CURS 9

În activitatea practică se mai utilizează doi indicatori cu regim special, respectiv

cursul de revenire net actualizat (CRNA) şi pragul de rentabilitate.
a) Cursul de revenire net actualizat (CRNA)
În ţările mai puţin dezvoltate, proiectele de investiţii pot avea ca obiectiv
organizarea producţiei în ţară pentru realizarea exporturilor cu un dublu scop:
- obţinerea de valută (1);
- organizarea producţiei interne astfel încât să se diminueze cheltuielile
valutare pentru importuri (2);
Pentru testarea eficienţei acestor proiecte s-a introdus Testul Bruno sau CRNA
al valutei încasate sau economisite. Astfel, sunt considerate acceptabile proiectele
pentru care CRNA < cursul valutar oficial (cvo).
CTA[lei ]
- CRNA = VNAT [USD ]
(1) sau
CTA[lei ]
- CRNA = ENAT [USD ]
(2)

unde: ENAT = economia netă actualizată totală exprimată în valută;

CTA = costuri totale actualizate aferente producţiei totale exprimate în lei;
VNAT = venitul net actualizat total exprimat în valută.
Ex.1: CRNA = 45000 lei/USD, cvo = 38000 lei/USD proiectul nu se acceptă
Ex.2: CRNA = 28700 lei/USD, cvo = 33500 lei/USD proiectul ar putea fi acceptat
b) Pragul de rentabilitate (QR sau PR)
La unităţile nou proiectate se analizează nivelul riscului în exploatare exprimat
prin QR (PR).
Def.: Qr reprezintă punctul critic al activităţii firmei, adică al momentului în
care prin exploatarea capacităţii de producţie veniturile sunt egale cu cheltuielile
(venituri = costuri deci profit = 0).

1
 Dacă QR > Q curent se înregistrează pierderi iar dacă QR < Q curent se
înregistrează profit.
Modalităţi de calcul:
1) în unităţi fizice:
CF
QRf = p  CVM [unităţi fizice], unde CF = cheltuieli fixe

P = preţ unitar
CVM = cost variabil unitar.
2) în unităţi valorice:
QRv = QRf .p [lei]
3) procentual:
QRfiz.
QR% = Q max . fiz x 100 [%] sau
QRv
QR% = Q max . v x 100 [%] sau
CF [u.m ]
QR% = CA[u.m ]  CV [u.m.]
x 100 [%] , unde CA = cifra de afaceri

Obs.: cu cât QR (PR) este mai redus cu atât riscul este mai mic.

CAPITOLUL IV - INCERTITUDINEA ŞI RISCUL ÎN EVALUAREA

PROIECTELOR DE INVESTIŢII

4.1. Incertitudinea şi riscul asociate proiectelor de investiţii. Factorii de risc

4.2. Metode şi tehnici de identificare şi evaluare a riscului
4.3. Analiza de sensibilitate a proiectelor de investiţii
4.4. Evaluarea riscului în procesul de fundamentare a deciziei de investiţii

4.1. Incertitudinea şi riscul asociate proiectelor

2
 de investiţii. Factorii de risc

Elemente specifice:
 Incertitudinea specifică proiectelor de investiţii afectează toate fluxurile
financiare generate pe durata de viaţă a proiectelor şi valoarea reziduală a capitalului
fix la expirarea duratei de exploatare;
 Nu pot fi previzionate riguros informaţiile importante folosite în evaluarea
proiectelor de investiţii, ca, de exemplu: volumul de activitate, structura şi calitatea
producţiei, preţurile, consumurile, etc.
 Pe parcursul exploatării pot apărea modificări privind: dificultăţi în obţinerea
resurselor necesare, modificări în rata dobânzii, evoluţia nefavorabilă a inflaţiei, etc.
Factori de risc:
1. schimbări în privinţa condiţiilor luate în considerare la realizarea proiectului,
analizei economice, analizei financiare;
2. evoluţia tehnologiilor şi progresul tehnic;
3. erorile de estimare a beneficiilor şi a costurilor;
4. durata şi valoarea imobilizării capitalului alocat;
5. durata de recuperare a investiţiei.
sau
1. factori privind piaţa;
2. factori privind proiectul;
3. factori privind producţia.
Ca urmare,
 deciziile de investiţii trebuie elaborate şi adoptate pe baza analizei diverselor
situaţii posibile în viitor, luând în calcul impactul lor asupra eficienţei economice;
 alegerea variantelor de proiect de investiţii când nu se cunosc probabilităţile de
apariţie în viitor a diferitelor situaţii face parte din clasa deciziilor în condiţii de
incertitudine;

3
  dacă probabilităţile se pot stabili, atunci alegerea se încadrează în clasa
deciziilor în condiţii de risc;
 incertitudinea poate fi:
- totală;
- parţială (stohastică).
 orice decizie de investiţii trebuie fundamentată şi de o analiză a riscului asociat
proiectelor.
În funcţie de atitudinea faţă de risc se disting mai multe tipuri de investitori:
- investitori cu aversiune faţă de risc şi caută să-l evite;
- investitori cu reacţie favorabilă la risc, care caută şi acceptă riscul;
- investitori cu reacţie neutră faţă de risc.

4.2. Metode şi tehnici de identificare şi evaluare a riscului

Analiza riscului şi incertitudinii constituie o problemă centrală a studiilor de

fezabilitate şi a evaluării eficienţei proiectelor de investiţii.
Luarea în considerare a riscului în fundamentarea deciziei presupune:
a) identificarea riscurilor;
b) dimensionarea consecinţelor directe şi indirecte;
c) iniţierea unor măsuri de evitare a factorilor de risc;
d) evaluarea eficienţei ţinând cont de costul acestor mărfuri;
e) managementul riscului pe durata de viaţă economică previzionată.
Tipuri de metode utilizate pentru evaluarea riscului:
a) Metode empirice, previzionale:
1. aprecierea riscului intuitiv după mărimea (T,T’) – considerăm că (T,T’) redus
implică un grad de risc mai scăzut.
Grad de risc (T,T’) acceptabil
mic 5-6 ani
mediu 3-4 ani

4
 mare 2-3 ani

2. supraevaluarea costurilor şi subevaluare beneficiilor (metoda echivalentului sigur);

- beneficiile se ajustează cu un coeficient între 0 şi 1 şi se convertesc în
echivalent sigur prin jocul coeficienţilor de ponderare;
- la risc mare, coeficienţii de ponderare sunt mici;
- la risc mic, coeficienţii de ponderare sunt mari.
3. ajustarea ratei de actualizare cu o primă de risc (Risk-Ajusted Discount Rate);
4. reducerea D şi N;
5. adoptarea de proiecte cu capacităţi flexibile din punct de vedere tehnic şi financiar,
etc.
b) Metode de evaluare raţionale:
1. evaluarea probabilistică a fluxurilor financiare şi a indicatorilor şi criteriilor de
eficienţă;
2. analiza de sensibilitate (senzitivitate);
3. analiza decizională;
4. simularea;
5. analiza de portofoliu;
6. măsurarea gradului de risc în valoare absolută şi relativă cu ajutorul indicatorilor
statistici (valori medii aşteptate, coeficienţi de variaţie, etc.)
Cele mai importante metode sunt:
- simularea;
- analiza de senzitivitate.
Simularea presupune parcurgerea următorilor paşi:
I. definirea factorilor de risc caracteristici proiectului;
II. calculul distribuţiei probabilităţilor pentru fiecare factor;
III. simularea pe calculator pentru probabilităţile alese a informaţiilor şi a
indicatorilor de eficienţă;

5
IV. stabilirea clasamentului;
V. determinarea profilului de risc al proiectului.