Munca în sistem de voucher

Munca în regim de voucher este acea muncă care are un sistem de bonificare reprezentat de
vouchere. Astfel, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial,
angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot
acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare tichete de vacanță. Important
de menționat este că voucherele de vacanță, așa cum sunt popular denumite, nu înlocuiesc
salariul lunar.

Reglementarea acestor vouchere este complicată din cauza succesiunii de legi de-a lungul
timpului. Momentan, Legea nr. 165 din 2018, care reglementează diferite tipuri de bilete de
valoare se aplică de la 1 ianuarie 2019, mai puțin secțiunea care cuprinde articolele 24-27
referitoare la tichete de vacanță, această chestiune rămânând reglementată de Ordonanța de
Urgență a Guvernului nr. 8 din 2009 privind acordarea voucherelor de vacanță. Prevederile Legii
nr. 165 din 2018 privitoare la vouchere se vor aplica și ele de la 1 ianuarie 2019.

De precizat că tichetele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație

în bugetul de stat sau bugetul local, pentru unitățile din domeniul bugetar, iar pentru celelalte
categorii de angajatori, în limitele prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli.

În ceea ce privește instituțiile publice, valoarea unui astfel de voucher de vacanță este de 1 450
LEI pentru un salariat și se acordă anual. Această valoare se suportă integral de către angajator
și nu reprezintă nicidecum o diminuare a cuantumului salariului angajatului, însă, este interzis
salariatului să mai beneficieze în decursul acelui an fiscal și de prima de vacanță. În situația altor
angajatori decât instituțiile publice, valoarea maximă a unui tichet este de maximum şase salarii
de bază minime brute pe ţară, garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal

Prestarea serviciilor de turism se poate face doar în regim intern, în România și doar la unități
turistice autorizate de Ministerul Turismului, iar valabilitatea tichetelor de vacanță este de un an
de la data emiterii.

În mod practic, procesul se desfășoară în următoarea ordine: unitatea emitentă, autorizată în

prealabil de către Ministerul Finanțelor Publice emite tichetele de vacanță care sunt date
angajatului, acesta urmând a le folosi la sediul unității afiliate (operatori economici autorizați de
Autoritatea Națională pentru Turism) care acceptă astfel de tichete. Ulterior, după prestarea
serviciilor de turism, unitățile emitente vor vira unităților afiliate contravaloarea acestora.

Este important de precizat că valoarea acestor vouchere nu poate fi divizată, iar unitățile turistice
nu pot acorda un rest de bani la voucherul de vacanță. O eventuală depășire a valorii tichetelor
de vacanță se suportă integral de către angajatul turist.

Unitățile turistice, dar și angajații trebuie să știe că există anumite restricții în utilizarea acestor
vouchere. Astfel, este interzisă primirea tichetelor la momentul prestării serviciilor de turism de la
altcineva decât titularul voucherului. În mod logic, asta înseamnă că și comercializarea
voucherelor este strict interzisă, constituind contravenție. De sigur că, respectarea tuturor
cerințelor impuse pentru valabilitatea voucherelor de vacanță este imperativă, primirea sau
emiterea acestor tichete fără a avea toate elementele de siguranță constituind contravenție. De
altfel, constituie contravenție și emiterea pachetelor de servicii de turism de către operatorii
economici la valori mai mari atunci când ar urma ca plata acestora să se facă prin intermediul
voucherelor de vacanță decât în situația achitării serviciilor prin alte metode de plată. Cu alte
cuvinte, serviciile de turism achitate prin vouchere de vacanță nu pot fi mai scumpe decât cele
plătite prin alte mijloace. De sigur, toate aceste cerințe se verifică de către Autoritatea Națională
pentru Turism, fiind în măsură să sancționeze eventualele nerespectări.

În acest domeniu și jurisprudența este foarte interesantă, aceasta impunând o modalitate de

interpretare a normelor referitoare la acordarea tichetelor de vacanță. Așadar, spre exemplu, în
Decizia nr. 480 din 29 martie 2019, fiind de dată foarte recentă, s-a promovat o acțiune având ca
obiect obligația de a face – de a emite un voucher de vacanță, acțiunea fiind introdusă în fața
Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. În esență, s-a cerut de către
reclamantă obligarea pârâtei la acordarea unui voucher de vacanță în cuantum de 1 450 LEI,
precizându-se că, începând cu luna iulie 2018 se acordau vouchere de vacanță angajaților
instituției publice – pârâtă în această cauză. Ceea ce este foarte important este faptul că
reclamantei i-au încetat de drept raporturile de serviciu în luna iunie prin îndeplinirea cumulativă
a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. În cauză s-a
administrat proba cu înscrisuri, iar după evaluarea situației de fapt și de drept, instanța a decis
respingerea acțiunii formulate de reclamantă cu motivarea faptului că voucherele de vacanță se
acordă în considerarea calității de angajat al acelei instituții, iar nu de fost angajat. De altfel, luând
în calcul motivul care a stat la baza elaborării acestor norme - refacerea capacității de muncă a
angajatului, dar și stimularea economiei naționale, vedem soluția instanței ca fiind una logică.

Concluzionând, vedem munca în sistem de voucher ca fiind o alternativă interesantă la clasica

soluție a muncii recompensate prin doar salariul lunar, antrenarea și motivarea angajaților
reprezentând elemente cheie în vederea sporirii productivității.