Vindecãri

ªapte principii pentru CUPRINS

7 cel ce vrea sã
creascã spiritual

1. Lectureazã Scriptura
,,Ne bucurãm ºi noi de tot ce a lucrat Domnul în viaþa
noastrã; mãcar cã de multe ori suntem întristaþi pentru
puþinã vreme prin felurite încercãri, totuºi prin Domnul
nostru Isus Hristos, noi suntem mai mult decât biruitori”.
plecat acasã. Spre searã am aprins lumina. Deodatã
fetiþa a tresãrit ºi s-a uitat þintã la bec, ceea ce a fost
pentru prima datã. Soþia mea a luat-o în braþe ºi a fost
miratã de felul cum reacþioneazã. Dar slavã Domnului
în mod intens ºi sistematic, În data de 27 februarie 1996, Dumnezeu ne-a trecut cã începând de atunci, fetiþa a început sã urmãreascã
dar cu sinceritate ºi în 3 Editorial printr-o încercare. Fetiþa noastrã în vârstã de 6 luni a cu ochii. Acum este în clasa I ºi nu sunt probleme.
curãþie. Metamorfoze fost programatã pentru o operaþie la picioare. Medicii Spunem ºi noi ca psalmistul: „Doamne, Dumnezeule,
2. Studiazã toatã Biblia au constatat, dupã cele vãzute la radiografie, cã oasele multe sunt minunile tale pentru mine, nimeni nu se
aju-tându-te cu rugãciune în de la baza ºoldului erau deplasate. Soþia, de teamã, a poate asemãna cu Tine”.
mod individual ºi în 4 Închinãtori în duh ºi-n adevãr refuzat operaþia, iar medicul a spus cã vor fi probleme Cel mai mic copil, un bãieþel de doi ani, era mereu
compania oame-nilor sfinþi Anotimpul iertãrii – Iliuþã Petruneac mari, cã fetiþa va merge rãu. bolnav, fãcea febrã mare, avea anemie mare ºi
(atenþie la învãþã-tori!). Venitã acasã de la spital, soþia a început sã plângã. ganglionii cervicali se mãreau foarte tare. Din cauzã
3. Citeºte istoria Bisericii Am hotãrât sã venim înaintea Domnului cu post ºi cu cã febra nu scãdea, trebuia sã merg cu el la spital.
scrisã de autori cu orientãri 6 Principii sfinte rugãciune pentru a i se face ungerea cu untdelemn în Douã, trei sãptãmâni fãcea injecþii, veneam acasã ºi
creºtine diferite. Sacrificiul... în vremuri de lipsã – Iosif Birãu Numele Domnului Isus Hristos dupã cum este scris în îl feream sã nu ia microbi, dar nu treceau zece zile ºi
4.C u n o a º t e s i t u a þ i a Iacov 5:14-15. iar avea febrã. Am mers cu el la Iaºi, a fãcut analize,
actualã a creºtinismului ºi Peste câteva zile am mers la rugãciune cu câþiva injecþii, dar au trecut douã sãptãmâni ºi s-a îmbolnãvit
a celorlalte religii (sumar). 8 Doctrine biblice fraþi în comuna Roma, judeþul Botoºani, la fraþii U. ºi A. din nou. L-am dus ºi la doctori particulari cu studii în
5. Dãruieºte-te lui Dum- Învãþãtura despre botezuri (ultima parte) – Ei erau adunaþi seara la rugãciune, fãrã sã ºtie cã venim strãinãtate. Îmi dãdeau cele mai tari medicamente, îºi
nezeu fãrã rezerve. ºi noi. Dar înainte de a ajunge noi, o sorã de acolo a dãdeau tot interesul sã-mi salveze copilul, dar, cum
Iosif Anca
6. Trãieºte cu demnitate mãrturisit cã în timpul rugãciunii a avut o viziune cereascã treceau zece zile, era din nou bolnav cu febrã mare ºi
ºi iubire în familie. cu un copilaº într-o scãldãtoare. Am venit înaintea imunitatea i-a scãzut foarte mult.
Am învãþat sã învãþãm ºi
Domnului cu stãruinþã ºi rugãciune fierbinte ºi s-a fãcut În data de 7 mai 2005, am ieºit de la spital cu sfatul cã
7.Integreazã-te într-o 10 învãþând ne învãþãm
fetiþei ungerea cu untdelemn în Numele Domnului. va trebui sã merg mai departe pentru analize mai
bise-ricã evlavioasã ºi activã.
Scrisoarea a VII-a – Zaharia Bica
Vã mãrturisesc cã s-a petrecut o minune. Peste speciale. Peste o sãptãmânã, din nou copilul avea
soþia mea care era cu copilul în braþe s-a coborât Duhul febrã mare. În necazul ºi durerea pe care le simþeam
Sfânt cu putere. Iar fratele U. a spus dupã rugãciune de peste un an de zile, am zis cã nu voi mai merge la
12 Familia, cuibul credinþei cã a avut în cunoºtinþã cã Domnul s-a atins de fetiþã ºi spital. Am strigat de multe ori cãtre Dumnezeu cu
Educaþi copiii de mici – Michael Pearl a vindecat-o. Cu lacrimi de bucurie în ochi, ne-am întors lacrimi ºi zile de jertfã, dar, când vedeam cã totul este
acasã, slãvind Numele Domnului pentru cã a lucrat în în zadar, credeam cã Dumnezeu S-a supãrat pe noi.
chip aºa de minunat. De atunci sunt aproape 10 ani, În data de 17 mai 2005, am mers cu bãieþelul la fratele
Statutul moral ºi spiritual al
iar fetiþa noastrã este sãnãtoasã. A. unde ne-am rugat cu toþii ºi i s-a fãcut ungerea cu
Fondurile necesare editãrii ºi distribuirii revistei
15 creºtinunlui Urmãtorul copil, tot o fetiþã, s-a nãscut cu probleme. untdelemn în Numele Domnului Isus. Am venit acasã
„Dragoste pentru Adevãr”, în tiraj de 4000 exemplare, provin Casa satanei – Ioan Suciu La 3 luni nu urmãrea nimic cu ochii, nu zâmbea, nu cu nãdejdea ºi credinþa cã Dumnezeu a lucrat. Nu i-
din donaþii din þarã ºi strãinãtate. Cei care doresc sã sprijine gângurea, cum de altfel fac copiii mici de 6 sãptãmâni. am mai dat antifebrile pentru cã febra a dispãrut.
aceastã lucrare pot face depuneri în contul Asociaþiei 16 Înþelepciune pentru înþelepþi
Medicul a examinat-o ºi ne-a trimis la un specialist în
neuropsihiatrie. În data de 10 august 1997, cu nãdejdea
Treptat, copilul nostru a început sã mãnânce mai bine
ºi nu mai avea nici anemie. Mulþumiri fie aduse
Creºtine de caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN: Ajutaþi-i pe leneºi (Proverbe 24:30-34) –
ºi credinþa în Dumnezeu, am mers la bisericã cu fetiþa Domnului Dumnezeului nostru!
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/EUR, Iosif Anca
la binecuvântarea noilor nãscuþi. Doi fraþi lucrãtori s-au
COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 deschis la BCR, Z & V.C.
rugat pentru binecuvântarea fetiþei noastre. Apoi am
Arad, care are ca obiect de activitate doar educaþia creºtinã. 18 Istorie
Secolul VII – Daniel Brânzei
Vã mulþumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacþie
Întrebãri
1. Ce metode de evanghelizare se practicau în perioada Noului Testament? Toate practicile actuale sunt
compatibile cu spiritul Scripturilor?
2. Care este sistemul nou testamental al susþinerii financiare a lucrãtorilor din Bisericã? Ce asemãnãri ºi
deosebiri au apãrut faþã de Vechiul Testament?
ISSN: 1841-1185 3. Care este relaþia dintre vorbirea în limbi ºi interpretarea lor în scrierile apostolului Pavel? În ce mãsurã
cele prezentate se regãsesc în bisericile din România?

Tipar executat la: sc Studio Media Art srl, Arad, tel./fax: 0257 253391
 Istoria
600-636 – Isidor, episcop al Seviliei. Scrierile lui ne pun
la dispoziþie o cunoºtinþã enciclopedicã despre Evul Mediu.
Este recunoscut, nu numai pentru activitatea de scriitor, ci
ºi pentru eforturile lui de a stãvili invaziile barbare ºi de a-i
încreºtina (mai mult sau mai puþin cu forþa) pe evrei. A înfiinþat
ºcoli ºi mãnãstiri.
609 – Panteonul pãgân din Roma este „transformat”
în biserica Santa Maria Rotonda. În procesul dedicãrii ei,
papa Bonifaciu (609-610) proclamã „sãrbãtoare tuturor
sfinþilor”. Creºtinismul parodiazã astfel cultura secularã.
Mãnãstirile anglo-saxone devin centre importante de
culturã ºi ºtiinþã.
648 – Împãratul Constantin al II-lea publicã edictul „Ty-
pos”, limitând învãþãturile creºtine acceptate la conþinutul celor
adoptate de primele cinci sinoade ecumenice. Papa Martin I
(m. 655) refuzã sã semneze acest document, este arestat ºi
deportat în Crimea. El este ultimul papã venerat ca martir.
664 – Dupã o disputã între biserica celtã ºi misionarii
Romano-Catolici, Anglia adoptã romano-catolicismul în
sinodul de la Whitby.
Mohamed (c. 570-629) pune temelia islamismului,
religie care va înlocui treptat creºtinismul în Orientul Mijlociu
ºi nordul Africii.
638 – Islamul cucereºte Ierusalimul.
690 – Doi episcopi anglo-saxoni, Kilian ºi Willibord,
activeazã intens ca misionari pe continentul European,
printre franci.
Ce este o constituþie a Bisericii?
Deºi fondatã de Domnul Isus Hristos ca un organism
spiritual viu, din punct de vedere uman, Biserica este ºi o
„organizaþie”, iar organizaþiile, pentru a funcþiona bine, au
nevoie de un sistem de reguli ºi de o anumitã structurã
acceptatã de bunã voie de toþi membrii lor. Fiecare
colectivitate umanã funcþioneazã sub reglementarea unui
set de prevederi sau „rânduieli”, scrise sau nescrise. Cu
cât este mai mare colectivitatea umanã ºi cu cât þelul ei este
mai complex, cu atât setul de reguli ºi structura devin mai
necesare ºi mai importante. Sistemul de „reguli” sau
„rânduieli” care guverneazã existenþa ºi activitatea unei
organizaþii se numeºte „Constituþie”.
Când vorbim despre Bisericã trebuie sã ne amintim
cã, în contextul armoniei ºi preciziei matematice despre care
mãrturiseºte alcãtuirea universului, Biblia descoperã un
„Dumnezeu al ordinii”: „Cãci Dumnezeu nu este un
18 Dumnezeu al neorânduirii, ci al pãcii, ca în toate Bisericile
sfinþilor” (I Corinteni 14:33). „Cãci mãcar cã sunt departe
cu trupul, …privesc cu bucurie la buna rânduialã care
domneºte între voi…” (Coloseni 2:5).
Este normal ca Biserica sã aibã ºi sã pãzeascã niºte
„reguli” sau „rânduieli” care sã-i guverneze viaþa ºi
activitatea: „Dreptarul învãþãturilor sãnãtoase, pe care l-ai
auzit de la mine, þine-l cu credinþa ºi dragostea care este în
Hristos Isus” (2 Timotei 1:13, 3:14; Tit 1:9). „Te-am lãsat în
Creta ca sã pui în rânduialã ce mai rãmâne de rânduit” (Tit
1:5). Din acest punct de vedere, epistolele pastorale sunt
primele, probabil, ºi cele mai autoritare surse de învãþãturã
pentru lucrãtorii Bisericilor: „Îþi scriu aceste lucruri cu
nãdejdea cã voi veni în curând la tine. Dar dacã voi zãbovi,
sã ºtii cum sã te porþi în casa lui Dumnezeu, care este stâlpul
ºi temelia adevãrului” (1 Timotei 3:14-15).
Ce cuprinde o Constituþie a Bisericii?
De obicei Constituþia Bisericii se compune din douã
secþiuni distincte:
a) Mãrturisirea de credinþã, care afiºeazã crezul ei
doctrinar în lumina Scripturilor. În articolele mãrturisirii de
credinþã se clarificã pentru membrii Bisericii ºi pentru
societatea contemporanã: cine ºi ce este Biserica, ce crede
Biserica ºi ce vrea sã facã Biserica.
Articolele de credinþã identificã Biserica drept un grup
distinct de persoane care se unesc în jurul unor convingeri
pentru îndeplinirea unor anumite acþiuni caracteristice.
Mãrturisirea de credinþã cãlãuzeºte Biserica în studiul ºi
în interpretare Scripturilor, face public un rezumat al esenþei
credinþei creºtine, înlesneºte Bisericii pãstrarea unei învãþãturi
sãnãtoase ºi pune la dispoziþia membrilor ei un instrument
care sã-i ajute în lucrarea de proclamare a Evangheliei.
b) Statutul de funcþionare (îndreptarul de practicã),
care-i reglementeazã funcþionarea membrilor în
interacþiunea din interiorul bisericii ºi în activitãþile de
mãrturie din societatea înconjurãtoare.
Acest îndreptar de practicã adunã ºi interpreteazã
pasajele biblice care se referã la forma de guvernãmânt a
Bisericii. Majoritatea organizaþiilor au un set de reguli ºi
structuri care le guverneazã activitatea.
Îndreptarul de practicã poate fi comparat cu un astfel
de Manual sau Statut de funcþii. El este standardul dupã care
Biserica ia decizii ºi conform cãruia îºi desfãºoarã activitãþile.
extras din
„Identitate creºtinã în istorie”
de Daniel Brânzei
Editorial
METAMORFOZE
Sã privim ºi sã analizãm posibilele metamorfoze din universul diferitelor fiinþe create de Dumnezeu. Fãrã
sã ne þinem de lanþul rupt al evoluþiei, putem constata cu uimire cã existã mai multe posibilitãþi de schimbare
a vieþii. De la celula ou la naºtere, la maturitate ºi apoi la bãtrâneþe. Mai interesantã este trecerea de la stadiu
de larvã la cel de fluture. Dacã aceste procese sunt evoluþii lente ºi ireversibile, existã ºi metamorfoze înºelãtoare
ºi reversibile. Astfel putem asista la minunea unei vizite în care musafirul „redevine” înger, care poate fi bun
sau rãu, cãci ºi în lumea lor s-a petrecut o transformare, când oºtirea cerurilor s-a împãrþit în îngeri cãzuþi ºi
îngeri aleºi.
Dar problema noastrã este datã de posibilitatea transformãrii omului numitã naºtere din nou (palingenesia –
regenerare – Tit 3:5). Ea are revers, cãci existã oameni „de douã ori morþi” (Iuda 1:12), dar „încercãrile” se limiteazã
la atât. Nu mai existã posibilitatea naºterii din nou a doua oarã, aceasta ar presupune o altã jertfã christicã, ceea ce
nu este posibil (Evrei 6:6). De aici încolo, doar doctrina hindusã a reîncarnãrii mai admite trudnice salturi, dar
nereuºite, spre divinitate. Scriptura mai relateazã doar despre metamorfoza învierii ºi a rãsplãtirilor veºnice.
Aºadar, existã metamorfoze standardizate, care modificã natura acelor fiinþe, dar existã ºi modificãri fãrã
metamorfozare, naturalã sau spiritualã , rezultate din schimbarea mediului. Astfel, existã animale care se pot
adapta urgent sau în timp ºi în apã, ºi pe uscat, ºi condiþiilor terestre ºi aeriene, sau chiar în cele trei medii.
Imaginea aceasta ultimã poate fi trãitã ºi de oameni, deºi nu-i de loc recomandatã. Un om poate „zbura”
în lumea spiritualã, imediat poate reveni la sol ºi sã-ºi desfãºoare activitatea cotidianã, care în mod intrinsec
nu-i nici sacrã nici profanã. Dar el poate, dacã se lasã dus de ºarpe în ispitã, sã se bãlãceascã ºi în apele
murdare ale mãrii acesteia care zace în cel rãu (Galateni 6:7; Iacov 1:21-26).
Atenþie! „Nu vã lãsaþi înºelaþi ºi bãgaþi de seamã sã nu vã înºele cineva” (Matei 24:4-5, 23-24).
Verificaþi-vã propria stare ºi nu confundaþi starea spiritualã cu stãrile de agregare a apei: solidã, lichidã
ºi gazoasã. Verificaþi ºi realitatea spiritualã a celor din jur. Vedeþi, avem de-a face cu o schimbare de mediu –
la bisericã (imagini de) sfinþi ºi în lume oameni de lume „dupã mersul lumii acesteia” (ºi ce e mai grav) dupã
domnul puterii vãzduhului” (Efeseni 2:2). Sau s-a produs minunea (metamorfoza), s-a schimbat natura, e de
sorginte dumnezeiascã, sfântã în concept ºi în purtare (1 Petru 1:13-19; 2 Petru 1:3-4).
Dacã schimbarea s-a produs cu adevãrat metamorfoza, se poate observa uºor în medii diferite. Poþi
zbura (ai elan), poþi respira (te simþi bine), poþi mânca ºi digera (ai gust sau îþi este greaþã), la fel, în orice
atmosferã? Se îngânã lumina cu întunericul, oare e apus sau rãsãrit de soare? Un sfânt în lume, între oameni
care trãiesc în pãcat, va întâmpina o dublã respingere, una din interior împotriva mediului viciat, alta din
exterior, din partea celor ce au altã naturã. Dacã totuºi se poate acomoda, dupã caz ºi loc ºi reuºeºte
„performanþa” sã slujeascã lui Dumnezeu ºi lui Mamona, trebuie sã ºtie cã slujeºte lui Mamona ºi nu lui
Dumnezeu. În viaþa acelui om naºterea din nou încã nu s-a realizat.
Cred cã la ceva asemãnãtor se gândea apostolul Pavel când a scris: „Copilaºii mei, pentru care iarãºi
simt durerile naºterii, pânã ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:10).
Editorii 3
 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
Iertarea este în primul rând, o demonstraþie a bunãtãþii
lui Dumnezeu, de care se bucurã întreaga omenire. Mai mult,
am putea spune cã este una din însuºirile caracterului Sãu.
Parcurgând filele Scripturii, se va deosebi uºor un
Dumnezeu înclinat, predispus sã ierte. În Iona 4:2, proorocul
a exprimat clar acest adevãr. „…Cãci ºtiam cã eºti un
Dumnezeu milos ºi plin de îndurare, îndelung rãbdãtor, ºi
bogat în bunãtate, ºi cã Te cãieºti de rãu!” El a cãutat mijlocul
pentru a ne putea ierta – jertfa Fiului Sãu. Aceasta
demonstreazã cã Dumnezeu practicã principiul iertãrii la cel
mai înalt nivel posibil. Nu cred cã se greºeºte dacã s-ar
afirma cã Dumnezeu este iertare.
În al doilea rând, odatã cu descoperirea Sa, Dumnezeu a
introdus între oameni principiul iertãrii ca practicã ce le oferã
posibilitatea de a obþine iertare de la Dumnezeu ºi de asemenea
de a oferi iertare semenilor. Aceste douã laturi ale principiului
iertãrii sunt inseparabile. Nu numai rugãciunea „Tatãl nostru”
cuprinde acest adevãr, ci ºi alte fragmente din Scripturã sunt
foarte categorice în aceastã privinþã. De exemplu, Marcu 11:26
spune: „Dar dacã nu iertaþi, nici Tatãl vostru care este în ceruri
nu vã va ierta greºelile voastre”. Aºadar, atâta timp cât nu iertãm
pe semenul nostru, este o speranþã deºartã a considera cã
vom putea fi beneficiarii iertãrii din partea lui Dumnezeu. Mai
mult, Matei 18:34-35 vorbeºte despre un viitor neguros pentru
cei care, chiar dacã sunt practicanþii altor virtuþi creºtine, nu
pot ierta: „ªi stãpânul s-a mâniat ºi l-a dat pe mâna chinuitorilor,
pânã va plãti tot ce datora. Tot aºa vã va face ºi Tatãl Meu cel
ceresc, dacã fiecare din voi nu iartã din toatã inima pe fratele
sãu”. De remarcat cã aceste versete vorbesc despre claritatea
ºi profunzimea iertãrii acordate cuiva.
Dacã aºa stau lucrurile, dacã aceasta este cerinþa
negociabilã a lui Dumnezeu, atunci, ca ºi creºtini, este timpul
sã dãm o atenþie sporitã acestui aspect în propriile noastre
vieþi, pentru a face ca iertarea sã fie practicatã între noi într-o
formã cât mai aproape de cea pe care o aºteaptã Dumnezeu.
„Astfel, deci, ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi prea iubiþi,
4 cã Dumnezeu mi-a dat darul sã recit, sã predic. Dacã
îmbrãcaþi-vã cu o inimã plinã de îndurare, cu bunãtate, cu
Alternative
(continuarea din pag. 15)
este adevãratã interpretarea cu banul, o sã-mi dau
seama în timpul slujirii din bisericã. Mi-am pus semnul:
Casa satanei „dacã greºesc o singurã datã la poezie sunt convins
de pierdere”. Cu durere în inimã m-am întors la unitate.
Pierdusem darul. Atunci mi-am dat seama de pericol.
Acolo era un bãrbat îmbrãcat în negru care mi-a zâmbit Credeam cã la televizor te cultivi, înveþi, dar de fapt
încã de când am intrat. Mi-am pãstrat hotãrârea de era o pierdere de timp ºi sufletul meu nu primea hrana
afarã, sã fiu mai rezervat. ªi nu am rãspuns cu zâmbet. adevãratã.
Þineam foarte strâns într-o mânã o marcã de lampã ªtiam cã banul pierdut poate fi gãsit. Cãutãrile mele
iar în cealaltã o monedã, ca nu cumva sã-mi fie furate. au fost rãsplãtite. La o searã de rugãciune în Biserica
M-am apropiat de masã, ridicând mâna cu moneda ca „Maranata” din Baia-Mare, Dumnezeu mi-a redat darul
sã comand ceva. Când am deschis mâna, am constatat în urma unei rugãciuni fierbinþi fãcutã cu lacrimi. La
cu spaimã cã moneda dispãruse. În acel moment am aceastã rugãciune a fost provocatã toatã biserica de
auzit o voce care spunea: „aici pierzi fãrã sã-þi dai cãtre fratele pãstor Cornel Avram, dupã o predicã cu
seama”. Cu durerea pierderii mi-am zis: „dacã deschid titlul: „Ungerea de sus care se poate pierde pe
ºi mâna dreaptã precis cã nu mai vãd marca”. Trebuie nesimþite”. El nu cunoºtea situaþia mea ºi de asemenea
sã pãrãsesc repede casa aceasta. Afarã am îndrãznit nici vreun alt frate din bisericã, dar am ºtiut cã
sã deschid mâna dreaptã. Marca nu dispãruse. ªi Dumnezeu îmi vorbeºte special prin el. Printre altele a
smerenie, cu blândeþe, cu îndelungã rãbdare. Îngãduiþi-vã unii
atunci am hotãrât: „niciodatã n-o sã mai intru în casa fost amintit cazul lui Samson, care ºi-a pierdut ungerea
pe alþii, ºi, dacã unul are pricinã sã se plângã de altul, iertaþi-vã
aceasta, ci am sã ocolesc ºi trotuarul din faþa ei. Mã pe nesimþite. Când eram în picioare cu toþii pentru
unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aºa iertaþi-vã ºi voi. Dar
gândeam: am scãpat uºor, de bani mai pot face rost, rugãciune ºi fratele spunea adevãrul cã, Domnul vrea
mai presus de toate acestea, îmbrãcaþi-vã cu dragostea, care
dar dacã-mi pierdeam marca, nu mai aveam cum sã sã redea din nou ungerea celor ce au pierdut-o, o ºoaptã
este legãtura desãvârºirii” (Coloseni 3:12-14).
procur alta pentru cã era unicã”. strãinã îmi sugera: „nu se mai poate sã primeºti ce ai
Dând atenþie în mod deosebit versetului 13, vom
O sãptãmânã m-am frãmântat ºi doream sã aflu pierdut”. Duhul Sfânt mi-a amintit rugãciunea lui
observa cã Biblia nu condamnã în acest verset posibilitatea
tâlcuirea visului. ªtiam cã visul este rãspunsul lui Samson. El îl ruga pe Domnul sã-i mai dea o datã
apariþiei pricinilor de plângere. ªi realitatea vieþii
Dumnezeu la rugãciunea pe care I-am fãcut-o. Am puterea pe care o pierduse ºi Domnul l-a ascultat. Toate
demonstreazã cã este aproape imposibil ca într-un anturaj,
înþeles cã marca de lampã reprezintã lumina ºi m-am acestea au întrezãrit în mine credinþa ce m-a înãlþat spre
indiferent de ce naturã ar fi el, indiferent cât de bine
bucurat cã n-o pierdusem. Ce o fi „Casa Satanei” în Dumnezeu în rugãciune cu inima deschisã pentru a
intenþionaþi sunt cei ce îl alcãtuiesc, sã nu aparã, în timp, ºi
care am intrat? Mi-am amintit de expresia din vis: primi darul pe care El era gata sã mi-l redea. Slavã Lui!
pricini de plângere. Ele pot apãrea între prieteni, în familie,
„sunt stãpân pe mine ºi n-are cum sã-mi facã rãu”. Aceastã experienþã m-a fãcut sã nu-mi cumpãr
în adunarea Domnului etc. Ele pot apãrea… Ce-i de fãcut
Mi-am cercetat atent viaþa ºi cu adevãrat cuvintele televizor
televizor.. Pentru cã nu am vrut ca ºi casa mea sã fie
când ele apar? Biblia spune: „…iertaþi-vã unul pe altul”.
acestea le spuneam atunci când mergeam la club ºi un loc al Satanei. Au trecut de atunci 17 ani ºi
Rândurile de faþã au drept scop de a deosebi din Scripturi
am început sã realizez cã prin acele filme ºi imagini mulþumesc lui Dumnezeu cã S-a ocupat de mine cu
când este timpul cel mai potrivit – anotimpul cel mai prielnic –
era semãnatã draconic sãmânþa preacurviei ºi m-am multã rãbdare ca sã pot pricepe voia Lui – bunã,
în care acordarea iertãrii are randamentul cel mai bun. Sã privim
întrebat: „Oare aºa sã numeºti Tu locul unde sunt plãcutã ºi desãvârºitã. Cãci este scris: „nu luaþi deloc
încã o datã la expresia: „…iertaþi-vã unul pe altul” CÂND
derulate aceste emisiuni: „Casa Satanei?” Am avut parte la lucrãrile neroditoare ale întunericului, ba încã
„…unul are pricinã sã se plângã de altul”. Aºadar, momentul
puþinã fricã, dar n-am ajuns încã la hotãrârea din vis; mai degrabã osândiþi-le” (Efeseni 5:1 1).
5:11).
cel mai prielnic, de altfel, momentul statornicit ºi poruncit de
sã ocolesc cât se poate de departe acel loc!
Dumnezeu, când creºtinul trebuie sã ierte este atunci când Ioan Suciu
Dumnezeu m-a studiat atent sã vadã ce voi face
apare pricina de plângere, nici mai devreme, nici mai târziu.
în urma mesajului, ºi pentru cã puneam la îndoialã
Mai sunt ºi alte „anotimpuri” în care oamenii obiºnuiesc Nota redacþiei: Mai mulþi credincioºi sau familii din
tâlcuirea acelei „case”, mi-a mai vorbit o datã ºi am
sã acorde iertarea, ca de exemplu atunci când de la pricina diverse locuri, de diferite vârste ºi categorii sociale au
fost convins pe deplin. La hotãrârea aceea am ajuns,
de plângere a trecut deja foarte mult timp ºi lucrurile încep experienþe prin care Dumnezeu le-a vorbit pe acest
abia dupã ce am simþit sentimentul pierderii. Ce
sã se uite. Cu alte cuvinte, dupã ce diavolul a chinuit deja de subiect sau altele, din zona de interferenþã a sfinþilor
pierdusem fãrã sã-mi dau seama? Am înþeles aceasta
mult timp sufletele celor implicaþi ºi… s-a plictisit ºi el, fiind care trãiesc în lume dar nu sunt din lume. Cred cã ar fi
la bisericã. Pe drum spre adunare povestisem unui
deja în cãutarea unor noi pricini de plângere ºi ceartã, în care mai plãcut Domnului sã înþelegem ce-i bine ºi ce-i rãu
frate militar frãmântarea cu visul. El m-a întrebat: „Tu
sã ne implice. De asemenea, atât în viaþa de zi cu zi cât ºi în pe baza învãþãturilor de fond ale Bibliei. Astfel ar fi
ºtii ce reprezintã banul din vis?” „Nu ºtiu”, i-am
paginile Scripturii mai întâlnim o ocazie în care oamenii suficient sã înþelegem ce înseamnã „Sã iubeºti pe
rãspuns. „Talantul pe care þi l-a dat Dumnezeu ºi când
practicã iertarea, adicã în cadrul unui proces de împãcare, Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul
o sã vinã te va întreba ce ai lucrat cu el”. M-am speriat
fie demarat din proprie iniþiativã, moderat de cineva sau impus tãu, cu tot cugetul tãu, ºi cu toatã puterea ta” (Marcu
când am auzit acest lucru. Din vis ºtiam cã banu-i
de anumite împrejurãri (1 Corinteni 6:5). 12:30). Dar pentru cã nu toþi sunt gata sã slujeascã lui
pierdut ºi pentru prima datã am simþit durerea
În toate aceste situaþii, sau în oricare altele ar mai putea fi, Dumnezeu fãrã rezerve este nevoie ca uneori sã li se
pierderii, aºa cum am simþit-o în vis. Mi-am zis: oare
adicã practic în orice situaþie a vieþii, iertarea nu poate fi decât aducã pe lângã explicaþia Scripturilor ºi alte lãmuriri ca
sã fie adevãrat? „O sã verific azi la bisericã.” ªtiam
beneficã, cel puþin într-o mãsurã. Cu toate acestea, în afarã de lui Toma ºi, chiar
Toma chiar,, celorlalþi (Ioan 20:9, 24-31).
17
împrejurarea descrisã în Coloseni 3:13, care prezintã momentul
 Înþelepciune pentru înþelepþi
Proverbe 24:30-34 ,,Am trecut pe lângã ogorul
unui leneº, ºi pe lângã via unui om fãrã minte. ªi era
numai spini, acoperit de mãrãcini, ºi zidul din piatrã
era prãbuºit. M-am uitat bine ºi cu luare aminte, ºi am
tras învãþãturã din ce am vãzut. «Sã mai dorm puþin,
sã mai aþipesc puþin, sã mai încruciºez mâinile puþin
ca sã mã odihnesc!»... ªi sãrãcia vine peste tine pe
neaºteptate, ca un hoþ, ºi lipsa, ca un om înarmat”.
Probabil cã în timp ce studia vegetaþia, despre
care a scris o enciclopedie anticã – ce din nefericire
nu este pãstratã, Solomon a trecut pe lângã ogorul
unui leneº ºi pe lângã via lui. Acolo a vãzut spini ºi
mãrãcini crescuþi la maturitate ºi poate muºchiul de
pe zidul dãrâmat. Dar mai mult decât niºte observaþii
biologice, el (în înþelepciunea lui) a reflectat profund
asupra celor vãzute. Dar, parcã sã nu judece pripit
sau greºit s-a uitat bine – poate grãdina nu are
proprietar, o fi murit sau e plecat de multã vreme. S-a
apropiat (poate) de casã ºi l-a auzit. Oare rãspundea
la provocarea cuiva din familia lui? Ascultaþi-l cu luare
aminte: „Sã mai dorm puþin (mult dormise), sã mai
aþipesc puþin”. Probabil cã dupã ce s-a ridicat din pat,
spre amiazã i s-a fãcut ºi lui ziuã, de parcã ar fi fost în
Laponia, în timpul iernii, nu în zona subtropicalã. Însã
ºi atunci a rãmas în aceeaºi amorþealã: „sã mai
încruciºez mâinile puþin ca sã mã odihnesc!” Solomon
a plecat dar dupã mai multe zile a „venit” sãrãcia cu
cãtuºe ºi i le-a pus pe mâinile încruciºate iar „hoþii
înarmaþi” i-au luat recolta din acei ani.
Existã în bisericile noastre oameni ºi familii
sãrace, exact din acelaºi motiv – lenea. Da. Dacã treci
pe lângã curtea lor, dacã intri în casa lor o sã te
convingi singur din ce vezi ºi din ce auzi, chiar din
gura lor. Întreabã-i dacã au o bucatã de pãmânt, aflã
unde lucreazã ºi ce fac în timpul liber.
Doamne fereºte sã fiu înþeles greºit! Sã nu cãdeþi
în pãcatul de a nu ajuta pe cei prinºi în lucrarea
Domnului ºi pe sãracii dintre sfinþi, cã uneori chiar din
acest motiv nu-i putem ajuta suficient pe cei care au cu
adevãrat nevoie. Suntem supãraþi când vedem cã am
dat bani unor oameni care sunt sãraci datoritã lenei.
Ce-i de fãcut? Propun douã variante care-i pot
16 ajuta. Mai întâi, sã admitem cã nu lucreazã fiindcã n-au
brigadieri ºi ei nu sunt din neamul furnicii, sã
porneascã la treabã ºi fãrã priveghetor
priveghetor,, de aceea nu
vã faceþi judecãtori cu gânduri rele. Unii trebuie
ºcolarizaþi, îndemnaþi ºi chiar ajutaþi pentru a prinde
gustul muncii ºi apoi gustul roadelor
roadelor.. Dar nu rãmâneþi
la sfaturi generale; ajutaþi-i cu unelte, cu proiecte (mici
mai întâi); începeþi-le ºirul la sãpatul porumbului ºi
arãtaþi-le capãtul. Iar pe surorile mai întârziate cu
prânzul învãþaþi-le sã ºtie ce ingrediente se pun pentru
a face o salatã sau o plãcintã bunã ºi spuneþi-le o reþetã
ºi pentru ziua urmãtoare. N-ar fi rãu, cel puþin pentru
cine pune suflet, sã sunaþi a doua zi sã aflaþi dacã
mâncarea este gata pentru ora mesei.
Cealaltã variantã este ceva mai durã, dar poate
dã rezultate fãrã întârziere. Ea trebuie folositã numai
dacã prima n-are succes. Întârziaþi sã-i ajutaþi pe
leneºi, daþi-le pace, pentru cã ei mai dispun de un agent
intern ce poate sã-i îndemne la lucru, chiar sã le spunã
ce meniu ar fi indicat. El se numeºte „foamea”
(Proverbe 16:26). Acest sfat apare ºi în scrierile
apostolului Pavel, în 2 Tesaloniceni 3:10 „Cine nu vrea
sã lucreze, nici sã nu mãnânce”. Adicã sã nu-i dai sã
mãnânce pânã nu se hotãrãºte sã munceascã.
Pentru a avea un câºtig ºi mai mare din cele scrise
pânã aici, voi face o comparaþie cu recomandarea
necesarã. Fiecare om are nevoie, pe lângã hrana fizicã ºi
de hrana spiritualã. Gura are un rol dublu, nu doar
mestecã, ci ºi vorbeºte, iar stomacul sufletului este mintea
care macinã întruna. Fii harnic ºi sã ,,te hrãneºti cu
cuvintele credinþei ºi ale bunei învãþãturi” (1 Timotei 4:6).
Spor la lucru! Poftã bunã! Somn dulce!
Iosif Anca
cel mai propice pentru a ierta, celelalte ocazii pot cãpãta culori
ciudate, discordante cu învãþãtura sfântã. Sã luãm de exemplu
situaþia descrisã în 1 Corinteni 6:5, unde Biblia spune: „Astfel,
nu este între voi nici mãcar un singur om înþelept, care sã fie în
stare sã judece între frate ºi frate?” Cadrul în care se poate
desfãºura aceastã judecatã îl gãsim în Matei 18:15-17 ,,Dacã
fratele tãu a pãcãtuit împotriva ta, du-te ºi mustrã-l între tine ºi el
singur. Dacã te ascultã, ai câºtigat pe fratele tãu. Dar, dacã nu te
ascultã, mai ia cu tine unul sau doi inºi, pentru ca orice vorbã sã
fie sprijinitã pe mãrturia a doi sau trei martori. Dacã nu vrea sã
asculte de ei, spune-l Bisericii…”. Aceasta înseamnã sã se
gãseascã cineva care sã se implice în neînþelegerea respectivã,
sã asculte pãrþile implicate, sã se documenteze, sã se stabileascã
un timp pentru discuþii, sã se caute martori etc. Apoi sã se încerce
sã se stabileascã cine are dreptate ºi cine nu, pentru a fi lãmurite
pãrþile ºi, în definitiv, sã fie îndemnate sã-ºi cearã iertare unele
altora. Sã exprime toate acestea voia lui Dumnezeu? Sã ne
întrebãm: dacã s-ar fi împlinit cerinþa Scripturii din Coloseni 3,
adicã de îndatã ce a apãrut pricina de plângere, încã înainte de
a se adresa unul altuia despre aceasta, oamenii sã se ierte, mai
precis sã-ºi „deslege” de la inimã, adicã ca sã aibã unul faþã de
altul aceleaºi simþãminte ca înainte de conflict, pentru cã în
termeni practici, aceasta înseamnã iertare, s-ar mai fi ajuns la
desfãºurarea unui plan de împãcare cu toate dificultãþile lui
inevitabile? Evident cã nu! La fel ca ºi cartea de despãrþire din
Vechiul Testament, care a fost rânduitã „…din pricina împietririi
inimii…” oamenilor, stabilirea unui cadru de împãcare de tipul
celui din 1 Corinteni, descris mai sus, este o îngãduinþã a lui
Dumnezeu, din pricina aceluiaºi motiv, dar nu exprimã aºteptarea
Lui cu privire la noi. Versetul 7 din fragmentul din 1 Corinteni,
spune cã necesitatea desfãºurãrii unui cadru de împãcare este
ca urmare a unui cusur omenesc, nu a voii lui Dumnezeu.
De fapt, se poate întâmpla, ºi se întâmplã uneori, ca
împãcarea dintr-un cadru ca cel expus mai sus, sã fie lipsitã
de profunzime. E una sã ierþi, adicã sã-l „dezlegi” pe cineva
de la inimã, ºi e alta desfãºurarea unui schimb de expresii de
genul: „Te rog sã mã ierþi. ªi eu te rog sã mã ierþi dacã þi-am
greºit cu ceva”. Existã posibilitatea ca cineva sã întindã mâna
celuilalt ºi sã spunã: „Te rog sã mã ierþi” ºi sã nu ierte, sã nu-l
poatã „dezlega” de la inimã; ceea ce desigur este fãþãrnicie.
De fapt, deºi aceastã formulã îºi poate avea locul ei potrivit în
intenþia de împãcare a cuiva, ea nu este strict biblicã. În
Scripturã se pot gãsi expresii cu privire la împãcare, ca de
exemplu: „…du-te întâi de împacã-te cu fratele tãu” (Matei
5:24), sau: „…du-te ºi mustrã-l între tine ºi el singur” (Matei
18:15), dar „te rog sã mã ierþi” nu gãsim scris. Asta nu
înseamnã cã aceastã expresie n-ar putea avea un loc potrivit
în cadrul unui proces de împãcare; vreau doar sã spun cã nu
are prioritate în optica lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca noi
sã ne iertãm pur ºi simplu ºi aceasta imediat ce apare pricina
de plângere, fãrã sã mai ajungem sã ne cerem iertare unul
altuia. Luca 17:4 ne aduce în faþã o altã expresie de iertare:
„ªi chiar dacã pãcãtuieºte împotriva ta de ºapte ori pe zi, ºi
de ºapte ori pe zi se întoarce la tine ºi zice: «Îmi pare rãu!» –
Închinãtori în duh ºi-n adevãr
sã-l ierþi”. Comparativ cu expresia: „Te rog sã mã ierþi”, care
poate risca sã aibã un caracter oficial, dar lipsit de miez,
expresia: „Îmi pare rãu”, exprimã o stare interioarã. Aceasta
presupune nominalizarea unui lucru pe care l-am fãcut
împotriva fratelui meu, din pricina cãruia acum am pãreri de
rãu, pe care le exprim. Dacã cuiva îi pare rãu într-adevãr, acela
nu numai cã trebuie, dar chiar meritã iertat.
În final, sã privim în Scripturi, spre a deosebi ceea ce intrã
în responsabilitatea noastrã, ca persoane, sã iertãm, ºi ce nu.
Versetul din Luca, folosit mai sus, în acord cu toate celelalte
care ne cheamã la iertare, spune: ,,Dacã fratele tãu pãcãtuieºte
împotriva ta…”. Sunt însã ºi situaþii când cineva nu pãcãtuieºte
împotriva fratelui sãu, a aproapelui sãu, ci se încadreazã mai
degrabã în ceea ce spune Scriptura în 2 Samuel 12:13-14 „David
i-a zis lui Natan: «Am pãcãtuit împotriva Domnului!» ªi Natan i-a
zis lui David: «Domnul îþi iartã pãcatul, nu vei muri. Dar, pentru
cã ai fãcut pe vrãjmaºii Domnului sã-L huleascã, sãvârºind fapta
aceasta, fiul care þi s-a nãscut, va muri”. Desigur, Natan ar fi
putut sã spunã: „Împãrate ai pãcãtuit, dar eu, ca unul care
mãnânc la masa ta, ºi pe deasupra suntem ºi prieteni, în definitiv,
eu ca prooroc al Domnului, eu te iert”. Lucrul acesta n-a fost
posibil. N-a fost posibil pentru cã David n-a pãcãtuit împotriva
lui Natan, ci împotriva Domnului, prin urmare nu intra în atribuþiile
lui Natan sã ierte, ci în ale lui Dumnezeu. Uneori, în viaþa de
bisericã se întâmplã invers. Când cineva pãcãtuieºte împotriva
Cuvântului lui Dumnezeu, încãlcându-l, este tratat ca o vinovatã
îngãduinþã iertãtoare, lãsat chiar sã facã mai departe ce vrea;
pe când atunci când pãcãtuieºte împotriva mea, chiar ºi pentru
un lucru mic, nu pot sã-l iert. Când este vorba ca cineva sã fi
pãcãtuit împotriva lui Dumnezeu, mã grãbesc sã iert, deºi nu-i
treaba mea, iar când pãcãtuieºte împotriva mea, trebuie sã vinã
fraþii sã se trudeascã sã lãmureascã lucrurile!
Nu trebuie sã fie aºa, fraþii mei!
Dacã cineva pãcãtuieºte împotriva Domnului, trebuie
conºtientizat ºi îndrumat la pocãinþã. Apoi trebuie cãutatã
voia lui Dumnezeu cu privire la acea persoanã ºi procedat
potrivit cu ea. Voia lui Dumnezeu poate fi ca aceea din cazul
lui David, când Dumnezeu însuºi a însoþit iertarea cu
pedeapsa. Poate fi ºi asemenea cu cea a celor din
2 Tesaloniceni 3:14-15, unde spune: „…ºi sã n-aveþi nici un
fel de legãturi cu el… sã-l mustraþi ca pe un frate…”. Poate
fi chiar ca aceea a celui din Corint, care a trebuit pedepsit.
Cel ce ºi-a luat pedeapsa ºi s-a pocãit poate beneficia de
harul divin însoþit de iertarea ºi mângâierea frãþeascã.
Dacã cineva pãcãtuieºte împotriva ta, atunci de îndatã
ce apare pricina de a te plânge de el, iartã-l. Nu amâna iertarea
nici o clipã. De amânarea ta se va folosi diavolul implicând ºi
alte persoane. Cele dintâi victime vor fi cele apropiate þie, care
vor fi injectaþi la rândul lor cu amarul neînþelegerii aceleia. Nu
aºtepta sã treacã acest anotimp favorabil iertãrii. Poate vei
putea culege roadele ei ºi mai târziu, într-un cadru ca acela
din Corinteni, dar nu vor fi tot aºa de dulci ºi munca pentru a
le aduna va trebui sã fie mult mai mare.
Iliuþã Petruneac 5
 Principii sfinte
„Totuºi ea va fi mântuitã prin naºterea de fii,
dacã stãruiesc cu smerenie în credinþã, în dragoste ºi în sfinþenie.”
Explicaþiile acestei afirmaþii apostolice, date
în general de comentatori ºi contraargumentele
cu fond biblic, ar fi acestea:
Naºterea de fii se traduce mai corect prin
naºterea Fiului, adicã naºterea Domnului Isus prin
tuturor.. Întruparea
femeie ºi care a adus mântuirea tuturor
Domnului Isus s-a realizat într-adevãr prin naºterea
Sa de cãtre o femeie ºi astfel a venit mântuirea în
lume (prin femeie). Dar cã despre aceasta vorbeºte
apostolul aici e mai greu sã credem dat fiind faptul
cã naºterea lui Cristos era deja realizatã la data
scrierii epistolei. Nu ar mai fi avut nici o relevanþã
pentru femeile din Biserica la care se adreseazã
apostolul în scopul îndemnãrii la ce trebuie sã facã
o femeie (contextul).
O altã explicaþie: mântuirea femeii înseamnã
pãstrarea (sau salvarea) poziþiei ei în comunitatea
de credincioºi – orice bãrbat, oricât de influent
ar ajunge lãsându-se la dispoziþia lui Dumnezeu,
el a fost totuºi nãscut de o femeie; astfel ea îºi
câºtigã o reputaþie bunã ºi un rol semnificativ în
lucrarea lui Dumnezeu. Ipoteza aceasta se
sprijinã în primul rând pe schimbarea sensului
normal al termenului mântuire – care înseamnã
viaþã veºnicã, cu salvare – care nu are a face cu
viaþa veºnicã ci doar cu viaþa de aici. Atribuirea
acestui sens termenului este puþin scoasã din
6 (continuarea în pag. 17)
1Timotei 2:15
Timotei
context deoarece în aceastã epistolã gãsim ºi alte
referiri la pierderea vieþii veºnice în urma faptelor
neevlavioase (I Timotei 5:6, 8; 6:19). Aºadar, este
mai în spiritul epistolei sã spunem cã este vorba
de mântuirea – primirea/pierderea vieþii veºnice
decât cã ar avea legãturã doar cu viaþa de aici.
Unii spun cã este vorba de asigurarea femeii
din partea lui Dumnezeu cã nu va muri la naºtere,
adicã va fi salvatã chiar trecând prin procesul
naºterii unui copil. De remarcat cã termenul
grecesc pentru mântuire sozo poate fi la fel de bine
tradus cu salvare sau eliberare. În ce priveºte
aceastã propunere putem spune cã este o afirmaþie
totalmente scoasã din contextul versetelor 9-15 ale
acestui capitol unde este scris despre obligaþiile
unei femei în cadrul Bisericii ºi nicidecum nu este
adusã în discuþie temerea cã s-ar putea întâmpla
vreo nenorocire la naºtere. Învãþãtura întregului
Nou Testament este cã mântuirea e într-adevãr o
problemã de viaþã ºi de moarte dar a sufletului ºi
nu a trupului (Matei 10:28; Filipeni 1:23; etc.). În
ce priveºte siguranþa unei naºteri fãrã pericole, ea
poate fi în baza credinþei ºi în urma rugãciunii
(Iacov 5:15-18; 1 Petru 5:7), dar nu aceasta are în
vedere acest verset.
Alþii fac o legãturã a acestui verset cu I
Timotei 4:3, pentru cã erau unii care învãþau prin
Am ajuns sã-mi pierd talantul pentru cã nu mi-
am însuºit adevãrul biblic exprimat ºi prin versurile:
„Sã ard de sete, tot n-aº bea?
Din apele stricate
Ce le întâlnesc în calea mea
Prin lumea de pãcate
Sã mor în drum, tot n-aº intra
În casa blestematã
Ce ar zdrobi, ºi-ar ruina
Iubirea mea curatã.”
Interesant a fost faptul cã nu mi-am dat seama
de pierderea ungerii divine care era peste mine în
lucrarea de slujire. Am simþit un gol spiritual, dar nu
ºtiam adevãratul motiv. Sã fie faptul cã eram militar ºi
pãrtãºia cu Biserica nu era posibilã aºa de des? Dar
totuºi aveam ºi doi colegi creºtini cu care aveam
pãrtãºie ºi citeam personal din Biblie în fiecare zi. Ce
ar fi putut sã rãpeascã aºa de repede comoara
nevãzutã, a cãrei lipsã era tot mai accentuatã. Nu mi-
am dat seama cã ce-mi lipsea era chiar ungerea divinã.
Odatã, pe când vizionam un film, unul dintre
colegii militari m-a atenþionat: „Eu ºtiu cã voi pocãiþii
nu vã uitaþi la televizor”. Atunci a început o luptã în
mintea mea prin douã întrebãri din direcþii opuse.
Prima: oare Domnul îl foloseºte pe coleg? ªi ca sã se
contureze rãspunsul afirmativ, Domnul mi-a adus
aminte de fraþii scumpi de la care am început sã învãþ
trãirea sfântã ºi care condamnau emisiunile de la
televizor. A doua întrebare: unde scrie în Biblie cã nu
ai voie sã te uiþi la televizor? ªi o datã cu întrebarea a
venit ºi versetul din 1 Tesaloniceni 5:21 „…cercetaþi
toate lucrurile, ºi pãstraþi ce este bun”. Eu am folosit
pentru colegul meu, ca justificare, a doua întrebare ºi
rãspunsul cu citatul biblic. Mã credeam stãpân pe
situaþie precum Adam ºi Eva când au decis sã
mãnânce din pomul interzis. N-am înþeles atunci cã
versetele scoase din contextul lor sunt folosite de
Satana ca sã ne îndemne la pãcat. Aceastã metodã a
fost folositã ºi când a fost ispitit Domnul Isus. Satana
a zis lui Isus: ”…aruncã-Te jos; cãci este scris…”
(Matei 4:6). La fel în 1 Tesaloniceni 5:20 este îndemnul
Statul moral ºi spiritual al creºtinului
de a cerceta proorociile, ºi de a pãstra ce este bun din
ceea ce pare bun, cãci versetul urmãtor completeazã
ideea: „Feriþi-vã de orice se pare rãu”. Nu suntem
îndemnaþi sã cercetãm toate lucrurile din lumea care
zace în cel rãu ºi sã gãsim ceva bun. Mi-am zis: „N-
are cum sã mã strice televizorul, pentru cã eu ºtiu ce
este bine ºi ce este rãu. Însã nu a fost aºa! Am fost
golit de putere ºi am început sã mã asemãn cu lumea,
pentru cã ecranele prezintã o mie ºi una de lucruri,
dar nu prezintã imaginea Domnului Isus.
Relaþia cu Domnul ºi cu fraþii s-a rãcit din ce în ce
mai mult ºi eu încã nu aflasem motivul. M-am cercetat
atent ºi mi-am zis: „Televizorul este singurul loc de la
care mã întorc cu un sentiment de neîmplinire, chiar
dacã motivul plecãrii la club era dorinþa de învãþare, de
cultivare, la întoarcere parcã eram mai gol”.
Acest lucru m-a fãcut sã rostesc urmãtoarea
rugãciune: „Doamne, te rog sã-mi vorbeºti cu privire
la criza mea. Dacã fraþii au dreptate când afirmã cã
emisiunile de la televizor dãuneazã, te rog sã-mi
vorbeºti mie personal prin ce metodã vrei Tu. Din Biblie
eu încã n-am înþeles concret cã televizorul ar fi un
lucru rãu. ªtiu cã poþi face acest lucru ºi eu sunt gata
sã fac orice-mi vei cere”.
Dumnezeu rãspunde.
„El vorbeºte prin visuri…” (Iov 33:15)
Am avut un vis (metodã prin care Dumnezeu
vorbeºte), în care se fãcea cã mergeam pe jos. La un
moment dat, în ºirul de clãdiri de pe marginea
trotuarului a apãrut o casã cu o denumire ciudatã, cum
n-am mai auzit. Numele ei era „Casa Satanei”. Deºi
ºtiam în vis cã înãuntru se lucreazã cu lucruri
dãunãtoare sufletului, am decis sã intru zicându-mi:
„mie n-are ce sã-mi facã, eu sunt stãpân pe mine, nu
o sã mã deschid faþã de cei din casã, o sã fiu foarte
atent, ca sã nu mi se întâmple nimic rãu”. Când am
intrat, am vãzut multe lucruri expuse pe rafturi, în faþa
cãrora se afla masa de servire, ca într-un magazin.
15
 Statul moral ºi spiritual al creºtinului
(continuarea din pag. 14)
Scrisoarea a VII-a
mai primejdios pentru oamenii mari decât sã creadã
cã odatã ajunºi la împlinire, legile morale nu mai sunt
pentru ei, ci pentru cei de jos, ei conducându-se dupã
propriile capricii. Solomon avea sã fie un rege mare
ºi bogat ºi în aceastã stare, avea mai mare nevoie de
o lege moralã, de o lege a conºtiinþei, pentru a nu
deveni sclavul josnic al bunurilor lui, al propriei poziþii
ºi victima firii lui vulgare.
Prin urmare, prea iubite, vreau sã-þi spun cã un
om, oricine ar fi, este mare numai prin conºtiinþa lui
dacã aceasta conºtiinþã a fost ziditã corect, prin
învãþarea principiilor Domnului ºi întãritã prin
practicarea acestora. Acest adevãr l-a înþeles bine
regele David ca pedagog ºi pãrinte ºi de aici atenþia
acordatã fiului sãu. Într-o prezentare schematicã ºi
potrivit segmentului de text în discuþie, David i-a atras
atenþia fiului sãu:
- cautã cu precãdere Înþelepciunea (versetele
5-12).
- nu lãsa din mânã Scripturile, izvorul
Înþelepciunii (versetul 13).
- nu te însoþi cu oamenii rãi (versetele 14-19).
- vegheazã asupra vieþii tale interioare (versetele
20-27).
Încã ceva vreau sã-þi semnalez aici, ºi anume
faptul cã acest capitol, prin conþinutul lui, este un
contraargument solid împotriva acelei teologii
strâmbe care susþine în tratate speciale cã religia
poporului lui Dumnezeu, Israel, ce-ºi avea rãdãcinile
în Legea lui Moise, nu punea accentul pe calitatea
vieþii interioare cât pe un anume conformism exte-
rior, atitudinile interioare ºi gândurile închinãtorului
evreu neintrând în preocuparea lui Dumnezeu. Prin
urmare, se avea în vedere fapta ºi nimic mai mult.
Aceasta este o învãþãturã fundamental greºitã.
Dimpotrivã, Scriptura afirmã cã omul trebuie sã asculte
în totul de Dumnezeu, cum frumos exprima psalmistul
aceasta sub formã de dorinþã: „Binecuvânteazã suflete
al meu pe Domnul ºi tot ce este în mine sã
binecuvânteze Numele Lui cel sfânt” (Psalmul 103:1).
Potrivit deci capitolului care ne preocupã, omul este
vãzut în întregime în actul supunerii ºi ascultãrii de
Dumnezeu: urechea sã asculte (versetele 1, 20); mintea
14 sã fie atentã (versetul 1).
Inima sã fie visteria dreptelor învãþãturi (versetul
4); picioarele sã nu umble pe orice cãi (versetele 11-12);
mâna sã rãsfoiascã zilnic cãrþile de înþelepciune
(versetul 13); ochii sã fie fixaþi cu fermitate pe þel
(versetul 25); gura sã grãiascã în tot timpul numai
adevãrul (versetul 24); buzele sã fie purificate de
viclenie (versetul 25).
Aºadar, dragã frate, vezi cã încã în vechime se
cerea închinãtorului în relaþia lui cu Dumnezeu nu numai
manifestarea externã a formelor cultice, ci ºi lãuntrul
sãu exprimat în textul nostru prin cele douã cuvinte
„minte ºi inimã”. În dragostea lor pentru poruncile lui
Dumnezeu, rabinii au mers pânã acolo încât au clasificat
poruncile divine dupã chiar acest criteriu, împãrþindu-
le în douã mari categorii: porunci ale membrelor sau
porunci externe ºi porunci ale inimii inimii. Mie aceastã
clasificare îmi place de minune, este înþeleaptã ºi meritã
reþinutã. De altfel, în faþa lui Dumnezeu, nu ne putem
prezenta doar în parte, aºa cum am scris mai sus ºi de
aici mustrãrile Domnului aduse leviþilor pentru cã
mutaserã accentul în mod exagerat pe gesturile cultice
externe: „… voi blestema binecuvântãrile voastre…
„…voi
pentru cã n-aveþi pe inimã porunca Mea” (Maleahi 2:2).
Sã nu uiþi de asemeni mustrãrile pe care Domnul Hristos
le-a adresat cãrturarilor ºi fariseilor pentru faptul cã
neglijau sã aplice poruncile sfinte vieþii lor interioare,
îndemnându-i sã nu ignore acele valori ale inimii,
„dreptatea, mila ºi credincioºia” (Matei 23:23). În final,
vreau sã adaug cã acest dezechilibru despre care îþi
scriu, Dumnezeu a promis cã-l va corecta prin
Legãmântul cel Nou, aºezându-ºi legile ºi poruncile în
mintea ºi inima celor de sub Legãmânt (Ieremia 31:31).
Voi reveni,
Zaharia Bica
Biserici abþinerea de la cãsãtorie ºi de la
împlinire sexualã ca pe o condiþie a mântuirii.
Drept urmare, unele femei influenþate de aceastã
învãþãturã au început sã renunþe la a se mai
cãsãtori ºi astfel periclitau naºterea de copii, iar
apostolul reglementând situaþia afirmã cã o
femeie va fi sigur mântuitã chiar nãscând copii.
Trebuie sã spunem cã o asemenea înþelegere este
o interpretare scoasã din context ºi forþatã. Dacã
aceasta ar fi intenþionat apostolul atunci
formularea ar fi fost femeia va fi mântuitã chiar
nãscând copii, pe când formularea biblicã
subliniazã mai mult mântuirea decât naºterea de
fii, cum s-ar cere pentru aceastã interpretare.
În Bisericã, apostolul Pavel a trasat
atribuþiuni fraþilor þinând seama de poziþia
fiecãruia ºi de mãsura în care ar putea sã
realizeze fiecare ceva. Contextul în care se aflã
versetul 1 Timotei 2:15 stabileºte locul femeii în
Bisericã ºi rolul pe care îl are în lucrarea lui
Dumnezeu de mântuire. Astfel, ea nu are voie sã
înveþe pe alþii, nici sã predice ci sã se
subordoneze bãrbatului (I Timotei 2:11-12; I
Corinten i 14: 3 4-3 8 ), ad uc â nd î n di scu þie º i
ordinea creãrii ºi cãderii în pãcat (I Timotei 2:13-
14) dar nici nu lasã femeia fãrã vreo datorie sau
posibilitate de „a lucra pentru mântuire”.
Dar se pune întrebarea: Când afirmã Pavel
cã femeia va fi mântuitã prin naºtere de copii,
face referire la mântuirea care înseamnã
eliberarea de pãcat ºi primirea vieþii veºnice, sau
este vorba de altceva trecãtor?
Putem spune cã apostolul aduce în discuþie
ºi aici una dintre condiþiile vieþii de creºtin (adicã
de mântuit). Dacã scopul lui Dumnezeu prin
mesajul Evangheliei este ºi de a-i aduce pe
oameni înapoi la regulile stabilite de Dumnezeu
prin creaþie (Matei 19:4-9), atunci ºi în rândul
credincioºilor trebuie sã guverneze anumite prin-
cipii ºi reguli care stau la baza coexistenþei. De
exemplu: în porunca a VIII-a din decalog este
interzis furtul (Exodul 20:15), dar aceasta se
regãseºte ºi în învãþãturile apostolilor (Efeseni
4:28). Deci creºtinii, deºi sunt liberi în Cristos
(Romani 8:21, 1 Corinteni. 7:22), ei nu sunt totuºi
scutiþi de multe restricþii.
Principii sfinte
Ideea ºi în aceast verset este de o îndeplinire
a îndatoririlor personale care îi revin de data
acesta femeii. Dacã este inadmisibil în Bisericã
un soþ care îºi tiranizeazã nevasta ºi copiii
nevrând sã munceascã, trândãvind toatã ziua ºi
lãsându-i pe ei sã facã ce îi revine lui, sau nu
sunt admiºi în Bisericã cei care nu muncesc ci
profitã de pe urma meselor de dragoste (Iuda
4,12) ºi sunt socotiþi oameni lepãdaþi de credinþã
(1 Timotei 5:8), tot aºa ºi femeia îºi poate pierde
mântuirea dacã nu vrea sã nascã copii. Când
Dumnezeu l-a blestemat pe om ºi a împãrþit
sarcini fiecãruia (bãrbatului ºi femeii) pentru a-
ºi putea continua existenþa, femeii, singura
sarcinã ce i-a revenit a fost naºterea de copii.
Dumnezeu aºa a conceput lumea; perpetuarea ºi
înmulþirea rasei umane prin naºterea oamenilor.
Înmulþirea se regãseºte ºi în prima poruncã (sau
binecuvântare) pe care a dat-o Domnul omului.
În ochii lui Dumnezeu, naºterea de copii este unul
dintre cele mai importante lucruri în legãturã cu
omenirea. Isus când vorbeºte despre bucuria unei
femei dupã naºtere, o explicã prin înþelegerea
faptului cã înmulþirea oamenilor aduce satisfacþie
(Ioan 16:21). Deci în conceperea creºtinismului,
neglijarea naºterii copiilor este un rãu mare.
Într-o altã ordine de idei, în acest verset, pe
de o parte este reiteratã mântuirea femeii. „Totuºi
„Totuºi
ea va fi mântuitã”, deºi „s-a fãcut vinovatã de
cãlcarea poruncii”. Iar pe de altã parte este
prezentatã activitatea ei – atât de importantã, deºi
nu are dreptul de a învãþa în adunare – naºterea
ºi educaþia copiilor „în credinþã, în dragoste ºi
în sfinþenie”.
Dar se pune o altã întrebare: O femeie este
mântuitã doar pentru cã naºte copii?
Noi ºtim cã harul lui Dumnezeu dat
oamenilor prin Cristos este soluþia omenirii care
nu a avut nici o altã ºansã sã ajungã la mântuire.
Apostolul Pavel face din adevãrul – mântuirea nu
se primeºte prin fapte – un adevãr fundamental
pe care se bazeazã Evanghelia. Deci naºterea de
copii – cum se spune în acest verset – nu
constituie o bazã pentru mântuire ci o atenþionare
despre cum se poate pierde aceastã mântuire.
Iosif Birãu
7
 Doctrine biblice
Într-o stare de confuzie ºi divergenþã pentru unii,
se plaseazã problema momentului botezului în apã,
la naºtere sau la maturitate. Celor cu inima curatã le
sunt clare lucrurile care trebuie sã se împlineascã
(Deuteronom 29:29; Matei 11:25-27) deºi au ºi ei alte
lucruri, ca ºi profeþii Vechiului Testament pe care doar
le anticipeazã, dar nu le cunosc, nu le pot determina
cu exactitate, aºteptând în sfinþenie descoperirea ºi
împlinirea lor (1 Petru 1:10-19; 1 Ioan 3:1-3).
Cei care susþin botezul la copiii mici, aduc o serie
întreagã de argumente, care trebuie studiate ºi
contraargumentate cu pertinenþã. Ei folosesc
argumente procedurale, de formã, astfel fac apel la
botezul prozeliþilor în care intra întreaga familie. Da,
dar apoi fiecare urmaº era doar tãiat împrejur la
naºtere, iar botezul amintit nu era poruncit de
Dumnezeu, deci forma sa nu are autoritate divinã.
Tãierea împrejur, ca de altfel întreg legãmântul
Vechiului Testament, era pentru toþi cãci atunci tot
poporul (inclusiv copiii) intra în legãmântul fãcut de
Dumnezeu cu pãrinþii lor. Dar realitatea biblicã privitã
prin prisma istoriei lor ºi a verdictului dat de Dumnezeu
este cã nu tot ce pogoarã din Iacov este Israel (Romani
9:6-7) cãci „…mãcar cã sunt sãmânþa lui Avraam, nu
toþi sunt copiii lui Avraam…” (Romani 9:8) fapt valabil
nu numai între Ismael ºi Isaac, ci ºi mai târziu în fiecare
generaþie. Cu atât mai mult, în noul legãmânt, când
vor fi pecetluiþi pentru Împãrãþie oameni din toate
naþiunile, iar fiii vor fi mântuiþi independent de pãrinþi
(Ezechiel 18:20).
Alte argumente de fond probotez la copii sunt:
conceptul cã botezul e asociat cu iertarea (Faptele
Apostolilor 2:38) necesarã datoritã pãcatului originar
originar,,
8 adamic, strãmoºesc (doctrinã elaboratã pe larg de
Augustin – secolul V
V,, în lupta cu Pelagius) ºi grija
pãrinþilor pentru mântuirea copiilor
copiilor,, îndeosebi a celor
bolnavi, care riscau sã nu mai ajungã la botez (care
între timp era socotit act sacramental mântuitor).
Argumentele în favoarea intermedierii sunt
invalide ºi din alte domenii fãrã aplicaþii analoge – din
lipsã de compatibilitate. Astfel, rugãciunea pentru cei
bolnavi este o cerinþã generalã cu suflu mai puternic
la cei din familie (Matei 8:5-13, 9:18, 23, 26; 17:14-21;
Iacov 5:16), iar sfinþirea prin pãrinþi doar favorizeazã,
dar nu rezolvã (realizeazã) mântuirea copiilor
(1 Corinteni 7:14; Romani 11:28).
Lipsa de argumente suficiente din partea
credobaptiºtilor, la acest punct este datã de absenþa
unei doctrine clare ºi biblice despre posibilitatea de
mântuire a copiilor, deºi ale celorlalþi sunt arbitrare ºi
nebiblice. În special evanghelicii prezintã în paralel
pentru botezul copiilor binecuvântarea oferitã de
Domnul celor ce erau prezenþi cu ei la pãrtãºiile Lui
(Matei 19:13; Luca 18:15). Acest act nu este un sacra-
ment, dar practica Mântuitorului asociatã cu actul
binecuvântãrii, omniprezent, în Vechiul Testament dã
posibilitatea folosirii lui, pentru toþi cei care îl doresc.
Cât priveºte mântuirea copiilor, domeniu care nu
constituie subiectul nostru, menþionez totuºi cã
Dumnezeul care poate sã judece cu dreptate pe cei ce
nu au auzit Evanghelia (Romani 2:12-16) a pregãtit cu
anticipaþie ºi judecata copiilor care pot fi rãi din pãrinþi
buni (cazul Esau – Romani 9:10-13 ºi nu numai – cãci
am amintit mai sus cazurile generale din Ezechiel 18)
sau copii buni din pãrinþi rãi (cazul fiului lui Ieroboam
– 1 Împãraþi 14:13). Iar astãzi descoperirile de ordin
genetic, ajutã la înþelegere mult mai uºor a posibilitãþii
chiar a unui copil nenãscut de a relaþiona ºi de a-ºi
Plivind buruienile
Sãptãmâna trecutã am fost în Florida, în casa unei
familii tinere. Aveau un bãieþel de doi ani ºi ºase luni,
care era un exemplu de copil educat bine. Era o plãcere
sã-l vezi prin preajmã. Iar eu eram uimit privind felul
reuºit în care izbutise acel tânãr cuplu sã-ºi educe copilul.
A doua zi de dimineaþã, stãteam la micul dejun
vizavi de mama copilului, care îi dãdea sã mãnânce fetiþei
de unsprezece luni. Suzi stãtea în scaunul ei, înghiþind
în silã un soi de terci amestecat cu spanac. Dupã ce a
mâncat vreo jumãtate de borcãnel, micuþa l-a împins
deoparte. Mama l-a împins la loc în faþa ei ºi a întrebat-
o: „Nu mai vrei sã mãnânci puþin?” Fetiþa a dat la o parte
borcãnelul, de data aceasta mai energic. Era una din
acele respingeri din tot corpul, nu violentã, dar hotãrâtã.
Limbajul corpului ei spunea: „Am
înghiþit cât am putut suporta. Ia-o
din faþa mea înainte de a o arunca
jos”. N-a dat glas vreunui alt pro-
test decât unui mârâit ºi nu era
într-o stare prea agitatã. Ea încerca
doar sã-ºi exercite independenþa,
demons-trându-ºi capacitatea de a-
ºi obþine drepturile.
Cele mai multe mame, ar fi acceptat pur ºi simplu
acþiunile copilului ca o exprimare a faptului cã s-a sãturat.
În orice caz aceastã tânãrã mamã era înþeleaptã, în ciuda
vârstei. A ridicat nuieluºa pe care
o avea la îndemânã pe masã ºi a
lovit-o peste mânã pe micuþã. Când
mama a mai încercat o datã sã-i
punã lui Suzi borcãnelul cu pasta
aceea verde în faþã, aceasta a
încercat din nou sã-l dea la o parte
ºi a mai încasat una. Mama spuse
din nou cu o voce atât de calmã ºi
de înceatã încât nimeni de la masã nu remarcã: ,,Suzi, ai
terminat de mâncat?” Micuþa nu plânse, dar primi
mesajul cã nu ea este cea care controleazã situaþia, ci
mama. Puteam sã vãd cã ºi-ar fi dorit sã împingã din
nou borcãnelul, dar privind la nuieluºã reuºi sã se abþinã.
Câºtigând mica bãtãlie, mama putu sã punã la loc în
faþa micuþei „urâciosul” borcãnel ºi sã-ºi continue micul
dejun fãrã sã se teamã cã va fi întreruptã. Nu mai
intenþiona sã-i dea sã mãnânce copilului, voia doar sã-ºi
întãreascã autoritatea. ªi nici nu intenþiona sã-i mai
permitã sã depãºeascã limitele în nici un fel.
Am observat privirea fetiþei aþintitã asupra
borcãnelului, apoi cãutând faþa mamei sale ºi încercând
sã recâºtige bãtãlia. Se vedea cã ar fi vrut sã întindã
mâna pentru a atinge borcãnelul, pentru ca apoi sã ºi-o
retragã ca ºi când ar fi fost atinsã de nuia. Mama lãsa
impresia cã nu urmãreºte scena. ªi astfel copilul se
educa singur. I-au trebuit câteva minute pentru a se liniºti
Familia, cuibul credinþei
ºi pentru a ignora borcãnelul, dar de atunci încolo nu l-a
mai atins în timpul mesei.
Am fost încântat de modul minunat în care se
introduce disciplina corectã, autocontrolul, care îl
ajutã pe tânãrul de mai târziu. În inima acelei mici fetiþe,
sãmânþa rãzvrãtirii tocmai germina. Ea tocmai trezea
la viaþã pãcatul lui Lucifer: „Mã voi sui la cer, îmi voi
ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui
Dumnezeu… voi fi ca Cel Prea Înalt” (Isaia 14:13-14).
Ceea ce pare sã fie foarte dificil pentru unii pãrinþi
este de fapt realitatea cã la o aºa vârstã fragedã,
rãzvrãtirea este atât de uºor de stãpânit. La vremea
când este chiar drãguþã, nu doare pe nimeni, nu este
inconvenabilã, deranjantã ºi nici nu-þi pune la încercare
rãbdarea. Nu suntem iritaþi în mod direct, aºa cã de ce
sã ne necãjim, putem aºtepta pânã când aceasta devine
o problemã. Dacã un fermier ar aºtepta pânã când firele
de iarbã sau buruienile ar deveni o problemã, el ºi-ar
pierde recolta. Înainte ca rãdãcinile buruienilor sau ale
ierbii sã pãtrundã prea adânc în pãmânt, fermierul le
pliveºte, iar când alte seminþe germineazã ºi rãdãcinile
încep sã creascã, fermierul le pliveºte din nou. Tratând
corect o problemã, nu facem altceva decât sã
împiedicãm ca ea sã devinã vreodatã o problemã!
Mulþi pãrinþi aºteaptã pânã când seminþele
încãpãþânãrii ºi ale rãsfãþului le ,,stranguleazã” copiii
ºi le distrug familia fãrã a încerca sã le înlãture. Lumea
ºi diavolul planteazã mereu defecte în firea copiilor
noºtri, dar noi sã nu îngãduim ca seminþele buruienilor
(pãcatelor) sã creascã ºi sã ajungã plante. Micuþa
sãmânþã pare nesemnificativã, dar toate buruienele cu
rãdãcini adânci încep ca inofensive mlãdiþe. Felul în
care pãrinþii reacþioneazã când copilul are unsprezece
luni, este de o sutã de ori mai important decât felul în
care o fac atunci când acesta are paisprezece ani.
Într-un an, am lãsat iarba sã creascã în jurul unor
gogoºari pe care îi cultivasem de o parte ºi de alta a aleii
ºi eram mândru de felul în care arãta grãdina mea. Dar
am neglijat iarba ce creºtea în imediata vecinãtate,
ascunsã de frunzele acestora. Când am observat, am
hotãrât cã o voi smulge, dar am fost luat cu alte treburi.
Între timp a plouat, soarele a strãlucit cu putere ºi
rãdãcinile ierbii s-au încâlcit cu cele ale plantelor. Atunci
când plantele au început sã dea roade, iarba ajunsese
aproape la fel de înaltã ca ºi ele. Am hotãrât sã smulg
iarba, dar, dupã cum presupuneþi, plantele au fost
dezrãdãcinate odatã cu iarba, fiindcã rãdãcinile lor erau
încurcate. Am stat acolo þinând în mânã „frumoºii mei
gogoºari” simþindu-mã ca un trântor stupid. Am vãzut,
la fel, pãrinþi „dezrãdãcinându-ºi” copiii în încercarea
de a le înlãtura defectele pe care le-au lãsat sã ajungã la
maturitate. Presaþi de pãrinþii care încercau dintr-odatã
sã facã ordine în casã, unii copii s-au rãzvrãtit ºi au fugit
de acasã, sau au ajuns sã se sinucidã. Aceastã tânãrã
13
mamã a ºtiut în orice caz când sã „pliveascã buruienele”.
 Familia, cuibul credinþei
Una dintre tinerele mame din bisericã, povesteºte
cum ºi-a educat fetiþa de trei luni sã þipe ºi sã plângã
pentru a fi luatã ºi þinutã în braþe. Vãzându-ºi pãrinþii
pregãtindu-se sã meargã în altã camerã, micuþa a
început sã þipe. Tatãl a spus atunci: „Ia-o pe Suzi! Vrea
sã stea cu noi”. Mama a luat-o pe Suzi în braþe ºi
micuþa ºi-a etalat minunatul ei zâmbet de plãcere. Ei,
aceasta este povestea adevãratã a modului în care Suzi
a fost educatã sã plângã. Ea a iniþiat un gest – plânsul,
la care mama a rãspuns luând-o în braþe. Aceasta a
fost prima zi a unui obicei de lungã duratã.
Mai târziu ea îºi va perfecþiona tehnica, folosind
mai multe ameninþãri ºi etalând ºi mai multã suferinþã.
Se va trânti eventual pe podea dând din picioare ºi
þipând. Mama va fi extrem de stânjenitã când acest
lucru se va petrece în public, dezamãgitã ºi furioasã
acasã ºi, probabil, va avea parte de asemenea conflicte
ºi dispute cu fetiþa ei pretenþioasã încât ne va scrie o
scrisoare dorind sã afle cum trebuie sã se poarte cu o
adolescentã nervoasã, indisciplinatã ºi nemulþumitã.
La mai puþin de trei luni, aceastã micuþã fetiþã a
descoperit puterea manipulãrii emoþionale. A
descoperit cum sã se foloseascã de sentimentul de
vinovãþie al mamei faþã de ea. Este deosebit de dulce
ºi de încântãtoare – atâta timp cât îºi poate atinge
scopurile. Cei mai mulþi dintre pãrinþi vor tolera acest
gest de comportament pânã când copilul devine o
teroare la vârsta de doi ani, apoi, probabil, vor hotãrî
cã este destul de mare pentru a începe sã-i
administreze câte o palmã pentru izbucnirile sale.
Prima palmã zdravãnã va genera deja prima crizã de
istericale ºi pãrinþii vor hotãrî cã odrasla lor posedã o
dozã dublã din aceea ,,naturã pãcãtoasã” despre care
l-au auzit pe predicatorul lor vorbind. Iar atunci când
fetiþa lor va fi dusã la specialiºti, va fi etichetatã ca
având simptomul de dereglare ºi deficienþã a atenþiei.
Povestea nu se terminã aici. Aceastã mamã
înþeleaptã a decis sã-ºi reeduce fetiþa în vârstã de trei
luni. A lãsat-o jos ºtiind cã va plânge ºi apoi n-a mai
12
bãgat-o în seamã atunci când a început sã o facã.
Atunci când Suzi s-a oprit din plâns ºi a redevenit
bine dispusã, mama a luat-o în braþe ºi s-a jucat cu
ea. Când Suzi a fost aºezatã în pãtuþ ºi a reînceput sã
plângã, iarãºi nu a bãgat-o în seamã pânã ce nu ºi-a
recãpãtat buna dispoziþie. Dupã câteva zile în care nu
i s-a acordat atenþie când a plâns, Suzi a încetat sã
mai plângã pentru a-ºi atinge scopul. Acum în vârstã
de patru luni, Suzi nu mai plânge pentru a i se face pe
plac. De ce sã-þi dai osteneala pentru ceva ce nu duce
la nici un rezultat? Ea a fost educatã sã pãstreze o
atitudine corectã. Acest gen de educaþie a fost extins
în toate domeniile vieþii fetiþei.
O fatã de cincisprezece ani a mers în vizitã la
aceastã familie ºi mama lui Suzi i-a spus: „Ia-o, te
rog, pe Suzi în braþe ºi ai grijã de ea puþin”.
Adolescenta a întrebat: „De ce? Pentru cã nu plânge!”
Atunci mama fetiþei îi explicã: „Niciodatã nu o iau în
braþe când plânge, pentru cã atunci va fi învãþatã sã
plângã mereu când va dori ceva. Mai bine o rãsplãtesc
pentru comportamentul ei cuminte”. Adolescenta s-a
mirat de metoda folositã de aceastã mamã înþeleaptã.
Poate cã atunci când va deveni ºi ea o mamã, va începe
educarea copiilor ei încã de la naºtere, fãrã sã mai
aºtepte sã împlineascã trei luni.
manifesta intenþiile. Deci dacã oamenii pot „citi”
declaraþiile unui embrion în dezvoltare, nu e atât de
greu a înþelege, nu a presupune, cã Dumnezeu prin
Duhul identificã natura unei „gene” a religiei fiecãruia
– nu intru în detalii – totuºi aici ataºez cazul fãtului
Ioan Botezãtorul (Luca 1:41).
Unii din aºa-ziºi pãrinþi ai bisericii au fost un fac-
tor puternic de influenþã în favoarea botezului copiilor
din ce în ce mai mici, pânã la vârsta de 2-3 ani, când
pot totuºi sã priceapã ceva (Grigore de Nazianz – el
însuºi botezat la 13 ani), iar apoi pentru cei bolnavi ºi
în final s-a generalizat pentru toþi la naºtere (Ciprian).
Acest fenomen a apãrut în secolul II apoi a devenit
frecvent, în defavoarea celui administrat adulþilor ºi a
fost generalizat în secolul V, iar în secolul VI, Iustinian
(527-565) a dat o lege cu pedepse contra celor ce nu-ºi
boteazã copiii. S-a ajuns la aceasta pe fond sacra-
mental excesiv ºi sub presiunea formelor tradiþionale
iudaice sau pãgâne (cãci la greci ºi copiii participau
efectiv la jertfe).
Dar ce încredere sã avem în aceºti sfinþi pãrinþi
patronaþi de pontifex maximus (împãratul roman),
când împreunã au introdus multe alte erezii (Augustin
– purgatoriul…). Trist este însã cã ºi principalii
reformatori, de exemplu Luther, care a lansat sintagma
Sola Fide (numai credinþa) ºi a socotit cã fãrã credinþã
sacramentul este nul, a acceptat ºi susþinut botezul
copiilor pe motiv cã în sufletul copiilor este infuzatã
credinþa, iar botezul suprimã pãcatul. Calvin, de
asemenea, a perpetuat doctrina pentru „pacea
Bisericii” folosindu-se de expresia „Lãsaþi copilaºii
sã vinã la Mine, ºi nu-i opriþi” (Luca 18:16) ºi
recomanda naºilor, dacã copii nu aveau pãrinþi, sã-i
educe în credinþã. Apropo, în aceea vreme, naºii erau
intermediarii botezului doar în cazul orfanilor.
Trebuie remarcat cã nu toþi teologii bisericii au
susþinut botezul copiilor mici. De exemplu, Tertulian
a pledat în scrierile sale pentru botezul adulþilor. De
asemenea, valdenzii, fraþii boemi ºi paulicienii au
predicat botezul la maturitate, aºa cum este biblic,
cãci dupã cum credinþa trebuie precedatã de predicare,
de ascultarea Cuvântului, tot aºa, credinþa trebuie sã
preceadã botezul ºi implicit sã determine mântuirea
(Romani 10:9-17). A boteza copiii mici ºi a încheia
pentru ei un legãmânt cu Dumnezeu, este mai fals
decât a cununa copiii de mici, fãrã a le da posibilitatea
la maturitate, în condiþii de dezvoltare normalã, sã
Doctrine biblice
decidã ei cãsãtoria. Este ca ºi cum ai spune unuia
care este matur ºi dezvoltat în mod desãvârºit
(Dumnezeu) cã aceea care urma sã-i fie soþie a murit,
este handicapatã sau nebunã (omul pãcãtos).
Sã recapitulãm: Domnul Isus Hristos a realizat
valoarea botezului prin moartea ºi învierea Lui, iar prin
unirea cu/în El am fost încorporaþi ºi noi în acel act
(Romani 6:3-4). Botezul în Numele Domnului Isus
(Faptele Apostolilor 2:38; 8:16; 10:48; 19:5) s-au
,,botezat pentru Hristos” (Galateni 3:27) evidenþiazã
cã actul în sine a fost opera Lui, evident sub trimiterea
Tatãlui ºi asistenþa Sfântului Duh. Botezul este strict
asociat ºi trebuie precedat de credinþã, sub incidenþa
câºtigãrii sau pierderii mântuirii (Marcu 16:16; Faptele
Totodatã
Apostolilor 2:44; 6:7; 8:12; 10:43-48). Totodatã botezul
este precedat de pocãinþã, este cauzat de ea, dupã
cum moartea este cauza îngropãrii (Coloseni 2:11-12).
2:11-12).
Astfel omul este spãlat ,,prin botezul cu apã «PRIN
CUVÂNT»” (Efeseni 5:26). Apa este un simbol al
Duhului (Ioan 7:37-39), dar apa Duhului – „materia”
prin care acþioneazã este Cuvântul „nãscuþi din nou
prin Cuvântul lui Dumnezeu – propovãduit prin
Evanghelie (1 Petru 1:23-25).
Nimeni nu este creºtin (al lui Hristos) decât prin
Duhul Sfânt, oferit prin auzirea credinþei (Romani 8:9;
Galateni 3:2). Dar tot divinitatea continuã lucrarea ºi
dupã regenerare (Efeseni 4:6), de aceea Duhul Sfânt,
primit de regulã pe fond de rugãciune (Luca 3:21-22;
11:13; Faptele Apostolilor 4:31) ºi întotdeauna dupã
primirea Cuvântului (Faptele Apostolilor 10:44) într-un
mod distinct de botezul în apã (Ioan 1:33; Faptele
Apostolilor 8:12-16; 19:5-6) este amintit sub diferite
ipostaze: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos
(Romani 8:9), Duhul Domnului (Luca 4:18; Faptele
Apostolilor 5:9), Duhul slavei (1 Petru 4:14), Duhul
înfierii (Romani 8:15), Duhul Fiului Sãu (Galateni 4:6),
Duhul cel veºnic (Evrei 9:14).
Închei cu o imagine ce reprezintã realizarea
templului nou-testamental al Duhul Sfânt: întâi se aduc
materiale ºi se zideºte (informaþii-concepte) prin
naºterea din nou o nouã clãdire pe temelia Christicã.
Apoi stãpânul, proprietarul (Domnul prin Duhul) se
stabileºte în casã (botez în Duhul Sfânt). Urmeazã
desfãºurarea diferitelor activitãþi ce dovedesc natura
ºi scopurile noului Stãpân (1 Corinteni 3:16-17;
6:19-20).
Iosif Anca 9
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm
Cei care vin de prin pãrþile acelea, mi-au adus
veºti cã te-ai schimbat în ultima vreme, þi-ai pãrãsit
singurãtatea în care ai trãit retras, devenind prietenos
ºi deschis spre comuniune. Mã bucur nespus de acest
început, de noua prefacere. Ai început sã înþelegi din
experienþa ta cã nu e bine, ba e chiar primejdios, sã
stai prea mult cu tine însuþi ºi cã dacã de oameni
trebuie sã te temi de multe ori, de tine însuþi în tot
timpul, ºi pânã în ceasul morþii.
Asceza spre care tinzi, mai mult raþional decât
temperamental, nu este ceea ce ai crezut tu, adicã o
retragere posomorâtã din viaþa de pãrtãºie cu alþii,
cât mai degrabã oþelirea voinþei prin exerciþii spirituale
alãturi de fraþii tãi în Domnul. Crezi cã la întâmplare
Iatã, ce plãcut ºi ce dulce este
scria omul inspirat: „Iatã,
sã locuiascã fraþii împreunã
împreunã!“ !“ (Psalmul 133:1). Vreau
sã subliniez pentru tine cã Biblia de care eºti
îndrãgostit propovãduieºte dimpotrivã, o religie a
comuniunii ºi a voioºiei, lucru pe care neapãrat trebuie
sã-l observi. ªi încã ceva: omul este fiinþã înclinatã
spre extreme: ori spre singurãtate pânã la ofilire, ori
spre pãrtãºie excesivã pânã la riscul dizolvãrii de sine.
În ce mã priveºte, cred cã conduita pilduitoare din
vieþile sfinþilor s-a clãdit deopotrivã din experienþa
singurãtãþii ºi a comuniunii trãite cu înþelepciune.
ªtiu din convorbirile noastre de tainã, cã oboseºti
uºor ºi cã aproape fãrã sã înþelegi cum, se instaleazã
în toatã fiinþa ta un fel de stagnare, de ariditate, un
dezgust în a continua ceea ce þi-ai propus. Pierderea
interesului pentru ceea ce ne-am propus se întâlneºte
de altfel în toate activitãþile noastre, chiar ºi în cele
spirituale, atunci când entuziasmul iniþial dispare. Te
rog sã nu disperi, când se abat peste tine astfel de
10
demoni
demoni,, mai degrabã pune lucrul jos cu calm, cautã-þi
un timp pentru plimbãri solitare într-un cadru preferat,
fãrã grabã, uitând chiar ºi scopul plimbãrii ºi toatã
aceastã zgurã interioarã se va curãþa, iar tu îþi vei
redobândi limpezimile interioare.
Mi-am notat ultimele douã întrebãri cu care îþi
închei ultima scrisoare, lãsând pentru altãdatã
preocuparea pentru celelalte aºa zise „post-scriptum”.
În rugãmintea dintâi îmi ceri pãrerea „fãrã ambiguitãþi
ºi cuvinte inexpresive
inexpresive”” asupra controversatului text
din cartea Genesa 2:6, unde în cuvinte puþine avem
raportul cu privire la facerea omului.
Mã mai soliciþi sã-þi trimit câteva observaþii cu
caracter general asupra capitolului 4 din cartea pe care
o studiezi: Proverbele lui Solomon.. Nu-þi ascund faptul
cã rãspunsul la prima rugãminte mã pune într-o poziþie
destul de delicatã faþã de o anumitã conºtiinþã
dogmaticã ºi de aici o anumitã teamã ce-mi dã târcoale.
De fapt, atunci când dragostea se pune temelie
legãturii frãþeºti, diversitatea de opinii chiar ºi în
chestiuni fundamentale este toleratã cu blândeþe ºi
înþelegere. În schimb, atunci când se tinde spre unitate
prin tendinþe dure de uniformizare a gândirii teologice,
credincioºii ajung într-un fel de buimãcire care-i face
sã nu mai ºtie ce îi þine laolaltã: comuniunea ideilor
sau iubirea reciprocã? De aceea, sã nu te miri de
uºurinþa cu care se dezbinã comunitãþile frãþeºti. Dar,
hai, în numele vechii noastre prietenii, clãditã în
vremuri bune ºi încercatã în vremuri nefavorabile, sã-þi
spun ce cred. În ce priveºte actul constitutiv prin care
este adusã în existenþã prima fiinþã umanã, textul
genesic este destul de limpede ca sã înþeleg. Mi se
pun sub ochi în primul rând cele douã elemente: þãrâna
Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm
ºi suflarea divinã
divinã, cea din urmã însufleþind-o pe cea
dintâi, aºa cã omul a devenit un suflet viu viu. Te rog sã
reþii bine cã omul dintâi nu a dobândit un suflet viuviu,, ci
el însuºi a devenit un suflet viu
viu. Ce este „þãrâna”despre
þãrâna”
care vorbeºte textul inspirat? Aici cuvintele sunt de
prisos, din moment ce zilnic o frãmânþi sub tãlpi, dar
te-ar interesa, zici tu, ce este acea suflare pe care
Marele Fãcãtor a adiat-o peste cea dintâi fãpturã.
Înainte de a încerca o lãmurire, aº vrea sã reþii cã
nici unul dintre cele douã elemente ce compun fiinþa
umanã potrivit textului în discuþie, adicã suflarea
Divinã ºi þãrâna
þãrâna,, nu sunt reprezentative pentru fiinþa
umanã dacã le luãm separat. Nici una, deci, luatã
separat, nu rezumã în sine personalitatea multidimen-
sionalã a omului, ci numai împreunã, într-o tainicã
întrepãtrundere.
Dacã admiþi cã suflarea este sufletul aºa cum este
definit în accepþiunea popularã ºi cã acesta singur
poate cuprinde în sine plenaritatea fiinþei umane, cum
susþinea gândirea greacã, atunci trebuie sã admiþi
teoria origenistã a preexistenþei sufletelor, dar ºi
aberanta idee a multiplicitãþii divine, dacã sufletul este
un fragment din Dumnezeu.
Aºa stând lucrurile, am avea un soi de panteism
straniu, în care Dumnezeu va fi vãzut în tot ceea ce
este viu ºi tot ceea ce este viu în Dumnezeu. Mai mult,
am fi obligaþi, în virtutea unei logici elementare, sã
credem cã fiecare fãpturã umanã îºi precede într-un fel
naºterea (exceptând aceea care vine din precunoaºterea
divinã), ori acest lucru este cu neputinþã. Omul începe
sã existe ca fiinþã, aºa cum l-a gândit Dumnezeu, doar
din momentul conceperii în sânul matern, singura
excepþie fãcând-o Domnul Isus, care a existat ca Fiinþã
înainte de naºterea Sa ºi cu care Dumnezeu a discutat
încã înainte de aceastã naºtere. Cu nici un om însã
Dumnezeu nu a intrat în relaþie înainte ca acesta sã
vinã în aceastã alcãtuire existenþialã.
În cartea Genesei avem deci descris chipul în care
întâiul om se face, proces care prin voinþa divinã a
devenit reversibil, adicã se desface, în ceea ce noi
numim moarte. Acum vreau sã-þi spun cã precât de
viu ºi de prezent a fost întâiul om în existentã înainte
de facerea sa, tot astfel va fi fost ºi dupã desfacerea
sa. Te tulburã pãrerea mea? Ca sã te poþi liniºti,
gândeºte-te cã acolo unde a fost omul înainte de
facerea sa, tot acolo va fi ºi dupã desfacerea sa ºi cã
ºansele de a fi refãcut prin actul învierii n-ar putea fi
nicidecum mai mici ºi mai nesigure decât acele de la
început prin care Creatorul Înþelept ºi Atotputernic l-a
fãcut
fãcut. Ce este suflarea? Este cred acel principiu divin
prin care materia este însufleþitã de o putere creatoare,
însufleþitoare de care numai Dumnezeu este în stare.
Aceastã suflare nu numai cã însufleþeºte materia, ci o
ºi ordoneazã în structuri ale viului în diferite grade de
complexitate, aºa cum se vede în regnul fiinþelor vii
(fii atent la expresia din textul Psalmului 104:30; „Iþi
trimeþi TTuu suflarea: ele (animalele)) sunt zidite…”).
ªi sã nu uiþi, dragul meu, cã nu numai omul a
fost clãdit prin suflarea divinã, ci ºi cerurile cu oºtirea
lor (Psalmul 33:6). În loc de concluzie: dacã omul natu-
ral ar avea ceva împrumutat din fiinþa divinã, atunci
omul ar fi un fiu al lui Dumnezeu prin identitate de
naturã ºi nu prin har, prin credinþa în Hristos, fapt care
ar contrazice flagrant Scripturile, care mãrturisesc cã
abia la înviere, omul, evident cel credincios, va fi fãcut
pãrtaº firii lui Dumnezeu.
În ce priveºte cea de-a doua rugãminte legatã de
capitolul 4, am sã-þi scriu câteva observaþii, lãsându-þi
þie sã duci mai departe dulcea povarã a cercetãrii.
Vreau sã-þi spun doar cã maximele înþelepte pe care
le cuprinde acest capitol aparþin nu regelui Solomon,
moºteniri de familie
cât unei „moºteniri Cãci
familie”. O spune chiar el: „Cãci
când eram încã fiu la tatãl meu ºi fiu gingaº ºi singur
la mama mea, el mã învãþa atunci ºi-mi zicea zicea……”
(versetele 3-4). Deºi ºtim din Scripturã cã Solomon a
primit o educaþie înaltã, fiind încredinþat profetului
Natan (2 Samuel 12:25), totuºi, iatã pedagogia de
familie nelipsitã în primii ani ai vieþii, când l-a avut
dascãl pe propriul lui tatã – un cântãreþ inspirat ºi un
învãþãtor remarcabil (1 Samuel 23:1-2 ºi Psalmul
51:13). Înþeleptul rege David a oferit fiului sãu nu numai
coroana, tronul, bogãþiile ºi un regat consolidat, dar
în primul rând ceea ce era mai important: principiile
morale prin care puteau fi pãstrate toate acestea ºi nu
numai. Deºi plãpând din punct de vedere fizic, copilul
Solomon a avut un temperament puternic ºi o bogatã
înzestrare nativã ºi de aceea era nevoie de principii--
l þinã la adãpost de propria lui fire. Cãci nimic nu este
(continuarea în pag. 14) 11