Cuprins

7
ªapte principii pentru
cel ce vrea sã
creascã spiritual

1. Lectureazã Scriptura în
mod intens ºi sistematic, dar cu 3 Editorial
sinceritate ºi în curãþie. Iubiþi credincioºi
2. Studiazã toatã Biblia aju-
tându-te cu rugãciune în mod
individual ºi în compania oame-
4 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
nilor sfinþi (atenþie la învãþã- Libertatea creºtin㠖 Ioan Martin
tori!).
3. Citeºte istoria Bisericii 6 Principii sfinte
scrisã de autori cu orientãri Blândeþea... în vremuri de lips㠖 Cristian Talpã
creºtine diferite.
4. Cunoaºte situaþia actualã
a creºtinismului ºi a celorlalte 8 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
religii (sumar). Documentar despre medicina alternativã
5. Dãruieºte-te lui Dumnezeu – Ioan Ciobota
fãrã rezerve.
6. Trãieºte cu demnitate ºi
11 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
iubire în familie.
O toamnã de foamete dupã o varã de belºug
7. Integreazã-te într-o bise- – Iosif Anca
ricã evlavioasã ºi activã.

12 Familia, cuibul credinþei

Invaþã pe copil – Wilbur Koehn

Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând

14
Fondurile necesare editãrii ºi distribuirii revistei
„Dragoste pentru Adevãr”, în tiraj de 4000 exemplare, 16
provin din donaþii din þarã ºi strãinãtate. Cei care doresc
sã sprijine aceastã lucrare pot face depuneri în contul
Asociaþiei Creºtine de caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL
ne învãþãm
Scrisoarea a III-a – Zaharia Bica
Înþelepciune pentru înþelepþi
„Mai mult preþuieºte sãracul, care umblã în
neprihãnirea lui, decât un bogat cu buze stricate
ºi nebun” (Proverbe 19.1) – Iosif Anca

COD IBAN: RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1- 17 Alternative

1584.2/EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 Sibolet sau ªibolet – Crãciun Borma
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de activitate doar

educaþia creºtinã. 18 Istorie

Secolul III
Vã mulþumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacþie

ISSN: 1841-1185

Tipar executat la: sc Studio Media Art srl, Arad, tel./fax: 0257 253391
 Editorial

Prin harul Domnului am intrat din plin în anul 2005, an în care revista „Dragoste pentru Adevãr” intrã într-un orar
trimestrial. Am fost cãlãuziþi ºi încurajaþi nu doar solicitaþi sã procedãm aºa. Iatã o experienþã doveditoare ce a avut loc
în ultima ºi respectiv prima orã a anilor 2004-2005: Unul din editori s-a rugat astfel: „Doamne, dã-mi un semn cã vrei
sã ne sprijineºti ºi mai departe în lucrarea publicitarã. Fã sã vinã cineva, la care nu ne aºteptãm sau cineva la care ne
gândim cã nu poate ºi sã facã o donaþie – acum la începutul anului”. La ora 030, imediat dupã terminarea slujbei a venit
o sorã ºi a donat 50 USD – pentru noi aceasta a fost semnãtura divinã pe actul adiþional. Singura noastrã grijã ºi
dorinþã rãmâne ca Dumnezeu sã avizeze pe toþi autorii articolelor – cã în lucrarea sfântã trebuie sã zideascã numai
cei ce au parte, drept ºi aducere aminte în Ierusalim (Neemia 2:20).
Pe lângã cele de mai sus, menþiuni aferente unei pietre de hotar, vã sugerãm spre meditaþie douã idei, anticipând
întreg conþinutul revistei:
Întrucât existã o multitudine de diferenþe doctrinare în peisajul creºtin în interferenþa lui cu celelalte
religii ºi chiar în mediul penticostal, este normal, logic, sã sesizaþi unele noþiuni diferite de felul în care aþi
conceptualizat sau v-aþi imaginat o anumitã doctrinã. Aceasta nu trebuie nici sã v㠄blocheze” nici sã vã
„demonteze”, ci doar sã vã facã sã puneþi mâna pe Scripturã, poate ºi pe Istoria Bisericii ºi sã mai verificaþi o
datã, ca ºi cu cei din Berea, care ”…aveau o inimã mai aleasã decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu
toatã râvna ºi cercetau Scripturile în fiecare zi ca sã vadã dacã ce li se spunea (ce am scris) este aºa” (Faptele
Apostolilor 17:11).
Apropo de doctrine ºi de confruntarea lor cu Biblia, sper cã aþi sesizat la fiecare numãr cele trei întrebãri de pe
coperta III ºi totodatã faptul cã noi nu rãspundem la ele direct în numãrul urmãtor. Ele sunt puse pentru a rãspunde
fiecare în lumina Bibliei ºi sub cãlãuzirea Sfântului Duh.
Numai aºa ”…vom putea ajunge toþi la unirea credinþei ºi a cunoaºterii Fiului lui Dumnezeu… ca sã nu mai fim
copii, plutind încoace ºi încolo, purtaþi de orice vânt de învãþãturㅔ (Efeseni 4:13-14). Pentru aºa ceva se ruga Pavel
în aceeaºi epistolã…Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatãl slavei, sã vã dea un duh de înþelepciune ºi de
descoperire, în cunoaºterea Lui” (Efeseni 1:17). Nu ºtim când, cum ºi câþi vom ajunge la unirea cunoºtinþei dar pânã
la o luminã mai uniformã ºi mai desãvârºitã, trebuie sã ne preocupe un alt gând, care de fapt este premisa cea mai
solidã în realizarea creºterii în cunoºtinþã. „Gândul acesta dar sã ne însufleþeascã pe toþi…” (Filipeni 3:15). Alergarea
spre þintã într-o umblare sfântã. Adicã trãirea cu maximã pasiune a principiilor sfinte, dedicarea profundã ºi permanentã
pentru Dumnezeu.
Împlinirea poruncilor (Cuvântului) aduce dragoste pentru Dumnezeu ºi bineînþeles ºi pentru aproapele
nostru, iar dragostea pentru Dumnezeu aduce o înþelegere mai profundã a poruncilor lui Dumnezeu. Cãci tainele
sfinte sunt descoperite pruncilor, celor ce ascultã fãrã prejudecãþi ºi sunt gata sã aibã încredere deplinã în Tatãl
Ceresc ºi în Cuvântul Sãu.
În concluzie, solicitãm aprofundarea unor abordãri biblice pentru a putea înþelege cu toþii – „frumuseþea”
lui Dumnezeu, a lucrãrilor ºi a voii Sale, dar vreau sã conºtientizãm pe oricine cã o înaintare în acest domeniu
este direct proporþionalã cu trãirea celor descoperite (învãþate) ºi o eventualã învãþare fãrã implementarea lor
în practica vieþii zilnice – nu foloseºte la nimic (1 Corinteni 13:1-3). „De aceea, preaiubiþilor… siliþi-vã sã fiþi gãsiþi
înaintea Lui fãrã prihanã, fãrã vinã, ºi în pace” (2 Petru 3:14).

Editorii

3
 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
LIBERTATE! Ce cuvânt plin de putere! Omenirea a
suportat nenumãrate rãzboaie ºi revoluþii, precum ºi un
numãr incalculabil de tulburãri sociale din cauza dorinþei
oamenilor de a fi liberi. Într-adevãr, în evoluþia civilizaþiei,
nici un concept nu a jucat un rol mai important decât
conceptul de libertate. Cu toate acestea, câþi oameni sunt
cu adevãrat liberi? Câþi anume ºtiu ce este libertatea? În
orice enciclopedie cãutãm vom gãsi aproximativ aceeaºi
concluzie: „Pentru ca oamenii sã aibã o libertate
completã, nu trebuie sã existe nici un fel de restricþii
în ce priveºte modul în care gândesc, vorbesc sau
acþioneazã. Ei trebuie sã fie conºtienþi care sunt
opþiunile lor ºi trebuie sã aibã puterea sã decidã între
aceste opþiuni”. Þinând cont de acestea, cunoaºteþi pe
cineva care este cu adevãrat liber? Cine sunt cei care pot
spune cã nu au „nici un fel de restricþii în ce priveºte modul
în care gândesc, vorbesc sau acþioneazã?” Într-adevãr,
numai o singurã persoanã din întregul univers corespunde
acestei descrieri – Dumnezeu. Numai El dispune de
libertate absolutã. Numai El face orice alegere doreºte ºi
apoi îndeplineºte în pofida oricãrui opoziþii. El este „Cel
Atotputernic” (Apocalipsa 1:8).
Pentru oamenii simpli, libertatea poate fi numai
relativã; de multe ori prost înþeleasã. De obicei, ea
este conferitã sau garantatã de o autoritate oarecare
ºi este legatã de supunerea noastrã faþã de acea
autoritate. O persoanã nu poate fi liberã decât dacã
recunoaºte autoritatea celui ce îi garanteazã libertatea.
Acum, în vremurile noastre ne bucurãm de multe
avantaje cum ar fi, libertatea de exprimare, libertatea
religioasã. Ce anume ne garanteazã aceste libertãþi?
Legea þãrii. O persoanã se poate bucura de ele numai
atâta timp cât se supune legii. Dacã abuzeazã de
libertatea sa ºi încalcã legea el este tras la rãspundere
iar libertatea sa poate fi retrasã aplicându-i-se
pedeapsa (Romani 13:1-4).
Domnul Isus Hristos a vorbit despre libertate. El a
spus iudeilor: „Dacã rãmâneþi în Cuvântul Meu, sunteþi în
adevãr ucenicii Mei; veþi cunoaºte adevãrul, ºi adevãrul vã
va face slobozi” (Ioan 8:31-32). El nu se referea la libertatea
de exprimare sau la cea religioasã. Nu vorbea de eliberarea
4 de sub jugul Romei, dupã care tânjeau iudeii. El vorbea
„Veþi cunoaºte adevãrul ºi
adevãrul vã va face slobozi”
(Ioan 8:32).
despre o libertate garantatã nu de legi omeneºti sau de un
conducãtor uman, ci de Conducãtorul Universului,
Dumnezeu. Domnul Isus vorbea despre eliberarea de
superstiþii, de datini, de ignoranþa religioasã, de imoralitate,
etc. Libertatea datã de Dumnezeu este o libertate realã ºi
va dura pentru eternitate.
Apostolul Pavel scria: „Cãci Domnul este Duhul; ºi
unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia”
(2 Corinteni 3:17). Dumnezeu ne conferã o mãsurã de
libertate cu ajutorul adevãrului biblic ºi ne trage la
rãspundere dacã abuzãm de aceastã libertate.
Atunci când Adam ºi Eva au fost creaþi în grãdina
Edenului, Dumnezeu le-a dat acel dar preþios al voinþei
libere. Atât timp cât ei au întrebuinþat aceastã libertate, cu
discernãmânt, s-au bucurat de binecuvântãri; ei au fost
liberi de teamã, liberi de boalã, liberi de moarte, liberi pentru
a se apropia de Dumnezeu cu o conºtiinþã curatã. Dar
atunci când au abuzat de libertatea datã, toate acestea
s-au schimbat.
Dacã ascultau de Dumnezeu ºi nu mâncau din fructul
oprit ei ar fi recunoscut cã numai Dumnezeu era liber sã
hotãrascã ce este bine ºi ce este rãu. Dacã ei fãceau aºa,
Dumnezeu ar fi continuat sã le asigure ºi celelalte libertãþi
ale lor. Dar din nefericire, Eva a ascultat de sfatul ªarpelui
care i-a spus cã avea sã cunoascã binele ºi rãul (Genesa
3:1-5). Întâi ea, apoi Adam, au mâncat din fructul interzis ºi
drept urmare, atunci când Dumnezeu a venit sã vorbeascã
cu ei în grãdinã, le-a fost ruºine ºi s-au ascuns (Genesa
3:8-9). Acum erau niºte pãcãtoºi care pierduserã libertatea
de a se apropia de Dumnezeu, libertate care provine dintr-o
conºtiinþã curatã. Din aceastã cauzã ei nu au mai fost liberi
de boalã ºi de moarte ºi nici urmaºii lor. Pavel a spus: „De
aceea, dupã cum printr-un singur om a intrat pãcatul în
lume, ºi prin pãcat a intrat moartea, ºi astfel moartea a

trecut asupra tuturor oamenilor, din pricinã cã toþi au
pãcãtuit” (Romani 5:12; Genesa 3:16-19).
Dar omenirea încã mai dispunea de voinþã liberã, ºi
de-a lungul istoriei unii oameni au întrebuinþat-o cu credinþã
pentru a sluji lui Dumnezeu. Bãrbaþi ca Abel, Enoh, Noe,
Avraam, Issac, Iacov, David, sunt exemple care au folosit
libertatea de care dispuneau pentru a face voia lui Dumnezeu
ºi ca urmare au fost bine-cuvântaþi (Evrei 11:4-21).
În vremea exodului din þara Egiptului, Dumnezeu i-a
eliberat pe evrei din robie ºi a încheiat cu ei un legãmânt
care le dãdea dreptul sã fie un popor al Sãu special. Prin
acest legãmânt, israeliþii aveau o protecþie cu un sistem de
jertfe de animale care în mod simbolic le acopereau
pãcatele. Prin aceasta ei aveau libertatea de a se apropia
de Dumnezeu în rugãciune. Legile erau reglementãri care
trebuia sã-i elibereze de practici oculte ºi de închinãri false.
Când au primit fãgãduinþa unei þãri binecuvântate, au primit
ºi promisiunea divinã cã vor fi ajutaþi împotriva tuturor
vrãjmaºilor lor. Acest legãmânt îi obliga sã respecte Legea
lui Dumnezeu ºi evreii au acceptat aceasta zicând: „Vom
face ce a zis Domnul!” (Exodul 19:8; Deuteronom 11:22-25).
Timp de secole, evreii au stat în aceastã relaþie cu
Dumnezeu, dar ei nu ºi-au respectat întotdeauna
legãmântul ºi în mod repetat au ajuns la închinãri false,
idolatre ºi superstiþioase, aºa cã Dumnezeu a îngãduit
sã fie duºi robi de duºmanii lor (Judecãtorii 2:11-19).
În loc sã se bucure de binecuvântãri, au ajuns sã fie
pedepsiþi din aceastã cauzã ºi Dumnezeu a îngãduit
peste ei robia babilonianã (2 Cronici 36:15-21).
Nerespectând Legea, ei au primit o lecþie durã
care a þinut 70 de ani ºi din care trebuiau sã înveþe
cum sã respecte legãmântul încheiat cu Dumnezeu.
La reîntoarcerea lor în þarã nu au reuºit sã respecte
multã vreme aceastã Lege, cãzând din nou în
neascultare. Dupã un secol de rãbdare, Dumnezeu a
vorbit preoþilor: „Dar voi v-aþi abãtut din cale, aþi fãcut
din Lege un prilej de cãdere pentru mulþi, ºi aþi cãlcat
legãmântul lui Levi, zice Domnul oºtirilor” (Maleahi
2:8). Chiar cei mai credincioºi ºi sinceri nu erau
perfecþi dupã Lege ºi, în loc de binecuvântare, au ajuns
sub blestem (Galateni 3:13). Dumnezeu a vãzut cã era
nevoie de ceva mai mult ca legãmântul Legii pentru
a-i aduce pe oamenii pãcãtoºi la libertatea promisã.
Acest ceva mai mult, era jertfa rãscumpãrãtoare
a Fiului Sãu Isus Hristos. Pavel a scris în epistolele
lui modul în care Dumnezeu i-a eliberat din robia
legãmântului Legii ºi i-a atenþionat: „Rãmâneþi dar tari,
ºi nu vã plecaþi iarãºi sub jugul robiei” (Galateni 5:1).
Dupã moartea lui Isus, iudeii care L-au acceptat ca
Mesia ºi au devenit ucenicii Lui, au intrat într-un nou legãmânt,
care a luat locul vechiului legãmânt (Ieremia 31:31-34; Evrei
8:7-13). Iudei ºi neiudei, dar care erau credincioºi Domnului
Isus ºi au devenit ucenicii Lui, au pãrãsit vechiul legãmânt
intrând sub noul legãmânt ºi au devenit o naþiune nouã
Închinãtori în duh ºi-n adevãr
spiritualã înlocuind poporul Israel, devenind o naþiune nouã
a lui Dumnezeu (Romani 9:25-26; Galateni 6:16). În aceastã
calitate se bucurã Biserica de libertatea care a promis-o
Domnul Isus când a spus: ”…adevãrul vã va face slobozi”.
ªi acest adevãr i-a eliberat pe credincioºi de toate tradiþiile ºi
datinile impuse, de idolatrie ºi superstiþie (Matei 15:3, 6; 23:4;
Faptele Apostolilor 14:11-13; 17:16). Domnul Isus le-a vorbit
despre adevãrul care îi va face liberi spunându-le: „Adevãrat,
adevãrat, vã spun… cã oricine trãieºte în pãcat, este rob al
pãcatului… Deci, dacã Fiul vã face slobozi, veþi fi cu adevãrat
slobozi” (Ioan 8:34, 36). De la Adam ºi Eva, orice om care a
trãit a fost un pãcãtos ºi un sclav al pãcatului, excepþie fãcând
doar Isus Hristos, iar jertfa Lui i-a eliberat din aceastã sclavie
(1 Ioan 2:1-2). Pe aceastã bazã a jertfei Domnului Isus
Dumnezeu i-a declarat pe toþi cei ce-L mãrturiseau ca fiind
drepþi de a se putea apropia de El cu o conºtiinþã curatã
(Romani 8:33). ªi ceva cu mult mai mult este cã prin aceastã
jertfã a deschis prilejul unei reveniri la viaþã eliberându-i chiar
ºi de frica de moarte (Matei 10:28; Evrei 2:15). Aceastã
libertate este deschisã atât pentru bãrbaþi cât ºi pentru femei;
oameni sãraci, bogaþi, sclavi, prizonieri; iar cei care L-au
refuzat au rãmas în sclavia pãcatului, a idolatriei ºi a fricii de
moarte. Nu vom reuºi niciodatã sã-I mulþumim îndeajuns lui
Dumnezeu pentru aceastã libertate de care ne bucurãm ºi
care nu poate egala nici pe departe libertatea pe care ne-o
oferã lumea.
Primii creºtini s-au bucurat de libertatea lor ºi ºi-au
pãstrat credinþa chiar cu preþul vieþii. Unii au gustat aceastã
libertate creºtinã cu binecuvântãrile ei, dar apoi s-au întors
la robia lumii din cauzã cã au slãbit în credinþã (1 Timotei
1:19; Evrei 2:1). Au cãzut alergând dupã lucrurile materiale
sau imorale. Noi cât apreciem libertatea creºtinã? Unii
gândesc cã cei din lume sunt mai liberi, dar în realitate
ceea ce pare libertate nu este decât iresponsabilitate. Cei
care nu sunt robii lui Dumnezeu sunt robii pãcatului ºi
aceasta are un gust tare amar (Romani 6:23; Galateni
6:7-8). „Cãci v-am spus de multe ori ºi vã mai spun ºi acum,
plângând; sunt mulþi, care se poartã ca vrãjmaºi ai crucii lui
Hristos” (Filipeni 3:18). Mulþi creºtini au devenit în timp
duºmani ai credinþei, apostaþi. Apostolul Petru a scris:
„Purtaþi-vã ca niºte oameni slobozi, fãrã sã faceþi din
slobozenia aceasta o hainã a rãutãþii, ci ca niºte robi ai lui
Dumnezeu” (1 Petru 2:16). Poþi avea libertate cu o hainã a
rãutãþii, fãcând pãcate – în secret – ºi totuºi sã fii în bisericã?
Apostolul Ioan ne dã un exemplu foarte elocvent vorbind
despre Diotref: „Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, cãruia
îi place sã aibã întâietatea între ei, nu vrea sã ºtie de noi.
De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe
care le face, cãci ne cleveteºte cu vorbe rele. Nu se
mulþumeºte cu atât; dar nici el nu primeºte pe fraþi, ºi
împiedicã pe cei ce voiesc sã-i primeascã, ºi-i dã afarã din
Biseric㔠(3 Ioan 9-10).
(continuare în pag. 13)
5
 Principii sfinte
Pe lângã faptul cã Domnul Isus a venit pe pãmânt sã
mântuiascã oamenii, sã devinã singurul Mântuitor; cea mai
la îndemânã slujbã a fost aceea de a-i învãþa pe oameni.
Dumnezeu ne-a creat cu posibilitatea de a învãþa ºi de a
asimila învãþãturi care sã ne dãltuiascã caracterul. Un prim studiu
al învãþãturilor Mântuitorului se refereau la chemarea la odihnã,
mântuire, despovãrare.
A doua treaptã este aceea de a lua jugul ºi sarcina Lui,
adicã aceea a înfãptuirii, a practicii. Potrivit cu Ioan 7:17 „Dacã
vrea sã facã cineva voia Lui, va ajunge sã cunoascã dacã
învãþãtura este de la Dumnezeu…”. Ca sã cunoaºtem mai
bine, suntem chemaþi sã trãim sub îndrumarea noului jug al
lui Hristos.
A treia treaptã de studiu este aceea a învãþãturii dupã
model. Foarte mulþi ar dori sã înveþe cum le vine mai bine
„puþin aici, puþin dincolo” (Isaia 28:10). Dumnezeu Tatãl ne-a
trimis o pildã, un model, pe Hristos. Mai important este sã fim
ca Învãþãtorul nostru decât doar sã cunoaºtem despre El.
În gândirea modernã ºi nu numai, blândeþea este o
calitate necãutatã ºi neadmiratã. Cei mai mulþi considerã cã
un om blând este o persoanã lipsitã de curaj, molatic, fãrã
bãrbãþie. În schimb Scriptura ne descoperã cã fãrã aceastã
calitate nimeni nu se poate ridica vreodatã la înãlþimile vieþii
de dedicare pentru Dumnezeu. Sensurile cuvântului blândeþe
sunt numeroase ºi vom aborda câteva dintre ele.
În primul rând blândeþea are sensul de liniºtire, de
siguranþã. Al doilea sens, de unguent care poate sã calmeze
durerea unei rãni. Iar cel de-al treilea, capacitatea de a învãþa
sã accepte disciplina ºi comanda (referindu-se ºi la animalele
care au fost îmblânzite).
Aºadar, Mântuitorul, prin expresia „Învãþaþi de la Mine,
cã Eu sunt blând ºi smerit cu inima” ne transmite urmãtoarele:
„Învãþaþi de la Mine, cã Eu sunt liniºtit, ca un balsam pe ranã,
dar care accept doar comanda Tatãlui ceresc. Dumnezeu S-
a descoperit oamenilor Sãi în Vechiul Testament prin aceastã
calitate. Când Ilie stãtea în peºterã (1 Împãraþi 19:12) acel
susur blând ºi subþire era prezenþa lui Dumnezeu. Am putea
spune cã în Dumnezeu se îmbinã în mod perfect ºi vântul ºi
furtuna ºi susurul subþire sau tãria ºi delicateþea, furtuna ºi
6
„Învãþaþi de la Mine, cãci Eu sunt bând ºi smerit cu inima”
(Matei 11:29).
liniºtea. David Îl recunoaºte ca pe un luptãtor care apãrã
blândeþea, adevãrul ºi neprihãnirea (Psalmul 45:4) iar Moise
a devenit omul cel mai blând (Numeri 12:3) pentru cã s-a
întâlnit cu Cel ce este… BLÂNDEÞEA.
Aºadar descoperim cã este neapãrat nevoie sã devenim
oameni blânzi ºi smeriþi, renunþând la sãlbãticia poftelor ºi
urmând modelul Isus Hristos. El este exemplu în smerenie
ºi blândeþe, nici un fel de aroganþã nu s-a manifestat vreodatã
în El. Din leagãn ºi pânã la cruce, relaþiile Lui cu cei în nevoie
au fost caracterizate de blândeþe. Umilinþa minþii a fost
descoperitã în El ºi aceasta trebuie sã fie ºi în noi (Filipeni
2:5-8; 1 Corinteni 10:1).
Iatã câteva domenii în care blândeþea ºi smerenia
lucreazã:
1
În viaþa personal㠖 tãria de caracter
Viaþa fiecãrui credincios trebuie sã fie dominatã de
blândeþe. Smerenia ºi blândeþea sunt caracteristice vocaþiei
creºtine (Efeseni 4:2). Aleºii lui Dumnezeu vor îmbrãca haina
umilinþei ºi a blândeþii (Coloseni 3:12). Trebuie sã cãutãm sã
fim înainte de a face ceva. Blândeþea se învaþã ºi este ºi un
proces de rodire (Galateni 5:23), suntem îndemnaþi sã
pãrãsim orice gând ºi atitudine de aroganþã ºi de nesupunere
ºi sã gãsim plãcere în a sluji Domnului. Blândeþea trebuie sã
rodeascã, iar lãstarii sãlbatici, ai amãrãciunii, sã-i smulgem.
Îmblânzirea nu se face cu biciul ºi cu zahãr ca la animale, ci
cu cunoaºterea Celui ce este blând ºi acceptând disciplina
ºi comanda din dragoste ºi cu multã recunoºtinþã din partea
Celui care este Marele Comandant al oºtirilor, Isus.
2
În viaþa de familie – atmosfera sfântã
Blândeþea este liantul ºi arma care apãrã familiile.
Amãrãciunea, asprimea, sunt îndepãrtate de amabilitate ºi
blândeþe, care chiar dacã este ascunsã, aduce liniºte ºi pace
(1 Petru 3:4). Dumnezeu pune preþ pe persoanele ºi pe familiile

unde existã un duh blând ºi liniºtit. În astfel de familii se creeazã
o atmosferã cereascã. Mulþi se cãznesc sã pãstreze în familii
buna dispoziþie prin glume, bancuri, râs ºi jocuri etc. Secretul
stã în a avea tu însuþi liniºte chiar în mijlocul furtunilor vieþii ºi
în a rãspândi aceastã stare. Atmosfera care ar trebui sã
predomine în orice discuþie sã fie sub semnul smereniei ºi
blândeþii, atunci, mântuirea intrã în orice casã ºi cei dragi sunt
câºtigaþi pentru Mântuitorul Hristos.
3
În relaþiile cu semenii – spiritul mãrturiei
creºtine
Suntem îndemnaþi de Scripturã (Tit 3:2) sã nu fim
certãreþi ºi sã arãtãm blândeþea noastrã tuturor
oamenilor. Încã o datã Pavel ne scrie: „Blândeþea
voastrã sã fie cunoscutã de toþi oamenii. Domnul este
aproape” (Filipeni 4:5). De douã ori aceeaºi cerinþã,
doar în modul acesta trebuie sã ne perceapã oamenii
din jur… ca fiind blânzi. Dar noi trãim în vremuri de
lipsã a blândeþii, când cei mai mulþi desconsiderã
aceastã stare duhovniceascã. Dacã cea mai bunã
predicã pentru o soþie este blândeþea (1 Petru 3:1), tot
aºa cea mai bunã mãrturie o au cei ce sunt blânzi.
Promisiunea lui Dumnezeu rãmâne valabilã anume
pentru a-i câºtiga pe oameni prin blândeþe. Magnetul
lui Hristos a fost blândeþea. Þi-ai fãcut rost de acest
magnet?
4
În slujirea din biseric㠖 tact ºi delicateþe
Slujirea prin Cuvântul lui Dumnezeu nu este o sarcinã
uºoarã. Slujitorii lucreazã cu fiinþe, cu oameni care sunt
atacaþi, trântiþi, necãjiþi, etc. Apostolul Pavel subliniazã nevoia
unei slujiri încununate cu blândeþe cel puþin în douã aspecte:
În primul rând, predicarea trebuie sã fie fermã, scripturalã,
clarã, plinã de blândeþe cãci „întotdeauna se transmite ceea
ce eºti înainte de ceea ce spui” (2 Timotei 4:2). De aceea în 1
Timotei 3:3 se cere ca slujitorul sã fie blând. Oamenii au o
percepþie foarte finã, dacã Cuvântul este transmis cu blândeþea
înþelepciunii (Iacov 3:13) ºi ei îl vor primi cu blândeþe (Iacov
1:21) astfel e posibilã lucrarea Cuvântului.
În al doilea rând, în disciplinare. Sfatul apos-tolului Pavel
ne îndeamnã sã corectãm cu blândeþe pe cei ce au cãzut în
vreo greºealã (Galateni 6:1). Disciplina trebuie sã fie un
stimulent de trezire ºi de speranþã pentru cel cãzut ºi nu de
apãsare. Un alt aspect se referã la cei împotrivitori. Pavel a
avut destui, ºi nici astãzi nu sunt puþini „ªi robul Domnului
nu trebuie sã se certe… ci sã îndrepte cu blândeþe…”
(2 Timotei 2:24-25). Existã o capcanã în care diavolul prinde
sufletele apoi lucreazã cu ele (2 Timotei 2:26), dar în acelaºi
timp vrea sã prindã slujitorii, sã se certe. Cuvântul lui
Principii sfinte
Dumnezeu ne aratã remediul prin tactul unui rãspuns blând
care potoleºte mânia (Proverbe 15:1). Modelul rãmâne
Hristos care a suferit o împotrivire aºa de mare din partea
celor pãcãtoºi (Evrei 12:3), dar care a rãmas temelia de
nezguduit a Bisericii.
5
În momentele de criz㠖 termostatul mâniei
Peste fiecare dintre noi vine o zi rea (Efeseni 6:13), de
aceea suntem îndemnaþi sã ne îmbrãcãm cu blândeþe
(Coloseni 4:29). Pentru o descriere mai plasticã îl luãm de
exemplu pe Moise, cel mai blând dintre toþi oamenii (Numeri
12:3). Moise a avut parte de multe zile rele ºi negre în slujirea
sa ºi totuºi el ºi-a pãstrat echilibrul. Din partea lui Aaron ºi a
Mariei în familie (Numeri 12:9), Dumnezeu se aprinde de
mânie ºi o loveºte pe Maria cu leprã, Moise opreºte tabãra
ºapte zile pânã se curãþã Maria de leprã. Evreii erau
nemulþumiþi ºi cârteau, dar Moise, omul blând, mijloceºte
pentru ei (Exodul 32:32). Dumnezeu vrea sã-i nimiceascã
datoritã idolatriei, dar termostatul blândeþii funcþioneazã ºi
Domnul acceptã mijlocirea lui Moise.
Pe Domnul Hristos Îl gãsim de câteva ori vorbind cu
mânie sau privind cu mânie (Marcu 3:5) pe cei care se
împotriveau cuvintelor ºi lucrãrii Lui ºi totuºi rãmâne blând
cu inima. În Isus Hristos existã o mânie justificatã ºi o
dragoste iertãtoare deopotrivã. Doar El a putut sã cureþe
Templul de comercianþii veniþi pentru cã nu era un pasionat
al mâniei (Matei 21:15) cum erau cãrturarii ºi fariseii, ci în
stare sã ierte o femeie prinsã în pãcat (Ioan 8:11). În
momentele de crizã sã nu ne lãsãm întunecaþi de mânie,
lucrând sub influenþa ei (Iacov 1:20), ci mai degrabã sã ne
mâniem fãrã sã pãcãtuim (Efeseni 4:26-27) ºi sã punem
pasiunile noastre în jugul ascultãrii de Hristos, purtându
sarcina Lui.
Când impulsurile mâniei vor rupe stãvilarul pus de noi,
sã ne smerim cerând iertare Domnului ºi putere prin Duhul
Sfânt, duhul blândeþii. Dacã termostatul nu se deschide ºi
fierbem în mânie ºi ceartã, ne vom aprinde roata vieþii (Iacov
3:3) ºi vom pierde totul.
Aºadar, în încheiere, blândeþea
trebuie sã fie spiritul care sã ne predomine
viaþa creºtinã în ansamblu. Pãstrând
aceastã mare valoare, un duh blând ºi
liniºtit (1 Petru 3:4) vom fi câºtigãtorii
marelui premiu cãci „cei blânzi vor moºteni
pãmântul” (Matei 5:5). Marea promisiune
ne obligã sã trãim ca niºte miei blânzi în
mijlocul lupilor (Matei 10:16; Ieremia
11:19) aºteptând pe Blândul Pãstor. AMIN
Cristian Talpã
7
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Ioan Ciobota: Vorbim despre Homeopatie, Radieste-
zie, Acupuncturã, Reflexologie sau Presopuncturã,
Bioenergie, Bioterapie, Cristaloterapie ºi alte tehnici
asemãnãtoare.
Începem cu o ipoteza: în cazul în care cineva are un
copil sau un alt membru al familiei foarte grav bolnav, iar
medicina clasicã nu mai are nici o soluþie, este bine sã se
apeleze la medicina alternativã, la homeopatie de
exemplu?
Prof. Dr. Iosif Þon: În primul rând trebuie sã ºtim cã
valoarea terapeuticã a acestor tratamente este extrem
de limitatã.
ªi pentru cã sunt foarte rare cazurile în care ajutã,
se presupune cã ajutorul este pe baza psihologicã, sã
zicem o minune, dar o minune produsã de spiritele rele.
Când eu accept tratamentul acesta, eu accept
pactizarea mea cu spiritele rele. Mã intereseazã atât de
puternic vindecarea încât zic: „Plãtesc orice. Oricât mã
costã, chiar ºi viaþa mea veºnicã, dar sã mi se vindece
copilul”. Meritã? Meritã sã-mi pierd sufletul ca sã-i dau
încã câþiva ani de viaþã acelui copil? În loc sã-I zic lui
Dumnezeu: „Tatã, dacã Tu vrei sã-mi iei copilul acesta,
Tu ºtii, Tu l-ai fãcut. El este gata pentru a veni la Tine ºi
dacã Tu mi l-ai dat numai pentru atâþia ani, eu accept ºi
þi-L dau înapoi. Este al Tãu, eu nu mã opun, pactizând
cu duhurile rele”.
Nu mã implic doar pe mine cu duhurile rele, ci îl pun
ºi pe copilul acela sub robia acelor duhuri rele.
Ne salvãm trupurile, ca sã ne pierdem sufletele?
I. C.: Câteva cuvinte despre acupuncturã.
Prof. Ernest Valea, specialist creºtin în religii orientale
ºi doctrine oculte: Acupunctura derivã dintr-o strãveche
religie chinezã, adicã din Taoism, care spune ca adevãrul
ultim al lumii noastre este Tao, sau eterna cale a
Universului. Toate lucrurile îºi gãsesc rãdãcina în acest
Tao, care este un principiu impersonal, care a creat lumea
sau mai bine zis a „manifestat” lumea, ºi rezultat al cãruia
suntem ºi noi oamenii. Iar legãtura între acest adevãr ultim
Tao ºi fiinþa umanã este realizatã printr-o energie Qi sau
Chi, care trece prin corpul nostru prin 12 canale spirituale
numite meridiane. Ideea este cã omul este o reflectare a
cerului, deci lucrurile de jos sunt o imagine a lucrurilor de
sus, conform proverbului: „Cum este sus, aºa este ºi jos!”
Trecând acum la domeniul acesta al medicii alternative,
în momentul în care fluxul acesta energetic prin organismul
8 nostru se blocheazã sau suferã o anormalitate, un
dezechilibru, în momentul acela ºi organismul fizic suferã.
Pentru cã între corpul energetic ºi cel fizic existã o strânsã
interdependenþã, spun ei. Iar ce se realizeazã cu aceastã
tehnicã a acelor este intervenþia în respectivul loc unde
s-a produs dezechilibrul ºi redistribuirea energiei.
I. C.: Ce reprezintã variaþia energiei Yin ºi Yang?
Dr. Ioan Ometa, acupunctor: Energia Yin ºi Yang este
o energie permanentã în organism ºi care trebuie sã fie în
echilibru. În zori, când începe sã se crape de ziuã, este
momentul în care Yang-ul intrã în Yin, pentru cã miezul
nopþii, ora 24:00, este momentul de Yin maxim, dupã care
ziua, lumina, începe sã intre în întunerec.
I. C.: Dar orele sunt legate de soare ºi de rotirea
pãmântului în jurul soarelui ºi în jurul propriei axe. Aºadar,
aceste energii au legãturã cu soarele?
Dr. Ioan Ometa, acupunctor: Sigur, pentru cã însãºi
noþiunea de Yang implicã întâi ºi întâi lumina, soare,
cãldura.
Noþiunea de Yin înseamnã întunerec, rece,
stagnare.
I. C.: De unde provine aceastã energie, ce legãturã
este între aceastã energie ºi Dumnezeu?
Dr. Ioan Ometa, acupunctor: Aceastã energie fãrã
„suflu vital”, noi creºtinii considerãm cã existãm
datoritã acestui „suflu vital” dumnezeiesc, ºi aceastã
energie reprezintã practic puterea individului, aºa cum
i-o dã Dumnezeu. În medicina chinezã, fiecare pãrticicã
a organismului este împãrþitã în 3 mari porþiuni: cer,
om, pãmânt.
Aceasta este dovada clarã ca omul este integrat
între cele 2 mari puteri, cele 2 energii, energia celestã
ºi energia terestrã.
LIPSA DE COMUNICARE CU UNA DINTRE
ENERGII, DUCE LA PROBLEME GRAVE.
I. C.: Se pare cã tocmai aici este problema
acupuncturii ºi nu doar a acupuncturii, ºi anume faptul cã
se cere o comunicare echilibratã cu cele 2 energii, celestã
ºi terestrã. DAR! în Biblie Dumnezeu spune cã urãºte o
inima împãrþitã. Omul nu poate comunica echilibrat ºi cu
Diavolul ºi cu Dumnezeu. Asta ar însemna cã-si bate joc
ºi de unul ºi de celãlalt. Dumnezeu numeºte acest lucru
pur ºi simplu „curvie spiritualã”. Dar principiul Yin ºi Yang,

care este principiul de bazã al filozofiei chineze ºi implicit
ºi suportul acupuncturii, care spune cã în „rãu” existã ºi
puþin „bine”, iar în „bine” existã ºi puþin „rãu”, este complet
neadevãrat din punct de vedere Biblic. În Dumnezeu NU
existã ºi puþin Diavol, iar în Diavol NU existã ºi puþin
Dumnezeu. Aceasta este o aberaþie. Dumnezeu ºi Diavolul
sunt complet separaþi ºi nu au absolut nimic de-a face
unul cu celãlalt, doar cã la sfârºit Dumnezeu îl va arunca
pe Diavol, pe îngerii lui ºi pe oamenii care au slujit
Diavolului, în chinul cel veºnic.
I. C.: Care sunt principiile reflexologiei?
Prof. Ernest Valea: Reflexologia seamãnã cu
acupunctura, în sensul cã acceptã existenþa unor canale
energetice în trupul nostru fizic, însã deosebirea este
cã aceste canale energetice ale fiecãrui organ îºi gãsesc
corespondentul în talpa piciorului, iar blocajele
energetice despre care se vorbeºte în acupuncturã ºi
care sunt distribuite acolo pe întregul întins al corpului,
în reflexologie se întâlnesc în talpa piciorului ºi în
câteva puncte apropiate tãlpii piciorului. Intervenþia se
realizeazã nu prin ace, ci prin masaj, fie cu degetul, fie
cu un instrument.
Aici sunt 2 puncte de vedere: fie se redistribuie
energia prin canalele acestea energetice, lucru care
se pomeneºte astãzi mai des, fie se eliminã niºte
blocaje de naturã materialã, în sensul cã toxinele se
acumuleazã în talpa piciorului ºi blocheazã
funcþionarea normalã a organelor ºi atunci masajul
face ca aceste toxine sã fie reintroduse în circuitul
sanguin ºi eliminate prin rinichi.
I. C.: Existã mai multe grade de specializare în
practicile alternative?
D. M., Radiestezist ºi inforenergetician: Existã mai
multe trepte de perfecþiune: prima treaptã este gestul de
punere a palmei pe locul dureros al copilului mic care
plânge, de cãtre mama lui. Urmeazã liniºtirea copilului. În
cazul durerii maturilor, prinderea în palme a locului dureros,
dupã care urmeazã aceeaºi liniºtire.
Treptele urmãtoare sunt paºi ai metodei Reiki,
prin punerea palmelor în locuri bine stabilite, în funcþie
de afecþiune, apoi bioterapia prin apropierea palmelor
de zonele afectate, radiestezia prin determinãri mai
precise ºi proceduri unde intervine puterea gândului,
ºi în sfârºit inforenergeticã cu care se ajunge la
performanþe remarcabile, ultimele 2 apelând ºi la
„banca de date universalã”. În acest caz, tratamentul
se poate efectua pe al 3-lea corp, cel noesic.
I. C.: Unde îºi au originea aceste teorii care afirmã
cã omul ar avea mai multe corpuri?
Prof. Dr. Iosif Þon: Gnosticii erau de pãrere cã poþi
sã intri în legãturã cu lumea spiritelor, cã sunt 9 categorii
de spirite, care pot fi contactate, de la cele mai de jos
pânã la cele mai de sus.
Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Pentru ei, Domnul Isus reprezenta al 9-lea cerc de
spirite. Toatã procedura este convertitã în teozofie.
Þineþi cont cã Rudolf Steiner, cu antropozofia, sunt o
formã modernã de gnosticism ºi ideea lor de bazã este cã
la Dumnezeu intri urcând treptat nivelele de spirite, pânã
ajungi la El.
Domnul Isus, spun ei, nu este altceva decât o treaptã
în aceastã ascensiune cãtre Dumnezeu.
Dacã aceºti vindecãtori nu-L au pe Domnul Isus în
centru, dacã ei nu mãrturisesc cã L-au primit pe Domnul
Isus în viaþa lor ºi cã au o relaþie cu Dumnezeu prin
persoana Domnului Isus, dacã ei nu-þi spun clar cã Domnul
Isus este Domnul vieþii lor ºi cã tot ce fac ei este sub
autoritatea Domnului Isus ºi cã ei trãiesc dupã învãþãtura
Domnului Isus aºa cum este scrisã în Evanghelii, oamenii
aceºtia, chiar dacã vorbesc despre Dumnezeu, nu sunt
de la Dumnezeul cel adevãrat. Vindecãtorii aceºtia vin de
la dumnezeul înºelãciunii, dumnezeul veacului acestuia,
care orbeºte minþile oamenilor.
Izvorul acelor energii este Diavolul ºi îngerii lui.
I. C.: Existã ºi practicieni creºtini?
Prof. Dr. Iosif Þon: Existã practicieni creºtini, credincioºi
care fac acupunctura, reflexologie sau homeopatie. Ei zic
aºa: „Eu am eliminat toate legãturile cu lumea spiritelor, eu
pãstrez doar tehnica. Aºa cã eu nu mã mai implic în lumea
spiritelor. Eu pot sã practic ca pe o purã tehnicã. Tehnica
dã roade ºi eu o practic.
Sã luãm de exemplu Yoga. Yoga este parte a
hinduismului. Hinduismul susþine cã persoana ca atare
este rãul din lume. Scopul hinduismului este anihilarea
persoanei, stingerea persoanei, contopirea ei cu
neantul, cu Nirvana, cu nimicul.
Yoga este tehnica stingerii. Yoga te învaþã în primul rând
cum sã-þi stãpâneºti mintea, cum sã-þi concentrezi gândirea
la un singur punct. Pânã aici ai impresia cã Yoga te învaþã
cum sã meditezi, te învaþã cum sã-þi stãpâneºti gândurile,
cum sã te controlezi. Yoga în felul acesta te face mai puternic,
te face un om mai adevãrat, te împlineºte.
Oamenii aceºtia nu vãd cã scopul tehnicilor acestora
este sã te înveþe ca în final sã-þi blochezi mintea, sã-þi
anihilezi persoana, ca în felul acesta sã încetezi sã mai
exiºti, sã te contopeºti cu Nirvana.
Noi nu suntem chemaþi sã ne „stingem” persoana,
noi suntem chemaþi sã ne împlinim persoana, prin
relaþia noastrã cu Tatãl, cu Fiul ºi cu Duhul Sfânt.
De aceea, unii zic: „Noi nu luãm tot hinduismul. Luãm
doar tehnica Yoga”. Dar nu vãd cã tehnica Yoga este tocmai
ceea ce în final urmãreºte anihilarea persoanei lor.
Nu poþi zice: „O practic numai pânã aici ºi dupã aceea
eu nu mã duc mai departe”. Pentru cã, chiar dacã eu zic:
„Preiau numai tehnica” – tehnica aceea este produsul unui
sistem de spirite rele.
Tehnica aceea nu poate fi neutrã. Tehnica aceea
a fost conceputã de acei gânditori ºi practicieni, cãrora
acele duhuri le-au inspirat aceste tehnici.
- va urma - 9
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Este binecunoscutã preocuparea unui gospodar
înþelept, care îºi face iarna car ºi vara sanie. De aceea,
sper sã nu socoteascã nimeni cã titlul articolului este
nepotrivit pentru prima lunã a primãverii. Dimpotrivã,
aceasta e viziunea normalã asupra acestui anotimp,
care nu numai cã precede vara dar ºi pregãteºte recolta
pentru ea. ªi bineînþeles „aºteapt㔠de la toamnã
pregãtirea pentru iarnã, pentru ca nu cumva în
„primãvara” urmãtoare sã nu mai supravieþuiascã. De
aceea, vã propun sã privim cu toatã atenþia la o ciudatã
succesiune de stãri: „o toamnã de foamete dupã o
varã de belºug”.
De-a lungul istoriei, omenirea a avut parte de
mulþi ani de belºug. E suficient sã ne amintim de cei
ºapte ani de rod bogat din Egipt, pe timpul lui Iosif ºi
de remarca lui Pavel din Listra: ”…Dumnezeul cel viu,
care a fãcut cerul, pãmântul ºi marea, ºi tot ce este în
ele. El, în veacurile trecute, a lãsat pe toate Neamurile
sã umble pe cãile lor, mãcar cã, drept vorbind, nu s-a
lãsat fãrã mãrturie, întrucât v-a fãcut bine, v-a trimes
ploi din cer, ºi timpuri roditoare, v-a dat hranã din
belºug, ºi v-a umplut inimile de bucurie” (Faptele
Apostolilor 14:15-17). Cât despre foamete, mã opresc
la a pomeni pe cea din Samaria, când douã femei – în
disperare – s-au înþeles sã-ºi mãnânce copiii (2 Împãraþi
6:24-30).
Dar titlul acestui articol este specific unor stãri
diferite de cele prezentate anterior. În Judecãtorii 6:3-6
întâlnim un paradox: un an de belºug grevat de o stare de
mare restriºte: „Dupã ce semãna Israel, Madian se suia
cu Amalec ºi Fiii Rãsãritului… Tãbãrau în faþa lui, nimiceau
roadele þãrii pânã la Gaza; ºi nu lãsau în Israel, nici
merinde, nici oi, nici boi, nici mãgari… veneau în þarã ca
s-o pustieascã. Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina
lui Madian…”. Doar unii ca viteazul Ghedeon mai reuºeau
sã-ºi facã provizii, ascunzând grâul de Madian (Judecãtorii
6:11-12).
Umblând prin bisericile române din þarã ºi diaspora
europeanã am constatat – cel puþin în parte – aceeaºi
„sãrãcie” pe un fond de „belºug”. Sã-i identificãm acum
pe „evreii” români, pe „madianiþi” ºi pe „fiii apusului”. Noi
10
avem o origine bun㠖 majoritatea provin din biserici ºi familii
de credincioºi. E drept cã unele sunt ca ale pãrinþilor lui
Ghedeon – istorisesc cum Domnul i-a scos din Egipt, dar
în casa lor este altarul lui Baal ºi stâlpul închinat Astarteei
(Judecãtorii 6:13, 25). Trãim într-o vreme de libertate – când
cantitatea de informaþie religioasã este îmbelºugatã. Trec
prin biserici toþi predicatorii, puteþi avea cãrþi de lecturã ºi
studiu biblic, casetele ºi CD-urile sunt la îndemâna oricui.
Ce diferenþã faþã de alte vremuri, marcate de analfabetism
ºi de lipsa scrierilor sfinte, cât despre mijloace electronice,
nici nu se ºtia de aºa ceva. ªi totuºi se observã o lipsã de
noi lucrãtori, precum ºi o stare de mediocritate în masa de
credincioºi.
Nu pot sã nu pomenesc ºi de domeniul economic,
material. Dacã cineva munceºte în þarã sau în strãinã-
tate, dar are o situaþie familialã mai grea, e normal sã
se mulþumeascã, poate, doar sã facã faþã nevoilor
vieþii. Dar dacã cineva are posibilitãþi ºi câºtigã însã
aproape totul pune într-o pungã spartã (Hagai 1:5-6) e
cazul sã se întrebe – cine-i pradã averea? Madianiþii
ºi madianitele de astãzi sunt mai degrabã ca cei din
Numeri 25 nu ca cei din Judecãtorii 6 – te provoacã
sistematic – pânã te golesc de valori spirituale ºi
materiale, nu te deposedeazã de ele în forþã.
În ce a constat greºeala fundamentalã a evreilor
ºi care a fost sfatul lui Dumnezeu pentru ieºirea din
crizã? Ei „au strigat cãtre Domnul” (Judecãtorii 6:6-7)
sã-i scape de sub asuprirea lui Madian, iar El, în loc
sã-i asculte ºi sã-i izbãveascã, le-a propus un subiect
retoric: „Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din
casa robiei (Eu nu vreau ca voi sã fiþi robi). V-am scãpat
din mâna Egiptenilor ºi din mâna tuturor celor ce vã
apãsau (Eu vreau ca voi sã fiþi biruitori)… V-am zis:
«Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; sã nu vã temeþi
de dumnezeii Amoriþilor, în a cãror þarã locuiþi. Dar
voi n-aþi ascultat glasul Meu” (Judecãtorii 6:8-10).
Aºadar, problema nu era de ordin militar sau stra-
tegic, ci de naturã spiritualã. Ei mai întâi deveniserã
„robii” idolilor Canaaniþi. Au pãrãsit pe Domnul ºi au
slujit lui Baal ºi Astarteelor. Domnul S-a aprins de
mânie împotriva lui Israel. El i-a dat în mâinile unor

prãdãtori care i-au prãdat…” (Judecãtorii 2:13-14). Regula
izbãvirii era: mai întâi nimiciþi idolatria, slujiþi Domnului;
ieºiþi de sub „patronajul” idolilor acestor popoare ºi
izbãvirea rãmâne doar o chestiune de procedurã. Dupã
aceea trei sute de oameni au pornit la luptã împotrivã la o
sutã douãzeci de mii ºi au fost biruitori (Judecãtorii 7-8).
Sã revenim ºi, dacã vreþi, sã fim aplicativi. N-ar fi o
mai mare tragedie decât sã ajungi sãrac, sã suferi de
foame ºi spiritual ºi material, când ai putea sã fii bogat.
Dar este scris: „N-o pofti în inima ta pentru frumuseþea ei,
ºi nu te lãsa ademenit de pleoapele ei. Cãci pentru o femeie
curvã, omul ajunge de nu mai rãmâne decât cu o bucatã
de pâine, ºi femeia mãritatã întinde o cursã unui suflet
scump” (Proverbe 6:25-26). În loc sã-i dea Domnul o casã
îmbelºugatã, munceºte ºi sãrãceºte în imoralitate.
Din nefericire, trebuie sã recunoaºtem cã pe fondul
revoluþiei sexuale înregistratã aproape globalizat în ultimele
decenii – cãci internetul uniformizeazã ºi centralizeazã
aproape pe oricine intrã în reþea – moralitatea, chiar între
credincioºi a scãzut vertiginos. Astfel, atâþia, comit adulter
prin vizualizare ”…cã ori ºi cine se uitã la o femeie (inclusiv
pe monitor, ecran, reviste, reclame) ca s-o pofteascã, a ºi
preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:28). Acestea sunt
cuvintele Mântuitorului nostru drag – Isus Hristos, urmate
de sfatul „dur” dar înþelept: decât sã te duci în pierzare
veºnicã, mai bine scoate-þi ochii. Dar e mai uºor e sã-i
întorci, sã-i închizi, s㠄alungi” femeia – cu ecran cu tot.
De ce sã ajungi sãrac de tot, de ce sã te goleºti ºi pe
dinãuntru ºi pe dinafar㠖 când poþi fi plin ºi echipat
corespunzãtor?
„Nu fi printre cei ce pun chezãºii, printre cei ce dau
zãlog pentru datorii. Cãci dacã n-ai cu ce sã plãteºti, pentru
ce ai voi sã þi se ia patul de sub tine?” (Proverbe 22:26-
27). În loc sã aºtepte sã se îmbogãþeascã treptat (cum
este normal) îºi doresc totul deodatã ºi la urmã n-au nici
unde sã locuiascã. În argumentare îl citez iarãºi pe
Solomon: ”…cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i
dã cu împrumut” (Proverbe 22:7). Cred cã acest verset ar
trebui scris la baza oricãrei reclame de credite – aºa cum
lângã pachetele de þigãri este scris „tutunul dãuneazã grav
sãnãtãþii”. Însã comportarea ne dovedeºte cã expresia
aceasta atât de gravã nu limiteazã fumatul (nici mãcar la
unii „carismatici”). Nãdãjduiesc totuºi cã vor fi unii care
vor înþelege cã e mult mai înþelept sã foloseascã o mobilã
ºi haine second-hand, chiar ºi o maºinã de 5-10 ani, decât
sã cumpere altele mult mai scumpe, preþ la care sã se
mai adauge ºi dobânzile aferente. Aceleaºi utilitãþi, foloase,
le veþi avea ºi vor fi suficiente, nu vã lãsaþi prinºi în febra
ºhopurilor – cãci „domnia ºi prostia se plãtesc” ºi veþi fi
expuºi la multe riscuri ºi frãmântãri cu efecte materiale,
fizice ºi spirituale.
Ce fãceau de fapt israeliþii închinându-se la idoli ºi
de ce nu acceptã Dumnezeu nici atunci nici astãzi aceastã
Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
duplicitate spiritualã? Idolatria este mai întâi o ignoranþã,
o lipsã de cunoaºtere: „N-a cunoscut cã Eu îi dãdeam
grâul, mustul ºi untdelemnul, ºi au închinat slujbei lui Baal
argintul ºi aurul cel mult pe care i-l dãdeam” (Osea 2:8).
Evreii au strigat cãtre Domnul doar sã-i izbãveascã, dar
ei se închinau lui Baal, zeul fertilitãþii, al agriculturii (cu
muncã dar fãrã hambare, cu grâu dar fãrã pâine). De
aceea, pãstraþi o atitudine de recunoºtinþã ºi respect pentru
Dumnezeu. Tot ce avem este primit (chiar dacã muncit)
de la Dumnezeu, cãci El ne dã înþelepciune ºi putere de
muncã.
În al doilea rând, slujirea idolatrã cere trãirea în
plãceri fireºti ºi stãri imorale. „Vor mânca ºi tot nu se
vor sãtura… Aduc jertfe pe vârful munþilor… a cãror
umbrã este plãcutã… fetele voastre curvesc ºi nurorile
voastre sunt preacurve… Poporul fãrã minte aleargã
spre pieire” (Osea 4:10-14). Verificaþi dacã nu cumva
distracþiile voastre nu sunt asemãnãtoare cu cele ale
fiilor apusului, a celor din lume: sport, filme, CD-uri,
DVD-uri, care se extind pânã în domeniul imoralitãþii,
vorbe uºuratice ºi glume proaste, plajã ºi ºtrand ºi
pentru unii, chiar discoteci. Cu astfel de stãri poþi sã
fii duminica la trei slujbe – cãci peste sãptãmânã vei
fi gol ºi sãrac ºi cu sufletul rob. Apoi s-ar putea cu
vremea, dacã nu cumva e venitã deja, sã fii ºi mai
sãrac ca cei ce n-au cunoscut belºugul.
Dacã vrei sã fii în belºug spiri-
tual (sã ai pace ºi sã aºtepþi în nãdejde
moºtenirea sfinþilor în luminã) ºi mate-
rial (sã ai cele necesare, chiar sã dai ºi
la alþii), întoarce-þi inima spre Domnul,
slujeºte-i cu scumpãtate ºi statornicie.
Cãci cea mai mare împlinire în lume
este o viaþã trãitã cu Dumnezeu.
Doresc ºi eu, ca Ioan pentru preaiubitul
Gaiu, ceea ce pentru sfinþi este o
binecuvântare iar pentru cei pãcãtoºi
un blestem: ”…toate lucrurile sã-þi
meargã bine, ºi sãnãtatea ta sã
sporeascã tot aºa cum sporeºte sufletul
tãu” (3 Ioan 2).
Iosif Anca
10
 Familia, cuibul credinþei
„ªi voi, pãrinþilor,
nu întãrâtaþi la mânie pe copiii voºtri,
ci creºteþi-i, în mustrarea ºi
ÎNVÃÞÃTURA Domnului”
(Efeseni 6:4).
Învãþãtura creºtinã înseamnã instruirea, formarea ºi
direcþionarea, care sunt complet diferite de natura
lãuntricã, proprie unei persoane. Natura umanã se
exteriorizeazã în mod spontan, fiind o forþã dominantã
în viaþã. Ea nu are nevoie de un învãþãtor pentru a-ºi
dezvolta propriile porniri carnale. Lãsatã sã se dezvolte
fãrã supraveghere, ea duce la nãruirea conºtiinþei ºi
la distrugerea veºnicã a sufletului. Din acest motiv,
Pavel spune: „ªi umblarea dupã lucrurile firii
pãmânteºti este moarte, pe când umblarea dupã
lucrurile Duhului este viaþã ºi pace” (Romani 8:6). Un
copil nu este capabil ca prin propriile lui puteri sã-ºi
învingã impulsurile ºi provocãrile fireºti. El are nevoie
de o mânã puternicã ºi dedicatã care sã îl conducã.
Aceastã mânã puternicã ºi cãlãuzitoare este furnizatã
de pãrinþii creºtini ºi de bisericã.
Instruirea nu este completã dacã roadele
ascultãrii ºi supunerii nu sunt evidente. Învãþãtura
creºtinã este destinatã sã ducã, în ultima instanþã, la
o relaþie corectã cu Domnul Isus ºi cu biserica. De
aceea, învãþãtura creºtinã este de lungã duratã, dând
roade doar dupã ani de efort.
A învãþa pe cineva înseamnã a-l sprijini în pro-
pria-i dezvoltare. Existã o mulþime de domenii în care
copilul are nevoie de sprijin pentru a se dezvolta. El are
nevoie de sprijin pentru a-ºi dezvolta obiceiuri bune privitoare
la sãnãtate, la hranã, la muncã sau studiu. De asemenea,
el are nevoie de ajutor pentru a învãþa sã-i respecte pe cei
mai vârstnici, sã acorde respectul cuvenit autoritãþii ºi
bisericii. Copilul are nevoie de ajutor pentru a învãþa sã
devinã ascultãtor. Lucrul acesta nu este ceva firesc pentru
el. Când ne gândim la învãþãtura pe care o dãm copilului,
ne vine în minte cuvântul PERSEVERENÞA. Asta
înseamnã sã rãmâi devotat scopului ales pânã când copilul
a învãþat ceea ce trebuie sã înveþe. A abandona procesul
înainte ca copilul sã fii învãþat lecþia ar fi o nedreptate faþã
de eforturile anterioare, dar ºi mai mult faþã de copil.
12
de Wilbur Koehn
Doctrina referitoare la învãþãtura creºtinã a copilului este
un fir þesut pe tot parcursul Bibliei. Este o doctrinã veche,
dar nicidecum învechitã. Este ºi astãzi la fel de practicã ºi de
importantã ca ºi ieri. Uneori, acest fir este strãlucitor ºi clar,
alteori el nu este la fel de clar, deºi se aflã acolo. Frânghia
þesutã de bãrbaþi credincioºi, începând cu Set, Enoh sau
Noe, a fost rezultatul învãþãturii date de pãrinþii credincioºi.
Dumnezeu a spus despre Avraam: „Cãci Eu îl cunosc ºi ºtiu
cã are sã porunceascã fiilor lui ºi casei lui dupã el sã þinã
Calea Domnului, fãcând ce este drept ºi bine, pentru ca astfel
Domnul sã împlineascã faþã de Avraam ce i-a fãgãduit”
(Genesa 18:19). Iosif ºi-a þinut copiii ºi nepoþii pe genunchi,
ceea ce înseamnã, fãrã îndoialã, cã le-a dat învãþãtura
Domnului (Genesa 50:23). Dupã ce Moise i-a scos pe copiii
lui Israel din Egipt, Dumnezeu le-a dat porunca aceasta: „Sã
iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot
sufletul tãu ºi cu toatã puterea ta. ªi poruncile acestea, pe
care þi le dau astãzi, sã le ai în inima ta. Sã le întipãreºti în
mintea copiilor tãi ºi sã vorbeºti de ele când vei fi acasã,
când vei pleca în cãlãtorie, când te vei culca ºi când te vei
scula” (Deuteronom 6:5-7). Iov, de asemenea, s-a rugat
pentru fiii ºi fiicele lui, sfinþindu-i ºi învãþându-i, chiar dacã,
într-un fel sau altul, ei erau pângãriþi de frivolitate (Iov 1).
Pavel îi scrie lui Timotei: „Îmi aduc aminte de credinþa
ta neprefãcutã, care s-a sãlãºluit întâi în bunica ta Lois ºi
în mama ta Eunice, ºi sunt încredinþat cã ºi în tine” (2
Timotei 1:5). Se poate vedea astfel din Scripturã, cã pãrinþii
evlavioºi i-au învãþat pe copiii lor pe calea lui Dumnezeu.
Existã în Biblie numeroase pasaje care sunt porunci
directe privind învãþãtura creºtinã a copiilor. Proverbe 22:6:
„Învaþã pe copil calea pe care trebuie sã o urmeze ºi când
va îmbãtrâni, nu se va abate de la ea”. De asemenea,
Proverbe 22:15: „Nebunia este lipitã de inima copilului,
dar nuiaua certãrii o va dezlipi de el”.
Dezvãluindu-ºi atitudinea în faþa bisericii, apostolul
Pavel dã învãþãturi pentru copii ºi pãrinþi: „Copii, ascultaþi
în Domnul de pãrinþii voºtri, cãci este drept. «Sã cinsteºti
pe tatãl tãu ºi pe mama ta» – este cea dintâi poruncã însoþitã
de o fãgãduinþ㠖 «ca sã fii fericit, ºi sã trãieºti multã vreme
pe pãmânt». ªi voi, pãrinþilor, nu întãrâtaþi la mânie pe copiii
voºtri, ci creºteþi-i în mustrarea ºi învãþãtura Domnului”
(Efeseni 6:1-4). „Copii, ascultaþi de pãrinþii voºtri în toate
lucrurile, cãci lucrul acesta place Domnului” (Coloseni 3:20).

A-i învãþa pe copii ascultarea
este cea mai importantã sarcinã
pentru pãrinþi. Este un efort
continuu, fãrã odihnã, dar
rãsplata este mare. Atunci când
copiii calcã pe urmele paºilor
pãrinþilor lor, slujind aceluiaºi
Dumnezeu ºi în acelaºi mod,
existã o rãsplatã care îi va însoþi
pe pãrinþi în veºnicie.
CÃMINUL CREªTIN
Atât de mare este importanþa cãminului, a familiei,
încât cu greu ar putea cineva sã o exagereze în vreun fel.
Cãminul nostru este izvorul uriaº al lumii, din care þâºneºte
sãnãtatea sau boala, medicamentul sau otrava. Cãminul
este cel mai bun atelier al lui Dumnezeu, sau forja cea
mai bunã a diavolului. Este factorul major în mântuirea
sau în distrugerea rasei umane ºi factorul determinant în
rezolvarea multor probleme.
Cum este familia, aºa va fi biserica, þara ºi naþiunea.
Slãbind stâlpii cãminului de „dragul” statului, Grecia anticã
ºi-a pecetluit propriul destin. Datoritã corupþiei din familii,
falnica civilizaþie a Romei nu a putut dura. Chiar ºi astãzi,
iþele destinului propriei noastre naþiuni au fost þesute pe
nesimþite înãuntrul graniþelor strâmte ale cercurilor noastre
familiale. Pe zidurile instituþiilor care nu includ familia în
preocupãrile lor, apar aceste cuvinte, scrise de o mânã
neºtiutã: „Ai fost cântãrit în cumpãnã ºi ai fost gãsit uºor”.
În cãminul în care trãieºte ºi domneºte Evanghelia
Domnului Isus Hristos va exista conºtiinþa
incomensurabilului privilegiu de a fi pãrinte. Cu greu se
poate imagina o sarcinã mai mãreaþã ºi mai sfântã decât
aceea de a clãdi un cãmin creºtin, de a ridica aºa cum
trebuie o familie, de a-i pune pe copii pe temelia adevãrului
ºi apoi de a-i trimite în lume ca epistole vii, spre gloria
Dumnezeului lor ºi mântuirea oamenilor.
O mamã a doi copii, a spus vecinului ei într-o zi cã
este foarte ocupatã cu scrierea a douã cãrþi. Mirat vecinul
ºtiind cã nu este scriitoare a întrebat:
— Cum se intituleazã cãrþile dumneavoastrã?
— Ionicã ºi Maria! a rãspuns femeia. Sarcina mea
cea mai importantã este sã scriu în inima ºi mintea copiilor
mei lecþii pe care sã nu le uite niciodatã.
Folosit cu permisiune
Familia, cuibul credinþei
(continuare din pag. 5)
Acest Diotref folosea acea hainã a rãutãþii ca
paravan pentru propria lui ambiþie egoistã. „Cãci s-au
strecurat printre voi unii oameni, scriºi de mult pentru
osânda aceasta, oameni neevlavioºi, care schimbã în
desfrânare harul Dumnezeului nostru, ºi tãgãduiesc
pe singurul nostru Stãpân ºi Domn Isus Hristos”
(Iuda 4). În Apocalipsa citim cã în bisericile din Pergam
ºi Tiatira exista sectarism, idolatrie ºi imoralitate
(Apocalipsa 2:14-15, 20-23). Aceasta au înþeles ei prin
libertate creºtinã ºi vom vedea ce îi aºteaptã pe cei
care procedeazã în acest fel. Gândiþi-vã la poporul
Israel, procedând aºa, a ajuns sã fie lepãdat ca popor
al lui Dumnezeu deoarece a folosit acest privilegiu ca
un paravan pentru rãutate. Se lãudau cã sunt fiii lui
Avraam, dar l-au respins pe Domnul Isus, sãmânþa lui
Avraam ºi Mesia ales de Însuºi Dumnezeu (Matei
23:37-39; Ioan 8:39-47).
Oricine se dã drept creºtin, dar polueazã viaþa
spiritualã sau moralã se va confrunta cu o judecatã
care nu-i va fi favorabilã. Suntem rãspunzãtori cu toþii
de felul cum ne întrebuinþãm libertatea creºtinã. Sã
slujim lui Dumnezeu ca robi dar sã fim liberi cu adevãrat
cãci numai Dumnezeu ne dã libertatea care are
valoare. Înþeleptul Solomon spune: „Fiule, fii înþelept,
ºi înveseleºte-mi inima, ºi atunci voi putea rãspunde
celui ce mã batjocoreºte” (Proverbe 27:11). Sã folosim
libertatea creºtinã pentru onoarea lui Dumnezeu. Dacã
vom face aºa, viaþa noastrã va avea un sens, îi va
aduce plãcere Tatãlui ºi în cele din urmã vom fi printre
cei care se vor bucura de marea libertate a copiilor lui
Dumnezeu.
Ioan Martin
13
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

Îl citeºti pe Origen ºi lectura te entuziasmeazã. L-am citit ºi eu în tinereþile mele; peste ani
m-am mai aplecat asupra ideilor lui. Te îndemn însã sã-l citeºti cu precauþie cãci, aºa cum cred cã
ai observat întreaga lui gândire este marcatã de filozofia greacã, atât de prezentã în Alexandria lui
natalã ºi în preocupãrile lui din tinereþe. Gândul cã mai târziu, spre bãtrâneþe, a scris probabil o
„Retractationes” precum Augustin, m-a determinat sã am o anumitã înþelegere faþã de multele
aberaþii teologice pe care le-a scris. Îmi scrii cã expresia atât de dragã lui ºi care se gãseºte în exegeza pe care el a fãcut-o textului biblic „Legea
este duhovniceasc㔠expresie luatã de la apostolul Pavel… „mi-a oferit o cheie aproape sigurã pentru dezlegarea unor înþelesuri ascunse ºi m-a
incitat sã caut cu ºi mai multã râvnã Adevãrul dincolo de slovã, adicã dincolo de faptul istoric obiectiv…”. În ce mã priveºte, îþi atrag atenþia cã
marele Alexandrin, în râvna lui pentru cunoaºtere ºi nu numai, a ajuns sã nege chiar ºi suportul istoric al Adevãrului, fie pentru a descoperi
adevãruri tainice, fie pentru a înnobila oarecum printr-o alegorizare excesivã anumite momente „vulgare” ale istoriei biblice, pentru a nu rãni
sensibilitatea intelectualilor de formaþie culturalã greceascã care se întorceau la credinþã. ªtii cã tratatul „Despre principii” – ºi poþi verifica
aceasta – a stârnit grave conflicte în bisericã, ea reproºându-i nu numai dispreþul faþã de istoria sfântã, ci ºi negarea acesteia. În adevãr, el
susþinea cã anumite texte din Scripturã n-au nici un sens literal valabil ºi nici o coerenþã logicã decât spiritualizate. ªi pentru cã tot suntem la
cartea Proverbele lui Solomon, vreau sã-þi spun cã adesea el cita ca un argument în favoarea afirmaþiilor sale Proverbe 26:9. El se întreba: „Cum
poate un spin sã vinã în mâna unui om beat? Logic este cu neputinþ㠖 susþinea el – de aceea trebuie cãutat sensul pur dincolo de suportul
literal”. Oricum, citeºte-l dar, în ce mã priveºte mã îndoiesc c㠄cheia” pe care þi-a oferit-o el se potriveºte la toate „uºile”. Marele Stãpân a
hotãrât cã unele „uºi” trebuie sã rãmânã închise multã vreme iar altele definitiv. Mai mult, dragul meu, sã nu te pomeneºti cã într-un fapt epic
banal pe care-l gãseºti în Scripturã cauþi ceea ce nu este ºi, dacã nu este, vei face tu sã fie. Este un pãcat extrem de subtil, de a adãuga la
Adevãrul lui Dumnezeu subiectivismele noastre (Proverbe 30:6).
Cu toate acestea, te îndemn, continuã lectura la „Sfinþii Pãrinþi” dar nu uita Biblia, sã fie pe locul de frunte în preocupãrile tale. Adicã, sã mã
folosesc de cuvintele unor cãlugãri benedictini prin care recomandau confraþilor lor Enchiridionul fericitului Augustin, sã-þi fie Biblia deci „opera
într-adevãr de aur, de rãsfoit zi ºi noapte cu mâna”. Nu voi încheia aceastã digresiune asupra lui Origen înainte de a-þi spune încã ceva despre acest
mare om. Ambrozie, un om bogat, cel care l-a susþinut pe marele cãrturar în timpul vieþii lui ºi a cheltuit cu publicarea operelor acestuia, mãrturiseºte
despre Origen într-o scrisoare, din care fericitul Ieronim ne-a pãstrat un fragment: …în prezenþa lui Origen, scria Ambrozie, niciodatã n-am mers la
culcare înainte ca unul din fraþi sã facã auzite Scrierile Sfinte, n-am mâncat niciodatã fãrã lecturã; aºa am fãcut zi ºi noapte astfel cã lectura urma
rugãciunii ºi rugãciunea lecturii”.
Dar sã ne întoarcem la lectura cãrþii „Proverbele” lui Solomon ºi sã-þi dau rãspunsul cu care îþi sunt dator la întrebarea de ce sunt pomenite doar
trei locuri în care striga Înþelepciunea: „piaþa”, „uliþa” ºi „poarta cetãþii?” (Proverbe 1:20-21). Au aceste locuri o anumitã semnificaþie, sau sunt ele
reprezentative pentru viaþa individului sau a societãþii în general? Evident, dragul meu, cã aceastã întreitã localizare: „uliþa” ºi „poarta cetãþii”, nu este la
voia întâmplãrii ºi de aceea nu trebuie sã te grãbeºti cu lectura cãrþii, pentru a nu-þi fi spre pagubã. Cautã sã te îmbogãþeºti prin lecturare, prin
memorare, fãrã grabã ºi prin cugetare liniºtitã. Dacã ar fi sã ne folosim de cuvintele noastre, am putea spune cã cele trei locuri numite mai sus, unde
striga Înþelepciunea sunt din punctul de vedere al lui Dumnezeu trei mari focare de infecþie moralã ºi de aceea vrea El ca glasul Înþelepciunii sã se audã
aici, unde este rãdãcina ºi izvorul rãului. Iatã de ce prezenþa Înþelepciunii în uliþã trebuie sã ne dea de gândit, cãci prezenþa ei aici nu este întâmplãtoare.
Oricine ºtie, cã fiind un domeniu public, adicã aparþinând în egalã mãsurã tuturor, strada este printre puþinele locuri în care viaþa societãþii umane se
exprimã concret în toatã diversitatea ei, adesea vulgarã. În aceastã viermuialã care este uliþa, individul simte adesea ispita eliberãrii de constrângerea
principiilor morale, locul devenind astfel un traseu al pângãririi sufleteºti: reclame provocatoare, priviri indecente, expresii triviale greu de suportat,
adesea spectacole ale ruºinii, conflicte, judecãþi în pripã, dispreþ faþã de aproapele necunoscut, discuþii inutile, pierdere de vreme, etc. Expresii ca: „l-a
crescut strada”, „copilul strãzii”, sau „moravurile strãzii” vin sã accentueze ceea ce am spus, subliniind ºi mai mult aceastã diformitate a „uliþei”. În final,
ce am putea spune despre „uliþã”? Este nimic mai mult decât un spaþiu al relaxãrii iresponsabile pentru cei mai mulþi indivizi ºi al contaminãrii pãcãtoase.
Mi se pare normal ca aici sã se audã cel mai mult strigãtul Înþelepciunii lui Dumnezeu, pentru ca cei ce iau seama la cuvintele ei sã fie feriþi de orice
pângãrire. Dar la ce þi-ar folosi, dragul meu, aceastã strigare dacã n-ai auzi cuvintele ei, întâi în „sanctuarul” conºtiinþei tale, unde le-ai aºezat printr-o
atentã ºi cucernicã învãþare. ªi la urma urmei, nici un glas nu rãsunã atât de puternic precum cel care îl auzi în propriu-þi cuget:
„Fiule, dacã niºte pãcãtoºi vor sã te amãgeascã, nu te lãsa câºtigat de ei!” (Proverbe 1:10).
„N-o pofti în inima ta pentru frumuseþea ei, ºi nu te lãsa ademenit de pleoapele ei” (Proverbe 6:25).
„…ºi cine rãspândeºte bârfelile este un nebun…” (Proverbe 10:18b.)

14 „Cine defaimã pe aproapele sãu este fãrã minte…” (Proverbe 11:12).

 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

„Cine dispreþuieºte pe aproapele sãu face un pãcat…” (Proverbe 14:21).

„Ochii tãi sã priveascã drept, ºi pleoapele tale sã caute drept înaintea ta” (Proverbe 4:25).
„Pãzeºte-þi inima mai mult decât orice, cãci din ea ies izvoarele vieþii” (Proverbe 4:23).
„Înþelepciunea strigã pe uliþe…”. Dacã eºti gata sã o asculþi ºi acolo, Ea îþi va pãzi integritatea aºa cã nu te vei întoarce acasã din „uliþã”
mai împuþinat sufleteºte, cum se întâmplã de obicei, ci, dimpotrivã, mai bogat în Duhul ei (Proverbe 1:23).
Despre „piaþ㔠ce sã-þi spun? Nu-þi voi spune lucruri noi, ci în general ceea ce este comun tuturor oamenilor, aceea ce ºtiu toþi. Vreau
sã-þi spun doar cã în antichitate, ca ºi astãzi, de altfel, piaþa era un loc destul de central în care oamenii se întâlneau cu un scop precis: pentru
a vinde ºi a cumpãra. Numai cã în piaþã conºtienþa oportunitãþii unui câºtig facil ºi imediat, evident în detrimentul celuilalt, adicã al cumpãrãtorului,
face ca principiile onestitãþii faþã de aproapele sã fie rar întâlnite aici, cãci în piaþã spiritul înºelãrii este la el acasã. Aºa se face cã limba
cântarului ºi limba negustorului, grãiesc împreunã graiul minciunii, alãturi de gesturile de politeþe ºi amabilitate care nu numai cã nu au nici o
nobleþe dar ºi acestea sunt aservite nelegiuirii ascunse în gestul mercantil. Prin urmare, într-un astfel de loc, dragã frate, caracterul ºi cinstea
negustorului creºtin sunt serios puse la încercare, cãci ispita de a face negoþ nu numai cu mãrfuri, ci ºi cu principii, este amplificatã de mulþimea
celor care au un singur gând: cât mai mulþi bani. Cât de mult putem fi influenþaþi de psihologia mulþimii, este evident ºi din avertismentul divin: „Sã
nu te iei dupã mulþime ca sã faci rãu” (Exodul 23:2). Sã nu te miri aºadar, dacã Scriptura conferã termenului „piaþ㔠semnificaþii babilonice, fiind
ºi un simbol pentru „Babilonul cel mare” care, în finalul istoriei va fi distrus de mânia lui Dumnezeu (Apocalipsa 18:2). Dar ce strigã aici în piaþã
Înþelepciunea? S-o ascultãm:
„Cumpãna înºelãtoare este urâtã Domnului, dar cântãreala dreaptã îi este plãcut㔠(Proverbe 11:1).
„Cântarul ºi cumpãna dreaptã vin de la Domnul; toate greutãþile de cântãrit sunt lucrarea Lui” (Proverbe 16:11).
„Douã feluri de greutãþi ºi douã feluri de mãsuri sunt o scârbã înaintea Domnului” (Proverbe 20:10).
„Domnul urãºte douã feluri de greutãþi, ºi cântarul mincinos nu este un lucru bun” (Proverbe 20:2).
Este interesant sã aflãm, iatã, cã Înþelepciunea lui Dumnezeu este interesatã în ce mãsurã dreptatea este respectatã nu numai în
comerþul cel mai mãrunt, ci ºi în modul cum ne derulãm afacerile, dacã am falsificat sau nu greutãþile de cântãrit, pe cele de lungime ºi pe
cele de încãpere… Nu la voia întâmplãrii Dumnezeu a poruncit cu fermitate ca unitãþile de mãsurã etalon sã fie pãstrate la Templu, sub stricta
supraveghere a Leviþilor (1 Cronici 23:29). ªi sã nu uitãm nici o clipã cã cei nedrepþi nu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu, care va fi o
Împãrãþie a dreptãþii (1 Corinteni 6:9).
Ce are Înþelepciunea de spus la „poarta cetãþii”? Multe! Dar mai întâi trebuie sã ºtii cã în lumea veche, împãrþirea dreptãþii se fãcea adesea
la poarta cetãþii de cãtre un consiliu cetãþenesc, alcãtuit din bãtrâni înþelepþi; un fel de tribunal la care participau adesea mulþi spectatori, fie amatori, fie
trecãtori de ocazie (Rut 4:1-2). Putem presupune cã actul justiþiar se vroia la urma urmei ºi o lecþie de moralã ce se þinea în aer liber, vizând instruirea
cetãþenilor ºi întãrirea în spiritul practicãrii dreptãþii. Cu toate acestea trebuie sã constatãm cã împãrþirea dreptãþii între oameni a fost cel mai adesea
dificilã, deoarece însuºi omul chemat sã împartã dreptatea este puternic înclinat spre nedreptate, ba se ºi hrãneºte cu nedreptatea ºi o bea precum apa
(Iov 15:16; Proverbe 26:6). Iatã de ce este revoltãtor sã vezi simbolul justiþiei umane, o „Doamn㔠legatã la ambii ochi, de voie sau de nevoie, nu ºtiu,
þinând în mâna stângã o balanþã cu care cântãreºte faptele oamenilor, iar în mâna dreaptã o sabie cu care probabil le sancþioneazã. ªi chiar dacã ºi-a
propus sã-ºi lege ochii pentru a nu cãuta la faþa omului, mã întreb, cum vede în ce mãsurã cântãreºte drept faptele petenþilor ºi cum loveºte cu sabia
acolo unde trebuie? Poate cã de aceea împãrþirea dreptãþii se face adesea la întâmplare. Dar ºi mai grav este cã din când în când îºi mai dezveleºte
un ochi nu pentru a privi potrivirea balanþei, ci pentru a privi faþa unora din cei care apeleazã la serviciile ei. Faptul acesta l-a fãcut pe regele Solomon
sã constate cã: ”…în locul rânduit pentru judecatã domneºte nelegiuirea, ºi cã în locul rânduit pentru dreptate este rãutate” (Eclesiastul 3:16) ºi de
asemenea reproºul Dumnezeului Dreptãþii, adresat judecãtorilor pãmântului: „Pânã când veþi judeca strâmb, ºi veþi cãuta la faþa celor rãi? Faceþi
dreptate… Dar ei nu vor sã ºtie nimic, ci umblã în întuneric; de aceea se clatinã toate temeliile pãmântului” (Psalmul 82:2-3, 5). Dar ºi Înþelepciunea
strigã cu putere: „Buza care spune adevãrul va fi întãritã pe vecie, dar limba mincinoasã nu stã decât o clip㔠(Proverbe 12:19).
„Cel ce iartã pe cel vinovat ºi osândeºte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbã înaintea Domnului” (Proverbe 17:15)
„Martorul mincinos nu rãmâne nepedepsit, ºi cel ce spune minciuni nu va scãpa” (Proverbe 19:9)
„A face dreptate ºi judecatã este mai plãcut Domnului decât jertfele” (Proverbe 21:3)
„Un împãrat întãreºte þara prin dreptate, dar cine ia mitã o nimiceºte” (Proverbe 29:3)
Deja am zãbovit prea mult asupra acestei scrisori, de aceea socotesc cuviincios sã mã opresc aici, nu însã înainte de a te ruga sã-þi
pãstrezi urechea inimii sensibilã la strigarea Înþelepciunii, chiar dacã nici tu nici eu, nu facem parte din corpul juraþilor cetãþii. Asta însã nu ne
exclude nicidecum de la practicarea dreptãþii în „micul nostru regat”, mai ales cã ne socotim fii ai Dumnezeului Dreptãþii. Apostolul Pavel ne
sfãtuieºte în scris: „Nimeni sã nu fie cu vicleºug ºi cu nedreptate în treburi faþã de fratele sãu; pentru cã Domnul pedepseºte toate aceste
lucruri, dupã cum v-am spus ºi v-am adeverit” (1 Tesaloniceni 4:6). Dar ºi mai devreme regele Solomon scria: „Dar celor ce judecã drept le
merge bine, ºi o mare binecuvântare vine peste ei” (Proverbe 24:25). Altfel spus, dacã exersãm dreptatea în Numele Domnului, chiar ºi în
lucrurile mici, ne pregãtim pentru marea binecuvântare, când alãturi de Domnul Isus, o vom împãrþi în mod desãvârºit în Împãrãþia Sa la
sfârºitul istoriei. Alege!

Cu bine,
Zaharia Bica
15
 Înþelepciune pentru înþelepþi
„Mai mult preþuieºte sãracul, care umblã în neprihãnirea lui,
decât un bogat cu buze stricate ºi nebun”
Acest proverb apare puþin modificat, dar cu acelaºi înþeles
în Proverbe 28:6: ”…bogatul care umblã pe cãi sucite”. Iar în
altã traducere este scris: „Mai mult preþuieºte sãracul care umblã
în integritate, decât cel stricat care umblã strâmb pe douã cãi,
deºi este bogat”.
Aceste cuvinte au fost scrise în locul unde bogãþia era la ea
acasã, dar rostite cu mintea înþeleptului. Iatã ce mare diferenþã de
preþ este între un om neprihãnit (drept, pocãit cu adevãrat) fie el ºi
sãrac ºi un om cu stãri vinovate (incorect, viclean, imoral…) chiar
dacã este bogat: „În ziua mâniei, bogãþia nu slujeºte la nimic (preþ
= 0 – moarte), dar neprihãnirea izbãveºte ºi dupã moarte (preþ =
viaþa veºnicã). Nevinovãþia omului fãrã prihanã îi netezeºte calea,
dar cel rãu cade prin însãºi rãutatea lui. Nevinovãþia oamenilor
fãrã prihanã îi scapã, dar cei rãi sunt prinºi de rãutatea lor”
(Proverbe 11:4-6). Aºadar trei antecalculaþii ºi acelaºi rezultat al
preþului. Vã propun sã etichetãm concret produsele ºi sã afiºãm
preþul la vedere pentru „protecþia consumatorilor”, apoi fiecare sã
„cumpere” în cunoºtinþã de cauzã.
Un tânãr, o tânãrã în prag de cãsãtorie, în mod normal, ºi-ar
dori pe cineva neprihãnit, dar ºi bogat, frumos ºi poate cu ºcoalã
multã. Dar dacã acestea nu se regãsesc toate, dintre opþiunile
reale, ce trebuie sã aleagã? Vã mai dau douã proverbe ajutãtoare:
„Femeia frumoasã ºi fãrã minte este ca un inel de aur pus în râtul
unui porc” (Proverbe 11:22). „Ceea ce face farmecul unui om este
bunãtatea lui; ºi mai mult preþuieºte un sãrac decât un mincinos”
(Proverbe 19:22). Adicã ºi frumuseþea ºi inteligenþa stricatã
(minciuna) n-au nici o valoare fãrã valenþele sfinte. Iatã ºi un
exemplu practic al unuia care a înþeles cum se preþuiesc la început
ºi apoi toatã viaþa potenþialii ºi efectivii parteneri.
Un peþitor (intermediar marital) s-a dus la un tânãr profesor
pentru a-i prezenta o fatã: „Am o ofertã special㠖 o tânãrã foarte
frumoasã (imediat tânãrul a scris un zero - 0), e dintr-o familie
bogatã (a mai scris un zero - 00), a terminat douã facultãþi (a scris
douã zerouri – 0000) ºi e o credincioasã model, o fecioarã integrã
(aici tânãrul a scris un unu în faþã ºi „preþul” a devenit 10000).
O adunare, atât conducerea cât ºi tot poporul puºi în faþa
unor selecþii pentru slujbe, atât permanente cât ºi ocazionale,
temporare, pot alege între oameni (predicatori, cântãreþi…) cu
caracteristici diferite. Evident cã ar fi ideal, de dorit din partea oricui
sã avem de ales oameni ce le au pe toate; pe de o parte capacitãþi
de slujire cu un înalt grad de calificare, oameni competenþi ce
„stãpânesc” atât Biblia cât ºi elemente de lingvisticã, muzicã, culturã
generalã ºi chiar experienþã; iar pe de altã parte sã fie ºi buni
credincioºi, cu o înaltã þinutã moralã ºi spiritualã, cu un cazier curat.
Dar realitãþile de pe teren ºi sesizarea din Proverbe 19:1 aratã cã
acestea nu se întâlnesc întotdeauna. Atunci mã întreb: dacã în politã
se descoperã cã cineva a avut o condamnare sau dacã în sport se
16 dovedeºte cã cineva s-a dopat, ori dacã un jucãtor are douã
(Proverbe 19:1)
cartonaºe galbene nu este acceptat, chiar dacã e foarte capabil
din punct de vedere profesional. Cum se poate ca în Biserica lui
Dumnezeu astfel de oameni sã aibã trecere ”Când aduceþi ca jertfã
o vitã oarbã, nu este rãu lucrul acesta?… Ia adu-o dregãtorului tãu!
Te va primi el bine pentru ea? zice Domnul oºtirilor” (Maleahi 1:8).
Rãspunsul este dat în versetul 14: „Nu! blestemat sã fie înºelãtorul,
care are în turma lui o vitã de parte bãrbãteascã, ºi totuºi juruieºte
ºi jertfeºte Domnului o vitã beteagã!...”
Am sesizat cu neplãcere, dar m-am gândit ce dezgust are
Dumnezeu în faþa cãruia „jertfa celor rãi este o scârbㅔ (Proverbe
15:8) când în „sfânta noastrã naivitate” aclamãm artiºti, bogaþi în
artã dar cu buze stricate, care cântã ºi pentru Domnul (deºi El nu
primeºte) ºi pentru ei ºi lume sau aplaudãm de se cutremurã sala
oratori compromiºi ºi poate imorali, ca evreii la sosirea în tabãrã a
doi curvari corupþi: Hofni ºi Fineas (1 Samuel 4:3-5). Care vor fi
rezultatele ºi care va fi sfârºitul în astfel de condiþii? Vi le citez din
Scripturã: „Arfa ºi alãuta…le înveselesc ospeþele dar nu iau seama
la lucrarea Domnului…De aceea îºi ºi deschide locuinþa morþilor
gura…ca sã se pogoare în ea mãreþia ºi bogãþia Sionului, cu toatã
mulþimea lui gãlãgioasã ºi vesel㔠(Isaia 5:12-14).
Noul Testament afirmã aceleaºi adevãruri, cãci de altfel
toate învãþãturile lui îºi au originea în Vechiul Testament. „Mulþi
Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am proorocit
noi în Numele Tãu? N-am scos noi draci în numele Tãu? ªi n-am
fãcut noi multe minuni în Numele Tãu?” Atunci le voi spune curat:
«Niciodatã nu v-am cunoscut; depãrtaþi-vã de la Mine, voi toþi
care lucraþi fãrãdelege»” (Matei 7:22-23).
Hai sã fim sinceri, ce se întâmplã prin unele biserici? De
exemplu: Vine unul bogat, cu bani din Occident ºi facem mai
mult decât greºeala sesizatã în Iacov 2:1-7, sã-i dãm cinste, îi
dãm ºi „cuvânt”, cã a sponsorizat lucrarea. Sunt unii predicatori
sau cântãreþi – se ºtie cã nu sunt prea pocãiþi dar în dorinþa
noastrã neînþeleaptã sã þinem de car sã nu se rãstoarne, sã ieºim
bine în faþa invitaþilor, îi folosim la slujbã. Iar la urmã ne mirãm cã
nu avem rezultate, deºi „programul” a fost impecabil. Rãspunsul
este simplu: Duhul nu a sprijinit lucrarea fiindcã oamenii nu au
fost curaþi ºi rezultatul e ca preþul – numai zerouri. De asemenea,
ne amintim nostalgic, de originile ºi de felul lucrãrii penticostale
– când oamenii nu ºtiau sã predice omiletic ºi cântãrile erau foarte
simple, dar cântate din inim㠖 când oamenii erau strãpunºi în
inimã ºi se întorceau la Domnul, devenind copii ai lui Dumnezeu.
Acest fapt mãreºte osânda.
Sper cã nu a înþeles cineva greºit cã îi preferãm pe cei
sãraci (cei slab dotaþi), în locul bogaþilor (cei mai competenþi).
Ne-am dori din inim㠖 „bogaþi sfinþi”. Dar „un câine viu face mai
mult decât un leu mort” (Eclesiastul 9:4).
Iosif Anca

„…«ei bine, zi ªibolet». ªi el zicea: «Sibolet», cãci nu putea
sã-l spunã bine. Atunci bãrbaþii Galaadului îl apucau, ºi-l junghiau
lângã vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci
ºi douã de mii de bãrbaþi din Efraim” (Judecãtorii 12:6).
Ce mult seamãnã cele douã cuvinte ºi totuºi câtã deosebire
între semnificaþia lor! ªibolet înseamn㠄spic de grâu”, pe când
Sibolet nu înseamnã nimic.
Eram la o întrunire cu caracter religios ºi am fost provocaþi
sã cântãm un cântec spre slava Domnului. M-am întrebat: oare
este tot una cântec sau cântare? Se pare cã nu. Sã consultãm
Sfânta Scripturã (aºa cum apar termenii în traducerea D. Cornilescu
– cu foarte mici excepþii).
Cântare
„…Din ceruri pornitã-i cântarea / ªi-n ceruri se va-ntoarce iar...”
Arãtând originea cântãrii, cred cã poetul nu a fost inspirat
de Iubal, urmaºul lui Cain (Genesa 4:21), ci de Dumnezeu.
„Unde erai tu când am întemeiat pãmântul? Spune, dacã ai
pricepere. Cine i-a hotãrât mãsurile, ºtii? Sau cine a întins frânghia
de mãsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a
pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineþii izbucneau
în cântãri de bucurie, ºi când toþi fiii lui Dumnezeu scoteau strigãte
de veselie?” (Iov 38:4-7).
Dupã Scripturi, adevãrata cântare este numai spre lauda lui
Dumnezeu, nu a mamei, sau a mirelui ºi miresei. Moise întãreºte
aceasta în Exodul 15:2 „Domnul este tãria mea ºi temeiul cântãrilor
mele de laudã”. Cred cã cel mai bun izvor de inspiraþie pentru cântare
este Cuvântul Domnului. „Sã cânte limba mea Cuvântul Tãu” (Psalmul
119:172). Apostolul Pavel, care cântã cântãri de laudã lui Dumnezeu
ºi în temniþã (Faptele Apostolilor 16:25), ne îndeamnã sã introducem
cântarea în felul nostru de vorbire (Efeseni 5:19; Coloseni 3:16). O,
ce minunat! Asta-i ªibolet, adic㠄spic de grâu”.
Domnul Isus a cântat cântãri de laudã împreunã cu ucenicii
Sãi, dupã ce Iuda ieºise sã-L vândã (Marcu 14:26), cãci cele mai
duhovniceºti cântãri au fost compuse ºi cântate în strâmtorãri.
Cântec
Deci cântarea este închinatã lui Dumnezeu, iar cântecul este
adresat oamenilor „...cântecul acesta de jale, pe care-l fac pentru
voi, casa lui Israel!” (Amos 5:1). De asemenea ºi Ieremia (Plângerile
lui Ieremia 3:14) ºi Iov (Iov 30:9) ne spun cum oamenii i-au pus în
cântecele lor de batjocurã.
Chiar dacã înþelesul semantic nu reflectã deplin aceastã distincþie, totuºi conþinutul contextual al celor scrise dovedeºte cã împãrþirea: cântare, cântec,
descântec, este pertinentã ºi constituie un subiect de meditaþie ºi un domeniu în care trebuie sã ne îndreptãm, dupã Cuvântul lui Dumnezeu (Editorii).
Alternative
Pe lângã faptul cã a pãrãsit dreptatea ºi neprihãnirea, Israel a
mai fãcut o nelegiuire: a schimbat cântãrile de laudã lui Dumnezeu în
cântece. Atunci Dumnezeu în mânia Sa le-a zis: „Depãrteazã de Mine
vuietul cântecelor tale…” (Amos 5:23). Asta-i Sibolet.
În Eclesiastul 7:5 înþeleptul ne îndeamnã: „Mai bine sã asculþi
mustrarea înþeleptului de cât sã asculþi la cântecul celor fãrã minte”.
Cei cu minte cântã cântãri de laudã lui Dumnezeu.
„Cine cântã cântece unei inimi în nenorocire” (Proverbe 25:20b)
este mustrat de Cuvântul Domnului. O inimã în nenorocire poate fi
îmbãrbãtatã prin cântarea de laudã lui Dumnezeu. Poporul lui
Dumnezeu este îndemnat sã cânte cântarea (Isaia 14:4), pe când
oamenii din lume izbucnesc în cântece (Isaia 14:7).
Sã oprim cântecele din viaþa noastrã, altfel intervine Dumnezeu
ºi le opreºte El, cum a fãcut ºi cu mândrul Moab (Isaia 16:10).
Descântec
O altã treaptã mai joasã de pervertire a cântãrii de laudã este
descântecul. „Sã nu fie la tine nimeni… descântãtor…”
(Deuteronom 18:10-11), i-a zis Dumnezeu lui Israel. ªi totuºi au
fost: Balaam (Numeri 24:1), care a descântat împotriva lui Israel,
iar în 2 Cronici 33:6 citim despre împãratul Manase cã umbla cu
descântece ºi vrãjitorii.
Unii cautã sã aibã noroc prin descântece, chiar dacã ei nu trãiesc
Cuvântul Domnului, însã Dumnezeu le spune acestora cã nu vor avea
noroc în treburile lor (Deuteronom 28:29; Iov 5:3-4). Alþii, crezând cã
norocul îl dã Dumnezeu, apeleazã la El (Judecãtorii 5:3-4).
Satan râde când îi vede pe oameni aplecându-se sã rupã acel
nevinovat trifoi cu patru foi (noroc! spun ei), în loc sã-ºi ridice privirea
în sus spre Cel ce a fãcut sã creascã acel firicel de iarbã. Unii îl pun ca
abþibild pe maºinã sã aibã noroc sã nu facã accidente, iar alþii îl pun
între paginile Bibliei, în Biblia în care scrie cã îngerul Domnului tãbãrãºte
în jurul celor ce se tem de El ºi-i scapã din primejdie (Psalmul 34:7).
Când copilul mic plânge prea tare, i se gãseºte repede
diagnosticul: „deochiat”. ªi începe bunica sã-i descânte ceva,
dându-i sã bea puþinã apã, dupã ce a stins un cãrbune în ea. Asta-i
Sibolet ”...dacã vei asculta… Eu Domnul sunt care te vindecã”
(Exodul 15:26). Sã apelãm la El, care ºtie ºi poate totul.
Sã eliminãm din viaþa noastrã orice descântec, chiar dacã
pare cel mai nevinovat, altfel intervine Dumnezeu (Mica 5:12). Sã
nu ne temem de descântece împotriva noastrã, cãci, dacã suntem
credincioºi, nu ne pot face nici un rãu (Numeri 23:23).
Crãciun Borma
17
 Istoria

Deformarea învãþãturii despre Socotitã ca o turmã bunã de junghiat ºi nu de puþine ori înºelatã
Cina Domnului ºi slujitorii Bisericii de „personalitatea” unor „lupi rãpitori îmbrãcaþi în piele de oaie”, Biserica
La foarte scurtã vreme dupã dispariþia apostolilor, iudaizatorii, creºtinã a supravieþuit paradoxal ºi s-a înmulþit providenþial în lungul ºi
nostalgici încãpãþânaþi ai Legii lui Moise, au strecurat în bisericã ideea latul Imperiul Roman. Aceast㠄turmã mic㔠era însã condusã din umbrã
„sacrificiului continuu” al lui Hristos. Unii lideri ai bisericii au introdus la de Marele Pãstor, care-i promisese deja Împãrãþia. Istoria trecutã,
Cina Domnului ideea cã pâinea ºi vinul nu sunt doar simple simboluri, prezentã ºi viitoare va fi dovada cã El îºi respectã promisiunile!
ci reprezentãri ale unor realitãþi spirituale în care „jertfirea lui Hristos”
continuã pânã la sfârºitul lumii. „N-a spus Domnul Isus” întrebau ei în
***
La debutul secolului, Edesa (Urfa în Turcia de azi) devine
mod ipocrit, „acesta ESTE trupul ºi sângele Meu?” De aici ºi pânã la
primul „stat creºtin.”
ideea „transubstanþierii” nu a mai rãmas decât un singur pas.
Împãratul Septimius Severus (202-211) îi persecutã pe
De fapt, cuvintele rostite atunci de Domnul Isus nu pot fi
creºtini. El interzice convertirea la creºtinism. Generaþia de dupã
interpretate „literal”, cãci Isus se afla încã în viaþã, avea trup. Dacã
el trãieºte un timp de pace ºi libertate. O perioadã de extraordinarã
ar fi vorbit în sensul presupus de adepþii „transubstanþierii”, în
creºtere ºi rãspândire a credinþei.
momentul vorbirii, Domnul Isus ar fi avut… douã trupuri. Unul în
Africa de Nord este un centru cheie al creºtinismului. Numai
care era ºi altul pe care-l þinea în mânã!
Egiptul are peste un milion de creºtini la sfârºitul secolului III. Cartagina
În loc sã accepte în mod simplu lucrarea terminatã a lui Hristos,
ºi Alexandria sunt douã focare de dezvoltare a teologiei creºtine. Printre
ei ºi-au construit lucrãri de merit personal de a cãror îndeplinire
liderii de acolo: Origen, Tertuluian, Clement din Alexandria.
depindea accesul la mântuire. În biserica Noului Testament, presbiterul
Anul 248, Roma aniverseazã o mie de ani de existemþã.
sau pãstorul era un egal între egali, un frate între fraþi. El nu deþinea
Veselia generalã este temperatã de invaziile popoarelor migratoare
nici un fel de autoritate în afara aceleia care îi era încredinþatã de cei
de dincolo de graniþele Imperiului.
din adunare (1 Timotei 4:17). Doar Domnul Isus era considerat Stãpânul
În anul 250, Decius declanºeazã cea dintâi persecuþie generalã
ºi Legiuitorul bisericii. În mod treptat, presbiterul sau pãstorul a încetat
a creºtinilor. Fiecare persoanã este obligatã sã punã tãmâie pe altarul
sã mai fie slujitorul fraþilor sãi ºi, pe neaºteptate, s-a transformat într-
pãgân ºi sã prezinte un certificat eliberat cu aceastã ocazie. Biserica
un „preot”, separat de restul credincioºilor ºi ridicat deasupra lor în
este confruntatã cu problema celor care „s-au lepãdat” public din
autoritate. Pe nesimþite, presbiterii au devenit „preoþi”, iar peste un
cauza persecuþiei, dar s-au pocãit ºi vor sã fie reprimiþi.
grup de „presbiteri-preoþi” locali a apãrut „episcopul monarhic”.
Problemele bisericii nu sunt doar de naturã politicã, ci ºi
Epicopii din bisericile marilor oraºe ºi-au extins autoritatea ºi
filozoficã. Pofirius scrie o lucrare intitulat㠄Împotriva creºtinilor”, în
asupra bisericilor aflate în teritoriile imediat învecinate. Astfel, peste
care îi atacã pe apostoli, pe liderii contemporani ai bisericii,
toþi episcopii dintr-o anumitã regiune a fost promovat un „arhiepiscop”
Evanghelia ºi Vechiul Testament.
sau „mitropolit.” Cinci dintre aceºti arhiepiscopi, cei din Alexandria,
În 245, Origen rãspunde atacurilor unui anumit Celsus, ex-
Ierusalim, Antiohia, Constantinopole ºi Roma ºi-au extins autoritatea
ponent al învãþãturii gnostice în urmã cu 70 de ani ºi, evident, încã
peste regiuni întinse ºi au fost numiþi „patriarhi.” Între aceºtia, patriarhul
un mare pericol pentru integritatea învãþãturii creºtine.
Romei, capitala Imperiului, a considerat cã are dreptul la autoritatea
Creºte rolul presbiterului local, numit deja în lumea greacã
universalã asupra bisericii ºi, cu trecerea vremii, s-a proclamat „papã”
„episcopos”
(tatã al tuturor) – mãcar cã Domnul Isus le interzisese ucenicilor acest
Cu puþin înainte de anul 300, Antonius pleacã în deºert ca
lucru: „Voi sã nu vã numiþi Rabi! Fiindcã Unul singur este Învãþãtorul
„pustnic”, întemeind astfel o treaptã intermediarã spre „cãlugãria”
vostru: Hristos, ºi voi toþi sunteþi fraþi. ªi „Tat㔠sã nu numiþi pe nimeni
(monasticismul) de mai târziu. Ea avea sã se dezvolte ca un pro-
pe pãmânt; pentru cã Unul singur este Tatãl vostru…” (Matei 23:8,9).
test împotriva creºtinismului lumesc ºi ca o alternativã de apropiere
Progres sub persecuþie spre Dumnezeu prin „contemplaþie.”

Vorbind despre decadenþa „instituþional㔠a bisericii creºtine,

Anul 300: la 9 generaþii dupã Hristos, lumea este încreºtinatã
nu trebuie sã uitãm cã, dincolo de existenþa ei ca „organizaþie”,
în proporþie de 10,4% (66,4% din afara rasei albe). Lumea este
biserica este viaþa nenumãraþilor creºtini anonimi, prin care Domnul
evanghelizatã în proporþie de 35%. Biblia este tradusã în 10
Isus Se manifestã ºi Se mãrturiseºte. Extraordinara rãspândire a
limbi. Numãrul total al martirilor din era creºtinã se ridicã acum
creºtinismului primelor secole nu s-a datorat „formei organizatorice”
la 410000 (rata secolului este de 1540 pe an).
a bisericii, ci înflãcãrãrii cu care creºtinii au impresionat prin
frumuseþea caracterului, prin viaþa de întrajutorare ºi prin tãria extras din

18 nãdejdii lor în revenirea lui Hristos.

„Identitate creºtinã în istorie”
de Daniel Brânzei
 Slavã Domnului!
Dumnezeu este cel care lucreazã în orice vreme în
vieþile tuturor oamenilor care-l cautã din toatã inima, atât
în problemele materiale cât ºi-n cele spirituale. Fiecare
om are preþ înaintea lui Dumnezeu, pentru cã El ne-a creat
dupã chipul ºi asemãnarea Sa. Dumnezeu este interesat
de soarta noastrã vremelnicã ºi eternã, de aceea omul
este dator sã-L caute mãcar cã nu este departe de fiecare
dintre noi.
Experienþa urmãtoarea a fost trãitã de un tânãr care
provine dintr-o familie necredincioasã. În familie existau
tot felul de probleme ºi de neînþelegeri care l-au afectat în
mod dureros, având parte de o copilãrie lipsitã de bucurii.
Viaþa ºi-a urmat cursul în felul acesta pânã când a terminat
ºcoala generalã ºi când trebuia luatã o decizie cu privire
la viitorul sãu profesional, dar pentru a urma cursurile la o
ºcoalã în oraº nu avea sprijinul financiar. În acele momente
de cumpãnã el a apelat la ajutorul lui Dumnezeu, într-un
mod inedit, cãci nu trecuse prea des pragul bisericii. A ºi
apãrut singura posibilitate, la unul dintre licee, din oraº,
primii 30 de elevi, ordonaþi dupã examenul de admitere,
primeau bursã. Dacã ar fi reuºit sã fie printre acele 30 de
locuri, banii primiþi ca bursã ar fi acoperit cheltuielile
necesare pentru cazare ºi alte lucruri necesare.
Concurenþa era suficient de mare. În mintea tânãrului s-a
nãscut gândul cã doar o minune dumnezeiascã l-ar putea
ajuta. Rezultatul la examenul de admitere a dovedit
aceasta, bãiatul clasându-se pe locul 3. În urma acestei
minuni a rãmas profund mulþumitor lui Dumnezeu. Acesta
a fost doar începutul lucrãrii de mântuire a acestui tânãr.
Este interesant cã Dumnezeu i-a condus paºii înspre
acea ºcoalã, pentru cã acolo lucra o profesoarã care
adesea dedica din timpul ei propovãduirii Cuvântului lui
Dumnezeu. Toate aceste conjuncturi au lucrat la inima
acestui adolescent. Cercetarea lui Dumnezeu a fost simþitã
ºi în alte conjuncturi, care l-au conºtientizat de starea
1. Cum vã explicaþi creºterea numãrului de divorþuri ºi recãsãtoriri în rândul bisericilor
evanghelice de pe glob? Ce previziuni ºi mãsuri se întrevãd ºi se impun în bisericile române?
2. Cum catalogaþi „încercãrile nereuºite” de vindecare în masã sau în plan individual, faþã de
felul în care sunt prezentate vindecãrile în Scripturi?
3. În ce raport ºi compatibilitate se aflã creºtinii faþã de sport? Ce libertate de „miºcare” avem
în acest domeniu?
proprie de pãcat ºi de nevoia de mântuire a propriului
suflet. Ca rezultat, a luat hotãrârea sã slujeascã Domnului.
Între colegii de ºcoalã erau mai mulþi credincioºi care
l-au invitat la mai multe biserici din oraº, loc unde Cuvântul
lui Dumnezeu lucra tot mai mult în viaþa lui. Dupã o
perioadã de timp aºtepta ziua botezului în apã, ziua
mãrturisirii credinþei sale, însã botezul nu a putut fi primit
în ziua stabilitã din pricina unei suferinþe trupeºti ce s-a
abãtut asupra lui. Trecând peste aceastã încercare a luat
botezul cu urmãtoarea ocazie.
De atunci au trecut câþiva ani care au fost cu multe
ºi felurite încercãri, ar fi suficient sã-l înþelegeþi gândindu-
vã cã în toþi ani de ºcoalã profesionalã nu a primit decât
de vreo douã ori câte un împrumut de la pãrinþi pentru a-
ºi plãti taxele. Dar intervenþia Domnului a vãzut-o la fiecare
pas, motiv pentru care tânãrul mulþumeºte lui Dumnezeu
pentru toate binecuvântãrile Lui.
Amintesc una dintre aceste intervenþii, deoarece con-
sider cã poate întãri în mod deosebit încrederea în
Dumnezeu a celor care trec prin diferite necazuri ºi
sãrãcie. Era într-o sâmbãtã seara, iar peste douã zile avea
nevoie de o anumitã sumã de bani. S-a rugat ca altãdatã,
apoi a deschis Biblia ºi Dumnezeu i-a vorbit prin Evrei
13.5: „Sã nu fiþi iubitori de bani. Mulþãmiþi-vã cu ce aveþi,
cãci El însuºi a zis: «Nicidecum n-am sã te las, cu nici un
chip nu te voi pãrãsi.»”. Noaptea a visat cã a primit de la
cineva suma de bani necesarã, iar în ziua urmãtoare totul
a decurs ca-n vis. Slavã Domnului! Esenþa acestei
experienþe a fost cã din acele zile partea a doua a
versetului a devenit o realitate cotidianã, în trãirea cu
Dumnezeu. Ori de câte ori încercãrile ºi ispitele au lovit,
acest verset, ºi bineînþeles, alãturi de altele au þinut vie
nãdejdea în Dumnezeu. Cu siguranþã El va duce la bun
sfârºit ceea ce a început. Amin.
M.R.
Întrebãri
 PARADOXUL VREMURILOR

Avem clãdiri mai mari ºi suflete mai mici; autostrãzi mai largi, dar minþi mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puþin; cumpãrãm mai mult, dar ne bucurãm mai puþin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai puþin timp; avem mai multe
funcþii, dar mai puþinã minte; mai multe cunoºtinþe, dar mai puþinã judecatã; mai mulþi experþi ºi totuºi mai
multe probleme; mai multã medicinã dar mai puþinã sãnãtate.
Cheltuim prea nesãbuit, conducem prea repede, ne enervãm prea tare, ne culcãm prea târziu, ne sculãm
prea obosiþi, citim prea puþin, ne uitãm prea mult la televizor ºi ne rugãm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar ºi urâm prea des.
Am învãþat cum sã ne câºtigãm existenþa, dar nu cum sã ne facem o viaþã, am adãugat ani vieþii ºi nu viaþã anilor.
Am ajuns în Cosmos, dar avem probleme când trebuie sã traversãm strada sã facem cunoºtinþã cu un vecin.
Am fãcut lucruri mai mari, dar nu mai bune.
Am cucerit atomul, dar învãþãm mai puþin.
Plãnuim mai multe, dar realizãm mai puþine.
Am învãþat sã ne grãbim, dar nu sã ºi aºteptãm.
Am construit mai multe calculatoare, sã deþinã mai multe informaþii, dar comunicãm din ce în ce mai puþin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor ºi digestiei încete; a oamenilor mari ºi caracterelor meschine;
profiturilor rapide ºi relaþiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem douã venituri dar mai multe divorþuri, case mai frumoase dar cãmine
destrãmate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii mai rapide, scutece de unicã folosinþã, moralitate de doi
bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale ºi pastiluþe care îþi induc orice stare, de la bucurie la
liniºte, la moarte.
Aminteºte-þi sã spui o vorbã bunã copilului care te venereazã, pentru cã acel copil va creºte curând ºi va
pleca de lângã tine.
Aminteºte-þi sã-l îmbrãþiºezi cu dragoste pe cel de lângã tine, pentru cã aceasta este singura comoarã
pe care o poþi oferi cu inima ºi nu te costã nimic.
Aminteºte-þi sã spui „Te iubesc” partenerului ºi persoanelor pe care le îndrãgeºti, dar mai ales sã o spui din inimã.
O sãrutare ºi o îmbrãþiºare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteºte-þi sã þii pe cei dragi de mânã ºi sã preþuieºti acel moment pentru cã într-o zi, acea persoanã nu
va mai fi lângã tine.
Fã-þi timp sã iubeºti, fã-þi timp sã vorbeºti, fã-þi timp sã împãrtãºeºti gândurile preþioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor noºtri, vã mulþumim cã existaþi!