistem de etanșare propriu, pentru utilizări “U”.
Fig.86 Conductă de canalizare multistrat, PP-MASTER - Pipelife .
Fig.87 Conducte și fitinguri multistrat MASTER 3 pentru canalizare interioară, produs de

Pipelife.
82
3.3.6.2. Țevi și fitinguri de canalizare cu perete multistrat, din PP (tip B)
Aceste țevi și fitinguri din PP, sunt destinate utilizării în rețele de canalizare gravitațională
îngropate, având suprafața interioară netedă și suprafața exterioară profilată, definite ca Tip B și
este acoperit din punct de vedere al definițiilor și cerințelor de standardul EN 13476-3.
Materialul din care sunt produse țevile și fitingurile conforme acestui standard trebuie să
prezinte următoarele caracteristici : [20]
- modulul de elasticitate (E) : ≥ 1250 MPa

- densitate medie : 900 kg/m³
- indice de curgere a topiturii : MFI ≤ 1,5 g/10 min.
- coeficient de dilatare : 0,014 x 10² K¹
- conductivitate termică : 0,2 WK¹m¹
- caldura specifică : 2000 Jkg¹K¹
- rezistența superficială : > 10¹² Ώ
- raportul Poisson : 0,42

Suprafața exterioară profilată a țevii Tip B se obține prin extrudarea simultană a două țevi
concentrice, țeava exterioară fiind preluată de un dispozitiv segmentat și profilat ondulat care cree-
ază ondulațiile specifice țevii corugate.
Geometria țevii și tipurile de îmbinare sunt prezentate în Fig. 88 de mai jos :
Fig. 88 – Structura peretelui și modul de îmbinare al țevilor corugate.[21]
83
După cum se poate observa în desen, inelul elastomeric de etanșare poate fi pozișionat fie
pe capătul țevii care intră în mufă ( cel mai frecvent între primele două ondulații ), fie în mufă, în
canal profilat pe geometria inelului elastomeric.
În Fig. 89 de mai jos se prezintă o fotografie a secțiunii prin peretele unei țevi corugate :
Fig. 89 – Secțiune prin peretele țevii corugate.
În această fotografie se poate observa peretele interior neted și fără deformații, precum și
faptul că între două ondulații ale peretelui exterior acesta este sudat de peretele interior, dat fiind
faptul că modelarea peretelui exterior începe imediat după ieșirea din extruder, când materialul
este încă în stare de topitură, iar contactul dintre cei doi pereți devine sudură pe circumferința.
Structura țevii corugate s-a dovedit a fi forma cea mai rezistentă din punct de vedere mecanic,
realizată prin utilizarea unei cantități minime de material sau cu alte cuvinte cu un kilogram de ma-
terial se obține o lungime mai mare de țeavă de același diametru și rigiditate inelară decât se poate
obține prin altă structură de perete. Acesta este motivul pentru care țevile corugate tind să ia locul
celor cu perete compact.

Este de menționat că mufele țevilor sub DN500mm, sunt produse separat, prin injecție în
matrița și sunt sudate ulterior la capătul țevilor debitate deja la lungimea standard.
Tot în legatură cu mufele, unii producători lipesc pe exteriorul mufei o bandă din material plastic
rezistent la alungire, în zona unde pe interior va presa inelul elastomeric, astfel încât dupa montaj
să se limiteze posibilitatea de fluaj al materialului în zona cea mai solicitată.
În figurile următoare sunt prezentate fotografii cu conducte corugate din PP :
Fig. 90 – Țeavă corugată PP EURO EM-Romania
84
Fig. 91 - Țeavă corugată PP “PRAGMA” – PIPELIFE . [26]
În Tabelul 13 de mai jos se prezintă gama dimensionala a țevilor corugate din PP: [21]
Zona Diametrul
Grosimea minimă
DN/OD DN/ID etansare interior
de perete
mufă, A minim
DN/OD Dint.min. DN/ID Dint.min. e4 e5 Amin.,mm Dint.mufă
110 90 100 95 1,0 1,0 32 110,4
125 105 1,1 1,0 35 125,4
125 120 1,2 1,0 38
160 134 1,2 1,0 42 160,5
150 145 1,3 1,0 43
200 167 1,4 1,1 50 200,6
200 195 1,5 1,1 54
250 209 225 220 1,7 1,4 55 250,8
250 245 1,8 1,5 59
315 263 1,9 1,6 62 316,0
300 294 2,0 1,7 64
Tabelul 13 – Gama dimensională a țevilor corugate din PP
85
Zona etan- Diametrul
Grosimea minimă
DN/OD DN/ID sare mufă, interior
de perete
A minim
DN/OD Dint.min. DN/ID Dint.min. e4 e5 Amin.,mm Dint.mufă
400 335 2,3 2,0 70 401,2
400 392 2,5 2,3 74
500 418 2,8 2,8 80 501,5
500 490 3,0 3,0 85
630 527 3,3 3,3 93 631,9
600 588 3,5 3,5 96
800 669 4,1 4,1 110 802,4
800 785 4,5 4,5 118
1000 837 5,0 5,0 130 1003,0
1000 985 5,0 5,0 140
1200 1005 5,0 5,0 150 1203,6
1200 1185 5,0 5,0 162
Tabelul 13 – Gama dimensională a țevilor corugate din PP
Se observă că pentru țevile corugate exista două serii de diametre nominale ; seria DN/OD având ca
referința diametrul exterior și seria DN/ID având ca referință diametrul interior.
Necesitatea acesteia din urmă a apărut odată cu apariția țevilor din materiale plastice cu dimensiuni mari,
comparabiledeexemplucutuburiledinbetonutilizateînsistemedecanalizaremeteoricășiclasificatedupă
diametrul interior.
ȚevilecorugatedinPPconformestandarduluiEN13476-3seproducînurmătoareleclasederigiditate
inelară :
* Au apărut pe piață și țevi corugate cu rigidități inelare aparte celor standardizate, ca SN10 sau SN12 kN/mp
ȚevilecorugatedinPPsefolosescpentruîmbinarecufitinguriconformeaceluiașistandard,realizate
prin injecție în matrița, de regulă de către producătorul țevilor .
În fotografiile următoare sunt prezentate fitingurile injectate „PRAGMA“ produse de către firma PIPELIFE :
a) b) c)
86
d) e) f)
g) h)
a) Mufa dubla
b) Mufa de reparatie
c) Curba 45o
d) Reducție
e) Teu egal la 90o
f) Teu redus la 45o
g) Piesă de trecere la conducte PVC-U
h) Cot la 30º
Fig. 92 – Fitinguri PP injectate „PRAGMA“
Pentru diametre mari se practică fitingurile confecționate, iar în Fig. 93 de mai jos sunt
prezentate câteva exemple:
a) Cot 30º DN/OD 630
87
b) Ramificație DN/OD 500
Fig. 93 – Fitinguri PP confecționate „PRAGMA“

- rezistența la impact, la 0 ºC , conform EN 744
- flexibilitatea inelară : epruveta de țeavă cu lungimea de 300 mm este presată mecanic până la o
deformare de 30% din diametru ; forța de apăsare nu trebuie să aibă scăderi iar țeava trebuie să-si
revină la forma iniăiala, fără spargeri, burdușiri sau fisuri.
- proba de fluaj : raportul de fluaj trebuie să fie ≤ 4 pentru extrapolarea la doi ani
- proba de etanseitate la apă, conform EN 1277 a inelului elastomeric, la 0,05 și 0,5 bar, proba de
etanșeitate cu aer la depresiune de 0,3 bar.
Marcajul țevilor corugate trebuie să conțină cel putin următoarele elemente de identificare

- standardul de produs : EN 13476-3
- diametrul nominal
- clasa de rigiditate inelară, de exemplu SN 8
- materia primă : PP
- codul ariei de aplicașie : “U” sau “UD”
- data si locul fabricației,
- dacă determinarea rezistenței la impact s-a făcut la -10ºC, se poate marca țeava cu sim-

ducătorul poseda o certificare din partea unui organism de evaluare a conformității cu standardul
aplicabil.
Din punct de vedere al compoziției țevilor și fitingurilor corugate din PP, standardul impune
un conținut de polipropilena de minimum 75% în greutate pentru țevi și de minimum 80% în greu-
tate pentru fitinguri injectate în matrița ; diferența până la 100% poate fi carbonat de calciu sau
talc, ambele de o anumită calitate.
88
Din punct de vedere al reciclării materialului PP, standardul EN 13476-3 stabilește următoarele
condiții :
a) se admite utilizarea fără restricții cantitative a materialului reciclat din producția proprie de țevi
și fitinguri în producția de noi țevi și fitinguri.
b) se admite utilizarea fără restricții cantitative a materialului reciclat, provenit din producția de
țevi și fitinguri din PP și cu specificație agreată a caracteristicilor în producția de noi țevi și fitinguri.
c) se admite utilizarea în proporție de max.5% în greutate a materialului reciclat, provenit din pro-
ducția de fitinguri din PP prin rotoformare, cu sau fără specificație agreată, ca și materialul reciclat
din rotoformarea altor componente din PP, dar cu specificație agreată.
3.3.7.Pozarea rețelelor de canalizare din materiale plastice ( PVC sau PP)
3.3.7.1.Realizarea patului de așezare

- în soluri stâncoase sau mâloase
- în soluri usoare
- în orice alte condiții când documentația de execuție prevede
- Pozare conductă de canalizare(vezi figura)

Ca material de pozare în zona conductei se va utiliza pietriș cu conținut de nisip cu granu-
lația de maxim 20mm.
a-umplutura principală b-adâncimea de acoperire c-zona d-pat de așezare e-fundație(dacă este

necesar)

3.3.7.2.Acoperirea conductei
Criteriile pe baza cărora se aleg materialele potrivite pentru umplerea șanțului pe lateralele
conductei și primul strat pe deasupra generatoarei conductei, sunt bazate
pe ipoteza obținerii unui pat de pozare adecvat, în vederea respectării deformației
inițiale și ulterioare și implicit a condiției de etanșeitate.
Tipul de material adecvat este cel cu particulele care nu depașesc 10% din diametrul nominal al
conductei sau maxim 60mm. (vezi tabel)
89
Material Diametru particule(mm) Recomandat
8-22,4-16 maxim 5-20% particule de
Pietris,piatra spartă
8-12,4-8 2mm
maxim 5-20% particule de
Pietris 2-20
0,2mm
maxim 5% particule de
Nisip, pietris de râu 0,2-20
0,02mm
3.3.7.3.Compactarea materialului în zona conductei
Realizarea unui grad de compactare necesar și suficient , este funcție de rigiditatea sistemu-
lui conductă-pat pozare și de îndeplinire a condiției de deformație < 5%.
Aceste condiții de regulă se realizează cu valori ale gradului de compactare cuprinse între 85% și
90% indice Proctor, funcție și de materialele utilizate. Trebuie avut în vedere utilizarea compactării
manuale în zona conductei (zona c din fig) după care se poate trece la compactarea mecanică.
Conductele tip multistrat, cu peretele exterior corugat (datorită configurației), comparativ

cu cele cu peretele exterior lis se comportă mult mai bine chiar și în cazul neconformităților de
execuție pe parcursul lucrărilor de pozare (material de pozare, granulație constantă, indice de
compactare,etc).
3.3.8.Predimensionarea conductelor de canalizare la rigiditate inelară [ 1]
Pornind din considerentul că o rețea de canalizare trebuie să îndeplinescă pe langă car-

acteristicile hidraulice definite conform destinației, înca o serie de condiții importante și anume:
- etanșeitatea rețelei (împotriva exfiltrațiilor de fluid transportat și înfiltrațiilor de apă
din panza freatică)
- rezistența la sarcinile statice și dinamice preconizate în zona pozării (geostatice
ale umpluturii și cele rezultate din trafic); rețelele ce urmează a fi amplasate în afara zonelor verzi,
trebuie predimensionate și din acest punct de vedere. Predimensionarea constă de fapt din deter-
minarea rigidității inelare necesare a rețelei astfel ca să îndeplinescă condiția de etanșeitate, mai
precis ca deformația sistemului în orice punct al aliniamentului de pozare, să nu depașească 5% .
La predimensionarea conductelor, pentru a determina rigiditatea inelară necesară, trebuie
verificată respectarea condițiilor de deformare și de turtire, ca urmare a solicitărilor statice și di-
namice preconizate.
3.3.8.1.Rigiditatea sistemului, conductă - pat de pozare
igiditatea sistemului trebuie determinat pe de o parte pentru starea inițială a sistemului și pentru o
stare ulterioară (se consideră de regulă o stare la 25-50 de ani)
-folosim formula lui Voellmy, pentru conducte cu perete compact :
n=2/3 x Ec/Et x (en/dn-en) ³

unde : Ec -este modulul de elasticitate al conductelor din plastic
en -grosimea de perete a conductei
dn -dimensiunea nominală medie a conductei
Et -este modulul de compresie al solului în care se pozează conducta
90
- formula modificată pentru conducte cu perete structurat :
n=2/3 x Ec/Et x (ek/di+2s1)³
Fig.95. Teava de canalizare cu perete structurat
unde : ek -este grosimea de perete de înlocuire, a cărui valoare este, ek= 75% ec
di -este diametrul interior al conductei cu perete structurat
ec -este înălțimea totală a peretelui structurat
s1 -este distanța măsurată din interiorul conductei, până la centrul de greutate al peretelui
structurat , s1= 37% ec
Ec -este modulul de elasticitate al conductelor din plastic
Et -este modulul de compresie a solului în care vin pozate conductele
În tabelul de mai jos se prezintă valoarea lui Et, funcție de gradul de compactare al
solului, pentru patru tipuri de soluri uzuale, caracteristice în regiunile țării noastre :
MODUL DE COMPRESIE(Et) în (N/mmp)

Tipul Solului
funcție de gradul de compactare(T)
nr.
Denumire 85% 87% 90% 95%
crt
1 Pietris 2.5 3.5 6.0 16.0
2 Nisip 1.2 1.5 3.0 8.0
3 Coeziv, amestecat 0.8 1.0 2.0 5.0
4 Coeziv (mâl, argilă) 0.6 0.8 1.5 4.0
Dacă valorile determinate ale lui (n) pentru cele două stări, initial și ulterior, sunt < de 0,083, rezultă
că conducta se va comporta flexibil în pamânt, pe toată durata de viată.
91
3.3.8.2.Determinarea solicitărilor
A.Sarcina geostatică a pământului
Luăm în considerare, de regulă, numai sarcina geostatică a pământului, fiindcă până la o

adâncime de pozare H≤2m aceste sarcini sunt cele care predomină, iar la H>2m sarcina globală
oricum este mai mică decât sarcina geostatică determinată anterior, din cauza frecărilor ce intervin
pe pereții gropii de pozare
Qsp= δ x H (N/mmp)
unde: δ -este greutatea volumică a materialului folosit la acoperire (umplutura)
care de regulă se ia în calcul la o valoare de 20 KN/mc
H-adâncimea de pozare
Fig.96.Diagrama sarcinilor functie de acoperire
Sarcini pentru adâncimi de pozare în intervalul H=0,80m; H=4,30m
B.Sarcini dinamice (de trafic)
De regulă se ia în calcul greutatea unei roti (100 KN) repartizată pe patul de pozare, după un unghi
de 45°, și un factor dinamic între 1 < µ ≤1,4
Qsa=µ100/(0,2+2H)(0,8+2H)
unde:
H -adâncimea de pozare
µ- factorul dinamic
C.Sarcini globale
92
Qmv= Qsp + Qsa

Sarcinile globale, pentru categoriile de soluri uzuale, pot fi vizualizate și în graficul de mai jos:
Fig.97.Diagrama sarcinilor partiale si globale
Se poate observa că solicitarea maximă apare întotdeauna în situația adâncimii de pozare

minime, deci pentru aceste situații se recomandă efectuarea calculelor de verificare la deformare
a conductelor.
3.3.8.3.Verificarea deformațiilor
Trebuie determinate pentru starea inițială și pentru o stare ulterioară a sistemului (similar ca
rigiditatea sistemului)
ζ =(0,125/n+0,06 x Qmv/Etc)100 (%)
unde : Etc -este modulul de compresie corectat al patului de pozare
Aceasta corecție este necesară mai ales în cazul în care solul de bază este mai comprimabil
decât patul de pozare și nu asigură sprijinirea suficientă a acestuia.
Etc= α x Et
α -coef de corecție,
Valorile lui α , Et și Etc pentru două tipuri de soluri uzuale și două variante de paturi de pozare,
realizate din nisip sau pietris, în tabelul de pe pagina alaturata
93
Modul PAT POZARE PAT POZARE CORIGAT
compresie grad Modul compresie Modul compresie(Etc)
sol de comp. Nisp Pietris Etc nisip Etc pietris
bază % N/mmp N/mmp α N/mmp α N/mmp
2 85 1.6 2.5 1.14 1.6 0.87 2.2
2 87 2.2 3.5 0.94 2.1 0.69 2.4
2 90 4.0 6.0 0.63 2.5 0.45 2.7
16 85 1.6 2.5 2.17 1.6 2.03 2.5
16 87 2.2 3.5 2.07 2.2 1.88 3.5
16 90 4.0 6.0 1.82 4.0 1.60 6.0
Fig.98.Diagrama deformatiilor, functie de sarcinile ce actioneaza asupra conductei
Deformațiile conductelor, în cazul paturilor de pozare uzuale se pot vizualiza și în graficul

de mai sus . Deformarea calculată, trebuie să fie sub 5%.
5.3.8.4.Verificarea rezistenței la turtire
Qb=8 SN (np-1 ), care trebuie să fie > Qmv
unde : n -este numărul valurilor de turtire (la conducte de canalizare; n= 2 - 2,5)

- Adâncimile de îngropare :
- minime, funcție de diametrul nominal al conductei:
0,8 m pentru conducte cu DN > 300mm
94
1,2 m pentru conducte cu DN < 300mm

-maxim : 3 m, fără a fi necesar să se ia în calcul deformațiile cauzate de sarcinile geostatice ale
umpluturii în faza inițială sau eventualele suprapresiuni (> 0,5 bar) ale apei freatice prezente în zona.
Exemplu de calcul :
În exemplul de mai jos vom proceda la predimensionarea unei conducte, în idea de a fi uti-
lizată în structura unui podeț
Pentru vizualizarea acestui aspect vom determina deformarea admisibilă a conductei, în

cazul de față o conductă de canalizare PP-B, DN/ID 300, de tip corugaă, cu rigiditatea inelara de
SN8kN/mp.
-rigiditatea sistemului conductă-pat pozare
Ec -este modulul de elasticitate al conductei PP = 1250 N/mp

ek -grosimea de perete de înlocuire a conductei, egală cu grosimea de perete a unei con-
ducte cu perete compact cu moment de inerție similar = 10,18mm
di -diametrul interior a conductei Di=299mm
s1 -axa neutră a peretelui conductei, masurată de la peretele interior = 5,0mm
Et -este modulul de compresie al solului corectat, în care se pozează conducta
n=2/3 x Ec/Et x (ek/di+2s1) ³ =2/3x 1250/2,85 x [10,18/299 + (2 x 5,0)] ³= 0,01

ceea ce este < 0,083, deci sistemul se va comporta flexibil
- sarcina geostatică a umpluturii, ce acționează asupra conductei
Qsp= δ x H =20 x0,25= 5 (KN/mp)
unde: δ -este greutatea volumică a materialului folosit la acoperire(pamant)

care de regulă se ia în calcul la o valoare de 20 KN/mc
H -grosime umplutură pe generatoarea conductei(acoperire) = 25 cm
- sarcini dinamice, datorate circulației
se ia în calcul greutatea unei roți(100 KN) repartizată pe patul de pozare, după un unghi de 45°, și
un factor dinamic între 1 < µ ≤ 1,4
Qsa=µ100/(0,2+2H)(0,8+2H)=1,4 x100/ 0,7 x1,3 = 153.8 KN/mp
unde: H –acoperirea conductei

µ - factorul dinamic
Sarcina globală ce acționează asupra conductei, va fi

Qmv= Qsp + Qsa = 5 + 153,8 = 158,8 KN/mp=0,1588 N/mmp
Deformația calculată a conductei, va fi :
ζ =(0,125/n+0,06 x Qmv/Etc) (%)

ζ =(0,125/0,07+0,06 x 0,1588/2,5 ) = 6 (%)
unde : Etc - este modulul de compresie corectat al patului de pozare
95
Se poate observa că cu o astfel de acoperire “conexiunea mufă-țeavă “ nu ar fi etanșă,
însă pentru aplicația “ Podeț de subtraversare” conducta de față corespunde, având în vedere că
deformația în acest caz poate să crească până la valoarea determinată, nefiind aplicabilă condiția
de etanșeitate.
5.3.9. Cămine de inspecție și de vizitare din materiale plastice
Fig.99 Camin de vizitare modular din PP tip PRO-Pipelife
În afara țevilor și fitingurilor descrise mai sus pentru fiecare sistem de conducte, rețelele
de canalizare gravitațională presupun și utilizarea unor fitinguri auxiliare precum și camine de in-
specție sau de vizitare.
Toate acestea formează obiectul standardului EN 13598, din care Partea 1 pentru cămine
de inspecție cu adâncimea de max. 1,25m și Partea 2 pentru cămine de inspecție și vizitare am-
plasate în zone cu trafic și adâncimi de pozare de max. 6m.
Căminele de inspecție asigura accesul la sistemul de canalizare, în sensul inspecției și in-

tervenției cu mijloace de curățare și evacuare, la care diametrul conductei sau elementului înălțător
este sub 800mm.
Căminele de vizitare sunt acele cămine la care diametrul elementului înălțător este de peste
800mm și în care este permis accesul personalului de exploatare, pentru inspecție, și curațare.
Căminele de inspecție și de vizitare pot fi produse prin injecție în matriță, prin rotoformare,
injecție la joasă presiune, sau confecționate din componente realizate conform unor standarde
diferite.

Îmbinarea elementelor componente poate fi realizată prin etanșare cu inel elastomeric, îm-
binare cu adeziv (în cazul PVC-U), îmbinări sudate (PVC-U, PEHD, PP) [28]
În Fig. 100 de mai jos se prezintă fotografii cu gama de cămine de inspecție DN315 și DN400:
96
a) Cămine de inspecție VALPLAST b) Cămine de inspecție PIPELIFE
Fig. 100 – Cămine de inspecție
Din fotografii, se observă că piesa principală este baza căminului; aceasta este realizată
prin injecție în matrița, din PVC-U sau PP și poate avea două racorduri la 180º (pentru cămin de
trecere), sau 4 racorduri (trei colectări și evacuare) pentru cămin de colectare.
În bază se montează conducta înălțător (netedă sau corugată), apoi manșeta de elastomer și tele-
scopul cu capac.

Pentru căminele de inspecție cu înălțimea de cel mult 1,25m standardul EN 13598-1 solicită
ca rigiditatea inelară a înălțătorului să fie de cel puțin 0,7 kN/m².
Baza acestor cămine se testează pentru stabilitate și etanșeitate la vacuum de 0,3 bar, într-o probă
de 100 de ore.
Fig. 101 – Cămine de inspecție și de vizitare PRO, PIPELIFE
97
Căminele de vizitare, care au diametrul interior de cel puțin 800mm și permit accesul per-
sonalului de intervenție pot fi realizate din PVC-U, PE și PP, atât în structura modulară ce se asam-
blează la locul de montaj, cât și dintr-o bucată în cazul căminelor rotoformate.

Conform normelor de siguranță, aceste cămine sunt prevăzute cu scări cu trepte pentru
facilitarea accesului; treptele trebuie să reziste unei sarcini verticale de 2 kN.
Conducta înălțător și partea telescopică trebuie să aibă o rigiditate inelară de peste 2,0 kN/m².
Baza căminelor de inspecție sau de vizitare cu adâncimi de până la 6m se va testa la furnizor din
punct de vedere al integrității structurale printr-o probă de presiune de 1000 de ore, la cel puțin 0,2
bar. [29]

În Fig. 102 de mai jos se prezintă diverse tipuri de cămine de vizitare:
a) Cămin PP modular DN800 PIPELIFE, b) Cămin PP modular DN1000 PIPELIFE,

cu racorduri pentru țevi corugate cu racorduri pentru țevi de branșare lise
c) Cămine de vizitare PE rotoformate TERAPLAST, cu racorduri preformate
98
d) Cămin de vizitare PE rotoformat VALROM,
e) Cămin PP modular REHAU, cu racorduri pentru țevi netede
Fig. 102 – Cămine de vizitare
Materialul de execuție pentru baza căminelor trebuie să corespundă unuia din următoarele
standarde : [29]
- PVC-U : EN 1401-1, EN 13476-2, EN 13476-3
- PP : EN 1852-1, EN 13476-2, EN 13476-3
- PE : EN 12666-1, EN 13476-2, EN 13476-3
- PP-MD (polipropilenă cu modificatori minerali) : EN 14758-1
În plus, materialul respectiv va fi supus unui test de durabilitate de 1000 de ore, la tempera-
turi și presiuni descrise în standardul EN 14830.
Materialul ce nu corespunde standardelor indicate, va fi testat 3000 de ore la temperaturi și presi-
uni descrise în standardul EN 14830.
Pentru execuția elementelor înălțătoare și a conurilor căminelor, pot fi folosite materialele
conforme unuia din standardele indicate mai sus, fără alte cerințe. Materialele neconforme unui
standard indicat vor fi supuse testului de 3000 de ore conform EN 14830.
99
Producătorii pot folosi fără restricții material reciclat din producția proprie și din surse ex-
terne. Materialul reciclabil sau reprocesabil din surse externe va fi recepționat în urma efectuării
testelor prescrise , iar producția va fi monitorizată.

Racordurile căminelor, fie gen mufă, fie gen ștuț, trebuie să fie compatibile dimensional, ca
diametru nominal, lungime și grosime de perete cu standardul țevilor și fitingurilor cu care se in-
tenționează conectarea
3.3.10. Stații de pompare cu cămine de pompă din materiale plastice
Stațiile de pompare reprezintă o solutie tehnică de transmitere forțată a apelor uzate me-
teorice sau a levigatului rezultat în gropile de deșeuri ecologice, atunci când acestea nu pot ajunge
prin curgere gravitațională la stația de epurare, respectiv la punctul de deversare în emisar.
O astfel de situație poate să apară dacă aria de colectare a apelor sau o parte a acesteia se
află la o cotă de înălțime sub cota terenului stației de tratare sau la o distanță pe orizontală, sufi-
cient de mare ca să nu permită asigurarea unei pante normale pentru curgere gravitațională.
Stația de pompare constă dintr-un cămin îngropat din material plastic, prevăzută cu un
racord de intrare a fluidului colectat și un racord de refulare a acestuia ce iese din incintă pe la
partea superioară și se prelungește cu o conductă de presiune ce conduce apa pompată la stația
de tratare, cuplat cu pompele instalate.
Dimensiunile căminului de pompe depind de numărul și gabaritul pompelor, dar și de debitul
de fluid propus de a fi pompat.
3.3.10.1 Avantajele stațiilor de pompare cu cămine confecționate din material

plastic
● Construcții cu un design compact

● Soluții de proiectare care îndeplinesc toate cerințele
● O gamă largă de oferte
● Economie de timp și bani
● Conectare simplă la rețeaua de canalizare existentă
● Materiale de etanșeitate și rezistență de înaltă calitate
● Costuri de exploatare reduse și durată lungă de viață
● Asamblare ușoară și rapidă
● Adâncime mare de instalare
● Stabilitate și fiabilitate
● Rezistență îndelungată la fluide agresive
● Nivel de zgomot redus
3.3.10.2.Aplicațiile stațiilor de pompare
● Pentru pomparea apelor uzate, din tronsoanele de rețele din regiunile joase
● Pentru a trece apa uzată peste dealuri, curenți de apă, drumuri, căi ferate
● Pentru pomparea apelor din rezervoarele de apă meteorice
● Pentru pomparea apelor uzate către stațiile de epurare, rezervoare de apă uzate
100
3.3.10.3 Ape uzate ce se pot pompa cu stațiile realizate cu cămine din material
plastic
● ape de drenaj
● ape meteorice
● ape uzate din clădiri, complexuri , etc
● ape tehnologice din diferite aplicații industriale
● ape netratate “prime” către stațiile de epurare
● apele uzate cu concentrație mare de solide
● levigatul de la gropile de gunoi ecologice
3.3.10.4. Standarde de referință
Standardele prescriu caracteristicile și parametrii tehnici pe care produsele trebuie să le

îndeplinească. Ele definesc cerințele minime de calitate ale produselor și garantează compatibili-
tatea produselor realizate de la diferiți producători.
Toate acestea fac standardele extrem de importante, pentru că garantează pentru toate
părțile: designeri, ingineri, arhitecți, constructori, autorități de control și altele că produsul pe care
îl folosesc îndeplinește condițiile prescrise și posedă toate calitățile necesare pentru a permite ex-
ploatarea pe termen lung .

Stațiile de pompare și implicit elementele lor modulare sunt în conformitate cu toate cer-
ințele europene și românești:
SR EN 12050/ 1 / /2 și 3 Stații de pompare a apelor uzate
SR EN 476/2011 Cerințe generale pentru componentele utilizate în racorduri și colectoare
SR EN 1671/2000 Rețele de canalizare sub presiune în exteriorul clădirilor
SR EN 752/2008 Rețele de canalizare în exteriorul clădirilor
SR EN 13598-2/2009 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru branșamente și sisteme
de evacuare îngropate fără presiune
3.3.10.5.Cerințe generale de proiectare și execuție
- Tipodimensiunea căminului și a pompelor trebuie să fie selectat în conformitate cu can-

titatea fluidului de pompat și presiunea generală necesară și în conformitate cu caracteristicile
acestuia.
- Presiunea generală a pompelor depinde de înălțimea de pompare și pierderile de presi-
une hidraulică din țevi. Ca și principiu contrapresiunea se compune din: presiunea geodezică ,
pierderile de presiune în fitinguri, pierderile de presiune în țevi. Pentru a preîntâmpina pierderile de
presiune, presiunea maximă nu trebuie să depășească 2.3(2.5) m/s.
- Viteza fluidului este definită în concordanță cu necesarul pentru viteza minimă și maximă.
Viteza minimă a fluidului în țevile de transport este: verticală 1m/s (recomandat de producătorii de
pompe) pentru a nu permite depozitarea sedimentelor; orizontală (internă și externă) 0.7m/s pentru
a nu permite depozitarea sedimetelor.
- Este recomandat să existe cel pușin o pompă de lucru si o pompă de rezervă ( în anumite
cazuri poate fi utilizată o stație de pompare cu o singură pompă )
- Dimensiunea căminului în care vor fi montate pompele este definită conform :
-numărul pompelor și dimensiunea acestora
-volumul efectiv de pompare, conform debitului de intrare
-necesitatea de a dispune de spațiu corespunzător în jurul pompelor, țevilor, valvelor, etc.
pentru controlul, repararea și înlocuirea acestora
101
Aplicații pentru Cămine de Cămine de Cămine de Cămine de
stații de pompă DN/ pompă DN/ID pompă DN/ID pompă DN/ID
pompare ID800;SN2 1000;SN2 1000;SN4 1200;SN4
Stații de pompare
a apelor uzate 1 pompă sub-
2 pompe sub- 2 pompe sub- 2 pompe sub-
fără materii fecale mersibilă
mersibile mersibile mersibile
și cu materii fe- imersată sau cu
cu autocuplaj cu autocuplaj cu autocuplaj
cale pentru cladiri autocuplaj
~10 l/sec/pompă ~ 10 l/sec/pompă ~ 10 l/sec/pompă
și terenuri ~ 7 l/sec
(EN 12050-1)
1 pompă sub-
Stații de pompare 2 pompe sub- 2 pompe sub- 2 pompe sub-
mersibilă
a apelor uzate mersibile mersibile mersibile
imersată sau cu
fără materii fecale cu autocuplaj cu autocuplaj cu autocuplaj
autocuplaj
(EN 12050-2) ~ 10 l/sec/pompă ~ 10 l/sec/pompă ~ 10 l/sec/pompă
~ 7 l/sec
Stații de pompare
1 pompă sub- 2 pompe sub-
cu aplicare lim- 2 pompe sub- 2 pompe sub-
mersibilă mersibile
itată pentru ape mersibile mersibile
imersată sau cu cu autocuplaj
uzate cu materii cu autocuplaj cu autocuplaj
autocuplaj ~ 10 l/sec/pom-
fecale ~ 10 l/sec/pompă ~ 10 l/sec/pompă
~ 7 l/sec paă
(EN 12050-3)
APLICAȚII Cămine de Cămine de Cămine de Cămine de Cămine de

STAȚII PRO pompă DN/ pompă DN/ID pompă DN/ID pompă DN/ID pompă DN/
/ SPIRA ID 1400;SN4 1600;SN4 2000;SN4 2400;SN4 ID 3000;SN4
COMB
Stații de
pompare a 2-3 pompe
2-3 pompe 2-3 pompe submersibile
apelor uzate submersibile
2 pompe submersibile cu autocuplaj
2 pompe cu autocuplaj
fără materii submersibile cu autocuplaj ~ 30 l/sec/
submersibile ~15 l/sec/pompă
cu autocuplaj ~20 l/sec/pompă pompă
fecale și cu cu autocuplaj sau 2 pompe
~10 l/sec/ sau 2 pompe sau 2 pompe
~10 l/sec/pompă montate uscat
materii fecale pompă montate uscat cu montate uscat
cu separator de separator de solide cu separator de
pentru cladiri solide solide
si terenuri
Stații de 2-3 pompe 2-3 pompe
2-3 pompe submersibile
pompare a 2 pompe submersibile submersibile cu autocuplaj
2 pompe cu autocuplaj
apelor uzate submersibile submersibile cu autocuplaj
~ 15 l/sec/pompă ~ 20 ~ 30 l/sec/
cu autocuplaj l/sec/pompă pompă
fără materii ~10 l/sec/ cu autocuplaj sau 2 pompe sau 2 pompe sau 2 pompe
fecale ~ 10 l/sec/pompă montate uscat
pompă montate uscat cu montate uscat
cu separator de separator
(EN 12050-2) de solide cu separator de
solide solide
Stații de 2-3 pompe
2-3 pompe
pompare cu submersibile 2-3 pompe submersibile
2 pompe submersibile cu autocuplaj
aplicare lim- submersibile 2 pompe cu autocuplaj cu autocuplaj ~ 30 l/sec/
submersibile ~ 15 l/sec/pompă ~ 20 l/sec/pompă
itată pentru cu autocuplaj cu autocuplaj sau 2 pompe pompă
~ 10 l/sec/ sau 2 pompe sau 2 pompe
ape uzate cu pompă ~ 10 l/sec/pompă montate uscat montate uscat cu montate uscat
materii fecale cu separator de separator de solide cu separator de
solide
(EN 12050-3) solide
102
● Dimensionarea conductelor de absorbție/evacuare: se va ține cont de viteza minimă per-

misă pentru scurgerea apelor reziduale
● Materialul conductelor trebuie să fie în concordanță cu cerințele de presiune și caracter-
isticile de calitate ale apelor reziduale și ale solului
● Conexiunile conductelor trebuie să reziste la încărcările interioare și exterioare și să fie
etanșe
● Trebuie ținut cont de adâncimea de instalare a stației (a căminului ); de sarcinile statice și
dinamice ce acționează in situ, asupra căminului; de nivelul apelor freatice în zona de instalare și
implicit de posibilitățile de lestare suplimentară.
● Adâncimea maximă de instalare a căminelor de pompă , fără o predimensionare supli-
mentară, este de 6,5metri în cazul stațiilor cu inaltator de min.SN2kN/mp și 7.0 metri în cazul
stațiilor cu inaltator de min.SN4kN/mp, sub nivelul terenului .
● La proiectarea stațiilor de pompare trebuie luată în considerare forța de ridicare a apelor
freatice, care va acționa sau ar putea să acționeze (în situații meteo extreme) asupra căminului
stației instalate.
Căminele de pompă sunt confecționate cu gura de acces și pot fi echipate cu scara de ac-
ces a personalului de deservire (în cazul utilizării pompelor cu auto-cuplare, scara de acces nu este
neaparat necesară) Diametrul interior al gurii de acces (al conului) este de min. 600mm .
O soluție la îndemână pentru reglarea nivelului gurii de acces la cota terenului este utilizarea
sistemului de telescopare, care presupune utilizarea unei piese suplimentare, numită telescop, ce
culisează etanș în interiorul gurii de acces , făcând posibil un reglaj fin.
Închiderea / acoperirea gurilor de acces se realizează ținând cont de :
● zona de instalare a stației de pompare ( zonă verde , pietonal sau cu trafic )
Soluțiile adoptate pot fi următoarele :

● cu ramă și capac din fontă / compozit pentru zona pietonală ( A 15 sau B125, conform EN
124 )
● cu ramă și capac din fontă și guler de descărcare a sarcinilor de trafic, din beton armat (
D 400, conform EN 124 )
3.3.10.6. Stații de pompare cu capacități medii
Pentru realizarea stațiilor de pompare cu capacități de până la 20 l/sec se recomandă uti-

lizarea căminelor de pompă din PP sau PEHD, cu rigiditati inelare ale corpului căminului de minim
2 kN/mp. Înălțimea căminului de pompă poate fi configurată teoretic de la 1metru în sus, până la
cca. 6,5 metri.
La aceste tipuri de stații de regulă se utilizează pompe submersibile, care sunt agregate
compuse din corp pompă, rotor, capac, elementele de conexiune pentru diferite tipuri de instalații
și un motor electric monofazat sau trifazat, cu frecvența de 50 Hz și tensiune de alimentare 220V
respectiv 380V CA.. Este posibilă conectarea pompei cu ajutorul unui suport special (ghidaj) de
baza căminului pentru instalare și demontare rapidă. Conectarea electrică se realizează cu ajutorul
unuia sau mai multor cabluri electrice flexibile de lungimi potrivite.
Pompele folosite la aceste stații de pompare sunt aplicabile la adâncimi de până la 10m
sub nivelul lichidului de pompare. Temperatura maximă a lichidului de pompare nu trebuie să de-
pășească 40°C (pentru perioade scurte 60°C) iar PH-ul trebuie să fie între 4-10.
103
Se pot utiliza pompe SE sau SL, diferența dintre ele fiind tipul motorului. Pompele SE per-
mit ca o parte a apelor reziduale să pătrundă în partea hidraulică a pompei pentru a răci motorul.
Aceste tipuri de pompe pot fi montate în camere uscate. Pentru pompele de tip SL nivelul apei în
rezervor trebuie să fie peste jumătatea agregatului pompei. În medii potențial explozive (ex; stații
de pompare pentru levigat) se utilizează pompe cu protecție la explozie, fabricate conform stan-
dardului EN 50014/18.
Conexiunea pompelor
● Sistem de autocuplare. Constă în conexiune de transport între pompă și sistemul de au-

tocuplare, baza cu sau fără flanșă (depinde de tipul pompei ). Pompa este poziționată prin șinele
de ghidare la baza sistemului de autocuplare
3.3.10.7. Stații de pompare cu capacități medii și mari
Pentru realizarea stațiilor de pompare cu capacități mai mari, de la 20 până la 90 l/sec, se uti-
lizează cămine de pompă din PEHD cu perete structurat (dublustrat), cu opțiuni ale rigidității inelare
de minim 4 kN/mp. Înălțimea căminului de pompă poate fi configurată teoretic de la 1metru în sus,
până la cca.7 metri, având la bază o predimensionare statică de specialitate .
Părțile componente ale stației de pompare :
● cămin pompă
● pompe ( submersibile sau montate uscat)
● pompa de bașă la tipurile cu pompe montate uscat
● branșamente de fluid absorbită și refulată; de electricitate; de aerisire
● panou de control
Caracteristici tehnice și parametrii
Cămine de pompă
Căminele de pompă se confecționează monobloc prin sudură, având următoarele părți

componente esentiale: - coloana căminului este realizată din țeavă PEID structurat, tip fagure, cu
rigiditatea inelară de 4 sau 8 kN/mp
- radierul căminului : fund dublu din PEID, în interior fiind turnat beton armat, astfel ca să
reziste la încărcări maxime de 6000 daN/mp, în vederea contracarării forței de ridicare a apei fre-
atice, care în situații extreme poate să ajungă chiar și la 900kN (în cazul căminului DN/ID 3000mm,
cu înălțimea căminului și a nivelului apei freatice de cca.7metri)
- planșeul căminului, destinat încărcărilor uzuale ale pământului de acoperire (maxim 400mm)
și a traficului pietonal
- gura de acces (diametrul interior /sectiunea gurii de acces trebuie aleasă tinând cont de
gabaritul echipamentului de pompare ce se va instala în interiorul căminului și de metoda de închi-
dere a gurii de acces, de regulă cu configurație circulară, de minim DN 600mm; opțional se pot
realiza și guri de acces cu configurație pătrată cu dimensiunile minime de 800x800mm)
- scara de acces a personalului de deservire, confectionată din material plastic sau inox (cu
trepte antialunecare, căminul fiind prevăzut după caz și cu grătar de protecție anticădere).
104
*La căminele de pompă cu înălțimi mai mari, se recomandă pentru accesarea în siguranță a stațiilor,
utilizarea “TRIPOD”-lui cu scripete.
Închiderea / acoperirea gurilor de acces se realizează ținând cont de :
● zona de instalare a stației de pompare ( zonă verde, pietonal sau cu trafic )
Soluțiile adoptate pot fi următoarele :
● cu ramă + capac din fontă / compozit pentru zona pietonală (A15 sau B125, conform
EN124)
● cu ramă + capac din fontă și placă de descărcare a sarcinilor de trafic, din beton armat
(D400, conform EN 124)
● cu ramă + capac (pătrat) din oțel, pentru asigurarea etanșeității – protecției împotriva infil-
trațiilor și mirosurilor.

Căminele de pompă destinate canalizării depozitelor de deșeuri se pot realiza :
● cu captușeală din polietilenă conductivă, în vederea contracarării pericolului de explozie

● cu sondă de monitorizare, în mediu gazos, a scurgerilor de levigat, dispus în cavitatea
peretelui structurat a corpului căminului de pompă.
Pompele folosite la aceste stații de pompare sunt aplicabile la adâncimi de până la 10m
(pentru anumite tipuri 20m), sub nivelul lichidului de pompare. Pompele folosesc motoare electrice
monofazate sau trifazate, cu frecvența de 50 Hz și tensiune de alimentare 220V sau 380V CA. Tem-
peratura maximă a lichidului de pompare nu trebuie să depășească 40°C (pentru perioade scurte
60°C) iar PH-ul trebuie să fie între 4-10.
Se pot utiliza pompe SE sau SL, diferența dintre ele fiind tipul motorului. Pompele SE per-
mit ca o parte a apelor reziduale să pătrundă în partea hidraulică a pompei pentru a răci motorul.
Aceste tipuri de pompe pot fi montate în camere uscate. Pentru pompele de tip SL nivelul apei în
rezervor trebuie să fie peste jumătatea agregatului pompei. În medii potențial explozive (ex; stații
de pompare pentru levigat) se utilizează pompe cu protecție la explozie, fabricate conform stan-
dardului EN 50014/18.

A. Stații cu pompe submersibile
Pompele submersibile sunt agregate compuse din corp pompă, rotor, capac, elementele de
conexiune pentru diferite tipuri de instalatii și un motor electric. Este posibilă conectarea pompei
cu ajutorul unui suport special (ghidaj) de baza căminului pentru instalare și demontare rapidă.
Fig. 103.Statie de pompare cu pompa submersibila

105
B.Stații cu pompe montate uscat
Pompele montate uscat sunt agregate compuse din corp pompă, rotor, capac, prevăzute
cu flanșe de conexiune pentru diferite tipuri de instalații si un motor electric. Pompa se fixează de
radierul căminului cu ajutorul prezoanelor de fixare.
Fig.104.Statie de pompare cu pompa montata uscat
C.Stații cu sistem cu separator de solide
Fig.105.Statie de pompare cu pompa mon

tata uscat,cu separator de solide
106

Agregatul cu separator de solide se compune din pompe montate uscat cuplate cu cuva
agregatului de separare de solide. Agregatul se fixează de radierul căminului cu ajutorul prezo-
anelor de fixare.

Conexiunea pompelor

• Sistem de autocuplare. Constă în conexiune de transport între pompă și sistemul de auto-
cuplare, baza cu sau fără flanșă (depinde de tipul pompei). Pompa este poziționată prin șinele de
ghidare la baza sistemului de autocuplare
• Sistem de cuplare cu flanșe. Constă în conexiune de transport între pompă și conducte de
absorbție/evacuare cu flanșe. Pompa/separatorul de solide, este fixată de radierul căminului cu
prezoane.
Panoul de control

În funcție de numărul de pompe, controlerele folosite sunt următoarele: LC108 pentru o
singură pompă, LCD 108 pentru două pompe.
În funcție de curentul nominal și de pornire al pompei se va alege panoul de control:
• până la 23A/11kW (P1) – direct online (DOL)
• până la 72A/30kW (P1) – on line „star-delta“ (Y/D)

Comutatoare de nivel
În stațiile de pompare sunt montate comutatoare de nivel folosite pentru a controla nivelul
lichidului din rezervor transmițând date panourilor de control corespunzătoare. Acest tip de comu-
tatoare de nivel este compatibil cu panourile de control LC108 și LCD108. În cazul unei singure
pompe se folosesc trei comutatoare nivel “stop”, nivel “start” și nivel “alarmă”. În cazul a două
pompe se folosesc patru comutatoare nivel “stop”, doua nivel “start” și nivel “alarmă”.
Cămin de vană

Când este imposibilă montarea valvelor în căminele de pompare se instalează cămine pen-
tru distribuție și amplasarea diverselor valve. Aceste cămine sunt tot cămine din material plastic
cu rigidități inelare ale corpului de min. SN2kN/mp, echipate cu scară pentru revizie și capac core-
spunzător sarcinilor.
3.3.10.8.Pozarea stațiilor de pompare
Pozare în lipsa apei freatice
În cazul în care se cunosc condiţiile hidrogeologice concrete pentru zona amplasamen-

tului de montare a căminului, din care rezultă că nivelul apei freatice - indiferent de anotimp şi
fenomene meteorologice rămâne sub cota de pozare a fundului căminului, fără tendinţa de as-
censiune, căminul se va poza în groapa săpată, pe un strat de nisip de pozare nivelat, aşternut
pe fundul săpăturii, de minimum 10 cm grosime. Căminul se va îngropa în umplutura compactată,
executată jur-împrejur, în straturi de maximum 30 cm grosime, fără nicio măsură suplimentară de
ancorare şi fără cerinţe speciale de calitate în cea ce priveşte umplutura.
107
Pozare în prezenta apei freatice
În cazul în care nivelul apei freatice de pe amplasament se găseşte la nivelul fundului săpă-
turii sau deasupra cotei de pozare a fundului căminului şi prezintă tendinţe sezoniere de ascensi-
une, căminul se va ancora în teren cu ajutorul unei centuri inelare din beton armat, turnat în jurul
căminului, deasupra nivelului de pozare a fundului. Căminul se va poza pe un strat de nisip nivelat
de 5-6 cm grosime, aşternut peste stratul de fundare/egalizare realizat din pietriș cu conținut de
nisip compactat la 90 grade indice Proctor. Pe toată durata montajului şi de realizare a centurii
de ancorare din beton, groapa de săpătură se va menţine în stare uscată, colectând şi epuizând
apele de infiltraţii din incinta de lucru. Centura de ancorare se va turna din beton având clasa de
rezistenţă de cel puţin C16/20, cu conținut de agregate având diametrul maxim de 31 mm. Con-
lucrarea dintre corpul căminului şi centura de ancorare din beton armat se va asigura prin aderenţa
betonului de suprafaţa mantalei exterioare a căminului.
În continuare umplutura compactată, executată jur-împrejur, în straturi de maximum 30 cm gro-
sime, se realizează din pietriș cu conținut de nisip.
Pozarea stațiilor de pompare de dimensiuni mari
Fig.106. Manipularea statiilor de pompare, cu camine de pompa din PEID tip fagure
Pozare în lipsa apei freatice
În cazul în care se cunosc condiţiile hidrogeologice concrete pentru zona amplasamentului

de montare a căminului din care rezultă că nivelul apei freatice - indiferent de anotimp şi fenomene
meteorologice rămâne sub cota de pozare a fundului căminului, fără tendinţa de ascensiune,
căminul se va poza în groapa săpată, pe un strat de nisip de pozare nivelat, aşternut pe fundul
săpăturii, de minimum 10 cm grosime. Căminul se va îngropa în umplutura compactată, executată
jur-împrejur, în straturi de maximum 50 cm grosime, fără nicio măsură suplimentară de ancorare şi
fără cerinţe speciale de calitate în ceea ce priveşte umplutura.
108
Pozare în prezenta apei freatice
În cazul în care nivelul apei freatice de pe amplasament se găseşte la nivelul fundului săpă-
turii sau deasupra cotei de pozare a fundului căminului şi prezintă tendinţe sezoniere de ascensi-
une, căminul se va ancora în teren cu ajutorul unei centuri inelare sau poligonale din beton armat,
turnat în jurul căminului, deasupra nivelului de pozare a fundului. Căminul se va poza pe un strat
de nisip nivelat de 3-5cm grosime, aşternut peste un strat suport şi de egalizare din beton simplu
C8/10 de cca. 10cm grosime. Pe toată durata montajului şi de realizare a centurii de ancorare din
beton armat, groapa de săpătură se va menţine în stare uscată, colectând şi epuizând apele de in-
filtraţii din incinta de lucru. Centura de ancorare se va turna cu beton având clasa de rezistenţă de
cel puţin C16/20. Conlucrarea dintre corpul căminului şi centura de ancorare din beton armat se
va asigura prin aderenţa betonului de suprafaţa mantalei exterioare a căminului şi prin înglobarea
în volumul centurii a urechilor de ridicare şi manipulare a căminului prevăzute din fabricatie.

De regulă, greutatea proprie a căminului complet echipat, împreună cu greutatea unei cen-
turi de ancorare din oțel beton de formă circulară sau poligonală (de min.300mm înălțime, care
înglobează urechile de ridicare ), respectiv umplutura de pământ ce se va rezema pe centura de
ancorare, pot echilibra subpresiunea hidrostatică, cu un coeficient de siguranţă de 1,50 , a unei
coloane de apă considerabile (care trebuie calculată de la caz la caz), măsurată în sus de la cota
de pozare a radierului căminului. Dacă din studiul hidrogeologic rezultă că nivelul freatic nu poate
urca deasupra acestei cote, umplutura din jurul căminului se va realiza din pământul excavat pen-
tru realizarea gropii de montare a căminului, compactat în straturi uniforme, de maximum 0,50m
grosime.
Totusi la valori mari ale nivelului apei freatice, pentru a preveni fenomenul de plutire prin
compensarea forţei ascensionale a apei asupra căminului, luarea unor măsuri suplimentare de
lestare în teren este obligatoriu, fiindcă umplutura din pământul excavat, ce se reazemă în mod
normal pe centura de ancorare, va pluti și ea.
Lestarea suplimentară se poate realiza în două moduri:
a) Prin cămăşuirea căminului cu beton simplu, turnat deasupra centurii de ancorare, gro-
simea cămăşuielii rezultând din condiţia de echilibrare a subpresiunii hidrostatice ce acţionează
asupra fundului.
b) Prin realizarea umpluturii în jurul căminului, alegând natura corespunzătoare a material-

ului şi asigurând o calitate controlată a executării acesteia. În acest caz, din calculele de echilibru
static, rezultă că materialul umpluturii, imersat în apă, trebuie să aibă unghiul de frecare interioară
f>190, ceea ce se poate asigura dacă umplutura se execută ca zidărie uscată din blocuri de piatră
de carieră, sub forma unui trunchi de con circular drept, răsturnat peste centura de ancorare, gen-
eratoarea formând cu verticala un unghi minim de 190. Dimensiunea maximă a blocurilor de piatră
utilizate nu va depăşi 250mm, iar interspaţiile dintre blocuri se vor umple cu piatră spartă

-acoperirea caminelor

În zona verde aceste tipuri de cămine de regulă se acoperă cu pământ vegetal, într-o gro-
sime de max.400mm
În cazul în care se prevede acoperirea căminelor cu o placă de beton armat, trebuie avut
în vedere că acesta să se sprijine pe patul de pozare adiacent căminului. La realizarea stratului
superior al patului de pozare (de susținere al plăcii de beton armat) se recomandă utilizarea unui
strat minim de 600-800mm pietriș cu nisip, compactat la 85-90 grade indice Proctor.
109
Deformarea independentă, liberă de acoperişul căminului a plăcii de beton armat se va asig-
ura prin prevederea unui strat tasabil, din plăci de polistiren de 10cm grosime, intercalat între baza
plăcii de beton armat şi partea superioară al acoperişului căminului.
Pozare în zona cu trafic
În cazul în care este necesară amplasarea căminului într-o zonă carosabilă, aceasta este
posibilă numai cu luarea unor măsuri speciale, suplimentare, care să asigure independenţa struc-
turii PEID a căminului de structura carosabilului, solicitările rezultate din trafic vor fi preluate şi
transmise terenului print-o structură complementară căminului. Încărcările rezultate din circulaţie şi
trafic se preiau direct de o placă de acoperire din beton armat de 25cm grosime, executat cu rost
de deformaţie deasupra acoperişului căminului, care printr-o structură verticală din beton armat,
independent de structura căminului, transmite solicitările terenului de la baza de pozare a căminu-
lui. Deformarea independentă, liberă de acoperişul căminului a plăcii carosabile se va asigura prin
prevederea unui strat tasabil, din plăci de polistiren sau vată minerală rigidă de 10cm grosime,
intercalat între baza plăcii de beton armat şi partea superioară al acoperişului căminului.
Structura portantă verticală de susţinere a plăcii carosabile deasupra căminului se reco-

mandă a fi rezolvată în una din variantele:

a. Varianta de susţinere a plăcii carosabile de acoperire cu 4 bucăţi de stâlpi din beton
armat, cu secţiunea circulară, de minimum 30cm diametru, încastraţi în centura de ancorare a
căminului. Placa carosabilă de acoperire a căminului va avea forma pătrată în plan, tratându-se din
punct de vedere static ca planşeu dală, încărcat uniform, rezemat la colţuri pe stâlpii de susţinere.

b. Varianta de susţinere a plăcii carosabile din beton armat de acoperire cu o cămăşuială
din beton armat, circulară sau poligonală, turnată în cofraje în exteriorul căminului. Forma pătrată
a cămăşuielii este preferabilă, având în vedere posibilităţile tehnologice mai largi de execuţie a
cofrajului feţei exterioare. Placa carosabilă din beton armat de acoperire a căminului se consideră
cu laturile simplu rezemate pe coronamentul cămăşuielii.
a) Stații de pompare PRO si SPIRA COMB- Pipelife
110
b) Stație de pompare cu pompe c) Exemplu de montaj pentru

montate uscat-WILO stația de pompare
Fig. 107 – Stații de pompare
3.3.11. Sisteme de drenare a apelor pluviale din sol
Un sistem de drenare se compune din țevi de drenare și fitinguri de îmbinare a acestora, fabricate
din PEID, PVC-U sau PP , respectiv căminele de colectare a apei pluviale drenate, dispuse în aval.
Fiecare tipodimensiune de țeavă are o configurație bine definită,caracteristici hidraulice, de filtrare,
respectiv de rezistență corespunzătoare situațiilor particulare ce pot apărea în diverse proiecte.
3.3.11.1.Țevi și fitinguri de drenaj din PEID
Țevile riflate din PEID se realizează în gama de dimensiuni Dn 50mm – 200mm; cu rigidități inelare
între 4 – 8 kN/mp și cu suprafețe de filtrare conform DIN 4262, până la 45 cmp/m.
Tipodimensiunea AGZF se realizează în gama de dimensiuni Dn 100mm – 350mm; cu rigidități
inelare între 4 – 8 kN/mp și cu suprafețe de filtrare conform DIN 4262, mai mari de 50 cmp/m.
Fitingurile de îmbinare cum ar fi mufe, ramificații, cruci, reducții, dopuri, etc, de regulă sunt de tipul
“click” pentru a ușura procesul de îmbinare.
Fig.108. Tevi si fitinguri de dren,din PEID,tip AGZF –Pipelife International
111
Țevile de drenaj destinate drenării levigatului din gropile de deșeuri ecologice sunt realizate
din țevi PEID fabricate conform EN 12201-2, în gama de dimensiuni DN 180mm – 560mm cu SDR-
uri cuprinse între 7,4 si 21.
Clasa de rezistență a acestor țevi va rezulta astfel: SN > 16kN/mp, conform condițiilor de
exploatare severe la acare va fi expus în baza unei gropi de deșeuri, compactat cu utilaje grele.
Suprafața de filtrare a acestor țevi poate să varieze între 118 și 288 cmp/m.
Fig.109.Tevi de dren din PEID,cu DN>180mm si SN>16kN/mp
3.3.11.2. Țevi și fitinguri de drenaj din PVC-U
Țevile riflate din PVC-U, se realizează conform DIN 1187, în gama de dimensiuni Dn 50mm
– 200mm; cu rigidități inelare între 4 – 8 kN/mp și cu suprafețe de filtrare conform DIN 4262, până
la 45 cmp/m.

Tipodimensiunea AG se realizează în gama de dimensiuni Dn 100mm – 350mm ; cu rigid-
ități inelare între 4 – 8 kN/mp și cu suprafețe de filtrare conform DIN 4262, mai mari de 50 cmp/m.
Fitingurile de îmbinare cum ar fi mufe, ramificații, cruci, reducții, dopuri, etc, de regulă sunt de tipul
“click” pentru a ușura procesul de îmbinare.
Unele tipodimensiuni se fabrică cu înveliș de filtrare din diverse materiale textile sau plas-
tice.
Se realizează și din PVC-U țeava de drenaj în bare, pentru condiții severe de exploatare (tip
DG), în gama de dimensiuni de DN 75mm – 200mm, cu rigidități inelare de SN > 16kN/mp și su-
prafața de filtrare între 113 – 163 cmp/m.
Fig.110.Tevi si fitinguri de dren

de diferite tipuri,din PVC-U
– Pipelife International
112
3.3.11.3. Țevi de drenaj din PP
Țevile de drenaj din PP sunt realizate de regulă în variantele riflat și corugat în bare, cu una
din cele trei tipuri de perforații prevăzute de DIN 4262 ( TP; LP; MP)
Clasa de rezistența a acestor țevi de drenaj este de minim SN 8kN/mp și suprafața de filtrare mai
mare de 50 cmp/m.
Fiind realizate cu mufe de îmbinare, la aceste tipuri de țevi se pot utiliza fitingurile de îmbin-
are uzuale corespunzătoare standardului aplicabil țevii.
Fig.111. Tevi de dren PRAGMA-Pipelife .
Țevile riflate din PP, tip SL se produc în gama de dimensiuni Dn 200mm – 1000mm . Clasa
de rezistență a acestor țevi de drenaj este de SN 8kN/mp și suprafața de filtrare maximă de 100
cmp/m.
Fig.112.Teava de dren din PP.tip SL
113
5.3.12.Sisteme de înfiltrare a apelor meteorice în sol
Fig.113 Sistem de înfiltrare a apei meteorice în sol RAINEO - Pipelife
Aceste sisteme sunt destinate înfiltrării apelor meteorice colectate de pe suprafețele aco-
perite cu asfalt sau beton, respectiv de pe acoperișurile construcțiilor, înapoi în sol, degrevând
astfel rețelele de canalizare ape meteorice existente, de cantitățile considerabile de apă meteorică
rezultată de pe aceste suprafețe.

Un sistem de înfiltrare se compune dintr-un bazin de retenție și căminele de inspecție/
curățare, respectiv cele de colectare/filtrare/alimentare a bazinului.
Pentru ca un astfel de sistem să funcționeze conform destinației, trebuie avute în vedere o serie de
condiții încă din faza de proiectare și nu în ultimul rând în faza de pozare a acestuia, ca:
- mărimea și materialul suprafețelor de pe care se intenționează colectarea apei

- cantitățile de apă ce pot rezulta într-un interval de timp (date statistice INMH)
- dimensiunile disponibile ale terenului de construcții, unde se intentionează să se ampla-
seze sistemul
- calitățile de absorbție ale solului în zona de amplasare și nivelul apei freatice în zona ba-
zinului de retenție (sunt necesare studii geo)
- solicitări statice și dinamice la care trebuie să reziste construcția (trebuie prevăzute modal-
itați de pozare diferite în cazul în care construcția se va afla în zona verde sau cu trafic de un anumit
tip).
Pentru a ușura corelarea tuturor acestor condiții, unii producători de astfel de sisteme pun
la dispoziția proiectanților softuri de predimensionare complexe (vezi model soft Pipelife)
Înlocuind în soft toate datele relevante solicitate, acesta ne va indica soluția optimă pentru bazinul
de retenție/înfiltrare, inclusiv configurația și numărul de repere componente din fiecare tip, nece-
sare realizării construcției.
114
*O astfel de construcție poate fi destinată și înmagazinării apei meteorice în diverse scopuri,

de exemplu, pentru irigație, cu condiția ca în locul pânzei geosintetice de înveliș a blocului de re-
tenție să se utilizeze folie de înveliș, sudată corespunzător la suprapuneri.
Fig.114.Model soft de predimensionare sistem infiltrare
Recomandări privind înălțimea blocului de retenție din elemente prefabricate, a stratului de

acoperire obligatoriu de respectat în diverese situații de solicitări ale construcției și nivelul admisibil
al apei freatice de bază al construcției se pot vizualiza în figura de mai jos.
Fig.115.Diagrama de incarcare a sistemului
115
BIBLIOGRAFIE :
[1] Csostatika – Meszaros es Tarsai Mernoki Tanacsado Kft, Budapest 2011

[2] Planning Fundamentals for Industrial Piping Systems – Georg Fischer Piping Systems Ltd.
[3] Lester H. Gabriel, Ph.D.- History and Phisical Chemistry of HDPE
[4] Plastics Europe Market Research Group- Business Data and Charts, 2009/2010
[5] EN ISO 1452-1
[6] EN ISO 1452-2
[7] EN 12201-1
[8] EN 12201-2
[9] Product Range International 2013–Georg Fischer Piping Systems Ltd.
[10] Technical Manual for PE Piping Systems in Utilities- Georg Fischer Piping Systems Ltd.
[11] Product Catalogue 2011-Georg Fischer Waga NV
[12] GF 315 Butt Fusion Machine-Georg Ficher Omicron S.r.l.
[13] Product Range International 2012–Machines and Tools-Georg Fischer Piping Systems Ltd.
[14] FRIAMAT Fusion Units-FRIATEC AG-Technical Plastics Division
[15] Ingmar Bjorklund, Presentation for TEPPFA Meeting Athens, 2002
[16] Thomas Huelsmann, INEOS Vinyls-Presentation for PVC for Pipes Association
[17] EN 1401-1
[18] EN 13476-2
[19] EN 12666-1
[20] EN 13476-1
[21] EN 13476-3
[22] Catalog țevi corugate-Euro Em
[23] EN 1852-1
[24] Catalog Produse PP-REHAU
[25] Catalog Tehnic TERAPIPE-TERAPLAST
[26] Catalog PRAGMA-PIPELIFE International
[27] Catalog Produse REDI-Italia
[28] EN 13598-1
[29] EN 13598-2
[30] Catalog Produse ACO Romania
116

Indrumar PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumar PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REȚELE EDILITARE DIN

1. MATERIALELE PLASTICE – GENERALITĂȚI

1.1. Scurt istoric 5

2. MATERIALELE PLASTICE CU UTILIZARE ÎN DOMENIU 8

2.1. Policlorura de vinil 8

3. SISTEME DE CONDUCTE DIN MATERIALE PLASTICE 27

3.1. Generalități și definiții 27

REȚELE EDILITARE DIN MATERIALE PLASTICE

1 MATERIALELE PLASTICE - GENERALITĂȚI

1.1. Scurt istoric

In Fig.1 sunt prezentate formulele chimice și structurale ale polietilenei ( 1 ) si polibutenei (

Fig.3 Fig.4 Fig.5

Fig. 3 Forma de filament fără (1) și cu (2) ramificații

Formarea cu precadere a zonelor cristaline este favorizată de răcirea lentă.

Exemple de materiale plastice termorigide:

1.5. Elastomerii sunt materiale plastice cu comportament elastic, comparabil cu al

Figura 6 de mai jos prezintă schematic rețeaua de macromolecule într-un elastomer

Fig. 6 Rețeaua de macromolecule în cazul elastomerilor

2. MATERIALELE PLASTICE CU UTILIZARE ÎN DOMENIU

2.1. Policlorura de vinil

2.1.1. Policlorura de vinil neplastifiată (PVC-U)

* valori tipice, măsurate pe mostre de material,

Greutatea moleculară a polimerului PVC-U constituie o caracteristică de selecție pentru

Tabelul 4. Efecte termice la arderea materialelor plastice și altor materiale combustibile

Acest comportament, deosebit de favorabil, se datorează prezenței clorului, într-o proporție

Utilizarea PVC-U ca material pentru sisteme de conducte a presupus testarea amănunțită,

Condițiile standard de utilizare a PVC-U, ca și a celorlalte materiale plastice, presupun

*valori tipice, măsurate pe mostre de material, nu pot fi folosite pentru proiectare

2.1.3. Policrorura de vinil cu molecule orientate (PVC-O)

Orientarea moleculelor pe parcursul procesului de polimerizare îi conferă caracteristici superioare

Fig.9. Efectul procesului de orientare a moleculelor

Fig.10. Diagrama curbelor de regresie la diferite tipuri de materiale

Fig.11. Diagrama “stress”pentru diferite materiale

Valoarea* Unitatea de Standardul de

* valori tipice, măsurate pe mostre de material,

Polimerul de ultimă generație PE100RC, zis și polietilenă cu mare rezistența la crapătură

Tabel 5-b.Caracteristicile materiei prime PE100RC :

Caracteristica Parametru prescris Standard de referinta

PEHD are o bună rezistența față de acizi și baze

În ceea ce privește stabilitatea pe termen lung la presiune interioară, principalul criteriu de

PE80 și se numește rezistența minimă necesară, notată MRS.

Să presupunem că prin aceeași teava am dori să pompăm apă la temperatura de 50ºC

Polipropilena ( PP ) este un material termoplastic aparținând familiei poliolefinelor, obținut

Tipurile de polipropilenă disponibile în prezent pentru aplicații industriale sunt :

Valoare Unitatea de Standardul de

*valori tipice, măsurate pe mostre de material,

Polipropilena PP-B este utilizată cu precadere pentru sisteme de conducte de canalizare

Din punct de vedere al rezistenței la foc, PP aparține categoriei de materiale inflamabile;

Prin arderea PP se produc dioxid de carbon ( CO2 ), monoxid de carbon ( CO ) și vapori de

3. SISTEME DE CONDUCTE DIN MATERIALE PLASTICE

3.1. Generalități și definiții

3.2. Sisteme de conducte din materiale plastice pentru apă potabilă

3.2.1. Conducte și fitinguri de presiune din PVC-U

Presiunea nominală ( bar ) pentru coeficientul total de operare C = 2,5

Diametru Grosimea minimă ( nominală ) de perete

Presiunea nominală ( bar ) pentru coeficientul total de operare C = 2,0

Tabelul 8. Diametre nominale și grosimi minime de perete, mm.

Fig. 18 – Tevi PVC-U de presiune

Lungimea nominală ( l ) a țevii este de regulă 6 metri,

Fig. 19. – Sectțiune prin îmbinarea cu inel elastomeric

In ceea ce privește fitingurile utilizabile în sistemul de conducte de presiune din PVC-U,

Fig. 25 – Curbe pentru îmbinare cu inel elastomeric, realizate din țeavă

Fig. 27 – Șa de bransament cu racord pentru îmbinare cu adeziv