Concluzii:

Parterul necesita o decopertare partiala. Sunt locuri unde decopertarea ar

putea dauna structurii.

Etajele , deasemenea necesita decopertare partiala. Se va da jos tencuiala care

sta sa cada si se va complete cu o alta pe baza de var (conform medodelor
traditionale de punere in opera a materialului), care sa lase peretele sa respire.
Se vor propune si studii de analiza a fundatiei si a solului astel incat sa ajungem
la un rezultat concret asupra cauzei crapaturilor din zidarie. In propunerea
noastra luam in calcul varianta de tasare a solului care a dus la crapaturile ce
patrund zidul dintr-o parte in alta. Cateva cauze pe care le-am gasit pentru
cele adanci, in special a celor din arcele golurilor, sunt trecerea timpului in sine
si deteriorarea materialului, a lucrarii incarilor sarpantei, a seismelor, dar si a
posibelelor infiltratiii de apa in structura peretilor.

In urma studiului fotografic si de la fata locului, am ajuns la concluzia ca

sarpanta necesita o atentie mai sporita datorita structurii care s-a pastrat inca
de la reconstruirea de dupa incendiu. Pentru acest lucru avem in vedere doua
categorii de interventii, prima fiind la nivel de consolidare a structurii din
stejar, a doua fiind la nivelul invelitorii, mai exact la completarea cu straturile
necesare hidroizolarii acesteia.

Solutii:
Parterul se doreste a se decoperta de tencuiala existenta. Acolo unde acest
lucru este posibil. Decopertarea totala este exclusa datorita dauneleor pe care
le-ar putea provoca aceasta metoda. Scopul interventiei este de a adduce
parterul la varianta dinaite de 1935. Conform documentatiei aupra istoricului
turnului, acesta avea parterul din piatra si doar etajele beneiciau de o tencuiala
fina. Acest lucru oerea un statut impunator turnului, mai ales ca a ost gandit ca
poarta de apararea si construit de una dintre cele mai instarite bresle.

La partea superioara a turnului vom trata mai intai crapaturile din zidarie.
Propunem o tesere, cu tije metalice, in diagonal a peretelui si injectarea cu
liant. Dupa acest proces vom incepe tencuirea exterioara, avand grija sa lasam
vizibila zona unde a fost realizata injectarea.
Al doilea pas consta in aplicarea unei tencuieli pe baza de var stins, nisi psi
ciment care sa protejeje zidaria de intemperii si factori biologici dar in acelasi
timp sa o lase sa respire. La final se va evidentia golul astupat in urma lucrarilor
cu o structura/rama metalica aplicata.

Ca si solutie de consolidare a structurii sarpantei, am ales sa tratam local

biologic cu solutii de eliminare a coroziunii lemnului si de stopare a extinderii
degradarilor biologice. Pentru sigilarea lucrarilor apelam la solutii pe baza de
rasini naturale care sa lase vizibila fibra dar sa protejeze impotriva pozibilelor
degradari.
In privinta consolidarii, propunem eliminarea pieselor de prindere mecanica
adaugate recent sau care afecteaza ibra lemnului si completam cu prinderi
care sa permita lucrul lemnului fara s ail afecteze.
Pentru consolidarea barnelor si dulapilor venim cu captusirea cu profile
metalice aparente, iar acolo unde este cazul cu indroducerea pieselor
dealungul piesei. Procedura care se foloseste pentru marirea rezistei inimii
grinzii.
In privinta popilor si contravantuirilor se propune completarea cu piese noi
care sa descarce uniorm pe grinzi. Solutie care din punctul nostrum de vedere
ar putea diminua incarcarile neuniorme din ziarie.
O alta solutie pentru preluarea inarcarilor sarpantei este sustinerea cu stalpi
din stejar a grinzilor in puntctele cheie a structurii. Aceasta solutie este o
varianta fiabila din punct de vedere atat al timpului de interventie dar si a
pastrarii tuturor pieselor originale. Dezasamblarea si inlocuirea de pise ar I o
solutie indelungata ca si rezolvare dar si care ar putea genera problem de
prinderi si degradari la remontare, nefiid o structura tip.

Partea doua a lucrarilor sarpantei consta in dezvelirea acesteia, numerotarea si

sortarea pieselor,datarea lor si inlocuirea cu piese realizate prin metode noi si
materiale contemporane a celor foarte deteriorate in special a celor care
lipsesc. Tot in aceasta etapa este necesara completarea sarpantei cu astereala
si folie hidoizolanta. Metoda care elimina orice infiltratii posibile, astfel
protejand structura de stejar. La reasezarea piselor se are in vedere evidentirea
celor noi dar si inchiderea corecta a streasinei, adaugandu-se noi piese de
sustinere si eventual de preluare a apelor pluviale (de genul lanturilor).