Terasa Oteteleșanu de pe Calea Victoriei era în anii '20 locul ideal să îți petreci o duminică în

oraș cu prietenii, la un pahar de voie bună. Pe locul ei, la sfârșitul deceniului s-a ridicat ca un
adevărat zgârie nori Palatul Telefoanelor.

Ștrandul Kiseleff era în perioada interbelică locul preferat de distracție al bucureștenilor în timpul
verii. Avea cel mai mare bazin din Europa pe atunci, cea mai mare plajă artificială precum și 200
de cabine. Ulterior schimbării regimului a fost rebotezat în "Ștrandul Tineretului"
Palatul Cercului Militar Național clădirea emblematică pentru arhitectura bucureșteană

Momentul ăla când ieșeai cu damigeana plină cu vin de buturugă din bodega lui Nicolae Sotirulis
din Știrbei Vodă...
Piața Mare a Bucureștiului, dispărută azi în totalitate. Se află cam pe unde este astăzi parcul de
la Unirii, pentru orientare se poate observa Palatul Patriarhiei pe Dealul Mitropoliei iar în dreapta
sus, după dispărutele Așezăminte Brâncovenești, începea bulevardul Regina Maria

Vineri seara toată lumea iese la terasă în centrul Capitalei! Obicei cu tradiție între bucureșteni,
iată-i cum petreceau acum opt decenii pe terasa Cercului Militar. Noroc și voie bună!
O clipă de eternitate surprinsă în tumultosul citadin de pe Calea Victoriei. În partea dreaptă, parcă
ieșit din peisaj, stăruitor și sobru, fotograful atelierului foto Kodak de la nr. 32 își privește intens
mușterii.În goana lor, către grijile zilnice, ezită să îi treacă pragul, ignorând magia acestei meserii
datorită căreia ne putem bucura și noi astăzi de farmecul trecutului, cu scopul de a aprecia
prezentul și a năzui spre bine în viitor.

Calea Victoriei cu specifica ei animație dispăruta în negura timpului. În imagine, la parterul clădirii
ce adăpostește astăzi Hotelul Capitol se găsea celebra Cafe Royal, locul preferat de întâlnire al
artiștilor bucureșteni în perioada interbelică.
Marele magazin "La Furnica" din strada Carol era acum 80 de ani un loc ideal de făcut
cumpărături pentru cei ce doreau să fie în pas cu moda.

O locomotivă în Gara de Nord la începutul anilor 30.

Promenada pe Lipscani in 1932; facem slalom printre terasele pline cu petrecăreți dornici de
distracție și voie bună!
Piața Universității în 1930. Prea multe nu s-au schimba; în esență, copacii de pe partea dreaptă
și magazinul de șoșoni și galoși dispărut odată cu moda.

Bustul doctorului Haralambie Botescu, medic erou, mort acum 100 de ani în primul război
mondial la datorie. Fotografie din 1932, monumentul se află si astăzi lângă Piața Matache.
Calea Victoriei, un fragment din gloria ei pierdută. Mă întreb cum ar fi fost o plimbare pe atunci?
Îmi imaginez forfota unui oraș grăbit în goana către un viitor ce avea să îi aducă decăderea,
uitând poate să traiască clipa, așa cum poate și noi, în graba zilei de azi, uităm să ne bucurăm de
lucrurile mici și frumoase din jurul nostru.
Piața Sfântul Anton din Centrul Vechi, aflată în spatele Hanului Manuc, odinioară loc de târg
pentru negustorii bucureșteni. Își capătă numele de la biserica ce se află pe acel loc dispărută în
timpul unui mare incendiu din sec. XIX ce a distrus un sfert din oraș.

La Universitate, în vremea când încă mai circula tramvaiul pe bulevardul Regina Elisabeta...
Halele Centrale, dispărute astăzi, au fost inima comerțului bucureștean. O imagine dinspre Calea
Rahovei în anul 1932.

Cinema Scala de pe Magheru în perioada sa de glorie din anii '30. Alături, reprezentanța Citroen,
clădire ce poartă și astăzi denumirea de "Ciclop". Interesant însă în imagine este melanjul rutier :
automobile, tramvaie, autobuze, trăsuri, pietoni...fiecare cu drumul său.
Se deszăpezește Bucureștiul…

Bucureștiul înghetat în iarna anului 1940 văzut de pe Dealul Pandurilor, unde astăzi se află
Universitatea Națională de Apărare "Carol I", Academia Militară cum e mai popular cunoscută.
Iarna în București acum aproape 100 de ani. Mihai Viteazul rezistă cu barda sus, fie ploaie, fie
ger...

O superbă imagine a străzii Lipscani, aproximativ pe la 1930, ce surprinde efervescența acestei

artere comerciale a Bucureștiului. La fel și astăzi, tot așa o găsim, animată de alți oameni, cu alte
haine dar purtând aceleași gânduri, în esență...
Piața și bulevardul Brătianu în 1939. În dreapta, unde azi avem hotelul Intercontinental și TNB-ul,
exista atunci un teatru în aer liber și circul Krately, dispărute și ele precum monumentul I.C.
Brătianu din centrul intersecției

Fundațiunea Universitară Carol I și statuia ecvestră a regelui, operă a sculptorului croat Ivan
Mestrovic inaugurată în 1939 cu ocazia centenarului nașterii Majestății Sale. Distrusă cu ajutorul
unui tanc de către comuniști imediat după abdicarea forțată a regelui Mihai, din bronzul ei
făcându-se statuia lui Lenin de la Casa Scânteii, demolată și ea când regimul politic s-a schimbat.
În 2010 a fost amplasată o statuie asemănătoare în acest loc, opera sculptorului Florin Codre
Gara de Nord în anii 20 cu aceeași agitație specifică dar și cu atâtea amintiri frumoase, oare ce
bucureștean nu are o amintire plăcută legată de Gara de Nord? Măcar un sentiment…
nerăbdarea plecării într-o călătorie nouă sau entuziasmul așteptării celui drag să vină acasă. Cu
bune, cu rele, și-a meritat pe deplin renumele de ”poarta intrării în Capitală”.

Pe strada Doamnei acum aproape 80 de ani. Strada își datorează numele de la Doamna Maria,
soția domnitorului Șerban Cantacuzino. Astăzi arată aproape identic însă mai aglomerată și din
păcate cu multe imobile lăsate în paragină.
Pod peste Dâmbovița dispărut astăzi, în stânga sus se vede Hala Unirii demolată de regimul
comunist.

Bulevardul Carol I, vedere din rondul de la Universitate către Ministerul Agriculturii în anii '20
Universitatea, bulevardul și monumentul Brătianu în perioada interbelică.

Bulevardul Brătianu pe la începutul anilor '40, în blocul "Creditul Minier" se afla la parter
reprezentanța Mercedes-Benz iar astăzi avem în acel spațiu o celebră covrigărie
Blocul turn de pe strada Doamnei colț cu Academiei construit de Adriatica în anii '30, un exemplu
de arhitectură interbelică.
Calea Moșilor la începutul secolului trecut, una din principalele artere ale Capitalei, denumită
astfel deoarece ducea către "Târgul Moșilor", o manifestație de tip bâlci, inițial cu caracter
religios, de pomenire a morților, devenit între timp prilej de socializare sau de făcut afaceri.
Începea pe la jumătatea lui mai și dura aproape o lună de zile, fiind organizat cam pe unde se
află astăzi piața Obor.

Piața Senatului în anii '30 sau Piața Națiunilor Unite cum este astăzi denumită.
Calea Victoriei în perioada ei de glorie.
Carte poștală cu Bulevardul Colței așa cum arata el la începutul secolului trecut...

O ultimă căruță pe dealul Cotroceni cărând lemne de foc

La pas pe Calea Victoriei.

Superbă imagine a bulevardului Nicolae Bălcescu în perioada interbelică. Fotografia este făcută
din rondul de la Universitate, unde pe atunci se afla monumentul IC Brătianu.
Podul Izvor în anii '20.

La Cristea - Restaurant, bere, vin, vermouth, fernet... un local să petreci sâmbăta seara cu
Orchestra Națională!
Un taxi la Ateneu, vă rog!
Prin București într-un timp când unele lucruri aveau un sens dar și un scop.
Palatul Poștelor, actualmente Muzeul Național de Istorie a României. Un instantaneu care
cuprinde, pe lângă splendoarea clădirii cu superba fațadă susținută de 10 coloane dorice, și
aspecte din cotidianul orașului interbelic. Un băiat care primește un bănuț, un cetățean copleșit
de căldură, chioșcul ziarului Universul, un angajat al poștei care spală treptele, mașini pe stradă,
trecători... ca și noi... Cum ar fi ca pentru o zi să ne putem plimba și noi printre ei?

Piața Victoriei în perioada interbelică, un pic diferită față de astăzi, nu? Clădirea din centru (aflată
pe locul unde azi avem curtea Guvernului) era sediul Ministerului de externe, Palatul Sturdza,
construit de prințul Grigore. Pasionat de fitness, se spune că acesta avea un fizic impunător și o
forță neobișnuită, fusese pașă în armata turcă și când s-a întors de la Constantinopol a venit cu
tot cu haremul său. Din păcate nu a apucat să se mute în palatul său, murind iî anul finalizării
clădirii ce a fost apoi vândută statului român de către moștenitori. Avariată de bombardamente în
al doilea război mondial, a fost demolată în 1946.
Gara de Nord în anii 30 și flota de autobuze STB pregătite să transporte acasă călătorii veniți din
toate colțurile țării

Calea Victoriei prin 1935, inima comerțului de bun gust al Capitalei

Prima noapte de toamnă a coborât...
Calea Victoriei în 1932. În centrul imaginii încă mai există hotelul Frascati ce avea să fie demolat
doi ani mai târziu, astăzi imobilul construit în locul sau adăpostește teatrul " Constantin Tănase " .
Marele actor avea să dispară subit în 1945 și se bănuiește că Armata Roșie eliberatoare ar fi fost
cauza directă, artistul satirizând apucăturile soldaților ruși de a rechiziționa obiecte personale:
"Rău era cu 'der, die, das'
Da-i mai rău cu 'davai ceas'
De la Nistru pân' la Don,
Davai ceas, davai palton,
Davai ceas, davai moșie,
Harașo, tovărășie"
Calea Victoriei la intersecția cu Bulevardul Regina Elisabeta în anii 30. Când privesc astfel de
fotografii îmi aleg un personaj din mulțime și imediat mă năpădesc întrebări retorice: Oare unde
mergea? Era sănătos, iubit, împlinit...avea copii, familie, o slujbă bună și o casă a lui? Ce a lăsat
în urma lui... Pot doar să-mi imaginez destinele lor... Conștiința însă mă determină să îmi
pregătesc și eu răspunsurile mele în căutarea unei vieți fericite iar unul din ele îmi spune că
aceasta nu poate exista dacă nu e împărtășită, dacă nu ne bucurăm la vreme de lucrurile noastre
dragi împreună cu cei pe care în călătoria asta îi avem aproape și pe care poate uneori îi
neglijăm, pierduți într-o aglomerație de gânduri aidoma celei de pe Calea Victoriei.
Calea Victoriei în anii 30, aglomerație cu stil.

Bulevardul modern Brătianu, actualmente Bălcescu

Biserica Rusă de la Universitate a fost construită la începutul secolului XX la inițiativa și cu
finanțarea ambasadorului Rusiei și poartă numele Sfântul Ierarh Nicolae, după numele țarului
Rusiei, Nicolae al II-lea. În prezent este paraclis universitar al Universității București și este,
bineînțeles, deschis tuturor creștinilor

Biserica Sfinții Voievozi de pe Calea Griviței, construită la începutul secolului trecut în stil
tradițional muntenesc, inspirat din ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș pe locul unei
vechi mănăstiri. Refacerea bisericii s-a făcut la inițiativa regelui Carol I iar astăzi, este unul din
cele mai frumoase lăcașuri de cult din Capitală.
Piața Bibescu în 1936, cam pe unde este astăzi parcul Unirii, mult diferit față de cum este azi,
după 80 de ani. În partea centrală a fotografiei se observă dealul Mitropoliei iar în dreapta fostele
Așezăminte Brâncovenești demolate pentru a face loc Centrului Civic. Pentru multă vreme, zona
aceasta a fost un punct de reper important al comerțului bucureștean, un furnicar de oameni și
negustori.

Piscina cu valuri de la Lido, era în perioada interbelică ultima "fiță" a Bucureștiului, astăzi din
păcate e în paragină...
Bulevardul Bălcescu în timpul său de glorie..

Intersecția bulevardelor Bălcescu cu Magheru, o răspântie de drumuri și de destine pentru că în

viața lor, cei doi au fost prieteni apropiați, membri ai Frăției, patrioți adevărați și e bine să le
păstrăm asociată memoria. Dacă despre Bălcescu știm foarte multe, sau măcar unii știu că era
"ăla de pe suta de lei" de pe vremea comuniștilor, despre Generalul Magheru se știu mai puține,
și e păcat…
Strada Lipscani în 1930, o altă imagine superbă cu principala arteră comercială al cărei nume
provine de la "lipscan" adică negustor cu mărfuri aduse din Lipsca, actualul Leipzieg din Saxonia.
Calea Victoriei în 1935, o imagine superbă din perioada de modernizare a orașului însă din
păcate astăzi mai stă în picioare doar Palatul Regal ce se vede în partea stângă, restul clădirilor
din fotografie fiind dispărute

Strada Lipscani în 1934

Hotelul Lafayette de pe Calea Victoriei aflat între clădirea CEC și magazinul Victoria. O superbă
clădire belle-epoque dar cu un destin trist, grav avariată la cutremurul din 1977 a fost demolată
pentru ca apoi, după revoluție în loc să refacem patrimoniul dispărut, am construit în acel loc un
colos de sticlă și otel care nu are nimic în comun cu stilul arhitectural al zonei, Bucharest
Financial Plaza sau Turnul Bancorex, cum e popular cunoscut. Din păcate nu reușim nici măcar
să ne conservam patrimoniul.

La plimbare cu tramvaiul pe bulevardul Brătianu

Rondul de la Universitate în 1929. Războiul, regimul comunist și inevitabilul progres tehnic au
schimbat un pic peisajul, însă în esență a rămas același loc emblematic pentru București.

Piața Romana în perioada interbelică, anul 1938. Cum vi se pare față de cum este astăzi?
Strada Doamnei, intersecție cu strada Smârdan, în centrul istoric din Capitală, adevăratul "Wall
Street" al Bucureștiului interbelic pentru că în această zonă erau concentrate majoritatea
băncilor, instituțiile de credit sau de asigurări, o zonă animată intens care și-a pierdut din
importanța de odinioară.

Calea Victoriei intersecție cu Regina Elisabeta, unul din cele mai frumoase locuri ale orașului,
mereu animat de trecerea efemeră a călătorilor bucureșteni, fiecare cu drumul și destinul său.
Un oraș plin de viață vedem în acest instantaneu de pe Calea Victoriei din 1930. În partea stangă
încă nu se construise Palatul Telefoanelor, clădirile de pe partea dreaptă sunt și astăzi identice
până pe strada Câmpineanu iar în centrul fotografiei este Hotelul Continental

O plimbare pe Splaiul Unirii, astăzi Splaiul Independenței. Clădirile din dreapta încă sunt și astăzi
aproape identice, în centrul fotografiei, locul de intrare în centrul istoric denumit popular "la
barieră" de unde începe strada Șelari iar în fundal se vede blocul Adriatica din Piața Națiunile
Unite.
La plimbare pe Calea Victoriei

Gara de Nord
Bulevardul Regina Elisabeta acum 80 de ani într-o seară ploioasă
Lipscani colț cu Smârdan, lângă Banca Națională, în timpul în care trecea pe acolo linia
tramvaiului 20, azi un lucru greu de imaginat printre mulțimea de terase

O superbă imagine cu Piața Rosetti din anii 30 rămasă în mare parte neschimbată până astăzi,
doar clădirea din dreapta și tramvaiele au dispărut din peisaj
Bulevardul Brătianu, cam pe unde este azi TNB. În prim plan este imortalizat un pitoresc negustor
ambulant iar în plan secund blocul Carlton dispărut la cutremurul din 1940

Agitația unui mare bulevard în 1938; nu e mare diferență față de azi... mașini mai multe, trăsuri și
tramvaie deloc... iar blocul Scala e plin de mesh-uri publicitare!
Statuia lui Mihai Viteazul în 1877 la 3 ani după inaugurarea monumentului emblematic pentru
Piața Universității. În stânga se observă Palatul Șuțu, actualul Muzeu de istorie al municipiului
București. Domnitorul Carol I a dispus să fie amplasate lângă statuie două tunuri capturate de
armata română la Grivița în timpul războiului de independență. Peisajul este cam diferit față de ce
vedem astăzi…

Una din cele mai vechi imagini din București datând din anul 1864, opera celebrului fotograf Carol
Popp de Szathmari, o fotografie făcută din Turnul Colței. Se observă în stânga jos Palatul Șuțu și
în stânga sus biserica Sf. Sava în locul în care astăzi este amplasată statuia lui Mihai Viteazul.
Clădirea interesantă din dreapta, pe locul în care astăzi se află o intrare în pasajul subteran de la
Universitate, Hotelul Kiesch care avea la parter un restaurant și o cafenea! În rest se observă
bulevardul Bălcescu – Magheru.
Lipscani colț cu Bd. Brătianu în 1920. Se observă abundența de reclame, semn al unei bogate
activități economice, iar cel mai interesant panou publicitar este cel din dreapta în care gigantul
finlandez Nokia își făcea în aceea vreme reclamă în România. Oare mai știu cei de la Nokia că
acum aproape 100 de ani ne vindeau șoșoni și galoși?

Palatul Sturdza, sediul Ministerului Afacerilor Externe din perioada interbelică, o clădire superbă
disparută din peisajul bucureștean. Supranumit "Sanctuarul diplomației românești" palatul era un
loc potrivit pentru recepțiile diplomatice iar cel dintâi ministru de externe ce a servit aici a fost
Ionel Brătianu. Avariat de un incendiu și de bombardamentele aviației germane, a fost demolat
imediat după război iar pe locul său astăzi se înalță clădirea Guvernului României, Palatul
Victoria.
Piața Națiunile Unite în perioada interbelică.

Piața Unirii prin anul 1935. Vă puteți imagina că era mai aglomerată decât în prezent? Clădirea
din fundal, "Hotel Dacia", este Hanul lui Manuc, clădirile Stirbey de lângă rezistă și astăzi iar în
locul mulțimii de cumpărători din vecinătatea Halelor Centrale astăzi avem Parcul Unirii
Foișorul de Foc era la momentul construirii în 1890 cea mai înaltă clădire din București cu cei 42
m înălțime ai săi. O legendă spune că într-o seară, soția geloasă a unui pompier a venit să îl
surprindă în fapt pe acesta, bănuit că are o legătură cu o spălătoreasă însă din neatenție a căzut
și și-a rupt gâtul. Uneori, noaptea, fantoma femeii apare căutând în continuare să își surprindă
soțul infidel Imaginea de față surprinde un tocilar, adică un biet meșteșugar care ascuțea obiecte.
:)
Calea Victoriei în 1928, în dreapta sunt treptele către Palatul Poștelor pe atunci, Muzeul Național
de Istorie a României în prezent. Sub aceste trepte, în buncărul de la subsol este adăpostit
tezaurul României estimat la aproape un miliard de euro, În caz că vă plimbați pe acolo să știți că
aveți la picioare o adevărată comoara. Partea bună este că puteți vizita tezaurul pentru o sumă
modică cât reprezintă biletul de intrare în muzeu.
Statuia ecvestră a regelui Carol I, operă a sculptorului croat Ivan Mestrovic, inaugurată în 1939
cu ocazia centenarului nașterii Majestății Sale și distrusă cu ajutorul unui tanc de către comuniști
imediat după abdicarea forțată a regelui Mihai. Din bronzul ei comuniștii au făcut statuia lui Lenin
de la Casa Scânteii care și ea a fost demolată când vremurile politice s-au schimbat.

Palatul de Justiție din București, una din clădirile emblematice ale orașului într-o imagine clasică
din anul 1927. Piatra de temelie a acestui edificiu a fost pusă în anul 1890 de către regele Carol I
și finalizat 5 ani mai târziu în stilul renașterii franceze. În imagine se văd și două poduri peste
Dâmbovița dispărute astăzi: Podul Rahova și Podul Senatului. Avariat la cumtremure, urma să fie
demolat în anul 1990 însă schimbările politice l-au salvat și după mulți ani de reconsolidare a fost
redat folosinței pentru ca astăzi să adăpostească Curtea de Apel București, Baroul București și
Judecătoria Sector 5.
Strada Lipscani în anii 20. Mult plimbatul dar al orașului Roma către bucureșteni, monumentul
"Lupa Capitolina", era deja la a doua locație după ce inițial fusese amplasat în 1906 la Arenele
Romane. În 1931 este mutat în Dealul Mitropoliei până în 1965 când este relocat în părculețul din
Piața Dorobanți pentru ca în 1997 să ajungă în Piața Romană. În 2010 a revenit în locația în care
o vedem și în această fotografie.

O imagine superbă imortalizată din Palatul Telefoanelor ne arată efervescența principalei artere a
Capitalei, Calea Victoriei.
Piața Academiei. În stânga vedem statuia lui Spiru Haret din marmură de Carrara, dezvelită în
1935, iar în față clădirea care adăpostește librăria Mihai Eminescu

Podul Izvor, unul din cele mai celebre poduri peste Dâmbovița, străjuit de Palatul Ligii Culturale
(actualul teatru Bulandra) și căminul Facultății de Medicină pe de o parte și cartierul Uranus
demolat pe de cealaltă, pe locul unde astăzi avem parcul Izvor, zona demolată în anii '80 pentru
a se face loc noului ansamblu politico-administrativ reprezentat de Casa Poporului. În locul clădirii
din stânga unde era o faimoasă parfumerie avem astăzi stația de metrou Izvor, cu altfel de
miresme însă.
Calea Târgoviștei, drumul de legătură către vechea capitală a Țării Românești, a fost redenumită
după Războiul de Independență cu numele redutei Grivița unde armata română a repurtat o
glorioasă victorie. Devenită una din cele mai bogate arhitectonic artere din capitală, a avut de
suferit enorm din pricina bombardamentelor aviației anglo-americane din 1944, multe clădiri
superbe fiind pierdute iar din păcate și astăzi multe sunt într-o stare avansată de degradare.

Statuia lui Mihai Viteazul este primul monument ecvestru din România, amplasat în anul 1874, un
simbol al independenței poporului român.
Bd. Nicolae Bălcescu intersecție cu Dem I. Dobrescu, unde astăzi sunt galeriile Orizont

Piața Romană. În mijlocul intersecției se află statuia prim-ministrului Lascăr Catargiu distrus de
comuniști, refăcută și reamplasată de curând la o stație distanță spre Piața Victoriei, la Povernei.
Intersecția era străbătută de tramvaie dar traficul de atunci era insignifiant față de ce avem astăzi.
Dâmbovița înainte de regularizare, pe Splaiul Independenței. Podul din fotografie se numea
Rahova deoarece de aici începea Calea Rahovei care continua în stânga pe lângă Palatul
Justiției. Blocurile din centru, în plan secund, sunt de la Piața Națiunile Unite de astăzi iar clădirea
din dreapta, pe atunci Hotel "Regina" devenit sub comuniști căminul de studenți "Petrolul" iar
astăzi punct de reper la intrarea in Centrul Istoric în locul popular denumit "la barieră". Malurile
Dâmboviței erau verzi și străjuite de balustrade elegante, un loc bun de promenadă

Bricolaj interbelic în București 1935.

Grand Hotel du Boulevard, primul hotel din țară cu apă curentă, iluminat electric și ascensor.
Inaugurat în 1871, era în vremea aceea la cel mai înalt standard de confort, cel mai modern și
mai mare spațiu de cazare din oraș. La parter se afla o librărie aprovizionată cu cele mai noi
apariții de la Paris precum și un restaurant cu trufandale și delicatese vizitat de personalitățile
vremii, iar în saloanele sale se organiza clubul de dans "Pour toi et pour moi" celebru într-o epocă
în care nu exista facebook iar socializarea, flirtul sau etalarea vestimentației se făcea în seara de
dans!

Pe Calea Victoriei între Palatul CEC și Magazinul Victoria a existat o superbă clădire în stil belle-
epoque în armonie arhitectonică cu cele din jurul sau. Hotel de France sau Lafayette (precum
numele original al magazinului Victoria - Galeriile Lafayette) a fost din păcate grav avariat la
cutremurul din 1977 iar autoritățile comuniste au decis să-l demoleze în loc să-l reconsolideze iar
30 ani mai tărziu aici s-a contruit Bucharest Financial Plaza, popular numit "Turnul Bancorex" o
clădire total în afara peisajului.
Băcănia Dragomir Niculescu de pe Calea Victoriei, plină cu "toate bunătățile și delicatesurile",
locul de unde bucureșteanul respectabil se aproviziona cu specialități fine de la icre de Manciuria,
vin de Bordeaux din cel mai fin sau șampanie din stocul reținut pentru Regina Angliei!

Piața I.C Bratianu în anii 30. În stânga se vede clădirea Universității, în spate blocul Carlton, cel
mai înalt bloc din Bucureștiul interbelic, aproape 50 m și 14 etaje dar care s-a prăbușit la
cutremurul din 1940. Tot în stânga, în plan secund, se vede și actualul "Magheru One". În partea
dreaptă se va construi la sfârșitul anilor 60 hotelul Intercontinental, cu 10 etaje în plus față de
Carlton și în locul în care se găsea un circ în aer liber astăzi avem clădirea Teatrului Naîional. În
mijloc monumentul IC Brătianu pe care sper să îl revăd refăcut și reamplasat la locul său, în
rondul de la Universitate.
Bucureștiul în timpul ocupației Puterilor Centrale, mai exact ale trupelor germane, bulgare și turce
sub comanda feldmareșalului Mackensen instalat în hotelul Athenee Palace, actualul Hilton.
Clădirea Cercului Militar din imagine devenise sediul poliției germane după cum arată inscripția
"Haupt – Wache". Cu toate că Bucureștiul era unul din cele mai fortificate orașe (o bună parte din
sistemul de fortificații există și astăzi în jurul orașului dar în paragină) acesta a fost predat de
autorități fără luptă, preferând să îl cruțe de la distrugere așa că bucureștenii au avut de îndurat
doi ani de ocupație armată cu toate lipsurile și nedreptățile unei astfel de perioade. Se pare că cel
mai rău am avut de suferit de pe urma bulgarilor, supărați că în 1913 ocupasem Cadrilaterul și
nici turcii nu au uitat anul 1877 când tunurile lor fuseseră capturate la Plevna, așa că în timpul
ocupației, bucureștenilor nu le-a fost bine după cum se vede și în imaginea de față, plină de
sobrietate. O întâmplare cu iz tragic-comic îl va lăsa fără cuvinte însă pe "Spărgătorul de
Fronturi" Mackensen... Într-o seară, un comando bulgăresc fură moaștele Sfântului Dimitrie
Basarabov, patronul spiritual al orașului pe motiv că s-ar fi născut în Bulgaria, și că ar aparține
lor... La alarma dată de clopotele Patriarhiei tot orașul, cu mic cu mare, se adună gata de revoltă,
era o scânteie care aprinsese flacăra răscoalei în sufletul bucureștenilor. Văzând că situația
poate scăpa de sub control, Mackensen acționează și în două zile moaștele sunt recuperate de
nemți și depuse în biserică la locul lor. Însă în mintea pragmaticului comandant german se ivise o
întrebare retorică... Cum de oamenii aceștia au îndurat umilințe, abuzuri, violuri, frig și foamete
atâta timp dar când cineva le-a pângărit un simbol revolta e atât de mare încât nu mai contează
nimic altceva?
Un alt monument dispărut din patrimoniul cultural al Bucureștiului este Monumentul Eroilor
Corpului Didactic ridicat în amintirea membrilor săi căzuți în Războiul Reîntregirii Neamului.
Amplasat în Piața Victoriei de astăzi monumentul era compus din 3 legionari romani care purtau
pe un scut indreptat spre cer un camarad căzut în luptă. Asocierea imaginară cu Mișcarea
Legionară i-a adus sfârșitul chiar la începutul regimului comunist, pe locul său fiind amplasat
Monumentul Ostașului Sovietic, reflectând politica vremii... Astăzi însă, când vremurile s-au
schimbat, oare nu e cazul să reparăm greșelile trecutului? Îmi doresc ca și acest monument să fie
refăcut și să servească iarăși ca un omagiu adus celor jertfiți pentru neamul românesc!
Monumentul Infanteriei dedicat jertfei ostașilor români din primul război mondial a fost amplasat
în anul 1936 în primul rond din sos. Kiseleff însa trei ani mai târziu a fost demontat în vederea
amplasării statuii ecvestre a regelui Ferdinand și depozitat în curtea Muzeului Militar de unde a
dispărut fără urmă... Monument de mari dimensiuni compus dintr-un obelisc de marmură străjuit
de un pluton de infanteriști în poziție de atac realizat din bronz de către sculptorul Ion Jalea. Pe
lângă multe altele, cred că acest monument merită să fie refăcut și redat patrimoniului cultural al
orașului București.
Halele Centrale și efervescența specifică Bucureștiului interbelic. Din păcate, la aproximativ șase
decenii de când a fost făcută această fotografie, Halele au căzut victimă buldozerelor comuniste
împreună cu Așezămintele Brâncovenești care se pot vedea în dreapta, să facă loc parcului Unirii
de astăzi. În stânga, pe dealul Mitropoliei se observă cele 3 turle ale Catedralei Patriarhale și
cupola Palatului Patriarhiei, astăzi într-un amplu proces de reabilitare. În față se deschide, ca și
astăzi, bulevardul Regina Maria, către strada 11 iunie, stradă ce ar trebui totuși să poarte o altă
denumire, nu să ne aducă aminte de ziua naționalizării economiei prin forță de către regimul
comunist. Nu trebuie să uităm lucrurile frumoase din istoria acestui oraș dar nici greșelile
trecutului

Blocul Adriatica de pe Calea Victoriei. În stânga se vede clădirea Teatrului Național, bombardată
în august 1944 de către aviația germană din eroare, țintă fiind Palatul Telefoanelor. Astăzi, hotelul
Novotel păstrează fațada refăcută identic în amintirea edificiului dispărut
Fosta Piață a Teatrului de pe Calea Victoriei

Efervescența uitată a rondului de la Universitate

Parcul Carol interbelic
.

Strada Doamnei intersecție cu strada Colței, vedere spre piața IC Brătianu în 1932. O fotografie a
lui Alfons Ebner foarte reușită care surprinde efervescența orașului în tranziție către modernism,
o fotografie dinamică care imortalizează o clipă din viața trecută a unor oameni, a unor destine și
care, retoric, ne face să ne întrebăm: oare cine erau? oare unde mergeau? la ce se gândeau în
drumul lor? Întrebări la care nu vom avea răspuns dar care ne invită să ne imaginăm cum era
viața în Bucureștiul anilor '30.
Piața Universității în 1925

Cinematograful Patria precum și multe alte clădiri simbolice vor trebui închise conform noii legi
care interzice desfășurarea de activități publice în clădiri cu risc seismic. În imagine avem
clădirea din timpul construcției; pe bd. Magheru se circula cu tramvaiul precum și cu trăsura.