1936.

PROIECT DE MONUMENT ARMAND

CALINESCU
VIRGILIU Z. TEODORESCU

Asasinarea de catre un grup de legionari a primului ministru Armand Calinescu, la 21 septembrie

1939, a provocat stupoare si indignare în cele mai felurite cercuri ale opiniei publice, atât din
România, cât si din multe tari. Aceste manifestari de dezaprobare au constituit un adevarat
sondaj de opinie, marea majoritate a locuitorilor tarii noastre înfierând fapta ucigasilor care se
razbunasera pe primul ministru pentru ca în toamna 1938 capitanul Corneliu Zelea Codreanu,
împreuna cu un mare numar de cadre de conducere ale miscarii legionare, fusesera împuscati sub
pretextul încercarii de a fugi de sub escorta.

Intre alte inititive de atunci privind omagierea celui cazut la datorie, s-au aflat si unele privind
realizarea de busturi ale fostului prim-ministru pentru a fi asezate în institutii sau locuri publice.
ntre altele, amintim o hotarâre a Directiei Minelor Petrosani, din cadrul Directiei Generale a
Societatii Petrosani-Bucuresti, care, la 25 octombrie 1939, acorda Prefectului judetului
Hunedoara suma de 20 000 lei pentru ridicarea la Deva a unui bust Armand Calinescu.

La propunerea generalului Gheorghe Argesanu, care i-a succedat lui A. Calinescu în fruntea
guvernului, Consiliului de Ministri a aprobat initiativa realizarii si amplasarii în for public a unui
monument evocator. S-a hotarât ca monumentul sa fie plasat în scuarul din apropierea locului
unde se savârsise asasinatul. La 19 octombrie 1939, hotarârea Consiliului de Ministri a fost
publicata în Monitorul Oficial.

Initiatorii preconizau ca monumentul sa fie realizat prin subscriptie publica. Au fost desemnati
membrii juriului, care urmau sa judece lucrarile prezentate la concurs. Alegerea s-a oprit la
persoane care, prin competenta, puteau asigura reusita initiativei. Au fost desemnati Ion Jalea si
Frederic Storck, sculptori, Stefan Popescu, pictor, George M. Cantacuzino si Horia Teodoru,
arhitecti, Alexandru Busuioceanu, istoric si critic de arta, Adrian Maniu, poet, inspector în
Ministerul Cultelor si Artelor. In calitate de secretar al juriului a fost desemnat Ion Pasa, director
în acelasi minister, cu o bogata experienta în domeniul organizarii concursurilor de acest gen.

Se preconiza ca monumentul sa fie înaltat pe peluza din fata Scolii de Razboi. Un calcul
estimativ a stabilit suma la care se puteau ridica cheltuielile realizarii monumentului cca 15 000
000 lei. Urma ca partea arhitecturala sa fie realizata cu piatra extrasa din carierele din România,
iar fundatia sa fie pe un radier de beton. Statuia, grupurile alegorice, figurile simbolice, partile
decorative sau profilele, basoreliefurile aveau sa fie turnate în bronz, iar inscriptiile sapate în
piatra.

Depunerea lucrarilor pentru concurs era admisa pâna la 20 ianuarie 1940, machetele
concurentilor urmând sa fie prezentate pentru preluare la Pavilionul Salonului Oficial, din
Soseaua Kiseleff nr. 9. Juriul avea obligativitatea ca în 10 zile de la predare sa procedeze la
analiza tuturor lucrarilor, stabilind ierarhizarea, pentru a putea desemna sculptorul caruia sa-i fie
încredintata realizarea monumentului. Se acorda suma de 375 000 lei pentru premii si
recompensari (o recompensa de 150 000 lei, o alta de 100 000 lei, trei mentiuni a câte 25 000 lei
si cinci despagubiri a câte 10 000 lei). Dupa luarea hotarârii urma sa fie organizata la Pavilionul
Salonului Oficial o expozitie care supunea atentiei publice toate machetele prezentate la concurs.
Aceste prevederi au fost adoptate la 18 octombrie 1939 si au fost date publicitatii la 21 octombrie
1939.

Propunerea a fost primita cu interes de artistii plastici, desi au fost si unele nemultumiri, generate
de termenul prea scurt pus la dispozitie pentru elaborarea conceptiei si realizarea machetelor.

Existau unele probleme generate de dificultatile financiare cu care se confruntau artistii vremii si
de faptul ca o parte dintre ei se aflau mobilizati sub arme.

In nume colectiv, Sindicatul Artelor Frumoase (S.A.F.), la 7 decembrie 1939, a înaintat

Ministerului Cultelor si Artelor observatiile sale în privinta unor prevederi formulate
necorespunzator, care ar fi lezat pe sculptorii participanti la concurs. Se refereau la termenul
acordat realizarii machetelor, marimea acestora, cuantumul recompenselor în raport numai cu
materialelele puse în opera. Tot cu acest prilej, Sindicatul Artelor Frumoase recomanda ca în
locul lui I. Jalea, care dorea sa participe la concurs si, deci, nu putea face parte din juriu, sa fie
desemnat ca membru sculptorul Oscar Spaethe. Aceasta adresa era semnata de presedintele
S.A.F., sculptorul Constantin Baraschi, si de secretarul sindicatului, sculptorul Horia Igireseanu.

Ministerul Cultelor si Artelor si-a însusit propunerea, numindu-l pe Oscar Spaethe în comisia
pentru judecarea lucrarilor concurentilor.

Ion Jalea, la 1 noiembrie 1939, informase despre intentia de a se integra printre concurenti. La 29
noiembrie înainta un memoriu catre Ministerul Cultelor si Artelor, prin care arata ca nu poate
face parte din juriu întrucât dorea sa fie unul dintre participantii la concurs. Cu acest prilej
formula si unele obiectiuni, pe care le considera necesar sa fie avute în vedere pentru
îmbunatatirea prevederilor concursului. Dosarul inedit al concursului pastrat în fondurile
Arhivelor Nationale ale României cuprinde, între altele, si memoriile înaintate de diversi
participanti, precum sculptorii Ioan Avram din Zalau, Ion Mateescu din Iasi, Gheorghe Bilan din
Stupca, Ion Dohatcu si Emil W. Becker din Bucuresti.

Au fost prezentate, pâna la expirarea termenului acordat, 23 machete, însotite de detalii. A fost
prezentata si o lucrare fara detalii; autorul, fiind unul dintre mobilizati, s-a bucurat de întelegerea
confratilor, care au solicitat sa fie admis numai cu macheta, urmând ca în scurt timp sa alature si
celelalte elementele solicitate de regulament.

La 26 ianuarie 1940, juriul reunit în salile Salonului Oficial, sub presedintia ministrului Cultelor
si Artelor, Ion Nistor, a ajuns la concluzia ca nici un proiect nu întruneste calitatile necesare
aprobarii si transpunerii deci în materiale definitive. n acest context s-a decis organizarea celui
de-al doilea concurs. Juriul a hotarât sa acorde totusi cinci recompense pentru lucrarile
prezentate; Ion Jalea 150 000 mei; Constantin Baraschi 100 000 lei; Constantin Baraschi, Mihai
Onofrei si Ion Jalea au mai primit si câte o mentiune a câte 25 000 lei fiecare. n fine se mai
acordau câte patru mentiuni a 10 000 lei pentru fiecare participant.
Pe lânga lucrarile artistilor mai sus mentionati au mai participat la concurs si urmatorii sculptori
si arhitecti care au tinut sa omagieze memoria lui Armand Calinescu: Ion Pantazi, Jean Martin si
arhitectul Gustav Marzon, Celine Emilian si arhitectul Radu Dudescu, pictorul Marincea
Stanescu, Ioan Avram, Havagin Torosian, Vasile Dimitriu Leorda, Vasile Ionescu-Varo si
arhitectul Vangheli Dumitrescu, Emanuel Tvar, Emil W. Baker, Ion Mateescu, Gheorghe Tudor,
Constantin Farâma.

Lucrarile tuturor au fost expuse în Pavilionul Salonului Oficial.

Pentru a promova noua etapa a concursului, la 11 martie 1940, Ministerul Cultelor si Artelor a
convocat membrii juriului pentru ziua de 13 martie 1940. Evenimentele interne si, mai ales, cele
externe au determinat însa amânarea noului concurs, iar la 24 august 1940, printr-o decizie
ministeriala, lucrarile juriului au fost considerate încheiate, membrii fiind eliberati de misiunea
încredintata.

Statul român strabatea o dramatica perioada a existentei sale. Ca atare, un asemenea monument
era în acele momente neavenit în viziunea reorganizatorilor de sistem politic din România.

...Au trebuit sa treaca decenii pentru ca sa se ridice, în imediata apropiare a locului asasinatului
din 21 septembrie 1939, o placa comemorativa cu text evocator din Nicolae Iorga. ea a fost
dezvelita la 21 septembrie 1991, fiind dedicata memoriei lui Armand Calinescu cazut la datorie
în cea mai înalta functie de stat a acelor ani.

Trebuie amintit ca la dezvelirea placii comemorative au participat reprezentanti ai oficialitatii:

domnul Costache Olareanu, consilier sef al Inspectoratului cultural al Municipiului Bucuresti,
reprezentantul primarului general al Capitalei, domnii generali Constantin Anghel si Paul
Romulus si a domnului Ioan Popa, din partea Ministerului Apararii Nationale, iar de la
Ministerul de Interne domnii contra-amiral Emil Dumitrescu-Cico si colonelul Stelian Almajan.
Slujba de sfintire a fost oficiata de catre preotul Valerian Popescu, de la biserica Sfântul Elefterie
(Magazin istoric, nr. 1/1992).

Ramâne o datorie ca, pe lânga alte actiuni evocatoare, consacrate personalitatilor care si-au
dedicat viata apararii libertatii si integritatii tarii, sa realizam în capitala României un demn
monument al cinstirii aceluia care a fost consecvent osstean al democratiei în perioada deceniilor
interbelice.