1 – noiembrie – 2004

BUGET SI TREZORERIE
- curs -
-5-

Sistemul bugetar si principiile sale

In Romania nevoia de resurse la nivelul societatii si posibilitatea de asigurare a

acestora sunt reflectate in bugetul general consolidate.
Legea privind finantele publice 500/2002 precizeaza ca gestionarea resurselor
financiare publice se face printr-un sistem unitar de bugete, care cuprinde BS, BASS,
Bugetele fondurilor speciale, Bugetul trezoreriei statului, Bugetele institutiilor publice care pot
fi finantate fie integral din BS, fie partial din resurse proprii si in completare de la BS, fie
integral din resurse proprii, Bugetele fondurilor provenite din imprumuturi externe, contractate
sau garantate de stat, Bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetele locale.
Acest sistem unitar si corelat de fonduri formeaza Bugetul General Consolidat, care in
fapt elimina transferurile care se fac intre bugete.
Bugetul general consolidat reflecta fluxurile financiare publice de formare a veniturilor
si de repartizare a acestora pe destinatii in concordanta cu nevoile sociale si cu obiectivele
de politica financiara, specifica perioadei in cauza.
In bugetul de stat ca principala componenta a sistemului bugetar sunt gestionate
resursele publice destinate in principal realizarii actiunilor social-culturale, de aparare
nationala, de asigurare a ordinii publice, asigurarea protectiei si refacerea mediului,
asigurarea masurilor de protectie a populatiei, realizarea programelor de cercetare si
investitii publice.
In afara bugetului de stat si ca exceptie de la principiul clasic al unitatii bugetare, anual
sunt aprobate veniturile si cheltuielile bugetelor fondurilor speciale, care au destinatii
speciale prevazute prin lege, dintre care: veniturile si cheltuielile fondului special pentru
dezvoltarea sistemului energetic, veniturile si cheltuielile fondului special al drumurilor
publice.
Legea 500/2002 prevede ca in termen de trei ani de la data intrarii in vigoare a
acesteia sa fie desfiintate veniturile si cheltuielile cu destinatii speciale, respectiv bugetele
pentru fonduri speciale.
Rolul bugetului general consolidat este pus in evidenta de modalitatile de exercitare a
functiilor finantelor publice. Acesta nu reprezinta numai un tabel sintetic in care se inscriu si
prin care se compara veniturile si cheltuielile publice totale, rolul lui fiind mult mai complex.
Acest buget este un instrument prin care se redistribuie o parte din PIB. Redistribuirea
se realizeaza atat prin intermediul impozitelor si taxelor, cat si prin intermediul cheltuielilor.
Astfel instituirea unui impozit progresiv asupra veniturilor persoanelor fizice poate sa vizeze
redistribuirea veniturilor intre anumite categorii sociale.
Tehnicile fiscale folosite in acest scop sunt deducerile din venit, diferentierea impunerii
in functie de transele de venit, precum si instituirea de impozite speciale pentru persoanele
care obtin venituri sau detin averi foarte mari.
 Destinatia resurselor, asa cum este stabilita prin lege, poate reprezenta de asemenea
si o modalitate concreta de redistribuire a veniturilor, de exemplu subventionand anumite
activitati, bugetul asigura intr-o anumita masura o redistribuire a veniturilor. Subentionarea
nevoilor sociale constituie o redistribuire a veniturilor.
Cheltuielile publice constituie de asemenea un mijloc de care dispune puterea publica
pentru a stimula relansarea globala a economiei sau a unor sectoare ale acesteia.
Sporirea partilor din resursele publice care se distribuie cu titlu de cheltuieli
influenteaza consumul si productia. Resursele publice pot fi directionate in acest domeniu fie
pentru a sustine relansarea economica, fie pentru franarea unor activitati.
Sporirea fiscalitaii reduce nivelul veniturilor disponibile si influenteaza negativ
consumul. Reducerea impozitelor are efect contrar in sensul ca veniturile lasate disponibile
sunt sau pot fi utilizate pentru relansarea economica.
Reglarea activitatii economice poate fi asigurata si pe seama deficitelor bugetare
acceptate de fiecare Guvern dar nu in orice conditii. Daca acoperirea deficitelor are la baza
emisiunea monetara o astfel de masura are caracter inflationist si nu poate conduce la o
relansare reala a economiei.
Pentru ca deficitele sa poata contribui la relansarea economica trebuie facuta o
delimitare clara intre nevoile curente de cheltuieli si cele de capital. Atunci cand o economie
functioneaza normal veniturile interne trebuie sa asigure de regula totalul cheltuielilor
curente, cheltuielile de capital putand fi acoperite prin deficit si respectiv prin credite externe.
Economiile care se afla in expansiune economica pot fi si trebuie sa acopere si
cheltuielile de capital din veniturile proprii. Situatie negativa se inregistreaza pentru tarile
aflate in perioada de declin economic, cand ele nu sunt in masura sa acopere din veniturile
proprii nici cheltuielile curente, fiind necesar sa angajeze imprumuturi externe chiar si pentru
o parte din cheltuielile de functionare.
Acceptarea uni deficit bugetar controlat sta la baza limitarii presiunii fiscale si respectiv
a efortului pe care trebuie sa-l faca populatia si contribuabilii in general pentru acoperirea
nevoilor generale ale activitatii.
Principii bugetare
1. Anualitatea;
2. Universalitatea;
3. Unitatea;
4. Specializarea bugetara;
5. Echilibrul bugetar.
Acestea constituie principii de baza ale sistemelor bugetare, adoptate pe plan
international inca din secolul XIX.
1. Anualitatea consta in alegerea perioadei de inregistrare contabila si de executie a
operatiunilor bugetare este esentiala din punct de vedere al gestionarii resurselor publice.
Principiul anualitatii a fost impus initial din considerente politice. Eficienta controlului
parlamentar asupra gestiunii financiare a Guvernului nu poate fi la nivelul dorit decat in
conditiile in care aprobarea cheltuielilor se realizeaza pe perioade de timp mai scurte.
Examinarea in fiecare an de catre puterea legislativa a proiectului de buget permite si
analiza modului de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor pentru perioada
precedenta. Tot mai multe economii respectiv specialistii din tarile respective sustin
necesitatea renuntarii la principiul anualitatii si trecerea la bugetele multianuale. Argumentul
principal pe care-l aduc constituie faptul ca in cadrul cheltuielilor cu caracter economic un rol
important il au cheltuielile de investitii, care se intind ca durata pe mai multi ani si ca urmare
ar trebui sa primeasca o singura aprobare pentru intreaga durata.
Partial aceasta teorie si-a gasit aplicarea in unele tari (Franta – se aplica sistemul
legilor bugetare „program” in care se prevede volumul total al cheltuielilor necesare pentru
realizarea unor actiuni importante si care urmeaza a fi realizate in mai multi ani). Astfel de
cheltuieli cu defalcare pe ani sunt inscrise intr-o lege speciala. Pe langa aprobarea de
principiu pe care o da Parlamentul pentru volumul total al sumelor ce vor putea fi cheltuite in
fiecare an acesta se pronunta si asupra sumelor aferente lucrarilor din anul respectiv.
In SUA puterea legislativa acorda unele cheltuieli ca de exemplu cele pentru
procurarea de echipamente militare, pentru lucrari edilitare finantate din bugetul federal sau
pentru alte investitii publice care se realizeaza in perioade mai mari de 1 an, deci aprobarile
pentru astfel de lucrari se fac de Parlament pentru toate cheltuielile necesare pana la
finalizarea lucrarii, indiferent cati ani dureaza.
Tarile UE au trecut la dimensionarea multianuala a cheltuielilor publice si la reflectarea
acestora in bugete pe programe.
In Romania se manifesta preocupare pentru trecerea la bugete pe programe de trei
ani. In acest sens Legea 500/2002 precizeaza ca proiectele legilor bugetare anuale trebuie
elaborate pe baza programelor, a indicatorilor macroeconomici si sociali atat din anul de
referinta cat si pentru urmatorii trei ani.