Determinarea căderii de tensiune

Impedanţa circuitelor este scăzută dar nu neglijabilă: atunci când transportă curentul de
sarcină există o cădere de tensiune între originea circuitului şi sarcină. Este necesar să
dimensionăm conductoarele circuitelor astfel încât, la curentul nominal, tensiunea la bornele
sarcinii să fie menţinută în limitele cerute de aceasta.
În tabel se prezintă formulele uzuale pentru calculul căderii de tensiune.

Circuit Cădere de tensiune U 

în Volţi în %
U  R  I b  cos   X  I b  sin  U
 100
L Uf
U  2I b  r  cos   x  sin  
Monofazat: fază/neutru n
P  R  Qf  X
U  f
Uf
L U
Bifazat: fază/fază U  2I b  r  cos   x  sin    100
n Un
U  3 (R  I b  cos   X  I b  sin ) U
 100
L Un
Trifazat echilibrat: 3faze U  3I b  r  cos   x  sin 
(cu sau fără neutru) n
PR  QX
U 
Un

unde:
 Ib - curentul nominal de sarcină
 L - lungimea circuitului
 n – numărul conductoarelor în paralel pe fază

 r – rezistenţa lineică a conductorului; r 
s
- s – secţiunea conductorului
-  - rezistivitatea electrică a materialului conductorului
1 mm 2
- pentru Cu:  
54 m
1 mm 2
- pentru Al:  
34 m
1 mm 2
- pentru aliaje de Al:  
31 m
 x – reactanţa lineică a conductorului
  - unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent în cazul circuitului considerat
 Un – tensiunea de linie
 Uf – tensiunea de fază
 Notă: x este neglijabilă pentru secţiuni mai mici de 50 mm2; în absenţa oricăror informaţii
x  0.08 / km .

Linii cu sarcina distribuită

Ln
L2
L1

I1 I2 In

n
U  3  I i  R i  cos  i  I i  X i  sin  i  
i 1
n
 3  I i  L i  ri  cos  i  I i  L i  x i  sin  i 
i 1

Pierderi de tensiune la pornirea unui motor electric

U p  3 (R  I p  cos  p  X  I p  sin  p )
unde
Ip este curentul de pornire al motorului trifazat
cos  p - factorul de putere la pornirea motorului

Căderi de tensiune maxime admisibile

În cazul în care alimentarea consumatorului se face din cofretul de branşament de joasă tensiune,
valorile căderilor de tensiune, în regim normal de funcţionare faţă de tensiunea nominală a
reţelei, trebuie să fie de cel mult:
- 3% , pentru receptoarele din instalaţiile electrice de lumină;
- 5% pentru restul receptoarelor putere
În cazul în care alimentarea consumatorului se face dintr-un post de transformare sau din centrala
proprie, valorile căderilor de tensiune în regim normal de funcţionare a acestora trebuie să fie de
cel mult:
- 6% pentru receptoarele din instalaţiile electrice de lumină;
 - 8% pentru restul receptoarelor putere.
Căderile de tensiune se vor stabili pentru puterea maximă absorbită şi receptorul electric cel mai
îndepărtat.
În cazul instalaţiilor electrice de alimentare a motoarelor electrice căderea de tensiune, la pornire,
faţă de tensiunea nominală trebuie să fie cel mult egală cu aceea specificată de producător pentru
motorul şi aparatele de comandă respective, dar de maxim 12% dacă nu se dispune de alte date.

Alegerea secţiunii conductoarelor

Conductoare şi cabluri Metoda de instalare

Montaj Fixate In tub de Jgheaburi Canal Paturi de Pe Pe fir
liber cu protectie (inclusiv de cabluri tip izolatoare purtator
bride plinte si cablu scara,
profile la table,console
nivelul
solului)
Conductoare neizolate - - - - - - + -
Conductoare izolate - - + +* + - + -
Cabluri cu Multifilar + + + + + + 0 +
manta Unifilar 0 + + + + + 0 +
(inclusiv cele
armate şi cu
izolaţie
minerală)

+ Admis
- Neadmis
0 Neaplicabil sau neutilizat in practica
* Conductoarele izolate sunt admise dacă capacul poate fi înlăturat numai cu ajutorul unei scule sau numai
depunând un efort important cu mâna şi jgheabul are un grad de protecţie IP 4X sau IP XX D

 Mod de pozare A1 - conductoare izolate sau cablu monoconductor într-un tub în perete izolat
termic
 Mod de pozare A2 - cablu multiconductor în tub în perete izolat termic
 Mod de pozare B1 - conductoare izolate într-un tub pe perete - tubul fixat pe perete la
distanţă mai mică de 0,3 ori diametrul tubului
 Mod de pozare B2 – cablu multiconductor într-un tub pe perete
 Mod de pozare C - cablu monoconductor sau multiconductor fixat pe perete la distanţă mai
mică de 0,3 ori diametrul cablului
 Mod de pozare D – cablu pozat în pământ
 Moduri de pozare E, F şi G - cablu monoconductor sau multiconductor în aer sau pe pat de
cabluri perforat

IZ - curentul admisibil al unui conductor este valoarea constantă a intensităţii curentului pe care o
poate suporta un conductor, în condiţii specificate, fără ca temperatura acestuia să depăşească
valoarea stabilă în regim permanent.

Sisteme de pozare în aer

În condiţii de pozare diferite de cele de referinţă se aplică factorii de corecţie următori:
 k1 – pentru temperatură ambiantă diferită de 30C
 k2 – pentru pozarea în grup a mai multor circuite
Se menţionează că două circuite se află grupate, dacă distanţa dintre ele este mai mică decât
dublul diametrului celui mai mare dintre ele.
Curentul admisibil în această situaţie este:

I 'z  I z  k1  k 2

Stabilire mod
de instalare

da Temp.amb.
k1 din tab. <>30°C
nu

k1 = 1

pozare da
in grup?
nu
k2 = 1
sectiuni nu
similare?
da
k2 = 1n
da cablu nu un
k2 din tab. multicond? strat?
nu da

k2 din tab. k2 din tab.

ktot=k1  k2

I'b = I b /ktot

I z > I'b

din tabel
s [mm2]
Sisteme de pozare în pământ
În condiţii de pozare diferite de cele de referinţă se aplică factorii de corecţie următori:
 k1 – pentru temperatura solului diferită de 20C
 k2 – pentru cabluri adiacente; k2=k2’k2”
 k3 – pentru rezistenţa solului diferită de cea de referinţă (în general 2.5 Km/W)

I 'z  I z  k1  k 2  k 3
 mod instalare
in pamant

da Temp.sol
k1 din tab. <>20°C
nu

k1 = 1

pozare da
directa?
nu
k2' din tab.
k2'' = 1
cablu da
multicond?
nu

k2' din tab. k2' din tab.

mai mult da
de un
cablu/tub?
nu nu
sectiuni
similare?
k2'' = 1
da
k2'' = 1n
k2'' din tab.

k2=k2' k2''

rezistiv. termica da
k3 din tab.
<>2.5Km/W?

nu

k3 = 1

ktot=k1 k2k3

din tabel
I'b = I b /ktot I z > I'b s [mm2]

Sisteme de bare capsulate

Curentul de sarcină pentru un sistem trifazat:
Pt  b
Ib 
3U n cos  m
unde:
  Pt – este puterea totală absorbită de sarcinile conectate la sistemul de bare
 b = 1 dacă bara este alimentată la un singur capăt; b = 0.5 dacă bara este alimentată la
ambele capete sau central
 Un – tensiunea de linie
 cos m - factorul de putere mediu al sarcinilor

Pentru temperaturi superioare celei de referinţă se aplică un factor de corecţie kt:

I 'z  I z  kt

Protecţia împotriva curenţilor de suprasarcină

I b  I n  I 'z
unde:
• Ib este curentul maxim de sarcină;
• Iz este curentul maxim admis prin bară în condiţiile standard;
• In este curentul nominal al dispozitivului de protecţie; pentru dispozitive de protecţie
reglabile I n reprezintă curentul reglat;

Protecţia împotriva curenţilor de scurtcircuit

 Stabilitate termică

I 2k t k  I 2 t

Energia termică admisă prin dispozitivul de protecţie (din catalogul producătorului) este
mai mică decît cea permisă prin sistemul de bare (indicată de producător).

 Stabilitate dinamică

I p  I pb

Curentul de vârf limitat de dispozitivul de protecţie trebuie să fie inferior curentului de

vârf pentru care a fost proiectat sistemul de bare.
 Calcul
Ib

da Temp.amb.
kt din tab. <>ref?
nu

kt = 1

Alegere bare
Ib <kt I z0 =Iz

cadere nu
tensiune OK?

da

Alegere disp.
protectie

nu
Ib < In < I z ?

da

nu
Ik2 t k< I 2 t ?

da

nu
Ip < I pb ?

da

STOP
Conductorul neutru

Dimensionarea conductorului neutru

În cazul unei conexiuni în stea a reţelei, curentul electric în conductorul neutru rezultă ca
sumă fazorială a curenţilor de linie. Pentru un sistem trifazat simetric de curenţi sinusoidali
această sumă este zero şi în orice moment curentul în conductorul neutru este nul (Fig. 1).

Fig. 1 - În cazul unei sarcini trifazate echilibrate

curentul în conductorul neutru este nul

Într-un sistem trifazat în care sunt alimentate sarcini monofazate liniare, curentul electric în
conductorul neutru este rareori zero având în vedere faptul că sarcina pe fiecare fază este diferită.
În mod obişnuit diferenţa este mică şi în orice caz mai mică decât curenţii de linie (Fig. 2).

Fig. 2 - Pentru o sarcină trifazată neechilibrată

curentul în conductorul neutru nu este zero,
însă este mai mic decât curentul pe fază
Dacă este alimentată o sarcină neliniară, chiar atunci când sarcina ar fi echilibrată pe cele trei
faze, este probabil ca în conductorul neutru să apară un curent electric important. În cazul unor
curenţi nesinusoidali, suma celor trei curenţi, chiar dacă au aceeaşi valoare efectivă, poate fi
diferită de zero. De fapt, armonicile de rang trei (ca şi toate celelalte armonici având rangul
multiplu de trei, a şasea, a noua etc.) ale curenţilor de fază au toate aceeaşi fază (adică sunt
componente de secvenţă zero) şi se adună aritmetic în loc să se adune geometric şi astfel să se
anuleze (Fig. 3). Curentul din conductorul neutru poate depăşi ca amplitudine curentul de fază de
frecvenţă industrială, datorită prezentei armonicii de rang trei. Armonicele pare sunt nule.

i r 3  I 3 sin 3t
2
i s 3  I 3 sin 3(t  )  I 3 sin(3t  2)  i r 3
3
4
i t 3  I 3 sin 3(t  )  I 3 sin(3t  4)  i r 3
3
 i n 3  3i r 3
 Fig. 3 − Curenţii de armonică
trei în conductorul neutru

Distorsiunea armonică totală (THD – Total Harmonic Distortion)

 Pentru armonici de curent:

2
I
h 2
h

- THD 
I1

2
- I ef  I
h 1
h

2
I  I ef
 THD   ef   1  I1 
 I1  1  THD 2
Considerăm că armonica 3 este preponderentă astfe încât THD = i3 (%).
Pentru sarcini echilibrate curentul prin conductorul neutru este: I N  3  I 3 ( I ef  I L )
I 32
THD   I N  3  THD  I1  3  i 3  I1
I1
IL
 I N  3  THD 
1  THD 2
IN 3  THD
 
IL 1  THD 2
În practică, valoarea maximă a acestui raport nu depăşeşte 3.

 Secţiunea conductorului neutru, dacă există, trebuie să fie egală cu secţiunea conductoarelor
de fază în următoarele cazuri:
a) în circuitele monofazate cu două conductoare, indiferent de secţiunea conductoarelor
b) în circuitele polifazate ale căror conductoare de fază au o secţiune mai mică sau egală cu
16mm2 cupru sau 25mm2 aluminiu
c) în circuitele trifazate care ar putea fi parcurse de curenţi având armonici de rangul 3 şi
multiplu de 3 cu nivelul cuprins între 15% şi 33%.
Notă: Acest nivel de armonici se poate întâlni de exemplu în circuitele de alimentare pentru
iluminat cu lămpi cu descărcare şi lămpi fluorescente.

 Secţiunea conductorului neutru poate fi mai mică decât a conductoarelor de fază în circuitele
polifazate unde conductoarele de fază au secţiunea mai mare de16mm2 cupru sau 25mm2
aluminiu, în următoarele cazuri:
a) sarcina transportată prin circuit în serviciu normal este repartizată echilibrat şi nivelul
armonicilor de ordinul 3 şi multiplu de 3 nu depăşesc 15% în conductorul de fază.
Notă: Secţiunea conductorului neutru nu poate fi mai mică de 50% din cea a conductoarelor
de fază.
b) conductorul neutru este protejat contra supracurenţilor
c) secţiunea conductorului neutru este cel puţin de 16mm2 cupru sau 25mm2 aluminiu

 Poate fi necesară alegerea unei secţiuni a neutrului mai mare decât a conductorului de fază
atunci când nivelul armonicilor de ordinul 3 şi multiplu de 3 este mai mare de 33%.

Factorii de corecţie datoraţi curenţilor armonici, în cablurile cu 4 şi 5 conductoare cu 4

conductoare active

Calculele de bază în ceea ce priveşte cablurile se referă la cablurile cu trei conductoare active,
adică prin conductorul neutru nu circulă curent. Datorită armonicii 3 de curent, există curent în
conductorul neutru. Prin urmare, acest conductor neutru creează un mediu cald pentru cele trei
conductoare de fază şi din acest motiv trebuie luat în considerare un factor de corecţie pentru
conductoarele de fază (Tabelul 1).
Armonica de ordinul 3 în Factorul de corecţie
curentul de fază [%] Alegere bazată pe curentul Alegere bazată pe curentul
de fază în neutru
0 - 15 1,00 -
15 - 33 0,86 -
33 - 45 - 0,86
 45 - 1,00

Factorii din tabel, atunci când se aplică curenţilor admisibili ai unui cablu cu trei conductoare
active, dau curentul admisibil al unui cablu cu 4 conductoare încărcate dacă curentul în al
patrulea conductor este generat de armonici. Factorii iau în considerare, de asemenea, efectele de
încălzire ale curentului armonic în conductoarele de fază.
Dacă valoarea curentului în conductorul neutru poate fi mai mare decât valoarea curentului de
fază, atunci ar trebui ca secţiunea să fie aleasă în funcţie de curentul prin neutru.
Dacă alegerea secţiunii cablului se bazează pe curentul in neutru, nesemnificativ mai mare decât
curentul de faza, este necesar să se reducă valoarea din tabel a curentului admisibil pentru cele
trei conductoare încărcate.
Dacă valoarea curentului în neutru este mai mare de 135 % faţă de valoarea curentului de fază şi
dacă secţiunea cablului este aleasă pe baza curentului în neutru, atunci cele trei conductoare de
fază nu sunt în întregime încărcate. Reducerea căldurii generată de conductoarele de fază
anulează cea generată de conductorul neutru şi nu este necesar să se aplice factorul de reducere a
curentului admisibil pentru 3 conductoare încărcate.

Protecţia conductorului neutru

Schemele TT sau TN
a) Atunci când secţiunea conductorului neutru este cel puţin egală sau echivalenta cu a
conductorului de faza, nu este necesar sa se prevadă o detectare de supracurent pe conductorul
neutru sau a unui dispozitiv de deconectare pe acest conductor.
b) Atunci când secţiunea conductorului neutru este mai mica decât cea a conductoarelor de faza,
este necesar sa se prevadă o detectare de supracurent pe conductorul neutru, corespunzătoare
secţiunii acestui conductor, această detectare trebuie să producă deconectarea conductoarelor de
fază , dar nu in mod necesar şi a conductorului neutru.
Totuşi este admis sa nu se prevadă detectare de supracurent pe conductorul neutru dacă sunt
îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- conductorul neutru este protejat împotriva scurtcircuitelor de un dispozitiv de protecţie pentru
conductoarele de fază din circuit;
- curentul maxim care ar putea să parcurgă conductorul neutru este, în funcţionare normală, net
inferior valorii curentului admisibil prin acest conductor.
Notă 1- Această a doua condiţie este îndeplinită dacă puterea transportată este repartizată cât mai
uniform posibil între diferite faze, de exemplu, dacă suma puterilor absorbite de receptoarele
alimentate între fiecare fază şi neutru ( iluminat, prize de curent..) este mult mai mică decât
puterea totală transportată prin circuitul respectiv.
Notă 2- In schema TN-C,conductorul PEN nu trebuie niciodată deconectat.

Schema IT
In schemele IT , se recomandă, in special, să nu se distribuie conductorul neutru. Totuşi, acolo
unde conductorul neutru este distribuit , este cazul să se prevadă un dispozitiv de detectare de
supracurent pe conductorul neutru al întregului circuit, detectare care trebuie să producă
deconectarea conductoarelor active din acest circuit, inclusiv a conductorului neutru. Această
măsură nu este necesară dacă:
- conductorul neutru considerat este efectiv protejat împotriva scurtcircuitelor printr-un dispozitiv
de protecţie amplasat în amonte
sau
- dacă circuitul considerat este protejat printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial
rezidual, al cărui curent diferenţial rezidual nominal este cel mult egal cu 0.15 ori curentul
admisibil prin conductorul neutru. Acest dispozitiv trebuie sa deconecteze toate conductoarele
active din circuitul corespondent, inclusiv conductorul neutru.

Conductorul de protecţie

Secţiunea minimă a conductorului de protecţie poate fi determinată utilizând următorul tabel.

Secţiunea conductorului de Secţiunea minimă corespunzătoare conductorului de

fază S [mm2] protecţie
[mm2]
Conductorul de protecţie Conductorul de protecţie nu
este din acelaşi material cu este din acelaşi material cu
al conductorului de fază al conductorului de fază
k1
S 16 S S
k2
k1
16  S  35 16*  16
k2
S* k1 S

S>35
2 k2 2
k1 este valoarea lui k pentru conductorul de fază
k2 este valoarea lui k pentru conductorul de protecţie

*
Pentru conductorul PEN, reducerea secţiunii este permisă numai cu îndeplinirea regulilor pentru
dimensiuni ale conductorului neutru

Pentru un calcul mai precis în condiţiile în care conductorul de protecţie este supus unei încălziri
adiabatice de la o temperatură iniţială cunoscută la o temperatură finală specificată (timpii de
întrerupere, în caz de defect, nu depăşesc 5s), secţiunea minimă a conductorului de protecţie SPE
poate fi determinată cu formula:

I2t
S PE 
k
unde:
- SPE este secţiunea conductorului de protecţie în mm2;
 - I este valoarea efectivă, în A a curentului de defect prezumat, pentru un defect cu
impedanţă neglijabilă, care poate trece prin dispozitivul de protecţie;
- t este timpul de acţionare, în secunde, a dispozitivului de protecţie pentru întrerupere
automată;
- k este factorul care depinde de materialul conductorului de protecţie, de izolaţie şi de
temperaturile iniţiale şi finale

Un conductor PEN poate fi utilizat numai în instalaţii electrice fixe şi din considerente mecanice
nu trebuie să aibă o secţiune mai mică de:
- 10 mm2 cupru sau
- 16 mm2 aluminiu
 Calculul curenţilor de scurtcircuit
Scurtcircuitul reprezintă legătura galvanică accidentală sau voită, printr-o impedanţă de
valoare relativ redusă, între două sau mai multe puncte ale unui circuit care, în regim normal, au
tensiuni diferite.
Cauze:
 deteriorarea izolaţiei datorită efectelor termice, umidităţii sau mediului coroziv
 mecanice – ruperea unui conductor, contactul accidental via un alt corp conductor (o
unealtă, un animal)
 supratensiuni interne sau atmosferice
Efecte:
- la locul defectului prezenţa arcului determină:
 deteriorarea izolaţiei
 topirea conductoarelor
 incendii
- în circuitul defect:
 creşterea excesivă a temperaturii prin efect Joule, cu riscul deteriorării izolaţiei
 forţe electrodinamice care produc deformarea barelor, deconectatrea cablurilor
- în alte circuite din reţea sau de lângă reţeaua considerată
 goluri de tensiune
 deconectarea unei părţi a reţelei, mărimea acesteia depinzând de modul de proiectare
şi de selectivitatea dispozitivelor de protecţie
 perturbaţii ale circuitelor de control şi monitorizare

Efectele pot fi sintetizate şi astfel:

1. Întreruperea alimentării cu energie electrică
2. Distrugerea unor componente
3. Solicitări mecanice şi termice inacceptabile în echipamentele electrice

O reţea maximum simplificată include o sursă de c.a. de putere constantă, o impedanţă de

scurtcircuit care reprezintă impedanţa echivalentă a reţelei din amonte de întrerupător şi o
impedanţă de sarcină (Fig. 1).
Rk Xk

ik
Rs

u
k
Xs

Fig. 1 – Schema simplificată a reţelei

 Ipoteză: Scurtcircuitul este departe de generator

După închiderea întreruptorului K la unghiul  de la trecerea tensiunii u a sursei prin

valoarea zero ecuaţia de echilibru este:
di
u  2 U sin t     R k  i k  L k  k (1)
dt
Ecuaţia (1) este o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I. Soluţia generală a ecuaţiei liniare
neomogene este suma dintre soluţia generală a acuaţiei liniare omogene corespunzătoare şi o
soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.
Soluţia ecuaţiei (1) este de forma:

i k ( t )  i p ( t )  i a (t ) (2)

unde i p ( t ) este soluţia particulară (forţată) a ecuaţiei neomogene

i a ( t ) este soluţia ecuaţiei liniare omogene corespunzătoare

La apariţia scurtcircuitului (t = 0) i k se consideră egal cu zero (curentul nominal i b este

neglijabil).
Soluţia ecuaţiei (1) este:
R
 t
L
i k ( t )  I km sin(t    )  C  e (3)

unde:
- Ikm este valoarea maximă a curentului periodic de scurtcircuit
U
I km  2 
R k  X 2k
2

X 
-   arctg k 
Rk 
L
-   , constanta de timp a circuitului scurtcircuitat
R
- C, constanta de integrare care se obţine din condiţiile iniţiale ale producerii
scurtcircuitului

t
  
 i k ( t )  2I k sin t       sin     e 

(4)
 
După cum arată expresia (4) scurtcircuitul este un regim tranzitoriu care are două componente
(Fig. 2).
- componenta periodică
i p ( t )  2 I k sin t    
- componenta aperiodică
t

i a ( t )  2I k sin     e 
 Fig.2 – Variaţia curentului de scurtcircuit

Se folosesc următoarele notaţii:

I "k - curentul iniţial de scurtcircuit = valoarea efectivă a componentei simetrice a c.a. de

scurtcircuit în momentul producerii scurtcircuitului, dacă impedanţa rămâne constantă
i p - curentul de scurtcircuit de şoc = valoarea instantanee maximă posibilă a unui curent de
scurtcircuit
I k - curentul permanent de scurtcircuit = valoarea efectivă a curentului de scurtcircuit
stabilizat

Cazuri particulare – se referă la momentul apariţiei scurtcircuitului în raport cu faza tensiunii

(), la defazajul între curent şi tensiune înaintea producerii defectului () şi la relaţia dintre
aceste două mărimi.
Se pot defini două cazuri extreme:

-     , în care nu apare componentă aperiodică, iar curentul este acelaşi pe durata
2
regimului tranzitoriu şi a regimului stabilizat
 
Fig. 3 – Reprezentarea grafică a situaţiei     care determină valoarea minimă a
2
curentului de scurtcircuit şi lipsa componentei periodice

-   0 , caz care conduce la o asimetrie extremă a curentului de scurtcircuit

Fig. 4 – Reprezentarea grafică a situaţiei   0 care determină valoarea maximă a curentului
de scurtcircuit

Curentul de scurtcircuit de şoc este dat de relaţia:

i p    2  I "k
Factorul  indică influenţa componentei aperiodice asupra curentului de şoc. Acest factor
poate fi calculat cu relaţia aproximativă:

  1.02  0.98  e 3R k / X k

în practică   1.8

Curentul de scurtcircuit are valoarea maximă în condiţiile:


  0 ,   şi t = 0.01 s
2
 i k     1 
 t  0  cos t  2   0  t  2  2  t  100 
   
 i p  2 2I "k
Scurtcircuitele pot fi:
 - trifazate (5%)
- bifazate (15%) – acestea degenerează, adesea. în scurtcircuite trifazate
- monofazate (80%)
Observaţie: Scurtcircuitul trifazat este simetric; celelalte tipuri sunt nesimetrice

L3 L3

L2 L2

L1 L1

I" I"
k k

a) b)

L3 L3

L2 L2

L1 L1

I "k I k"

I"
k
I "k

c) d)

Fig. 5 Tipuri de curenţi de scurtcircuit (sensul curenţilor este ales arbitrar)

a) scurtcircuit trifazat b) scurtcircuit bifazat
c) scurtcircuit bifazat cu punere la pământ d) scurtcircuit fază-pământ (monofazat)

Metode de calcul:
- metoda componentelor simetrice
- metoda sursei echivalente de tensiune în punctual de scurtcircuit
- calcul diferenţial – întreaga reţea este reprezentată de un sistem de ecuaţii diferenţiale

Se tratează metoda sursei echivalente de tensiune în punctul de scurtcircuit. Curentul de

scurtcircuit în punctul de scurtcircuit k este obţinut cu ajutorul unei surse de tensiune echivalentă
U
aplicaţă în reţeaua directă, în acest punct k. Tensiunea acestei surse este c  N şi este singura
3
tensiune activă din reţea. Toate capacităţile liniilor şi admitanţele paralele sunt neglijate. Valorile
factorului c sunt date în Tabelul 1.

Tensiunea reţelei Factorul de tensiune c pentru

UN Calculul crt. de scc. maxim Calculul crt. de scc. minim
Joasă tensiune 100 V – 1000 V
230/400V 1.0 0.95
alte valori 1.05 1.00
Medie tensiune 1.1 1.00
1 – 20 (35 kV)

S T A

K3
a)

b) Z s= Rs +jX s Z T= RT +jX T Z L = R L +jX L

I k"

Zk
c)
I k"

"
Fig. 6 Exemplificarea calculului curentului de sccurtcircuit simetric iniţial I k utilizând metoda
sursei echivalente de tensiune :
a) schema reţelei
b) schema reţelei echivalente de succesiune directă
c) schema echivalentă de calcul cu impedanţa Z k de scurtcircuit

Rs, Xs, Zs vor trebui raportate la tensiunea punctului k de scurtcircuit.

 Curentul de scurtcircuit trifazat simetric iniţial se determină cu relaţia (valoare efectivă):

c UN
I "k 
3Z k

Zk  Z
- Curentul de scurtcircuit de şoc: i p   2  I "k
- Curentul de scurtcircuit simetric de rupere Ir şi permanent Ik
o pentru un scurtcircuit departe de generator: I b  I k  I "k

 Curentul de scurtcircuit bifazat

 
În timpul scurtcircuitului impedanţa de succesiune negativă Z este aproximativ egală cu

impedanţa de succesiune pozitivă Z .
c  UN 3 "
I "k 2  
  Ik
2Z 2
3
- Curentul de scurtcircuit de şoc: i p 2   ip
2

 Curentul de scurtcircuit monofazat (fază – pământ)

3  c  UN
I "k1   0
2Z  Z
0
Z - impedanţa de scurtcircuit zero (homopolară)
- Curentul de scurtcircuit de şoc: i p1    2  I "k1 .
Pentru simplificare,  poate fi luat cu aceeaşi valoare ca în cazul scurtcircuitului trifazat.

Observaţie: În reţelele cu neutrul izolat nu există curent de scurtcircuit monofazat.

Impedanţele de scurtcircuit
Fiecare componentă a unei instalaţii (reţeaua de medie tensiune, transformator, cablu,
întreruptor, sistem de bare, etc.) se caracterizează printr-o impedanţă proprie alcătuită dintr-un
element rezistiv şi o reactanţă inductivă. Reactanţa capacitivă nu este importantă pentru
calcululul curentului de scurtcircuit.

 Reţeaua de alimentare cu UN,MT > 1 kV

Pentru reţeaua de alimentare se cunoaşte curentul de scurtcircuit simetric iniţial I "ks la nivelul
barelor colectoare şi implicit S"k  3U N ,MT  I "ks (date de către autoritatea furnizoare)
c  U N , MT c  U 2N ,MT
Zs  
3I "ks S"k
unde c este factorul de tensiune relativ la bara sursei (Tabelul 1)
Dacă nu se cunosc cu exactitate rezistenţa şi reactanţa sursei din înaltă tensiune se pot utiliza
următoarele relaţii:
R s  0.1  X s
X s  0.995  Z s
Obs. Puteri de scurtcircuit uzuale: 250 MVA şi 500 MVA.

În general nu este necesară cunoaşterea impedanţei zero a reţelei de alimentare deoarece cea mai
mare parte a transformatoarelor (prin conexiunea lor) decuplează sistemele ero ale sursei de cele
ale reţelei de joasă tensiune.

 Transformatoare
Impedanţa de scurtcircuit pozitivă a unui transformator cu două înfăşurări văzută la bornele de
joasă tensiune:
 u k (%) U 2N
ZT  
100 S NT
PkT U 2N
RT   PkT 
3  I 2N , JT S 2NT
X T  Z T2  R 2T

unde:
- UN – tensiunea nominală (JT)
- SNT – puterea nominală a transformatorului
- uk – tensiunea de scurtcircuit
- PkT – pierderile totale în înfăşurări la curentul nominal

Impedanţa de scurtcircuit de succesiune zero, pe partea de joasă tensiune, depinde de conexiunea

X R
transformatorului şi este obţinută de la constructor sau utilizând rapoartele 0T şi 0 T .
XT RT
- pentru conexiunea Y: R 0 T  R T ; X 0 T  0.96  X T
- pentru conexiunea Yy: R 0 T  R T ; X 0 T  (7 100)  X T
- pentru conexiunea Yz: R 0 T  0.4  R T ; X 0 T  0.1  X T

 Cabluri şi linii aeriene

Impedanţele cablurilor şi liniilor aeriene depind de tipul constructiv şi sunt date de proiect.
Z L  R 2L  X 2L

R L  r0  l; r0  - rezistenţa lineică
s
unde:
- s – secţiunea conductorului
-  - rezistivitatea electrică a materialului conductorului (funcţie de temperatură)

Pentru calculul curentului de scurtcircuit maxim temperatura conductorului se va considera egală

cu 20C.
1 mm 2
- pentru Cu:  20 C 
54 m
1 mm 2
- pentru Al:  20 C 
34 m
1 mm 2
- pentru aliaje de Al:  20 C 
31 m
Pentru calculul curentului de scurtcircuit minim, trebuie luată în considerare temperatura la
sfârşitul scurtcircuitului ( e )
   20 C 1   e  20 
 XL  x0  l
unde x0 este reactanţa specifică

Valorile reactanţelor cablurilor sunt date de producător.

În joasă tensiune pentru secţiuni  150mm 2 , reactanţa poate fi neglijată.
În absenţa altor informaţii pentru sistemele la 50 Hz pot fi utilizate pentru reactanţele specifice
următoarele valori:
- linii aerieren de JT: x 0  0.3 / km
- linii aerieren de MT: x 0  0.4 / km
- cabluri trifazate în JT: x 0  0.08m / m
- cabluri trifazate în MT: x 0  0.1 0.15m / m
- bare: x 0  0.15m / m

0
Impedanţa zero de scurtcircuit Z L depinde de calea de întoarcere a curentului. Ea este
R 0L X0
determinată cu ajutorul rapoartelor şi L date în tabele.
RL XL

 Motoare asincrone
În momentul unui scurtcircuit un motor în funcţiune va trece (pentru o scurtă perioadă de timp) în
regim de generator şi va injecta un curent electric la locul de defect.
Impedanţa unui motor asincron, conectat direct în reţeaua electrică se determină cu relaţia:
1 UN
ZM  
I PM 3I NM
I NM

IPM – curentul de pornire

Pentru MAS de JT (inclusiv cablul de alimentare):

RM
 0.42; X M  0.922  Z M
XM

Aportul motoarelor asincrone la curentul de scurtcircuit

Contribuţia MAS la curentul de scurtcircuit I "k în cadrul reţelelor de JT, poate fi neglijată dacă nu
este mai mare de 5  faţă de curentul de scurtcircuit iniţial calculat fără influenţa motoarelor.
Aceasta revine la o verificare că suma curenţilor motoarelor conectate direct la reţea, nu prin
intermediul transformatoarelor, nu depăşeşte 1  din curentul iniţial de scurtcircuit simetric fără
influenţa motoarelor.
"
 I nM  0.01  I k
Dacă această condiţie nu este realizată, se determină aportul motoarelor asincrone:
- la scurtcircuit trifazat
 c UN
I "k 3 M 
3Z M
i p 3M   M 2I "k 3M
I k 3 M  0 (componenta permanenta)

- la scurtcircuit monofazat
I "k1M  0

 Impedanţa altor elemente

Pentru calculul curentului minim de scurtcircuit poate fi necesar să se ţină seama de impedanţele
altor elemente cum ar fi întreruptoarele automate, sistemele de bare, arcul electric, etc.

 Raportarea impedanţelor

Pentru calculul curentului de scurtcircuit la joasă tensiun, toate impedanţele de pe partea de înaltă
(medie) tensiune ale reţelei trebuie aduse la acest nivel de tensiune. Aceasta se face cu ajutorul
raportului de transformare t:
U
t  N ,MT
U N ,JT

Impedanţele de pe partea de MT sunt raportate astfel:

Z MT
Zr 
t2
 U 2MT U 2JT 
P
 MT  PJT   
 Z MT Z JT 

Notă: Indicele r a fost introdus pentru a indica faptul că este valoare raportată
Exemplul 1. Calculul curenţilor de scurtcircuit într-o reţea de JT

L1
20kV

K1

L2

K2 0.4kV

L3

K
3

M1 M2
L4

K4

Schema reţelei

Parametrii reţelei:
 Puterea de scurtcircuit a reţelei: S"k  500MVA ( I "ks min )
 Cablul L1: 3x(1x150) mm2
r0  212m / km
x 0  197m / km
l  1.7 km
 Transformatorul: 20/0.4kV, SNT = 0.4 MVA
u k  4%
PkT  4.6kW
 Cablul L2: 2x(4x240) mm2
 r0  77.5m / km
x 0  79m / km
l  5m
 Cablul L3: 4x70 mm2
r0  268.6m / km
x 0  82m / km
l  20m
 Cablul L4: 5x6 mm2
r0  3030m / km
x 0  100m / km
l  10m
 Motoare:
PnM1  0.02MW
M1: cos   0.85
  0.93

PnM 2  0.04MW
M2: cos   0.85
  0.93

Calculul impedanţelor pozitive (curenţi de scurtcircuit maximi)

Tabel 1
Elementul Relaţia de calcul Calcul R X Z
[m] [m] [m]
2
c  U N , MT c  U N ,MT 1.1  20 kV 
2 2 880
Zs  "
 " Zs 
Reţeaua de 3I ks Sk 500MVA
alimentare X s  0.995  Z s X s  0.995  880m 875.6
R s  0.1  X s R s  0.1  875.6m 87.56
R L  r0  l m 360.4
R L  212  l.7 km
km
Cablul L1
XL  x0  l m 334.9
X L  197  l.7 km
km
Z MT R MT
447.96
alimentare X MT
1210.5
Raport de U N ,MT 20
transformare t t  50
U N ,JT 0.4
1 0.0004  447.96m 0.179
 Z 
MT r  R 
MT r  R MT
t2
Elementul Relaţia de calcul Calcul R X Z
[m] [m] [m]
alimentare 1 0.0004  1210.5m 0.484
 X  MT r   X MT
t2
u k (%) U 2N 4 0.4  kV 
2 2 16
ZT   ZT  
100 S NT 100 0.4MVA
Trafo PkT U 2N 0.42 kV 2 4.6
RT   PkT  2 R T  4.6 kW 
3  I 2N ,JT S NT (0.4) 2 (MVA) 2
X T  Z T2  R T2 X T  16 2  4.6 2 15.32
1 1 m 0.194
RL  r0  l R L  77.5  0.005km
2 2 km
Cablul L2
1 1 m 0.198
XL  x0  l X L  79  0.005km
2 2 km
R L  r0  l m 5.372
R L  268.6  0.02km
km
Cablul L3
XL  x0  l m 1.64
X L  82  0.02km
km
R L  r0  l m 30.3
R L  3030  0.01km
km
Cablul L4
XL  x0  l m 1.00
X L  100  0.01km
km

Calculul curenţilor maximi de scurtcircuit trifazat

UN=400V, c=cmax=1.0
Tabel 2
Impedanţe de scurtcircuit Curenţi maximi de
scurtcircuit trifazat
Nr. Rk Xk Zk  Z  c  U N i p    2  I "k Locul de
crt.
Element I "k  scurtcircuit
R 2k  X 2k 3Z k
[kA] [kA]
[m] [m] [m]
1  Z 
MT r
0.179 0.484
alimentare
2 Trafo 4.6 15.32
3 1+2 4.779 15.804 16.511 13.99 28.02 K1
4 L2 0.194 0.198
5 3+4 4.973 16.002 16.757 13.78 27.4 K2
6 L3 5.372 1.640
7 5+6 10.345 17.642 20.451 11.3 18.98 K3
8 L4 30.3 1
9 7+8 40.645 18.642 44.716 5.16 7.45 K4
 Estimarea influenţei motoarelor
Se verifică:  I nM  0.01  I "k
Tabel 3
Motor In 0.01  I "k Locul de scurtcircuit
[kA] [kA]
M1 0.0365
M2 0.0731
 I nM =0.11 0.138 K2
 Contribuţia motoarelor la scurtcircuit nu trebuie considerată.
 Calculul impedanţelor pozitive (curenţi de scurtcircuit minimi)
Tabel 4
Elementul Relaţia de calcul Calcul R X Z
[m] [m] [m]
c min  U N ,MT 1  20 1000
Z s min  Zs 
Reţeaua de 3I "
ks min
3  11.55kA
alimentare X s  0.995  Z s X s  0.995  1000m 995
R s  0.1  X s R s  0.1  995m 99.5

R L  1  0.004( e  20  C) R L 20  R L  1.5  360.4m 540.6
Cablul L1 XL  x0  l m 334.9
X L  197  l.7 km
km
Z MT R MT
640.1
alimentare X MT
1329.9
Raport de U N ,MT 20
transformare t t  50
U N ,JT 0.4
1 0.0004  640.1m 0.256
 Z   R  MT r  R MT
MT r t2
0.0004  1329 .9m 0.532
alimentare  X MT r  12  X MT
t
u (%) U 2N Tabel 1 16
ZT  k  Tabel 1 4.6
100 S NT
Tabel 1 15.32
Trafo PkT U 2N
RT   PkT 
3  I 2N , JT S 2NT
X T  Z T2  R T2
R L  1.5  R L 20 R L  1.5  0.194m 0.291
Cablul L2 1 Tabel 1 0.198
XL  x0 l
2
R L  1.5  R L 20 R L  1.5  5.372m 8.058
Cablul L3
XL  x0  l Tabel 1 1.64
R L  1.5  R L 20 R L  1.5  30.3m 45.45
Cablul L4
XL  x0  l Tabel 1 1.00

Calculul impedanţelor zero (curenţi minimi de scurtcircuit)

Tabel 5
Elementul Relaţia de calcul Calcul R0 X0
[m] [m]
Elementul Relaţia de calcul Calcul R0 X0
[m] [m]
R0 R 0  1  4.6m 4.6
1
RT
Trafo
X0 X 0  0.96  15.32m 14.71
 0.96
XT
R0 R 0  3.55  0.291m 1,033
 3.55
R Le
Cablul L2
X0 X 0  3.1  0.198m 0.614
 3.1
XL
R0 R 0  4.0  8.058m 32.232
 4.0
R Le
Cablul L3
X0 X 0  3.66  1.64m 6.002
 3.66
XL
R0 R 0  4.0  45.45m 181.8
 4.0
R Le
Cablul L4
X0 X 0  4.03  1.00m 4.03
 4.03
XL
 Calculul curenţilor minimi la scurtcircuit monofazat
UN=400V, c=cmin=0.95
Tabel 6
Impedanţe de scurtcircuit Curenţi minimi la
scurtcircuit monofazat
R+ X+ R0 X0 R1= X1= Z1  "
Ik  i p    2  I "k
Nr. Locul de
Element 2R++R0 2X++X0
crt. 2
R X
1
2
1 c 3  UN scurtcircuit
Z1
[m] [m] [m] [m] [m] [m] [m] [kA] [kA]
1  Z MT r
0.256 0.532

2 Trafo 4.6 15.32 4.6 14.71

3 1+2 4.856 15.852 4.6 14.71 14.312 46.414 48.570 13.55 27.03 K1
4 L2 0.291 0.198 1.033 0.614
5 3+4 5.147 16.05 5.633 15.324 15.927 47.424 50.027 13.16 25.94 K2
6 L3 8.058 1.64 32.232 6.502
7 5+6 13.205 17.69 37.865 21.326 64.275 56.706 85.714 7.68 12.22 K3
8 L4 45.45 1 181.8 4.03
9 7+8 58.655 18.69 219.66 25.356 336.975 62.736 342.765 1.92 2.77 K4

La calculul curenţilor minimi de scurtcircuit nu se ia în considerare influenţa motoarelor.

Dimensionarea şi protecţia circuitelor
Tipul sarcinii
 putere nominală
 curent nominal Ib

Dimensionarea conductorului
 alegerea tipului conductorului
 alegerea metodei de instalare
 determinarea secţiunii conductorului utilizând tabele cu capacitatea de transport de curent a
conductorului, tinând cont de coeficienţii de corecţie şi de sarcinile de vârf

Verificarea căderii de tensiune:

 în regim permanent
 în regim de scurtă durată (la pornire motoare)

Calculul curenţilor de scurtcircuit

 valoare maximă la începutul circuitului
 valoare minimă la capătul dinspre sarcină al circuitului

Alegerea dispozitivelor de protecţie

Verificarea protecţiei conductorului:

- verificarea protecţiei la suprasarcină
- verificarea protecţiei la scurtcircuit
- verificarea protecţiei la tensiuni de atingere indirecte

Verificarea selectivităţii
dispozitivelor de protecţie
 Sarcina Conductor

Ib Iz 1.45Iz
Isc

In I2 Icu

Dispozitiv de protecţie

Protecţia împotriva curenţilor de suprasarcină

Curentul de suprasarcină poate să apară în condiţii normale de funcţionare datorită unui

număr mare de sarcini care funcţionează ocazional, simultan sau pornirilor motoarelor, etc. Dacă
oricare din aceste condiţii persistă mai mult decât o perioadă de timp dată (care depinde de
reglajul releului de protecţie sau de calibrul fuzibilului), circuitul va fi în mod automat întrerupt.
Condiţii de respectat:

I b  I n  I z (1)
I 2  1.45  I z (2)

unde:
• Ib este curentul maxim de sarcină;
• Iz este curentul maxim admis al conductorului/ cablulului;
• In este curentul nominal al dispozitivului de protecţie; pentru dispozitive de protecţie reglabile In
reprezintă curentul reglat;
• I2 este curentul de declanşare la suprasarcină
  Protecţie realizată cu întreruptor automat
În virtutea nivelului ridicat de precizie, curentul I2 este întotdeauna mai mic decât 1.45  I n astfel
încât condiţia (2) este verificată implicit.

 Protecţie realizată cu siguranţă fuzibilă

I2  k2  In
unde:
- I2 reprezintă curentul de funcţionare (la care fuzibilul se topeşte)
- k2  1.6 (1.9 pentru fuzibile gG cu In < 16A)
 1.6  I n  1.45  I z  I n  0.9  I z
 I b  I n  0.9  I z

Dispozitivul care asigură protecţia la suprasarcină trebuie să fie amplasat în locul unde o
schimbare antrenează o reducere a valorii curentului admisibil în conductoare, de exemplu o
schimbare de secţiune, un mod de pozare sau de alcătuire.
Se recomandă să nu se prevadă protecţia la suprasarcină pe circuite de alimentare a aparatelor,
dacă întreruperea neaşteptată a circuitului poate provoca pericole.
Exemple de astfel de cazuri sunt:
- circuite de excitaţie ale maşinilor rotative;
- circuite de alimentare a electromagneţilor de menţinere sau ridicare;
- circuitele secundare ale transformatoarelor de curent;
- circuitele de alimentare ale dispozitivelor de stingere a incendiilor.

Exemplu
Date receptor:
Pn = 100 kW; cos = 0.9; Un = 400 V  Ib = 160 A
Cablu:
Iz = 190 A
Dispozitiv de protecţie:
In =200 A; curentul reglat Irt = 0.9x In = 180 A

Protecţia împotriva curenţilor de scurtcircuit

Un circuit trebuie să fie protejat prin dispozitive care să întrerupă curentul în acest circuit
dacă unul sau mai multe dintre conductoarele lui sunt parcurse de un curent de scurtcircuit.
Întreruperea trebuie să se producă într-un timp destul de scurt pentru a fi evitată deteriorarea
conductoarelor.
Dispozitivele de protecţie la scurtcircuit trebuie să îndeplinească următoarele două
condiţii:
 Capacitatea de rupere, trebuie să fie cel puţin egală, cu cea a cea a curentului de scurtcircuit
prezumat, la locul de instalare
I cu  I sc
unde:
Icu – curentul nominal de rupere a dispozitivului de protecţie (capacitate de rupere)
 Curentul de scurtcircuit care poate să apară într-un punct de defect al circuitului trebuie să
fie întrerupt într-un timp mai mic decât timpul admis pentru stabilitate a termică a
conductorului. Pentru un timp mai mic de 5 s,timpul t,in care un conductor izolat ajunge de la
temperatura maximă admisibilă in regim normal la temperatura maximă admisibilă în caz de
scurtcircuit se determină din condiţia:

I 2 t  k 2S 2

De unde rezulta conditia I 2 t  k 2 S 2 ?

Explicaţie:
La curenţi de vârf care depăşesc mult curentul de serviciu permanent, în regim de foarte scurtă
durată (t < 5s), încălzirea conductorului are loc în regim adiabatic, fără cedare de căldură în
exterior, întreaga energie dezvoltată în timpul t servind pentru creşterea temperaturii de la
valoarea iniţială  i la f. Ecuaţia conducţiei termice este:


c  div (grad)  p
t
p  J 2
d
În această situaţie ecuaţia devine:  0 1   J 2  c'
dt
1  
Soluţia ecuaţiei este:     exp J 2 t   C1
  c' 
1
i 
 C1  
 
exp J 2 t i 
 c' 
1
i 
1   
  f    exp J 2 t f 
  c'  exp  J 2 t 
 i
 c' 
1
f 
   exp  J 2 t , unde t  t  t
  f i
1  c' 
i 


 2 1   f
 J t  ln
c' 1   i
c' 1   f
se notează k   ln
 1   i
 k 2S2
t
I2
unde:
t - este durata eliminării defectului in secunde;
S - este secţiunea conductorului in mm²;
I - este curentul de scurtcircuit ,in A, valoare efectiva ;
k - este un factor care ţine cont de rezistivitatea si coeficientul de temperatură a materialului
conductorului precum şi de temperatura iniţială şi finală admisibilă a acestuia. Pentru materialele
uzuale folosite ca izolaţii si conductoarele uzuale coeficientul k este dat in tabel.

Relaţia I2 t  k2S2 trebuie verificată pentru curenţii de scurtcircuit maxim şi minim care pot afecta
conductorul. Curentul de scurtcircuit maxim este curentul de scurtcircuit trifazat la începutul
circuitului, iar curentul de scurtcircuit minim este curentul de scurtcircuit monofazat la sfîrşitul
circuitului. Practic, aceste verificări constau în:
Energia termică admisă prin dispozitivul de protecţie (din catalogul producătorului) este mai
mică decât cea permisă prin conductor (k2S2)
Pentru protecţie cu întreruptor automat: Im < Iscmin - pragul de declanşare instantaneu sau
temporizat de scurtă durată trebuie să fie mai mic decât curentul de scurtcircuit minim

2 2
t k 2S
I

I
Im

Pentru protecţie cu siguranţă fuzibilă: Ia < I scmin - valoarea curentului Ia corespunde punctului
de intersecţie al curbei de funcţionare a fuzibilului cu cea reprezentând stabilitatea termică a
cablului.
 t

2 2
t k 2S
I

I
Ia

Valoarea factorului k pentru conductoarele de fază

Izolaţia conductoarelor
PVC  300 mm2 PVC  300 mm2 XLPE Cauciuc 60C
Temperatura iniţială C 70 70 90 60
Temperatura finală C 160 140 250 200
Cu 115 103 143 141
Al 76 68 94 93

Protecţia circuitului cu întreruptor automat

 t

2
Caracteristica I t
Suprasarcina

a cablului
temporara

Curba I-t a intreruptorului

automat

I
Ib Ir Iz I sc Icu
Protecţia circuitului cu siguranţă fuzibilă

2
Caracteristica I t
Suprasarcina

a cablului
temporara

Curba de functionare
a fuzibilului

I
I b Inf Iz
Protecţia motoarelor
Un circuit de alimentare al unui motor respectă anumite condiţii care nu se întâlnesc, în mod obişnuit în
cazul altor circuite de distribuţie şi care ţin cont de caracteristicile particulare specifice motorului, precum:
curentul de pornire mare care determină o cădere de tensiune importantă şi care impune
caracteristicile dispozitivului de protecţie la suprasarcină astfel încât să nu declanşeze în timpul
pornirii motorului
numărul şi frecvenţa pornirilor

Funcţiile necesare unui circuit de motor

Funcţii de bază:
o posibilitatea de separare
o comanda motorului (locală sau de la distanţă)
o protecţia împotriva scurtcircuitului
o protecţia împotriva suprasarcinii
Protecţii complementare:
o protecţia termică prin măsurarea directă a temperaturii înfăşurărilor
o protecţia termică prin determinarea indirectă a temperaturii înfăşurărilor
o controlul permanent al rezistenţei de izolaţie
o funcţii de protecţie specifice ansamblului motor – mecanism acţionat
Echipamente specifice de comandă:
o sisteme electromecanice de pornire
o dispozitive de protecţie şi comandă – realizează toate funcţiile de bază într-un singur
dispozitiv, inclusiv anumite funcţii complementare şi de comunicaţie
o soft-startere
o variatoare de frecvenţă

Un circuit de motor trebuie să îndeplinească condiţii referitoare la:

coordonarea între dispozitivele de protecţie şi comandă
clasa de declanşare a releelor termice
categoria de utilizare a contactoarelor
coordonarea izolaţiei

Categoriile de utilizare a contactoarelor se referă la:

o gamă de funcţii pentru care contactorul trebuie adaptat
curentul de rupere necesar şi capacitatea de închidere
valorile standard de sarcină pentru teste de durabilitate

Tabelul 1. Categorii de utilizare a contactoarelor şi aplicaţii tipice

Tipul curentului Categorie utilizare Aplicaţii tipice
AC-2 Pornirea şi frânarea motoarelor
cu inele
AC-3 Motoare asincrone cu rotorul în
Curent alternativ
scurtcircuit: pornirea sau oprirea
motorului
AC-4 Motoare asincrone cu rotorul în
 scurtcircuit: pornire, mers în
impulsuri, schimbare de sens

Tipuri de coordonare – pentru fiecare asociere de dispozitive se definesc două tipuri de coordonări, tipul 1 şi
tipul 2, care stabilesc limitele admisibile de deteriorare în caz de scurtcircuit.
Tip 1 – deteriorarea ansamblului dispozitivelor utilizate pentru pornirea motorului este
acceptabilă după un scurtcircuit, astfel încât acesta poate funcţiona din nou în urma unor
reparaţii sau înlocuiri parţiale
Tip 2 – singurul risc admis este cel al sudării contactelor contactorului

Scheme protecţii motoare

~ ~ ~
Întreruptoare automate pentru protecţia motoarelor - sunt întreruptoare pentru comutarea, protecţia şi
separarea circuitelor de forţă care au drept consumatori în primul rând motoare. Simultan, acestea
protejează motoarele împotriva deteriorării prin pornire cu rotorul calat, suprasarcină, scurtcircuit şi
întreruperea unei faze într-un sistem trifazat de alimentare. Acestea posedă un declanşator termic pentru
protecţia înfăşurării motorului (protecţie la suprasarcină) şi un declanşator electromagnetic (protecţia la
scurtcircuit). Coordonarea este realizată încă din faza de construcţie a întreruptorului. Întreruptoarele pentru
protecţia motoarelor pot avea următoarele dotări suplimentare:
• declanşatoare de tensiune minimă
• declanşatoare de deschidere
• contacte auxiliare
• indicatoare pentru starea declanşat
 I>

Curentul de reglaj al declanşatorului termic este reglabil, iar curentul de reglaj al declanşatorului magnetic
(Im) este fix, în general mai mare de 12In pentru a se evita declanşările intempestive datorate vârfului de
curent din momentul pornirii.

Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit

Pornirea directă : I p  (5...8)  I n
Se utilizează din ce în ce mai mult aşa numitele demaroare = întreruptor pentru protecţie motor şi un
contactor.

Pornire stea – triunghi (Y-): în prima fază a pornirii înfăşurările statorice sunt conectate în stea, iar după
atingerea unei turaţii apropiate de turaţia de sincronism înfăşurările sunt comutate în triunghi. Curentul de
pornire se reduce de trei ori
I p  (1.5...2.6)  I n

Pornirea cu impedanţe intercalate în serie cu motorul asincron: I p  4.5  I n

Pornirea cu autotransformator: constă în alimentarea motorului asincron prin intermediul unui
autotransformator. Dacă tensiunea este micşorată de k ori, atunci intensitatea curentului de pornire absorbit
de la reţeaua de alimentare scade de k2 ori.
I p  (1.7...4)  I n
Pornirea cu softstartere:
Softstarterele comandă tensiunea de alimentare a motorului la 100% din tensiunea de reţea, într-un timp
care se poate regla. Motorul porneşte astfel aproape fără şocuri. Reducerea tensiunii duce la o reducere
pătratică a cuplului de rotaţie în raport cu momentul normal de pornire a motorului. Şocurile mecanice sunt
astfel evitate, eliminându-se astfel vârfurile de curent.

I p  (3...4)  I n

Pentru a obţine coordonare tip 2 cu un softstarter se vor folosi siguranţe fuzibile ultrarapide iar pentru
protecţia la suprasarcină a motorului se va folosi un releu de suprasarcină separat (termic sau electronic).

Convertizoare de frecvenţă
 AC DC
DC AC

~
Convertizoarele de frecvenţă transformă reţeaua alternativă sau trifazată cu tensiune constantă şi frecvenţă
constantă, într-o reţea nouă, trifazată cu tensiune variabilă şi frecvenţă variabilă. Această reglare a
tensiunii/frecvenţei facilitează reglarea continuă a turaţiei motoarelor asincrone trifazate.

I p  1.5  I n
Aceste convertizoare se folosesc în primul rând pentru reglarea vitezei motorului şi pornirea fiind un scop
secundar. Datorită armonicelor introduse se utilizează filtre în asociere cu convertizoarele de frecvenţă.
 Protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă
Protecţia prin întreruperea automată a alimentării în caz de defect este cea mai utilizată
măsură de protecţie în instalaţiile electrice. Un dispozitiv de protecţie trebuie să întrerupă
automat alimentarea într-un timp maxim de întrerupere indicat.
Timpul maxim de întrerupere stabilit in tabelul 1, trebuie aplicat circuitelor terminale de c.a. mai
mici 32 A.

U0 [V] 50<U0120 120<U0230 230<U0400 U0 > 400

Sistem TN 0.8 0.4 0.2 0.1
TT 0.3 0.2 0.07 0.04
U0 – tensiune de fază

Pentru circuite de distribuţie şi circuite terminale de c.a. mai mari de 32A timpii maximi de
întrerupere vor fi:
 5 s în schema TN
 1s în schema TT

Schema TN

L1
L2
L3
N
PE

Ik N L3 L2 L1

U0
Pentru a asigura o protecţie adecvată, curentul de punere la pământ I k  trebuie să fie mai
Zs
mare sau egal cu curentul Ia care produce funcţionarea automată a dispozitivului de protecţie în
timpul specificat anterior.
Caracteristicile dispozitivului de protecţie şi impedanţele circuitului trebuie să indeplinească
următoarea condiţie:

Zs  I a  U 0

unde:
Zs - impedanţa în ohmi a buclei de defect care include sursa, conductorul de linie până la punctul
de defect, şi conductorul de protecţie între punctul de defect şi sursă;

În schema TN pot fi utilizate următoarele dispozitive de protecţie:

- dispozitive de protecţie la supracurent ;
- dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR).
Un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) nu trebuie utilizat în schema TN-
C.

Protecţia cu întreruptor automat – se verifică:

Ik  Im
unde I m este curentul de declanşare a întreruptorului automat într-un timp mai mic decât timpul
specificat.

Protecţia cu siguranţă fuzibilă – se verifică:

I k  Ia
unde Ia este curentul care asigură funcţionarea corectă a siguranţei fuzibile într-un timp mai mic
decât timpul specificat; determinat din curba de funcţionare a fuzibilului.

t t

t =0.4s

I I
Im U0 /Zs Ia U0 / Zs
Fig. 1 – Deconectare în sistemele TN
Protecţia cu dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual în schema TN-S – se utilizează
atunci când:
 impedanţa buclei de defect nu poate fi determinată precis (lungimi de cabluri dificil de
estimat, prezenţa unor materiale metalice în vecinătatea conductoarelor, etc.)
 curenţii de defect sunt atât de mici, încât timpii de deconectare maximi admisibili nu pot fi
obţinuţi de către dispozitivele de protecţie la supracurenţi
Curenţii de declanşare pentru dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual sunt de
ordinul amperilor, adică mult mai mici decât curentul de defect.

Pentru a se asigura o funcţionare optimă a dispozitivelor de protecţie la supracurenţi, trebuie

calculat încă din faza de proiectare curentul minim de scurtcircuit monofazat. O analiză riguroasă
necesită utilizarea tehnicilor de descompunere în componente simetrice, pentru fiecare circuit.
Principiul a fost prezentat la calculul curenţilor de scurtcircuit, însă determinarea impedanţelor
homopolare cu o precizie acceptabilă necesită un volum mare de calcule în instalaţiile de joasă
tensiune.
O metodă simplificată suficient de precisă pentru determinarea lungimii maxime a conductoarelor
este metoda convenţională în care se admit următoarele ipoteze:
 valoarea tensiunii la capătul din amonte al circuitului (acolo unde este instalat
dispozitivul de protecţie) rămâne cca. 80% din valoarea nominală a tensiunii de fază
 o creştere cu 50% a rezistenţei conductoarelor faţă de valoarea la 20C este acceptată,
datorită supraîncălzirii datorate curentului de scurtcircuit
 reactanţa conductoarelor se ia în considerare numai pentru secţiuni mai mari de 95
mm2

Se aplică legea lui Ohm pe porţiunea de circuit cuprinsă între dispozitivul de protecţie şi locul
defectului: 0.8  U 0  Z  I k min
0.8  U 0  S
 I k min   k1  k 2
1.5  1.2    (1  m)  L
0.8  U 0  S
L  k1  k 2
1.5  1.2    (1  m)  I k min
unde:
- U0 este tensiunea nominală de fază
- S – secţiunea conductorului de fază
- SPE - secţiunea conductorului de protecţie
- L – lungimea circuitului
-  - rezistivitatea conductorului la 20C
S n
- m , unde n reprezintă nr. conductoarelor de secţiune S în paralel pe fază (în cazul
S PE
în care conductorul de fază şi conductorul de protecţie sunt din acelaşi material)
- k1 – factor de corecţie care ţine cont de reactanţa cablurilor pentru secţiuni mai mari de
95 mm2, conform următorului tabel:
Secţiunea conductorului de fază 120 150 185 240 300
[mm2]
k1 0.9 0.85 0.8 0.75 0.72
 - k2 – factor de corecţie care şine cont de numărul n al conductoarelor în paralel per fază
n 1
k2  4 
n
- 1.2 – factor determinat de toleranţa admisă a pragului de declanşare magnetică

Schema TT

Id
L1
L2
L3
N

N L3 L2 L1

Rb Ra Ud

Dacă este utilizat un dispozitiv de protecţie la supracurent trebuie îndeplinită următoarea

condiţie:

Zs  I a  U 0
unde:
- Zs este impedanţa buclei de defect care cuprinde:
-sursa
-conductorul de linie până la punctul de defect
-conductorul de protecţie a părţilor conductoare accesibile
-conductorul de legare la pământ
-priza de pământ a instalaţiei
-priza de pământ a sursei;
- Ia este curentul care produce funcţionarea dispozitivului de întrerupere automată în timpul
specificat
Curentul de defect Id este în principal limitat de rezistenţele prizelor de pământ.

U0
Id 
Ra  Rb

Ra
Acest curent induce o tensiune de defect: U d  R a  I d  U 0
Ra  Rb
Această valoare trebuie să fie mai mică decât valoarea limită a tensiunii de atingere
care conform standardelor este 50 V (25 V în condiţii speciale).

 R a  I a  50 sau R a  I n  50
unde I n este curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare a DDR.

Este evident că valoarea rezistenţei Ra diferă considerabil în cele două situaţii, adică când se
folosesc dispozitive de protecţie la supracurenţi sau dispozitive de protecţie la curent diferenţial
rezidual.

Schema IT

Caracteristica principală a schemei IT este aceea că, în eventualitatea unui defect de punere la
pământ, sistemul poate continua să funcţioneze. Acest defect se va numi „primul defect”. În
această schemă, toate părţile conductoare accesibile ale instalaţiei sunt conectate la priza de
pământ a instalaţiei în timp ce punctul neutru al transformatorului poate fi:
 izolat faţă de pământ
 conectat la pământ printr-o impedanţă de valoare foarte mare (în mod normal 1000
sau mai mult)
Aceasta înseamnă că valoarea curentului în cazul unui defect de punere la pământ va fi de ordinul
miliamperilor, ceea ce nu determină efecte negative în punctul de defect şi nici nu generează
tensiuni de atingere periculoase. Sistemul poate permite, prin urmare, funcţionarea normală în
continuare până când este posibilă intervenţia în scop de remediere. În practică, acest sistem
impune anumite măsuri specifice pentru o exploatare satisfăcătoare:
 controlul permanent al izolaţiei în raport cu pământul, ceea ce înseamnă instalarea unui
dispozitiv care să semnalizeze producerea primului defect
 montarea unor dispozitive de protecţie adecvate care să declanşeze în eventualitatea
unui „al doilea defect” care s-ar produce înainte de îndepărtarea primului defect.
Al doilea defect (prin definiţie) este un defect de punere la pământ care apare pe un alt conductor
activ decât în cazul primului defect sau pe conductorul neutru când acesta este distribuit. Al
doilea defect determină un curent de scurtcircuit.
Pentru calculul curentului de scurtcircuit se aplică metoda convenţională al cărei principiu este
acelaşi cu cel descris la schema TN. În mod cert, este imposibil să se verifice lungimile buclelor
de defect pentru toate combinaţiile de două defecte care ar putea să apară. Toate cazurile sunt
acoperite dacă reglajul protecţiei la supracurent se realizează pe baza prezumţiei că primul defect
se produce la capătul dinspre sarcină al circuitului respectiv, iar al doilea defect se produce, de
asemenea la capătul dinspre sarcină al altui circuit identic.
Instalaţii cu neutrul nedistribuit

L1
L2
L3

PE

Z Ik L3 L2 L1 L3 L2 L1

În cazul instalaţiilor trifazate cu 3 conductoare, al doilea defect poate determina un scurtcircuit

bifazat.
0.8  3  U 0  S
 I k min   k1  k 2
2  1.5  1.2    (1  m)  L
0.8  3  U 0  S
L  k1  k 2
2  1.5  1.2    (1  m)  I k min

Instalaţii cu neutrul distribuit

 L1
L2
L3
N
PE

Z Ik Ik
L3 L2 L1 N L3 L2 L1

În cazul instalaţiilor trifazate cu 4 conductoare, cea mai mică valoare a curentului de defect se va
obţine în cazul în care unul dintre defecte afectează conductorul neutru.
0.8  U 0  S N
 I k min   k1  k 2
2  1.5  1.2    (1  m1 )  L
0.8  U 0  S N
L  k1  k 2
2  1.5  1.2    (1  m1 )  I k min
unde:
S n
- m1  N , unde n reprezintă nr. conductoarelor de secţiune SN în paralel pe
S PE
conductorul neutru (în cazul în care conductorul neutru şi conductorul de protecţie sunt
din acelaşi material)

Dacă masele nu sunt legate între ele se aplică aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TT.