MURGOCI CONSTANTIN VIOREL

CLASA A XII A SERAL

Catalizatori
Referat
Cei mai eficienti si mai selectivi catalizatori au fost dezvoltati de natura. Cei care
lucreaza în mediul academic sau în industrie mai au un drum lung de urmat pentru a ajunge la
o asa "sofisticata" capacitate de a sintetiza catalizatori ca a naturii. O perioada de timp destul
de mare, catalizatorii au fost preparati empiric, bazându-se pe cunostintele si experienta din
acea perioada.
Catalizatorul este o substanță care modifică viteza unei reacții chimice fără a participa
la reacție și fără ca ea însăși să sufere modificări. Pentru meritele sale din domeniul
catalizatorilor lui Wilhelm Ostwald i s-a decernat Premiul Nobel.
Clasificarea catalizatorilor
Definirea unei mase catalitice comporta cunoasterea aspectului exterior, a texturii, a
naturii si structurii chimice a fazei active, a proprietatilor sale catalitice.
Numarul extrem de mare si de variat al catalizatorilor cunoscuti si folositi în prezent
face aproape imposibila întocmirea unei clasificari generale si complete a acestora.
Existǎ 6 criterii de clasificare a catalizatorilor, şi anume după:
1. natura chimică a componentei active:
- catalizatori metalici (metale monolite, aliaje, metale pe suport, metale coloidale, metale
scheletice);
- catalizatori oxizi micşti;
- catalizatori acizi, baze şi săruri anorganice;
- catalizatori compuşi de coordinaţie ai metalelor tranziţionale.
2. compoziţia chimică a fazei active:
- catalizatori simplii – care conţin o singură substanţă activă;
- catalizatori promotaţi – care conţin, pe lângă substanţa activă de bază şi o altă substanţă
sau amestec de substanţe care nu au activitate catalitică proprie; prezenţa acestora în
compoziţia catalizatorului, chiar şi în concentraţii foarte reduse, are drept efect o mărire a
activităţii, selectivităţii şi duratei de funcţionare a catalizatorului. Din acest motiv, aceste
adaosuri se numesc activatori sau promotori.
- catalizatori coactivaţi – care conţin pe lângă substanţa activă de bază şi o cantitate, de
obicei mică, dintr-o altă substanţă sau amestec de substanţe care au activitate catalitică
proprie în procesul considerat. Acest adaos, denumit coactivator, influenţează favorabil
proprietăţile catalizatorului.
3. starea fizică:
- gazoşi;
- lichizi;
- solizi.
4. tipul transformării catalitice pe care o promovează:
- catalizatori conductori de curent electric (metale şi semiconductori) a căror activitate
poate fi corelată cu proprietăţile electronice ale acestor solide. Astfel de catalizatori sunt
activi în procese care decurg prin intermediari radicali liberi ca de pildă, procese de
oxidare, reducere, adiţie de hidrogen la compuşi nesaturaţi, dehidrogenare, etc.;
- catalizatori izolanţi (oxizi solizi acido - bazici) care au activitate determinată de
MURGOCI CONSTANTIN VIOREL
CLASA A XII A SERAL

caracterul lor acid sau bazic şi care sunt activi în procese care decurg prin intermediari
carbocationi sau carbanioni, ca de exemplu procese de izomerizare, hidratare,
deshidratare, polimerizare, cracare, alchilare, etc.
5. particularităţile metodei de preparare şi natura chimică a fazei active:
- catalizatori obţinuţi prin metode de precipitare (săruri, oxizi, acizi, baze, geluri
monolitice);
- catalizatori pe suport (săruri, oxizi, acizi, baze, metale depuse în masa unui suport poros).
În cele mai numeroase cazuri, suportul un prezintă activitate catalitică individuală.
- catalizatori naturali (silicaţi şi aluminosilicaţi);
- catalizatori obţinuţi prin topire (metale, aliaje, oxizi);
- catalizatori scheletici (metale tip Raney);
- catalizatori compuşi organici, răşini schimbătoare de ioni (polielectroliţi) şi compuşi
organometalici.
6. succesiunea operaţiilor unitare folosite în tehnologiile de obţinere a catalizatorilor
solizi:
- catalizatori masici – conţin practic un singur component chimic. Exemplu catalizatorul de
alumosilice, folosit în cracarea fracţiilor petroliere, cel de cromit de cupru utilizat în
procese de hidrogenare, catalizatorul de molibdat de fier pentru obţinerea formaldehidei
prin oxidarea metanolului.
- catalizatori impregnaţi pe suporţi preformaţi. Suportul conferă textură masei catalitice,
asigură totodată un mare grad de dispersie a componentei active, rezistenţă mecanică şi
stabilitate catalizatorului finit. Când suportul posedă şi el activitate catalitică individuală,
catalizatorul este de tip bifuncţional.
- catalizatori malaxaţi – aglomeraţi. Sunt catalizatori obţinuţi prin amestecul substanţelor
active cu suportul, sub formă de pulbere, sau cu un precursor al suportului. Se formează
prin aglomerarea şi omogenizarea masei solide, calcinarea şi activarea catalizatorului
finit.
Proprietatile catalizatorului
Proprietatea catalizatorului denumita activitate catalitica, reprezinta capacitatea
catalizatorului de a modifica viteza de reactie. Formularea cantitativa a acestei proprietati este
deseori neunitara fie din motive formale, fie din cauza conceptiilor diferite care stau la baza
interpretarii fenomenului de cataliza.
Activitatea catalitica este o marime care exprima masura in care o substanta sau un
amestec de substante de o anumita compozitie, poate cataliza o reactie chimica. Pentru un
proces chimic, activitatea catalica depinde de o multitudine de parametrii ai procesului cat si de
proprietatile fizice ale catalizatorului. Ea este functie de concentratia catalizatorului, a
activatorilor, a reactantilor si a produsilor de reactie, a impuritatilor, de temperatura, presiune,
suprafata specifica a catalizatorului, de raza medie aporilor granulei de catalizator, de diametrul
mediu al granulelor, de viteza liniara a fluxului reactant gazos, de greutatea moleculara a
reactantilor si produsilor de reactie.
Pentru a compara activitatea intr-o reactie a unui catalizator pentru diferite conditii de
regim se foloseste activitatea catalitica standard, care reprezinta cantitatea de produs Gp obtinut
intr-o ora, pe unitatea de volum de catalizator.
MURGOCI CONSTANTIN VIOREL
CLASA A XII A SERAL
𝐺𝑝
a= 𝑉
𝜏
Cantitatea de produs se poate corela cu unitatea de masa de catalizator Gc:
𝐺𝑝
a=𝐺
𝑐𝜏
Un alt mod de exprimare a activitatii catalitice il reprezinta valoarea vitezei de reactie,
definita ca variatia numarului de molecule de reactant sau produs de reactie, in unitatea de timp,
pe unitatea de suprafata catalitica (activitate intrinseca) mol/h·m2, sau pe unitatea de masa sau
volum de catalizator (activitate specifica) mol/h·g si respectiv mol/h·cm
Activitatea se poate exprima astfel:
a = vk- v0· (1- φ
vk – viteza de reactie in prezenta catalizatorului;
v0 - viteza de reactie in absenta catalizatorului;
φ – fractia de volum ocupata de catalizator si inaccesibila reactantilor.
Activitatea catalizatorilor solizi este rareori constanta in timp. Fiecare catalizator
prezinta, intr-o anumita reactie, o perioada de functionare optima, o ,,viata’’ anumita.
Curba care exprima variatia in timp a activitatii prezinta trei paliere caracteristice,
conform figurii 1.

Perioada de inductie- care caracterizeaza intrarea in regim normal de functionare, cu

atingerea valorii de activitate maxima. Ea dureaza de la cateva secunde pana la cateva zeci de
ore;
Perioada de activitate constanta- variaza de la cateva minute, la luni sau ani. Este dorit
sa se extinda cat mai mult in timp;
Perioada de dezactivare- caracteristica scaderii activitatii in mod progresiv, pana la
pierderea totala a activitatii.
Stabilitatea catalizatorului
Reprezinta capacitatea catalizatorului de a functiona intr-o reactie, un timp indelungat,
fara sa-si modifice proprietatile de activitate si selectivitate.
Metodele de imbunatatire a activitatii si selectivitatii catalizatorilor eterogeni tin cont
de totalitatea factorilor care influenteaza acest proces: utilizarea de promotori, sinterizarea
suportului catalitic, otravire partiala, modificarea unor parametrii ce controleaza procesul
respectiv.
Stabilitatea chimica a catalizatorilor este conditionata de o anumita compozitie de faza
optima. Aceasta se poate modifica in timpul functionarii sub influenta temperaturii si a mediului
reactant, afectand proprietatile de cataliza ale solidului.
Motivele pentru care un catalizator poate sa-si piarda din activitate, selectivitate sau
stabilitatea mecanica sunt:
MURGOCI CONSTANTIN VIOREL
CLASA A XII A SERAL

- formarea cocsului ca urmare a unor reactii nedorite ca hidrogenoliza, polimerizarea, ciclizarea,

ransferul de hidrogen;
- reactantii sau produsii de reactie pot constitui pentru catalizator otravuri care pot ataca agentii
activi sau suportul;
-cristalele metalelor depuse se pot mari sau se pot regrupa. O schimbare în structura cristalina
a suportului poate cauza pierderea tariei mecanice;
- adsorbtia progresiva a urmelor de otravuri în fluxul de alimentare sau în produsi poate conduce
la scaderea activitatii.
Rezistenta mecanica
Rezistenta mecanica a catalizatorului este demonstrata prin rezistenta la sfarâmare, care
îi da posibilitatea catalizatorului sa treaca nemodificat prin toate constrângerile, voite sau
accidentale, care au loc în interiorul patului catalitic.
Rezistenta mecanica este de asemenea demonstrata de rezistenta granulelor de
catalizator la uzura prin sfarâmare care conduce la granulatii mai mici si care pot cauza cresteri
ale caderilor de presiune pe patul catalitic. În cazul catalizatorilor sub forma de pulbere utilizati
în pat fluidizat sau la fierbere, este necesara de asemenea o buna rezistenta la frecarea de pereti.