GERMANIA ȘI NEUTRALITATEA ROMÂNIEI 1914-1916

Autor Claudiu Lucian Topor

Claudiu Lucian Topor , lector universitar doctor la Facultatea de Istorie , Universitatea ,,

Alexandru Ioan Cuza . Născut în 1975 la Iași , în 1996-2000 termină Facultatea de Istorie din
cadrul Universității,, Alexandru Ioan Cuza “ Iași iar în 2000-2001 Studii Aprofundate ,
specializarea Românii în relațiile internaționale , iar în 2006 devine doctor în Istorie cu lucrarea
Germania , România și războaiele balcanice (1912-1913), Magda cum Laude .
Istoric interesat de domeniul relațiilor internaționale ,cunoscut mediilor din țară prin studiile despre
politica externă a României în anii premergători Marelui Război . A indentificat , în tematica
relațiilor dintre Regatul României și Imperiul German un centru de greutate pentru cercetările
recene . La editura Universotății ,,Alexandru Ioan Cuza “ din Iași a publicat în ultimii ani ,
următoarele volume : Germania , România și războaiele balcanice (1912-1913) ; Relații
internaționale în lumea modernă (secolele XVII-XIX) ; Diplomați , societate și mondenități .
Sfârșit de ,,Belle Epoque “ în lumea românească ( împreună cu Alexandru Istrate și Daniel Cain );
,, The Unkown War “ from Eastern Europe . Romania between Allies and Enemies ( 1916-1918)
( împreună cu Alexander Ruber ).
Cartea Germania și Neutralitatea României 1914-1916 a fost publicată de editura Universității
Alexandru Ioan Cuza în anul 2017 și are un număr de 306 pagini.
În lucrarea respectivă , autorul încă din introducere ne explică geneza cărții, pe care o constituie
mai multe subiecte despre război și neutralitate .Ne sunt prezentate ,,generații ale memoriei care
au luat parte la Marele Război”. Cât si opinia autorului care ne face să înțelegem că în istorie nu
există certitudini ci ideea principală la care se axează estea aceea, de a afla o altă perspectivă asupra
războiului, spre a descoperii,, Adevărul Suprem “ dar rămâne tot ,,Marele Război” .
Cartea vine cu o nouă perspectivă asupra subiectului prin faptul că, se vede o altfel de politică ,
filtrată prin ungherele politicii germane , în vreme de război ,se văd și influențele asupra României
din afară, într-o cromatică diversificată .
Un alt punct de vedere important asupra cărții ,din viziunea autorului este acela ce arată
curiozitatea asupra oglinzii raționamentelor retrospective . Autorul a vrut să urmărească ,actele de
consecvență în politică , reflectarea evenimentelor , remușcările sufletești ,și sursa unor abdicări
de la principii .O chestiune importantă la care ne este îndreptată atenția asupra cărții , a unor
întrebări legate stările sufletești prezente în subsolurilor gândurilor asupra deciziei luate de Regele
Ferdinand .
Ipoteza de lucru o constituie , schimbările mari din viața regelui care se vor simții și în traiectoria
neutralității românești. O altă justificare pentru această carte ,mai mult decât curiozitatea . Cândva
România era prietenă cu Germania . Cele două popoare nu au avut rivalități istorice .După
independența din 1878 și constituirea regatului în 1881 ,politica se orientase spre o alianță strânsă
cu puterile germane .Dar garanția care garanta securitatea graniților și prosperitatea țării ,pentru o
vreme mai îndelungată . Aceasta s-a rupt odată cu intervenția armatei române împotriva Austro-
Ungariei pe data de 14/27 august 1916.
Cartea este împărțită in patru capitole mari, care au mai multe subcapitole.
Capitolul I este intitulat ,,Destine paralele . O istorie mutilată –un trecut greu încercat “ în care ne
este prezentată istoriografia si desfășurarea ei în perioada regimurilor totalitare pentru cele două
state , schimbările ce au ciuntit adevărul istoric prin contrafacerea istoriografiei scrisă la comandă
,asupra unui trecut ce a fost greu încercat de ostilitatea vremurilor de atunci.
Subcapitolul I este numit Românii ,eroi și victime. Între războiul ,, întregirii naționale “și cel
,,imperialist “ . Aici ne este prezentat traseul istoriografiei în perioada comunistă,sovietică prin
directivele date pentru a ilustra Primul Război Mondial într-o manieră ideologizată . Premisa ideii
ideologice de la care se pornea abordarea temei războiului la începutului perioadei comunismului
era aceea de război ,, imperialist,, pentru cucerirea de noi teritorii și de anexare în scop financiar
pentru îmbogățire pentru societatea moșiero-burgheză și a statelor imperialiste pentru cucerirea
unor noi teritorii. Această teorie a fost schimbată odată cu venirea la putere în timpul lui Nicolae
Ceaușecu în perioada național-comunistă ,era aceea înlocuită cu ideea de ,,întregire națională “
asupra teritorilor românesști de sub ocupație străină , sub propaganda glorificării .
În subcapitolul al II-lea , Literatura istorică germană. Itinerarii istoriografice controverse și
reviziuni , ne este prezentată istoriografia germană asupra imaginii războiului fiind una foarte
dureroasă pentru germani și extrem de controversată . Istoria germană este mai mult axată pe partea
antecedentelor sau a consecințelor conflictului decât pe eveniment în sine . Pentru germani în
tabloul Primului Război Mondial nu conține nimic grandios ,această fiind un lucru mai dureros
decat plata de razboi ,trăind cu imaginea teribilă a consecințelor înfrângerii și a învinovățiri. Așa
că atât societatea cât și cei din elitele statului nu au admis cu adevărat vinovăția războiului pentru
ași apara demnitatea ,ci prin propaganda politică s-a ajuns la chestiunea ,,responsabilității ,, a
căutării vinei războiului și a dezvinovăției Germaniei .,,Pumnalul înfipt în spate,, reprezenta
pentru ei mereu ideea că armata germană a fost nevoită să capituleze din urma trădării din interior
din cauza politicienilor și a oficialităților .Retrospectiv în literatura germană se disting trei
componente majore la nivel imagistic.
Fiecare derivă din memoria colectivă germană : 1) războiul privit ca o aspirație a națiunii ,ce
implică drama istorică înțeleasă ca experiența unei mari oportunități pierdute ,fie un stigmat al
vinovăției; 2) războiul cu dimensiune eroizantă a sacrificiului național ,prin virtuțile militare și
prin asocierea profetică dată de propaganda nazistă 3)războiul careconciliere istorică ,prin
asumarea vinovăției și învățarea lecților trecutului ,conturează imaginea târzie ,postbelică ce nu va
fi niciodată uitată . În istoriografia germană momentul renașterii istoriografiei este dat de tezele lui
Fritz Fischer, Griff nach der Weltmacht, care a demonstrat continuitatea politici externe a
Germaniei care îi revenea așadar responsabilitatea izbucniri primului război mondial .
Capitolul al II-lea este numit , Alianța fără aliați . Pedrumuri diferite la începutul războiului .
În acest capitol ne este prezentată situația României într-o manieră totuși neclară cu toate că
semnase tratatul cu puterile centrale de reasigurare în 1913 ,o atitudine de așteptare fată de situația
încă nesigură ,și încercarile și convingerile puterilor germane de a intra în război.
În subcapitolul I , Semnele timpului .Vizita țarului Nicolae al II-lea la Constanța . Ne arată din
scopul vizitei de a detașa România de puterile centrale , amicalitatea dintre monarhi ,și discuțile
secrete de la București și Sinaia ,cu scopul menținerii amicale și menținerea păcii și echilibrului
politic în balcani ,chestiunea albaneză și a strâmtorilor. În ziarele de la Berlin era cunoscut prin
acest fapt ca unul de îngrijorare și de îndepărtare a politicii românești față de alianță , și datorită
eșecului diplomației austriece.
Următorul subcapitol II, Criza din iulie 1914 . Atitudini la Berlin și București la data de 28 iunie
1914 nu a provocat războiul ci ea reprezintă pretextul unei crize politice de largi proportții ,care
nu a mai dat nicio speranță că pacea Europei ar putea să supraviețuiască . Acest lucru a influențat
decisive și atitudinea Germaniei în relațiile cu România . La București răzbate tot mai mult idea
unei schimbări decisive de tactică .România vedea că deacum Austro-ungaria vedea o politică de
cooperare a Bulgariei în tripla alianță și avea interese in balcani.
Wielhem cere și guvernului roman să înceteze cu relația amicală cu Serbia și cere guvernului să
oprească agitația publică .Regele le răspunde mereu miniștrilor germani și austrieci ezitant,
arătând că opinia publică românească rămâne ostilă unei cooperări militare . Moartea regelui Carol
I a produs schimbări maore în politica externă românească . Iar succesorul său Ferdinad își începe
domnia în împrejurări dintre cele mai grele.
În subcapitolul al III –lea ,, Hermateutica “ germană a neutralității românești ,ne este prezentat
vechiul sistem de alianțe pus sub semnul întrebării odată cu refuzarea de a intra in război a doi
aliați vechi , România și Italia , și creșterea progresivă a tensiunii dintre Germania și România în
ultimii doi ani ,existând niște episoade ce au inflamat spiritele cu acel al interzicerii tranzitului
muniției germane pe teritoriul României către Turcia și și vânzarea cerealelor către antreprenorii
englezi.
În subcapitolul al IV-lea ,Utopiile geopoliticii moderne : proiectul alianței României cu Suedia .
Germanii intuise un plan interesant prin care miza prin punerea în aplicare unei alianțe dintre
România și Suedia care urma să dea lovitura de grație Rusiei ,plan care nu s-a materializat dar
premisele acestea sunt interesante și ne dau de gândit .
În subcapitolul V ,Legațiunile României din Berlin și conduita diplomatică a lui Alexadru
Beldiman , este legat agenția diplomatică germană ,este de originea boiereacă din Moldova ,face
studii la Berlin în științe juridice ,devine Trimis extraordinar și Ministru Plenipotențial ,germanofil
împărtășea cu ceilați români ideea de a intra în război cu puterile centrale ,reprezentantul
Legațiunii Românilor la Berlin ,remarcăm reabilitarea imaginii pe care nu este prezentat ca un
trădător ,el doar avea o viziune politică diferită ,crezând într-o legătură strânsă cu Germania.
Subcapitolul al VI-lea ,Incursiune în biografia lui Hilmar Freiherr von dem Bussche Haddenhausen
a Plenipotențialului de la București misiunea lui la București era de a întoarce România de partea
puterilor centrale și neutralitatea și cooperarea militară ,iar misiunea lui diplomatică s-a întrerupt
din cauza războiului ,și reprezintă ultimul plenipotențial .
Capitolul al III-lea ,Propaganda germană în publicațiile românești,cu subcapitolele : Agenția
Româno-Germană de Informațiuni ; Misiunea agentului Benning în Transilvania ; Între ,,cultul
Franței ’’și ,,mitul german “; Ne trebuei Ardealul …Războiul cu orice preț!
În aceste capitole ne sunt prezentate propaganda german în ziarele și publicațile românești
,deoarece în principal ele erau profranceze așa că ,germanii au încerat să cumpere de mai multe
ori ziare precum ,, Adevărul”; ,,Dimineața”;,,Universul’’,dar în scurt timp germanii reușesc să facă
pună mâna pe o anumită influență ,prin finanțare continuă , ba chiar înființează chiar și un ziar nou
numit,,Moldova ,, și chiar î-l atrag și pe P.P. Carp .
Misiunea agentului Benning în Transilvania pentru o captare a unor intelectuali care au fost
sensibili la la propaganda germană că administrația maghiară se va îngriji mai bine decât guvernul
român și le vor da mai multe drepturi ,prin aceste lucruri încerca să potolească reacțile presei din
regat pentru a spune că nu mai sunt implicați, acesta a cooptat numeroși colaboratori .Agenția
Româno-Germană avea ca scop răspândirea de știri de proveniență germană fiind cea mai solidă
organizație si mai bună pusă la punct de acel fel din România până la intrarea în război. În ultimele
două subcapitole ne este arătată alegerea dintre ,,cultul Franței ,, și ,,mitul german ,, deși între mitul
invincibilități alături de armata germană ,România alege cultul Franței pentru îndeplinirea
idealului național unificarea Ardealului ca scop final .
În ultimul capitol IV , Confesiuni ale alterității: lumea românească în percepții germane ,ne sunt
descrise,Portretele de miniștri în corespondența diplomatică ,cum ar fi a unora dintre cei mai
importanși oameni politici : Ion I.C. Brătianu , Titu Maiorescu ,Petre P. Carp sau Take Ionescu
,fiind analizată de percepția diplomaților germani
.În subcapitolul ,Răsfoind memorialistică de diplomați : societatea românească și mondenități ne
este prezentată situația diplomaților din capitală și mondenitătile lor apoi în ultimul
subcapitolintitulat intitulat Jurnalul de război: o încercare eșuată de,,redescoperire,, a Românilor
urmează relatările germanilor pe de o parte triste pentru noi dar care arăta situația dramatică din
perioada respectivă , femei ușoare ,corupție ,mizerie ,sărăcie ,neputință ,o imagine dezolantă la
care ne este prezentată situația în care se afla România văzută prin ochii soldaților germani prin
filtrul ocupăricare ne arata că societatea românească este plină de vicii.
În concluzie cartea ,,Germania și Neutralitatea României 1914-1916 este una bine structurată și
foarte bine organizată , cu un obiectivism rece și clar ,un stil neutru . Ideile acestei cărți mi se par
ar avea curaj și dă o notă interesantă pentru a ne pune niște întrebări fundamentale pentru a vedea
Primul Război Mondial într-o manieră nouăși interesantă și mai aproape de adevăr.