Ignat 101-104

Prof. univ. dr.
Eugen ULEA
FITOPATOLOGIE
SPECIALĂ
IAŞI 2012
CUPRINS
CAPITOLUL I. BOLILE PLANTELOR ULEIOASE 12
1.1. Bolile florii soarelui 12

1.1.1. Putregaiul moale al florii soarelui 12
1.1.2. Arsura bacteriană a florii soarelui 12
1.1.3. Mana florii soarelui 13
1.1.4. Putregaiul alb al florii soarelui 14
1.1.5. Pătarea brună şi frângerea tulpinilor 17
1.1.6. Rugina florii soarelui 18
1.1.7. Putregaiul cenuşiu 19
1.1.8. Alternarioza 20
1.1.9. Pătarea frunzelor de floarea soarelui 21
1.1.10. Pătarea neagră a florii soarelui 22
1.1.11. Putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor 22
1.1.12. Lupoaia 23
1.2. Bolile soiei 26

1.2.1. Virusul mozaicului soiei 26
1.2.2. Arsura bacteriană a soiei 27
1.2.3. Bacterioza pustulară a soiei 28
1.2.4. Mana soiei 29
1. 3. Bolile rapiŃei 30
1.3.1. Rugina albă a cruciferelor 30
CAPITOLUL II. BOLILE PLANTELOR TEXTILE
2.1. Bolile inului 31

2.1.1. Cloroza inului 31
2.1.2. Îngălbenirea inului de Noua Zeelandă 32
2.1.3. Bacterioza inului 32
2.1.4. Arsura inului 33
2.1.5. Putregaiul plăntuŃelor de in 34
2.1.6. Făinarea inului 35
2.1.7. Rugina inului 35
2.1.8. Ascochitoza inului 37
2.1.9. Pătarea brună a inului 37
2.1.10. Septorioza sau boala "Pasmo" 38
2.1.11. Antracnoza inului 39
2.1.12. Polisporioza inului 40
2. 2. Bolile cânepii 42
1
2.2.1. Mozaicul cânepii 42
2.2.2. Pătarea foliară a cânepii 42
2.2.3. Mana 43
2.2.4. Putregaiul alb al cânepii 44
2.2.5. Pătarea albă a frunzelor de cânepă 44
2.2.6. Cuscuta 45
2.2.7. Lupoaia 45
CAPITOLUL III. BOLILE TUTUNULUI

3. 1.Bolile tutunului 45
3.1.1. Pătarea inelară a tutunului 45
3.1.2. Mozaicul tutunului 46
3.1.3. Focul sălbatic al tutunului 47
3.1.4. Putregaiul plantelor de tutun 48
3.1.5. Căderea răsadului de tutun 48
3.1.6. Mana tutunului 49
3.1.7. Făinarea tutunului 50
CAPITOLUL IV. BOLILE PLANTELOR DE NUTREł
4.1. Bolile lucernei 51

4.1.1. Mozaicul lucernei 51
4.1.2. Măturile de vrăjitoare la lucernă 52
4.1.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului 53
4.1.4. Mana lucernei 53
4.1.5. Făinarea lucernei 54
4.1.6. Pătarea brună a frunzelor de lucernă 55
4.1.7. Rugina lucernei 55
4.2. Bolile trifoiului 56

4.2.1. Nanismul trfoiului 56
4.2.2. Filodia tifoiului 57
4.2.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului 57
4.2.4. Mana trifoiului 57
4.2.5. Pătarea neagră şi căderea foleolelor frunzelor 58
4.2.6. Făinarea trifoiului 59
4.2.7. Pătarea brună a frunzelor de trifoi 60
4.2.8. Rugina trifoiului 60
4.2.9. Cuscuta trifoiului şi lucernei 61
4.3. Bolile sparcetei 62
4.3.1. Mana 62
4.3.2. Rugina 62
4.4. Bolile sorgului si ierbei de Sudan 63
4.4.1.Virusul mozaicului european al porumbului 63
4.4.2. Pătarea punctiformă şi vestejirea sorgului 63
2
4.4.3. Arsura bacteriană a sorgului 63
4.4.4. StriaŃia bateriană a sorgului 64
4.4.5. Tăciunele îmbrăcat al sorgului 65
4.5. Bolile graminelor perene furajere 65
4.5.1. Mozaicul obsigei (Bromus) 65
4.5.2. Mozaicul raigrasului (Lolium) 66
4.5.3. Bacterioza galbenă mucilaginoasă a golomăŃului (Dactylis) 67
4.5.4. Mana gramineelor 67
4.5.5. Furca de tors la graminee 68
4.5.6. Rugina ovăsciorului (Arrhenatherum) 68
CAPITOLUL V. BOLILE LEGUMELOR
5.1. BOLILE TOMATELOR 69

51.1.Pătarea inelară neagră a tomatelor 69
5.1.2Pătarea inelară a tomatelor 70
5.1.3.Aspermia tomatelor 70
5.1.4.Ofilirea pătată a tomatelor 71
5.1.5.Alte viroze ale tomatelor 71
5.1.6.Stolburul tomatelor 72
5.1.7.Alte micoplasmoze ale tomatelor 73
5.1.8.Ofilirea bacteriană a tomatelor 73
5.1.9.Pătarea bacteriană a tomatelor 75
5.1.10.Pătarea bacteriană punctiformă 77
5.1.11.Necroza măduvei tulpinilor de tomate 78
5.1.12.Alte bacterioze ale tomatelor 78
5.1.13.Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume 78
5.1.14.Mana tomatelor 80
5.1.15.Mana de sol-putrezirea rădăcinilor, tulpinilor şi fructelor 82
5.1.16.Făinarea tomatelor 83
5.1.17.Putrezirea coletului 84
5.1.18.Putregaiul alb al tomatelor 85
5.1.19.Pătarea albă a frunzelor de tomate 86
5.1.20.Suberificarea rădăcinilor de tomate 88
5.1.21.Putregaiul rădăcinilor şi fructelor de tomate 88
5.1.22.Putregaiul cenuşiu al tomatelor 89
5.1.23.Pătarea cafenie a frunzelor de tomate 90
5.1.24. Pătarea brună a frunzelor de tomate 92
5.1.25.Ofilirea (fuzarioza) tomatelor 93
5.1.26.Verticiloza tomatelor 95
5.1.27.Putregaiul fructelor de tomate 96
5.2. BOLILE ARDEIULUI 97
3
5.2.1. Pătarea inelară cloroto-necrotică a ardeiului 197
5.2.2. Mozaicul castraveŃilor la ardei 197
5.2.3. Mozaicul tutunului la ardei 98
5.2.4. Virusul Y al cartofului la ardei 99
5.2.5. Mozaicul lucernei la ardei 99
5.2.6. Stolburul ardeiului 100
5.2.7. Pătarea bacteriană a ardeiului 101
5.2.8. Pătarea pustulară a fructelor de ardei 102
5.2.9. Mana ardeiului 103
5.2.10. Făinarea ardeiului 103
5.2.11. Pătarea albă a frunzelor de ardei 104
5.2.12. Ofilirea (fuzarioza) ardeiului 105
5.3. BOLILE VINETELOR 105
5.3.1. Marmorarea şi piticirea vinetelor 105
5.3.2. Mozaicul castraveŃilor la vinete 105
5.3.3. Mozaicul tutunului la vinete 106
5.3.4. Stolburul vinetelor 106
5.3.5. Mana vinetelor 107
5.3.6. Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete 107
5.3.7. Antracnoza vinetelor 109
5.3.8. Alternarioza vinetelor 109
5.3.9. Ofilirea vinetelor 110
5.4. BOLILE CASTRAVEłILOR, PEPENILOR VERZI

PEPENILOR GALBENI SI DOVLECEILOR 111
5.4.1. Mozaicul castraveŃilor 111
5.4.2. Mozaicul verde al castraveŃilor 113
5.4.3. Pătarea unghiulară a castraveŃilor 114
5.4.4. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor 115
5.4.5. Putregaiul plăntuŃelor şi fructelor de cucurbitacee 116
5.4.6. Mana cucurbitaceelor 117
5.4.7. Făinarea cucurbitaceelor 118
5.4.8. Antracnoza cucurbitaceelor 120
5.4.9. Cladosporioza cucurbitaceelor 122
5.4.10. Fuzarioza (putrezirea rădăcinilor, coletului şi bazei tulpinii
cucurbitaceelor 123
5.4.11. Veştejirea verticiliană a cucurbitaceelor (verticiloză) 124
5.4.12. Alternarioza 125
5.5. BOLILE LA VARZĂ, CONOPIDĂ, RIDICHI, GULIE ŞI HREAN 126
5.5.1. Virusul mozaicului conopidei 126

5.5.2. Pătarea inelară a verzei 127
5.5.3. Virusul mozaicului ridichilor 127
5.5.4. VirescenŃa florilor de ridichi 128
4
5.5.5. NervaŃiunea neagră a frunzelor de varză 128
5.5.6. Putregaiul umed al cruciferelor 130
5.5.7. Pătarea bacteriană a frunzelor de ridichi 131
5.5.8. Înnegrirea şi putrezirea coletului 131
5.5.9. Hernia rădăcinilor de crucifere 132
5.5.10. Mana cruciferelor 134
5.5.11. Albumeala cruciferelor 135
5.5.12. Putregaiul uscat al verzei 136
5.5.13. Rizoctonioza cruciferelor 137
5.6. BOLILE LA CEAPĂ, USTUROI ŞI PRAZ 139
5.6.1. Îngălbenirea şi piticirea cepei 139

5.6.2. Virusul dungării galbene a prazului 140
5.6.3. Proliferarea şi aspermia cepei 140
5.6.4. Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă 141
5.6.5. Mana cepei şi a altor specii ale genului Allium 142
5.6.6. Alternarioza cepei şi prazului 143
5.6.7. Putregaiul alb al cepei şi prazului 144
5.6.8. Putregaiul cenuşiu al cepei 145
5.6.9. Helmintosporioza usturoiului 146
5.6.10. Fuzarioza cepei 147
5.7. BOLI LA MORCOV, PĂTRUNJEL, MĂRAR, PĂSTÂRNAC,
łELINĂ, LEUŞTEAN 148
5.7.1. Mozaicul Ńelinei 148

5.7.2. Putregaiul umed la morcov, Ńelină şi pătrunjel 149
5.7.3. Făinarea morcovului, păstârnacului şi mărarului 150
5.7.4. Putregaiul alb al morcovului, pătrunjelului,
păstârnacului şi Ńelinei 151
5.7.5. Pătarea albă a frunzelor de pătrunjel 152
5.7.6. Pătarea albă a frunzelor de Ńelină 152
5.7.7. Pătarea albă a frunzelor de leuştean 153
5.7.8. Cercosporioza morcovului 154
5.7.9. Alternarioza morcovului 155
5.7.10. Putregaiul violet al morcovului 156
5.8. BOLILE SPANACULUI 158

5.8.1. Virusul mozaicului castraveŃilor la spanac 158
5.8.2. Mana spanacului 158
5.8.3. Antracnoza spanacului 159
5
5.8.4. Ascochitoza spanacului 160
5.8.5. Veştejirea fuzarioană a spanacului 160
5.9. BOLI LA SALATĂ ŞI ANDIVE 161

5.9.1. Mozaicul salatei 161
5.9.2. Putregaiul bacterian al andivelor 162
5.9.3. Mana salatei şi andivei 163
5.9.4. Făinarea salatei 164
5.9.5. Septorioza salatei 164
5.10. BOLILE CIUPERCILOR COMESTIBILE 165

5.10.1. Pătarea brună bacteriană 165
5.10.2. Mumificarea "Mumy" 166
5.10.3. Mucegaiul verde cenuşiu 166
5.10.4. Putregaiul moale 167
5.10.5. Petele albe de gips 168
5.10.6. Cocleala ciupercilor 168
5.10.7. Putregaiul uscat 169
5.10.8. Ofilirea ciupercilor cultivate 169
5.10.9. Mucegaiul de gips brun 170
5.10.10. Trufele 170
CAPITOLUL VI . BOLILE POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI
6.1. BOLILE MĂRULUI ŞI PĂRULUI 171

6.1.1. Mozaicul mărului 171
6.1.2. Virusul pătării clorotice a mărului 172
6.1.3. Virusurile latente ale mărului 173
6.1.4. Îngălbenirea nervurilor frunzelor părului 174
6.1.5. Pietrificarea perelor 175
6.1.6. Proliferarea mărului 175
6.1.7. Arsura bacteriană comună a mărului şi părului 176
6.1.8. Focul bacterian al rozaceelor 177
6.1.9. Ricketsiile 179
6.1.10. Putregaiul coletului şi fructelor (fitoftorioza) 181
6.1.11. Făinarea mărului 182
6.1.12. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rapănul merilor 185
6.1.13. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi ramurilorperilor 189
6.1.14. Cancerul negru al ramurilor 191
6.1.15. UlceraŃia deschisă a ramurilor 193
6.1.16. Uscarea ramurilor 194
6.1.17. Cancerul rugos al pomilor 195
6.1.18. Putregaiul amar al fructelor 196
6.1.19. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor 197
6
6.1.20. Pătarea albă a frunzelor de păr sau septorioza 199
6.1.2. Rugina mărului 201
6.1.22. Rugina părului 209
6.2. BOLILE GUTUIULUI 203

6.2.1. Pătarea brună a frunzelor 203
6.2.2. Mumifierea fructelor tinere 204
6.3. BOLILE PRUNULUI 205
6.3.1. Vărsatul prunului 205

6.3.2. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor pomilor
sâmburoşi 207
6.3.3. Hurlupii 208
6.3.4. Făinarea prunului 209
6.3.5. Pătarea roşie a frunzelor 210
6.3.6. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor 212
6.3.7. Rugina frunzelor de prun 214
6.4. BOLILE PIERSICULUI ŞI MIGDALULUI 215
6.4.1. Mozaicul în formă de benzi al piersicului 215

6.4.2. Pătarea inelară a frunzelor pomilor sâmburoşi 216
6.4.3. Vărsatul piersicului 217
6.4.4. Verucozitatea piersicilor 217
6.4.5. Cancerul bacterian 217
6.4.6. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană 220
6.4.7. Băşicarea frunzelor de piersic 220
6.4.8. Făinarea piersicului 222
6.4.9. Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi 223
6.4.10. Uscarea cenuşie a ramurilor 224
6.5. BOLILE CAISULUI ŞI ZARZĂRULUI 225
6.5.1. Răsucirea clorotică a frunzelor de cais 225

6.5.2. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor 226
6.5.4. Monilioza sau putregaiul fructelor de cais şi zarzăr 226
6.5.5. Ciuruirea frunzelor şi pătarea fructelor de cais şi zarzăr 226
6.5.6. Rugina caisului şi zarzărului 227
6.5.7. Boala plumbului 227
7
6.6. BOLILE CIREŞULUI ŞI VIŞINULUI 229
6.6.1. Pătarea inelară a frunzelor de cireş 229

6.6.2. Răsucirea frunzelor de cireş 230
6.6.3. Îngălbenirea vişinului 230
6.6.4. Pătarea roşiatică şi răsucierea frunzelor de cireş 231
6.6.5. Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş 232
6.6.6. Antracnoza fructelor de cireş 233
6.6.7. Ciuruirea frunzelor de cireş şi vişin 234
6.7. BOLILE NUCULUI 235
6.7.1. Arsura bacteriană 235

6.7.3. Pătarea brună a frunzelor (antracnoza) 236
6.8. BOLILE DUDULUI 237
6.8.1. Arsura şi ulceraŃia bacteriană a dudului 237

6.8.2. Pătarea brună a frunzelor de dud 238
6.9. BOLILE ARBUŞTILOR FRUCTIFERI 240
6.9.1. Bolile agrişului şi coacăzului 240

6.9.1.1. Făinarea americană a agrişului 241
6.9.1.2. Făinarea europeană a agrişului 241
6.9.1.3. Antracnoza agrişului 241
6.9.1.4. Rugina agrişului şi coacăzului 243
6.9.2. Bolile zmeurului 245
6.9.2.1.Mozaicul zmeurului 245
6.9.2.2. Cancerul bacterian 245
6.9.2.3. Focul bacterian 246
6.9.2.4. Pătarea brună violacee a tulpinilor de zmeur 246
6.9.2.5. Pătarea cenuşie a frunzelor 247
6.9.2.6. Rugina zmeurului 248
6.9.3. Bolile căpşunului 249

6.9.3.1. Îngălbenirea marginală slabă a frunzelor de căpşun 249
6.9.3.2. ÎncreŃirea frunzelor 249
6.9.3.3. Pătarea albă a frunzelor 250
6.9.3.4. Făinarea 251
6.9.3.5. Putregaiul cenuşiu al fructelor 252
CAPITOLUL VII. BOLILE VIłEI DE VIE 253

8
7.1. Scurt nodarea 253
7.2. Mozaicul nervurian al viŃei de vie 254
7.3. Răsucirea frunzelor 255
7.4. Îngălbenirea aurie 255
7.5. Cancerul bacterian 256
7.6. Mana viŃei de vie 257
7.7. Făinarea viŃei de vie 266
7.8. Antracnoza sau cărbunele 268
7.9. Putregaiul alb al rădăcinilor 270
7.10. Eutipioza viŃei de vie 271
7.11. Boala petelor roşii 272
7.12. Putregaiul cenuşiu al strugurilor 273
7.13. Esca (apoplexia) viŃei de vie 276
7.14. Putregaiul fibros al rădăcinilor 278
7.15. Excorioza 279
7.16. Putregaiul rădăcinilor 283
7.17. Boala piciorului negru 283
7.18. Citosporioza 284
7.19. Verticiloza 284
CAPITOLUL VIII. BOLILE PLANTELOR FLORICOLE
8.1. Bolile garoafelor 286

8.1.1. Mozaicul garoafelor 286
8.1.2. Pătarea inelară a garoafelor 287
8.1.3. Marmorarea garoafelor 287
8.1.4. Pătarea nervuriană a garoafelor 288
8.1.5. Veştejirea bacteriană a garoafelor 288
8.1.6. Cancerul bacterian al plantelor floricole 289
8.1.7. Înnegrirea garoafelor 289
8.1.8. Rugina garoafelor 290
8.1.9. Septoriozele plantelor floricole 291
81.10. Fuzariozele plantelor floricole 292
8.1.11. Putregaiul cenuşiu al plantelor floricole 294
8.2. Bolile lalelelor 295

8.2.1. Mozaicul frunzelor la lalele, begonie, nemŃişor,
petunie, flox, muşcată 295
8.2.2. Pătarea clorotică inelară şi în benzi la lalea, ochiul
boului, gladiole, gerbera, narcise 296
8.2.3. Boala "Augusta" a lalelelor şi încreŃirea frunzelor de flox 297
8.2.4. Pătarea lalelelor 297
9
8.2.5. Cancerul bacterian al lalelelor 298
8.2.6. Putregaiul moale al bulbilor de lalea 299
8.3. Bolile crizantemelor 299
8.3.1. Aspermia crizantemelor 299

8.3.2. Mozaicul crizantemelor 299
8.3.3. Necroza bacteriană a crizantemelor şi gerberelor,
pătarea frunzelor şi florilor de muşcată 300
8.3.4. Făinarea crizantemelor 301
8.3.5. Rugina albă a crizantemelor 302
8.4. Bolile gladiolelor 303
8.4.1. Pătarea clorotică inelară în benzi 303

8.4.2. Râia tuberobulbilor de gladiole 303
8.5. Bolile freesiei 304
8.5.1. Mozaicul galben al fasolei la freesie 304

8.5.2. Mozaicul freesiei 304
8.5.3. Fuzarioza la freesie 305
8.6. Bolile trandafirului 305

8.6.1. Mozaicul galben al trandafirului 305
8.6.3. Făinarea trandafirului 305
8.6.4. Pătarea neagră a frunzelor de trandafir 307
8.6.5. Rugina trandafirului 307
8.7. Bolile crinului 309

8.7.1. Rozeta crinului 309
8.7.2. Mucegaiul cenuşiu al crinului 310
8.7.3. Putregaiul bazal al crinului 310
8.8. Bolile narciselor 310

8.8.1. Virozele narciselor 310
8.8.2. Putregaiul bazal al bulbilor de narcise 310
8.8.3. Putregaiul cenuşiu 310
8.9. Bolile zambilelor 311

8.9.1. Mozaicul zambilei 311
10
8.9.2. Putregaiul galben al bulbilor de zambile 311
CAPITOLUL IX. BOLILE PLANTELOR MEDICINALE
9.1. Bolile nalbei 312

9.1.1. Rugina nalbei 312
9.1.2. Cercosporioza nalbei 312
9.2. Bolile coriandrului 313
9.2.1. Brunificarea inflorescenŃelor şi înnegrirea fructelor 313
9.3. Bolile gălbenelelor 314
9.3.1. Făinarea gălbenelelor 314
9.3.2. Tăciunele gălbenelelor 314
9.4. Bolile anghinarei 315
9.4.1. Septoriozele anghinarei 315
9.5. Bolile degeŃelului 316
9.5.1. Septoriozele degeŃelului 316
9.6. Bolile feniculului 316
9.6.1. Mana feniculului 316
9.7. Boli la levănŃică 317
9.7.1. Septorioza la levănŃică 317
9.8. Boli la mentă 318
9.8.1. Rugina mentei 318
9.9. Bolile macului 318
9.9.1. Pătarea bacteriană a frunzelor 318
9.9.2. Mana macului 319
9.10. Boli la valeriană 320
9.10.1. Rugina valerianei 320
BIBLIOGRAFIE 321
11
CAPITOLUL I - BOLILE PLANTELOR ULEIOASE
1.1. Bolile florii soarelui
Bacterioze
1.1.1. Putregaiul moale al florii soarelui – Erwinia carotovora pv. carotovora.
Boala a apărut pe floarea soarelui în 1968 în U.R.S.S., apoi în Italia şi Iugoslavia. În

România agentul patogen al bolii a fost izolat de I. Zurini în 1975.
Simptome. Pe tulpinile de floarea soarelui bacteria produce pete mari de 2-30 cm

alungite, hidrozate apoi verzi-măslinii şi în final negre. Măduva tulpinilor afectate are
culoarea neagră iar epiderma se exfoliază uşor în dreptul zonelor putrezite.
Calatidiile plantelor atacate prezintă achene cu epicarpul şi conŃinutul distrus,

putrezit. Pe timp ploios, boala evoluează rapid, petele înconjură tulpina şi aceasta se frânge.
Acelaşi putregai moale se poate observa şi pe rădăcini.
Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey, Harrison,
Breed, Hammer et Hunton - fam. Enterobacteriaceae.
Bacteria are formă de bastonaş cu capetele rotunjite, de 1-3 x 0,5-1 µm, cu cili
peritrichi, gram negativă şi este foarte rezistentă la temperaturi scăzute şi uscăciune.
Epidemiologie. Bacteria rezistă în sol ca saprofită pe resturile vegetale care sunt în
cantităŃi mari în culturile cu tulpini frânte şi recoltate mecanic. Pe plantă şi între plante,
bacteria este vehiculată de apa de ploaie şi de vânt.
Prevenire şi combatere. Întrucât agentul patogen este comun la multe plante

cultivate din familia Solanaceae şi Composeae, se recomandă alcătuirea unui asolament de cel
puŃin 4-5 ani fără floarea soarelui, cartof, morcov etc. În tarlalele unde s-a manifestat atacul,
se vor strânge şi arde resturile vegetale după recoltare
1.1.2. Arsura bacteriană a florii soarelui - Pseudomonas syringae pv. helianthi.
Boala a fost descrisă în 1934 de Kawamura. În România, în 1981 C. Stăncescu şi V.

Severin au semnalat-o, iar studiile asupra agentului patogen le-au publicat în 1983.
Simptome. Pe frunzele tinere afectate apar pete mici brune, de formă neregulată şi
înconjurate de un halo mai deschis la culoare. Pe frunzele mature petele sunt mai mari,
colŃuroase iar pe timp umed pe partea inferioară a frunzei, în dreptul petelor apare exudatul
bacterian. În condiŃii prielnice, pe vreme umedă, frunzele sunt încreŃite întrucât Ńesutul
vascular creşte mai repede decât cel laminar apoi frunzele devin brune-negricioase şi se
usucă. Pe peŃioluri apar pete alungite şi chiar crăpături pline cu gomă bacteriană.
Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. helianthi (Kawamura) Young Dye et

Wilkie - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria aerobă, are celule monotriche, de dimensiuni
cuprinse între 1,5-4 x 0,5-1 µm, este sensibilă la uscăciune dar rezistentă la ger.
Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminŃe sau prin

resturile de plante infectate rămase pe sol. În timpul vegetaŃiei bacteria este vehiculată de apa
de ploaie şi de vânt.
12
Prevenire şi combatere. Semănatul florii soarelui se va face numai cu sămânŃă din
loturile semincere unde boala nu s-a manifestat iar la recoltare resturile de plante se vor arde.
Asolamentul de 4-5 ani fără floarea soarelui este absolut obligatoriu pentru solele cu inocul
infecŃios.
Micoze
2.1.3. Mana florii soarelui - Plasmopara

helianthi.
Mana a apărut la floarea soarelui la sfârşitul

secolului XIX în America de Nord şi s-a răspândit în
America de Sud, Asia, ajungând în 1940 în Europa.
În România este semnalată de E. Rădulescu în 1946
pe samulastra de floarea soarelui şi de atunci s-a
Fig. 1. Mana florii soarelui - Plasmopara extins în toate culturile producând pagube de până la
helianthi (după F.Paulian şi H.Iliescu, 1973). 60 % (C. Raicu şi E. BaniŃă, 1965) în funcŃie de
condiŃiile climatice ale anului agricol.
Simptome. Primele simptome se observă la plantele tinere ce apar din seminŃele
infectate. Aceste plante rămân pitice (moşnegi), au talia de cel mult 25-30 cm, cu internodii
scurte, frunze mici, clorotice, încreŃite şi prezintă un sistem radicular slab dezvoltat (fig. 1).
Aceste plante au pe faŃa superioară zone mai galbene, în dreptul cărora pe faŃa inferioară
începând de la peŃiol, de-a lungul nervurilor principale şi între nervuri se formează o pâslă
albă, densă, miceliană. Plantele pot forma calatidii mici, de 1-5 cm în diametru dar nu
înfloresc şi nu dau seminŃe.
Plantele mature infectate mai târziu, prezintă
pe frunze pete galbene-untdelemnii situate în special
lângă nervuri, zone care se brunifică în scurt timp. În
dreptul lor, pe faŃa inferioară, apare un puf alb
micelian.
Plantele infectate mai târziu, formează calatidii
mai mici, înfloresc înaintea plantelor sănătoase şi
uneori pot fructifica dar, achenele sunt infectate fără
să prezinte la exteriorul lor simptome de diagnostic
diferenŃiat.
Agentul patogen - Plasmopara helianthi
Fig. 2. Mana florii soarelui - Plasmopara
(Farl.) Berl. et de Toni, fam. Peronosporaceae, ord.
helianthi: frunză cu frucificaŃiile Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr.
ciupercii(după F. Paulian şi H. Iliescu, Mastigomycotina.
1973).
Sifonoplastul ciupercii este hialin, se dezvoltă
în spaŃiile dintre celule şi trimite în celule haustori sferici, incolori sau gălbui. După o
perioadă de incubaŃie variabilă ca lungime în funcŃie de temperatură, prin stomatele de pe
partea inferioară a limbului frunzei, ies grupuri de sporangiofori ramificaŃi monopodial în
treimea inferioară, lungi de 300-700 µm şi laŃi de 10-15 µm. Ultimele ramificaŃii au 2-4
sterigme subŃiri, ascuŃite pe care se formează sporangii eliptici, incolori de 10-30 x 15-26 µm
(fig. 2).
13
În Ńesuturile necrozate, pe frunzele mature, în urma procesului de sexualitate apar şi
oospori sferici de 23-32 µm în diametru, galben-aurii, prevăzuŃi cu o membrană groasă.
Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin miceliul

parazit din achenele infectate şi prin oospori rămaşi în sol în resturile vegetale. Întrucât nu se
practică monocultura la floarea soarelui, principala sursă de infecŃie în anul următor o
constituie seminŃele infectate.
În cursul perioadei de vegetaŃie, după apariŃia primelor plante infectate au loc mai
multe infecŃii secundare datorită zoosporilor apăruŃi din zoosporangii vehiculaŃi de vânt şi de
apa de ploaie de pe frunzele infectate ale “moşnegilor”. Numărul infecŃiilor secundare este în
corelaŃie directă cu frecvenŃa precipitaŃiilor şi cu temperatura care, dacă este optimă (16-18oC)
favorizează eliberarea din zoosporangi a 7-10 zoospori de 7,5-12 x 7-9 µm, ce pot produce
infecŃii sistemice, deci indiferent de numărul de pete de pe frunzele unei plante, achenele
obŃinute de la acestea vor fi infectate.
Agentul patogen mai poate ataca şi alte plante din familia Compositae.
Prevenire şi combatere. Întrucât boala se transmite prin seminŃe, principala grijă
este ca acestea să provină din loturi semincere unde agentul patogen nu a fost prezent.
Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare solele unde s-a găsit chiar numai 1 plantă/ha
infectată primar, deoarece aceasta are un imens potenŃial infecŃios. Pe terenurile unde s-a
constatat prezenŃa agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decât după 7-8 ani.
Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spaŃial la cel puŃin 500 m de alte lanuri de
floarea soarelui şi vor fi urmărite sub aspectul semnalării manei până la recoltare.
Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim pentru a se evita scuturarea
achenelor şi deci apariŃia samulastrei în anul următor care ar putea fi o sursă de infecŃii
primare.
Cea mai eficientă metodă este însă cultivarea de soiuri rezistente.
Tratarea seminŃelor este eficientă când se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t săm.;
Galben Super SD-4 kg/t săm.; Apron 35 SD-4 kg/t săm.; Apron XL 350 ES-3 l/t săm.; Galben
35 SD-4 kg/t săm.
1.1.4. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum.
Boala a fost descrisă în 1886, în FranŃa de către

A. de Bary, apoi ea s-a extins în toate Ńările din Europa
trecând chiar şi în America de Nord şi Australia. Încă din
1933, în toate lucrările Stării fitosanitare apare inclusă
boala ca producând pagube mari în special la floarea
soarelui, pagube evaluate la 60-70 % din potenŃialul
productiv al culturilor. În anul 1996, în Moldova au fost
înregistrate pagube de 70-80 % din producŃie.
Simptome. Boala afectează rădăcinile, tulpinile,

calatidiile şi achenele, fiind favorizată de cantitatea mare
Fig. 3. Putregaiul alb al florii soarelui de precipitaŃii din toamnă deşi pot fi atacate şi plantele în
- Sclerotinia sclerotiorum (după F. stadiu de cotiledoane. Primele simptome se observă pe
Paulian şi H. Iliescu, 1973). axul hipocotil unde apar pete galben-brune ce pot
14
înconjura tulpina şi în acest caz tânăra plantulă putrezită cade şi piere.
O a doua fază de atac se observă când plantele au 90-100 cm înălŃime şi încep să
formeze calatidii. Pe aceste plante, la colet, apare o zonă sau un inel de mucegai de înălŃime
variabilă, sub care Ńesuturile sunt putrezite, vasele
conducătoare invadate de miceliu iar planta suferă
o ofilire totală şi se usucă (fig. 3). În cazul în care
atacul este numai parŃial şi intervine o vreme
secetoasă, ciuperca va evolua numai în interiorul
tulpinii, distruge măduva, putrezeşte parenchimul
şi produce în final fracturarea plantei. După
formarea calatidiilor boala poate afecta curbura
tulpinii când, datorită putrezirii acesteia calatidiile
Fig. 4. Putregaiul alb al florii soarelui -
vor cădea în întregime pe sol. La soiurile la care
Sclerotinia sclerotiorum: scleroŃii care se
formează pe tulpină şi calatidiu după ce calatidiul se apleacă şi axul tulpinii este
aşezat sub nivelul marginilor acestuia, în cavitatea
(după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). ce apare, se adună apă din precipitaŃii şi în acest fel
apar condiŃii optime pentru infectarea calatidiilor prin partea lor inferioară. La început apar
pete de decolorare, apoi acestea se măresc, devin brune iar Ńesuturile calatidiilor putrezesc
umed şi între rândurile de achene apare un mucegai alb, dens, care prin deshidratare va forma
scleroŃi în formă de reŃea (fig.4).
Achenele de pe calatidiile infectate au coaja decolorată, pătată, lipsită de luciu, se
crapă foarte uşor iar cotiledoanele sunt brune, acoperite de miceliu şi cu un gust rânced.
Aceste achene au capacitatea germinativă scăzută.
După căderea achenelor şi a alveolelor lor, din fostul calatidiu rămân doar fasciculele
de vase conducătoare, lemnoase, alcătuind un aspect parazitar numit “mătură”(fig. 5).
Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By. - fam. Sclerotiniaceae, ord.

Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Talul ciupercii este bogat ramificat,

hialin, saprofit sau parazit în vasele
conducătoare unde produce o traheomicoză.
Prin întreŃeserea miceliului şi deshidratarea sa,
pe tulpini, în măduva calatidiului sau chiar pe
calatidiu printre achene apar scleroŃii de
culoare neagră la exterior (paraplectenchim) şi
albă la interior (prosoplectenchim). ScleroŃii
Fig. 5. Putregaiul alb al florii soarelui -
formaŃi la exteriorul tulpinii sau a calatidiului
Sclerotinia sclerotiorum: calatidii cu atac
puternic (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). pot să cadă şi să infesteze solul în care ei rămân
viabili 6-8 ani (fig. 4). În anul următor din
scleroŃi pot porni direct hife miceliene de infecŃie sau dacă scleroŃii au fost acoperiŃi de sol
umed (6-8 cm) în primăvară ei generează apotecii în formă de pâlnie, cu diametrul de 4-8
mm, de culoare cenuşie. Apotecia este tapetată cu un strat de asce de 130-138 x 8-10 µm
printre care se găsesc numeroase parafize filiforme. Ascele au câte 8 ascospori unicelulari,
ovoizi, aşezaŃi pe un rând şi de dimensiuni cuprinse între 9-12 x 6,5 µm. Piciorul apoteciei are
15
1-5 cm lungime susŃinând apotecia ce se găseşte la nivelul solului. La maturitate ascosporii
sunt proiectaŃi la câŃiva centimetri înălŃime şi pot fi luaŃi de curenŃii de aer şi îşi păstrează
viabilitatea până la 60 zile dacă temperaturile oscilează între 20-25oC. Temperaturile sub 20oC
scad viabilitatea ascosporilor dar la temperatura de 25oC pot germina şi produce infecŃii în 4
ore de la ajungerea lor pe plantă.
Epidemiologie. Agentul patogen este adus în cultură odată cu seminŃele infectate

care nu-şi pierd germinaŃia. ScleroŃii care au dimensiuni mici, asemănătoare seminŃelor nu pot
fi selectaŃi şi vor constitui o sursă importantă de infecŃie. ScleroŃii rămaşi în sol rezistă până în
anul următor când pot produce infecŃii direct prin micelii sau prin ascosporii de pe apotecii.
Aceste infecŃii se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante ce fac parte
din numeroasele gazde ale acestui agent patogen.
De la plantă la plantă agentul patogen poate fi vehiculat de curenŃii de aer ce
antrenează fragmente miceliene de la plantele infectate bazal.
Din cercul de plante gazdă fac parte toate legumele rădăcinoase, bulbifere sau
tuberculifere, la care după infecŃiile din câmp boala continuă în silozuri putrezind materialul
depozitat. Sunt afectate de acest agent patogen şi o multitudine de specii ale plantelor
floricole.
Prevenire şi combatere. Agentul patogen este deosebit de polifag aşa încât o solă
puternic infestată cu scleroŃi va trebui cultivată cel puŃin 4-5 ani cu cereale păioase, apoi cu
plante prăşitoare şi abia după 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. ScleroŃii îşi
păstrează viabilitatea cel puŃin doi ani, însă pe buruienile din culturile de cereale ce urmează
în asolament după floarea soarelui, agentul patogen formează noi generaŃii de scleroŃi ce
menŃin potenŃialul infecŃios al solei mulŃi ani. Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile
umede care au o textură argiloasă decât dacă este asigurată drenarea excesului de umiditate.
Îngrăşămintele organice se vor aplica la planta premergătoare iar la cultura de floarea soarelui
se vor aplica în mod echilibrat numai îngrăşăminte minerale.
SămânŃa trebuie să provină din loturi semincere sănătoase, certificate şi eventual
“aleasă la masă” dacă se seamănă suprafeŃe mici. Înainte de semănat se vor aplica tratamente
seminale cu fungicide sistemice din diferite grupe ca: Gr.C: Tiradin 70 PUS-3 kg/t
săm.;Tiradin 500 SC-3 kg/t săm.; Gr.D: Bavistin 50 WP-2 kg/t săm.; Bavistin FL-2 l/t săm.
(1,5 l/ha); Benlate 50 WP-2 kg/t săm.; Metoben 70 PU- 2 kg/t săm; Gr.G: Ronilan 50 WT-2
kg/t săm.; Rovral 50 WP-2 kg/t săm.; Rovral 50 PU-2 kg/t săm.; Sumilex 50 FL-2 l/t săm.;
Sumilex 50 PU-1 kg/t săm.; Sumilex 50 WP-1 kg/t săm.; Gr.H: Galben Super SD-4 kg/t
săm.; GR.L: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t săm.; Ostenal MT-4 kg/t săm.; Ostenal C 75 PUS-4
kg/t săm.; Rovral TS-2 kg/t săm.; Tiracarb 600 SC-2,5 l/ha săm.; Tiramet 60 PTS- 2,5 kg/t
săm.; Tiramet 600 SC-2,5 l/t săm.; Gr.N: Trichosemin 25 PTS (pentru toate ciupercile) - 4
kg/t săm
Tratamentele seminale asigură sănătatea plantelor în prima parte a perioadei de

vegetaŃie dar, dacă începând cu lunile iulie-august cad precipitaŃii de peste 100 mm, iar
temperaturile sunt în jur de 20-25oC, atacul la calatidii nu poate fi evitat. În vegetaŃie se poate
aplica produse din grupele: Gr.D: Bavistin FL- 1,5 l/ha;Bavistin DF-2 kg/ha; Bavistin 50
WP-2 SC-1,5 l/ha; Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Benlate 50 WP-1,5 kg/ha; Carbendazin 500
SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha /trat; Goldazin 500 SC-1,5 l/ha; Topsin 70 PU-1
kg/ha; Gr.G: Ronilan 50 DF-1 kg/ha (2 trat.); Ronilan 50 WP 1 kg/ha; Rovral 50 WP- 1
16
kg/ha; Rovral 50 PU-1 kg/ha; Sumilex 50 Fl-1 l/ha; Sumilex 50 WP-1 kg/ha; Gr.I: Magnate
50 ECNA-1 l/ha; Gr.J: Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-1 l/ha; Sportak 45 EC-1 l/ha;
Gr.L: Alert- 0,6 l/ha; Alto combi-0,5 l/ha; Bumper Forte- 1 l/ha; Calidan SC-2 l/ha;
Konker-1,25 l /ha (t.p. 21 z.); Sanazole Combi-1 l/ha.
Amelioratorii români au reuşit să creieze o serie de hibrizi foarte productivi, totuşi
până la această dată nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenŃi la această boală şi numai
aplicarea unei tehnologii corecte şi respectarea recomandărilor luptei integrate poate limita
pagubele produse de agentul patogen.
1.1.5. Pătarea brună şi frângerea tulpinilor de floarea soarelui - Diaporthe

helianthi.
Această boală este una dintre cele mai recent apărute la culturile de floarea soarelui.
A fost semnalată în 1980 în Voevodina - Iugoslavia, de unde s-a extins şi a apărut în Ungaria,
România, Bulgaria, Italia şi FranŃa.
În România este semnalată în toate judeŃele cultivatoare de floarea soarelui iar
pagubele ce pot fi înregistrate sunt variabile fiind în funcŃie de condiŃiile climatice ale zonei şi
de sensibilitatea hibridului sau a soiului cultivat.
Simptome. Boala se manifestă pe frunze şi tulpini, rareori pe calatidii. Atacul pe

frunze începe de la vârful lor printr-o decolorare ce se extinde spre peŃiol şi spre marginile
frunzei. Zona atacată se brunifică, datorită Ńesuturilor necrozate iar ciuperca rămâne viabilă în
zona mare de decolorare ce înconjură petele brune.
Pe tulpini apar pete brune ce se extind concentric până acoperă tulpina de jur
împrejur. În dreptul petelor sunt distruse toate Ńesuturile aşa încât la cea mai mică adiere de
vânt şi sub greutatea calatidiilor plantele se frâng.
Agentul patogen - Diaporthe helianthi Muntanola Cvetkovic, Mihaljcevic et Petrov.

cu f.c. Phomopsis helianthi Munt. - Cvetk., Mihalj. et Petr. fam. Diaporthaceae, ord.
Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Ciuperca prezintă un tal filamentos cu creştere rapidă şi extindere radiară în

Ńesuturile parazitate. În Ńesuturile brunificate ale tulpinilor frânte apar picnidii cu picnospori
de tip Phomopsis ce pe vreme umedă sunt eliminaŃi sub forma unor cordoane subŃiri, vizibile
cu ochiul liber.
În resturile vegetale înglobate în straturile superficiale ale solului până în primăvara
următoare se diferenŃiază periteciile care au un gât lung prin care se elimină ascele ce au 8
ascospori bicelulari.
Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen în cultură este asigurată de

picnosporii care sunt vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt. De la un an la altul persistenŃa
agenŃului patogen este asigurată de miceliile saprofite din resturile de plante bolnave, pe care
se diferenŃiază periteciile cu asce şi ascospori.
Prevenire şi combatere. Atacul acestui patogen poate fi prevenit prin măsuri

agrotehnice ca: îngroparea adâncă a resturilor atacate, rotaŃia culturilor şi semănatul la timpul
optim. La hibridul Sorem, la semănatul prea devreme se poate înregistra un atac puternic în
urma căruia pierderile pot fi de cel puŃin 30-65 % din producŃie, în schimb la hibridul
Felix chiar fără să fie tratat se înregistrează pagube de numai 5-7 % din producŃie. În cazul în
17
care se aplică cel puŃin 2 tratamente cu fungicide sistemice pagubele vor fi de cel mult 8 % la
hibridul Sorem.
În urma cercetărilor întreprinse de dr. V. Jinga s-a stabilit schema de aplicare a
tratamentelor chimice care prevede 3 tratamente în epoci diferite: a - 8-10 perechi frunze; b -
tratament preforal la apariŃia florilor ligulate şi c - tratament la 10-15 zile după sfârşitul
înfloritului. Cele mai bune rezultate s-au obŃinut când se execută cu: produse sistemice la
tratamentul a, amestec de fungicide sistemice şi contact la tratamentul b şi tratamentul c cu
fungicide de contact. În cazul în care s-au folosit produsele Metoben 70 PU, Fundazol 50 WP,
Benlate 50 WP -1,5 kg/ha, Rubigan-1 kg/ha, Punch 40 EC-0,4 kg/ha sau Konker-1,25 kg/ha
nu s-a înregistrat nici o plantă frântă la unitatea de suprafaŃă, cu toate că experienŃa a fost
efectuată pe un sol cu un mare potenŃial infecŃios (V. Jinga, teză de doctorat).. Ultimele
recomandări adaugă acestor substanŃe pe cele din grupele:: Gr.D: Bavistin DF-1,5 kg/ha/trat.;
Bavistin FL 1,5 l/ha; Goldazim 500 SC- 1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha/trat.;
Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Efomyl 50 WP-1 kg p.c./ha (t.p. 18 z.); Topsin 70 PU-1 kg/ha;
Gr.I: Corbel EC 0,4-0,8 l/ha; Gr.J: Baycor 300 EC-2 l/ha (t.p. 28 z.); Impact 125 SC-1,5 l/ha
(t.p. 42 z.); Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-0,4 l/ha; Sportak 45 EC 1 l/ha; Trifmine 30
WP-1,0 kg/ha (2 trat.); Gr.L: Alert- 0,6 l/ha/trat.; Alto Combi 420-0,5 l/ha/trat.; Calidan
SC-2 l/ha (t.p. 21 z.); Konker-1,25 l/ha (t.p. 21 z.).
1.1.6. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi.
Boala descrisă în 1922 de către Schweinitz este astăzi răspândită în toată Europa,
America, Africa de Nord şi Australia pe floarea soarelui dar şi pe alte 16 specii ale genului
Helianthus.
Simptome. Boala apare primăvara, pe frunzele tinere sub formă de pete mici,
circulare, gălbui. În acest stadiu pagubele sunt mici şi de cele mai multe ori boala trece
neobservată. În cursul verii şi spre toamnă, pe frunzele mature apar puncte de decolorare în
dreptul cărora pe faŃa inferioară apar pustule pulverulente brune sau negre. Aceste pustule pot
fi întâlnite chiar şi pe bracteele din jurul calatidiilor (fig. 6).
Agentul patogen - Puccinia helianthi Schw. - fam. Pucciniaceae,
ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
Ciuperca este autoică şi macrociclică

având aparatul vegetativ un tal filamentos, gălbui
sau hialin, ce se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte
prin haustorii ce pătrund în celule.
Pe frunzele tinere ciuperca formează
picnidiile cu picnospori şi ecidiile de tip Aecidium,
cu ecidiospori elipsoidali sau poliedrici, galben-
portocalii.
În pustulele de pe faŃa inferioară a
Fig. 6. Rugina florii soarelui - Puccinia
frunzelor se găsesc uredosporii galbeni-bruni,
helianthi:a- frunză atacată; b - ecidiospori; c -
sferici sau ovali, de 24-27 x 18-20 µm cu episporul
uredospori; d - teliospori (după E.Docea şi
fin echinulat. Teliosporii bruni, bicelulari, cu celula
V.Severin, 1964).
superioară prevăzută cu perete gros şi o papilă
germinativă au un peduncul fragil. Din teliospori în
18
primăvară în urma germinaŃiei vor apărea epibazidiile cu bazidiospori mici, unicelulari şi
hialini.
Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurată de

teliosporii de pe seminŃe sau din sol care sunt foarte rezistenŃi la temperaturi scăzute. În cursul
anului agricol, în prima parte, răspândirea agentului este asigurată de picnospori apoi de
ecidiospori şi de uredospori.
Prevenire şi combatere. Respectarea tehnologiei de cultură şi tratamentul seminal

poate preveni atacul acestui agent care, deşi are mai multe rase fiziologice nu produce pagube
mari. Soiurile şi hibrizii omologaŃi pentru cultură sunt destul de rezistenŃi faŃă de acest agent.
1.1.7. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui - Botrytis cinerea.
Boala este cunoscută şi sub numele de putregaiul calatidiilor de floarea soarelui dar
agentul patogen atacă şi numeroase alte plante de cultură sau plante ornamentale, leguminoase
furajere, ricin etc.
În anii cu toamne foarte bogate în precipitaŃii, boala poate produce pagube mari, aşa
cum a semnalat Ana Hulea în 1940.
Simptome. Agentul patogen parazitează numai calatidiile începând cu partea lor
inferioară, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de Sclerotinia
sclerotiorum, dar sunt mai strict delimitate. În dreptul petelor, pe Ńesuturile moi şi putrede
apare o eflorescenŃă cenuşie (fig. 7). Boala poate să cuprindă întreg calatidiul şi chiar la
suprafaŃa achenelor apare o culoare cenuşie-verzuie iar între achene apar scleroŃi mici, negri.
SeminŃele au suprafaŃa pătată, fără luciul caracteristic şi cad uşor din alveolele lor.
Cotiledoanele sunt şiştave, amare, iar seminŃele îşi pierd parŃial capacitatea de germinaŃie.
Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers.

- fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl.
Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Talul filamentos al agentului patogen
este gros, bogat ramificat şi cu un conŃinut
granulat în celule. Miceliul se extinde intercelular
în zona vaselor conducătoare din Ńesuturile
parazitate, vase pe care le ocupă producând
ofilirea plantelor. Agentul secretă enzime
capabile să dizolve celuloza şi lignina.
Fig.7. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui - Conidioforii ce apar ca o eflorescenŃă
Botrytis cinerea: calatidiu atacat parŃial cenuşie, sunt lungi, bruni, groşi la bază şi mai
subŃiaŃi şi hialini spre vârf. În treimea lor
superioară se ramifică iar pe ramificaŃii apar mici proeminenŃe ce susŃin numeroase conidii
grupate în ciorchine. Conidiile sunt unicelulare, sferice sau eliptice de 9-15 x 6,5-10 µm
prevăzute cu o membrană dublă, incoloră iniŃial, apoi gălbui. Aceste conidii sunt foarte
rezistente, ele asigurând pentru anul următor potenŃialul infecŃios al solului.
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la o plantă la alta este asigurată de

conidiile ce sunt uşor luate de vânt, insecte sau de picăturile de ploaie şi pot germina imediat,
formând un miceliu infecŃios cu pătrundere activă prin Ńesuturile pe care a ajuns.
19
De la un an la altul potenŃialul infecŃios a solei este asigurat de conidiile apărute sau de
microscleroŃi.
Agentul patogen poate fi adus într-o nouă cultură odată cu seminŃele infectate sau
infestate.
Prevenire şi combatere. Respectarea cu stricteŃe a tuturor verigilor prevăzute în
tehnologia de cultură a florii soarelui poate preveni atacul patogenului.
Tratarea seminŃelor cu fungicide sistemice care se face obligatoriu pentru ceilalŃi
agenŃi patogeni este eficace şi împotriva lui Botrytis cinerea.
Culturile semincere trebuie să li se asigure o izolare parŃială de cel puŃin 500 m faŃă
de alte culturi de floarea soarelui sau faŃă de culturi cu plante din cercul de gazde al
patogenului.
1.1.8. Alternarioza - Alternaria zinniae şi A. helianthi.
Alternarioza a fost considerată până nu demult o boală de mai mică importanŃă, însă
de când s-a trecut la recoltarea mecanizată în urma căreia pe sol rămân foarte multe resturi
vegetale, boala s-a extins şi produce pagube destul de mari prin debilitarea plantelor în urma
distrugerii parŃiale a fasciculelor de vase conducătoare.
În literatura de specialitate (Smith I. şi col., 1988) se menŃionează faptul că boala este
gravă şi a apărut în România şi Iugoslavia. Ea a fost studiată de Allen şi col. (1983), de H.
Iliescu şi col. (1983) iar în Iugoslavia de M. Acimovic (1987).
Simptome. AgenŃii patogeni produc pe organele aeriene (cotiledoane, frunze, tulpini,

calatidii) pete negre în dreptul cărora Ńesuturile putrezesc şi în condiŃii deosebit de favorabile
agenŃilor, aceştia pot produce chiar frângerea tulpinilor.
Pe cotiledoane apar pete necrotice, mai întâi pe margini apoi şi spre centru. Frunzele
atacate au pete negre, cu un uşor halo de decolorare, pete de diferite dimensiuni care pot
conflua şi în acest caz ocupă suprafeŃe mari din limb acoperite pe vreme umedă cu un puf
negru. Pe tulpini, iniŃial apar pete negre ce prin unire dau naştere la striuri longitudinale
necrotice. Calatidiile infectate şi bracteele lor au la început pete de decolorare, apoi brune iar
în final brune-negricioase, adâncite în Ńesuturi. A. helianthi produce pete mai mari şi mai
alungite.
Agentul patogen - Alternaria zinniae M.B.Ellis şi A.helianthi (Hansf.) Tubaki and
Nishihara - fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Talul filamentos al agenŃilor patogeni prezintă hife brun-negricioase, ramificate, pe care
apar conidiofori bruni de 150 x 5-10 µm, ce susŃin la A. zinniae o conidie muriformă cu 5-12
septe transversale şi 1-2 septe longitudinale, de 36-236 x 8-12 µm.
Alternaria helianthi are un tal filamentos brun dar conidiile sunt grupate pe
conidiofori şi au 79 x 9 µm. În 1991 în Iugoslavia, M. Acimovic mai semnalează şi pe A.
heliantinfeciens.
AgenŃii patogeni iernează în resturile vegetale ca miceliu saprofit sau sub formă de
conidii care în primăvară vor produce infecŃii primare.
Epidemiologie. Transmiterea agenŃilor patogeni de la un an la altul este asigurată de

miceliul saprofit sau de conidii. Pe organele infectate primar apar zonalităŃi concentrice
formate din conidiofori şi conidiile ce vor răspândi agentul pe toată perioada de vegetaŃie.
20
Prevenire şi combatere. Alternarioza poate fi prevenită prin fertilizarea raŃională
fără exces de azot, respectarea desimii optime, folosirea de soiuri şi hibrizi cu rezistenŃă
genetică, tratamentul obligatoriu al seminŃei şi 3 tratamente în vegetaŃie aplicate la avertizare
cu produse pe bază de metiram, iprodion + carbendazim sau vinclozolin + carbendazim în
perioada de la începutul înfloritului şi până la începerea maturării seminŃelor (V. Jinga, 1994).
Produsele Alert-0,6 l/ha şi Sumilex 50 FL-1 l/ha dau rezultate bune.
1.1.9. Pătarea frunzelor de floarea

soarelui - Septoria helianthi.
În zonele cultivatoare de floarea

soarelui din N-V Europei boala este cunoscută
încă din secolul trecut când a fost semnalată şi
la noi (1853) de către Fuss. În ultimii 30-40 de
ani datorită extinderii culturii, boala produce
pagube destul de mari.
Fig. 8. Pătarea frunzelor de florea soarelui – Simptome. Agentul patogen atacă

numai cotiledoanele şi frunzele. La primele
Septoria helianthi: a - frunză atacată; b - picnidie;
c - picnospori (după E.Docea şi V.Severin,1964).simptome de atac se observă pe cotiledoane
pete bine conturate galben-brune cu suprafaŃa
încreŃită. Pe frunzele inferioare (mai întâi) apar pete de decolorare, circulare sau colŃuroase,
delimitate de nervuri, de 1-1,5 cm în diametru. După uscarea parŃială a foliajului bazal, boala
se extinde şi pe frunzele din etajele superioare. Pe faŃa inferioară a frunzelor în dreptul
petelor, în Ńesuturile necrozate se observă câteva puncte mici, negre (fig. 8).
Agentul patogen - Septoria helianthi Ell. et Kell - fam. Sphaeropsidaceae, cl.

Caelomycetes, ord. Sphaeropsidales, subîncr. Deuteromycotina.
Talul ciupercii se dezvoltă în spaŃiile intercelulare ale frunzelor pe care le

parazitează. În aceste frunze ciuperca formează picnidii epifile, aproximativ sferice, de 150
µm în diametru, cu un perete brun. Prin porul picnidiei sunt eliminaŃi numeroşi picnospori
filiformi, uşor curbaŃi, ascuŃiŃi la capete, hialini, multicelulari, de 30-70 x 2-3,5 µm.
Epidemiologie..
Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin picnosporii ce rămân în
picnidiile de pe resturile vegetale de pe sol sau prin picnosporii aderenŃi la sămânŃă.
În cursul perioadei de vegetaŃie, de la o plantă la alta transmiterea se face prin
intermediul picnidiilor ce în condiŃii favorabile germinează iar hifele miceliene pătrund în
frunzele umezite.
Prevenire şi combatere. Măsurile recomandate de tehnologia de luptă integrată

(tratarea seminŃelor, asolament, tratamente în vegetaŃie, arderea resturilor vegetale) sunt
eficiente şi împotriva acestui agent patogen. Tratamentele în cursul vegetaŃiei nu se justifică
economic pentru acest patogen.
21
1.1.10. Pătarea neagră a florii soarelui - Phoma oleracea var. helianthi.
Această boală a fost semnalată în 1964 în America (Frezzi şi Mc. Donald), în Europa
apare în Iugoslavia (M. Acimovic, 1965) iar în România Mariana Târcomnicu şi col. o
semnalează în anul 1971.
Simptome. Agentul patogen atacă toate părŃile aeriene ale florii soarelui începând cu
zonele tulpinii din apropierea inserŃiei frunzelor. La locul de prindere a peŃiolului, în acea
mică adâncitură unde pe vreme umedă se acumulează apă, apare o pată brună, Ńesuturile crapă
şi se suberifică. Pe calatidii în dreptul petelor, Ńesuturile se înmoaie şi putrezesc aşa încât
întreaga inflorescenŃă este sfărâmicioasă, cu puŃine achene seci şi şiştave (fig.9).
Agentul patogen - Phoma

oleracea Sacc. var. helianthi tuberosi
Sacc. - fam. Sphaeropsidaceae, ord.
Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes,
subîncr. Deuteromycotina.
Talul filamentos al agentului

patogen este ramificat, cu un conŃinut
al celulelor granulat şi cu răspândire
intercelulară. FructificaŃiile -
picnidiile au pereŃi groşi, de culoare
Fig.9. Pătarea neagră a florii soarelui - Phoma oleracea brună-neagră, formă sferică,
var. helianthi (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). dimensiuni de 39-188 x 84-202 µm şi
sunt scufundate în Ńesuturi. Pe timp
ploios prin porul picnidiei sunt eliminaŃi numeroşi picnospori hialini, unicelulari, drepŃi sau
puŃin curbaŃi, de 1,6-3,7 x 2,2-7,9 µm.
În momentul germinării lor, picnosporii emit un filament de infecŃie foarte lung
(2 mm) care pătrunde activ în Ńesuturile plantei.
Epidemiologie.Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin picnosporii

rămaşi în picnidiile din resturile vegetale. Picnosporii pot produce infecŃii în primăvară direct
pe embrionul seminŃei abia germinate, producând pieirea plantelor şi deci goluri în culturi (M.
Acimovic, 1965).
În cursul vegetaŃiei picnosporii sunt cei ce asigură transmiterea agentului, ei fiind
vehiculaŃi de vânt, insecte sau picături de ploaie.
Prevenire şi combatere. Carantina fitosanitară recomandă respectarea normelor ce

prevăd un regim fitosanitar corect, control riguros al parcelelor semincere pentru a se evita
răspândirea agentului. Inginerii aprobatori vor veghea ca să nu se extindă zonele deja
contaminate.
1.1.11. Putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor de floarea soarelui Macrophomina

phaseoli - forma sclerotială Sclerotium bataticola.
Această boală este una dintre cele mai recente, fiind semnalată în America şi
Argentina în perioada 1964-1967.
22
În Europa este semnalată în Iugoslavia (M. Acimovic) şi în România în 1971 şi 1973
de Mariana Târcomnicu şi Ana Hulea.
Simptome. Boala se observă sporadic în lanuri unde apar plante ce se vestejesc

parŃial sau total şi prezintă zone albicioase la baza tulpinii şi pe rădăcini. În interiorul tulpinii
apar Ńesuturi spongioase în care pe vreme umedă apar gome. Pe toate Ńesuturile atacate şi în
măduva tulpinii apare un praf gri alcătuit din mici scleroŃi negri.
Agentul patogen - Macrophomina phaseoli (Maubl.) Ashby cu forma sclerotială

Sclerotium bataticola Taub. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl.
Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Ciuperca având un echipament enzimatic foarte bogat este cunoscută ca polifagă pe o

multitudine de plante cultivate şi spontane (100 specii).
Agentul patogen este considerat un parazit de debilitare şi după instalarea sa,
amplifică şi urgentează fenomenul de uscare prematură. Pe organele atacate ciuperca a cărui
aparat vegetativ este un tal filamentos, formează picnidii izolate, negre, sferice din care sunt
eliminaŃi picnospori mici, ovali, ce prezintă mucroni la ambele capete.
Pe toate zonele afectate dar şi în profunzimea măduvei tulpinii, ciuperca formează o
multitudine de microscleroŃi ce iernează pe resturile vegetale.
Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face numai

prin microscleroŃi care în anul următor pot da naştere la micelii de infecŃii pe plantele din
cultura următoare. Rolul picnidiilor şi al picnosporilor găsiŃi şi descrişi de Ana Hulea şi col.
de pe plantele de soia, încă nu este bine elucidat.Transmiterea ciupercii de la plantă la plantă
se face tot prin microscleroŃii antrenaŃi odată cu particulele de sol în timpul lucrărilor
tehnologice din cursul vegetaŃiei.
Prevenire şi combatere. Carantina fitosanitară internă şi externă prevede măsuri

drastice de depistare şi localizare a focarului de infecŃie.
M. Acimovic (1962) precizează că cea mai neindicată premergătoare pentru floarea
soarelui este lucerna pe care acest agent se multiplică nestingherit.
Antofitoze
1.1.12. Lupoaia (verigelul) - Orobanche sp.
Plantă parazită cunoscută sub numele de lupoaie sau verigel poate produce pagube
însemnate de până la 70-80 % din producŃie, aceasta fiind afectată şi calitativ prin reducerea
procentului de ulei din achene.
Planta este întâlnită în toate Ńările cultivatoare de floarea soarelui din Europa,
Ucraina, Rusia, Caucaz, Irak, Iran, Mongolia, Tibet, Egipt şi Algeria. În România Tr.
Săvulescu şi col. o semnalează în toate stările fitosanitare începând cu anul 1935, din judeŃele
de sud, sud-est şi din Moldova.
Simptome de parazitare. Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvoltă mult

mai lent, au talie mai mică şi prezintă tulpini subŃiri fără calatidii sau cu calatidii mici, cu
achene seci, sărace sub aspectul procentului de ulei. In jurul unei plante, în suprafaŃa sa
asimilatoare pot apărea 30-40 plante parazite sau chiar peste 100 în terenurile puternic
infestate.
23
Agentul patogen - Orobanche cumana Wallr. este o fanerogamă din fam.
Orobanchaceae.
SeminŃele plantei din sol emit la germinare un filament subŃire care vine în contact cu
rădăcinile de floarea soarelui, se îngroaşă ca un bulb cu proeminenŃe (conuri de pătrundere) ce
intră şi stabilesc contactul cu fasciculele libero-lemnoase. La partea superioară a bulbului
apare un mugure din care iese la suprafaŃă tulpina floriferă pe care se găsesc rudimente de
frunză sub formă de solzi (fig. 10). Până la ieşirea la suprafaŃă timpul de parazitare este destul
de lung (2 luni), timp în care planta parazitată nu poate fi depistată.
Tulpinile sunt drepte de 40 cm înălŃime, de 2,5 cm în diametru la bază, neramificate,
de culoare gălbuie cu reflexe violacei, acoperite cu peri glanduloşi cu rol de hidatode.
Florile sesile au o bractee egală
cu floarea, au culoare gălbuie sau
albăstruie cu nuanŃe violacei şi se
deschid în lunile iunie-iulie.
Fructul este o capsulă cu o lojă

ce conŃine 1200-1500 seminŃe foarte
mici, ovoid-alungite, cenuşii închis la
culoare, reticulate şi aripate.
Aceste seminŃe fiind foarte

uşoare sunt vehiculate de apa de ploaie
Fig.10. Plante de floarea soarelui parazitate de lupoaie- sau de vânt la distanŃe foarte mari.
Orobanche sp. (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973).
SeminŃele nu germinează decât în
prezenŃa rădăcinilor de floarea soarelui în soluri uşoare, uscate cu pH neutru sau slab acid.
Germinarea poate avea loc şi în prezenŃa resturilor vegetale de floarea soarelui, caracteristică
pe care se bazează şi una din metodele de combatere prin răspândirea pe teren a resturilor
mărunŃite la moara cu ciocănele. SeminŃele pornesc în vegetaŃie dar neavând pe ce parazita,
tânăra plantulă va muri.
Floarea soarelui poate fi parazitată uneori şi de Orobanche ramosa L., plantă ce are
talie mai mică, 10-40 cm şi tulpina ramificată de culoare gălbuie.
Combatere. Solele infestate cu seminŃe de Orobanche vor intra în asolament la

interval de 5-6 ani, perioadă în care ele vor fi cultivate cu cereale sau leguminoase.SămânŃa de
floarea soarelui va trebui să nu conŃină seminŃe de Orobanche. Pe suprafeŃe mici, se
recomandă praşile repetate executate înainte de apariŃia florilor deoarece dacă planta este
tăiată după înflorire, substanŃele din tulpină reuşesc să matureze seminŃele. Repetarea
praşilelor este necesară întrucât tulpinile plantei parazite apar eşalonat.
Cea mai eficientă metodă este selectarea de soiuri şi hibrizi rezistenŃi la această
plantă parazită. Soiurile cu înrădăcinare profundă sunt mai puŃin parazitate de lupoaie a căror
seminŃe nu germinează la adâncime mare (tab 1).
Hibrizi de floarea soarelui omolaŃi în 2001 şi 2002
(testaŃi în ceea ce priveşte rezistenŃa la agenŃii patogeni)Tabelul 1
24
RezistenŃă la: RezistenŃă la: RezistenŃă la: RezistenŃă la:
Hibridul
Sclerotinia Phomopsis Plasmopara Orobanche
Capella tolerant tolerant - -
Eden - tolerant - tolerant
Floyd rezistent - rezistent -
Fly rezistent - rezistent rezistent
India tolerant tolerant - -
LG 5385 tolerant tolerant - -
LG 5634 - rezistent rezistent -
LG 5660 - tolerant rezistent -
Magnum - - rezistent toletant
Minunea tolerant tolerant - sensibil
PR64A83 - rezistent - rezistent
Rigasol rezistent rezistent rezistent -
Sena - tolerant - rezistent
Candisol - rezistent - sensibil
Focus - tolerant tolerant tolerant
Heliasol tolerant tolerant - -
Kasol - tolerant rezist.rasa”a” sensibil
Kiskun
tolerant tolerant - -
Ramszesz
LG 5645 - - rezistent -
Macho mijlociu rez. mijlociu rez. rezistent -
Manitou mijlociu rez. mijlociu rez. -
Masai mijlociu rez. mijlociu rez. rezistent -
Nobel - tolerant rezistent -
25
rez.până la
PR.64H61 mijlociu rez. mijlociu rez. -
rasa 4
Top 75 toletant rezistent rezistent -
Trevi tolerant toletant rezistent -
foarte
Venus tolerant rezistent -
rezistent
1.2. Bolile soiei
Viroze
1.2.1. Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus.
Boala a fost descrisă în 1916 în S.U.A. sub numele de cloroza şi încreŃirea frunzelor
de soia iar acum este cunoscută în toate Ńările cultivatoare de soia. În România a apărut
concomitent cu extinderea acestei culturi (M. Nicolaescu, 1975).
Pierderile produse de această boală pot fi mari, între 8-25 % dacă temperaturile se
menŃin între 18-20oC.
Simptome. În cultură plantele se observă foarte uşor întrucât au o creştere mai lentă
şi prezintă pe frunză mozaic şi cloroze nervuriene. Foliolele sunt mai alungite, înguste şi se
curbează spre partea inferioară. Din cauză că nervurile nu cresc în acelaşi ritm cu limbul
frunzei, de-a lungul lor apar gofrări (fig. 11). Pe aceste plante apar puŃine păstăi cu seminŃe ce
se maturează târziu şi au aspect “marmorat”.
Agentul patogen - Soybean mosaic
virus-sin. Soja virus 1 (Gardner et Kem) Smith.,
aparŃine grupei Potyvirus, are ARD
monocatenar, de formă alungită cu marginile
paralele de 15 nm şi este transmisibil prin afide.
Inactivarea termică se poate face la 55-60oC.
Cercul de plante gazdă posibile al
acestui virus este destul de larg, dar în natură a
fost găsit doar pe soia.
Epidemiologie. Virusul este vehiculat

Fig. 11. Virusul mozaicului soiei - Soybean în natură în mod nepersistent de diferite afide ca:
mosaic virus: 1,2,4,5- foliole atacate; 3- foliolă
Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae, Myzus
sănătoasă (după E. Rădulescu, 1966).
persicae şi Rhopalosiphum maydis.
Virusul se transmite de la un an la altul prin sămânŃa infectată în al cărui embrion se
găseşte. Plantele ce au fost infectate în stadiu tânăr au cel puŃin 60 % din seminŃe infectate, în
timp ce la plantele infectate mai târziu acest procent scade. Plantele infectate, după înflorit
produc seminŃe sănătoase.
26
Prevenire şi combatere. În vederea obŃinerii de culturi sănătoase se recomandă
semănarea de sămânŃă sănătoasă provenită din lanuri verificate care nu au avut plante
mozaicate până la înflorire.
Soiurile Chippewa, Hamsoy şi Acme sunt foarte sensibile aşa încât pentru culturile
respective se vor lua măsuri de izolare spaŃială faŃă de alte soiuri şi se vor aplica tratamente
împotriva agenŃilor vectori.
Tarlalele unde se observă mozaicarea încă din primele faze de vegetaŃie vor fi
eliminate de la certificarea pentru material de sămânŃă.
Bacterioze
1.2.2. Arsura bacteriană a soiei - Pseudomonas syringae pv. glycinea.
Această boală bacteriană semnalată încă de la începutul secolului în S.U.A., a apărut
şi la noi, fiind studiată de V. Severin în 1975. Se cunosc ca fiind înregistrate pagube foarte
mari 4-64 % din recoltă în S.U.A., 75 % în Caucaz şi chiar 43-100 % în Extremul Orient.
Simptome. Bacteria parazitează toate
organele aeriene, cotiledoane, frunze, tulpini şi
boabe. Pe cotiledoanele atacate apar pete
hidrozate, scufundate, brune, ce pot produce
pieirea plantulelor. Pe frunze apar pete mici, de
1-2 mm, unghiulare, cu aspect umed,
transparente, ce evoluează în pete galbene apoi
brune, brune-negricioase (fig. 12). Din Ńesuturile
atacate pe vreme umedă apare exudatul bacterian
albicios ce se poate usca sub formă de peliculă
Fig. 12. Arsura bacteriană a soiei - lucioasă brună sau cenuşie. Toxina produsă de
Pseudomonas syringae pv. glycinea (după M. bacterie, coronatina, distruge clorofila celulelor
Hatman şi col., 1989). parazitate şi în cazul unui atac grav frunzele
rămân sfâşiate sau se usucă prematur. Pe tulpini
petele sunt alungite, la început galbene apoi brune, acoperite de exudat şi în final negre.
Păstăile de la plantele bolnave produc puŃine seminŃe mici cu tegumentul zbârcit şi uneori
acoperit de gomă bacteriană. În cazul unui atac mai grav boabele au pete cenuşii, brune şi
chiar crăpături.
Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. glycinea - fam. Pseudomonadaceae.
Bacteria este aerobă, gram negativă, cu 1-4 cili polari, are formă de bastonaş izolat
sau în perechi de 2,3-3,0 x 1,2-1,5 µm cu 3 rase fiziologice prezente la noi în Ńară după cum a
stabilit V. Severin în 1976.
Epidemiologie. Agentul patogen este transmis de la un an la altul prin intermediul

seminŃelor infectate care nu-şi pierd facultatea germinativă decât cel mult în proporŃie de 66
%. Bacteria rămâne cel mult 6 luni viabilă în seminŃe. SeminŃele păstrate mai mulŃi ani îşi
pierd aproape complet germinaŃia dar puterea de infecŃiozitate a bacteriei nu scade.
Transmiterea poate fi asigurată şi prin resturile vegetale rămase pe sol în care bacteria poate fi
viabilă timp de 9 luni.
27
În timpul germinării seminŃei de soia bacteria se multiplică şi va ataca cotiledoanele
şi primele frunze. Un caz aparte de rezistenŃă este întâlnit la plantele atacate de păianjenul
roşu - Tetranychus telarius care nu sunt atacate de această bacterie.
Prevenire şi combatere. Măsura cea mai eficientă este semănarea de sămânŃă
sănătoasă. Helioterapia folosită 6-8 zile poate dezinfecta seminŃele infectate. Tratamentele
seminale cu antibiotice ca: oxitetraciclină sau streptomicină deşi dau rezultate sunt deosebit
de costisitoare şi nu se folosesc decât de către amelioratori, pe suprafeŃe mici.
În U.R.S.S. s-a obŃinut scăderea potenŃialului infecŃios al seminŃelor prin tratarea

acestora cu curent electric 4 kw/g timp de 30 secunde sau cu ultrasunete 21,3 kc/sec. timp de
15 minute dar şi aceste tratamente se pot folosi doar la cantităŃi mici de seminŃe.
Întrucât bacteria rezistă în resturile vegetale se vor lua măsuri de igienă culturală şi
de rotaŃie a culturii.
1.2.3. Bacterioza pustulară a soiei – Xanthomonas campestris pv.glycines.
Bacterioza semnalată în 1902 şi 1912 în S.U.A. s-a răspândit repede odată cu

extinderea culturii soiei aşa încât a apărut în 1960 şi în România unde a fost studiată de V.
Severin.
Simptome. Plantele infectate se recunosc încă din stadiul de cotiledoane când pe

acestea apar pete brune asemănătoare antracnozelor. Pe frunze apar pete mici la început de
decolorare apoi brun-roşcate în dreptul lor formându-se proeminenŃe pustulare. Parenchimul
zonei afectate este de două ori mai gros decât al restului frunzei, excrescenŃa putând apărea pe
o parte a limbului sau pe ambele feŃe. În momentul necrozării Ńesuturile devin brun-roşcate iar
zona de lângă ele unde bacteria este activă are o culoare gălbuie.
La soiurile sensibile Ńesuturile atacate se desprind, frunza apare perforată şi pot fi
atacate chiar păstăile în care chiar dacă au pete mici brun-roşcate se formează seminŃe.
Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. glycines (Nakano) Dye - fam.
Pseudomonadaceae.
Bacteria are celule monotriche de 0,6-2 x 0,2-0,8 µm.
Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale în

care rezistă 9 luni şi prin seminŃele infectate în care bacteria este prezentă chiar şi după 30
luni. În timpul vegetaŃiei boala este favorizată de temperaturi ridicate (30-33oC) şi de o vreme
umedă.
Prevenire şi combatere. Cea mai eficientă metodă de prevenire este cultivarea de

soiuri rezistente şi utilizarea de sămânŃă sănătoasă provenită din culturi unde nu a fost
semnalată boala.
Au fost făcute unele încercări de distrugere a bacteriei din seminŃe prin termoterapie
dar s-a diminuat capacitatea germinativă. Peroxidaza din hrean în prezenŃa iodurii de potasiu
şi a perhidrolului a avut o puternică acŃiune bactericidă.
28
Micoze
1.2.4. Mana soiei - Peronospora manshurica.
Boala a fost semnalată în 1948 în România de Tr. Săvulescu iar acum produce
pagube însemnate în anii ploioşi sau în culturile irigate.
Simptome. Foliajul plantelor mănate prezintă numeroase pete colŃuroase, mici, de 2-

4 mm, de culoare la început verde-gălbuie, untdelemnii, apoi brune pe faŃa superioară (fig.
13). În dreptul petelor, pe faŃa inferioară a limbului apare un puf cenuşiu-violaceu, apoi în
scurt timp zonele afectate sau chiar
toată frunza se usucă.
Agentul patogen -
Peronospora manshurica (Naum.)
Sydow. - fam. Peronosporaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes,
subîncr. Mastigomycotina.
Sifonoplastul agentului
patogen parazitează Ńesuturile din care
prin stomatele de pe partea inferioară a
frunzei vor ieşi grupuri de ramificaŃii.
Fig.13 Mana soiei - Peronospora manshurica: a- frunză Sporangioforii apăruŃi au 350-
atacată; b-sporangiofor; c-zoosporangi; d-oospor (după T. 520 x 5-8 µm lungime, sunt ramificaŃi
Baicu şi Tatiana Şesan, 1996). dicotomic iar în treimea lor terminală,
pe sterigme apar sporangi eliptici,
subglobuloşi de 12-28 x 12-28 µm.
În Ńesuturile necrozate, în urma procesului de sexualitate (oogamie) apar oosporii de
27-43 µm în diametru ce prezintă un epispor neted sau reticulat. Aceştia rezistă în resturile
vegetale sau sunt aderenŃi la sămânŃa recoltată.
În anul următor ei vor germina formând un sifonoplast scurt ce susŃine un sporange
mare din care apar filamente ce vor da infecŃiile primare. Filamentele provenite din sporangii
apăruŃi pe frunze vor produce infecŃii secundare.
Numărul infecŃiilor secundare este în directă corelaŃie cu frecvenŃa precipitaŃiilor şi
cu temperatura.
Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în sol pe resturi vegetale sub formă de

oospori dar acest lucru nu are prea mare importanŃă întrucât nu se practică monocultura soiei.
Principala sursă de transmitere a bolii în anul următor o constituie oosporii aderenŃi pe
sămânŃă dar şi sămânŃa infectată provenită de la plantele mănate.
Răspândirea agentului în perioada de vegetaŃie este asigurată de sporangii vehiculaŃi
de apa de ploaie sau de irigaŃie şi de vânt.
Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturii se va folosi numai sămânŃă sănătoasă

sau tratată cu Apron 35 SD (400-600 g/100 kg). În culturile semincere se recomandă 1-2
stropiri înainte şi după înflorit cu produse antiperonosporice de contact sau sistemice:
Captadin 50 PU-0,2 %, Benlate 50 WP- 0,06-0,1 %, Topsin M 70 PU-0,1-0,12 % (aceste
29
substanŃe având şi efect secundar pentru Botrytis cinerea). Cele două tratamente preforal şi
postfloral vor fi făcute la interval de 10-12 zile, fiind indicat ca la al doilea tratament să se
folosească un produs sistemic ce va preveni infectarea seminŃelor.
Soiurile omologate în 2002-AG-o801RR, Kiskun, Daniela, Onix, Proteinka,
PR.92B05RR, PR.92PB71RR şi PR92B21RR au o comportare bună fată de agenŃii patogeni.
Alte micoze ale soiei:
-Putregaiul brun al rădăcinilor şi bazei tulpinii – Pythium de Baryanum Hesse.:

antracnoza - Colletotrichum truncatum Schw.; putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum (vezi
micozele la floarea soarelui); putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea (vezi micozele la floarea
soarelui); cercosporioza - Cercospora sojina.
1.3. Bolile rapiŃei
Micoze
1.3.1. Rugina albă a cruciferelor - Albugo candida.
Boala cunoascută sub numele de rugina albă

sau albumeala cruciferelor este foarte comună, fiind
întâlnită pe cruciferele cultivate şi spontane.
Simptome. Agentul patogen atacă frunzele,

tulpinile, pedunculii florali, florile şi siliculele. Pe
organele atacate apar pete de decolorare, apoi albe,
lucioase, proeminente de diferite forme şi mărimi (1-5
mm în diametru) izolate sau confluente. În dreptul
proeminenŃelor epiderma crapă şi pata capătă un aspect
Fig.14 . Rugina albă a cruciferelor -
Albugo candida: hipertrofierea pulverulent. Tulpinile şi siliculele atacate suferă
inflorescenŃelor malformaŃii ca: hipertrofieri, îngroşări (fig. 14).
Sepalele florilor sunt hipertrofiate, petalele sunt
atrofiate şi înverzite. Tulpinile plantelor atacate sunt contorsionate şi se culcă pe sol.
Agentul patogen - Albugo candida (Pers. et Hooker) Kze - fam. Pythiaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina.
Sifonoplastul agentului patogen se

dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin
haustorii trimişi în celule. Subepidermic,
sifonoplaştii prin strangulări succesive
formează lanŃuri de zoosporangi sferici, de 13-
21 x 13-19 µm, unicelulari, incolori cu
membrană dublă. Prin ruperea epidermei sunt
puşi în libertate zoosporangii ce în condiŃii de
umiditate formează zoospori sau uneori
sifonoplaşti ce vor produce infecŃii secundare.
Fig. 15. Rugina albă a cruciferelor - Albugo candida: În Ńesuturile care se usucă, spre sfârşitul
1- plantă atacată; 2 - lanŃuri de metasporangi;
perioadei de vegetaŃie apar şi oosporii, ultimii
3 - zoospori; 4 - oospori (după T.Ferraris, 1938).
30
produşi de sexualitate rezultaŃi în urma oogamiei. Aceştia sunt sferici sau ovoizi, de 30-57
µm, cu pereŃi groşi, galben-bruni, cu suprafaŃa rugoasă (fig.15) Oosporii rezistă până în anul
următor când, în condiŃii de umiditate mare vor da naştere la zoosporii ce vor produce infecŃii
primare.
Epidemiologie. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin oosporii rămaşi în sol

sau aderenŃi la seminŃe iar în cazul cruciferelor semănate din toamnă rezistă în rădăcinile din
sol. În cursul anului ciuperca este răspândită de zoosporangii (metasporangi) vehiculaŃi de apa
de ploaie şi de vânt.
Prevenire şi combatere. Mijloacele agrotehnice au un mare rol în prevenirea

instalării bolii deoarece prin arăturile adânci, igienă culturală, distrugerea buruienilor şi rotaŃia
de 3-4 ani, se crează condiŃii favorabile pentru plante şi nefavorabile pentru instalarea
agentului patogen.
În toate culturile semincere se recomandă la apariŃia atacului un tratament cu Dithane
M-45-80 WP - 0,2 %, Ridomil Cu-18-WP -0,3 % sau Ridomil MZ 72 WP-0,25 %.Pentru
prevenirea atacului de Sclerotinia recomandăm-Orius 25 EW-1 l/ha
Alte micoze ale rapiŃei:
-putrezirea rădăcinilor - Olpidium brassicae; căderea plantulelor - Pythium de

Baryanum; mana cruciferelor - Peronospora brassicae; hernia rădăcinilor - Plasmodiophora
brassicae; făinarea cruciferelor - Erysiphe communis; putregaiul alb - Sclerotinia
sclerotiorum ( vezi bolile florii soarelui); pătarea neagră a cruciferelor - Alternaria brassicae
putregaiul uscat - Phoma lingam .
CAPITOLUL . II
BOLILE PLANTELOR TEXTILE
2.1. Bolile inului
Viroze
2.1.1. Cloroza inului - Aster yellows virus
Boala a fost semnalată în Cehoslovacia, în SUA şi Canada aşa după cum reiese din
studiile lui Klinkowski M. (1968), Frederiksen R.A. (1964) şi Sackston W.E. (1958).
Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor datorită culorii galbene şi datorită

ramificării anormale. Florile prezintă sepale care au o lăŃime uniformă, sunt îngustate, ascuŃite
şi ating până la 18 mm lungime. Petalele florilor sunt înverzite, deformate şi de regulă floarea
rămâne sterilă. În cazul instalării timpurii a bolii, bobocii florali se usucă şi cad.
Agentul patogen - Aster yellows virus Klink. este un virus ce în mod obişnuit
produce îngălbenirea florilor de la diferite specii de Aster. I. Pop (1967) menŃionează că acest
virus are un cerc foarte larg de gazde (270 specii din 39 familii) între care hrişca, spanacul,
morcovul, pătrunjelul, salata, tomatele şi o serie de plante floricole. Prin cercetările sale
31
Murtomaa (1966) precizează că acest virus este prezent pe cerealele cultivate şi spontane, de
pe care poate trece pe in dar nu şi invers.
Boala afectează în special soiurile tardive iar simptomele pot fi mascate de
temperaturile ridicate din cursul verii.
Ploaie P.G. (1973) menŃionează faptul că boala cunoscută sub numele de cloroza
asterului cu agentul patogen Aster yellows ar fi produsă nu de un virus ci de o micoplasmă,
totuşi până la această dată, cloroza inului este considerată o viroză.
Epidemiologie. Virusul este vehiculat de la plantă la plantă de insecta Macrosteles
fascifrons Stal. iar de la un an la altul rezistă în plantele perene infectate, în special în trifoiul
alb şi în buruieni ca Stellaria media.
Prevenire şi combatere. La amplasarea lanurilor de in trebuie să se Ńină seama ca

ele să nu fie în apropierea tarlalelor cu trifoi alb. Printr-o bună erbicidare împotriva
buruienilor ce ar putea fi rezervoare de virus şi printr-o bună tratare cu insecticide sistemice,
atacul acestui virus poate fi limitat.
Micoplasmoze
2.1.2. Îngălbenirea inului de Noua Zeelandă - Phormium yellow leaf.
Boala a fost semnalată în 1950 pe specii de in cultivate în Noua Zeelandă de către

Boyce W. şi Newhork F.J.
Simptome. Foliajul plantelor infectate se îngălbeneşte şi în scurt timp se usucă.

Îngălbenirea ca şi uscarea începe de la marginea limbului spre interior. În unele cazuri frunza
se brunifică şi se ofileşte. Plantele virotice au talie redusă şi se ofilesc din cauză că
micoplasma produce o necroză a floemului rădăcinilor în care apar şi gome.
Agentul patogen - Phormium yellow leaf a fost considerat o perioadă ca fiind un

virus, până când, în 1969 Ushiyama R. a izolat corpusculi de tip micoplasma.
Epidemiologie. Agentul patogen este transmis prin insecta Oliarus atkinsoni Myers.
În ceea ce priveşte bolile virotice şi micoplasmozele inului există încă multe discuŃii,
unii cercetători susŃinând posibilitatea ca să se suprapună aceste infecŃii. Virusurile între care
Oat blue dwarf transmis de Macrosteles fascifrons, Beet curly top virus transmis de Circulifer
tenellus, Beet pseudoyellows virus transmis de Trialeurodes vaporariorum, Radish yellows
virus, Malva yellows virus şi Tobacco leaf curl virus, au fost semnalate şi pe in, în SUA şi
India.
Bacterioze
2.1.3. Bacterioza inului - Bacillus macerans.
Boala a fost descrisă în URSS de Berezova E. şi Sevcenkova M. în anul 1932 iar mai
târziu s-a răspândit fiind semnalată în Letonia, Azerbaidjan şi alte zone asiatice. Pagubele pot
fi foarte mari, chiar de 80 %, dacă atacul apare în faza de îmbobocire.
Simptome. Boala poate fi observată chiar pe tinerele plantule sau pe seminŃe în

timpul germinaŃiei. Din seminŃele infectate ies germeni debili, deformaŃi, cu rădăcinuŃa slab
dezvoltată, plantele nu ies la suprafaŃa solului şi putrezesc. Pe plantele răsărite, în zona
32
coleoptilului apar pete cu aspect hidrozat, în dreptul cărora pe timp ploios apare goma
bacteriană. Zonele afectate se brunifică, devin mucilaginoase iar plantele vor putrezi. Pe
cotiledoane apar pete brune cu aspect mucilaginos. În cazul unor ploi prelungite, vârful
rădăcinii ca şi vârful plantei se brunifică şi se usucă sau putrezesc. Atacul este mai frecvent în
faza de răsărire şi de butonizare dar poate fi semnalat şi pe capsulele ce vor produce seminŃe
infectate.
Agentul patogen - Bacillus macerans Schrad - fam. Rhizobiaceae. Bacteria are

forma unui bastonaş cu capetele rotunjite, este facultativ anaerobă, Gram-negativă şi de
dimensiuni cuprinse între 1 x 4-5 µm. Capacitatea mare de hidroliză o face capabilă să
macereze tulpinile de in.
Epidemiologie. Bacteria rezistă în sol şi după primele infecŃii pe rădăcini şi

coleoptil, apar şi infecŃiile pe părŃile aeriene de unde după apariŃia gomei bacteriile vor fi
vehiculate de apa de ploaie. Prin intermediul seminŃelor din capsulele infectate este asigurată
transmiterea directă a agentului patogen de la un an la altul.
Prevenire şi combatere. Întrucât boala este mai frecventă în solurile grele şi umede,
acestea vor fi evitate la amplasarea culturii. Se vor asigura condiŃii optime pentru germinarea
şi răsărirea plantelor întrucât agentul patogen produce cele mai mari pierderi în această
fenofază.
Semănatul inului se va face la epoca optimă cu sămânŃă sănătoasă, ce va fi tratată cu
Mancozeb 80-200 g/100 kg sau cu Vitavax 200 FF în doză de 200 ml/100 kg, substanŃă ce
combate şi alŃi agenŃi patogeni ai inului.
Micoze
2.1.4. Arsura inului - Olpidiaster radicis.
Arsura inului este răspândită în vestul Europei precum şi în URSS, Maroc. La noi în
Ńară agentul patogen a fost semnalat de Ghimpu V. în 1932 pe Begonia.
Simptome. Boala apare pe plantele abia răsărite şi se observă sub formă de vetre de
atac în care plantele se îngălbenesc şi se usucă. Vârful plantelor se ofileşte, se îndoaie, apoi
întreaga plantă se usucă. Vetrele de atac vor creşte în diametru dacă vremea este umedă şi
răcoroasă. La smulgere se observă că rădăcinile sunt veştede, cu scoarŃa descompusă însă,
cilindrul central pare sănătos. Dacă vremea se încălzeşte, plantele îşi revin, formează tulpini
cu internoduri scurte, cu mugurii laterali la subsuoara frunzelor situate sub vârful uscat.
Agentul patogen - Olpidiaster radicis (de Wild) Pasch. - fam. Olpidiaceae, cl.
Chytridiales, subîncr. Mastigomycotina.
Ciuperca are un aparat vegetativ-gimnoplast ce parazitează intracelular. După o

perioadă de parazitare, se transformă holocarpic în sori de zoosporangi ce vor pune în libertate
zoosporii ovali, flagelaŃi de 2-4 µm, prin intermediul cărora ciuperca se răspândeşte în sol.
Spre sfârşitul perioadei de vegetaŃie apar în Ńesuturile afectate akinetosporangii ca rezultat al
33
procesului de sexualitate. Într-o celulă se pot găsi până la 10-12 akinetosporangi de 20-32 x
10-20 µm, spori ce pot rezista în sol 7-10 ani.
În primăvară din akinetosporangi vor apărea zoosporii flagelaŃi ce vor fi vehiculaŃi
până la rădăcinile tinere pe care le vor infecta.
Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte în cursul anului prin zoosporii care

sunt vehiculaŃi de apa din sol. Durata infecŃiilor este însă limitată deoarece la 2 săptămâni de
la răsărirea plantelor, rădăcinile sunt destul de întărite şi nu mai pot fi infectate. De la un an la
altul ciuperca rezistă sub formă de akinetosporangi. De remarcat este faptul că, agentul
patogen are un cerc larg de plante gazdă între care, lucerna, trifoiul, mazărea, lupinul,
muştarul, ridichea, varza, spanacul, ovăzul, tutunul şi chiar plantele din flora spontană.
Prevenire şi combatere. Întrucât boala este frecventă pe solurile reci şi umede

acestea vor fi excluse de la amplasarea culturii de in. În alcătuirea asolamentului se va Ńine
cont de cercul de plante gazdă al agentului patogen şi de gradul de atac al acestor plante,
semnalat în anii precedenŃi. Drenarea excesului de umiditate, amendamentele cu calciu
precum şi cultivarea de soiuri de in cu flori albe care sunt mai rezistente, asigură evitarea
pagubelor produse de acest agent patogen.
2.1.5. Putregaiul plantulelor de in - Pythium de Baryanum.
Inul poate fi atacat în anii ploioşi de o serie de agenŃi patogeni de sol între care şi
Pythium de Baryanum care a fost inclus în lista patogenilor din starea fitosanitară a anului
1937.
Simptome. La scurt timp după răsărire, pe axul hipocotil infectat se observă pete
brune, mici, alungite care pot conflua şi înconjura axul. În vetrele de atac, tinerele plantule se
culcă la pământ şi putrezesc. Dacă vremea se menŃine umedă, vetrele de atac îşi vor lărgi
diametrul şi pagubele pot fi mari.
Agentul patogen - Pythium de Baryanum Hesse. - fam. Pythiaceae, ord.

Aparatul vegetativ este un sifonoplast pe care apar în cursul vegetaŃiei ortosporangi

ce vor da naştere la zoospori uniflagelaŃi, ca organe de înmulŃire asexuată. În organele distruse
vor apărea ca rezultat al procesului de sexualitate, oospori care au membrane groase ce le
conferă o rezistenŃă la temperaturi scăzute.
Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei ciuperca se răspândeşte prin zoosporii vehiculaŃi

de apa din sol iar de la un an la altul rezistă prin oospori.
Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire sunt cele mai eficiente şi ele se

referă la amplasarea corectă a inului în soluri afânate, ce nu reŃin apa; la alcătuirea unui
asolament corect trebuie să se Ńină seama că acest agent patogen are un larg cerc de plante
gazdă.
Inul mai poate fi atacat şi de alte specii ale genului Pythium ca: P. egalacanthum de
Bary, P. irregulare Buiss, P. splendens Braun, P. mamillatum Mens., P. intermedium de Bary
34
şi P. de Baryanum var. pelargoni Braun. Aceste specii dau aceleaşi simptome dar caracterele
lor morfologice diferă.
SeminŃele de in vor fi tratate înainte de semănat cu Vitavax 200 Wp- 200 g/100 kg
sau Vitavax 200 FF-200 ml/100 kg. Rezultate bune a dat şi tratamentul cu Tiradin 70 PUS-
250-350 g/100 kg seminŃe sau Tiramet 60 PTS- 300 g/100 kg seminŃe.
2.1.6. Făinarea inului - Oidium lini.
Făinarea inului este o boală larg răspândită în Ńările cultivatoare din vestul Europei şi
în Italia. C. Sandu-Ville o descrie din România în 1951 iar ulterior ea s-a răspândit şi a dat
pagube mari în anii 1958 în judeŃul Braşov, în 1959 în judeŃul Ilfov, IalomiŃa, Teleorman, în
1960 în judeŃele Iaşi, Suceava, Dolj, IalomiŃa şi în 1969 în judeŃele Timiş, Bacău, Ilfov şi
ConstanŃa.
Simptome. Făinarea se observă în mod frecvent pe frunze şi numai uneori pe caliciul

floral al tulpinii. Frunzele acoperite de pâsla miceliană fină se îngălbenesc, se usucă şi planta
se degarniseşte de frunze de jos în sus, ceea ce uneori duce la sterilitatea florilor.
Agentul patogen - Oidium lini Fries - fam. Mucedinaceae. ord. Moniliales, cl.
Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ubrizy G. (1953) raportează ciuperca la Erysiphe
cichoracearum.
Miceliul ciupercii este un tal filamentos, ectoparazit, fixat cu apresorii de frunză şi

hrănit prin intermediul haustorilor ce parazitează celulele epidermice. ÎnmulŃirea asexuată se
realizează prin conidii de formă trunchiată sau cilindrică, hialine, de 24-36 x 9-12 µm, dispuse
în lanŃuri scurte.
Epidemiologie. Făinarea apare în cursul lunilor iunie-iulie în culturile cu densitate

mare, semănate târziu şi numai pe vreme umedă şi călduroasă. Răspândirea ciupercii este
asigurată de conidiile ce sunt vehiculate de curenŃii de aer şi germinează pe frunzele uşor
deshidratate de secetă. Soiurile de in manifestă o rezistenŃă variată, aceasta fiind corelată cu
rezistenŃa la secetă.
Prevenire şi combatere.Se recomandă semănarea inului la epoca optimă,

respectarea densităŃii normale şi evitarea amplasării culturilor de in pe terenuri umede.
2.1.7. Rugina inului - Melampsora lini.
Rugina este o boală semnalată în toate Ńările cultivatoare de in din lume fiind
considerată în unele zone ca principala boală ce depreciază cantitatea şi calitatea fuiorului de
in. În România este cunoscută încă din 1930 când a produs pagube mari în Dobrogea. După
anul 1965 boala a fost semnalată numai sporadic fără a produce pagube însemnate.
Simptome. Primele simptome ale atacului apar pe faŃa inferioară a cotiledoanelor şi

pe hipocotil sub forma unor pete galbene-portocalii şi nişte puncte mici gălbui.
35
În partea a doua a vegetaŃiei inului, după înflorit boala se observă prin apariŃia unor
pete de culoare galbenă-roşiatică dispuse pe frunzele superioare, tulpini, sepale şi chiar
capsule. Ceva mai târziu pe plantele bolnave apar pustule mici, roşii, proeminente ce în scurt
timp iau aspectul unor cruste negre.
Din tulpinile infectate, cu fibre anormal dezvoltate, inegale ca grosime şi lungime şi
foarte fragile care se prelucrează greu, rezultă un fuior de proastă calitate.
Agentul patogen - Melampsora linii (Schum.) Lév. - fam. Melampsoraceae, ord.

Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este macrociclică şi autoică.
Pe cotiledoane şi axa hipocotilă apar în urma infecŃiilor primare cu bazidiospori, picnidii mici,
turtite sau globuloase, subepidermice, gălbui. Ecidiile hipofile sunt într-o primă fază
subepidermice apoi se deschid rupând epiderma. Ele au 0,3-0,5 mm în diametru, sunt
circulare şi de culoare galbenă-portocalie. Ecidiosporii sferici sau subsferici au 21-28 x 10-32
µm cu o epidermă verucoasă. După înflorit apar şi lagărele cu uredospori, circulare de 0,3-
0,75 mm în diametru sau chiar de 1,5 mm lungime dacă sunt situate pe tulpini. Printre
uredosporii sferici sau elipsoidali, de 15-25 x 13-20 µm cu membrana fin echinulată, se
găsesc parafize de 40-50 µm lungime cu partea terminală sferică de 18-23 µm în diametru.
Teliosorii apar sub forma unor cruste negre, subepidermice şi conŃin teliospori prismatici, de
35-50 x 10-20 µm, cu membrana brună, îngroşată la vârf.
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de

teliosporii care sunt foarte rezistenŃi la ger, rămân pe resturile vegetale şi pot germina şi forma
bazidiospori chiar şi după 2 ani. InfecŃiile primare sunt asigurate de bazidiospori şi după o
incubaŃie de o lună, apar picnidiile cu picnospori ce vor răspândi agentul patogen în primele
fenofaze. Uredosporii ce apar imediat după înflorire, răspândesc agentul patogen până spre
sfârşitul vegetaŃiei când apar teliopustulele, sub formă de cruste negre.
Prevenire şi combatere.Temperaturile moderate şi umiditatea mare favorizează

extinderea agentului, în special pe culturile semănate târziu pe terenuri umede.
Agentul patogen prezintă mai multe rase fiziologice cu specializări stricte, aşa încât
folosirea de soiuri rezistente este una din măsurile de prevenire foarte eficiente. Crearea de
forme rezistente prin hibridare şi selecŃie este principala sarcină a amelioratorilor, dar
existenŃa unui număr mare de rase fiziologice ce îngreunează mult munca cercetătorilor.
O condiŃie esenŃială în prevenirea bolii este asigurarea respectării măsurilor de igienă
culturală, distrugerea resturilor de la prelucrarea fuiorului şi arături adânci de toamnă la solele
pe care inul nu va reveni decât după 3 ani.
Cultivarea de soiuri precoce, semănate devreme şi fertilizarea echilibrată, duc la
evitarea atacului, la obŃinerea de producŃii constante şi sănătoase.
Chiar dacă tratamentele chimice sunt eficace în primele stadii de vegetaŃie a
plantelor, ele nu sunt justificate din punct de vedere economic aşa încât se recomandă
semănarea de seminŃe provenite din loturi semincere sănătoase şi eventual aplicarea unor
tratamente termice ce s-au dovedit eficace sau a fungicidelor Vitavax 200 WP-200 g/100 kg
sau Vitavax 200 FF- 200 ml/100 kg.
36
2.1.8. Ascochitoza inului (boala piciorului) - Ascochyta linicola.
Boala deşi puŃin răspândită este foarte păgubitoare. Ea este cunoscută în Canada,
vestul Europei, în zona Petersburgului, Irlanda iar în România a apărut în 1961, fiind
semnalată de Ana Hulea şi Maria Tîrcovnicu.
Simptome. Boala se recunoaşte uşor datorită brunificării părŃii bazale a tulpinii. Pe

rădăcini apar pete ruginii ce se pot confunda cu cele produse de antracnoză iar pe tulpini apar
la bază, mici crăpături brune-negricioase pe care se observă puncte mici negre. InfecŃiile sunt
favorizate de eventualele răniri de la baza tulpinii. Atacul poate fi semnalat şi pe capsule,
acestea având o creştere redusă, devin brune, conŃin puŃine seminŃe mate, cu o capacitate
germinativă diminuată.
Plantele atacate au o talie redusă, se veştejesc, fibrele din tulpini se separă greu,
fuiorul este de slabă calitate iar producŃia de seminŃe este diminuată cantitativ şi calitativ.
Agentul patogen - Ascochyta linicola Naum. et Vass. - fam. Sphaeropsidaceae, ord.
Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Miceliul ciupercii - talul filamentos pătrunde în plantă prin răni sau direct şi
parazitează baza tulpinii şi eventual capsulele, localizându-se sub tegumentul seminŃelor sau
chiar în embrion.
În zonele atacate ale tulpinii, subepidermic, apar picnidiile brune-negricioase de 110-
160 µm în diametru, cu picnospori hialini, bicelulari, oblongi, de 5-6 x 2,5 µm sau chiar mai
mari, 10,5-17,5 x 3,3-5 µm (Ana Hulea şi col.). Până la maturitatea deplină picnosporii par
unicelulari, din care cauză se pot confunda cu cei de la Phoma lignicola.
Epidemiologie. Boala este deosebit de gravă întrucât transmiterea ei este asigurată
direct de miceliul din seminŃe şi indirect de picnosporii rămaşi în picnidiile de pe resturile
vegetale. În cazul semănării inului în soluri cu umiditate peste 30-40 % infecŃiile şi
răspândirea ciupercii se fac cu o mare uşurinŃă, mai ales la plantele tinere. Picnosporii sunt
vehiculaŃi de apa de ploaie, readuşi în sol, de unde vor fi duşi de apă la alte plante.
Prevenire şi combatere. Se recomandă evitarea amplasării inului pe sole cu

umiditatea solului peste 30-40 % şi folosirea de sămânŃă sănătoasă şi tratată cu Vitavax 200
WP în doză de 200 g/100 kg sau alte substanŃe cu acŃiune sistemică.
2.1.9. Pătarea brună a inului - Phoma linicola.
Boala este destul de răspândită în Europa şi America de Nord iar în Belgia este
considerată cea mai gravă boală a inului. În România a fost depistată în 1941 în jud. Ilfov şi în
1957 în jud. Teleorman.
Simptome. Atacul poate fi semnalat încă din primele faze de vegetaŃie când pe
plantele tinere, pe cotiledoane şi tulpini apar pete brune ce au în jurul lor o zonă galbenă. Pe
aceste pete brune apar numeroase puncte mici negre. Atacul se extinde şi la foliajul care se
brunifică, se veştejeşte şi se usucă. Plantele rămân mici, cu tulpini fragile ce se usucă
37
prematur. Pe tulpini se constată exfolierea scoarŃei sfâşiate iar pe rădăcini se observă
veştejirea şi putrezirea Ńesuturilor.
Agentul patogen - Phoma linicola March. - fam. Sphaeropsidaceae, ord.

Cercetările recente indică faptul că nu numai acest agent patogen produce pătarea
brună ci şi P. exigua, P. lingam şi P. usitatissima, deosebirile între specii fiind de natură
morfologică.
Talul filamentos al ciupercii parazitează scoarŃa tulpinilor, fibrele, pătrunzând chiar
până la cilindrul central. În Ńesuturile atacate se formează picnidii sferice, de culoare brună-
negricioasă, de 110-200 µm în diametru, ce conŃin picnospori hialini unicelulari cilindrici sau
elipsoidali, drepŃi sau uşor curbaŃi, de 3-7 x 1,5-3 µm.
Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul pe resturile vegetale sub formă
de picnospori în picnidii. În primăvara următoare, pe vreme umedă din picnidii vor ieşi sub
formă de cordoane, picnosporii ce vor produce primele infecŃii. De la plantă la plantă
picnosporii sunt vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt.
În unele cazuri agentul patogen poate fi localizat sub formă de miceliu în tegumentul
seminŃelor, transmiterea agentului patogen fiind asigurată direct.
Prevenire şi combatere. Se recomandă semănarea la epoca optimă cu sămânŃă

certificată şi tratată cu Vitavax 200 FF în doză de 200 ml/100 kg sau alte fungicide sistemice.
2.1.10. Septorioza sau “Pasmo” a inului - Septoria linicola.
Boala a fost descrisă în 1911 de Spegazzini A. în Argentina dar acum este

considerată ca cea mai răspândită micoză a inului. În România a fost semnalată în 1965 de
micologii ieşeni, apoi a apărut în sudul Ńării şi în judeŃul Bihor. Întrucât boala poate
compromite aproape în totalitate cultura, este inclusă pe lista agenŃilor patogeni de carantină
şi la semnalarea ei materialul infectat se distruge prin ardere.
Simptome. Boala se manifestă pe frunze, tulpini, sepale, capsule, seminŃe, fiind mai
uşor de identificat în partea a doua a vegetaŃiei, după înflorit. Primele simptome apar pe
cotiledoane sub forma unor pete galbene-verzui, circulare ce în scurt timp se brunifică. Pe
plantele dezvoltate apar pe frunze, pete de 4-6 mm în diametru, galbene-verzui apoi brune,
care duc la veştejirea, uscarea frunzei şi degarnisirea tulpinilor. Pe tulpini apar pete alungite
de 5 mm în diametru, galbene-verzui apoi brune. Petele pot conflua şi ca urmare apar zone
mari în care tulpina este brună de jur împrejur ( fig. 16). Plantele se usucă prematur şi conŃin
fibre de calitate inferioară iar capsulele pătate sunt seci sau au seminŃe zbârcite cu slabă
facultate germinativă.
Atacul se recunoaşte de la distanŃă întrucât apar vetre de plante cu tulpini “pestriŃe”
brune cu verde, vetre ce se extind radiar. Toate plantele prezintă pe zonele brunificate puncte
mici negre, adâncite, subepidermice. PrezenŃa acestor puncte diferenŃiază boala “Pasmo” de
brunificarea produsă de Polyspora lini.
38
Agentul patogen - Septoria linicola
- fam. Sphaeropsidaceae, ord.
Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr.
Deuteromycotina.
În Argentina a fost găsită şi forma

perfectă a agentului patogen care a fost
raportată la Mycosphaerella linorum (Wr.)
Gar., însă rolul formei perfecte, întâlnită
foarte rar în natură, este foarte limitat în
Fig. 16 Septorioza sau “Pasmo” a inului - Septoria epidemiologia ciupercii.
linicola: a- plante de in atacate; b- atac pe tulpini şi Miceliul ciupercii dezorganizează
frunze; c- peritecie cu asce şi ascospori; d- picnidii şi
Ńesuturile tulpinilor, frunzelor sau capsulelor,
picnospori (după D. Becerescu, 1979)
producând brunificarea lor. Pe zonele
afectate se formează picnidiile globuloase, subepidermice de 65-150 µm în diametru.
Picnosporii sunt hialini, cilindrici-filiformi, drepŃi sau curbaŃi, cu 3 pereŃi transversali de 20-
40 x 2,2-2,5 µm.
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii este asigurată de picnosporii aderenŃi pe
seminŃe sau de cei ce rezistă 2-3 ani în resturile vegetale rămase în câmp. În timpul vegetaŃiei
agentul patogen este răspândit de vânt şi picăturile de ploaie, atacul fiind favorizat de
temperatura cuprinsă între 20-24oC şi de umiditatea ridicată.
În primele faze de vegetaŃie plantele sunt mai puŃin atacate iar după înflorirea lor,
ciuperca devine mai virulentă, se răspândeşte cu rapiditate şi atacă mai intens.
Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de 7-8 ani, semănarea la epoca

optimă cu sămânŃă din loturile semincere neinfectate şi tratarea seminŃelor cu fungicide
sistemice.
Întrucât agentul patogen este pe lista de carantină, depistarea focarelor de “Pasmo”
este una din sarcinile specialiştilor care au obligaŃia ca să distrugă întreg materialul infectat.
E. Rădulescu şi V. Bulinaru au constatat că la noi în Ńară soiurile de in rezistente la fuzarioză
şi rugină s-au dovedit a fi sensibile la septorioză.
Se va acorda a atenŃie deosebită la importul de seminŃe care nu vor fi distribuite în
teritoriu fără avizul Laboratorului Central de Carantină chiar dacă în acte se specifică
rezistenŃa soiului la “Pasmo”.
2.1.11. Antracnoza inului - Colletotrichum lini.
Boala cunoscută şi sub numele de pătarea marmorată a tulpinilor de in este cunoscută

în numeroase Ńări din Europa putând produce pagube de 20-30 % la producŃia inului de fibre
sau la cel de ulei. În România este semnalată sporadic şi fără pagube mari în Transilvania şi
nordul Moldovei.
Simptome. Boala este prezentă pe frunze, tulpini, flori, capsule şi seminŃe în toate
fazele de vegetaŃie. Pe cotiledoane apar pete galbene-portocalii în dreptul cărora Ńesuturile
sunt uşor adâncite iar marginea petelor este conturată cu o zonă mai închisă. Pe colet şi
rădăcini în dreptul zonelor atacate, apar strangulări, îngroşări anormale şi pete galbene-
39
portocalii. Plantele atacate în primele
fenofaze se veştejesc şi se usucă. Plantele
mai mari atacate prezintă marmorări,
alternanŃe de culori verzi (zone sănătoase)
cu zone brune-roşiatice. Frunzele pătate se
veştejesc, se brunifică şi se usucă iar ca
urmare capsulele rămân mici, asimetrice şi
conŃin seminŃe albicioase, şiştave, zbârcite,
Fig. 17. Antracnoza inului - Colletotrichum lini: a- uşoare, cu tegumentul mat şi cu mici
atac pe plantule; b- pe frunze; c- pe capsule (după excavaŃii.
I.Bobeş şi col.,1972). Tulpinile atacate, brunificate, sunt
sfărâmicioase, conŃin fibre fragile şi ca
urmare se fracturează în perioadele cu vânturi puternice (fig. 38).
Agentul patogen - Colletotrichum lini (Westerd.) Tochinai - fam. Melanconiaceae,
ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Miceliul ciupercii - talul filamentos, pătrunde în Ńesuturile pe care le parazitează şi se

poate localiza în tegumentul seminŃelor sau chiar în embrion. Miceliul la început albicios,
devine apoi roşiatic şi în final negricios iar pe el apar lagăre ce conŃin conidiofori scurŃi,
hialini ce susŃin conidii unicelulare, scurt-cilindrice, hialine sau uşor colorate în roz, de 14-21
x 2-6 µm. Printre conidiofori şi conidii, se găsesc Ńepi rigizi, septaŃi, bruni, de 80-180 µm
lungime.
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin miceliul din

seminŃe şi prin conidiile rămase pe resturile vegetale care rămân viabile mai mulŃi ani.
În lan, ciuperca se răspândeşte prin conidiile duse de vânt, de ploaie sau de insecte.
Pe solurile uşoare şi acide şi pe vreme umedă răspândirea ciupercii se face foarte uşor.
Prevenire şi combatere. Se recomandă evitarea semănării inului prea târziu sau pe

un teren fertilizat excesiv cu azot, fapt ce favorizează atacul. Inul va reveni pe aceeaşi solă
numai după 5-7 ani, se vor respecta toate măsurile de igienă culturală şi se va semăna numai
cu sămânŃă sănătoasă din soiuri rezistente.
Tratarea seminŃelor cu Tiramet-60 PTS în doză de 300 g/100 kg sau cu Tiradin 70
PUS-250-350 g/100 kg dă rezultate foarte bune în prevenirea atacului.
ObŃinerea de soiuri rezistente este deosebit de dificilă, întrucât agentul patogen are
mai multe biotipuri răspândite în Ńările cultivatoare de in aşa încât este necesar să se
amelioreze soiuri locale sau să se hibrideze şi să se verifice rezistenŃa hibrizilor obŃinuŃi în
condiŃiile fiecărei Ńări cultivatoare.
2.1.12. Polisporioza inului - Polyspora lini.
Boala a fost descoperită în 1921 în Irlanda unde a produs pagube de peste 50 % la

recolta de tulpini şi seminŃe. În Ungaria, pagubele au fost de 70-80 % din recoltă, depăşind pe
cele produse de antracnoză. E. Rădulescu presupune că această boală există şi în Ńara noastră
dar prezenŃa ei încă este incertă.
40
Simptome.Pe cotiledoane şi la coletul tinerelor plantule apar pete de culoare bej
(asemănătoare lutului) care în scurt timp se brunifică. În dreptul zonelor brune, Ńesuturile sunt
distruse iar plantele se frâng. Atacul sub formă de pete brune care se unesc, se extinde pe
întreaga tulpină şi chiar pe capsule care vor forma puŃine seminŃe mici, cu facultate
germinativă scăzută (fig. 18).
Agentul patogen - Polyspora lini Laff. - fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales,

cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Ciuperca are un tal filamentos ramificat ce se dezvoltă intercelular, parazitând

celulele, din care cauză în tulpini apar fibre subŃiri şi fragile.
Pe miceliu, subepidermic, apar lagăre de conidii sub forma unor periniŃe gelatinoase,
incolore sau alb-lăptoase. Conidioforii sunt neramificaŃi, ies în grupuri prin stomate şi susŃin
pe partea lor superioară care este lăŃită, 4-8 conidii, unicelulare, hialine, ovoide, de 9-20 x 4
µm. Pe timp secetos, pe traiectul miceliului apar clamidospori prin deshidratarea şi
fragmentarea miceliului. Din aceşti clamidospori, în condiŃii favorabile de umiditate va apărea
din nou miceliul de infecŃie.
Epidemiologie. Agentul patogen se
transmite de la un an la altul prin intermediul
seminŃelor infectate şi prin conidiile ce rămân în
resturile vegetale de pe sol. În cursul vegetaŃiei,
ciuperca se răspândeşte prin conidiile vehiculate de
vânt şi apa de ploaie şi rezistă în perioadele de secetă
sub formă de spori de rezistenŃă (clamidospori).
Prevenire şi combatere. Se recomandă

Fig. 18 Polisporioza inului - Polyspora lini : semănarea la epoca optimă, cu seminŃe sănătoase sau
a- plantă atacată; b-sec]iune prin sămân]a de tratate cu fungicide sistemice. Fertilizarea solelor cu
in atacată; c-miceliul ciupercii; d-conidii
(după I. Becerescu, 1979).
îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu sau cu
microelementul cobalt au dus la scăderea Tiradin 70
PUS-250-350 g/100 kg dă rezultate foarte bune.
În timpul vegetaŃiei tratamentele cu insecticide folosite pentru combaterea puricilor
inului au dus şi la limitarea atacului de polisporioză. În Noua-Zeelandă, Suedia şi fosta URSS
s-au obŃinut soiuri rezistente la această boală şi s-a evitat cultivarea de linii provenite din soiul
american Cascade care sunt foarte sensibile.
Alte micoze şi antofitoze ale inului:
Fusarioza inului este produsă de o multitudine de specii ale genului Fusarium: F.

oxysporum f.sp. lini, F. oxysporum f.sp. vasinfectum şi F.callistephi., F. avenaceum var.
herbarum, F. culmorum F. semitectum F. solani Wr., F. sporotrichoides; mucegaiul cenuşiu -
Botrytis cinerea; cuscuta - Cuscuta epilinum; lupoaia - Orobanche ramosa
La alcătuirea asolamentului pentru cultura inului trebuie să se Ńină seama de cercul de

plante gazdă al acestor ciuperci care, fiind saprofite de sol pot parazita în condiŃii de secetă
rădăcinile şi baza tulpinilor, producând veştejirea şi uscarea plantelor în diferite fenofaze.
41
2.2.Bolile cânepei
Viroze
2.2.1. Mozaicul cânepei - Cannabis mosaic virus.
Viroza cunoscută şi sub numele de pătarea în dungi, a fost semnalată în 1941 în

Germania de către Röder şi apoi în 1950 în Cehoslovacia. La noi Tr. Săvulescu o menŃionează
de la Orăştie în 1939 pentru ca apoi să apară pe cânepa cultivată în zone mai secetoase sau
chiar la Cluj (1953).
Simptome. În timpul înfloririi cânepii, pe frunzele plantelor virotice apare o

îngălbenire progresivă ce se finalizează cu aspectul mozaicat al foliolelor. Frunzele de la
vârful plantei prezintă mai întâi dungi scurte, izolate, galben-verzui, la vârful foliolelor şi pe
margini. Prin confluarea petelor se obŃin zone clorotice mari, însă pe lângă nervuri rămâne o
zonă verde. Frunzele virotice se îngălbenesc, se usucă în vârful plantelor, inflorescenŃele se
veştejesc şi se curbează. Plantele atacate cu talie redusă iar fibrele din tulpini, ca şi producŃia
de seminŃe, sunt de slabă calitate şi cantitate.
Agentul patogen - Cannabis mosaic virus - nu este încă destul de bine studiat deşi
viroza este destul de mult răspândită.
Epidemiologie. Transmiterea virusului de la un an la altul se face prin seminŃele

plantelor mozaicate. În cursul vegetaŃiei virusul este transmis de la plantă la plantă de insecta
Diphorodon cannabis Pass.
Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de seminŃe din loturi unde

plantele mozaicate au fost distruse încă de la primele simptome. Combaterea insectelor
vectoare limitează răspândirea virusului iar măsurile de igienă culturală, fertilizarea raŃională,
executarea corectă a lucrărilor de întreŃinere măresc rezistenŃa plantelor.
Insecta Diphorodon cannabis Pass. împreună cu Thrips tabaci Lind., Myzus persice
Karl şi Trialeurodes vaporariorum West. transmit la cânepă virusuri ca Leaf chlorosis
cannabis virus şi virusuri de la alte plante ca floarea soarelui, lucernă, castraveŃi şi alune de
pământ.
Bacterioze
2.2.2. Pătarea foliară a cânepei - Xanthomonas campestris pv. cannabis. Boala a

fost semnalată la Lovrin de Şandru I. în 1974 şi studiată de V. Severin (1976) însă are o
răspândire limitată în România.
Simptome. În timpul perioadelor umede şi călduroase, pe frunzele plantelor atacate
apar pete punctiforme cu aspect umed, pete ce se extind, confluează şi formează pe foliole
zone mari ce se necrozează. Pe partea inferioară a limbului, în dreptul petelor apare exudatul
bacterian care se întinde şi formează o peliculă lucioasă (fig. 19).
42
Agentul patogen - Xanthomonas
campestris pv. cannabis Severin, familia
Pseudomonadaceae.
Corpul bacteriei este alcătuit dintr-o celulă

monotrichă de dimensiuni mici, 0,6-2 x 0,2-0,8
µm.
Epidemiologie. Bacteria se transmite de

Fig. 19. Pătarea foliară a cânepei - la un an la altul prin resturile vegetale infectate
Xanthomonas campestris pv. cannabis: atac rămase în sol şi prin seminŃele infectate. În cursul
pe frunze(stânga) şi tulpini(dreapta)
vegetaŃiei bacteriile prezente în exudat sunt
vehiculate de către apa de ploaie.
Prevenire şi combatere. Se recomandă rotaŃia culturilor, arătura adâncă de toamnă
şi semănarea de sămânŃă provenită din loturi semincere cu plante sănătoase.
În Ńările europene Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia şi Italia este extinsă o
altă bacterioză cânepii produsă de Pseudomonas cannabina Sutic et Dowson care dă
simptome grave de arsură pe tulpini, gofrări violacei ale foliolelor sau vezicule pline cu
exudat bacterian. Pe frunze pot apărea pete roz-violacei sau negricioase care vor produce în
final, uscarea foliolelor sau perforarea lor prin căderea zonelor necrozate.
PrezenŃa acestor bacterioze nu este încă certă la noi în Ńară dar, serviciile de protecŃia
plantelor urmăresc eventuala lor apariŃie.
Micoze
2.2.3. Mana - Pseudoperonospora cannabina.
Boala este semnalată în toate Ńările

cultivatoare de cânepă iar în România a fost
studiată în 1930 de Tr. Săvulescu şi Tsharna
Fig. 20. Mana - Pseudoperonospora Rayss, ea fiind depistată în judeŃele Cluj, Dolj
cannabina:atac pe frunze (după I.Becerescu, şi Maramureş, fără însă a produce pagube mari.
1979). Simptome. Pe foliolele cânepii apar
pete galbene în dreptul cărora pe faŃa inferioară
a limbului se observă o eflorescenŃă cenuşie-violacee. Frunzele rămân mici, sunt deformate,
au zone brunificate şi se usucă (fig.20).
Agentul patogen - Pseudoperonospora cannabina (Otth.) Curzi - fam.

Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina.
Sifonoplastul ciupercii se dezvoltă intercelular şi parazitează celulele prin

intermediul haustorilor piriformi sau sferici. După o perioadă de incubaŃie variabilă ca durată
(4-5 zile) în funcŃie de temperatură, pe partea inferioară a limbului, prin stomate, ies grupuri
de sifonoplaşti, repetat dicotomic ramificaŃi, lungi de 135-270 µm, de culoare cenuşie, a căror
ultime terminaŃii - sterigmele susŃin zoosporangi ovoizi, gălbui-cenuşii sau bruni-violacei, de
30-36 x 16-20 µm (fig.21). În condiŃii de umiditate, din zoosporangi apar zoospori biflagelaŃi
43
cu cilii înseraŃi lateral. În Ńesuturile necrozate ale
frunzelor bazale se găsesc şi oosporii apăruŃi în
urma definitivării procesului de sexualitate.
Epidemiologie. Transmiterea agentului

patogen de la un an la altul este asigurată de oospori
iar în cursul vegetaŃiei răspândirea ciupercii se face
prin intermediul zoosporangilor şi a zoosporilor
vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie.
Prevenire şi combatere. Măsurile de

Fig. 21.Pseudoperonosporacannabina: igienă culturală care includ strângerea şi arderea
sporangiofori şi zoosporangi(după
I.Becerescu, 1979).
resturilor plantelor atacate precum şi arăturile
adânci, limitează pagubele produse de agentul
patogen. Cânepa va fi introdusă în asolament aşa
încât să nu revină pe aceeaşi solă decât după 3-4 ani.
Tratamentele chimice cu produse antiperonosporice, deşi sunt foarte eficace, se
justifică economic numai în loturile semincere sau de ameliorare.
2.2.4. Putregaiul alb al cânepii - Sclerotinia sclerotiorum
(vezi bolile de la floarea soarelui).
2.2.5. Pătarea albă a frunzelor de cânepă - Septoria cannabis.
Septorioza cânepii este foarte frecvent întâlnită în toate Ńările cultivatoare de cânepă.
Observată încă din 1943 de Tr. Săvulescu şi col., boala este răspândită în toate zonele Ńării
producând însă pagube mici, 1-3 %.
Simptome. Agentul patogen atacă frunzele

plantelor complet dezvoltate, formează pete mici, de
culoare verde-închis ce devin apoi brune. În centrul
petelor de 0,5-3 mm, Ńesuturile devin albicioase sau
galben-deschis cu puncte mici negre iar pe margini
se menŃine o zonă de culoare închisă portocalie-
roşiatică. Prin desprinderea Ńesuturilor albicioase
frunza rămâne un timp perforată apoi se usucă (fig.
22).
Agentul patogen - Septoria cannabis

Fig. 22 Pătarea albă a frunzelor de
(Lasch.) Sacc. fam. Sphaeropsidaceae, ord.
cânepă - Septoria cannabis: a- frunză
atacată; b- pată mărită cu picnidii; c- Sphaeropsidales, cls. Coelomycetes, subîncr.
picnospori Deuteromycotina.
(după I. Becerescu, 1979).
Talul filamentos al ciupercii parazitează
44
celulele palisadice ale mezofilului frunzelor în care se diferenŃiază picnidii globuloase, brun-
negricioase, de 27,5-115,4 µm, cu un osteol larg prin care sunt puşi în libertate picnosporii
hialini, filiformi, subŃiri, uşor curbaŃi cu 2-3 celule, de 44-55 x 2-2,2 µm.
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de

picnosporii şi picnidiile rămase în resturile vegetale pe sol. În cursul vegetaŃiei tot picnosporii
sunt cei ce răspândesc boala, fiind vehiculaŃi de vânt sau apa de ploaie.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, dublate de respectarea unui

asolament în care cânepa să revină după 3-4 ani, limitează pierderile produse de acest agent
patogen. Folosirea produselor cuprice sau a ditiocarbamaŃilor este foarte eficientă dar, se
practică doar pe suprafeŃe mici în câmpurile experimentale.
Alte micoze ale cânepii:
Putregaiul cenuşiu - Botrytis infestans.; pătarea brună a frunzelor - Dydimella

arcuata; arsura frunzelor de cânepă - Mycosphaerella cannabis (cu f.c. Phyllosticta
cannabis); pătarea cenuşie a tulpinilor-Dendrophoma marconii; înnegrirea tulpinilor -
Cladosporium herbarum; veştejirea cânepii - Fusarium sp.
Antofitoze
2.2.6. Cuscuta - C. europaea L., C. epilinum Weihe şi C. campestris Yunker.
2.2.7. Lupoaia - Orobanche ramosa L., O. cernua Loef. var. cumana (Wallr.) Beck.,
O. brassicae Novopokr. şi O. lutea Baum.
CAPITOLUL. III. BOLILE TUTUNULUI ŞI HAMEIULUI
4.1. Bolile tutunului
Viroze
3.1.1. Pătarea inelară a tutunului - Tobacco
ringspot virus.
Virusul studiat încă din 1927, produce boli grave la

tutun, cartof, soia, castraveŃi, piersic, viŃa de vie, muşcate,
lalele şi alte plante. Boala este răspândită în toată America,
Australia, Anglia, FranŃa şi Germania, în toate Ńările mari
cultivatoare de tutun.
Simptome. Frunzele plantelor virotice prezintă
decolorări inelare, lineare sau sub formă de benzi, urmate
într-un stadiu mai avansat, de zone necrotice. În fenofazele
mai avansate, odată cu creşterea temperaturilor, simptomele
dispar, plantele fiind aparent sănătoase (fig. 23).
Fig.23 Pătarea inelară a tutunului Agentul patogen - Tobacco ringspot virus, are
- Tobacco ringspot virus(după E. particule izometrice, poliedrice de 28 nm în diametru, ce
Rădulescu, 1967).
45
conŃin ARN monocatenar şi se transmite prin coleoptere, nematozi şi alŃi vectori. Particulele
sunt învelite în proteină, G.M = 57.000, pot fi inactivate termic la 55-65oC dar la temperaturi
de 18o rămân active 21 zile.
Cercul de plante gazdă este impresionant, cuprinzând specii ale genurilor: Nicotiana,
Abutilon, Ajuga, Anemone, Amaranthus, Asparagus, Chenopodium, Citrullus, Cornus,
Cucumis, Cucurbita, Datura, Dahlia, Daucus, Dianthus, Forsythia, Fraxinus, Gladiolus,
Glycine, Helianthus, Hibiscus, Humulus, Iris, Lactuca, Lolium, Melilotus, Mentha,
Pelargonium, Petunia, Phaseolus, Physalis, Portulaca, Rosa, Rubus, Rumex, Sambucus,
Solanum, Spinacia, Taraxacum, Trifolium, Tulipa, Vaccinium, Vigna, Vitis şi Zinnia.
Epidemiologie - Virusul este transmis prin nematodul Xiphinema americanum.
Mecanic el poate fi transmis şi de insectele Epithrix hirtipenis, Melanopus differentiales şi
Tettigonia viridissima. De la un an la altul poate fi transmis în diferite proporŃii prin sămânŃa
de tutun, soia, castraveŃi, salată etc.
Prevenire şi combatere. Se recomandă înfiinŃarea răsadniŃelor cu sol fără nematozi,

cu sămânŃă sănătoasă recoltată din lanuri ce au fost supuse observării încă din primele faze de
vegetaŃie. Măsurile de distrugere a buruienilor şi stropirile cu insecticide limitează proporŃia
infecŃiilor din lan.
3.1.2. Mozaicul tutunului - Tobacco mosaic virus.
Viroza este una dintre cele mai studiate boli întrucât este răspândită în toată lumea
iar virusul este reprezentantul tipic al grupei Tobamovirus. La noi în Ńară această viroză
produce pagube mari la tutun, ardei, tomate, vinete şi degeŃelul lânos.
Simptome. Plantele virozate prezintă frunze mozaicate, cu pete de decolorare ce

alternează cu petele verzi. Petele clorotice nu au o formă definită şi în dreptul lor Ńesuturile au
o creştere mai lentă din care cauză apar gofrări ale zonelor verzi (fig. 24).
Agentul patogen - Tobacco mosaic virus, are

particule sub formă de bastonaşe drepte, de 18-300 nm
lungime. Ele conŃin ARN monocatenar şi proteină cu
G.M. = 2,05 x 106. Virusul este foarte stabil, inactivat
termic la 90-92oC, infecŃios chiar la diluŃii mari până la
10-5 - 10-6 iar în frunze rămâne activ timp îndelungat chiar
şi după uscarea lor. Virusul este caracterizat printr-o mare
variabilitate de forme şi tulpini din care cauză are un cerc
Fig. 24. Mozaicul tutunului – larg de plante gazdă. În afară de tutun este prezent şi pe
Tobacco mosaic virus (după specii ale genurilor: Solanum, Digitalis, Ficus, Fragaria,
P.Sorauer, 1956).
Gerbera, Iris, Malus, Petunia şi Plantago.
Epidemiologie. Transmiterea virusului de la plantă la plantă se face prin contactul

direct când apar microleziuni, prin transmiterea sucului prin răni apărute în timpul praşilelor.
Virusul se poate transmite şi mecanic de către insectele genului Melanopus sau la căpşun,
46
afidul Pasarina fragaefolii. De la un an la altul virusul rezistă în sămânŃă, în solul infestat cu
resturi de plante virotice sau chiar pe inventarul de lucru (tocuri de răsadniŃă, unelte etc.).
Prevenire şi combatere. Cea mai eficientă metodă de a evita virozarea culturilor

este cultivarea de soiuri rezistente. Soiurile rezistente aflate acum în cultură chiar dacă nu dau
o producŃie mare cantitativă, asigură o calitate superioară; frunzele virotice sunt sfărămicioase
iar tutunul este de proastă calitate, căci Ńigările se sting datorită acumulărilor anormale de
amidon din Ńesuturile virozate.
Solul răsadniŃelor trebuie să fie necontaminat iar inventarul de lucru ca şi mâinile
muncitorilor, se vor dezinfecta periodic în timpul lucrărilor.
Bacterioze
3.1.3. Focul sălbatic al tutunului - Pseudomonas syringae pv. tabaci.
Bacterioza tutunului este cunoscută de foarte mulŃi ani în toate Ńările cultivatoare dar
cele mai mari pagube sunt înregistrate în Germania, Republica Moldova şi SUA, unde a fost
studiată încă din 1917 de Wolf şi Foster. În România este semnalată în 1936 de V. Ghimpu.
Numele bolii a fost ales datorită vitezei extraordinare de răspândire a infecŃiilor în lanurile de
tutun.
Simptome. Atacul se observă în special pe frunze şi numai rareori pe tulpini şi

capsule. Încă din răsadniŃe, pe frunze, la vârf sau pe margini, pot să apară pete cu aspect
hidrozat, verzi-închis, apoi brun-negricioase. În condiŃiile de umiditate mare din răsadniŃe,
atacul se extinde repede, plantele putrezesc şi apar goluri mari. Când răsadniŃa este bine aerată
şi este cald, Ńesuturile din dreptul petelor se usucă, devin brune-cenuşii dar rămân înconjurate
de un halo galben.
Atacul în câmp se caracterizează prin apariŃia la început, a unor pete mici galbene, ce
apoi cresc şi pot atinge 0,5-3 cm în diametru. łesuturile din centrul petelor se necrozează,
devin brune-ruginii pe faŃa superioară şi verzui pe faŃa inferioară. Petele cresc repede în
diametru, devin necrotice dar vor fi totdeauna înconjurate de o zonă galbenă de 1-2 mm
lăŃime. łesuturile necrozate se desprind din frunze,
acestea rămânând perforate. Pe tulpini şi capsule, când
sunt infectate, apar pete mici circulare, brune dar acestea
nu sunt aureolate (fig. 25).
Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv.
tabaci (Wolf. et Foster) Young, Dye et Wilkie - fam.
Pseudomonadaceae. Bacteria are formă de bastonaş cu
capetele rotunjite, de 1,3-3 x 0,5-1,5 µm, este sensibilă la
uscăciune dar rezistentă la ger, suportând temperaturi de -
25oC timp de 58 zile.
Epidemiologie. Transmiterea directă a bolii se

face prin intermediul seminŃelor infectate în care bacteria
rezistă şi 2 ani. Indirect, bacteria rezistă în sol, în resturile
Fig. 25 Focul sălbatic al tutunului - bolnave, dacă solul este uscat. În frunzele uscate bacteria
Pseudomonas syringae pv. tabaci. rezistă 1-3 ani şi chiar în frunzele fermentate bacteria este
(după I.Comes şi col.,1982)
47
viabilă şi capabilă să infecteze plantele.
În cursul vegetaŃiei, bacteria este vehiculată de ploaie şi de vântul ce antrenează
fragmente de Ńesuturi necrozate. În timpul lucrului, în câmp lucrătorii pot vehicula bacteria
prin mâinile şi uneltele lor. Vremea caldă (28-32oC) şi umedă, cu ceaŃa şi ploi intermitente,
favorizează răspândirea şi evoluŃia rapidă a bolii.
ApariŃia rănilor pe plante, în cultură, în urma cârnitului sau a recoltării frunzelor
favorizează răspândirea bacteriei şi se pot înregistra pagube mari.
Prevenire şi combatere. Sistemul de fertilizare al culturii tutunului trebuie bine

echilibrat întrucât numai îngrăşămintele pe bază de potasiu asigură o îngroşare a cuticulei şi
deci o rezistenŃă mai mare a plantelor. Bacteria poate ataca în condiŃii naturale şi soia, aşa
încât la alcătuirea asolamentului, tutunul nu trebuie să urmeze după soia.
RăsadniŃele pentru tutun se vor înfiinŃa cu sol neinfectat, sterilizat termic cu cel puŃin
30 zile înainte de însămânŃare. Amestecul nutritiv pentru răsadniŃe se va dezinfecta chimic cu
Dazomet 90 PP - 35 g/m2, Basamid G 98 % - 35 g/m2, Bromură de metil 50 - 75 g/m2.
Tocurile de răsadniŃă şi uneltele se vor dezinfecta cu formalină 1:25 sau soluŃie de sulfat de
cupru 10 %. SămânŃa trebuie să provină de la plante sănătoase şi va fi dezinfectată cu
Merpan-50 WP-5 g/kg. Este bine să se folosească sămânŃă de 2 ani chiar dacă procentul de
germinaŃie este mai mic, ea va fi sănătoasă deoarece bacteria nu rezistă mai mult de 2 ani în
tegument.
Înainte de repicare solul va fi udat cu soluŃie de Previcur 607 CS - 0,25 % în cantitate
de 3 l/m sau se va prăfui cu Benlate 50 WP - 4 g/m2, Captadin 50 PU - 6 g/m2 sau Ridomil
2
plus 48 WP - 6 g/m2. Răsadurile vor fi stropite preventiv cu zeamă bordoleză 0,5-1 %.

În momentul apariŃiei bolii în răsadniŃe, vetrele atacate ca şi plantele din jur vor fi
distruse prin stropiri cu formol.
În câmp tutunul va fi plantat în culise de porumb, floarea soarelui sau cânepă,
orientarea rândurilor fiind perpendiculară pe direcŃia vântului dominant. Recoltarea eşalonată
a frunzelor, se face numai pe vreme uscată iar inflorescenŃele plantelor semincere vor fi
protejate în pungi, pentru a evita infecŃiile târzii.
Micoze
3.1.4. Putregaiul plantulelor de tutun - Pythium de Baryanum
(vezi bolile sfeclei).
3.1.5. Căderea răsadului de tutun - Rhizoctonia solani.
Boala poate fi întâlnită în răsadniŃe dar şi în câmp unde pagubele sunt mici.
Simptome. Răsadul atacat prezintă o ofilire şi îngălbenire a frunzuliŃelor care atârnă

pe lângă tulpiniŃă. La colet, Ńesuturile parazitate se înmoaie, putrezesc şi planta cade la
pământ. În cazul perioadelor dintre udări, când răsadurile sunt uscate, la colet se observă pe
tulpini, dungi uşor adâncite, albe-cafenii. La baza plantelor se dezvoltă un mucegai alb-
cenuşiu ce se întinde de la o plantă la alta.
Dacă în răsadniŃa atacată se întrerupe udatul, pe pâsla miceliană apar scleroŃii
ciupercii de 0,2-0,3 mm în diametru, negri şi de forme neregulate.
48
Agentul patogen - Rhizoctonia solani (vez etiologia la bolile cartofului).
Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire şi combatere descrise la bacterioza

tutunului referitoare la dezinfecŃia solului, la tratarea acestuia înainte de repicare, sunt
eficiente şi împotriva acestei boli.
În vederea evitării apariŃiei bolii în câmp se va întocmi un asolament pentru tutun în
care să nu intre sfecla, cartoful, soia şi celelalte culturi din cercul de plante gazdă al ciupercii.
În răsadniŃe se va stropi solul cu Tachigaren 30L- 0,15% - 20-30 l/100 mp.
3.1.6. Mana tutunului - Peronospora tabacina.
Boala este destul de frecventă în toate Ńările cultivatoare de tutun iar în România a
fost semnalată de A. RacoviŃă în 1961.
Simptome. Mana se observă din primele stadii de vegetaŃie când pe cotiledoane apar
pete circulare, galbene, difuze iar axul hipocotil se alungeşte. Pe răsadurile mai mari, mana se
observă prin îndoirea vârfului frunzuliŃelor care se acoperă în scurt timp cu un puf cenuşiu-
albăstrui, se îngălbenesc şi putrezesc.
În câmp, atacul este intens în culturile
situate pe terenurile umede sau dacă acestea se
găsesc în luncile râurilor. Pe frunze apar pete
galbene, difuze, foarte mari, care prin confluere pot
acoperi porŃiuni mari de limb. Pe partea inferioară,
petele sunt acoperite de o eflorescenŃă cenuşie-
albăstruie sau violacee. łesuturile parazitate se
necrozează şi frunzele se usucă (fig. 26).
Agentul patogen - Peronospora tabacina
Fig. 26. Mana tutunului - Peronospora Adam. - fam. Peronosporaceae, ord. Oomycetales,
tabacina: a- atac pe frunze; b- cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina.
sporangiofor şi sporangi (după M.
Sifonoplastul ciupercii se dezvoltă
Petrescu şi col., 1970).
intercelular şi după o perioadă de incubaŃie, de 5-7
zile, grupuri de sifonoplaşti ies prin stomatele de
pe faŃa inferioară a limbului. Aceşti sifonoplaşti sunt ramificaŃi dicotomic de mai multe ori,
sunt foarte lungi (400-750 µm) şi susŃin sporangi ovoizi de 15-20 x 12-18 µm. Sifonoplaştii
sunt la început de culoare albicioasă apoi devin cenuşii-violacei.
Sporangii duşi de vânt şi ajunşi pe alte frunze umede, germinează, formează
filamente ce vor produce filamente ce dau infecŃii secundar. EvoluŃia atacului este foarte
gravă dacă temperaturile se menŃin între 17-24oC, dacă umiditatea atmosferică este de 80 % şi
dacă frunzele sunt umezite de ploaie sau ceaŃă cel puŃin o oră.În frunze are loc şi procesul de
sexualitate în urma căruia în Ńesuturile necrozate se observă oospori cu pereŃi groşi, globuloşi,
de 35-60 µm în diametru.
Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurată de
oosporii ce se găsesc în resturile vegetale rămase în câmp iar în cursul vegetaŃiei sporangii
care sunt vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie asigură contaminarea altor organe ale aceleiaşi
49
plante sau ale plantelor învecinate. Studiile întreprinse de cercetătorii ruşi, au dovedit că
agentul patogen se poate transmite şi prin seminŃele rezultate de la plantele bolnave.
Prevenire şi combatere. Se recomandă plantarea de răsad sănătos care a fost stropit

preventiv cu zeamă bordoleză 0,5 % sau cu unul din produsele organice de sinteză sau
sistemice antiperonosporice. În câmp, se fac stropiri alternative cu produse din grupele: Gr.A:
Turdacupral-0,3% (timp de pauză 21zile); Gr.C: Dithane M 45-0,2%; Proplant 72,2 SL-0,15-
0,2 %;Vondozeb-0,2%; Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyram combi-0,2 (t.p. 21 zile); Polyram
DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p.28 z.); Gr.D: Previcur 607 SL-0,1% (răsad
şi câmp); Gr.G: Captadin 50 PU-0,2% (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 4 z.); Captan 80
WP-0,125 % (t.p. 14 z.); Merpan 5o WP-0,2 % (t.p.14 z.); Gr.L: Ridomil Gold MZ 68 WP-
2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3kg/ha; Shavit F 71,5 WP- 0,2 % (600 l soluŃie pe
ha).
Se va asigura timpul de pauză necesar de 21 zile având grijă să se alterneze
produsele de contact cu cele sistemice.
3.1.7. Făinarea tutunului - Erysiphe cichoracearum.
În Ńările cultivatoare de tutun din Europa, SUA, Asia şi Africa, făinarea este destul de
răspândită şi poate produce pagube însemnate prin deprecierea foliajului.
Simptome. Pe faŃa superioară a frunzelor, în lunile iulie şi august, apare o pâslă

miceliană fină, mai întâi sub formă de pete izolate, apoi confluente. Sub pâsla ce capătă
aspect făinos, Ńesuturile se îngălbenesc şi se usucă. În cazuri grave, extinderea pâslei
miceliene a fost observată şi pe faŃa inferioară a frunzelor. În pâsla miceliană apar mici puncte
negre, care îi dau acesteia o tentă gri.
Agentul patogen - Erysiphe cichoracearum DC., f.c. Oidium tabaci Thüm., fam.
Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Talul filamentos, ectoparazit, al ciupercii se prinde de frunze prin haustori şi

parazitează celulele trimiŃând haustorii pentru absorbirea hranei. Pe miceliu apar lanŃuri de
conidii elipsoidale sau cilindrice, de 17-45 x 11-17 µm. Organele de înmulŃire sexuată,
cleistoteciile apar în pâsla miceliană de pe ambele feŃe ale frunzei, dispersate sau în grupuri şi
au 90-135 µm în diametru, cu apendici înseraŃi bazali, de 2-3 ori mai lungi decât diametrul
lor. În cleistotecii se găsesc până la 20 asce, de 45-90 x 24-40 µm, cu câte 2-3 spori de 16-27
x 10-20 µm.
Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la plantă la plantă prin intermediul

conidiilor vehiculate de vânt şi ploaie iar rezistenŃa ciupercii peste iarnă şi transmiterea sa în
anul următor este asigurată de cleistotecii.
Ciuperca prezintă numeroase forme specializate şi are un cerc de 67 plante gazdă
existente la noi în Ńară.
Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire a atacului, includ măsuri de igienă
culturală, respectarea asolamentului fără alte plante gazdă, folosirea de soiuri rezistente.
Măsurile de combatere chimică se referă la tratamentele chimice ce se pot aplica doar cu
50
produse din grupele: Gr.A: Microthiol 0,4-0,5%; Microthiol special 0,4-0,5 (t.p. 4 zile);
Thiovit jet 80 WG-0,3-0,4 % în 60 l apă/ha ; Gr.F: Karathane FN 57-0,1% (t.p. 28 z.);
Karathane LC-0,05%; Gr.L: Shavit F 71,5 WP-0,2% (600 litri de soluŃie la hectar fungicide
sistemice: Bayleton 5 % PU - 0,05 %, Tilt 250 EC - 0,2 l/ha, Topas 100 EC - 0,025 %, la care
se va respecta timpul de pauză de 21 zile.
Alte micoze ale tutunului:
- putrezirea răsadului -Olpidium brassicae; arsura răsadului - Olpidiaster radicis;

putrezirea neagră a tulpinilor- Thielaviopsis basicola ;- înnegrirea tulpinilor - Phytophtora
nicotianae ; putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum ; pătarea albă a frunzelor - Phyllosticta
nicotianae; ascochitoza tutunului - Ascochyta nicotianae ; antracnoza tutunului -
Colletotrichum nicotianae ; putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea;- veştejirea fusariană -
Fusarium oxysporum . var. nicotianae .
CAPITOLUL IV - BOLILE PLANTELOR DE NUTREł
4. 1. Bolile lucernei
Viroze
4.1.1. Mozaicul lucernei - Alfalfa mosaic virus.
Agentul patogen al mozaicului lucernei a fost descris în 1931 în SUA de către J.L.
Weimer. În România virusul a fost semnalat de I. Pop la lucernă şi ardei şi de M. Nicolaescu
la ardei.
Simptome. Lucerna virotică prezintă pe

frunze pete mici, circulare, gălbui. Într-o fază mai
avansată a bolii apar între nervuri benzi, inele sau
pete eliptice de decolorare gălbui sau albicioase.
Frunzele atacate au suprafaŃa redusă, gofrată,
deformată. În anii următori, aceste plante dau un
număr mare de lăstari, dar aceştia sunt scurŃi,
strâmbi şi se rup uşor (fig. 27).
Virusul afectează şi trifoiul alb, pe care dă
mozaic sau pătare galbenă. La fasole, virusul
produce decolorări, pete galbene-portocalii pe
spaŃiile dintre nervuri, rămânând totuşi o zonă
Fig. 27. Mozaicul lucernei - Alfalfa mosaic verde de-a lungul nervurilor, simptome ce dispar
virus (după I. Pop, 1975).
când temperatura aerului este ridicată. La soia,
virusul produce o cloroză a nervurilor, pete galbene şi uneori simptomul "frunză de stejar".
Mazărea atacată prezintă o mozaicare a frunzelor însoŃită de reducerea taliei plantelor pe care
apar păstăi deformate, cu boabe mici. La lupin şi latir, virusul produce piticirea plantelor şi
pete galbene pe frunze.
51
Agentul patogen - Alfalfa mosaic virus, este multicomponent existând 5 tipuri de
particule din care una este izometrică de 18 nm în diametru şi celelalte 4 baciliforme de 18 nm
în diametru şi lungimi variabile 29, 38, 49 şi 58 nm. Ele conŃin 4 molecule diferite de ARN
monocatenar şi o singură proteină cu G.M. 24.280.
Virusul poate fi inactivat termic la 60-65oC, are diluŃie limită 10-3-10-5 iar în frunzele
uscate rezistă 6-9 ani.
Epidemiologie. Virusul rezistă de la un an la altul în interiorul plantelor perene din

cercul foarte larg de gazde. Lista gazdelor virusului este impresionantă, ea cuprinzând peste
300 specii din 50 familii botanice dar, cele mai mari pagube se înregistrează la lucernă, fasole,
năut, soia, mazăre, bob, trifoi, cartof, tutun, tomate, ardei, Ńelină, morcov şi pătrunjel.
În cursul vegetaŃiei răspândirea virusului este asigurată de aproximativ 13 specii de
afide din genurile Acyrthosiphon, Aphis, Aulacorthum, Macrosiphum şi Myzus.
De la un an la altul virusul poate fi transmis şi prin sămânŃă la Amaranthus albus,
Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium quinosa şi Nicandra physaloides.
Pe parcursul anului atacul virusului creşte progresiv de la1-2 % până la 55 % sau
chiar mai mult. În lanurile mai vechi, procentul de atac creşte de la 5 % în primul an, la 40, 70
şi chiar 80 % în anul 3.
Prevenire şi combatere. Se recomandă ca la înfiinŃarea noilor culturi să se respecte

o izolare de minim 1 km faŃă de culturile mai vechi de lucernă şi trifoi sau de terenuri
înŃelenite şi îmburuienate.
Întrucât virusul se poate transmite prin sămânŃă, se recomandă recoltarea de sămânŃă
de la lucerna din anul I iar în câmpurile experimentale unde până la obŃinerea unor clone
valoroase trec mai mulŃi ani, se recomandă izolări spaŃiale ale parcelelor cu cereale şi stropiri
cu insecticide contra afidelor. Aceleaşi tratamente se vor aplica şi la loturile semincere de
trifoi, soia, fasole, mazăre etc.
Alte virusuri ale lucernei:
- virusul mozaicului galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus; virusul răsucirii
frunzelor de mazăre - Pea leaf roll virus; virusul mozaicului nervurian al mazării - Pea
enation mosaic virus; virusul stricului mazării - Pea streak virus; virusul marmorării bobului
- Broad bean mottle virus.
Micoplasmoze
4.1.2. Măturile de vrăjitoare la lucernă - Lucerne witches'broom disease.
Micoplasma a fost observată în anul 1935 în Australia apoi în 1945 în SUA.
Simptome. Plantele atacate dezvoltă din mugurii axilari o multitudine de lăstari care
dau aspectul de "mături de vrăjitoare". La cuscută, micoplasma produce malformarea şi
proliferarea florilor. La morcov, micoplasma induce o lăstărire anormală, urmată de
clorozarea şi deformarea frunzelor. Cartoful atacat prezintă nanism şi cloroză a frunzelor iar
Vinca rosea atacată, prezintă virescenŃă, proliferare şi aspermie.
52
Agentul patogen - Lucerne witches'broom disease - prezintă corpusculi situaŃi în
vasele floemice, corpusculi de un pleomorfism accentuat.
Etiologie. În plantă micoplasma se multiplică în celulele floemice şi migrează prin

porii plăcilor ciuruite. În cultură, micoplasma este răspândită de cuscută şi cicade.
Prevenire şi combatere. Se recomandă ca la înfiinŃarea culturii, sămânŃa să fie

decuscutată, iar în timpul anului să se distrugă insectele vectoare.
Bacterioze
4.1.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului - Xanthomonas campestris pv.
alfalfae.
Boala care a fost descrisă în 1930 în Turkestan este astăzi răspândită în SUA, India şi
din 1964 şi în România, în judeŃele Braşov, Mureş şi Suceava.
Simptome. Frunzele de lucernă prezintă pete mici hidrozate, cu centrul galben-

deschis şi cu margini brune înconjurate de un halo galben. Petele au până la 2-3 mm în
diametru, apoi confluează şi în cele din urmă Ńesuturile se necrozează. Decolorarea şi uscarea
foliolelor progresează de la vârf spre peŃiol. Pe partea inferioară a zonelor atacate apare o
peliculă de exudat bacterian, sub care, pe tulpini apar chiar mici leziuni. În faza finală a bolii,
frunzele, peŃiolurile frunzelor şi tulpinile se înnegresc şi se usucă.
Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. alfalfae (Riker, Jones et Davis)

Dye, fam. Pseudomonadaceae.
Bacteria de dimensiuni 0,6 -2 x 0,2-0,8 µm, este monotrichă, pătrunde în plantă prin
stomate şi se răspândeşte atât intercelular cât şi intracelular, datorită capacităŃii sale de a
produce o protează foarte activă şi celuloze extracelulare (xilaze).
Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte în culturi prin peliculele de exudat

bacterian desprinse de pe plante şi vehiculate de vânt. De la un an la altul rezistă pe baza
tulpinilor atacate sau pe sol în resturile vegetale infectate.
Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea de sămânŃă sănătoasă, cosirea

vetrelor de atac şi scoaterea materialului pe prelate, iar lanurile noi trebuie izolate spaŃial de
cele vechi.
Micoze
4.1.4. Mana lucernei - Peronospora aestivalis.
Mana este cunoscută în toate Ńările cultivatoare de lucernă, dar nu produce pagube
mari. În România a fost semnalată de C. Oescu şi I. Rădulescu în 1933, din mai multe
localităŃi ale Moldovei.
Simptome. Pe foliolele de lucernă apar pete neregulate, translucide, gălbui, în

dreptul cărora pe faŃa inferioară apare o eflorescenŃă alb-cenuşie. Foliolele se îngălbenesc,
apoi se brunifică şi se desprind de peŃiol (fig.28).
53
Agentul patogen - Peronospora aestivalis Syd., fam. Peronosporaceae, ord.
Sifonoplastul ciupercii se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de incubaŃie

formează pe faŃa inferioară a foliolelor grupuri de sporangiofori dicotomic ramificaŃi, ce
susŃin sporangi ovoizi, gălbui de 12-37 x 9-28 µm. În frunzele căzute se găsesc şi oosporii
ciupercii.
Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de oospori sau miceliu

în plantele atacate. . În cursul vegetaŃiei infecŃia primară este asigurată de miceliile provenite
din germinarea oosporilor iar infecŃiile secundare sunt produse de miceliile apărute din
sporangi susŃinuŃi de sporangiofori. Perioadele calde ale anului, dublate de ploi intermitente,
sunt factori favorizanŃi ai răspândirii
agentului.
Prevenire şi combatere. Se
recomandă ca, la apariŃia petelor pe
foliole, să se facă o cosire prematură a
plantelor, neaşteptându-se momentul
de maturitate tehnologică.
4.1.5. Făinarea lucernei -

Erysiphe pisi f.sp. medicaginis.
Fig.28. Mana lucernei - Peronospora aestivalis: a - atac pe
În Europa boala este
frunze; b – sporangiofori şi sporangi
(după E. Rădulescu şi col., 1972).
cunoscută pe lucernă şi alte specii de
leguminoase cultivate sau spontane. În
România a fost citată în 1912 de P. Moesz şi apoi studiată de C. Sandu-Ville (1932).
Simptome. Frunzele şi lăstarii ierbacei se acoperă cu o pâslă miceliană fină ce în

scurt timp devine pulverulentă apoi îşi schimbă culoarea din albicioasă în cenuşie, datorită
apariŃiei unor mici puncte negre reprezentate de cleistotecii. Frunzele şi tulpinile se usucă
prematur.
Agentul patogen - Erysiphe pisi (DC.) f.sp. medicaginis Hammar., fam.

Talul filamentos ectroparazit se întinde pe ambele feŃe ale foliolelor şi pe tulpini. Pe

miceliu apar lanŃuri de conidii de tip Oidium, de 20-40 x 10-20 µm. Cleistoteciile ce apar în
urma procesului de sexualitate au 74-130 µm în diametru, prezintă 10-30 apendici bruni şi
conŃin 4-8 asce, de 60-86 x 33-43 µm, cu câte 3-5 ascospori de 16-24 x 13-15 µm.
Epidemiologie. Atacul ciupercii se extinde foarte repede, deoarece conidiile sunt

uşor vehiculate de vânt. În perioadele secetoase, ciuperca produce mari pagube prin
desfrunzirea precoce a plantelor. De la un an la altul patogenul rezistă sub formă de
cleistotecii, din care în primăvara următoare sunt eliberate ascele cu ascospori ce vor da
infecŃii primare.
54
Prevenire şi combatere. Se recomandă amplasarea culturilor noi la distanŃă faŃă de
culturile mai vechi şi în cazul apariŃiei făinării la un nivel ce depăşeşte P.E.D., se va cosi lanul
înainte de maturitatea tehnologică.
4.1.6. Pătarea brună a frunzelor de lucernă -Pseudopeziza medicaginis.
Pătarea brună este cea mai răspândită boală a lucernei, producând pagube mari în
anii ploioşi. Este cunoscută şi la noi în Ńară din 1960, însă Tr. Săvulescu consideră că are un
efect parazitar slab. În ultimele decenii paralel cu extinderea culturilor de lucernă, pagubele
date de acest patogen s-au dovedit a fi în unii ani considerabile.
Simptome. Înainte de înflorirea lucernei, pe frunze apar pete circulare, galbene apoi
brune de 1-3 mm în diametru. Petele se înmulŃesc,
confluează şi frunzele atacate cad, plantele rămânând
desfrunzite. Pe frunzele căzute se observă în dreptul
petelor, puncte negre, uşor bombate, de 0,3-1 mm,
reprezentate de stroma ciupercii (fig. 29).
Agentul patogen - Pseudopeziza

medicaginis (Lib.) Sacc., fam. Dermateaceae, ord.
Miceliul ciupercii se dezvoltă subepidermic,

formând strome mici, negre. După căderea foliolelor,
din strome, apar apoteciile de 0,3-1 mm în diametru,
brune, cu aspect ceros, datorită stratului de asce
Fig. 29. Pătarea brună a frunzelor de
lucernă - Pseudopeziza medicaginis:
clavate, de 75-80 x 10 µm, situate între parafize. Cei
1,2 - atac pe frunze; 3 - apotecie; 4 - asce şi 8 ascospori din asce sunt unicelulari, ovoizi, hialini,
ascospori (după T. Ferraris, 1938). de 8-14 x 4-7 µm.
Epidemiologie. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de strome pe resturile de

frunze. În primăvară, după ploi, ciuperca este răspândită de numeroşii ascospori eliminaŃi din
ascele apoteciilor. Ciuperca a fost identificată şi pe Medicago falcata.
Prevenire şi combatere. Se recomandă respectarea desimii optime la semănat iar în

cazul apariŃiei şi depăşirii P.E.D. se va face o cosire prematură pentru a nu pierde foliajul,
partea cea mai valoroasă a furajului.
4.1.7. Rugina lucernei - Uromyces striatus.
Rugina este o boală semnalată în America, Asia, Africa, Australia, Noua Zeelandă şi
numeroase Ńări ale Europei, între care şi în România, din anul 1960.
Simptome. Pe frunzele de lucernă în urma atacului, apar puncte mici de decolorare,

în dreptul cărora pe faŃa inferioară apar pustule cafenii deschis şi mai târziu pustule aproape
negre. Pe frunzele de Euphorbia cyparissias se observă pete galbene-portocalii. Frunzele
devin aproape circulare, groase iar tulpinile îngroşate neuniform, au poziŃie erectă, dar
consistenŃa cartilaginoasă.
55
Agentul patogen - Uromyces striatus Schröeter, fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales,
cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
Ciuperca este heteroică şi macrociclică, formând stadiul picnidian şi ecidian pe

Euphorbia iar uredosporii şi teliosporii unicelulari pe frunzele de lucernă. Uredosporii sunt
sferici sau elipsoidali, de 16-22 x 17-20 µm cu membrana fin echinulată; teliosporii au
culoarea brună, sunt sferici de 18-24 x 14-20 µm, cu o papilă germinativă la vârf şi striuri
longitudinale.
Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de miceliu parazit în

plantele de Euphorbia şi sub formă de teliospori. În primăvară, răspândirea ciupercii este
asigurată pe Euphorbia de picnospori iar pe lucernă primele infecŃii sunt produse de
ecidiospori. Din momentul apariŃiei pustulelor de uredospori, răspândirea bolii se face cu
repeziciune iar când apar teliopustulele începe şi degarnisirea plantelor de frunze.
Agentul patogen a mai fost semnalat pe specii de Medicago şi Trifolium.
Prevenire şi combatere. În vederea limitării pagubelor se recomandă cosirea

prematură a lanurilor
4.2. Bolile trifoiului
Viroze
Trifoiul poate fi atacat de o serie de virusuri specifice pentru alte plante leguminoase
(fasole, mazăre, bob, lucernă), dar prezintă şi viroze specifice lui: marmorarea trifoiului roşu -
Red clover mottle virus; mozaicul necrotic al trifoiului roşu - Red clover necrotic mosaic
virus; mozaicul trifoiului alb - White clover mosaic virus; mozaicul nervurian al trifoiului roşu
- Red clover vein mosaic virus şi îngălbenirea nervurilor de trifoi - Clover yellow vein virus.
Aceste viroze nu sunt încă semnalate la noi în Ńară.
Micoplasmoze
4.2.1. Nanismul trifoiului - Clover dwarf.
Boala a fost descrisă de Musil M. în 1956 din Slovacia pe Trifolium pratense dar
ulterior a mai fost semnalată pe Trifolium repens, Senecio vulgaris şi alte 33 specii din diferite
familii botanice, în diferite Ńări europene.
Simptome. Agentul patogen produce proliferarea mugurilor axilari sub formă de

lăstari scurŃi. Frunzele se îngălbenesc, lăstarii se albesc, apare virescenŃă, filodie şi nanism.
Agentul patogen - Clover dwarf. Corpusculii micoplasmatici sunt pleomorfi, au 80

µm în diametru, dar sunt şi unele forme de 180-300 µm. Micoplasma se multiplică în celulele
floemului şi în parenchim. În celulele parenchimului, micoplasma produce o creştere a
ribozomilor, degenerarea mitocondriilor şi vacuolizarea citoplasmei.
Epidemiologie. Micoplasma rezistă în plantele bolnave de trifoi dar şi în Cuscută

sau Vinca. Transmiterea de la plantă la plantă se realizează prin Cuscuta campestris, C.
subinclusa şi prin cicadele Euscelis plebejus, Macrosteles laevis şi Aphrodes bicinctus.
56
Prevenire şi combatere. Se recomandă semănarea de sămânŃă decuscutată,
distrugerea vetrelor de cuscută şi a cicadelor vectoare.
4.2.2. Filodia trifoiului - Clover phyllody.

Aspectele parazitare ale filodiei trifoiului au fost descrise în 1666 de De Candole, dar
natura micoplasmatică a bolii a fost stabilită mult mai târziu.
Simptome. Trifoiul atacat, prezintă virescenŃă, filodie şi proliferare urmată de

aspermie. La inflorescenŃe dispar diferenŃierile între caliciu, corolă, stamine şi pistil care se
transformă în frunzuliŃe parŃial dezvoltate. Pedunculii florali se alungesc mult, din sepale apar
câteva foliole, corola şi staminele nu mai apar iar pistilul se transformă într-o foliolă. Plantele
bolnave se dezvoltă greu, marginile frunzelor sunt clorotice, mugurii axiali se necrozează,
florile sunt sterile iar plantele pier în câteva luni (fig. 30).
Agentul patogen - Clover phyllody, are un cerc larg de plante gazdă, 26 specii ce
aparŃin la 10 familii botanice. Particulele micoplasmatice au 90 µm, dar se găsesc şi unele mai
mari de 100-300 µm sau chiar forme filamentoase de 800-1100 µm.
Epidemiologie. Boala apare în zonele de deal

şi submontane din Transilvania, în Depresiunile
Făgăraş, Odorhei, Sibiu, Hunedoara, Ciuc şi
Gheorghieni, fiind mai frecventă în zonele cu
precipitaŃii bogate şi temperaturi moderate.
Transmiterea micoplasmei în culturi este
asigurată de cicadele Euscelis plebejus, E. lineolatus, E.
variegatus şi Aphrodes bicinctus, în corpul cărora
micoplasma se poate multiplica după o incubaŃie de 21-
40 zile.
Fig. 30 . Filodia trifoiului - Clover distrugerea vectorilor care vehiculând micoplasma, pot
phyllody (după I. Comes, 1982). diminua substanŃial producŃia de sămânŃă trifoiul alb.
Bacterioze
4.2.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului (vezi 7.1.3.)
Micoze
4.2.4. Mana trifoiului - Peronospora sp.
Boala cunoscută la noi din 1930 este frecventă în toate Ńările cultivatoare fără a
produce însă pagube mari.
Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete fără un contur precis, gălbui, în
dreptul cărora pe faŃa inferioară apare o eflorescenŃă cenuşie-plumburie. Plantele rămân slab
dezvoltate, cu peŃioluri şi foliole decolorate care vor cădea prematur.
57
AgenŃii patogeni - Peronospora trifoliorum de By (după Goidanich), P. pratensis
Gäum., P. trifolii-hibridii Gäum. (după Docea şi Severin), P. trifolii minoris şi P. trifolii
arvensis Syd., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr.
Mastigomycotina.
Primele 3 specii sunt citate pe speciile de Trifolium cultivate iar ultimele două pe
trifoiul din flora spontană.
Sifonoplastul agenŃilor patogeni se dezvoltă intercelular şi parazitează celulele prin
intermediul haustorilor foarte numeroşi, reuniŃi sub formă de ghem în celule. Pe partea
inferioară a foliolelor apar prin stomate sifonoplaşti lungi de 300-400 µm, repetat dicotomic,
ramificaŃi, ce susŃin sporangi eliptici de 18-24 x 15-18 µm ce vor da naştere la micelii de
infecŃie.
Când foliolele se usucă, în Ńesuturi se pot observa şi oosporii globuloşi, de culoare
închisă, opaci.
Epidemiologie. Agentul patogen rezistă de la un an la altul sub formă de oospori

care în primăvara următoare vor da naştere la sporangi din care apar micelii ce vor da
infecŃiile primare. InfecŃiile secundare şi răspândirea agentului sunt asigurate de sporangii de
pe foliole care sunt vehiculaŃi de vânt şi apa de ploaie.
Prevenire şi combatere. Se recomandă ca loturile de trifoi să fie cosite prematur în

cazul apariŃiei manei, pentru a nu se ajunge la defolierea plantelor.
4.2.5. Pătarea neagră şi căderea frunzelor de trifoi – Dothidella trifolii.
Această boală este destul de răspândită în Europa iar la noi în unii ani poate produce
pagube însemnate.
Simptome. Pe frunze şi peŃioluri

apar pete neregulate, rotunjite, gălbui sau
brunii la început. Pe vreme umedă, petele ce
la început au fost izolate confluează iar în
dreptul lor pe faŃa inferioară a foliolelor, apar
cruste negre de 1 mm în diametru. Ca urmare
frunzele se veştejesc, se usucă şi cad (fig. 31).
Agentul patogen - Dothidiella

trifolii (Pers.) Bayl., Elliot et Stansf., f.c.
Polytrincium trifolii Kze şi Sphaeria trifolii
Sacc., fam. Dothideaceae, ord. Dothidiales,
Fig. 31. Pătarea neagră şi căderea frunzelor de cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina.
trifoi - Dothidella trifolii: 1- plantă atacată; 2 -
conidiofori cu conidii; 3 - conidii; 4 - secŃiune prinPe petele galbene-brunii, ciuperca
stromă cu peritecii (după T. Ferraris, 1938)
formează conidiofori simpli, erecŃi, măslinii,
ştrangulaŃi de mai multe ori, cu aspect mărgelat. Aceştia susŃin câte 1 conidie obovat
piriformă, bicelulară, cu celulele inegale ca mărime, de 16,2-24 x 9-12 µm.Aceste conidii
58
aparŃin la forma Polythrincium trifolii. La sfârşitul vegetaŃiei, apare şi forma de înmulŃire
picnidiană de tip Sphaeria, cu picnidii ce conŃin picnospori hialini, ovoizi de 3 x 1,5 µm.
În frunzele căzute, din stroma miceliană ce rezistă peste iarnă, spre primăvară, se
diferenŃiază loculii ce conŃin 2-4 asce cu 8 ascospori.
Epidemiologie. Agentul patogen se poate răspândi foarte uşor în timpul vegetaŃiei
prin conidiile de tip Polythryncium vehiculate de vânt şi ploi, iar spre toamnă prin picnosporii
de tip Sphaeria. Ciuperca poate rezista peste iarnă prin conidii dar şi sub formă de cruste
negre din care vor apărea loculii. Crustele rămân viabile pe sol până la 5 ani.
Prevenire şi combatere. În cazul apariŃiei în masă a bolii se recomandă cosirea

prematură a trifoiului, strângerea şi arderea fânului cosit.
4.2.6. Făinarea trifoiului - Erysiphe trifolii.
Făinarea poate fi prezentă pe toate speciile genului Trifolium cultivate sau spontane.
La noi în Ńară este citată de C. Sandu-Ville în 1936.
Simptome. Pe foliole se formează o

pâslă albă-cenuşie, foarte fină sub care
Ńesuturile se îngălbenesc. Pâsla devine
pulverulentă, apoi spre toamnă în pâslă apar
puncte mici negre - cleistoteciile ciupercii.
Foliolele atacate cad, vegetaŃia stagnează iar
producŃia de seminŃe poate fi
compromisă(fig. 32).
Fig. 32. Făinarea trifoiului - Erysiphe trifolii Agentul patogen - Erysiphe trifolii
(după G. Goidanich, 1964). Grev., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales,
cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Talul filamentos ectoparazit, se extinde pe ambele feŃe ale foliolelor iar pe el apar
lanŃurile de conidii de tip Oidium, elipsoidal-alungite, de 28-44 x 16-20 µm. Cleistoteciile cu
peridia neagră au 66-100 µm în diametru, cu apendici prinşi ecuatorial, hialini, de 2-6 ori mai
lungi decât diametrul cleistoteciei. Din cleistotecie, în primăvară, sunt puse în libertate 5-10
asce, de 52-80 x 26-50 µm, cu 3-5 ascospori elipsoidali, de 18-28 x 10-16 µm.
Epidemiologie. Agentul patogen Erysiphe trifolii parazitează leguminoasele, fiind

semnalată pe 64 specii de plante aparŃinând la 16 genuri botanice, dar prezentând diferite
forme specializate.
Ciuperca se răspândeşte cu ajutorul conidiilor în tot cursul vegetaŃiei iar de la un an

la altul rezistă sub formă de cleistotecii.
Prevenire şi combatare. În cazul depăşirii P.E.D. se recomandă cosirea prematură,

înainte de formarea cleistoteciilor. Cea mai eficace metodă este însă folosirea de linii de trifoi
rezistente la făinare.
59
4.2.7. Pătarea brună a frunzelor de trifoi - Pseudopeziza trifolii.
Boala este deosebit de frecventă şi păgubitoare în toate Ńările cultivatoare, dacă se

întrunesc condiŃii favorabile agentului patogen.
Simptome. În faza de înflorire a trifoiului, pe frunze se instalează atacul sub forma

unor pete mici galbene ce cu timpul cresc, confluează şi ocupă suprafeŃe mari din limb. Petele
devin brune, apoi brun-roşcate sau negre. Înainte de a cădea, în centrul petelor apar puncte
negre, stromatice.
Agentul patogen - Pseudopeziza trifolii (Biv. Bernh.) Fuck., fam. Dermateaceae,

ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina.
În frunzele căzute se găsesc stromele

agentului pe care în primăvară se deschid
apoteciile de culoare galbene-brunii, de 0,3-1
mm în diametru. Ascele măciucate de 60-80 x
10-14 µm conŃin ascospori unicelulari de 9-14
x 5-6 µm, care în condiŃii de umiditate mare
vor produce infecŃii pe frunze (fig.33).
Epidemiologie. Ciuperca se
răspândeşte în primăvară prin ascospori iar de
la un an la altul rezistă ca strome în frunzele
căzute.
Prevenire şi combatere. În cazul
Fig. 33. Pătarea brună a frunzelor de trifoi -
apariŃiei în masă a atacului se recomandă
Pseudopeziza trifolii: 1- frunză atacată, a-secŃiune cosirea prematură. Terenurile în care se
prin stromă, b - pată mărită; 2 - apotecii; 3 - asce seamănă trifoiul trebuie drenate pentru
cu ascospori, p - parafize (după T. Ferraris, 1938). eliminarea excesului de apă ce favorizează
instalarea atacului.
4.2.8.Rugina trifoiului - Uromyces

trifolii.
Boala este răspândită în America,

Europa, Noua Zeelandă, Japonia, Asia, Australia
şi Africa de Nord, producând pagube destul de
mari în ceea ce priveşte producŃia de fân.
Simptome. Primăvara se observă pe

nervurile foliolelor şi pe pedunculi, pustule
proeminente, galbene, aglomerate ce produc
Fig. 34. Rugina trifoiului - Uromyces trifolii: a
deformarea organelor. Ceva mai târziu, pe
- atac pe frunze; b - uredospori; c-
teliospori (după E. Rădulescu şi col.,1972) pedunculi şi foliole apar pustule brune, apoi
negre şi prăfoase. Frunzele se răsucesc şi se
60
usucă prematur (fig. 33).
Agentul patogen - Uromyces trifolii (Hedw.) Lév., fam. Pucciniaceae, ord.

Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
Pe frunzele şi peŃiolii deformaŃi, ciuperca formează picnidii şi ecidii cu ecidiospori

sferici, cu membrana verucoasă de 15-21 x 13-17 µm. În pustulele brune de pe foliole apar
uredosporii ovali sau sferici, de 20-26 x 16-24 µm, cu o membrană fin echinulată. Teliosporii
ce apar în pustulele negre sunt unicelulari, pedunculaŃi, cu o membrană brună şi dimensiuni
de 20-30 x 16-24 µm.
Epidemiologie. Ciuperca autoică şi macrociclică, rezistă de la un an la altul sub

formă de teliospori care în primăvară vor da naştere la epibazidii cu bazidiospori, ce vor
produce infecŃiile primare. Răspândirea ciupercii în cultură este asigurată de picnospori,
ecidiospori şi uredospori, pe tot parcursul perioadei de vegetaŃie.
Prevenire şi combatere. În vederea limitării pagubelor, se recomandă cosirea

lanurilor înainte de apariŃia teliosporilor.
Antofitoze
4.2.9. Cuscuta trifoiului şi lucernei -
Cuscuta sp.
Plantele parazite cunoscute sub numele de

cuscută sau torŃel sunt răspândite în toată lumea şi
produc pagube deosebite în culturile semincere. În
România, în studiile lui I. Buia au fost descrise 18
specii ale acestui gen.
Fig. 35. Cuscuta trifoiului şi lucernei - Caracteristicile plantelor sunt: tulpină

Cuscuta sp. (după E.Rădulecu şi col.,filiformă, cilindrică, galben-roşcată sau brună,
1972). volubilă, groasă de 0,3-5 mm, alcătuită din internodii şi
noduri, cu ramificaŃie monopodială. Pe tulpini se găsesc rudimente de frunze sub forma unor
solzi mici. La locul de contact cu planta parazitată, din tulpină apar haustori ce perforează
Ńesuturile gazdei, absorbind seva elaborată. În inflorescenŃele globuloase apar flori pe tipul 5,
cu sepale concrescute şi corolă gamopetală. Fructul este o capsulă conică, globuloasă cu 2-4
seminŃe ovoide, globuloase sau alungite, galbene-brunii, portocalii sau cenuşii, cu tegumentul
aspru, rugos (fig. 35).
Speciile genului Medicago pot fi parazitate de Cuscuta trifolii Babingt., C. prodani

Buia, C. approximata Babingt., C. campestris Junct.,.C. glabrior (Engelm.) Junck. şi C.
suaveolens Ser.
Speciile genului Trifolium pot fi parazitate de Cuscuta alba Presl., C. epithymum, C.

trifolii Babingt.C. prodani Buia, C. campestris Junct., C. glabrior (Engelm.) Junck. şi C.
suaveolens Ser.
61
Prevenire şi combatere. Se va folosi la semănat numai sămânŃă decuscutată iar în
jurul lanurilor suprafaŃa va fi menŃinută curată de buruieni ce ar putea fi la rândul lor
parazitate. Vetrele de cuscută se vor erbicida cu Pivot 100 LC CE - 1 l/ha.
4. 3. Bolile sparcetei
Micoze
4.3.1. Mana sparcetei - Peronospora rugeriae.
Boala semnalată de Tr. Săvulescu în 1948 în România este cunoscută în Europa dar
nu produce pagube mari.
Simptome. Pe faŃa superioară a foliolelor apar pete galbene, cu contur difuz, în

dreptul cărora pe faŃa inferioară apare un puf de culoare cenuşiu-cafeniu. Foliolele se
necrozează şi cad prematur.
Agentul patogen - Peronospora rugeriae Gäum., fam. Peronosporaceae, ord.

Sifonoplastul agentului patogen se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de

incubaŃie, prin stomate pe faŃa inferioară a foliolelor în dreptul petelor galbene apar grupuri de
sporangiofori dicotomic ramificaŃi ce susŃin sporangi eliptici, gălbui de 21-34 x 17-24 µm.
Aceştia vor fi vehiculaŃi de vânt şi vor da naştere la micelii ce dau infecŃii secundare. În
frunzele brunificate şi căzute se găsesc şi oosporii ciupercii.
Epidemiologie. În culturile cu desime mare, pe vreme umedă şi caldă, ciuperca se

extinde cu rapiditate datorită vehiculării de către vânt a sporangilor, producând defolierea
prematură a plantelor, ceea ce scade calitatea furajului. De la un an la altul, ciuperca rezistă
sub formă de oospori din care în primăvara următoare după ploi abundente vor apărea
sporangi din care ies micelii ce vor produce infecŃiile primare în cultură.
Prevenire şi combatere. Se recomandă drenarea excesului de umiditate a solelor,

îngrăşarea echilibrată, respectarea densităŃii optime şi în cazul apariŃiei manei la proporŃii ce
depăşesc PED, se va cosi înainte de maturitatea tehnologică.
4.3.2. Rugina sparcetei - Uromyces onobrychidis.
Rugina este răspândită în Europa şi Asia producând pagube mai mari în Rusia. La
noi este semnalată din anul 1960.
Simptome. Pe foliolele frunzelor de sparcetă apar puncte mici de decolorare

răspândite neuniform. Aceleaşi pete pot fi observate şi pe pedunculi şi chiar pe tulpini. În
scurt timp pe pete, se formează pustule pulverulente circulare, brune şi apoi pustule negre,
ceea ce duce la ofilirea şi uscarea frunzelor plantelor.
Agentul patogen - Uromyces onobrychidis (Desm.) Lév., fam. Pucciniaceae, ord.

62
Ciuperca este autoică şi microciclică prezentând pe plantele parazitate numai forma
cu uredospori bruni, sferici sau elipsoidali de 20-32 x 16-22 µm cu echinulaŃii fine, cu 3-5
pori germinativi şi forma cu teliospori sferici sau elipsoidali de 20-24 x 17-20 µm.
Aceşti spori de rezistenŃă bruni, scurt pedunculaŃi au o membrană verucoasă şi un por

germinativ terminal.
Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în lan prin intermediul uredosporilor care au

şi proprietatea de a rezista la temperaturile scăzute din iarnă şi să asigure primele infecŃii în
anul următor. Teliopustulele apărute prin ruperea epidermei, produc veştejirea şi uscarea
plantelor, iar teliosporii nu au nici un rol în ciclul evolutiv al agentului patogen.
Prevenire şi combatere. Se recomandă cosirea imediată a culturii, înainte de

căderea foliolelor.
4. 4. Bolile sorgului şi ierbei de Sudan
Viroze
4.4.1. Virusul mozaicului european al porumbului -
European maize mosaic virus
Virusul este cunoscut în Europa ca producând mozaicul porumbului şi striaŃia ruginie

a sorgului.
Simptome. Sorgul poate prezenta în urma infecŃiilor cu acest virus, un mozaic dar şi
o striaŃie ruginie. Petele ce la început au fost verzi-deschis, se necrozează şi apar dungi
roşiatice-ruginii paralele cu nervurile. Costreiul (Sorghum halepense) infectat prezintă numai
simptome de mozaic.
Caracterele agentului patogen, epidemiologia şi combaterea sunt descrise la bolile
porumbului .
Bacterioze
4.4.2. Pătarea punctiformă a frunzelor şi vestejirea porumbului şi sorgului -

Corynebacterium michiganense pv. nebraskense (vezi bolile porumbului).
4.4.3. Arsura bacteriană a sorgului - Pseudomonas syringae pv. syringae.
Această bacterioză a fost descrisă în 1887 de Burril şi este semnalată în numeroase

Ńări din Europa, ea putând produce pagube mari de 30-40 % din recoltă. În România a fost
semnalată pe toate speciile de sorg.
Simptome. Atacul apare întâi pe frunzele inferioare şi pe teci, apoi se extinde şi la

etajele superioare. În urma infecŃiilor apar pete mici, circular-eliptice sau neregulate ca formă,
de câŃiva milimetri. Petele cresc în dimensiuni atingând 1-8 cm lungime, iar în dreptul lor
63
Ńesuturile afectate se scufundă. Petele au la început culoarea verde-măslinie şi aspect hidrozat,
pentru ca mai târziu să apară leziuni în Ńesuturile care se înroşesc şi se usucă. Simptomele
variază în funcŃie de rezistenŃa soiurilor, unele prezintă doar pete circulare în urma infecŃiilor
iar la altele apar leziuni mari cu dungi de culoare purpurie, între care se observă Ńesuturile
galben-brune, necrozate. Pe timp umed, în leziuni apare exudatul bacterian.
Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. syringae Van Hall., fam.

Pseudomonadaceae.
Bacteria are formă de bastonaş, alungit, cu capetele rotunjite, cu 1-4 cili polari sau
bipolari, este Gram-negativă şi are dimensiuni de 1,2-2,9 x 0,4-1,0 µm.
Epidemiologie. Bacteria este rezistenŃă la îngheŃ, păstrând viabilitatea timp

îndelungat în resturile de plante rămase pe sol.
SeminŃele de la plantele atacate conŃin bacteria care îşi păstrează mult timp
infecŃiozitatea. Prin expunerea la soare 45 minute bacteria poate fi distrusă.
Bacteria are un cerc de plante gazdă mare: Sorghum exiguum, S. sudanense, Holcus
sp., Andropogon sp., Pennisetum glaucum şi încă multe alte plante.
Prevenire şi combatere. Amplasarea culturilor de iarbă de Sudan trebuie să fie

făcută Ńinând cont de cercul de plante gazdă al agentului patogen. Înainte de semănat, sămânŃa
va fi expusă timp de o săptămână la soare. Solele puternic atacate se vor cosi pe timp secetos
şi se va strânge atent fânul.
5.4.4. StriaŃia bacteriană a sorgului – Xanthomonas campestris pv. holcicola.
Bacterioza a fost descrisă în 1930 în SUA, dar este cunoscută şi în Noua Zeelandă,
Rusia, Australia iar în România a fost citată de A. Hulpoi şi col., 1970.
Simptome. Bacterioza apare întâi pe frunzele bazale apoi se extinde şi pe cele

superioare. Pe limbul frunzelor apar leziuni sub formă de pete de 2,5-15 cm lungime şi 3 mm
lăŃime cu aspect hidrozat. Petele se măresc, devin ovale şi de culoare ruginie-maronie cu o
dungă brun-roşcată sau roşie pe margini. În urma unirii petelor, apar striuri lungi de formă
neregulată şi între ele se observă Ńesutul necrozat. Pe vreme umedă, din leziuni apare exudatul
bacterian gălbui care apoi se usucă şi se desprinde sub formă de solzi albicioşi, acesta fiind un
caracter de diagnostic diferenŃiat faŃă de celelalte bacterioze.
Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. holcicola, (Elliott.) Dye., fam.

Pseudomonadaceae.
Bacteria Gram negativă are formă de bastonaş, cu 1-2 cili polari şi are dimensiuni de
1,1-2,4 x 0,4-0,9 µm. Ea se dezvoltă la temperatura optimă de 28-30oC, în mediu cu pH = 7-
7,5 şi poate fi omorâtă la 51oC. Pătrunderea bacteriei în plantă se face numai prin stomate
dacă Ńesuturile sunt umectate.
Epidemiologie. Agentul patogen poate rezista pe resturile vegetale, în sol şi se

transmite de la un an la altul prin seminŃele infectate.
64
Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de sămânŃă numai de la plantele
sănătoase şi respectarea unui asolament.Soirile de sorg pentru mături omologate în 2002-
Szegedi 185 şi Szegedi Szlovak sunt rezistente la bolile bacteriene şi la cădera şi frangerea
tulpinilor
Micoze
4.4.5. Tăciunele îmbrăcat al sorgului - Sphacelotheca sorghi.
Tăciunele este o boală foarte răspândită în culturile de sorg din România.

Simptome. Boala este observată abia la apariŃia inflorescenŃelor când, în locul
ovarelor apare o fructificaŃie globuloasă, tare, de 3-50 mm lungime, ca un sac cilindric,
acoperit cu o membrană gălbuie sau cenuşie care se rupe în scurt timp şi pune în libertate o
pulbere neagră .
Agentul patogen - Sphacelotheca sorghi (Lk.) Clint., fam. Ustilaginaceae, ord.

Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
Ciuperca distruge ovarele, în care din talul filamentos prin fragmentare apar
teliospori sferici sau uşor alungiŃi de 6-8 x 5,7 µm, cu o membrană roşiatică sau brun-
măslinie, de 1,5-2 µm, netedă sau slab echinulată. Între grupurile de teliospori se găsesc şi
celule sterile, incolore, elipsoidale, izolate sau catenulate. Din germinarea teliosporilor, în
anul următor vor apărea epibazidii cu bazidiospori sau direct micelii de infecŃie.
Epidemiologie. Ciuperca atacă pe Sorghum vulgare, S. saccharatum şi S. halepense.

Transmiterea ei de la un an la altul este asigurată de teliosporii aderenŃi la seminŃe.
Prevenire şi combatere. Semănarea sorgului se va face în terenuri curate, erbicitate

cu Alanex 48 EC - 8-10 l/ha la cultura precedentă. Cultura de sorg poate fi erbicidată cu
Borzeprop 50 PU-5-10 kg/ha, preemergent sau cu Icedin F-2 l/ha postemergent. Se va folosi
numai sămânŃă sănătoasă sau aceasta va fi tratată cu Vitavax 200 FF-200 ml/100 kg.
4. 5. Boli ale gramineelor perene furajere
Viroze
4.5.1. Mozaicul obsigei (Bromus) - Brome mosaic virus.
Boala a fost semnalată în 1942 pe Bromus, dar acum este cunoscută la orz, ovăz,
grâu, porumb, Poa pratensis, Lolium multiflorum, Hordeum murinum, Agropyron repens
precum şi alte graminee. În România a fost găsită viroza în 1974 la Caracal pe B. inermis,
apoi A. Jilăveanu şi M. Ittu o descriu şi de pe Avena sativa, Lolium multiflorum, Festuca
arundinacea şi Agropyron repens.
Simptome. Pe frunzele de Bromus virusul produce pete sau dungi de culoare verde-
deschis sau gălbuie care dau plantelor un aspect marmorat
Plantele de Lolium multiflorum virotice prezintă pe frunze dungi de culoare verde-

închis, în alternanŃă cu dungi verzi-deschis. Frunzele încep să se brunifice de la vârf spre
bază. Specia Hordeum murinum este foarte sensibilă, frunzele virozate care prezintă pete
65
verzi deschis se necrozează în 10-14 zile devenind albe iar în 20 zile planta virotică se usucă
în întregime.
Agentul patogen - Brome mosaic virus face parte din grupa Bromovirus şi se
caracterizează prin aceea că poate infecta şi pe monocotiledonate şi pe dicotiledonate.
Particulele virusului sunt izometrice, cu contur poliedric, de 20 nm în diametru cu o

zonă centrală goală de 8 nm în diametru. Ele conŃin 3 molecule de ARN şi un ARN m pentru
proteina ce înveleşte particula. Virusul este inactivat de temperaturi de 79-80oC, are diluŃia
limită de 10-4-10-5 şi rezistă în frunzele uscate 1 an.
Epidemiologie. Întrucât virusul are un cerc foarte larg de plante gazdă, persistenŃa de
la un an la altul este asigurată de plantele perene infectate, de unde apoi poate fi transmis la
gramineele anuale sau la plantele sănătoase. Vectori sunt nematozii din genul Xiphinema sau
insectele Chaetocnema aridula, Phyllotreta vittula, Oulema melanopus, O. sexpunctata sau
afidele. În cursul vegetaŃiei transmiterea se face prin suc, în timpul cosirilor sau după unii
autori prin uredosporii ciupercii Puccinia graminis f.sp. tritici.
Prevenire şi combatere. Amplasarea culturii de Bromus inermis sau alte graminee

perene trebuie făcută Ńinând cont de cercul de plante gazdă şi de vectorii virusului. În culturile
semincere se va asigura o corectă combatere a dăunătorilor.
4.5.2. Mozaicul raigrasului - Ryegrass mosaic virus.
Boala semnalată în 1975 în America este cunoscută în Anglia, Germania, Polonia ca

producând pagube de 30-50 % din producŃie.
Simptome. Frunzele plantelor virotice prezintă striuri verzi-deschis sau gălbui care
în scurt timp devin necrotice, brune. ÎnfrăŃirea plantelor virotice este foarte slabă ceea ce le
face foarte vizibile mai ales în culturile mai rare. Plantele de Dactylis glomerata L. virotice au
un mozaic verde-deschis până la galben iar plantele de Lolium virozate sunt puternic atacate
de mucegaiul de zăpadă (Micronectriella nivalis).
Agentul patogen - Ryegrass mosaic virus, face parte din grupa virusurilor
filamentoase, are dimensiuni de 17,5-18,5 x 675-704 nm, diluŃie limită de 10-3 şi temperatura
de inactivare 60oC.
Epidemiologie. Transmiterea virusului în cursul vegetaŃiei este asigurată de

acarianul Phytocoptes hystrix care după ce achiziŃionează virusul în 2 ore de hrănire, rămâne
infecŃios 24 de ore. De la un an la altul virusul rezistă în plantele perene. El are un cerc de
plante gazdă destul de larg: Dactylis glomerata, Avena sativa, Festuca pratensis, Lolium
multiflorum şi L. perenne.
Prevenire şi combatere. Culturile semincere de Lolium trebuie amplasate la cel

puŃin 1 km de fâneŃe sau alte culturi cu plante din cercul de plante gazdă a virusului. În timpul
anului, se va asigura combaterea vectorului prin tratamente cu insecticide. Soiurile de Lolium
nou create se verifică sub aspectul rezistenŃei lor la acest virus care poate scurta durata vieŃii
plantelor şi producŃia lor.
66
Bacterioze
4.5.3. Bacterioza galbenă mucilaginoasă a golomăŃului - Corynebacterium
michiganense pv. rathayi.
Bacterioza a fost descrisă în 1899 în Austria şi este acum semnalată în Danemarca,

Anglia, Suedia, America iar din 1967 şi în România.
Simptome. Plantele atacate au talia redusă cu 30-50 %, muguri florali scurŃi şi frunze
răsucite. Pe tulpini şi tecile frunzelor apar pete de 5-16 cm lungime, galbene, ce pe vreme
umedă se acoperă cu exudat mucilaginos bacterian. Plantele bolnave deşi înspică,
inflorescenŃa este galbenă şi acoperită cu exudat bacterian vâscos.
Agentul patogen - Corynebacterium michiganense pv. rathayi - Actinomycetes.

Bacteria are formă bacilară, se găseşte izolată sau în perechi. Ea este foarte rezistentă la
lumină şi uscăciune, putând rezista 1 an pe paie uscate.
Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile de plante

infectate care rămân pe sol şi prin seminŃe. În cursul vegetaŃiei bacteria este vehiculată de apa
de ploaie şi de vânt putând infecta şi pe Secale cereale şi Cynodon dactylon.
Prevenire şi combatere. Culturile semincere se vor înfiinŃa cu sămânŃă sănătoasă şi

respectând izolarea spaŃială faŃă de fâneŃe sau lanurile de secară. În solele ce au fost puternic
atacate, cel puŃin 3 ani nu se revine cu golomăŃ.
Micoze
4.5.4. Mana gramineelor - Sclerospora graminicola.
Boala este răspândită în Europa, America de Nord, Japonia şi Africa. În Moldova, C.

Oescu şi I. Rădulescu au semnalat-o încă din 1933.
Simptome. Plantele atacate prezintă frunze galbene, apoi albicioase, groase, răsucite
şi sfărâmicioase.
Agentul patogen - Sclerospora graminicola (Sacc.) Schröter, fam.

Sifonoplastul ciupercii parazitează spaŃiile dintre nervuri şi prin stomate apar

sifonoplaşti solitari, drepŃi, simpodial ramificaŃi, ce susŃin zoosporangi ovoidali, sferici sau
eliptici, de 16-21 x 12-18 µm. Între nervurile frunzelor uscate se observă şiruri de oospori
sferici, galbeni de 25-35 µm în diametru.
Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei, ciuperca este răspândită prin zoosporangii

vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie. Ei vor germina şi vor produce zoospori ce infectează
frunzele prin stomate. Oosporii ce rezistă în sol în sfărâmăturile de frunze parazitate, în
primăvara anului următor vor da naştere la zoosporangi cu zoospori ce vor produce infecŃiile
primare.
Prevenire şi combatere. Culturile puternic atacate, vor fi cosite prematur iar

resturile de plante se vor scoate din tarla. În culturile semincere, loturile de ameliorare sau
67
câmpurile de experimentare, stropirile cu fungicide antiperonosporice dau rezultate bune, mai
ales dacă se foloseşte un fungicid sistemic.
4.5.5. Furca de tors a gramineelor - Epichloë typhina.
Boala este semnalată pe diferite specii de graminee din pajişti şi fâneŃe, însă
pagubele mari se înregistrează în culturile semincere din zonele umede, unde producŃia de
seminŃe poate fi diminuată cu 10-80 %. Agentul patogen a fost citat în lucrările de specialitate
pe 25 specii de graminee ce aparŃin genurilor: Poa, Phleum, Agrostis, Bromus, Agropyron,
Lolium, Holcus şi Festuca.
Simptome. În timpul înălŃării paiului, teaca

frunzei superioare se acoperă cu un manşon de
miceliu alb, apoi galben-bruniu. Manşonul micelian
poate avea lungimea de 1-5 cm (în funcŃie de specia
de graminee) şi o grosime de 0,1-0,2 cm. Plantele
parazitate au talia redusă la 30-40 % din înălŃimea
normală şi nu înspică. Atacul apare în vetre mai mult
sau mai puŃin circulare.
Agentul patogen - Epichloë typhina (Pers.)

Tul., fam. Clavicipetaceae, ord. Sphaeriales, cl.
Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Sphacelia
typhina (Pers.) Sacc.
Fig. 36 Furca de tors a gramineelor -

Manşonul stomatic alcătuit din taluri masive,
prezintă pe suprafaŃa sa conidiofori scurŃi, simpli,
Epichloë typhina: a – plantă atacată; b –
hialini, ce susŃin conidii unicelulare, mici, ovoide,
secŃiune prin stromă; c – ască cu
ascospori; d – conidiofori cu conidii (după
hialine de 4-5 x 3 µm. La maturitate aceste conidii
E. Rădulescu şi col., 1972).
devin aurii, apoi brune. În strome, apar periferic
periteciile ovale de 0,4-0,6 mm înălŃime, ce se deschid printr-un osteol papilat. Ascele
cilindrice au 130-200 x 7-10 µm şi conŃin ascospori filamentoşi, hialini, multicelulari, lungi
aproape cât asca, de 130-160 x 1,5 µm (fig. 36).
Răspândirea agentului patogen şi extinderea vetrei de atac în vegetaŃie se face prin

conidii iar persistenŃa ciupercii peste iarnă este asigurată de periteciile ce rămân pe resturile
vegetale.
Prevenire şi combatere. Se recomandă cosirea vetrelor de atac, atât timp cât

manşoanele miceliene sunt albe sau, cosirea şi arderea plantelor dacă aceasta se face spre
maturitatea plantelor parazitate.
4.5.6. Rugina ovăsciorului - Puccinia arrhenatheri.
Ovăsciorul ca şi alte graminee furajere este parazitat în fiecare an de specii ale

genului Puccinia între care şi P. arrhenatheri.
68
Simptome. Pe frunzele de ovăscior apar puncte de decolorare, neuniform răspândite
pe limbul frunzelor. Ceva mai târziu apar pustule brune şi apoi unele negre, eliptice din care
sunt puşi în libertate sporii ciupercii.
Agentul patogen - Puccinia arrhenatheri (Kleb.) Erikss., fam. Pucciniaceae, ord.

Ciuperca este macrociclică şi heteroică, planta gazdă intermediară fiind arbuştii de

Berberis. În primăvară se observă pe Berberis "mături de vrăjitoare" cu lăstari subŃiri în care
ciuperca a iernat. Primele frunze care apar sunt mici, groase, răsucite de la margini spre partea
superioară, unde apar numeroase picnidii, uşor alungite de 100-140 x 80-110 µm. Parafizele
de la osteol au 45-60 x 2,5-3 µm. Picnosporii sferici, de 1,5-2 µm în diametru, sunt eliminaŃi
într-o picătură de lichid galben. După maturarea picnidiilor, apar pe faŃa inferioară a frunzelor
ecidii de 250-350 µm lăŃime şi 450-520 µm înălŃime, galbene-portocalii ce conŃin ecidiospori
galbeni, netezi, de 20-25 x 20-22,5 µm. Primele lagăre cu uredospori apar în cursul lunii mai
iar teliosporii apar la sfârşitul lunii iulie.
Epidemiologie. Agentul patogen rezistă peste iarnă sub formă de teliospori şi sub
formă de miceliu haploid în ramurile din "măturile de vrăjitoare" de pe Berberis. În cursul
vegetaŃiei răspândirea pe Berberis este făcută de picnospori iar trecerea pe ovăscior este
asigurată de ecidiospori. Atât timp cât frunzele sunt verzi, infecŃiile vor fi făcute de
ecidiosporii ce se maturează eşalonat şi de uredospori.
Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea arbuştilor de Berberis şi cosiri

premature ale fâneŃelor pentru a nu se forma teliosporii ce pot rezista peste iarnă şi în
primăvară, vor forma basidiospori ce pot infecta frunzele tinere de Berberis.
CAPITOLUL V. BOLILE LEGUMELOR
5.1. BOLILE TOMATELOR
Viroze
5.1.1. Pătarea inelară neagră a tomatelor – Tomato black ring virus
Virusul descris în 1946 de K.M. Smith în America este astăzi cunoscut în Ńările
europene, fiind găsit şi în România în 1984 pe sfecla pentru zahăr şi pe tomate, în seră.
Simptome. Pe frunzele plantelor infectate, apar pete inelare, necrotice cu o nuanŃă

neagră. Într-un stadiu mai avansat al bolii, apar pete negre, alungite pe peŃioluri şi tulpini, iar
pe frunză petele se măresc şi frunzele se usucă. Pe fructe apar pete brune, inelare. După o
primă etapă de atac, plantele încep să se refacă dar foliajul prezintă pete clorotice şi are
tendinŃa de a se deforma.
Agentul patogen – Tomato black ring virus, are particule izometrice, uniforme de
30 nm în diametru. Virusul are în componenŃa sa 2 particule de ARN a căror greutate
69
moleculară diferă şi un singur tip de proteină cu GM = 57000. Inactivarea virusului se
produce la 65oC iar diluŃia limită a sa este de 10-4.
Epidemiologie. Virusul are un cerc larg de plante gazdă producând pătări inelare la
tomate, sfeclă, fasole, salată, zmeur, căpşun, îngălbenirea nervurilor Ńelinei, boala "buchet" la
cartof, piticirea lăstarilor la piersic şi mozaicul salcâmului.Virusul atacă specii de la peste 55
genuri de plante. În natură, transmiterea virusului este asigurată de nematozii din genul
Longidorus. Transmiterea prin sămânŃă are loc în procent de 10-100, la peste 20 de specii de
plante.
Prevenire şi combatere. Solul serelor va fi dezinfectat termic iar în momentul

apariŃiei plantele virotice acestea se scot din cultură. Dezinfectarea cu Dazomet 90 PP-600
kg/ha sau Basamid G-500 kg/ha asigură distrugerea nematozilor şi a altor agenŃi patogeni de
sol. Se va recolta sămânŃa numai de la plantele perfect sănătoase, observate în tot cursul
anului.
5.1.2. Pătarea inelară a tomatelor – Tomato ringspot virus
Boala a fost semnalată în 1936 în America de Nord dar, acum este răspândită în toată
lumea întrucât atacă diferite specii de pomi, viŃă de vie şi plante ornamentale care se
înmulŃesc pe cale vegetativă şi astfel este asigurată transmiterea agentului patogen.
Simptome. Plantele virotice prezintă la baza frunzelor inele şi linii sinuoase,

necrotice, iar vârful lor se necrozează. PeŃiolurile şi tulpinile prezintă dungi necrotice, iar
fructele au desene sub forma unor inele concentrice de culoare gri sau brună.
Agentul patogen - Tomato ringspot virus, face parte din grupa Nepovirus, are
particule izometrice, de 28 nm în diametru. Genomul are două molecule de ARN
monocatenar şi este învelit de un singur fel de proteină cu greutate moleculară 58000.
Epidemiologie. Virusul este transmis de la plantă la plantă prin inoculare de suc şi

prin adulŃii şi larvele nematozilor din genul Xiphinema. La tomate, virusul nu se transmite
prin seminŃe dar, la tutun, zmeur şi căpşun se poate transmite prin seminŃe în proporŃie de 24
%.
Prevenire şi combatere. În sere, solul se va dezinfecta termic sau chimic împotriva

nematozilor. În toate culturile, exemplarele virotice vor fi îndepărtate şi arse.
5.1.3. Aspermia tomatelor - Tomato aspermy virus
Arealul de răspândire al acestei boli coincide cu arealul de răspândire al culturilor de

crizanteme. În România agentul patogen a fost semnalat în 1978 de I. Pop pe tomatele
cultivate în seră.
Simptome. Plantele atacate se recunosc uşor datorită simptomului de nanism

accentuat, reducerea taliei mergând până la 50 %. Frunzele au rahisul normal ca lungime dar,
foliolele laterale au suprafaŃa mult redusă, sunt deformate, răsucite şi aplecate în jos. Plantele
virotice au aspect clorotic, fructifică slab şi numai în partea bazală.
70
Agentul patogen. Tomato aspermy virus, face parte grupa Cucumovirus, are
particule sferice, de 30 nm în diametru. Temperatura de inactivare este situată între 50-60oC.
La temperatura camerei virusul poate rămâne infecŃios 2-6 zile, în timp ce la –5oC
infecŃiozitatea sa este prelungită până la 1 an.
Epidemiologie. Virusul de tip nepersistent este vehiculat prin inocularea sucului de

peste 10 specii de afide. Agentul patogen este achiziŃionat de vectori de la crizanteme, spanac
sau buruiana Stellaria media şi poate da infecŃii la ardei, Ńelină, crin, cana şi cârciumărese.
Prevenire şi combatere. În vederea evitării infecŃiilor, se recomandă respectarea

izolării spaŃiale între culturile de crizanteme şi tomate. În solare, sere sau răsadniŃe, se vor
aplica 1-2 stropiri cu insecticide contra afidelor. În câmp se va asigura izolarea tarlalelor de
tomate faŃă de cele de spanac, crizanteme şi se vor aplica praşile pentru distrugerea
buruienilor din genul Stellaria.
5.1.4. Ofilirea pătată a tomatelor - Tomato spotted wilt virus
Boala a fost semnalată în Australia în 1915 şi în S.U.A. în 1935 dar, în prezent este
răspândită în zonele temperate şi subtropicale, în special la tutun dar şi la culturile de tomate
unde, poate produce calamităŃi.
Simptome. Plantele virotice prezintă o ramificare a lăstarilor anormală, frunze

curbate în jos, cu nervuri închise la culoare. La baza frunzelor, pe partea inferioară, apare o
culoare asemănătoare cu a bronzului, imprecis delimitată. Fructificarea este slabă iar pe
fructele mici, apar pete inelare, roşii sau galbene. Tulpinile plantelor virotice pot prezenta
necroze şi înnegriri ale lăstarilor.
Agentul patogen – Tomato spotted wilt virus este singurul virus cu anvelopă, cu
genom monocatenar de ARN, ce prezintă mai multe tulpini ce diferă între ele prin
simptomatologie. Particulele virale sunt izometrice, de 85 nm în diametru, iar anvelopa are la
suprafaŃa sa excrescenŃe caracteristice. Inactivarea virusului are loc la 40-46oC iar, reacŃia
acidă a mediului îi scade puternic
infecŃiozitatea.
Epidemiologie. Transmiterea virusului

este asigurată de Trips tabaci şi specii ale
genului Frankliniella care după achiziŃionarea
virusului rămân infecŃioşi dar nu transmit
virusul la generaŃiile următoare.
Prevenire şi combatere. Producerea

răsadului de tomate se va face separat de răsadul
de tutun şi în condiŃiile aplicării de tratamente
Fig. 37. Mozaicul castraveŃilor la tomate -
cu insecticide ce distrug tripşii, în special în
Cucumber mosaic virus in tomato: a-frunză primele faze de vegetaŃie.
sănătoasă; b,c-frunze atacate
5.1.5. Alte viroze ale tomatelor:
mozaicul tutunului la tomate - Tobacco mosaic
71
virus in tomato; mozaicul castraveŃilor la tomate -Cucumber mosaic virus in tomato (fig 37);
mozaicul lucernei la tomate – Alfalfa mosaic virus in tomato; virusul Y al cartofului la tomate
– Potato virus Y in tomato; răsucirea foliolelor tomatelor – Tomato yellow leaf curl (fig. 38).
Hibrizii nou creaŃi care au manifestat rezistenŃă faŃă de virusul VMT sunt: Apollo,
Gabor, Falcato, Cristal, Marissa, Fino, Romatos şi Monika. În schimb hibridul Mariana este
sensibil faŃă de VMT.
Fig. 38 - Răsucirea foliolelor tomatelor - Tomato yellow leaf curl:
a-plantă sănătoasă; b-plantă virozată (după C.M.Messiaen et col., 1991).
Micoplasmoze
5.1.6. Stolburul tomatelor – Stolbur disease mycoplasma
Stolburul este considerată ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam.
Solanaceae în condiŃiile cultivării lor în zone secetoase. Boala a fost descrisă în 1933 de V.
Rîjkov (U.R.S.S.) şi asupra ei ,au efectuat studii numeroşi cercetători între care Alice
Săvulescu şi P.G. Ploaie (1960, 1969, 1971, 1972).
Simptome. Cercul de plante gazdă a acestei micoplasme este foarte larg şi

simptomele variază pe grupe de plante. La Lycopersicum esculentum, Vinca rosea, Ligustrum
vulgare, Cuscuta campestris, Convolvulus arvense şi Nicotiana rustica, mycoplasma produce
virescenŃă (înverziri ale organelor ce în mod normal nu sunt verzi), filodie (transformarea
organelor florale în frunze), proliferări, malformări şi aspermii (malformări ale
inflorescenŃelor ce nu vor produce sămânŃă). La Solanum tuberosum, S. melongena, Capsicum
annuum, Callistephus chinensis şi Nicotiana rustica var. humilis, agentul patogen produce
cloroze şi ofiliri rapide. La Daucus carota şi Solanum tuberosum mai sunt semnalate şi altfel
de simptome ca înroşirea foliajului sau colorarea sa în mov, paralel cu reducerea suprafeŃei
limbului (fig 39).
72
Tomatele atacate prezintă hipertrofieri
ale caliciului florilor, lignificări ale vaselor
conducătoare din fructele care nu vor ajunge la
maturitate să aibă culoarea roşie caracteristică.
Agentul patogen - Mycoplasma, are
particule sferice, eterogene, cu diametrul de 50-
80 µm, uşor deformabile.
Epidemiologie. Mycoplasma este cunoscută

ca parazită pe 80 specii de plante ce aparŃin la 10
familii botanice. Transmiterea agentului patogen
în natură este asigurată de speciile genului
Cuscuta şi de insectele Hyalesthes obsoletus,
Eusceles plebejus şi Macrosteles laevis.
În natură, pagubele produse de

mycoplasma sunt direct proporŃionale cu ecologia
Fig. 39 - Stolburul tomatelor - Stolbur vectorilor. În anii cu primăveri şi veri ploioase şi
disease mycoplasma (după C.M.Messiaen răcoroase, datorită distrugerii insectelor vectoare,
et col., 1991). stolburul apare sporadic şi nu dă pagube
însemnate.
Prevenire şi combatere. Culturile de solanacee trebuie să fie corect tratate cu

insecticide şi erbicide pentru a diminua atacul de Hyalesthes şi a elimina buruienile gazdă ale
mycoplasmei. Solurile cultivate vor fi menŃinute la umiditate corespunzătoare, prin irigare,
pentru a împiedica dezvoltarea vectorilor. Se va avea în vedere distrugerea vetrelor de
cuscută.
5.1.7. Alte micoplasme ale tomatelor:- hipertrofierea mugurilor de tomate – Tomato

big bud;- boala albastră a tomatelor – Blue disease;- caliciul gigant la tomate – Caliz giante
del tomate.PrezenŃa acestor micoplasme este încă incertă pe teritoriul României.
Bacterioze
5.1.8. Ofilirea bacteriană a tomatelor -
Corynebacterium michiganense pv. michiganense
Boala descrisă în 1910 în S.U.A. de Smith s-a răspândit în toate Ńările cultivatoare de
tomate, în România fiind semnalată în 1955 de R. Bucur în jud. Ilfov. Pagubele produse sunt
atât calitative cât şi cantitative, pierderile putând atinge nivelul de 30 % din producŃie.
Patogenul este inclus pe lista agenŃilor de carantină a României.
73
Simptome. Boala este prezentă pe răsaduri dar şi pe tomatele cultivate în sere, solarii
şi câmp. Detectarea bolii se face uşor datorită simptomului predominant de ofilire, la început
a frunzelor, apoi a plantei în întregime. Pe cotiledoanele răsadurilor, apar pete circulare de 1-5
mm, albicioase, apoi prin unirea petelor suprafaŃa cotiledoanelor se încreŃeşte. Petele
albicioase de pe frunze devin leziuni galben-verzui iar pe
hipocotil, în zona bazală, apar pete ovale mici de culoare
alb-crem, ce devin mici ulceraŃii.
Frunzele plantelor bolnave din câmp, solarii sau
seră se ofilesc, îşi răsucesc marginea spre partea
superioară, apoi axul foliar se curbează şi planta se usucă
(fig.40). În secŃiune, tulpina prezintă vasele conducătoare
de culoare galben-brună. Frunzele pot prezenta uneori pete
“opărite”, verzi, hidratate, pete cu Ńesuturi ce devin galben-
pergamentoase.
Pe toate organele, în dreptul petelor, apar mici
leziuni în care pe vreme umedă apare exudatul bacterian.
InfecŃia fiind sistemică, florile avortează sau fructele ce
apar, rămân mici, se coc prematur, au pustule cu aureole
argintii şi seminŃe brune. Toate vasele conducătoare din
Fig. 40 - Ofilirea bacteriană - pulpa fructelor, sunt la început galbene apoi brune. Dacă
Corynebacterium michiganense pe fructele deja formate au loc infecŃii locale, externe, apar
(după C.M.Messiaen et col., pete de 1-3 mm în diametru, de culoare albă, apoi brun-
1991). deschise. În centrul petelor rămân mici leziuni brune,
înconjurate de o zonă albă sau gălbuie, simptomul fiind
numit “ochi de pasăre” (fig. 62-d). În funcŃie de felul infecŃiei vasculare sau localizate, pot
apărea două feluri de simptome, ambele însă, la fel de grave, dar cu evoluŃie mai rapidă în
cazul infecŃiilor vasculare.
Fructele puŃin atacate pot prezenta simptome de marmorare, zone verzi înconjurate
de zone albicioase, petele fiind superficiale, limitate la epidermă şi nu prezintă exudat. În
unele cazuri chiar pedunculii fructelor pot fi uşor brunificaŃi sau cu pete brune, cu marginea
întunecată.SeminŃele din fructele atacate sunt mici, brune sau negre, cu germinaŃie redusă dar
pot transmite patogenul.
Agentul patogen - Corynebacterium michiganense pv. michiganense (Smith.)
Jensen, fam. Enterobacteriaceae,ord. Eubacteriales, Div. Bacteria.
Patogenul are formă bacilară, se întâlneşte solitar sau în perechi, este capsulat, aerob,
sensibil la streptomicină şi agrimicină.
Epidemiologie. Bacteria se transmite prin seminŃe şi este suficient ca acestea să fie
infectate în proporŃie de 1 % pentru a se declanşa o epidemie. Patogenul rezistă în resturile
vegetale ale plantelor bolnave rămase pe câmp 2-9 luni, în timp ce în seră nu rezistă decât 3-4
săptămâni. În cursul vegetaŃiei bacteria se răspândeşte prin aderarea la unelte şi mâinile
lucrătorilor care efectuează diferite operaŃiuni “în verde”. Aceste lucrări produc leziuni prin
care bacteria pătrunde uşor, apoi se răspândeşte şi se multiplică în vasele xilemice. Vremea
umedă cu temperaturi de 24-32oC este favorabilă extinderii agentului patogen.
74
Bacteriologii români precizează că, temperaturile ridicate şi umiditatea scăzută
favorizează infecŃiile vasculare, iar temperaturile scăzute şi umiditatea mare favorizează
atacul pe fructe.
Prevenire şi combatere. În vederea obŃinerii răsadurilor, se va folosi numai sămânŃă
liberă de bacterii, pentru a limita zonele de atac ale patogenului. SeminŃele obŃinute prin
fermentarea pulpei, conŃin bacterii într-o proporŃie foarte mică (0-0,3 %), comparativ cu cele
obŃinute prin alte metode.
SeminŃele pot fi tratate cu acid acetic 0,6 % la 21oC, timp de 24 ore sau se vor
scufunda în soluŃii de streptomicină în amestec cu Criptonol 0,2 %.
DezinfecŃia termică dă rezultate bune dar, este greu de executat, seminŃele riscând să-
şi piardă facultatea germinativă când sunt Ńinute în aer cald (80oC) timp de 24 ore, sau în apă
caldă (52oC) timp de o oră. DiluŃia de sublimat corosiv 1/3000 în care seminŃele se Ńin 5
minute este eficientă dar toxică şi există riscul unor accidente de muncă.
Răsadurile vor fi obŃinute în sol dezinfectat termic cu vapori de apă sau chimic cu
Dazomet 10 G, 500 kg/ha, cu trei săptămâni înainte de plantare. Prevenirea infecŃiilor
secundare se face prin tratamente cu Vondozeb 75 DG 2- 2,5 kg/ha, Systhane Z-0,25 %,
Dithane M 45-0,2 %, Cobox 50 PU-0,5 %.
Hibrizii mai nou omologaŃi Primotom, Early-Nemapride şi Nemapride sunt rezistenŃi
faŃă de atacul acestui patogen.
5.1.9. Pătarea bacteriană a tomatelor -Xanthomonas campestris pv. vesicatoria
Bacterioza a fost descrisă în 1914 în sudul Africii dar acum este cunoscută în toate
zonele ce au climat umed şi cald. Tr. Săvulescu şi col. au semnalat această bacterioză în
1932, avertizând pe cultivatori de posibilitatea deprecierii cantitative şi calitative a recoltelor.
Simptome. Agentul patogen parazitează toate organele aeriene ale tomatelor.

Răsadurile prezintă pe cotiledoane şi apoi pe frunze şi hipocotil pete galben-verzui până la
brune, cu o zonă centrală brună din cauza Ńesuturilor necrozate, de pe care se scurg picături de
gomă bacteriană sub formă de lacrimi.
Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca formă, de 1-2 mm în diametru,
cu aspect hidrozat şi margini bine delimitate. În perioadele umede sau după irigarea culturii,
în jurul petelor apar halouri lucioase datorită exudatului. IniŃial petele au culoarea verde
închis, apoi devin cenuşii sau brune şi sunt dispuse în special de-a lungul nervurilor, spre
marginile foliolelor. În cazul unor infecŃii puternice, zonele necrozate confluează iar
Ńesuturile se rup. Pe tulpini apar zone suberificate, cu asperităŃi şi crăpături variate ca formă şi
lungimi. Florile infectate în primele faze nu leagă şi cad.
Fructele infectate prezintă pete circulare, hidrozate, galben-brunii sau cenuşii
înconjurate de un halo alb-gălbui. În zonele atacate, Ńesuturile fructului se scufundă uşor,
devin crustoase şi chiar dacă fructul se coace, în jurul rănilor rămâne o zonă verde. Crustele
apărute pot crăpa pe parcursul creşterii fructului, iar prin crăpături pot pătrunde alŃi agenŃi ce
depreciază mai mult fructele (fig. 41-a,b).
Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria (Doidge) Dye, fam.

Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria..
75
Celulele bacteriei au formă bacilară şi le întâlnim izolate sau în perechi, fiind
totdeauna capsulate. În exudatul ce este de natură polizaharidică se găsesc bacteriile aerobe ce
aparŃin grupei unu de hipersensibilitate "tomato". Bacteriile grupelor doi şi trei de sensibilitate
aparŃin raselor "pepper", boala fiind întâlnită la diferite specii cultivate.
Epidemiologie. Patogenul infectează

Ńesuturile prin stomate, microleziuni ale frunzelor
şi tulpinilor sau ale perişorilor absorbanŃi.
Primele infecŃii pornesc de la sămânŃa
infectată în tegumentul căreia bacteriile sunt
viabile 16 luni sau chiar mai mult. Bacteria poate
supravieŃui 2-3 ani în solurile unde au rămas
resturi de plante bolnave.
InfecŃiile primare de la răsaduri asigură
sursa de inocul ce va fi vehiculată de ploi şi vânt
şi va produce infecŃii secundare. Irigarea prin
aspersiune este contraindicată în serele sau
Fig. 41 - Boli bacteriene ale tomatelor: tarlalele unde s-au semnalat infecŃii primare.
a-Xanthomonas campestris pv. vesicatoria; Cercul de plante gazdă al bacteriei este
b-Xanthomonas - pete cu halo gri; foarte larg, ea parazitând în afară de tomate şi
c-Pseudomonas-pustule negre;
d-Corynebacterium-pustule cu aureolă argintie (după ardei, numeroase specii de plante din genurile
C.M.Messiaen et col., 1991). Solanum, Nicotiana, Raphanus, Lycium,
Hyosciamus, Datura şi Physalis.
Prevenire şi combatere. Întrucât bacterioza se răspândeşte prin sămânŃa infectată, se

recomandă folosirea de sămânŃă ce provine din lanuri sănătoase sau sămânŃă tratată prin
cufundare timp de 10 minute în apă caldă la 60oC sau 5 minute în soluŃie de sublimat corosiv
1:3000, urmată de spălări prelungite. Tratarea chimică a seminŃelor se face cu Mancoben 60
PTS - 4 kg/t sămânŃă sau cu Agrimicină (17-200 µm/ml) care deşi costisitoare, au eficacitate
maximă.
Răsadurile vor fi obŃinute şi repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic iar
pentru evitarea infecŃiilor secundare culturile de tomate vor fi tratate de cel puŃin 5 ori în
timpul vegetaŃiei. Primul tratament se aplică în stadiul de apariŃia cotiledoanelor până la 2
frunze, cu zeamă bordoleză 0,5 %; cel de al doilea tratament se aplică până când plantele au
45 cm înălŃime, stropirile fiind executate cu: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Bouillie
bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) Liebor -1 % (10 kg/ha); Champion 50 WP-0,3 % (3
kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-0,2 % (2 l/ha); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane M
45-0,2 % (t.p. 14 z.); Manoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha; Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.);
Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75 DG 0,2 % (t.p.
14 z.).
Următoarele două tratamente se fac la intervale de 2-3 săptămâni sau după 2-3 ploi
sau irigări prin aspersiune, cu zeamă bordoleză 0,75-1 % sau cu unul din produsele mai sus
menŃionate.
În câmp, dar mai ales în seră, trebuie să se respecte măsurile de izolare spaŃială a
culturilor plantelor din cercul de gazde a patogenului, precum şi rotaŃia culturilor în vederea
76
micşorării inoculului infecŃios pe gramul de sol. Hibridul Unirea este rezistent faŃă de această
bacterioză.
5.1.10. Pătarea bacteriană punctiformă - Pseudomonas syringae pv. tomato
Bacterioza a fost descrisă în 1933 simultan de către doi cercetători din China şi
S.U.A. În ultimii 30 de ani, boala s-a extins în toate Ńările cultivatoare de tomate, la noi fiind
semnalată în 1974 de F. Oprea şi C. Rafailă, atât la tomate cât şi la ardei. Prin căderea florilor
atacate şi deprecierea calitativă a fructelor recoltabile, se înregistrează pierderi de până la 75
%.
Simptome. Bacteria atacă părŃile aeriene ale plantelor încă din primele faze de
vegetaŃie când, apar pete mici hidrozate, bine delimitate de 1 mm în diametru. łesuturile
petelor, prin necrozare, devin brun-închis la culoare şi se înalŃă în centrul zonelor atacate,
fiind înconjurate de un halo clorotic. Prin desprinderea Ńesuturilor necrozate, apar găuri în
foliaj. Fructele infectate au puncte necrotice de cel mult 1 mm în diametru, în jurul cărora se
menŃine o zonă verde mai intens colorată decât restul fructului (fig. 5-c). La palparea fructelor
se constată că Ńesuturile atacate sunt proeminente. Fructele coapte nu pot fi atacate de această
bacterie ce nu evoluează datorită pH-ului acid al acestora. Atacul bacteriei poate fi semnalat
pe peŃiolul frunzelor, pe tulpină, pe flori şi chiar pe fructe, dar numai până când acestea au 3
cm în diametru.
Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. tomato (Okabe) Young, Dye et

Wilkie, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria
Bacteria are formă de bastonaş cu cil, apare izolat sau în lanŃuri şi necesită pentru
evoluŃie un mediu aerob.
Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminŃele infestate la

care bacteriile sunt aderente. Primele infecŃii pot proveni şi de la inoculul din sol, unde
bacteria poate supravieŃui în resturile de plante bolnave, dacă solul este umed şi temperatura
nu scade sub 4oC. În solurile alcaline sărace în substanŃe nutritive, cu o activitate scăzută a
microflorei antagoniste, bacteriile pot supravieŃui mult timp.
ApariŃia microleziunilor produse de vânt şi insecte pe timp umed, favorizează
instalarea atacului atât la tomate cât şi la ardei şi vinete.
Prevenire şi combatere. Tratamentele termice şi chimice aplicate la sămânŃă, însoŃite

de stropirile faziale aplicate la răsad şi în cultură, asigură sănătatea plantelor şi reduc inoculul
infecŃios al solului pentru anul următor. Se recomandă tratamente cu: Alcupral 50 PU-0,5 %
(4-5 kg/ha); Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) LIEBOR -1 % (10 kg/ha);
Champion 50 WP -0,3 % -(3 kg/ha); Dacmancoz 80 WP-0,2 % (2 kg/ha); Super Champ Fl-3
l/ha-0,2 % (2 l/ha); Mancozeb 800-0,2 % (2 kg/ha); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha).
Prin tratamentele cu substanŃe cuprice sau cele ce le înlocuiesc pe acestea (conform
recomandărilor de la Xanthomonas campestris pv. tomato), se poate preveni atacul acestui
patogen. Soiul Dacia şi hidridul Ioana sunt mijlociu de rezistente la bacterioze.
77
5.1.11. Necroza măduvei tulpinilor de tomate -Pseudomonas corrugata
Cercetătorul englez R.A. Lelliot semnalează în 1955 boala cunoascută sub numele de
"necroza măduvei tulpinilor", ce poate produce pierderi de până la 50 % la tomatele cultivate
în seră. În România, Gh. Marinescu depistează bacterioza în 1982 la tomatele din sere.
Simptome. Bacterioza se observă la plantele mature ce au 4-6 inflorescenŃe, plante

ce manifestă simptome de cloroză şi ofilire.
Ofilirea evoluează foarte rapid şi în câteva zile tulpina prezintă pete brune, este
strangulată şi se rupe. Tulpinile au pete lungi de 25-30 cm, cu fisuri în Ńesuturi şi chiar cu
ulceraŃii evidente prin care se vede măduva. După irigarea culturii din aceste leziuni se scurge
un exudat bacterian vâscos, de culoare albicioasă.
SecŃiunile în tulpini evidenŃiază brunificarea măduvei şi a vaselor conducătoare.
Agentul patogen - Pseudomonas corrugata Roberts et Scarlett, fam.

Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.
Patogenul este un bacil ce se multiplică rapid în condiŃii de cultură pe medii agarizate

şi nu produce pigment difuzabil. Bacteria este sensibilă la tratamentele cu streptomicină,
tetraciclină şi oxitetraciclină.
Epidemiologie. Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin leziunile ce apar pe

parcursul perioadei de vegetaŃie în urma lucrărilor în verde. Umiditatea mare în atmosferă,
variaŃiile mari ale temperaturii (zi-noapte) ca şi îngrăşarea excesivă cu azot favorizează
instalarea atacului.
Prevenire şi combatere. Tomatele din seră vor fi cultivate în soluri echilibrat

fertilizate şi pe tot parcursul vegetaŃiei, se va avea în vedere respectarea regimului hidric şi
termic la parametrii optimi fără variaŃii brusce.
În timpul lucrărilor de copilit şi legat, se va asigura dezinfectarea periodică a
mâinilor muncitorilor şi a conductelor de apă. Plantele bolnave se vor scoate şi se vor arde.
5.1.12. Alte bacterioze ale tomatelor:- putregaiul bacterian al tomatelor de seră -

Erwinia carotovora var. atroseptica; focul bacterian al foliajului - Pseudomonas viridiflora şi
P. cichorii; ofilirea bacteriană - Pseudomonas solanacearum.
Micoze
5.1.13. Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume -Pythium de
Baryanum
Boala cea mai gravă ce poate fi întâlnită în răsadniŃe, sere înmulŃitor sau chiar în
câmp, la plantele tinere de legume, este putrezirea coletului şi căderea plantulelor. Ea se
întâlneşte la toate răsadurile de legume, flori, puieŃi în pepiniere sau chiar la plantele din
cultura mare, în toate Ńările cultivatoare de pe glob.
78
Agentul patogen atacă o
multitudine de specii din familiile
Cruciferae, Gramineae, Compositae,
Leguminosae, Solanaceae, Coniferae etc.
Simptome. Plantulele răsărite din

teren infestat prezintă în zona coletului o
brunificare a Ńesuturilor care se extinde
atât în sus pe tulpină cât şi în jos spre
rădăcină. TulpiniŃele se subŃiază în zona
atacată iar plantula se veştejeşte şi se culcă
pe pământ unde va putrezi în întregime
(fig. 42).
Fig. 42- Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume - Simptomele apar sub formă de
Pythium de Baryanum: a-răsaduri atacate;
b-sifonoplast cu ortosporangi, anteridie, oogon şi zoospori vatră de atac ce se extinde repede, în cazul
(după E. Docea şi col. 1979). în care temperatura se menŃine la 20-30oC
şi umiditatea este peste 90 %. În 2-3 zile întreaga răsadniŃă sau seră înmulŃitor poate prezenta
toate plantele distruse.
La suprafaŃa solului se constată prezenŃa unui strat fin micelian albicios care se
extinde. În cazul unei infestări puternice a solului se observă doar vetre de atac fără plante
răsărite, deoarece acestea sunt putrezite până la ieşirea lor la suprafaŃă.
Atacul are o evoluŃie mai lentă după repicare, când plantele sunt mai bine aerisite şi
capătă rezistenŃă prin înverzirea tulpiniŃelor şi formarea Ńesuturilor mecanice, protectoare.
AbsenŃa luminii, insuficienta aerare, excesul de umiditate şi pH-ul acid, sunt factori
favorizanŃi ai instalării şi evoluŃiei grave a agentului patogen.
Agentul patogen - Pythium de Baryanum Hesse, fam. Pythiaceae, ord.

Aparatul vegetativ al patogenului este un sifonoplast, hialin, bogat ramificat care se
dezvoltă intercelular dar şi la exteriorul celulelor. Hifele miceliene sunt lipsite de haustori,
absorbŃia hranei fiind făcută prin pereŃii sifonoplastului. Pe ramificaŃiile aparatului vegetativ,
apar zoosporangi sferici din care ies numeroşi zoospori flagelaŃi ce sunt vehiculaŃi de apa din
sol dar ei au viabilitate redusă (1 oră).
ÎnmulŃirea sexuată are loc sub formă de oogamie, în urma căreia pe ramificaŃiile
sifonoplaştilor apar oospori cu perete gros, dublu, ce rezistă în sol şi vor da naştere în
primăvara următoare la zoospori ce vor produce noi infecŃii.
Epidemiologie. Transmiterea patogenului de la un an la altul se face prin oosporii ce

rezistă în sol, iar în cursul vegetaŃiei transmiterea ciupercii, de la plantă la plantă, se face prin
zoosporii vehiculaŃi de apa din sol.
Prevenire şi combatere. Producerea răsadurilor se va face numai în soluri

dezinfectate termic, fără exces de umiditate şi cu pH alcalin.
SeminŃele se vor dezinfecta prin tratare cu: Royal FLO 42 S-3 l/t, Apron FL-10 l/t,
Apron 35 SD-2,5 g/kg; Mancoben 60 PTS-4 kg/t; Super Homai 70 PM-5 g/kg; Tiramet 60
PTS-4 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-4 ml/kg săm.; Apron XL-350 ES-1 l/t săm.
79
După răsărirea plantulelor se va executa un prim tratament cu unul din produsele:
Previcur 607 SL-0,15 %; Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/ha/m2); Folpan 50 WP-0,2 %
(răsad 4-5 l/m2); Merpan 80 WDG-0,15 % (1-5 l sol/m2 răsad); Rovral 50 WP-0,075 %.
5.1.14. Mana tomatelor - Phytophthora infestans
Originar din America de Sud, agentul patogen a produs de-a lungul anilor epidemii
grave la cartof (1843 - S.U.A, 1845 - Canada, Belgia, Olanda, FranŃa, Anglia).
Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei în 1845 şi în anii următori a dus la exodul
populaŃiei spre America, fenomen cunoscut în istorie sub numele de "foamea irlandeză".
Mana tomatelor semnalată în Europa în anul 1847 şi în Ńara noastră în anul 1940,
apare pe tomate în special în ciclul doi de cultură. În sere sau solarii pierderile pot varia de la
30 % până la compromiterea culturii.
Simptome. Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele, frunzele prezentând pe

margini sau spre vârf pete hidrozate (verde închis). łesuturile afectate se veştejesc, se
brunifică şi frunzele se răsucesc spre partea superioară. În condiŃii de umiditate atmosferică pe
faŃa inferioară a limbului frunzelor, în dreptul petelor apare un puf, nu prea dens, de culoare
albă. PeŃiolurile frunzelor, lăstarii şi tulpinile
atacate, prezintă pete alungite brune, superficiale,
fără puf albicios. InflorescenŃele atacate prezintă
pe sepale şi pedunculi zone brune, se usucă şi
cad.
Atacul semnificativ este cel de pe fructe,
acestea putând fi parazitate în toate fazele de
dezvoltare. Agentul patogen pătrunde pe la locul
de inserŃie a fructului, produce pete mari brune-
olivacei şi cu rapiditate distruge tot fructul.
Tomatele verzi devin tari, rugoase iar cele coapte
au pete brune-deschise, pe suprafaŃa cărora apar
zonalităŃi concentrice; pe fructele căzute pe sol
unde este umiditate mare, ciuperca sporulează
din abundenŃă (43-a).
Fig. 43 -Mana la tomate - Phytophthora infestans:
a-atac pe plantă; b-atac de Agentul patogen - Phytophthora
Phytophthora nicotianae var. parasitica infestans (Mont.) De Bary, fam. Pythiaceae, ord.
(după C.M. Messiaen et col., 1991).
Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr.
Mastigomycotina.
Aparatul vegetativ al patogenului este un sifonoplast ce se dezvoltă intercelular şi se

hrăneşte prin haustorii mici, globuloşi ce se găsesc în celule. Sifonoplastul pătrunde în vasele
conducătoare din plantă şi poate ajunge până la seminŃele ce vor rămâne mici, cu facultate
germinativă scăzută. La suprafaŃa zonelor parazitate, frunze sau fructe, patogenul produce
sporangiofori ramificaŃi, cu creştere continuă, ce susŃin sporangi limoniformi de 23-32 x 16-
24 µm. Sporangii pot fi vehiculaŃi de vânt, precipitaŃii sau apa de irigaŃie. Germinarea are loc
80
în condiŃii de umiditate mare dar diferit, în funcŃie de temperatură: -la 10-15oC din sporangi
apar 5-35 zoospori biflagelaŃi;- la 22-25oC din sporangi apar 1-2 filamente de germinaŃie.
În culturile de tomate din seră, (ciclul doi), atacul evoluează rapid, datorită variaŃiilor
de temperatură de zi-noapte, care induc apariŃia condensului de apă pe organele vegetative,
condens ce uşurează infecŃiile.
ÎnmulŃirea sexuată cu formare de oospori, are loc numai dacă se întâlnesc în natură
cele două tipuri ale agentului A1 şi A2. În Europa era prezent numai tipul A1 dar, recent a fost
semnalat şi tipul A2 în ElveŃia şi Marea Britanie.
Epidemiologie. Agentul patogen este comun pentru tomate şi cartof, aşa încât,
transmiterea de la un an la altul este asigurată de tuberculii infectaŃi existenŃi în stocul
materialului de plantat sau de cei mici, nerecoltaŃi, rămaşi pe sol. De la o sursă de infecŃie, o
plantă de cartof pe care apar sporangi, diseminarea se poate face prin vânt pe o rază de cel
puŃin 11 km/zi, în câmp deschis.
Prevenire şi combatere. În fermele legumicole trebuie să se respecte o izolare

spaŃială între tarlalele plantate cu cartofi şi cele de tomate. În sere şi solarii se va menŃine o
temperatură constantă care să nu scadă sub 20oC şi fără oscilaŃii care produc condens pe
plante. Încă de la primele simptome pe frunze, vor fi îndepărtate frunzele (se vor culege în
saci de polietilenă) şi se vor culege fructele căzute pe sol (înainte ca ciuperca să sporuleze).
Dintre soiurile şi hibrizii omologaŃi, Dacia şi Ioana au o oarecare rezistenŃă la mană.
În câmp, dar mai ales în sere şi solarii se vor face tratamente, Ńinând însă cont de
timpul de pauză, recomandat pentru fiecare produs, în funcŃie de eficacitatea lui în timp.
Tratamentele se pot executa cu unul din produsele din grupele: Gr.A: Bouillie bordelaise-
0,75 % (7,5 kg/ha); Cupritim 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Z.B. (BB) LIEBOR-1 % (10 kg/ha);
Funguran OH-50 WP-1,5 kg/ha; Oxicig 50 PU 0,4-0,5 % (4-5 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-
0,3 %; Turdacupral 50 PU 4-5 kg/ha (t.p. 21 z.); Gr.C: Dacmancoz 80 WP-0,2 % (2
kg/ha);Dithane 75 WG 2-2,5 kg/ha (t.p. 21 z.); Dithane M 45-2-2,5 kg/ha (t.p. 14 z.);
Nemispor 80 WP-2 kg/ha; Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75
DG 2-2,5 kg/ha (t.p. 21 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.);
Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Ziram 90 WP-2,5 kg/ha (0,25 %); Gr.D: Proplant 72,2
SL 0,15-0,25 %;Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Bravo 75 WP-2 kg/ha
(t.p. 21 z.); Mycoguard 500 SC-4 l/ha (0,4 %); Gr.G: Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.);
Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 (t.p.
21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m2); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80
WDG-0,3 %; Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Merpan 80 WDG-0,15 % (1-5 l sol/m2 răsad);
Gr.H: Curzate 50 WP-0,25 kg/ha + 1 kg Mancozeb sau + 3 kg/ha Turdacupral (t.p. 14 z.
câmp sau 7 z. seră); Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (1,5 kg/ha); Quadris SC-0,075 % (0,75
l/ha) (t. câmp); Gr.J:Shavit F 72 WP-0,2%(2 kg/ha); Gr.L: Acrobat TMZ 90/600-2 kg/ha;
Armetil Cobre-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Galben M-2,5
kg/ha (0,25 %);Mancuvit PU-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Manoloxin Forte 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha);
Manoxin total 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha); Melody Duo 66,8 WP-3 kg/ha (0,3 %); Orthocid
Super 60 PU-0,3 % (3 kg/ha); Patafol-2 kg/ha; Planet 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil MZ 72 WP-
3,5 kg/ha (t.p.3 z.); Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha (0,25 %); Ridomil Gold Plus 42,5
WP-3 kg/ha (0,3 %); Ridomil Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p. 3 z.); .
81
Din această gamă largă de produse se va alege pentru fiecare tratament un produs, în
funcŃie de faza de vegetaŃie a plantei şi de timpul rămas până la recoltarea fructelor.
În sere sau solarii se recomandă irigarea prin picătură pentru a nu diminua efectul
tratamentelor foliare.
5.1.15. Mana de sol - putrezirea rădăcinilor, tulpinilor şi fructelor-
Phytophthora parasitica
Boala apare în special pe spaŃiile protejate, dar şi în câmp în culturile nepalisate şi

numai în perioadele cu temperaturi ridicate în sol. Patogenul descris mai întâi în S.U.A. în
1917 a trecut şi în Anglia în 1921, iar din 1968 este prezent în România, unde a produs
pagube între 5-20 % la culturile din câmp deschis şi 10-60 % în sere şi solarii.
Simptome. În prima parte a perioadei de vegetaŃie agentul patogen produce o

brunificare a vârfului rădăcinii principale şi a rădăcinilor secundare, urmată de brunificarea
coletului, veştejirea şi moartea plantelor.łesuturile atacate, brunificate, devin spongioase
datorită putrezirii uscate a lor. În condiŃii de umiditate ridicată, pe coletul atacat, se formează
un puf albicios.
Prezenta patogenului în tulpină, incită în dezvoltare rădăcinile adventive iar frunzele
bazale se îngălbenesc, se lasă în jos şi cad.
Plantele care în primele faze manifestă pete verzi închise la colet, urmate de
brunificarea zonelor, îngălbenirea şi căderea frunzelor, se vor usca foarte repede, imediat după
plantare.
În cazul în care apar infecŃii târzii şi este temperatură scăzută, evoluŃia bolii este lentă
iar ofilirea şi uscarea plantei începe odată cu coacerea fructelor.
Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire în formă de "ochi de iepure".
Tomatele verzi din etajul inferior, în urma atacului, prezintă pete verzi-cenuşii cu margini
difuze, cu zonalităŃi concentrice, brune-violacei, ce dau un aspect marmorat suprafeŃei
fructelor, ce vor prezenta un putregai umed (fig. 44- a). Fructele atacate nu ajung la coacere,
cad pe sol şi pe ele ciuperca va sporula puternic.
Agentul patogen -
Phytophthora parasitica Dast., fam.
Pythiaceae, ord, Peronosporales,
cl. Oomycetes, subîncr.
Mastigomycotina.
Aparatul vegetativ al
patogenului este un sifonoplast de
pe care apar sporangiofori slab
diferenŃiaŃi ce susŃin sporangi
Fig. 44 - Fructe de tomate atacate de: ovoizi, papilaŃi de 49,9 x 36,2 µm.
a-Phytophthora parasitica; b-Rhizoctonia solani; Sporangii apar numai la temperaturi
c-crăpături colonizate de Alternaria; d,e-necroze apicale de peste 180C şi rămân mult timp
(după C.M. Messiaen et col., 1991). viabili în sol. Dacă plantele sunt
umede, zoosporii apăruŃi din sporangi (8-12 x 5-8 µm) pot infecta fructele chiar dacă
82
epiderma lor este intactă dar, sunt foarte sensibili la uscăciune. Pe sifonoplaşti, apar
clamidospori galbeni, de 20-60 µm în diametru, organe de înmulŃire asexuată ce se formează
în condiŃii nefavorabile. În urma înmulŃirii sexuate, în Ńesuturi apar numeroşi oospori sferici,
gălbui, netezi de 15-28 µm, din care, după o perioadă de repaus, pot apărea zoospori
biflagelaŃi ce vor produce noi infecŃii la plantele situate în sol saturat în apă cel puŃin 12 ore
şi în condiŃii de temperatură optimă de 23-30oC. Cercul de plante gazdă al patogenului
include în afară de tomate, fasole, ceapă, vinete, pepeni, ardei.
Epidemiologie. Ciuperca rezistă în sol sub formă de clamidospori sau (şi) oospori. În
cursul vegetaŃiei vehicularea ciupercii se face prin zoosporii ce se găsesc în apa de ploaie.
Agentul patogen poate trece de la fruct la fruct chiar şi în timpul transportului şi depozitării
acestora.
Prevenire şi combatere. Răsadul de tomate va fi produs numai în sol dezinfectat cu

Dazomet (500 kg/ha) sau cu vapori supraîncălziŃi (80-90oC) timp de o oră, întrucât agentul
poate supravieŃui în sol 4 ani. La repicare, răsadul va fi sortat, apoi udat cu o suspensie de
Previcur 607 CS-0,2 % în cantitate de 40-50 ml/plantă, Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 %-3
l/sol/m2, Folpan 50 WP 0,2 % - 4-5 l/m2, sau Aliette 80 WP 0,4 %-5 l/sol/m2. În timpul
vegetaŃiei, stropirile recomandate pentru mană sunt eficiente şi pentru mana de sol, sau se fac
stropiri speciale cu: Previcur 607 SL 0,15-0,25 %; Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5
l/ha/m2); Folpan 50 WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m2); Folpan 80 WDG-0,3 % (răsad); Aliette 80
WP-0,4 % (5 l/m2 sol).
În spaŃiile protejate se va face obligatoriu o nouă dezinfecŃie a solului înaintea
ciclului doi de producŃie.
Atacul agentului patogen este favorizat de umiditatea mare a solului şi de şocurile
termice, aşa încât se recomandă o irigare moderată şi cu apă nu prea rece. În culturile de
câmp, se recomandă praşile repetate şi palisarea plantelor pentru a îndepărta fructele de solul
posibil infestat.
Fructele destinate comercializării vor fi atent sortate şi se vor transporta numai în
vehicule cu instalaŃii frigorifice.
5.1.16. Făinarea tomatelor - Leveillula taurica
Boala deşi este cunoscută de mult în Europa, în România a fost semnalată abia în
1964 în sudul Ńării, apoi s-a extins şi spre nord.
Simptome. Patogenul poate ataca toate organele aeriene dar, în mod deosebit se
observă pe frunzele bazale mai întâi, apoi este prezent şi pe cele din etajele superioare. Zonele
cu frunze parazitate prezintă o îngălbenire pe partea superioară a limbului iar pe partea
inferioară, zona se acoperă cu un miceliu alb-cenuşiu, cu aspect pulverulent (fig. 45-d).
łesuturile afectate se necrozează, frunzele se usucă în întregime, iar pe plantele

atacate se formează un număr mic de fructe, mai mici ca dimensiuni, care ajung târziu la
maturitate.
Agentul patogen - Leveillula taurica, fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl.
Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina f.c. Oidiopsis taurica (Lév.) Salmon.
83
Aparatul vegetativ - talul ciupercii se dezvoltă intra şi extracelular şi este hialin. Din
miceliul intercelular se ridică la exteriorul limbului, grupuri de conidiofori cilindrici de 225-
254 x 6-7,5 µm ce susŃin fiecare câte o conidie hialină, ovoid-cilindrică, de 32-63 x 10-18 µm
(fig. 66). Conidiile germinează la 26oC pe frunzele uscate, chiar dacă este o umiditate de
numai 30 %.
Frunzele uscate prezintă uneori şi forma perfectă a ciupercii, cleistotecii sferice, cu
apendici simpli, de 72-230 µm în diametru, formă prin care patogenul rezistă peste iarnă.
Ascele din peritecii conŃin 2 ascospori şi măsoară 25-40 x 15-20 µm.
Patogenul produce pagube mai mari în culturile
din spaŃiile protejate unde evoluŃia sa este favorizată de
temperaturile cuprinse între 18-24oC şi umiditatea de
70-82 %.
Din cercul de plante gazdă a patogenului mai fac
parte vinetele, ardeii, anghinarea şi chiar unele
cucurbitacee.
Epidemiologie. Ciuperca rezistă în sol pe resturile
vegetale sub formă de cleistotecii, din care în anul următor
vor ieşii ascosporii ce pot produce noi infecŃii. În cursul
vegetaŃiei, conidiile vehiculate de vânt, picăturile de apă de
Fig. 45 - Făinarea tomatelor - Leveillula ploaie sau apa de irigaŃie, sunt cele ce asigură diseminarea
taurica: conidii patogenului.
de tip Oidiopsis
(după E. Gäumann., 1926).
Prevenire şi combatere. În spaŃiile protejate se
recomandă dezinfecŃia solului, rotaŃia culturilor, distrugerea
resturilor ce ar putea avea forma perfectă şi la apariŃia primelor simptome, se vor adăuga în
soluŃiile folosite ca tratamente preventive pentru mană şi sulf muiabil 0,4 %. În cazul
extinderii atacului, cultura se va trata cu: Metoben-0,15 %, Rubigan 12 EC-0,03 %, Karathane
FN 57-0,1 %. Saprol 190 EC-0,125 % (timp de pauză 21 zile), Topas 100 EC-0,035 % (timp
de pauză 7 zile), Labilite 70 WP-0,2 % (timp de pauză 28 zile).
5.1.17. Putrezirea coletului - Didymella lycopersici
Boala semnalată în 1907 în Ungaria s-a extins în toată Europa cu predilecŃie în

culturile din seră. Din 1955 putrezirea coletului tomatelor este prezentă şi în România, în
solarii sau sere neîncălzite.
Simptome. Agentul patogen afectează toate organele plantelor, rădăcini, tulpini,

frunze şi fructe, însă cele mai mari pagube se înregistrează când sunt atacate rădăcinile şi
coletul. Rădăcinile atacate prezintă pete brune-închis în dreptul cărora Ńesuturile putrezesc
uscat. Pe tulpini, la colet apar pete brune-negricioase de 5-6 cm lungime sau chiar un inel de
putregai uscat în dreptul căruia apar puncte mici negre. Atacul pe tulpini porneşte de la micile
leziuni produse la copilire, Ńesuturile se colorează în brun, se scufundă şi crapă iar scoarŃa se
poate desprinde parŃial de Ńesuturile lemnoase (fig. 46).
În culturile de câmp, atacul poate fi semnalat chiar pe pedunculii fructelor şi pe
fructe. Acestea prezintă pete brune, umede, cu zonalităŃi concentrice, cu Ńesuturi alungite în
pulpa ce în final putrezeşte. SeminŃele din astfel de fructe vor fi infectate şi ar putea fi o sursă
84
de infecŃie în culturile anului următor. În centrul zonelor brunificate se observă puncte mici,
negre, reprezentate de fructificaŃiile asexuate ale agentului patogen.
Agentul patogen - Didymella lycopersici Kleb., fam. Venturiaceae, ord.
Pleosporales, cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina f.c. Diplodina lycopersici (Cooke)
Hollos. sau Ascochyta lycopersici Brun.
Aparatul vegetativ al ciupercii este un

tal filamentos care se extinde radiar. În timpul
vegetaŃiei pe Ńesuturile afectate se formează două
tipuri de picnidii: unele de tip Diplodina şi altele
de tip Ascochyta. Forma acestora este sferică sau
puŃin alungită, de 150-300 µm în diametru şi
conŃin picnospori iniŃial unicelulari sau bicelulari.
Picnosporii unicelulari au 6-7 x 3-5 µm, cei
bicelulari sunt cilindrici, rotunjiŃi la capete de 8-
11 x 3-5 µm. Eliminarea picnosporilor se face în
Fig. 46 - Putrezirea coletului - Didymella lycopersici:
mici cordoane cenuşii cu nuanŃe roz.
a-atac la colet; b-atac pe tulpină
(după C.M. Messiaen et col., 1991). În perioada de repaus vegetativ, pe
resturile vegetale apare şi forma de înmulŃire
sexuată, periteciile de formă sferică, negre, de 120-150 x 100 µm, ce conŃin asce de 70-97 x
9-10 µm, ascospori hialini, bicelulari, uşor strangulaŃi de 16-18 x 5-6,5 µm.
G. Goidanich consideră că întrucât forma perfectă a ciupercii se întâlneşte foarte rar,
ciuperca trebuie menŃinută la denumirea de Diplodina lycopersici syn. Ascochyta lycopersici.
Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei, răspândirea agentului patogen este asigurată de

picăturile de ploaie sau de apa de irigaŃie şi vânt ce diseminează picnosporii din cordoanele
gelatinoase. De la un an la altul, permanentizarea ciupercii este asigurată de picnosporii sau
ascosporii ce rămân sau se formează pe resturile vegetale.
În cazul în care s-au recoltat seminŃe de la fructele atacate, atacul poate apărea pe
tinerele plantule, căci agentul patogen poate fi transmis şi pe această cale.
EvoluŃia patogenului este mai rapidă pe solurile cu umiditate medie şi la temperaturi
cuprinse între 18-21oC. Pătrunderea ciupercii în plantă se face fie prin stomate, fie direct şi
este favorizată de o umiditate atmosferică cuprinsă între 85-90 %.
Prevenire şi combatere. În vederea evitării infecŃiilor se recomandă pentru sere,

dezinfectarea solului cu Dazomet iar pentru câmp, un asolament de 3-4 ani. SămânŃa va
proveni numai din fructe sănătoase şi va fi tratată cu un dezinfectant ca: Apron 35 SD-2,5
g/kg, Previcur 0,15-0,25 g/kg sau Rovral- 5 g/1 kg sămânŃă. În sere sau în câmp, tratamentele
efectuate pentru prevenirea atacului de mană de sol, septorioză, alternarioză sunt eficace şi
pentru prevenirea atacului acestui patogen.
5.1.18. Putregaiul alb al tomatelor - Sclerotinia sclerotiorum
Putregaiul alb al tomatelor este o boală frecvent întâlnită în toate culturile de seră,
solarii şi chiar în câmp, întrucât agentul patogen are o gamă foarte largă de plante gazdă. Cele
85
mai mari pagube se înregistrează în sere. Prima menŃionare a sa în România datează din 1940
când a fost găsită în serele din jurul Bucureştiului.
Simptome. Pe rădăcinile superficiale şi la baza tulpinii, ciuperca produce pete brune

închis cu aspect umed, pete ce se acoperă cu un puf albicios -cenuşiu, pe care îl regăsim şi în
măduva tulpinii. łesuturile atacate putrezesc, se înmoaie, planta se ofileşte şi după două
săptămâni poate să se usuce. Pe Ńesuturi şi mai ales în interiorul tulpinilor atacate, apar în
miceliu, corpi negri - scleroŃii patogenului.
În condiŃii de umiditate excesivă, pot fi atacate şi fructele care după înmuiere se
desprind de pedunculi.
Îngrăşămintele organice în exces, umiditatea mare şi temperatura de 20oC sunt
factorii favorizanŃi ce asigură extinderea rapidă a atacului în sere.
Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By., fam. Sclerotiniaceae, ord.

Ciuperca prezintă un tal filamentos alb-cenuşiu ce rezistă în sol, pe resturile vegetale,

trăind saprofit. ScleroŃii formaŃi pe Ńesuturi, permanentizează în sol şi în condiŃii speciale, pot
forma apotecii cu asce şi ascospori.
Epidemiologie. ScleroŃii germinează în solurile umede şi formează, în mod obişnuit,

filamente de infecŃie ce vor pătrunde direct în plante sau prin rănile provocate de insecte,
melci sau chiar de uneltele de lucru. Fragmente de miceliu apărut pe plante, pot fi transportate
de curenŃii de aer şi vor produce noi infecŃii.
Agentul patogen este foarte polivor, fiind întâlnit ca patogen pe cartof, tutun, floarea
soarelui, o multitudine de plante din flora spontană şi pe toate legumele cultivate în seră,
solarii şi câmp.
Prevenire şi combatere. În vederea evitării îmbolnăvirii plantelor, de cea mai mare
importanŃă sunt măsurile preventive. În acest sens se va evita cultivarea legumelor pe terenuri
ce reŃin apa sau pe cele în care s-a manifestat atacul. Un asolament de 3-4 ani poate preveni
parŃial atacul.
În culturi se va face eliminarea plantelor atacate, având grijă ca acestea să fie scoase
în saci de polietilenă pentru a nu se răspândi fragmentele de miceliu.
În seră şi solarii, se vor planta tomatele numai în soluri dezinfectate termic şi se va
asigura o aeraŃie corespunzătoare a plantelor prin desfrunzirea părŃii bazale.
5.1.19. Pătarea albă a frunzelor de tomate - Septoria lycopersici
Boala aceasta a fost semnalată în 1884 în Argentina apoi în 1886 în America de Nord
şi Australia iar din anul 1901 este cunoscută în Europa unde, actualmente este răspândită în
toate culturile de câmp şi solarii, putând provoca pagube de până la 50 % din recoltă. În
România boala este semnalată în toate lucrările de stare fitosanitară începând din 1929, ca
producând pagube de 30-74 % datorită uscării şi defolierii premature a plantelor.
Simptome. Primele simptome apar pe răsaduri sau pe etajele inferioare a plantelor,

sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare brună. łesuturile din centrul petelor
devin cenuşii, cu puncte mici brune-negricioase dar înconjurate de un inel brun. În funcŃie de
86
rezistenŃa genetică a soiului, pe frunze vom întâlni un număr mai mare sau mai mic de pete,
cu mai mult sau mai puŃine puncte brune-negricioase, reprezentate de picnidii ( fig. 47-a).
Agentul patogen - Septoria lycopersici Speg., fam. Sphaeropsidaceae, ord.

Ciuperca are aparatul vegetativ un tal filamentos, pe care în Ńesuturi apar picnidii ce
sunt sferice, de 90-150 µm în diametru, iar prin porul lor, se elimină numeroşi picnospori de
70-100 x 2-3 µm, incolori, filamentoşi, uşor curbaŃi, cu 1-8 septe.
Epidemiologie. Agentul
patogen se răspândeşte în cursul
vegetaŃiei de la o plantă la alta, de la
un etaj de frunze la altul, prin
intermediul picnosporilor vehiculaŃi
de curenŃii de aer, picăturile de ploaie
sau apa de irigaŃie. În cazul în care
umiditatea atmosferică este în jur de
90 % şi temperatura oscilează între
20-27oC, infecŃiile se succed rapid, în
12 zile apărând noi generaŃii de spori.
Picnosporii iernează pe
resturi vegetale (unde pot rezista
chiar 21-27 luni) şi vor germina la
Fig. 47 - Frunze şi fructe de tomate atacate de: temperaturi cuprinse între 3-32oC
a-Septoria; b-Fulvia; c-Stemphylium solani; formând un tal filamentos ce
d-Leveillula; e-Colletotrichum; f-necroză apicală pătrunde prin stomate în Ńesuturi.
(după C.M. Messiaen et R. Lafon., 1970). Cercetările întreprinse
asupra acestui patogen au semnalat
prezenŃa a două rase fiziologice, precum şi faptul că nici un soi sau o populaŃie locală nu este
imun la atacul ciupercii.
Din cercul de plante gazdă al patogenului ,mai fac parte o serie de solanacee ca:
vinetele, cartoful, laurul, zărna, petuniile şi păpălău (Physalis).
Prevenire şi combatere. Măsurile preventive constau în adunarea şi arderea resturilor

de frunze atacate în răsadniŃă şi câmp, dezinfectarea răsadniŃelor cu formol 2,5 %, sortarea
răsadurilor la transplantare şi îndepărtarea frunzelor bazale incipient atacate. Dintre soiurile
omologate numai Dacia (semitardiv) şi hibridul Ioana sunt mijlociu de rezistente la
septorioză. În cazul unui atac puternic, la avertizare, se vor face tratamente cu produse din
grupele: Gr.C: Antracol 70 WP-0,2 % (t.p. 7 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane
M 45-0,2 % (t.p. 14 z.); Nemispor 80 WP-2 kg/ha; Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75
DG 0,2 % (t.p. 14 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.);
Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.D: Bavistin DF-0,05 % (0,5 kg/ha); Carbendazin 500
SC-0,05 %; Goldazim 500 SC-0,05 % (0,5 l/ha); Gr.F: Bravo 500 SC-0,4 %) (t.p. 7 z.);
Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 (t.p.
87
21 z.); Folpan 50 WP-0,2 %; Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Gr.L: Labilite 70 WP-0,2 %
(t.p. 28 z.); Shavit F 71,5 WP-2 kg/ha (0,2 %); Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin 2 L-0,15 %.
5.1.20. Suberificarea rădăcinilor de tomate – Pyrenochaeta lycopersici
Boala a apărut în Olanda însă acum este cunoscută în multe Ńări ale Europei. În
România a fost semnalată în 1965, în serele de la Lemeni şi IşalniŃa.
Simptome. Rădăcinile plantelor atacate prezintă zone suberificate, brune, în dreptul

cărora în Ńesuturi apar crăpături ce se adâncesc. łesuturile au o consistenŃă moale, spongioasă,
din care cauză se numesc, "rădăcini de plută". Partea aeriană a plantei prezintă simptome de
îngălbenire, creştere întârziată, fructificare slabă şi ofilire. Pe zonele atacate, apar mici puncte
negre (fig. 12 a).
Agentul patogen - Pyrenochaeta lycopersici Schneider et Gerlach, fam.

Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos ce pătrunde din sol în Ńesuturile
parŃial lezate unde, după o perioadă de parazitare, formează picnidii globuloase sau piriforme,
brune-negricioase de 100-400 µm în diametru. Caracteristic, peretele picnidiilor este acoperit
cu peri sau Ńepi iar prin porul picnidiilor sunt eliminaŃi sporii unicelulari, incolori, eliptici de
4,4-5,1 x 1,2-2,5 µm, ce au două picături uleioase dispuse spre capete.
Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în sol, în stadiu saprofit, pe resturile de

rădăcini, sub formă de miceliu sau picnidii. Aceste resturi vor constitui sursa primelor infecŃii
iar în cursul vegetaŃiei, ciuperca se răspândeşte prin picnosporii vehiculaŃi de apa de irigaŃie.
Prevenire şi combatere. Ciuperca fiind specifică "de sol", măsurile de prevenire

trebuie să se axeze pe dezinfectarea solului în sere şi răsadniŃe, pe măsurile agrotehnice
(asolament) şi de igienă culturală pentru tomatele din câmp.
Tratamentele chimice executate pentru prevenirea şi combaterea atacului de Pythium
sp. şi Phytophtora parasitica sunt bune şi pentru acest patogen.
5.1.21. Putregaiul rădăcinilor şi fructelor de tomate – Colletotrichum

atramentarium
Boala este întâlnită în anii călduroşi şi umezi în culturile de câmp, unde tomatele nu
sunt palisate. Pagubele se resimt în culturile destinate industrializării în partea a doua a
perioadei de vegetaŃie.
Simptome. Agentul patogen atacă fructele încă de când sunt verzi dar, abia pe
fructele coapte apar simptome caracteristice, pete mici, circulare, mai închise la culoare, în
dreptul cărora Ńesuturile se scufundă. Pe suprafaŃa petelor de 0,5-1,2 cm, apar zonalităŃi
concentrice, iar sub epidermă se reliefează pustule negricioase (fig. 47-e şi 48-a). După
crăparea epidermei, apare o masă de spori roz-portocalie iar ciuperca pătrunde mai adânc în
pulpă.
88
Ciuperca atacă şi frunzele, pe care produce puncte negre, înconjurate de zone
galbene şi rădăcinile pe care produce zone de putregai uscat, acoperite de numeroşi scleroŃi
mici, de culoare neagră.
Agentul patogen - Colletotrichum atramentarium (Berk. et Br.) Taub., fam.

Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal pe care, subepidermic, se formează lagăre
cu spori alungiŃi, unicelulari, hialini de 15-20 x 3,5 µm.
În condiŃii favorabile evoluŃiei, ciuperca formează acervulii subepidermici iar în
condiŃii nefavorabile, în sol, pe Ńesuturile parazitate apar microscleroŃi negri.
Fig.48-AgenŃi patogeni şi dăunători ai rădăcinilor de tomate: a-Pyrenochaeta lycopersici şi Colletotrichum; b-

Meloidogyne; c-Spongospora subterranea; d-Fusarium oxysporum f.sp. radici (după C.M.Messiaen et col., 1991)
Epidemiologie. Permanentizarea agentului patogen este asigurată de microscleroŃii

din sol care, la 25oC şi umiditate mare, germinează şi dau filamente de infecŃie ce parazitează
rădăcinile şi partea bazală a tulpinilor, pe care apar primele lagăre cu spori ce vor fi vehiculaŃi
de picăturile de ploaie. Conidiile ajunse pe fructele verzi, prin germinare, vor forma micelii ce
pătrund prin cuticula fructelor care, nu manifestă simptomele caracteristice decât în faza de
coacere deplină.
În cercul de plante gazdă a patogenului intră şi ardeii şi vinetele.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, reprezentate prin strângerea

rădăcinilor şi fructelor atacate, sunt esenŃiale pentru prevenirea apariŃiei bolii. RotaŃia culturii
de 3-4 ani, irigarea prin canale şi amplasarea culturilor pe terenuri cu un bun drenaj, sunt
măsuri obligatorii de prevenire care vor fi completate cu tratamente chimice în perioada de
vegetaŃie folosind Bavistin DF-0,05-0,1 %, Bravo 50 SC-0,4 % sau Zeamă bordoleză 1 %.
5.1.22. Putregaiul cenuşiu al tomatelor - Botrytis cinerea
89
Boala apare în culturile de tomate protejate şi în câmp, numai în condiŃii de
luminozitate scăzută, temperatură scăzută şi umiditate mare.
Simptome. Patogenul atacă frunzele, peŃiolul acestora, tulpinile şi fructele. La baza

tulpinilor apar zone uşor scufundate, eliptice, de culoare brună, ce se acoperă cu un miceliu
cenuşiu ce dă culoarea brun-cenuşie zonei distruse. În cazul unui atac puternic, zona atacată
devine inelară şi planta moare. Florile atacate putrezesc, se acoperă cu miceliu şi cad
prematur. Pe fructele mici apar pete de 2-5 mm în diametru, la început argintii, apoi cu un
punct central brun, acestea fiind numite "pete fantomă".
Dacă în cultură se menŃine umiditate atmosferică ridicată, atacul progresează de pe
pedunculii fructelor aproape coapte, pe fructe, sub forma unor pete apoase (este afectată toată
pulpa) acoperite cu un puf cenuşiu.
Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl.
Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Forma perfectă a ciupercii este considerată a fi, (de
unii autori) - Botryotinia fuckeliana (de By.) Fuck.
Toate organele atacate prezintă în Ńesuturi, talul ciupercii de culoare cenuşie iar la
suprafaŃă, o pâslă cenuşie alcătuită din conidiofori de tip Botrytis, lungi de 1-2 mm, septaŃi, ce
suportă conidii mici, ovale, hialine, de 10-15 x 8-11 µm, grupate în ciorchini.
În condiŃii de temperaturi sub 25oC, pe talul ciupercii apar scleroŃii, cenuşii-olivacei
ce la maturitate devin negri.
Epidemiologie. Agentul patogen rezistă de la un an la altul, de la un ciclu de

vegetaŃie la altul pe resturile vegetale unde trăieşte ca saprofit. Vehicularea conidiilor în câmp
şi spaŃii protejate este asigurată de curenŃii de aer şi de picăturile de apă de ploaie sau de
irigaŃie. InfecŃiile se produc de regulă prin rănile produse la copilit, cârnit, defoliat dar, şi
direct prin penetrarea Ńesuturilor de către miceliile de infecŃie. Ciuperca este polivoră putând
ataca ardeii, vinetele, castraveŃii, fasolea, varza, salata etc.
Prevenire şi combatere. În prevenirea bolii, măsurile de igienă culturală sunt

esenŃiale. În culturi, se vor îndepărta periodic frunzele şi fructele atacate, se va asigura o
aerare corespunzătoare şi o temperatură constantă, fără oscilaŃii sub 20oC, când se produce
condensul, favorabil infecŃiilor.
Tratamentele chimice se vor aplica de la apariŃia bobocilor florali, la intervale de 7-10
zile cu produsele din grupele: Gr.C: Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Gr.D: Carbendazin
500 SC-0,05 %; Gr.F: Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha (0,2 %) %) (t.p. 7 z.); Gr.G: Rovral 50 WP-
0,035 % (tomate seră) (t.p. 21 z.); Rovral PU-0,035 % (t.p. 21 z.) + seră; Sumilex 50 PU-0,1
% (tomate solar); Sumilex 50 WP-0,1 % (t.p. 14 z. solar); Gr.K: Teldor 500 Sc-0,08%(0,8
l/ha); Gr.L: Calidan SC-0,15 % (t.solar); Konker-0,125 (trat. câmp); Labilite 70 WP-0,2 %
(t.p. 28 z.); Gr.N: Trichodex 25 WP-2 kg/ha.
5.1.23. Pătarea cafenie a frunzelor de tomate - Fulvia fulva
Boala de origine americană, este cunoscută azi în toate Ńările cultivatoare de tomate
unde, în condiŃii favorabile, poate produce pierderi de producŃie de 15-25 %. În România a
fost semnalată în 1935 şi de atunci este menŃionată anual în Starea fitosanitară.
90
Simptome. Atacul este semnalat mai întâi pe frunzele bazale, apoi poate apărea pe
tulpini, pedunculi, sepale, petale şi chiar fructe. Frunzele atacate prezintă pete gălbui, mici,
care se vor extinde, putând atinge 0,3-5 cm în diametru. Culoarea petelor este gălbuie, apoi
galbenă, cu margini difuze pe faŃa superioară a limbului şi cafenie pe faŃa inferioară, unde se
observă un puf cafeniu.
Prin uscarea prematură a frunzelor atacate, dezvoltarea fructelor este oprită, acestea
rămând mici.
Agentul patogen - Fulvia fulva (Cooke.) Ciferri, fam. Dematiaceae, ord. Moniliales,
cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos ce se extinde prin spaŃiile
intercelulare şi după o perioadă de parazitare, formează fascicule de conidiofori ce ies prin
stomate. Aceştia sunt simpli sau ramificaŃi, septaŃi, bruni-măslinii, de 110-140 x 4-6 µm.
Conidiile sunt ovoide, până spre sferice, unicelulare, bi- sau tricelulare, galbene-brunii, de 7-
35 x 3-9 µm.
Epidemiologie. Conidiile agentului patogen sunt vehiculate de curenŃii de aer şi

germinează în absenŃa picăturilor de apă, însă în prezenŃa unei umidităŃi relative a aerului
cuprinsă între 85-100 %. Vânturile şi ploile puternice împiedică evoluŃia acestui agent.
Atacul este favorizat de temperaturile cuprinse între 20-24oC când perioada de
incubaŃie este de două săptămâni.
Permanentizarea ciupercii este asigurată de la un an la altul de miceliul ce rezistă în
resturile vegetale din sol şi de conidiile ce sunt viabile până la 9 luni.
Prevenire şi combatere. Prevenirea instalării atacului patogenilor se poate face în

seră, prin dirijarea umidităŃii atmosferice şi a temperaturilor sub pragul de favorabilitate a
ciupercii.
Ciuperca prezintă 12 rase fiziologice însă, prin inginerie genetică, s-ar putea conferi
imunitate la 5 rase fiziologice, dacă se va putea transfera gena Cf2 găsită la o specie sălbatică
de tomate rezistente la atacul acestei ciuperci.
În Florida, au fost produse varietăŃi selecŃionate rezistente, ca "Manalucie" şi
"Floradel". În zonele temperate, agentul patogen este mult mai puternic şi au fost selecŃionate
alte gene, Cf2 şi Cf4, a căror combinare s-a dovedit eficientă şi se încearcă obŃinerea de hibrizi
rezistenŃi la rasele fiziologice 2,5,9.
În ultimii ani, a fost avizată folosirea unor hibrizi rezistenŃi faŃă de acest patogen:
Apollo, Gabor, Marfa, Cristal, Sayor, Amati, Marissa, Fino şi Romatos.
Combaterea chimică poate fi asigurată prin tratamente repetate în timpul vegetaŃiei cu
produse din grupele: Gr.C: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Antracol 70 WP-0,2 % (t.p.7
z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Mancozeb 800-2 kg/ha; Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.);
Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.);
Gr.D: Bavistin DF- 0,05 %; Bavistin 50 WP-0,05 % (t.p. 21 z.); Bavistin FL-0,05 % (t.p. 21
z.); Benlate 50 WP-0,05 %; Carbendazin 500 SC-0,05 %; Derosal 50 SC-0,05 %; Derosal 50
WP-0,05 % (t.p. 14 z.);; Goldazim 500 SC-0,05 % (0,5 l/ha); Topsin 70 PU-0,1 % (t.p. 14 z.);
Topsin M 70 WP-0,1 % (t.p. 14 z.); Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Gr.G:
Captadin 50 PU 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP
0,125-0,160 (t.p. 21 z.); Merpan 50 WP 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Gr.J: Trifmine 30 WP-0,03 %
91
(0,3 kg/ha); Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (t.p. 21 z.); Gr.L: Calidan SC-0,15 % (t. solar);
Dacfolin- 0,015 %;Labilite 70 WP-0,15 % (t.p. 28 z.); Manoxin Forte 60 PU- 0,25 % (2,5
kg/ha); Manoxin Total 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha).
5.1.24. Pătarea brună a frunzelor de tomate - Alternaria dauci
Alternarioza este o boală prezentă în momentul actual în toate Ńările cultivatoare. A

pătruns în Europa în 1875 dar în România este citată abia în 1932.
Pagubele cele mai mari se înregistrează în sere şi solarii dar pierderi semnificative se
întâlnesc şi la culturile din câmp.
Simptome. Boala este întâlnită pe toate organele plantei, tulpini, frunze şi fructe.
Răsadurile pot prezenta zone afectate pe tulpiniŃe, sub forma unor pete cafenii închis situate
foarte aproape de sol. Acest atac poate produce încetiniri în creşterea sau chiar ofilirea şi
uscarea răsadului. După transplantare în spaŃii protejate sau în câmp, pe frunze apar pete
circulare, cenuşii-brunii, cu zonalităŃi concentrice numite şi "pete Ńintă". Petele, la început
mici, se extind concentric, pot atinge 2 cm în diametru şi prezintă un halo galben. Pe zona
brunificată apare un mucegai fin, negru iar
Ńesuturile se necrozează, se subŃiază şi uneori se
rup, frunzele prezentând perforaŃii (fig. 49). În
condiŃii de umiditate ridicată, boala evoluează
rapid, apare veştejirea şi uscarea frunzelor ceea
ce duce la defolierea prematură şi stagnarea în
creştere a fructelor ce nu se maturează. Fructele
atacate prezintă zone scufundate brune, cu
crăpături şi cu zonalităŃi concentrice.
Agentul patogen - Alternaria dauci

(Kühn) Gr. et Sk. f.sp. solani (Ell. et Mart.)
Neerg (sin. A. solani sau A. porii f.sp. solani),
Fig. 49 - Pătarea brună a frunzelor de tomate - fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl.
Alternaria: a-atac pe planta matură; b-atac pe răsad Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Miceliul ciupercii se dezvoltă
intercelular şi după o perioadă de parazitare, produce conidiofori erecŃi, septaŃi, bruni ce
susŃin conidii dispuse în lanŃ. Acestea sunt alungite, de forma unor butelii, de 90-200 x 14-21
µm, cu 8-15 pereŃi transversali şi 3-7 longitudinali.
Epidemiologie. Răspândirea patogenului de la plantă la plantă, de la un etaj de frunze

la altul şi pe, se face prin intermediul conidiilor vehiculate de vânt sau de picăturile de apă.
Temperatura cuprinsă între 2-35oC şi umiditatea atmosferică de 100 % sunt condiŃii de
favorabilitate a atacului. Perma-nentizarea ciupercii de la un an la altul se face prin miceliu,
conidiile de pe resturile vegetale şi prin seminŃele provenite din fructele parŃial atacate.
Agentul patogen se poate răspândi cu uşurinŃă în terenurile bogate în humus, cele
îngrăşate excesiv, în solurile cu carenŃă în magneziu şi pe diferite solanacee ca: Solanum
92
tuberosum, S. melongena, Datura stramonium, Hyosciamus albus, H. niger, Atropa
belladonna etc.
Prevenire şi combatere. Tomatele se vor planta în soluri îngrăşate echilibrat, fără
carenŃe în magneziu, curate de buruieni. Solul serelor şi solariilor va fi în prealabil dezinfectat
termic sau chimic.
Măsurile de igienă culturale obligatorii ca: strângerea şi arderea resturilor vegetale
sau îngroparea lor în profunzime, limitează atacul patogenului.
Între măsurile agrotehnice, remarcăm asolamentul în care roşiile şi alte solanacee
cultivate nu trebuie să revină pe sola ce a fost infestată cu Alternaria, decât după 4 ani. Dintre
soiurile omologate, Unirea şi Dacia sunt mijlociu de rezistente la alternarioză.
Înainte de semănat seminŃele se vor trata termic cu apă caldă la 50oC timp de 25
minute sau cu fungicide de contact.
În vegetaŃie se vor aplica tratamente cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU-
0,5 % (4-5 kg/ha); Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) Liebor-1 % (10 kg/ha)
Gr.C: Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.) (sol-câmp); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha);
Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Tiuram 75 PU-0,2 % (t.p. 10
z.); Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Gr.G: Folpan 50 WP-0,25 %; Folpan
80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 21 z.); Rovral 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Rovral 50 WP-0,05 %
(tomate seră) (t.p. 21 z.); Rovral PU-0,05 %; Sumilex 50 PU-0,05 % tomate solar; Gr.J:
Orius 25 EW-0,05 %; Score 250 EC-0,05 % (t.p. 7 z.) (0,5 l/ha); Gr.K: Euparen 50 WP-0,15
% (t.p. 21 z.); Euparen multi 50 WP-0,15 %; Gr.L: Calidan SC-0,15 % (t.solar); Konker-
0,125 (trat. câmp); Labilite 70 WP-0,25 % (t.p. 28 z.); Melody Duo 66,8 WP-3 kg/ha (0,3 %);
Patafol-2 kg/ha (0,2 %) (efect secundar); Ridomil MZ 72 WP-3,5 kg/ha (t.p. 3 z.); Ridomil
Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha (0,25 %).
5.1.25. Ofilirea (fuzarioza) tomatelor -Fusarium oxysporum f.sp. lycopersici
Fuzarioza este o boală originară din America unde a fost descrisă în 1913, însă acum
este răspândită în toate Ńările cultivatoare de tomate, în zonele temperate sau calde, în special
în culturile protejate unde, poate produce pagube mari datorită frecvenŃei de până la 50 %. În
România ea a fost semnalată în 1969 la tomatele de seră.
Simptome. Agentul patogen poate afecta plantele în toate stadiile de dezvoltare dar,
simptomele cele mai evidente apar în timpul maturării fructelor. Un prim simptom este
decolorarea nervurilor frunzelor, urmat de ofilirea peŃiolului şi uscarea frunzelor. Simptomele
de veştejire pot apărea numai pe 1-2 ramuri ale plantei iar restul sunt sănătoase. La o frunză,
pot fi atacate mai întâi foliolele de pe o parte a peŃiolului apoi atacul se generalizează (fig.
50).
Plantele parŃial ofilite sunt debilitate, creşterea este încetinită şi în final planta se
usucă. În condiŃiile din seră, evoluŃia agentului este rapidă, aşa încât în câteva zile planta se
veştejeşte în totalitate, chiar dacă la începutul atacului, veştejirea este observată numai ziua.
SecŃiunea transversală a tulpinii, relevă brunificarea pereŃilor vaselor conducătoare,
brunificare ce se observă şi în secŃiunile efectuate în peŃiolul frunzelor. În vasele
conducătoare, se observă prezenŃa miceliului ciupercii care împiedică circulaŃia sevei.
Rădăcinile plantelor ofilite prezintă zone brune, acoperite de un mucegai roz. Ofilirea este
93
produsă şi datorită toxinelor - lycomarasmina şi acidul fusaric - produse de patogen.
Acumularea de amoniu şi de fenoli în zona afectată, urgentează necroza Ńesuturilor.
Agentul patogen - Fusarium

oxysporum Schl. f. sp. lycopersici (Sacc.)
Snyd. et Hans., fam. Tuberculariaceae, ord.
Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr.
Deuteromycotina.
Aparatul vegetativ al ciupercii este

un tal hialin ce pătrunde prin rădăcini în
vasele conducătoare, pe care le obstruează. Pe
miceliu apar conidiofori ce susŃin
macroconidii hialine, eliptice, uni- sau
bicelulare, de 8 x 2,5 µm. Macroconidiile apar
Fig.50 - Ofilirea vinetelor şi fuzarioza direct pe miceliu sau pe conidiofori în
tomatelor - Verticillium şi Fusarium sporodochii, sunt falciforme, hialine şi de
oxysporum f.sp. lycopersici: a-verticiloza dimensiuni variate, 25-68 x 2,3-4,5 µm, cu 3-
vinetelor; b-fuzarioza tomatelor
5 septe.
În condiŃii nefavorabile, pe miceliu
apar conidioforii globuloşi sau ovoizi,
terminali sau intercalari, care vor asigura permanentizarea patogenului.
Epidemiologie. Patogenul rezistă în resturile vegetale din sol sub formă de miceliu,
conidii sau clamidospori. După pătrunderea ciupercii în plantă, aceasta se multiplică în vase
iar după moartea plantelor şi apariŃia micro şi macro-conidiilor, acestea sunt vehiculate de
vânt, apa de irigaŃii, apa de ploaie sau de uneltele de lucru (fig. 51).
Atacul ciupercii este favorizat de temperaturile
ce variază între 27-28oC, de pH-ul acid şi de excesul de
umiditate din solurile grele.
Prevenire şi combatere. RotaŃia culturilor ca

factor important în prevenirea bolilor, nu are efect în
acest caz, întrucât ciuperca rezistă foarte mulŃi ani în sol
datorită clamidosporilor, aşa încât doar distrugerea
resturilor vegetale şi ale plantelor de Oryzopsis,
Fig. 51 - Conidii de Fusarium oxysporum
(după C. Booth, 1971).
Digitaria, Malva şi Amaranthus care sunt şi ele gazde
ale patogenului, are mare importanŃă.
În solele cu plante atacate, se va evita irigarea prin rigole sau chiar cea prin
aspersiune cu norme mari, pentru a evita diseminarea sporilor.
Ciuperca prezintă 3 rase fiziologice dintre care rasa 1 este cea mai frecvent întâlnită
întrucât se transmite prin seminŃe. Soiurile care produc rishitină după infecŃie sunt mai
rezistente.
Au fost avizaŃi ca rezistenŃi la fusarioze următorii hibrizi: Apollo, Gabor, Falcato,
Marfa, Sayor, Mariana, Primotom, Early-Nemapride, Diablo, Dicing-Master, Ronco,
Missouri, Topspin, Nemapride, Amati, Marissa, Fino, Romatos şi Monika.
94
În răsadniŃe se va folosi sămânŃă tratată cu Tiram 80 WP-3 kg/t. În sere şi solarii,
plantele veştejite se vor scoate imediat şi solul în locul respectiv se va uda cu o soluŃie de
fungicide sistemice ca: Topsin M 70 WP 0,05-0,1 % sau Metoben 70 PU-0,1 % în cantitate de
0,5 l/plantă. Între ciclul I şi II, solul va fi dezinfectat termic sau cu Dazomet 500 kg/ha.
5.1.26. Verticiloza tomatelor - Verticillium dahliae
Verticiloza tomatelor a fost descrisă în America în 1925 şi de atunci s-a observat

extinderea sa în majoritatea Ńărilor cultivatoare de tomate din Europa între care, din 1959 şi în
România, unde M. Costache a semnalat-o în serele de la Popeşti cu o frecvenŃă de 5-40 %.
Ciuperca era semnalată în România încă din 1942, dar numai la vinete, ardei şi cartof.
Simptome. Verticiloza este o boală a sistemului vascular al tomatelor care produce

simptome evidente abia în faza de maturare a fructelor.
Simptomele de veştejire a frunzelor şi tulpinilor apar în aprilie-mai şi se pot
confunda cu cele produse de fuzarioză. Frunzişul capătă o culoare verde-pal şi se decolorează.
Pe frunze apar zone galbene marginale sau centrale, urmate de o uscare. Ca şi la fusarioză,
veştejirea se observă ziua, cu revenirea la normal noaptea, pentru ca după câteva zile cu
insolaŃie puternică, veştejirea să fie totală. Plantele ofilite fructifică puŃin, formând fructe de
slabă calitate.
În vasele conducătoare se observă micelii, spori, sau gome.
Agentul patogen - Verticillium dahliae Kleb., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales,

Aparatul vegetativ este un tal filamentos de culoare albă, ce se dezvoltă în vasele

conducătoare. Pe miceliu, se formează conidiofori cu 2-3 verticilii, cu 3-4 ramuri secundare
(fialide) ce suportă numeroase conidii, unicelulare, ovoide, hialine, de 2,5-5,5 x 1,7-3 µm.
În condiŃii nefavorabile evoluŃiei patogenului, pe miceliu se formează numeroşi
microscleroŃi de culoare neagră.
Epidemiologie. Agentul patogen persistă în sol sub formă de miceliu saprofit în

resturile vegetale şi sub formă de microscleroŃi. În condiŃii favorabile de temperatura solului
20-25oC, exces de azot şi prezenŃa microleziunilor pe rădăcini produse de nematozi, atacul
patogenului este foarte puternic. În plante, parazitul induce formarea de toxine ce sunt
inhibitoare de creştere precum şi acumularea de azot amoniacal.
Cercul de plante gazdă a patogenului este foarte larg, el cuprinzând vinetele, ardeii,
castraveŃii, pepenii galbeni şi verzi, bamele şi numeroase specii de plante din flora spontană
ce aparŃin genurilor Cirsium, Taraxacum, Abutilon, Chenopodium, Erigeron, Urtica,
Amaranthus, Solanum etc.
Patogenul are două rase fiziologice, dintre care rasa 2 a fost semnalată în România de
Costache M. în 1977 însă, până în prezent nu a fost găsită o genă de rezistenŃă.
Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire constau în dezinfectarea termică sau

chimică a solului în spaŃiile protejate, distrugerea resturilor de plante atacate, distrugerea
buruienilor ce pot fi gazde ale ciupercii, corectarea pH-ului (6-8) care este favorabil ciupercii,
95
evitarea rănirii rădăcinilor prin distrugerea nematozilor şi transplantarea pe cât posibil fără
ruperea rădăcinilor. SeminŃele se vor trata cu Tiuram 80 WP-3 kg/t sămânŃă. Se recomandă
evitarea plantării tomatelor în solurile grele ce reŃin apa, drenarea lor, administrarea
echilibrată de îngrăşăminte.
În ultimii 2 ani au fost avizaŃi hibrizi ce manifestă rezistenŃă faŃă de Verticillium ca:
Apollo, Gabor, Falcata, Marfa, Cristal, Sayor, Primotom, Early-Nemapride, Diablo, Dicing-
Master, Ronco, Missouri, Topspin, Nemapride, Amati, Marissa, Fino, Romatos şi Monika.
Soiul Ştefania omologat în 2001 este rezistent la această boală.
Combaterea chimică se realizează cu: Bavistin DF 0,05-0,1 %; Benlate 50 WP 0,05-
0,1 %; Topsin M-70 WP 0,05-0,1 % sau Metoben 70 PU-0,1 % în cantitate de 0,5 l/plantă.
5.1.27. Putregaiul fructelor de tomate - Rhizoctonia solani
Putregaiul fructelor sau rizoctonioza tomatelor a fost semnalată pe continentul

american, apoi şi în Europa, în anii cu precipitaŃii abundente şi temperaturi ridicate. În Ńara
noastră a fost semnalată în culturile de tomate din câmp, destinate industrializării.
Simptome. Fructele verzi sau cele coapte de la baza plantelor, care au venit în
contact cu solul sau pe care au ajuns particule de sol după ploile repezi, prezintă pete circulare
mici, brune, uşor adâncite, de 0,5-0,7 cm. Pe pete se observă zonalităŃi concentrice de culori
diferite brune-deschis şi brune-închis. Pe fructele coapte, zonele atacate au culoarea brun-
roşiatică, înconjurate de o zonă brună-roşcată în care Ńesuturile sunt moi şi cu epiderma
crăpată. Ciuperca poate ataca şi rădăcinile, producând ofilirea plantelor tinere şi putrezirea
parŃială a rădăcinilor plantelor mature.
Agentul patogen - Rhizoctonia solani Kühn., este considerat ca făcând parte din
Micelia sterilia sau dacă apare forma cu carpofori Thanatephorus cucumeris, acesta face parte
din fam. Corticiaceae, subîncr. Basidiomycotina.
Miceliul ciupercii este de culoare brună, de 5-15 µm în diametru cu ramificaŃii

laterale, uşor strangulate la bază. Pe ramificaŃii apar lanŃuri de scleroŃi bruni, de forme
neregulate, de 2-5 mm. Forma perfectă Thanatephorus cucumeris formează la baza plantelor
debilitate, manşoane miceliene gri-violacei, cu carpofori ce au bazidii de 12-18 x 8-11 µm şi
sterigme de 5-12 x 2,5-3,5 µm ce susŃin bazidiospori de 7-12 x 4-7 µm.
Ciuperca evoluează numai la temperaturi cuprinse între 24-27oC putând pătrunde în
fructe prin microleziuni sau cicatricele de unde au fost prinse florile. Atacul este mai puternic
în culturile la care plantele sunt culcate la pământ. Fructele recoltate din culturile infectate pot
manifesta simptome de boală în timpul transportului, dacă acesta este de lungă durată.
Epidemiologie. Agentul patogen este o ciupercă de sol, aşa încât ea permanentizează

sub formă de miceliu sau de microscleroŃi în solele infectate. În cursul vegetaŃiei, se poate
răspândi prin fragmente de miceliu vehiculate de apa de irigaŃie sau de uneltele de lucru.
Atacul este cu atât mai puternic cu cât în asolament s-au folosit în succesiune, plante din
cercul de gazde
96
Prevenire şi combatere. Alegerea terenului la înfiinŃarea culturilor de tomate
destinate industrializării, trebuie să Ńină cont de faptul că boala apare pe terenuri grele,
denivelate, de pe care apa nu s-a scurs. Întrucât ciuperca poate fi transmis prin seminŃe, se
recomandă tratarea acestora cu Rovral-5g/1 kg sămânŃă, Mancoben 60 PTS-4 kg/t sau Tiuram
80 WP-3 kg/t. La primele semne de atac pe răsad, acesta se stropeşte cu Folpan WP-0,2 %.
Boli fiziologice
5.2. BOLILE ARDEIULUI
Viroze
5.2.1. Pătarea inelară cloroto-necrotică a ardeiului - Pepper chlorotic
necrotic ringspot
Boala a fost semnalată în România în 1980 în culturile de ardei din spaŃiile protejate.
Simptome. Pe frunzele tinere, prezenŃa virozei se observă prin clarifierea şi

îngălbenirea nervurilor principale şi semnalarea de inele sau linii de culoare verde deschis sau
gălbui. Frunzele mai bătrâne manifestă simptome de necroză variate ca formă şi ca urmare,
apare defolierea vârfurilor plantelor. Frunzele ce cresc ulterior sunt deformate, cu pete
necrotice.
Pe tulpini apar pete clorotice sau necrotice şi ca urmare creşterea este încetinită iar
fructele ce apar nu au valoare comercială.
Agentul patogen - Pepper chlorotic-necrotic ringspot
Epidemiologie - Virusul este transmis de la plantă la plantă prin vectori (diferite

insecte, acarieni), prin inoculare de suc.
Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea de tratamente chimice cu

insecticide şi acaricide, iar în sere scoaterea şi arderea plantelor atacate.
5.2.2. Mozaicul castraveŃilor la ardei - Cucumber mosaic virus in pepper
Culturile de ardei din câmp şi spaŃii protejate suferă frecvent din cauza atacului
acestui virus, boala fiind cunoscută şi sub numele de "piticirea şi îndesirea tufelor de ardei"
descrisă în 1961 de I. Pop şi E. Docea.
Simptome. VariaŃia simptomatologică este în funcŃie de soi, momentul îmbolnăvirii

şi condiŃiile climatice.
Plantele tinere infectate au talia mult redusă, cu până la 50 % din înălŃimea plantelor
sănătoase. Atât internodiile tulpinale cât şi ramificaŃiile tulpinale sunt scurte, ceea ce face ca
frunzele să apară grupate în rozete.
Frunzele formate înainte de infecŃie prezintă o suprafaŃă normală dar cu pete mari
neregulate, de culoare maronie. Frunzele apărute după infecŃie sunt mici, cu limbul deformat,
alungite, curbate lateral, cu pete verzi-deschis ce alternează cu pete verzi închis. Pe tulpinile
atacate pot fi observate uneori pete necrotice cenuşii sau brune. Fructele nou apărute sunt
mici, deformate şi nu pot fi comercializate(fig.16).
97
Agentul patogen - Cucumber mosaic virus in pepper
Caracterele acestui virus sunt descrise la bolile castraveŃilor.
Epidemiologie. Virusul prezintă un cerc larg de gazde, specii de plante anuale şi

perene care constituie rezervoare ale virusului pe timpul iernii. Dintre aceste gazde
enumerăm: Stellaria media, Capsella bursa-pastoris, Viola tricolor, Anagalis arvensis,
Cardamime hirsuta şi Lamium purpureum.
În cursul perioadei de vegetaŃie, vehicularea virusului este asigurată de mai multe
specii de afide.
Prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecŃiilor la răsad, acesta va fi
obŃinut în compartimente separate fără alte solanacee şi va fi tratat cu insecticide care distrug
afidele.
În sere, solarii şi câmp se vor face tratamente periodice cu insecticide, iar printr-o
erbicidare corectă, se vor distruge eventualele gazde ale virusului.
La culturile din câmp destinate obŃinerii de sămânŃă se va asigura o izolare spaŃială
faŃă de celelalte culturi atacate de acest virus.
5.2.3. Mozaicul tutunului la ardei - Tobacco mosaic virus in pepper
Viroza este cunoscută pe toate continentele în culturile de ardei protejate unde

frecvenŃa ei ajunge la 70-80 % şi în culturile de câmp unde această frecvenŃă este de 30-40 %.
Simptome. Virusul are tulpini comune şi o tulpină specifică a ardeiului iar

simptomele, variază în funcŃie de acestea şi de soiul cultivat.
Soiurile infectate cu tulpina de virus a ardeiului au simptome de mozaic galben

specifice prin apariŃia în spaŃiile dintre nervuri a unor pete galbene. Pe fructe deja formate
apar pete neregulate sau circulare, de culoare maro. Fructele ce apar mai târziu, după infecŃie,
sunt mici, deformate cu pete clorotice sau cu pete verzi închis pe fondul verde normal al
fructului. Plantele bolnave se recunosc uşor datorită creşterii încetinite şi a aspectului
mozaicat al foliajului.
În cazul infecŃiilor cu tulpini comune ale virusului, la soiurile sensibile se observă o
mozaicare, urmată de pete necrotice circulare. Dacă plantele sunt virozate în stadiu tânăr, pe
frunzele bazale apar pete necrotice, de 0,7-1,5 cm, iar la baza tulpinii apar zone maronii şi
chiar o brunificare a vârfului rădăcinii, ce duce la ofilirea plantelor.
Agentul patogen - Tobacco mosaic virus in paper
Virusul face parte din grupa Tobamovirus. În celule el este prezent în citoplasmă dar
şi în relaŃie cu alte componente celulare, inclusiv pereŃii celulei. Incluziunile formate în celule
au forma de plăci cristaline, poligonale, de fus, de ace sau fibre, cu particule agregate linear.
Virusul mai formează în celule formaŃiuni mari, vacuolate, numite corpuri X.
Epidemiologie. Transmiterea virusului în cultură se face prin contactul direct între

plantele bolnave şi cele sănătoase şi prin inventarul de lucru. De la un an la altul se transmite
prin sămânŃa infectată, sol sau inventarul de lucru, pe care virusul rezistă mult timp.
98
Prevenire şi combatere. SămânŃa va fi tratată prin scufundare timp de 2 ore în
soluŃie de fosfat trisodic 10 %, urmată de spălări repetate sau prin tratament termic la 76oC
timp de 3 zile. Pământul folosit în răsadniŃe trebuie să provină dintr-o solă unde nu s-au
cultivat solanacee şi va fi dezinfectat cu formalină 1 %. În toate culturile de ardei, se va
urmări ca acestea să nu urmeze după o altă cultură de solanacee sensibilă la acest virus.
Cultivarea de soiuri rezistente este singura măsură ce poate asigura sănătatea
plantelor.
5.2.4. Virusul Y al cartofului la ardei - Potato virus Y in pepper
Boala de origine americană este astăzi răspândită şi în Europa fiind cunoscută sub
numele de "mozaicul nervurian" sau "necroza nervurilor ardeiului".
Simptome. Frunzele tinere de la plantele infectate cu acest virus prezintă pete

clorotice, de dimensiuni reduse, care se pot uni, formând zone clorotice ce se extind de la
vârful frunzei spre bază. În final frunza se îngălbeneşte rămânând numai zone verzi paralele
cu nervurile. La soiurile mai sensibile apare gofrarea limbului frunzelor, deformarea lui,
răsucirea în formă de cornet şi chiar defolierea prematură a plantelor.
Agentul patogen - Potato virus Y in pepper
Virusul produce în celule incluziuni tubulare sub formă de suluri sau agregate
lamelare.
Epidemiologie. Virusul este achiziŃionat de afide care îl vehiculează însă este de tip
"nepersistent". Sursa de infecŃie permanentă o constituie culturile de cartof, tutun, tomate şi
florile de petunie.
Prevenire şi combatere. Răsadul de ardei va fi protejat de infecŃii prin aplicarea

tratamentelor cu insecticide împotriva afidelor vectoare. La culturile de câmp, se are în
vedere respectarea unui spaŃiu de izolare faŃă de culturile de cartof. În culturile semincere se
pot face tratamente cu uleiuri minerale dar, cea mai eficientă metodă rămâne folosirea de
soiuri rezistente deşi nu există nici un soi rezistent la toate cele 15 izolate şi tulpini ale
virusului Y.
5.2.5. Mozaicul lucernei la ardei - Alfalfa mosaic virus in pepper
Boala cunoscută şi sub numele de "pătarea galbenă a ardeiului" este de origine

americană (1947) dar acum este răspândită peste tot unde se cultivă ardeiul, inclusiv România
(I. Pop, 1986).
Simptome. Plantele virozate prezintă pe frunze pete mari, galbene sau galbene-aurii,
urmate de necroza zonelor şi căderea frunzelor. Tulpinile prezintă necroze alungite iar din
mugurii axilari apar frunze tinere deformate şi mozaicate. Fructele ce apar pe astfel de plante
sunt mici, deformate, cu pete necrotice, fără valoare comercială. Sunt afectate în special
culturile de ardei din ciclul II, în cursul lunii septembrie.
99
Agentul patogen - Alfalfa mosaic virus in pepper. Virusul este semnalat în celulele
parenchimatice şi în parenchimul vascular al diferitelor organe ale plantelor. În celule, virusul
apare liber sau în agregate sub formă de plută, stea sau corpuri cristaline.
Cercul de plante gazdă este extrem de larg, el incluzând peste 300 specii din 50
familii botanice, de pe care cercetătorii au separat 17 tulpini între care şi tulpina ardeiului.
Epidemiologie. Virusul este vehiculat de 13 specii de afide din genurile
Acyrthosiphon, Aphis, Aulacorthum, Macrosiphum şi Myzus.
Virusul este de tip nepersistent în corpul afidelor dar, poate fi transmis de la un an la

altul parŃial (1-5 %) şi prin sămânŃă. Una dintre plantele rezervoare de virus este o buruiană
gazdă - Sonchus oleraceus.
Prevenire şi combatere. La alegerea terenurilor pentru loturile semincere de ardei,

trebuie să se Ńină seama de posibilităŃile de transmitere a virusului de la lucernă, respectând
izolarea spaŃială de 500 m. La înfiinŃarea culturii se va porni de la sămânŃă sănătoasă, iar între
lucrările de îngrijire, se va acorda o atenŃie deosebită stropirilor cu insecticide pentru
combaterea afidelor.
Micoplasmoze
5.2.6. Stolburul ardeiului - Stolbur disease in pepper
Stolburul ardeiului este cunoscut în toată Europa însă cele mai mari pagube sunt
semnalate în E şi S-E continentului. În Ńara noastră boala a fost semnalată în sud încă din
1979.
Simptome. Plantele bolnave sunt observate începând cu luna iulie când, pe ele apar
la frunzele tinere simptome de cloroză ce se extind apoi spre baza plantelor. Foliolele se
răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii mediene iar nervurile se colorează în
violaceu. ÎnălŃarea tulpinii este stopată, florile rămânând sterile sau formează fructe mici,
deformate, cu puŃine seminŃe. Plantele atacate sunt uşor de observat din cauza nanismului şi a
clorozei care poate induce chiar o ofilire asemănătoare verticilozei, însă în acest caz vasele
conducătoare nu sunt brunificate.
Agentul patogen - Stolbur disease in pepper. Micoplasma produce în celulele

plantelor, corpusculi elementari de 50-80 nm sau chiar particule mai mari de 80-600 nm.
Aceşti corpusculi au fost puşi în evidenŃă şi în glandele salivare ale insectei Hyalesthes
obsoletus.
Epidemiologie. Transmiterea micoplasmei se face de la plantă la plantă prin

intermediul insectei Hyalesthes obsoletus sau prin cuscută.
În anii cu primăveri ploioase şi reci, stolburul nu produce pagube mari întrucât
vectorul este distrus încă din stadiul său de larvă în sol.
Prevenire şi combatere. Metoda de prevenire se rezumă la distrugerea cuscutei şi la

măsuri de combatere a vectorului ce poate aduce micoplasma de pe o multitudine de gazde
(cartof, pepeni, tutun, tomate, morcov, lobodă, lemn câinesc etc.).
100
Bacterioze
5.2.7. Pătarea bacteriană a ardeiului - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria
Boala de origine americană a fost semnalată în 1974 de C. Rafailă şi col. în România

unde s-au estimat pierderi de până la 15-16 % din recoltă.
Simptome. Plantele atacate prezintă pe frunzele tinere pete hidrozate, verzi-închis, în

dreptul cărora Ńesuturile sunt proeminente spre partea superioară. Uneori, chiar şi pe faŃa
inferioară, apar proeminenŃe ale limbului foliar. Pe frunzele bătrâne, petele sunt mari de 1-10
mm, galbene-deschis, înconjurate de o zonă hidrozată care devine brună-închis. La soiurile
sensibile, petele sunt numeroase, confluează, frunza se îngălbeneşte şi cade. Pe tulpini apar
ulceraŃii alungite, de 1-5 mm, ce în final se necrozează şi zona este rugoasă.
Fructele atacate au pete circulare de 2-5 mm, cu aspect hidrozat, apoi brune cu
aspect rugos. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme umedă când din leziuni apare
exudatul bacterian.
Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria (Doidge.) Dye., fam.

Celulele bacteriei au formă bacilară, de 1-1,5 µm, cu un cil polar, sunt Gram negative
şi se găsesc în celulele plantelor, izolate sau în perechi, fiind totdeauna capsulate. În exudatul
de natură polizaharidică se găsesc bacteriile ce aparŃin grupelor 2 şi 3 de sensibilitate ale
patogenului specific pentru ardei.
Epidemiologie. Agentul patogen se transmite prin seminŃele ce provin de la plantele

bolnave, el putând supravieŃui la suprafaŃa seminŃelor chiar 10 luni. Bacteria iernează în
resturile vegetale infectate dar neîngropate în sol, însă ea rezistă în rizosfera grâului.
Temperatura de 23-28oC şi umiditatea atmosferică de peste 85 % declanşează atacul

iar precipitaŃiile însoŃite de vânt asigură răspândirea patogenului, care pătrunde în plantă prin
leziuni sau prin stomate.
Prevenire şi combatere. Cultivarea de soiuri rezistente este o măsură foarte eficace,

însă nu există soiuri imune la ambele rase (2 şi 3) ale patogenului. Răsadul va fi produs în sol
dezinfectat termic sau chimic iar pe parcursul vegetaŃiei se vor face tratamente chimice cu:
Dithane M-45 sau 75-WP, Nemispor 80 WP, Vondozeb, toate în concentraŃie de 0,2 %,
Onefung 50 PU-0,35 % şi Systhane Z-0,25 %. Stropirile vor începe la începutul înfloritului şi
se vor continua la intervale de 7-10 zile în funcŃie de condiŃiile climatice, metoda de irigare
şi evoluŃia atacului.
5.2.8. Pătarea pustulară a fructelor de ardei - Pseudomonas syringae pv. tomato
Boala este originară din China unde a fost semnalată în 1933 apoi a apărut în
America 1956 iar în România a pătruns în 1971 în judeŃele Dolj şi Ilfov.
Simptome. Boala se observă în special pe frunze şi fructe. Frunzele atacate au pete

circulare de 1-2 mm, de culoare gălbuie, cu aspect hidrozat care evoluează spre zone brune-
negricioase, în dreptul cărora limbul frunzei este subŃiat şi rămân înconjurate de o zonă verde-
101
gălbuie. Aceleaşi pete brune-negricioase le întâlnim şi pe tulpini, însă aici au formă alungită.
Fructele prezintă pete necrotice negre, superficiale, uşor pustulate, bine delimitate.
Agentul patogen, epidemiologia şi măsurile de prevenire şi combatere au fost
descrise la tomate.
Micoze
5.2.9. Mana ardeiului - Phytophthora capsici
Boala cunoscută şi sub numele de putrezirea rădăcinii tulpinii şi a fructelor de ardei a

fost semnalată în S.U.A. în 1919, în Italia în 1927 după care s-a extins în toată Europa cu o
frecvenŃă de până la 40-50 % în culturile de câmp.
Simptome. Atacul este frecvent pe frunze, fructe şi seminŃe şi mai rar pe tulpini şi
rădăcini. Frunzele atacate prezintă pete circulare în dreptul cărora Ńesuturile par opărite şi se
acoperă în scurt timp cu o eflorescenŃă albicioasă. łesuturile afectate se decolorează, se
necrozează şi se usucă.
Tulpinile atacate au la bază o zonă inelară, verde-închis apoi cafenie-brună, ceea ce
produce imediat ofilirea şi uscarea plantelor.
Fructele atacate de obicei prin migrarea miceliului din tulpină prin peduncul, prezintă
pete apoase, verzi-închis apoi galbene, în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă şi se usucă sau,
se acoperă cu mucegai fin albicios (sporangioforii ciupercii). Uneori pe zonele afectate se
grefează ciuperci saprofite ca Alternaria capsici-annui.
SămânŃa din fructele atacate poate putrezi sau, are aspect normal dar conŃine miceliul
infecŃios al patogenului.
Agentul patogen - Phytophthora capsici Leonian, fam. Pythiaceae, ord.

Ciuperca produce infecŃii prin zoospori biflagelaŃi apăruŃi din germinarea

zoosporangilor care are loc în condiŃii de umiditate maximă şi temperatură de 25-28oC.
Pe suprafaŃa organelor atacate apar sporangiofori lungi şi ramificaŃi ce susŃin
sporangi neregulaŃi ca formă, cu 2-3 papile germinative, de 30-105 x 21-36 µm. În urma
definitivării procesului sexuat apar oospori sferici, de 19-24 µm care vor constitui organele de
rezistenŃă ale ciupercii peste iarnă.
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face fie prin oosporii
rămaşi în resturile vegetale fie prin sămânŃa infectată, ciuperca având o răspândire sistemică
în plantă. În timpul vegetaŃiei zoosporangii şi zoosporii ciupercii sunt vehiculaŃi de vânt şi
picăturile de ploaie sau apa de la irigaŃiile prin aspersiune.
Sursele de inocul infecŃios sunt bogate, deoarece patogenul atacă pepenii verzi şi
galbeni, dovleceii, castraveŃii, vinetele, tomatele şi morcovul.
Prevenire şi combatere. Metodele de prevenire includ alcătuirea unui asolament
legumicol în care ardeiul să nu revină după una din plantele gazdă ale patogenului şi la
producerea răsadului să se folosească sămânŃă sănătoasă sau dezinfectată înainte de semănat
cu fungicide sistemice.
În cursul vegetaŃiei, la avertizare se vor face tratamente cu Cobox 50 PU-0,2-0,3 %,
Cuzin 15 SC-4 l/ha, Funguran OH-1,5 kg/ha, Previcur 607 CS- 0,15-0,25 %, Aliette 80 PU-
102
0,4 %, Ridomil Cu 45 WP-0,25 %, Curzate plus T- 0,25 % sau cu alte fungicide
antiperonosporice sistemice.
5.2.10. Făinarea ardeiului - Leveillula taurica
Boala deşi are acelaşi agent patogen ca la făinarea tomatelor este mai puŃin
răspândită. În România a fost semnalată de Ana Hulea în 1964, în sudul Ńării, în culturile din
seră şi solarii, dar acum este găsită şi în câmp.
Simptome. Pe frunzele bazale apar pete galbene de 2-4 cm, cu un contur difuz care
vor fi mai bine delimitate abia după apariŃia pâslei miceliene de culoare cenuşie-albicioasă.
După apariŃia fructificaŃiilor asexuate ale ciupercii, pâsla capătă un aspect făinos şi boala se
extinde pe peŃioluri, sepale şi chiar pe fructele tinere. În cazul în care temperaturile oscilează
între 18-24oC şi umiditatea atmosferică este între 70-80 %, patogenul se extinde pe frunzele
din etajele superioare care în scurt timp se usucă, plantele se defoliază şi tufele de ardei sau
gogoşari se usucă.
Agentul patogen - Leveillula taurica (Lév.) Arn., fam. Erysiphaceae, ord.

Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidiopsis taurica (Lév.) Salm.
Caracterele agentului, epidemiologia şi metodele de prevenirea sunt prezentate la

făinarea tomatelor. Tratamentele se execută cu produse din grupele: Gr.D: Metoben 70 PU-
0,15 % (t.p. 18 z.); Gr.F: Karathan FN 57-0,1 %; Karathan LC-0,05 %; Gr.H: Saprol 190
EC-0,125 % (t.p. 21 z.); Gr.I: Afugan EC-0,05 % (t.p. 3 z.); Rubigan 12 CE-0,04 % (t.p. 7
z.); Rubigan 12 EC-0,04 % (t.p. 7 z.); Gr.J: Bayfidan 250 EC-0,05 % (t.p. 28 z.); Systhane
12,5 CE-0,04 % (0,4 l/ha); Tilt 250 CE RV-0,02 % (t.p. 14 z.); Tilt 250 EC-0,02 % (t.p. 14
z.); Topas 100 EC-0,035 % (t.p. 7 z.); Gr.L: Labilite 70 WP-0,2 %.
5.2.11. Pătarea albă a frunzelor de ardei - Phyllosticta capsici
Boala a fost descrisă prima dată în Argentina în 1899 după care a fost semnalată în
America şi în Europa. Din anul 1953 boala este prezentă şi pe teritoriul României. În 1999 ea
a produs pagube însemnate în culturile de ardei gras din jud. Vaslui şi Iaşi.
Simptome. Pe frunze apar pete colŃuroase sau oval alungite, de culoare albicioasă, cu
marginea delimitată de o dungă subŃire, brună-negricioasă. Petele iniŃial au 1-5 mm dar pot
conflua şi în acest caz acoperă porŃiuni mari din frunzele care se necrozează şi cad. În centrul
petelor se observă puncte mici negre, reprezentate de fructificaŃiile ciupercii.
În cazul în care atacul se instalează înainte de înflorit, fructificarea plantelor este
mult diminuată, înregistrând pierderi mari.
Agentul patogen - Phyllosticta capsici Speeg., fam. Sphaeroidaceae, ord.
Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos pe care, după o perioadă de

parazitare, apar picnidiile negre, globuloase de 57-143 µm în diametru. Prin porul picnidiei
sunt eliminaŃi picnosporii mici, unicelulari, ovali-alungiŃi, incolori, de 3,6-5 x 2,3-2,7 µm şi
cu 2 picături uleioase. Pe Ńesuturile parazitate se asociază uneori ciuperci saprofite ca cele din
genul Alternaria ce produc o înnegrire rapidă a petelor.
103
Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul sub formă de picnospori pe
resturile de plante atacate iar în cursul vegetaŃiei aceştia sunt vehiculaŃi de apa de ploaie sau
de irigaŃie care favorizează şi germinarea lor.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, un asolament de 4 ani precum

şi gama de tratamente preventive ce se aplică pentru celelalte boli ale ardeilor, limitează
apariŃia acestei boli.
5.2.12. Ofilirea (fuzarioza) ardeiului - Fusarium oxysporum var. vasinfectum
Boala este originară din Mexic (1908) de unde s-a extins în America şi Europa, iar la
noi a fost menŃionată în 1951 în judeŃele Braşov şi Ilfov unde frecvenŃa patogenului, în
culturile protejate, poate fi de 5-10 %.
Simptome. În perioada de înflorire-fructificare pe plantele bolnave apare o clorozare

a frunzelor, urmată de ofilire. În timpul nopŃii frunzele ofilite îşi revin însă treptat toate
frunzele prezintă o ofilire ireversibilă. SecŃiunile efectuate transversal în tulpini, scot în
evidenŃă brunificarea intensă a vaselor conducătoare, simptom clar de traheomicoză.
Rădăcinile plantelor ofilite sunt brunificate şi putrezite, lemnul lor având o culoare cenuşie-
închis.
Plantele atacate fructifică slab sau chiar nu produc fructe.
Agentul patogen - Fusarium oxysporum Schl. var. vasinfectum (Atk.) Snyder et
Hansen, fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr.
Deuteromycotina.
Ciuperca prezintă un tal filamentos, hialin, pe care apar microconidii unicelulare,

incolore de 4-13 x 2-3 µm şi macroconidii falciforme cu 3 pereŃi transversali de 20-50 x 2,5-4
µm sau cu 5 pereŃi transversali de dimensiuni cuprinse între 30-70 x 2,5-5 µm.
Epidemiologie. Ciuperca trăieşte saprofit în sol putând supravieŃui mulŃi ani, fiind
vehiculată de apa de irigaŃie sau instrumentarul agricol. Pătrunderea în plantă se face prin
perii absorbanŃi sau prin microleziunile rădăcinilor.
În condiŃii favorabile, după pătrunderea în vasele conducătoare, ciuperca poate
produce ofilirea întregii plante în două săptămâni. CondiŃiile de temperatură pentru evoluŃia
patogenului sunt între 17-37oC, cu optimum la 24oC.
În condiŃii nefavorabile, pe miceliul ciupercii apar clamidospori sferici, unicelulari
sau bicelulari, izolaŃi sau în lanŃuri, terminali sau intercalari pe miceliu, de 10-12 µm în
diametru.
Prevenire şi combatere. Se recomandă plantarea ardeiului în terenuri uşoare, bine şi

constant alimentate hidric, deoarece orice variaŃie bruscă a umidităŃii solului creează condiŃii
favorabile ruperii perişorilor absorbanŃi prin leziunile cărora patogenul pătrunde uşor.
Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin clamidosporii ce rămân în sol
sau prin seminŃele infectate.
Măsurile de prevenire şi combatere chimică recomandate la fuzarioza tomatelor sunt
eficiente şi la această boală.
104
Alte boli ale ardeiului şi agenŃii lor patogeni:
Viroze-virusul ofilirii bobului la ardei - Broad bean wilt virus in pepper.
Micoze- căderea plăntuŃelor în răsadniŃă - Pythium de Baryanum;pătarea cenuşie a frunzelor

(ascochitoza) - Ascochyta capsici; putregaiul negru al fructelor - Diplodina destructiva;
pătarea brună a frunzelor - Vermicularia capsici; pătarea cenuşie a fructelor - Vermicularia
capsulicola; antracnoza ardeiului - Colletotrichum capsici; putrezirea fructelor şi seminŃelor
de ardei - Alternaria capsici-annui; cercosporioza ardeiului - Cercospora unamunoi;
verticiloza ardeiului - Verticillium dahliae; putrezirea coletului - Didymela lycopersici.
Boli fiziologice - putregaiul sau înmuierea fructelor de ardei.
În vederea evitării pierderilor de producŃie şi a diminuării numărului de tratamente se

vor folosi hibrizi şi soiuri rezistente sau tolerante faŃă de patogeni.
Hibrizii de ardei gras ce sunt rezistenŃi faŃă de virusuri: IşalniŃa 85 V, Atlas,

Flamingo, Sonar, manifestă toleranŃă faŃă de Alternaria şi Verticillium. Hibrizii Denis şi
Cristal sunt toleranŃi faŃă de Verticillium dar, mijlociu de rezistenŃi faŃă de Alternaria.
Hibrizii: Arădean (ardei iute), Silvia (ardeiul pentru boia), Siret, Lung de IşalniŃa şi
AlbineŃ (ardei lung) manifestă toleranŃă faŃă de atacul de Alternaria şi Verticillium.
5. 3. BOLILE VINETELOR
Viroze
5.3.1. Marmorarea şi piticirea vinetelor -Eggplant mottled dwarf virus
Boala a fost identificată şi descrisă în 1969 în Italia apoi a fost găsită şi în Turcia dar
cu o frecvenŃă destul de mică.
Simptome. Pe frunzele plantelor virozate apare o marmorare slabă a Ńesuturilor de

lângă nervuri. Plantele ce prezintă decolorări galbene-verzui manifestă o stagnare a creşterii
însoŃită de răsucirea frunzelor, ceva mai mici spre partea inferioară a limbului ceea ce duce la
apariŃia de rozete pe frunze. Fructele ce se formează sunt mici, deformate, cu pete necrotice,
fără valoare comercială.
Agentul patogen - Eggplant mottled dwarf virus - virusul este prezent în

parenchimul foliar, în parenchimul floemic, în fructe şi flori, mai puŃin staminele.
Epidemiologie. Virusul este vehiculat în natură de vectori (insecte) şi prin contactul

direct ce presupune transmiterea de cantităŃi infime de suc virotic.
Prevenire şi combatere. Întrucât frecvenŃa bolii este redusă se impune numai

eliminarea plantelor virotice din culturile aflate în spaŃii protejate.
5.3.2. Mozaicul castraveŃilor la vinete - Cucumber mosaic virus in eggplant
Mozaicul vinetelor a fost semnalat în culturile din Italia, FranŃa şi Bulgaria iar
existenŃa sa este posibilă şi în culturile din sudul Ńării.
105
Simptome. Pe frunzele plantelor apar mai întâi simptome de mozaicare slabă care
evoluează în necroze paralele cu nervurile şi ca urmare apar ofiliri. Plantele fructifică slab iar
fructele sunt mici, deformate, pătate sau au dungi galbui (fig, 52).
Agentul patogen - Cucumber mosaic

virus in eggplant
Particulele de virus sunt prezente în

citoplasma celulelor, în vacuole şi nuclei, sub
forma unor cristale hexagonale sau plăci
unghiulare.
Epidemiologie. Transmiterea virusului de

la plantă la plantă este făcută de afide iar de la un
Fig. 52. Mozaicul castraveŃilor la vinete şi ardei- an la altul virusul rezistă în plantele perene din
Cucumber mosaic virus gama foarte largă de gazde.
Prevenire şi combatere. În răsadniŃe se recomandă aplicarea preventivă de stropiri

cu insecticide care să distrugă afidele iar amplasarea culturii în câmp trebuie să se facă având
o izolare spaŃială de 500 m faŃă de culturile de plante perene puternic infectate cu acest virus.
5.3.3. Mozaicul tutunului la vinete-Tobacco mosaic virus in eggplant
Boală descrisă iniŃial în Italia a mai fost semnalată în FranŃa şi din 1975 în culturile
de vinete din România.
Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor datorită taliei mult reduse (50 %) şi a
unor pete alungite, brune, pe tulpini şi peŃioluri. Petele brune-deschis devin brune-închis, apoi
Ńesuturile se scufundă şi frunza sau planta tânără se usucă. La soiurile mai rezistente apare
doar un simptom de mozaicare slabă.
Agentul patogen - Tobacco mosaic virus in eggplant.
Virusul este prezent în citoplasma celulelor sub forma unor plăci cristaline
poligonale ca un fus, ca nişte ace sau ca nişte fibre. Acest virus are mai multe tulpini ce atacă
o gamă largă de plante cultivate sau din flora spontană.
Epidemiologie. În cultură virusul se transmite prin contactul dintre plante iar de la

un an la altul virusul rezistă în seminŃe, în sol sau pe uneltele de lucru.
Micoplasmoze
5.3.4. Stolburul vinetelor - Stolbur disease in eggplant
Boala apare frecvent în culturile de vinete de la noi. Ea a fost descrisă în 1933 în

Rusia pe tomate, însă acum este cunoscută pe 80 specii aparŃinând la 10 familii botanice.
Simptome. Plantele atacate manifestă o clorozare rapidă urmată de ofilire. Atacul se

observă în lunile iulie-august când pe frunze, începând cu marginea lor, apare clorozarea.
Frunzele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii principale, apoi se usucă şi se
106
începe degarnisirea plantelor, de jos în sus. Pe tot foliajul se observă şi coloritul maro
caracteristic acestei boli.
Fructele ce rămân pe plante sunt decolorate, mici cu pulpa lemnoasă şi nu au valoare
comercială. La plantele degarnisite, chiar şi rădăcinile sunt brunificate şi putrezesc.
Agentul patogen - Stolbur disease in eggplant.
În anul 1968 P.G. Ploaie demonstrează pentru prima dată în lume existenŃa în celule
a corpusculilor de 50-80 nm şi a particulelor mai mari de 80-600 nm în diametru. Aceiaşi
corpusculi au fost semnalaŃi în glandele salivare ale principalului vector al micoplasmei
Hyalesthes obsoletus.
Epidemiologie. ApariŃia micoplasmei în culturi are evoluŃie ciclică, aceasta

depinzând de ecologia vectorului. Dacă larvele din sol ale vectorului sunt distruse primăvara
datorită ploilor şi temperaturilor scăzute, boala nu apare decât sporadic.
Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire presupun măsuri de distrugerea

vectorului şi amplasarea culturii într-o solă izolată de culturile sau plantele perene infectate.
Micoze
5.3.5. Mana vinetelor - Phytophthora parasitica
Boala este prezentă în culturile de vinete irigate unde a şi fost semnalată încă din
1958 dar, producând pagube mici.
Simptome. Foliajul afectat prezintă pete mari, galbene-undelemnii caracteristice

manelor, în dreptul cărora, pe partea inferioară, apare un puf albicios alcătuit din
sporangioforii agentului patogen. Atacul pe fructe se manifestă sub forma unor pete mari
brune în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă. În condiŃii de umiditate atmosferică ridicată,
petele se extind, confluează şi fructele putrezesc.
Agentul patogen - Phytophthora parasitica Dast., fam. Pythiaceae, ord.

Caracterele agentului patogen, epidemiologia şi măsurile de prevenire şi combatere

sunt prezentate la "putrezirea coletului la tomate". Gama de substanŃe chimice recomandate la
tomate este eficace şi la vinete. La răsad, stropirile cu Ridomil 25 WP-40 g/m2 şi cu Folpan
50 WP-0,2 %, dau rezultate foarte bune.
5.3.6. Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete -
Diplodina lycopersici (Didymella lycopersici)
Boală semnalată în 1904 în Marea Britanie este astăzi cunoscută în toată Europa. E.
Docea o descrie în 1952, când a găsit-o pe culturile de vinete din jurul Bucureştiului.
Simptome.Sunt atacate toate organele aeriene ale plantei, începând cu faza de răsad
şi până la plantele mature. Răsadul atacat prezintă o brunificare a coletului, urmată de
putrezirea Ńesuturilor şi moartea plăntuŃelor. Pe frunzele bazale ale plantelor mature apar pete
107
măslinii, de 1-24 mm, bine delimitate, ce devin în scurt timp de culoare brună. Pe faŃa
superioară a petelor se observă zonalităŃi concentrice, iar pe faŃa inferioară a limbului frunzei
în dreptul petelor apar puncte mici, negre. łesuturile afectate se necrozează şi cad aşa încât
frunza apare perforată.
Atacul pe fructe este rar întâlnit şi se manifestă prin pete brune, circulare sau ovale
dar fără fructificaŃii ale patogenului. Pe vreme secetoasă, Ńesuturile brunificate se scufundă şi
formează pe margini un inel de plută. Tulpinile plantelor atacate prezintă la colet pete mici,
ovale, brune-cenuşii, în dreptul cărora Ńesuturile se adâncesc, crapă longitudinal iar ca urmare
partea superioară a plantei se veştejeşte (fig. 53).
Ca factori favorizanŃi ai apariŃiei şi evoluŃiei acestei boli se pot enumera: excesul de
îngrăşăminte organice, umiditatea şi căldura, temperatura optimă fiind de +28oC.
Agentul patogen - Diplodina lycopersici (Cooke) Hollos., fam. Sphaeropsidaceae,

ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina, f.c. Ascochyta lycopersici
Brun. .
Miceliul ciupercii
se dezvoltă intercelular şi
după o perioadă de
parazitare formează picnidii
globuloase, brune-
negricioase, de 84-152 µm în
diametru şi cu un osteol de
24 µm în diametru, prin care
sunt eliminaŃi picnosporii
cilindrici, drepŃi sau uşor
curbaŃi, cu capetele rotunjite,
de 6,8-11,4 x 3-4,6 µm.
Fig. 53 - Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete - Diplodina Picnosporii sunt la început
lycopersici:a-atac pe frunză; b-picnidie cu picnospori; c-atac pe fructe
(din M. Mititiuc, 1993). unicelulari apoi la maturitate
bicelulari şi uşor ştrangulaŃi
în dreptul septei.
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin picnidiile cu

picnospori care rămân în resturile vegetale din câmp sau prin seminŃele infectate. În timpul
vegetaŃiei, răspândirea patogenului are loc numai prin picnosporii vehiculaŃi de vânt şi apă.
Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire a atacului includ folosirea de pământ

dezinfectat pentru răsadniŃe, dezinfectarea termică a solului din sere şi solarii şi folosirea de
sămânŃă sănătoasă. SămânŃa va fi dezinfectată termic, 30 minute la 50oC, chimic cu soluŃie de
formalină 1:400 timp de 10 minute sau cu fungicide sistemice: Apron 35 SD-2,5 g/kg sau
Rovral-5 g/1 kg.
Gama de produse recomandate la tomate pentru stropiri în câmp este valabilă şi
pentru stropirile la vinete.
108
5.3.7. Antracnoza vinetelor - Colletotrichum melongena
Boala a fost semnalată în 1928 în Rusia, însă acum este semnalată în toate Ńările
Europei între care din 1953 şi în România (E. Docea şi V. Severin).
Simptome. Boala apare în a doua jumătate a lunii august şi începutul lui septembrie
când pe fructe se constată apariŃia unor pete circulare sau ovale, de culoare brună. łesuturile
din centrul petelor de 2-10 mm se scufundă, începe putrezirea fructului şi pata capătă o
culoare albicioasă-cenuşie iar pe marginea ei se observă puncte mici negre - acervulii
patogenului.
Agentul patogen - Colletotrichum melongena Lobik., fam. Melanconiaceae,ord.

Melanconiales,cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Pe talul parazit al ciupercii se formează acervuli negri, subepidermici. În momentul

dezvoltării conidioforilor, epiderma se rupe şi sunt puse în libertate conidiile. Acervulii au 79-
222 µm în diametru şi sunt constituiŃi din conidiofori simpli, cenuşii, drepŃi, de 21-28 x 3-4,2
µm, ce susŃin conidii unicelulare, oval-alungite, drepte sau uşor curbate, cu numeroase
picături de ulei în celulă, de 14-24 x 2,6-5,2 µm. Acervulii sunt înconjuraŃi de Ńepi bruni,
septaŃi, de 33-125 x 3,9-5,2 µm.
Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul în stadiu saprofit pe resturile de

fructe atacate sau pe sămânŃa infectată. În cursul vegetaŃiei, vântul şi apa de irigaŃie,
diseminează sporii ce vor produce noi infecŃii pe vreme umedă şi la temperaturi de 23-28oC.
Prevenire şi combatere. În asolamentele legumicole trebuie să se Ńină seama de

inoculul infecŃios rămas de la precedentele culturi. La înfiinŃarea culturii sămânŃa se va
dezinfecta chimic cu fungicide sistemice Apron 35 SD- 2,5 g/kg sau Rovral-5 g/kg.
Măsurile de igienă culturală, strângerea şi arderea fructelor atacate sau îngroparea lor
au un deosebit rol în limitarea infecŃiilor incipiente în cultură.
Tratamentele preventive şi curative care se aplică pentru mană şi pătarea brună a
frunzelor şi fructelor sunt eficace şi pentru acest patogen.
5.3.8. Alternarioza vinetelor - Alternaria dauci
Boala este frecvent întâlnită pe vinetele cultivate în spaŃii protejate.

Simptome. Agentul patogen atacă plantele încă din faza de răsad când, pe tulpiniŃe
apar pete brune, de formă neregulată, de 1-2 mm în diametru, situate în special în apropierea
solului. Când zonele afectate devin circulare, răsadul se ofileşte şi se usucă.
Frunzele atacate prezintă pete mari, de 4-24 mm, circulare, brune, pe suprafaŃa cărora
se observă zonalităŃi concentrice.łesuturile afectate se necrozează, se sfâşie şi frunzele apar
perforate.
Fructele situate la baza plantei pot fi atacate şi prezintă pete mari, neregulate ca
formă cu Ńesuturile uşor cufundate şi acoperite de o eflorescenŃă catifelată, brună-negricioasă
alcătuită din organele sporifere.
Agentul patogen - Alternaria dauci (Kühn.) Gr. et Sk. (sin.: A solani sau A. porri
f.sp. solani), fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr.
Deuteromycotina.
109
Caracterele agentului patogen, epidemiologia, măsurile de prevenire şi combatere au
fost prezentate la bolile tomatelor.
5.3.9. Ofilirea vinetelor - Verticillium albo-atrum şi Fusarium oxysporum
Boala este frecvent întâlnită în culturile de câmp ale vinetelor, în toată Europa şi
America. În România boala apare prima dată ca semnalare în Starea fitosanitară a anilor 1942-
1943.
Simptome. Primele plante bolnave pot fi observate abia la începutul fructificării

vinetelor. Frunzele bazale încep să se îngălbenească, se ofilesc şi atârnă de-a lungul tulpinii
timp de 1-2 săptămâni, după care se usucă şi cad. Veştejirea avansează pe partea superioară a
plantelor care, în final se usucă prematur fără a mai fructifica, iar fructele ce erau formate se
zbârcesc şi nu mai pot fi valorificate.
Ofilirea evoluează rapid din cauza sistemului radicular care este brunificat şi cu
crăpături longitudinale şi transversale. SecŃiunile longitudinale şi transversale ale tulpinii
evidenŃiază o brunificare a sistemului vascular de la colet până la peŃiolul frunzelor şi
pedunculul fructelor.
AgenŃii patogeni - Verticillium albo-atrum Keinke et Berth., fam. Mucedinaceae,

ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina şi Fusarium oxysporum Schl.
f.sp. melongenae Matuo et Ishigami.
AgenŃii patogeni ai ofilirii sunt ciuperci saprofite de sol care pătrund în plante prin
perişorii absorbanŃi ai rădăcinilor sau prin microleziunile sistemului radicular.
Ciuperca Verticillium formează conidiofori lungi cu 2-4 verticile, cu 5-6 ramuri
scurte, cilindrice, incolore ce susŃin conidii ovoide, unicelulare, incolore de 2,5-6 x 1,5-3 µm.
Ciuperca Fusarium oxysporum f.sp. melongenae formează conidii fusiforme, ascuŃite la
capete, uşor curbate, cu 1-5 pereŃi transversali, hialine, de 35-50 x 3,5-5,5 µm.
Aceşti agenŃi patogeni atacă cu preponderenŃă vinetele cultivate în terenuri acide.
Epidemiologie. Patogenii rezistă mult timp în sol trăind saprofit pe resturile de

plante atacate şi fiind dispersaŃi de apa de irigaŃie sau cea de ploaie şi de lucrările solului. De
la plantă la plantă, în vegetaŃie vehicularea este imposibilă întrucât aceste ciuperci produc
traheomicoze, deci numai transmiterea prin sol are importanŃă.
Prevenire şi combatere. În asolamentul legumicol vinetele şi alte solanacee trebuie

să revină pe aceeaşi solă după minim 4 ani. Îngrăşarea echilibrată a culturii, asigurarea unui
regim hidric al solului normal, fără variaŃii brusce sunt factori ce limitează instalarea bolii.
În spaŃiile protejate solul va fi dezinfectat termic sau chimic iar la apariŃia bolii se pot
aplica stropiri la plantă cu 0,5 l de soluŃie de Bavistin, Benlate sau Topsin M, în concentraŃie
de 0,05-0,1 %. Tratamentele se vor succeda la intervale de 7-10 zile.
În câmp se vor face tratamente cu produse din Gr. D: Bavistin 50 WP 0,05-0,1 %;
Bavistin FL 0,05-0,1 % (0,5 l sol./pl. t.p. 14 z.); Derosal 50 WP 0,05-0,1 (t.p. 14 z.);
Carbendazin 500 SC 0,05-0,1 %; Benlate 50 WP 0,05-0,1 % (t.p. 14 z.); Metoben 70 PU-0,15
% (t.p. 18 z.); Topsin 70 PU 0,05-0,1 % (0,5 l sol/pl.); Topsin M 70 WP 0,05-0,1 % un litru
sol./pl.
110
Alte boli ale vinetelor şi agenŃii lor patogeni:-căderea plăntuŃelor în răsadniŃe -
Pythium de Baryanum; pătarea cenuşie a frunzelor - Phyllosticta hortorum ; septorioza
vinetelor - Septoria melongenae; cercosporioza vinetelor - Cercospora sp.;putregaiul cenuşiu
- Botrytis cinerea; boala cu scleroŃi - Sclerotinia sclerotiorum.
5.4. BOLILE CASTRAVEłILOR, PEPENILOR VERZI, PEPENILOR

GALBENI ŞI DOVLECEILOR
Viroze
5.4.1. Mozaicul castraveŃilor - Cucumber mosaic virus
Boala are un mare areal, fiind cunoscută la o multitudine de cucurbitacee cultivate,

solanacee cultivate sau spontane, precum şi la alte specii de plante ierboase sau lemnoase.
Fig.54 - Mozaicul castraveŃilor -Cucumber mosaic virus: atac
pe frunză şi fructe (după W. Kotte, 1952).
Simptome. Pe frunzele tinere de la castraveŃi apar pete galbene-verzui, circulare sau

colŃuroase, delimitate de nervurile secundare. Simptomul clasic de mozaic se observă la
frunzele bătrâne, unde alternează petele verzi-deschis cu cele galbene iar limbul frunzei
prezintă gofrări, încreŃiri evidente. PeŃiolurile frunzelor, ca şi internodurile sunt scurtate şi cu
simptome clare de necroză. În perioadele calde ale anului, se observă o ofilire rapidă a
foliajului şi chiar pe fructe apar zone de îngălbenire ce se extind de la locul de prindere a
fructului spre vârful lui, rămânând în final doar câteva zone verzi pe fructul îngălbenit
(fig. 54). imptome evidente de mozaicare şi veştejire a foliajului sunt observate şi la dovlecel
sau la pepenele galben(fig.55). La pepenele verde, infecŃia produce simptome mai puŃin
evidente, este mai lentă sau apare brusc o necroză a foliajului
Agentul patogen – Cucumber mosaic virus Doolittle, sin. Marmor cucumeris Holm.,
a fost izolat în 1916, fiind un reprezentant tipic al grupei Cucumovirus. El formează în celule
incluziuni sub formă de cristale hexagonale sau plăci unghiulare în mezofilul frunzelor. Până
în prezent sunt identificate 10 tulpini principale: tulpina tipică, tulpina galbenă P6, tulpina 5 a
111
lui Price, tulpina Y, tulpina S, tulpina Q, tulpina B, tulpina LsS, tulpina C şi tulpina WL,
fiecare dintre acestea producând simptome diferenŃiate pe anumite gazde.
Cercul de plante gazdă este

foarte larg cuprinzând specii ale
genurilor: Cucumis, Cucurbita,
Citrullus, Lycopersicum, Capsicum,
Solanum, Spinacia, Lactuca, Cynara,
Asparagus, Cichorium, Brassica,
Allium, Daucus, Petroselinum,
Anethum, Apium, Pastinaca, Rheum,
Phaseolus, Pisum, Medicago, Beta, ,
Nicotiana, Luffa, Zea, Cannabis,
Mentha, Carthamus, Coriandrum şi
numeroase alte specii de plante
floricole, arbuşti ornamentali, arbuşti
Fig.55. Mozaicul castraveŃilor- fructiferi, pomi fructiferi şi plante
Cucumber mosaic virus la pepene din flora spontană.
(C.M. Messiaen et col., 1991).
Virusul a fost izolat din
peste 200 specii ce aparŃin la 40 familii botanice.
Epidemiologie. Virusul se transmite de la plantă la plantă prin intermediul speciilor

de Cuscută şi prin afidele genurilor Acyrthosiphon, Aphis, Macrosiphym şi Myzus
Vectorii vehiculează acest virus timp de cel mult două ore întrucât virusul este de tip
nepersistent.
Transmiterea prin sămânŃă a virusului este pusă în evidenŃă doar la Vigna sp.,
Cucumis melo şi plante spontane, însă el rezistă în plantele perene, în special în cele de
Stellaria media.
Inactivarea virusului este posibilă la temperaturi de 60-76oC sau prin uscarea
Ńesuturilor.
Prevenire şi combatere. Culturile de câmp trebuie amplasate corect, respectând o

izolare spaŃială faŃă de speciile ornamentale perene, seminceri de legume (spanac), sau
leguminoase perene. În cultură se va distruge specia Stellaria media ce poate fi rezervor de
inocul infecŃios.
Se va folosi numai sămânŃă ce provine din culturi sănătoase sau sămânŃă tratată
termic.
În culturile din seră ca şi în cele de câmp, se vor face stropiri periodice cu insecticide
contra afidelor vectoare. RăsadniŃele vor fi protejate cu plasă fină contra afidelor iar răsadurile
vor fi stropite prin acoperire cu insecticide.
Se cunosc hibrizi rezistenŃi sau toleranŃi la această viroză, cum ar fi: Hokus, Amour,
Burpee, Biretta, Libelle sau hibrizii mai noi, Alibi, Asterix, Amigo, Pedoroso, Rita şi Matilde.
112
5.4.2. Mozaicul verde al castraveŃilor - Cucumber green mottle mosaic virus
Boala a fost descrisă de C.Ainsworth în 1935 în Anglia dar s-a răspândit în toate
Ńările cultivatoare de castraveŃi şi din 1985 a fost descrisă şi din serele României de I. Pop şi
A. Jilăveanu.
Simptome. Plantele virotice prezintă o decolorare a nervurilor, simptome de mozaic

foliar, gofrarea frunzelor, fructe puŃine dar fără simptome. Infectarea timpurie a plantelor
induce o nedezvoltare a lăstarilor fructiferi, apariŃia de flori şi fructe aglomerate în rozete şi o
îngălbenire generală a plantei. Uneori apar pete clorotice stelate şi chiar fructele pot fi pătate
şi deformate (fig. 56).
Agentul patogen - Cucumber green mottle mosaic virus Ainsw. sin. Cucumis virus 2
Smith.
Virusul aparŃine grupei Tobamovirus şi

apare în Ńesuturi sub formă de incluziuni
aciculare, hexagonale, sau plăci rotunjite
suprapuse. Cercul de plante gazdă este destul de
redus, virusul fiind identificat numai la Cucumis
sativus şi transmis artificial la alte specii de
cucurbitacee. Temperatura de inactivare este de
86-88oC.
Epidemiologie. Transmiterea virusului

de la un an la altul se poate face prin sol sau prin
sămânŃă. Transmiterea de la plantă la plantă se
poate face prin contactul direct între plante.
Fig.56 - Mozaicul verde al castraveŃilor - Prevenire şi combatere. Se vor infiinŃa

Cucumber green mottle mosaic virus (după culturi numai cu sămânŃă sănătoasă sau tratată prin
I.Pop, 1986). scufundare timp de 60 minute în soluŃie de fosfat
trisodic 15 %, urmată de o clătire cu apă curată.
Solul, ca şi toate uneltele din sere şi solarii, vor fi dezinfectate prin tratamente
termice (la sol) sau chimice - formalină 1 % sau fosfat trisodic 15 %.
În spaŃiile protejate se recomandă eliminarea cu grijă a plantelor virotice şi
distrugerea lor prin ardere.
Alte viroze ale castraveŃilor
CastraveŃii mai pot fi atacaŃi de virusul necrozei tutunului şi de virusul clorozării

fructelor, virusuri a căror prezenŃă nu este încă semnalată la noi.
La plantele din fam. Cucurbitaceae cultivate mai pot fi prezente: virusul mozaicului
dovleacului (ce se transmite prin seminŃe, virusul 1 al mozaicului pepenelui verde (transmis
prin afide şi seminŃe) şi virusul 2 al mozaicului pepenelui verde (transmis prin afide dar
netransmisibil prin seminŃe). În cazul când aceste virusuri sunt asociate cu C.M.V.,
simptomele ce apar sunt foarte grave.
113
Bacterioze
5.4.3. Pătarea unghiulară a castraveŃilor - Pseudomonas syringae pv. lachrymans
Boala este de origine americană unde a fost semnalată în 1913, însă agentul patogen
a fost studiat de E.F. Smith şi M.K. Bryan în 1915. În România boala a fost semnalată de Tr.
Săvulescu şi col., în 1940.
Bacteria induce pagube însemnate atât la culturile de câmp cât, mai ales, celor din
solarii şi sere, diminuând cantitativ şi calitativ producŃia.
Simptome. Încă de la începutul vegetaŃiei, pe cotiledoane apar pete mici, circulare

sau colŃuroase, verzi-închis, cu aspect umed. Cotiledoanele infectate se brunifică şi se usucă.
Pe frunze apar pete colŃuroase, situate între nervurile secundare, de culoare verde-închis,
hidrozate, care în final capătă o coloraŃie gri-bej, se usucă şi se desprind din frunză (fig. 57).
În condiŃii favorabile (vreme umedă) petele ce la început au 2-7 mm, pot conflua şi sunt
distruse suprafeŃe mari din frunză. Pe faŃa inferioară a limbului, după irigarea culturii, după
ploi sau pe timp ceŃos, se constată prezenŃa unui exudat bacterian mucilaginos sub formă de
picături. Pe vreme secetoasă, goma bacteriană se usucă şi dă naştere unei pelicule fine, cu
aspect de celofan.
Prin desprinderea zonelor atacate frunzele rămân perforate şi se pot deforma. Pot fi
sesizate simptome asemănătoare pe peŃioluri şi tulpini care, pot prezenta zone uscate sau
putrezite în funcŃie de umiditatea atmosferică.
Fructele atacate prezintă pete de 1-3 mm, verzi-închis, circulare, cu aspect umed şi
cu o zonă centrală albicioasă. În dreptul acestor pete, fructul poate crăpa pe vreme secetoasă
sau, se acoperă cu gomă bacteriană, pe vreme umedă.
Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. lachrymans (Smith. et Bry.) Young,

Dye et Wilkie, sin. Pseudomonas lachrymans, fam. Pseudomonadaceae, ord.
Pseudomonadales, Div. Bacteria.
Bacteria are forma unui bastonaş
şi este întâlnită în Ńesuturi, izolată, în
perechi sau în lanŃuri.
În sere, în 1976, Gh. Marinescu şi
col. au identificat şi o altă bacterie
Pseudomonas bürgeri care produce
simptome asemănătoare dar, spre deosebire
de Ps. syringae pv. lachrymans, produce
brunificarea vaselor conducătoare din
tulpinile castraveŃilor.
Epidemiologie. Agentul patogen
se transmite de la un an la altul prin
seminŃele contaminate sau infectate, iar în
câmp diseminarea este asigurată de ploile
Fig.57 - Pătarea unghiulară a castraveŃilor -
Pseudomonas syringae pv. lachrymans (după C.M.
repezi însoŃite de vânt şi de irigarea prin
Messiaen et col., 1991). aspersiune. InfecŃia se face foarte repede în
condiŃii de umiditate relativă în jur de 95 %
şi temperatură cuprinsă între 24-28oC.
114
Prevenire şi combatere. Se recomandă înfiinŃarea culturilor cu sămânŃă sănătoasă,
tratată cu sublimat corosiv 1 % timp de 10 minute sau tratament termo-hidric cu apă la 50-
52oC timp de 30 minute. SeminŃele mai pot fi tratate cu aer cald la 85oC timp de 60 minute.
În cursul vegetaŃiei se recomandă tratamete cu: Champion 0,3 %, Funguran OH
50WP-3,2 kg/ha (0,4 %), Super Champ FL-3 l/ha, Mancozeb- 2 kg/ha, Curzate Plus T-
0,25 % sau Kasumin-0,15 %.
În câmp, se recomandă o rotaŃie a culturilor legumicole în care cucurbitaceele
(castraveŃi, pepene galben, pepene verde, dovleac, dovlecelul), să nu revină pe aceeaşi solă
decât după 3 ani, iar în seră, culturile se vor înfiinŃa numai pe solul ce a fost dezinfectat termic
sau cu formalină 0,4 % (4-5 l/m2).
Unii hibrizi mai noi sunt rezistenŃi sau toleranŃi la infecŃii: Regal, Moresti, Asterix.
Soiul Samurai omologat în 2002 are toleranŃă ridicată faŃă de acest patogen.
5.4.4. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor - Erwinia tracheiphila
Boala, cunoscută încă din secolul trecut în America şi semnalată apoi în toate Ńările
cultivatoare din Asia, Japonia, America şi Africa, a fost descrisă la noi abia în 1953 de Tr.
Săvulescu.
Simptome. Plantele infectate prezintă iniŃial doar câteva frunze bazale veştejite, sub
formă de umbrele (limbul este veştejit şi căzut în jurul peŃiolului (fig. 58). Acest simptom se
observă spre prânz, când este cald şi dispare noaptea pe răcoare. După un timp, toate frunzele
se ofilesc, se încreŃesc, tulpinile se înmoaie şi planta se usucă. Ultimele zone care se usucă
sunt tulpinile, peŃiolurile şi rădăcinile care, dacă sunt secŃionate, eliberează din vasele
conducătoare un exudat bacterian, vâscos, alb-cenuşiu. Aceste colonii bacteriene obstruează
vasele şi induc simptomul de ofilire.
Agentul patogen -
Erwinia tracheiphila
(Smith.) Holland, este o
bacterie în formă de
bastonaş ce nu produce
decât traheobacterioze şi
uscarea Ńesuturilor, fără a
provoca putregaiuri umede.
Bacteria este un patogen de
rană cu o incubaŃie de 10
zile.
Fig. 58 - Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor - Erwinia tracheiphila Epidemiologie.
(după E.F. Smith din O. Appel, 1956).
Bacteria are un cerc larg de
plante gazdă ce aparŃin
genurilor Cucumis şi Cucurbita, cu excepŃia pepenilor verzi.
Bacteria nu rezistă în resturile vegetale uscate decât câteva săptămâni dar este
transmisă de gândacul dungat - Acalymma vittata şi gândacul pătat Diabrotica
undecimpunctata, căci în intestinele lor bacteria supravieŃuieşte. În rănile produse de aceşti
115
gândaci, bacteria se înmulŃeşte apoi pătrunde în vasele xilemice pe care le astupă. Extinderea
bolii se datoreşte nivelului populaŃional al gândacilor, stadiului de dezvoltare sensibil al
plantelor şi prezenŃei unei umidităŃi atmosferice mari, ce asigură reuşita infecŃiilor primare.
Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire recomandate se referă doar la

combaterea insectelor vectoare, cât mai timpurie, pentru a evita instalarea bolii.
Micoze
5.4.5. Putregaiul plăntuŃelor şi fructelor de cucurbitacee - Pythium de Baryanum,
P. ultimum, P. aphanidermatum
Boala este cunoscută în toate Ńările cultivatoare unde sunt îndeplinite condiŃiile de
temperatură şi umiditate necesare infecŃiilor, în primele stadii de vegetaŃie.
Simptome. Imediat după răsărirea plantulelor, pe colet apar pete mici, de culoare
verde-închis a căror suprafeŃe se extind repede. Zona atacată se brunifică, tulpiniŃa se subŃiază
şi după câteva zile plantele se ofilesc, cad pe sol şi putrezesc. Chiar şi rădăcinile se brunifică
şi dispar. Dacă solul este foarte umed în zona coletului, tulpiniŃa brunificată se acoperă cu un
mucegai fin, alb.
Pe fructe, atacul apare mai târziu, sub formă de putregai umed. Petele moi de pe
fructe, au epiderma crăpată şi prin crăpături apare un puf albicios.
Atacul a fost sesizat numai pe terenuri acide şi numai în condiŃii de umiditate
atmosferică ridicată de peste 80-90 %.
AgenŃii patogeni - Pythium de Baryanum Hesse, P. ultimum Trow., P.
aphanidermatum Edson., fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr.
Mastigomycotina.
Aceşti agenŃi patogeni pătrund în tinerele plante prin rădăcini sau prin micile leziuni
de la colet. În Ńesuturi ei formează hife hialine, bogat ramificate pe care apar organele de
înmulŃire asexuată, ortosporangii ce vor rămâne în Ńesuturile putrezite. Prin germinare ei, vor
da naştere la zoospori, ce vehiculaŃi de apă, vor putea produce noi infecŃii. În urma procesului
sexuat, în Ńesuturile uscate sau putrezite, se poate constata prezenŃa oosporilor care, după ce
vor rezista în sol ,în primăvara următoare vor da filamente de infecŃie ce pătrund în tinerele
plante prin stomate.
Epidemiologie. Speciile genului Pythium sunt nişte agenŃi saprofiŃi de sol care, pot
deveni paraziŃi în condiŃii de umiditate şi temperatură ridicată şi pot compromite încă din
primele faze o cultură.Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânŃă sau prin oosporii
ce rezistă în sol iar, de la o plantă la alta, transmiterea se face foarte rapid prin zoosporii
vehiculaŃi de apa de irigaŃie.
Prevenire şi combatere. CastraveŃii sau alte cucurbitacee se vor cultiva în seră doar
după dezinfectarea solului, termic sau chimic. SeminŃele vor fi tratate cu: Tiradin 70 PUS-8
kg/t, Royall Flo 42 S-3,5 l/t, Vitavax 200 PU-3 kg/t, Tiramet 60 PTS-4 kg/t, Super Homai 70
PM-5 g/kg sau Tachigaren 70 WP- 6 kg/t.
116
În seră, în timpul vegetaŃiei se vor aplica tratamente cu: Merpan 80 WDG-0,15 % (1-
5 l/sol/m2), Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/sol/m2), Captan 50 WP 0,2-0,5 % sau
Captadin 50 PU 0,2-0,5 %.
În câmp se va asigura o rotaŃie a culturilor, introducând în asolamentul legumicol, o
solă cu cereale sau cu graminee furajere.
5.4.6. Mana cucurbitaceelor - Pseudoperonospora cubensis
Boala a fost descoperită la mijlocul secolului trecut în Cuba, dar acum este cunoscută
ca frecventă pe castraveŃi, pepeni galbeni, pepeni verzi, dovleci, dovlecei, fiind deosebit de
păgubitoare la culturile din spaŃii protejate. În Europa s-a extins la începutul acestui secol, iar
în România a fost semnalată în 1928 în sudul Ńării. În Moldova ea a apărut abia după anul
1970.
Simptome. Mana atacă exclusiv frunzele, sub forma unor pete verzi-deschis pe faŃa
superioară a limbului, pete de formă colŃuroasă, bine delimitate de nervurile frunzelor.
Culoarea petelor se schimbă în galben, apoi în brun, iar pe faŃa inferioară, apare un
puf cenuşiu-violaceu sau bej (fig. 59-a). În condiŃii favorabile, petele pot conflua şi este
distrusă o mare parte din limb iar plantele vor rămâne repede fără frunze.
Agentul patogen - Pseudoperonospora cubensis (Berk. et Curt.) Rostov., fam.

Ciuperca prezintă
aparatul vegetativ sub forma
unui sifonoplast ce se ramifică în
spaŃiile intercelulare şi după o
perioadă de incubaŃie, emite prin
stomate sporangiofori grupaŃi
câte 2-3, ramificaŃi dicotomic
(fig. 59-b).
Sporangioforii ajung la
dimensiuni de 100-320 x 4-9 µm
Fig. 59 - Mana cucurbitaceelor - Pseudoperonospora cubensis: şi susŃin sporangi unicelulari,
a-frunză atacaă;b-sporangiofori şi zoosporangi ovoizi, de 18-28 x 12-20 µm.
(după Olga Săvulescu, 1967).
Aceşti sporangiofori care apar ca
un puf cenuşiu cu nuanŃe violacei pot fi observati, uşor dimineaŃa devreme când are loc şi
diseminarea sporangilor. Ceva mai târziu, datorită deshidratării sporangioforii se observă mai
greu.
InfecŃiile se produc pe vreme umedă, la temperaturi cuprinse între 5-30oC (la optim
23oC) când, din sporangi, apar zoospori biflagelaŃi ce vor germina şi vor da filamente de
infecŃie care pătrund prin osteolul stomatelor frunzelor ce au cel puŃin 1/2 din suprafaŃa
normală.
Viabilitatea sporangilor şi a zoosporilor depinde de temperatură, de intensitatea
luminoasă şi de umiditatea atmosferică. Pe timp secetos şi la temperaturi de peste 32oC
117
sporangii mor. În Ńesuturile uscate, se formează oospori sferici, galbeni-bruni, de 36-43 µm în
diametru.
Epidemiologie. Agentul patogen este propagat de apa de ploaie sau apa de irigaŃie.
Irigarea prin aspersiune aplicată dimineaŃa până la ora 10, când diseminarea sporangilor este
maximă, induce un atac puternic de mană.
Transmiterea agentului, de la un an la altul, este asigurată de oosporii prezenŃi în
resturile vegetale, însă infecŃiile din anii următori pot proveni şi de la sporangii aduşi de
vânturi din zonele cu ierni blânde, unde aceştia rămân viabili pe vrejii uscaŃi.
Prevenire şi combatere. Ca o primă măsură de prevenire, se impune arderea

resturilor de plante atacate sau îngroparea lor în profunzime. În asolamentul legumicol,
cucurbitaceele vor reveni după cel puŃin 4 ani pe aceeaşi solă.
În câmp, irigarea se va face numai prin brazde pentru a nu disemina sporangii. În
spaŃii protejate, se va asigura o bună aerisire a culturii iar în cazul declanşării atacului se va
reduce umiditatea.
Combaterea chimică trebuie să se facă folosind pulverizarea pneumatică, foarte fină,
Ńinând cont că partea inferioară a limbului frunzei trebuie bine protejată.
În spaŃiile protejate, din cauza stropirilor repetate cu aceleaşi produse, s-a ajuns la
crearea de rase rezistente la metalaxyl.
Gama de produse avizate este foarte largă şi trebuie utilizată atent, cu respectarea
timpului de pauză şi având grijă să nu se execute două tratamente succesive cu acelaşi tip de
produs. Se pot face tratamente directe la plantă cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50
PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Bouille bordelaise -0,75 % (7,5 kg/ha); BB (ZB) Liebor -1 %;
Funguran OH 50 WP -0,3-0,4 % (3,2 kg/ha); Oxicig 50 PU 0,4-0,5 %;Gr.C: Antracol 70
WP-0,2 % (t.p.28 z.);Dacmancoz 80 Wp 0,2%(2 kg/ha); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha);
Polyram combi-0.2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Gr.D: Previcur 607 SL-0,15
%; Proplant 72,2-0,15 % (1,5 l/ha); Gr.F: Bravo 500 SC-0,25 % (2,5 l/ha (t.p. 7 z.);
Gr.J:Schavit F 72 WP-0,2%(2 kg/ha) Gr.K: Alfonat-3 kg/ha (t.p. 21 z.); Quadris SC-0,75
l/ha (0,075 %); Gr.L: Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Gr.L- Aliette 80 WP-0,2 %; Aliette
C-0,5 %; Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Curzate Man-2,5 kg/ha; Curzate Manox-2,5 kg/ha;
Labilite 70 WP-0,15 %; Manoxin Forte 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha); Manoxin Total 60 PU-0,25
% (2,5 kg/ha); Mikal M-2,8 kg/ha câmp; 3,5 kg/ha solar; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Orthocit
Super 60 PU-0,3 % (3 kg/ha); Patafol-2 kg/ha (0,2 %); Planet 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil MZ
72 WP-0,25 % (t.p. 3 z.); Shavit 71,5 WP-0,2 % (2 kg/ha); Systhane MZ- 0,2 % (2 kg/ha).
Folosirea în viitor a hibrizilor Regal, Asterix care sunt rezistenŃi sau toleranŃi la
mană ar putea asigura producŃii mari, economice fără multe tratamente costisitoare. Hibrizii
Rita, Moresto şi Alibi sunt sensibili faŃă de acest patogen. Soiul Samurai omologat în 2002
are toleranŃă ridicată fată de acest patogen.
5.4.7. Făinarea cucurbitaceelor - Erysiphe cichoracearum şi Sphaerotheca

fuliginea
Boala este răspândită în toate Ńările cultivatoare şi produce pagube mari, datorită
uscării premature a foliajului. Deşi este cunoscută de foarte multă vreme (1800) în Ńara
118
noastră a fost semnalată de M. Fuss (1853), C. Oescu şi E. Rădulescu (1933) dar, studiată
amănunŃit de C. Sandu Ville abia în 1967.
Simptome. Organele aeriene (tulpini,

frunze şi chiar fructe sunt atacate în toate stadiile
de dezvoltare (fig. 60).
Pe suprafaŃa acestor organe apare un
miceliu alb, făinos, sub forma unor pâsle mai mult
sau mai puŃin extinse. Pe limbul frunzelor, petele
pot conflua şi acoperi suprafeŃe mari de limb care,
în scurt timp se vor usca. Sub acest miceliu
Ńesuturile se îngălbenesc şi se brunifică.
În condiŃii de secetă atmosferică, atacul se
extinde pe peŃiolul frunzelor, pe tulpini şi chiar pe
Fig. 60 - Făinarea cucurbitaceelor - Erysiphe fructe.
cichoracearum AgenŃii patogeni - Erysiphe
cichoracearum D.C. f. cucurbitacearum Poteb. şi
(dup\ C.M. Messiaen et col., 1991).
Sphaerotheca fuliginea (Schech.) Salm. f. cucurbitae Jacz., fam. Erysiphaceae, ord.
Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium erysiphoides Fr.
Aceşti agenŃi patogeni au aparatul vegetativ un tal epifit care fructifică abundent
formând conidii de tip Oidium erysiphoides, de 17-45 x 11-17 µm.
În spaŃiile protejate, pe plantele parazitate, se pot forma şi cleistotecii pe partea
inferioară a frunzelor. Acestea au apendici simpli, sunt sferice, brune de 74-165 µm în
diametru (Erysiphe) şi 60-100 µm ( Sphaerotheca) (fig. 61). Ascele conŃin 2-6 ascospori
(Erysiphe) sau 4-8 ascospori (Sphaerotheca).
CondiŃiile optime de instalare şi evoluŃie a agenŃilor patogeni diferă. Pentru Erysiphe
temperatura optimă este de 15-26oC şi nu necesită o umiditate relativă ridicată, în timp ce
pentru Sphaerotheca, temperatura optimă este de 15-21oC dar, necesită o umiditate relativă
ridicată.
Epidemiologie. AgenŃii patogeni se răspândesc în timpul vegetaŃiei prin conidiile de

tip Oidium vehiculate de vânt, apă sau insecte. Cele mai frecvent infectate sunt frunzele
mature, în timp ce cele abia formate sunt rezistente. Cleistoteciile formate pe frunze asigură
persistenŃa patogenilor până în anul următor.
Erysiphe cichoracearum are 12 forme specializate şi un cerc larg de plante gazdă ce
contribuie la permanentizarea inoculului infecŃios. Sphaerotheca fuliginea poate fi găsită pe
38 specii de plante gazdă, din diferite familii botanice.
Prevenire şi combatere. Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente, respectarea

asolamentului şi distrugerea plantelor gazdă din flora spontană pentru diminuarea presiunii de
infecŃie.
119
Fig. 61 - Conidii, cleistotecii şi asce de Erysiphe cichoracearum (stânga) şi Fig. 26 -
Sphaerotheca fuliginea (dreapta) (după C. Sandu Ville, 1967).
La apariŃia atacului se recomandă stropiri cu produsele din grupele: Gr.A:

Fluidosoufre 20-25 kg/ha (t.p. 4 z.); Kumulus DF 0,4 % (t.p. 4 z.); Microthiol special -0,4 %
(t.p. 4 z.); Thiovit 0,3-0,4 %; Gr.F: Bravo 500 SC- 0,75 %; Karathane FN 57-0,1 % (t.p. 7 z.);
Karathan LC-0.05 (t.p. 28 z.); Saprol 100 EC-0,1 % (t.p. 21 z); Gr.I: Afugan EC-0,05 %
(t.p.7 z.); Rubigan 12 CE- 0,02 % (t.p. 7 z. în seră) ; 0,03 % (t.p. 7 z. în câmp); Rubigan 12
EC-0,02 % (t.p. 7 z.); 0,03 % (t.p. 7 z. în câmp); Gr.J: Baycor 25 WP-0,1 % (t.p. 15 z.);
Bayfidan 250 EC-0,05 %; Bayleton 5 PU-0,05 % seră (t.p. 7 z.); 0,1 % câmp (t.p. 7 z.);
Bayleton 5 WP-0,05 % seră; 0,1 % câmp (t.p. 7 z.); Bumper 250 EC- 0,015 % (0,15 l/ha
(câmp şi seră); Orius 25 EW-0,05 %; Sanazole 250 EC- 0,015 % (0,15 l/ha); Shavit 25 EC-
0,5 l/ha câmp; 0,3 l/ha seră, solar (t.p. 14 z.):Schavit F 72 WP-0,2%(2 kg/ha); Systhane 12,5
CE-0,03 % (t.p.14 z.); Tilt 250 CE RV-0,015 % (t.p. 14 z.); Tilt 250 EC-0,015 % (t.p. 14 z.);
Topas 100 EC-0,025 % seră (t.p. 7 z.); Trifmine 30 WP- 0,03 %; Gr.K: Quadris SC-0,75 l/ha
(0,075 %); Konker-1,25 l/ha; Labilite 70 WP- 0,15 %; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Systhane
MZ-0,2 % (2 kg/ha); Gr. L: Dacfolin-0,15 l/ha; Manoxin Forte 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha).
Tratamentele se vor efectua cu respectarea timpului de pauză indicat şi alternând
produsele în funcŃie de grupa lor (de contact sau sistemice), cu recomandarea ca, din
momentul începerii fructificării şi a recoltării să se aplice numai fungicide de contact.
Hibrizii nou apăruŃi : Fitness, Tyria, Regal, Matilde, Meresto, Cornisa, Cornilac,
Asterix, Alibi, Pedroso şi Pasamonte,sunt rezistenŃi sau toleranŃi faŃă de aceşti patogeni.
5.4.8. Antracnoza cucurbitaceelor - Colletotrichum lagenarium
Boala este semnalată pe toate organele aeriene ale castraveŃilor, pepenilor galbeni,
pepenilor verzi şi dovleceilor, ce se cultivă în câmp.
Tr. Săvulescu şi col. au depistat această boală în 1931 şi de atunci în toate Stările
fitosanitare, agentul patogen poate produce pagube de 15-30 %.
120
Simptome. Pe foliaj şi pe tulpini, atacul apare sub forma unor pete uleioase apoi
necrotice, în dreptul cărora Ńesuturile se adâncesc. Dacă simptomele apar la începutul
vegetaŃiei, plantele se pot usca. Pe fructe apar pete mari, circulare (1-2 cm în diametru,
galbene, apoi brune, în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă şi se acoperă cu un mucegai roz,
reprezentat de fructificaŃiile ciupercii ce apar în cercuri concentrice (fig. 62-b). łesuturile în
curs de descompunere vor fi invadate de ciuperci saprofite care, vor continua deprecierea
fructelor, mai ales dacă umiditatea atmosferică se menŃine ridicată.
Agentul patogen - Colletotrichum lagenarium (Pass.) Ell. et Hals., fam.

Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina
Ciuperca se
dezvoltă subcuticular
şi formează
fructificaŃii asexuate -
acervuli de culoare
roz-cenuşii. În
momentul maturării
conidiilor, cuticula
crapă şi sporii sunt
puşi în libertate,
Lagărul are până la
126 µm în diametru
iar conidioforii
Fig. 62-Antracnoza şi cladosporioza cucurbitaceelor:a-Cladosporium hialini, simpli, susŃin
cucumerinum;b-Colletotrichum lagenarium (după C.M. Messiaen et col., 1991). conidii ovale,
unicelulare, hialine
de 13-19 x 4-6 µm. Între conidiofori, în lagăr, apar peri bruni, multicelulari, de 60-70 µm
lungime, mai groşi la bază şi mai subŃiri spre vârf.
Epidemiologie. Agentul patogen evoluează mai ales în condiŃii de umiditate

atmosferică ridicată şi la un optim de 25oC. Aparatul vegetativ al ciupercii pătrunde activ prin
cuticulă şi după o incubaŃie de 3-7 zile fructifică. Răspândirea sporilor în perioada de
vegetaŃie este asigurată de curenŃii de aer, de picăturile de apă de ploaie sau de irigaŃie şi de
insecte.
PersistenŃa agentului peste iarnă se face în resturile vegetale de pe câmp cât şi în
sămânŃa infectată sau infestată.
Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea resturilor vegetale,

rotaŃii de 3-4 ani a culturilor de cucurbitacee, precum şi amplasarea lor în terenuri ce nu reŃin
apa, în sole ce vor fi irigate prin brazde.
ÎnfiinŃarea culturilor se va face cu sămânŃă sănătoasă, dezinfectată termic sau chimic.
În timpul vegetaŃiei se vor face tratamente cu: Dithane 75 WG- 0,2 %, Dithane M 45-0,2 %,
Nemispor 80 WP-0,2 %, Vondozeb-0,2 %, Vondozeb 75 DG-0,2 % (timp pauză 14 zile) şi
Kasumin 2 WP-0,15 %.
121
5.4.9. Cladosporioza cucurbitaceelor - Cladosporium cucumerinum
Boală descrisă în S.U.A. la sfârşitul secolului trecut, s-a extins în Europa, în toate
Ńările cultivatoare şi din 1932 este semnalată anual şi în România pe castraveŃi, pepeni
galbeni, pepeni verzi şi dovlecei.
Simptome. Atacul agentului patogen poate fi semnalat încă din stadiul de

cotiledoane şi până la maturarea fructelor. Pe cotiledoane şi tulpiniŃe apar pete translucide,
apoi necrotice de câŃiva milimetri în diametru. Pe frunzele mari, atacul se observă sub forma
unor pete circulare sau colŃuroase, verzui, apoi cenuşii, mărginite de un halo galben.
łesuturile atacate se brunifică, se usucă şi se desprind din frunze. Pe fruct, apar pete cenuşii
cu Ńesuturi ce se scufundă, atacul ajungând până la seminŃe (fig. 62-a).
Pe timp umed, cu temperaturi scăzute între 18-25oC, petele pot conflua, iar pe timp
secetos, marginea petelor devine tare, se suberifică.
Agentul patogen - Cladosporium cucumerinum Ellis et Artheer, fam. Dematiaceae,

ord. Moniliales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Agentul patogen are un aparat vegetativ - tal filamentos, de culoare verde-măslinie

care se dezvoltă atât în Ńesuturi cât şi la suprafaŃa acestora. Pe pete, se formează conidiofori
simpli, bruni, septaŃi, ce susŃin pe sterigmele terminale, conidii ovoide, cilindrice sau
fusiforme, unicelulare sau multicelulare, de 10-30 x 3-6 µm. La germinare, talul străpunge
activ Ńesuturile şi după o incubaŃie de 3-4 zile, ciuperca fructifică.
Epidemiologie. În condiŃii de umiditate relativă ridicată, în jur de 95 % şi la

temperaturi scăzute 18-25oC ciuperca se răspândeşte şi atacă uşor datorită vehiculării
conidiilor de către vânt şi picăturile de apă.
Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de miceliu şi conidiile
rămase pe resturile vegetale, pe care în primăvară, găsim numeroase conidii. În culturile
intensive din spaŃiile protejate, unde se respectă măsurile de igienă, această boală nu se mai
regăseşte.
Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea sau îngroparea adâncă

a resturilor vegetale, rotaŃii de 3-4 ani, înfiinŃarea culturilor de cucurbitacee în terenuri cu
drenaj bun, irigarea prin brazde şi cultivarea de soiuri sau hibrizi rezistenŃi.
În culturile din spaŃiile protejate, pentru prevenirea atacului se menŃine umiditatea
atmosferică sub 90 % şi temperatura în jur de 25oC iar solul se dezinfectează termic sau
chimic. SămânŃa folosită trebuie să provină din culturi semincere sănătoase şi să fie
dezinfectată cu Rovral TS - 5 g/kg.
La apariŃia atacului se vor aplica tratamente cu fungicide sistemice în alternanŃă cu

fungicide de contact: Topsin 70 PU 0,05-0,1 %, Topsin M 70 WP- 0,05-0,1 %, Bavistin Fl
0,05-0,1 %, Metoben 70 PU-0,1 % sau Dithane 75 WG-0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Bravo
500 SC 1,5-2 l/ha.
Se pot utiliza hibrizi rezistenŃi la acest agent ca: Dalibor, Fitness, Famosa, Kamaron,
Tyria, Matilde, Rita, Meresto, Cornisa, Cornibac, Asterix, Alibi, Pedroso şi Pasamonte sau
toleranŃi ca Regal.
122
5.4.10. Fuzarioza (putrezirea rădăcinilor, coletului şi a bazei tulpinii)
cucurbitaceelor - Fusarium solani f.sp. cucurbitae
Boala a fost
descoperită în ultimii ani ai
secolului trecut, dar acum s-
a extins în toate Ńările
cultivatoare şi poate produce
pagube de până la 75 % din
recoltă. În România boala a
fost semnalată în 1968 dar,
s-a extins şi poate provoca
pagube de 10-20 %.
Simptome. Atacul
începe prin pătrunderea
agentului în rădăcini, însă
simptomele evidente apar
abia la înflorire-fructificare.
Fig.63- Boli vasculare a cucurbitaceelor: a-fuzarioza cu necroză
longitudinală a tijei; b- ofilirea fără necroza tijei (Fusarium sau
Frunzele bazale se
îngălbenesc treptat de la
Verticillium); c- Dydimella bryoniae (după C.M. Messiaen et col., 1991).
vârf sau de la margini şi
rămân verzi doar nervurile. Zonele îngălbenite se necrozează şi treptat se usucă toate frunzele.
Această fuzarioză este frecvent întâlnită la pepeni şi dovleci dar uneori atacă şi
castraveŃii, producând leziuni brune pe tulpini, la nivelul solului sau chiar mai sus, dacă
vremea este umedă. Plantele uscate rămân legate de sol doar prin vasele conducătoare ce nu
au fost distruse. Fructele ce vin în contact cu solul, au pete mari, de 1-2 cm, care pot conflua.
Uneori pe aceeaşi plantă se întâlneşte şi F. oxysporum f.sp. cucumerinum (fig. 63 a şi b).
Acest al doilea agent patogen este semnalat de dată mai recentă (1932) iar la noi
abia din 1969, dar cu o frecvenŃă mai mare. Ca simptome, el produce o veştejire cu evoluŃie
rapidă, plantele uscându-se în 3-4 zile. Uneori evoluŃia este mai lentă, se veştejeşte doar câte o
frunză de la bază şi apoi celelalte. În cazul ofilirilor rapide, frunzele îşi păstrează culoarea
verde până la uscare, în timp ce la veştejirile lente se instalează culoarea galbenă înaintea
necrozei. Rădăcinile nu prezintă modificări exterioare, în schimb tulpinile se usucă şi crapă
longitudinal. Ultimile părŃi care se veştejesc sunt peŃiolurile pe care atârnă limbul frunzei
veştejit şi uscat. Distrugerea plantei poate avea loc uneori lent, timp de 2-3 luni.
AgenŃii patogeni - Fusarium solani f.sp. cucurbitae Snyd. et Hans. şi F. oxysporum
f.sp. cucumerinum Owen., fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes,
subîncr. Deuteromycotina.
Aparatul vegetativ al acestei ciuperci este un tal filamentos hialin cu posibilitatea de

a trăi saprofit în sol sau parazit în plantă. Fusarium solani nu este atât de specializat ca F.
oxysporum care are mai multe forme specializate: f.sp. niveum şi f.sp. melonis. Această ultimă
formă specializată are rasa 0, 1, 2 şi rasa 1-2 care produc simptome diferite.
123
Rasele 0, 1 şi 1-2 dau veştejirea bruscă, fără o îngălbenire prealabilă, în timp ce, rasa
2 dă o veştejire lentă, însă această rasă este semnalată frecvent doar în S.U.A.
F. solani are de asemenea două forme specializate: f.sp. cucurbitae şi f.sp. phaseoli a
căror spori rezistă mai mulŃi ani în sol şi atacă numai fructele de cucurbitacee.
ÎnmulŃirea ciupercii F. solani se face prin macroconidii de 20-50 x 3,5-6 µm.
RezistenŃa patogenului în sol este asigurată de clamidosporii ce se formează intercalar pe
miceliu, uni sau bicelulari, globuloşi sau ovali. În cazul ciupercii F. oxysporum, conidiile sunt
tipice cu 3 septe, de 20,4-46,8 x 3,1-4,6 µm şi se formează la exteriorul Ńesuturilor atacate, în
crăpături sau chiar în vasele conducătoare, unde pot apărea şi clamidospori. În vasele
obstruate, brunificate, se constată prezenŃa gomelor, a microconidiilor de 19 x 3 µm şi a
clamidosporilor de 6,3-11 x 5-10,7 µm.
Epidemiologie. AgenŃii patogeni rezistă în sol sub formă de clamidospori, conidii şi
chiar scleroŃi. Din aceste organe, în timpul germinărilor, apar micelii ce vor intra în plantă
prin micile răni de pe rădăcini. Transmiterea patogenilor de la un an la altul, se mai poate face
prin miceliul din seminŃele infectate.
În perioada de vegetaŃie, microconidiile şi macroconidiile vehiculate de apa de
irigaŃie, asigură transmiterea patogenilor de la plantă la plantă şi veştejirea acestora, datorită
toxinelor emise şi datorită obstruării vaselor conducătoare, cu miceliu şi gome.
Prevenire şi combatere. Se recomandă înfiinŃarea culturilor în sere, în sol

dezinfectat termic, iar la apariŃia primelor plante veştejite, acestea vor fi scoase cu grijă şi se
vor arde.
În câmp, se va asigura un asolament de minim 4 ani, fără alte cucurbitacee şi se vor
semăna numai seminŃe ce provin din fructe sănătoase. SămânŃa se va trata cu Rovral TS-5
g/kg, Royal Flo. 42 S-3,5 l/t sau Super Homai 70 PU-5 g/kg. Aceste ultime două substanŃe
fiind recomandate şi pentru Pythium sp.
În câmp se vor aplica tratamente cu: Bavistin 50 WP 0,05-0,1 % (1 l sol /plantă (t.p.
14 z.); Bavistin Fl 0,05-0,1 % (1 l sol/pl.); Benlate 50 WP 0,05-1 % sau 1 l sol/pl. (t.p. 14 z.);
Topsin 70 PU 0,05-0,1 % (1 l sol./pl.); Topsin M 70 WP 0,05-0,1 % (1 l sol./pl.) (t.p. 7 z.).
5.4.11. Veştejirea verticiliană a cucurbitaceelor (verticiloza) -
Verticillium dahliae
Boala a fost descrisă în 1918 în Olanda şi din 1969 şi în România în culturile din
spaŃiile protejate.
Simptome. În prima parte a evoluŃiei sale, această boală prezintă simptome

asemănătoare fusariozei, produce o ofilire lentă a celei de a 3-4 frunze de pe tulpină. Ofilirea
începe în perioada de înflorire-fructificare şi este însoŃită de îngălbenirea şi necroza limbului
frunzelor, în timp ce peŃiolul rămâne turgescent. Ofilirea se extinde apoi şi în sus şi în jos la
restul frunzelor, în special pe spaŃiul dintre nervurile care rămân verzi. În final se îngălbenesc
şi peŃiolurile, se usucă, pe ele alternând frunzele uscate (fig. 129-b). În funcŃie de ritmul
ofilirii şi uscării, pe plantă se găsesc fructe mici, brune, ce se usucă, în paralel cu fructe mari
ce sunt veştede şi nu se maturează. Vasele conducătoare sunt brunificate, dar mai slab ca la
124
fusarioză şi sunt astupate de tile sau hife miceliene. În cazul atacurilor incipiente, simptomele
pot dispare dacă se instalează o vreme mai rece şi cu insolaŃie slabă.
Agentul patogen - Verticillium dahliae Kleb., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales,

Ciuperca este o saprofită de sol care, după pătrunderea în plantă, în condiŃii de

umiditate, formează pe tulpini conidiofori cu verticile de fialide ce emit conidii ovoide,
unicelulare, de 4-6 x 1,7-2 µm. În Ńesuturile plantelor uscate se pot întâlni şi microscleroŃi
globuloşi, de 90-250 x 50-80 µm.
Epidemiologie. Ciuperca rezistă în sol prin microscleroŃii de pe resturile de

vegetaŃie. Din microscleroŃi, în solurile cu pH-ul slab acid şi în condiŃii de temperaturi în jur
de 23oC apar filamente de infecŃie ce vor pătrunde în plantă prin rănile produse de nematozi.
În timpul vegetaŃiei ciuperca este răspândită prin conidiile vehiculate de vânt sau apa de
irigaŃie.
Prevenire şi combatere. ÎnfiinŃarea culturilor trebuie să se facă în terenuri fără

nematozi, dezinfectate, respectând un asolament sau o rotaŃie de 4-5 ani. SămânŃa va fi
dezinfectată cu Rovral TS - 5 g/kg iar în condiŃii de seră se vor face tratamente cu fungicide
sistemice la baza plantelor, cu: Bavistin 50 WP 0,05-0,1 % (timp pauză 14 zile), Bavistin Fl
0,05-0,1 %, Metoben 70 PU-0,1 % (1 l/pl.), Topsin 70 PU 0,05-0,1 % ( 1 l/pl.), Topsin
M 70 WP 0,05 -0,1 %.
5.4.12. Alternarioza - Alternaria cucumerina
Boala este întâlnită frecvent pe plantele de castraveŃi, pepeni, dovleci şi dovlecei, pe

care le defoliază rapid prejudiciind producŃia.
Simptome. Pe frunzele infectate ,apar pete mici de decolorare, de 1-2 mm,

care pot conflua şi ajung până la 1 cm în diametru sau chiar mai mult. Petele sunt înconjurate
de un halo galben iar pe suprafaŃa lor, după brunificare, apar zonalităŃi concentrice cu
fructificaŃiile patogenului. Pe tulpini, lăstari şi fructe, în dreptul petelor brune se constată că
Ńesuturile sunt puŃin cufundate.
Agentul patogen - Alternaria cucumerina (Ell. et Ev.) Elliot., fam. Dematiaceae,

ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Ciuperca prezintă un tal filamentos de pe care apar conidiofori multicelulari,

neramificaŃi, bruni ce susŃin conidii multicelulare, muriforme, de 30-75 x 15-25 µm, aşezate
în lanŃuri scurte. ZonalităŃile concentrice de pe pete sunt datorate apariŃiei acestor conidiofori,
apariŃie care se face în funcŃie de temperatură ce alternează, ziua este mai ridicată şi are loc
fructificarea iar noaptea patogenul se extinde centrifug în Ńesuturi.
Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de miceliu în resturile

vegetale şi chiar în seminŃe. Poate rezista şi pe plantele din flora spontană ce aparŃin fam.
Cucurbitaceae. În timpul vegetaŃiei, răspândirea sporilor o fac curenŃii de aer şi apa de irigaŃie
125
iar dacă umiditatea atmosferică este mare, 90 % şi temperatura în jur de 25oC putem înregistra
pierderi mari.
Prevenire şi combatere. Ca măsuri de prevenire se recomandă: igiena culturală,

distrugerea buruienilor gazdă, irigarea prin brazdă, dezinfectarea seminŃelor cu Rovral TS - 5
g/kg.
În timpul vegetaŃiei se vor face tratamente cu: Dithane 75 WG-0,2 %, Dithane M 45-
0,2 %, Mancozeb 800-2 kg/ha (timp pauză 21 zile), Vondozeb-0,2 %, Vondozeb 75 DG-
0,2 % sau Bravo SC-1,5-2 l/ha.
Alte boli ale cucurbitaceelor şi agenŃii lor patogeni:pătarea frunzelor şi putregaiul

moale al fructelor de castraveŃi -Pseudomonas burgeri;
putregaiul negru al cucurbitaceelor - Mycosphaerella melonis (Didymella brioniae);

putregaiul tulpinilor de cucurbitacee - Diplodia gossypina; pătarea albă a frunzelor de
cucurbitacee - Septoria cucurbitacearum; pătarea şi băşicarea frunzelor - Sporodesmium
pluriseptatum; cercosporioza (pătarea brună a frunzelor) - Cercospora melonis; putrezirea
tulpinii şi fructelor de cucurbitacee - Sclerotinia sclerotiorum; putregaiul cenuşiu al
tulpinilor şi fructelor de castraveŃi - Botrytis cinerea.(se va trata cu Teldor 500 Sc-0,08%(0,8
l/ha);
În vederea combaterii acestor boli sunt avizate produsele: Mancozeb 800-1,6 kg/ha,
Sumilex 50 W-0,1 % (în solar) cu timp de pauză 14 zile, Shavit F 715-2 kg/ha şi produsul
biologic Trichodex 25 WP-2 kg/ha.
Pentru atacul acestui din urmă agent patogen (Botrytis), se cunosc hibrizi de
castraveŃi rezistenŃi ca: Dalibor, Tyria, Cornisa, Cornibac şi Pedroso.
În culturile de dovlecel, se vor folosi hibrizi rezistenŃi sau toleranŃi. Astfel, hibridul
Arlika este rezistent faŃă de Sphaerotheca şi Colletotrichum şi tolerant faŃă de atacul de
Pseudoperonospora şi Cladosporium. Hibridul Opol este rezistent faŃă de Sphaerotheca şi
Colletotrichum, mijlociu de rezistent faŃă de Pseudoperonospora şi cu toleranŃă ridicată faŃă
de Cladosporium.
În culturile de pepeni verzi se vor folosi hibrizii: Clausita care este rezistent la
Fusarium şi Colletotrichum şi mijlociu de rezistent la Pseudoperonospora şi Sphaerotheca;
Fabiola cu rezistenŃă la Fusarium, Colletotrichum, Pseudoperonospora şi Sphaerotheca;
Crimson Sweet cu rezistenŃă la Fusarium şi Colletotrichum şi toleranŃă ridicată la
Pseudoperonospora şi Sphaerotheca şi hibridul Paradise ce este rezistent la Fusarium şi
Colletotrichum şi mijlociu de rezistent la mană şi făinare. Hibridul Creso de pepene galben
este rezistent la fusarioze, făinări şi manifestă toleranŃă ridicată la antracnoză.
5.5. BOLILE LA VARZĂ, CONOPIDĂ, RIDICHI, GULIE ŞI HREAN
Viroze
5.5.1. Virusul mozaicului conopidei - Cauliflower mosaic virus
Boala este de origine americană iar în România a fost semnalată în 1952 şi poate da
pierderi de până la 75 % din producŃie.
126
Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă o decolorare, o transparenŃă a
nervurilor, urmată de îngălbenirea limbului între nervuri. łesuturile de lângă nervuri păstrează
coloraŃia verde. Întrucât zonele îngălbenite nu cresc în acelaşi ritm cu cele verzi, frunzele apar
gofrate, cu marginile răsucite spre faŃa superioară. Simptomele dispar la temperaturi de peste
25oC.
În funcŃie de momentul instalării atacului, plantele pot suferi mai mult sau mai puŃin.
Răsadurile afectate rămân mici şi produc în final puŃin.
Din cercul de plante gazdă fac parte: varza albă, varza roşie şi varza de Bruxelles. La
aceste plante, simptomele apar ca pete de decolorare urmate de pete necrotice. Virusul a mai
fost identificat şi la ridichi, rapiŃă, hrean şi alte crucifere.
Agentul patogen - Cauliflower mosaic virus, este un virus de tip ADN cu particule
sferice, el putând fi inactivat la 75-80oC.
Epidemiologie. Virusul se transmite cu ajutorul afidelor şi întrucât poate infecta o

multitudine de crucifere sălbatice, rezerva de inocul există în permanenŃă. În afide, virusul
este de tip nepersistent, acestea putând infecta după achiziŃionarea virusului, timp de 3 ore.
Speciile de afide - vectori - aparŃin genurilor: Acyrthosiphon, Aphis, Aulacorthum,
Brevicoryne, Hyperomyzus, Macrosiphum şi Myzus.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală se impun în prevenirea

atacului ele, incluzând distrugerea resturilor vegetale ale culturilor dar şi a buruienilor
crucifere. RăsadniŃele pentru crucifere vor fi izolate spaŃial de culturile obişnuite.
5.5.2. Pătarea inelară neagră a verzei - Cabbage black ring virus
Boala numită iniŃial mozaicul cruciferelor a fost descrisă în 1921 în S.U.A., însă
acum este răspândită în aproape toate culturile de crucifere din zonele cu climat temperat.
Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă zone de decolorare sub formă de pete
marmorate, înconjurate de halouri clorotice. Decolorările şi necrozele se extind pe tulpini aşa
încât, acestea pierd frunzele şi creşterea se opreşte. La ridichi ,are loc chiar o deformare a
frunzelor şi rădăcinilor.
Agentul patogen - Cabbage black ring virus, sin. Turnip mosaic virus - are particule
filamentoase ce pot fi inactivate la 56-58oC. El este prezent pe un larg cerc de plante gazdă:
conopida, varza de Bruxelles, varza chinezească, ridichi, hrean, nap şi alte crucifere sălbatice.
Epidemiologie. Virusul este vehiculat de peste 60 specii de afide, iar de la un an la

altul rezistă în diferite plante gazdă perene sau în semincerii plantelor.
Prevenire şi combatere. În vederea evitării infectării răsadurilor, răsadniŃele de

crucifere vor fi izolate de celelalte prin perdele de cereale. Măsurile de igienă culturală se
impun în vederea distrugerii acestor gazde şi a buruienilor crucifere. În cultură, se vor elimina
toate plantele bolnave încă de la apariŃia primelor simptome iar pentru culturile semincere,
stropirile cu insecticide pentru distrugerea afidelor se impun.
5.5.3. Virusul mozaicului ridichilor - Radish mosaic virus
127
Viroza este descrisă în 1939 de C.M.Tompkins iar acum este răspândită în întreaga
Europă.
Simptome. Frunzele plantelor virotice manifestă simptome clare de mozaic, urmate

de creşterea neuniformă a unor porŃiuni de limb, ceea ce face să apară gofrări. Frunzele de
varză de la mijlocul tulpinii au zone verzi-închis, paralele cu nervurile şi mozaicare slabă.
Frunzele de conopidă afectate au inele clorotice şi zone necrotice iar pe guliile furajere şi
napii de mirişte se observă o încreŃire accentuată a limbului foliar şi diferite desene necrotice.
Agentul patogen - Radish mosaic virus - aparŃine grupei Comovirus, conŃine ARN şi
are un cerc destul de larg de gazde: napii de mirişte, gulia furajeră, conopida, varza albă,
varza roşie, varza creaŃă, varza chinezească, rapiŃa, hreanul şi alte plante floricole sau
spontane. Virusul poate fi inactivat termic la 65-70oC.
Epidemiologie. Virusul poate fi transmis de la plantă la plantă de insecte din

genurile Diabrotica, Epitrix şi Phyllotreta. De la un an la altul virusul rezistă în seminceri şi în
plantele perene.
Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire se referă doar la izolarea spaŃială a

culturilor semincere şi distrugerea resturilor vegetale. În ceea ce priveşte combaterea, se
recomandă distrugerea insectelor vectoare prin stropiri repetate ce se vor aplica la culturile
semincere.
Micoplasmoze
5.5.4. VirescenŃa florilor de la ridichi - Virescence of garden radish
Simptome. Plantele de ridichi prezintă în timpul înfloririi simptome clare de

înverzire a petalelor,prin apariŃia in Ńesuturi a numeroase cloroplaste.
În celulele vaselor floemice din tulpinile infectate s-au identificat corpusculi tip
micoplasma încă din 1972. Aceştia induc creştera concentraŃiei de acizi nucleici şi absenŃa
acizilor glutamic şi aspartic. Plantele prezintă o inflorescenŃă anormală.
Bacterioze
5.5.5. NervaŃiunea neagră a frunzelor de varză - Xanthomonas campestris
Boala a fost semnalată în SUA şi studiată de L. Pammel şi K.M. Smith la sfârşitul

secolului trecut. În România boala a apărut ca semnalări în Starea fitosanitară încă din 1949 şi
a fost studiată de Elena Bucur (1957). Pagubele cantitative şi calitative înregistrate, se cifrează
la procente însemnate din recolte, putând ajunge uneori la 50-100 %.
Simptome. Încă din primele faze de vegetaŃie, pe cotiledoane apare o decolorare sau
brunificare a cotiledoanelor, urmată de veştejirea plantulelor şi căderea lor. Pe frunzele
plantelor infectate, apar pete mari neregulate, galbene, în dreptul cărora nervurile sunt
brunificate şi apoi înnegrite.
128
łesuturile din dreptul petelor devin pergamentoase, subŃiate şi se usucă (fig. 64).
Uneori, din cauza zonelor afectate, frunza în urma creşterii diferenŃiate devine asimetrică.
EvoluŃia bolii, pe timp secetos, are loc prin putrezirea uscată a zonelor afectate şi uscarea
măduvei coceanului. Dacă vremea este ploioasă, boala evoluează rapid şi pe Ńesuturile
putrezite umed, se fixează şi agenŃi saprofiŃi. La hibrizii rezistenŃi, în urma infecŃiilor, se
observă numai mici pete decolorate şi leziuni necrotice.
Varza, chiar cu frunze infectate parŃial,

înveleşte şi în interiorul căpăŃânii apar frunze
brune, putrezite umed, cu miros neplăcut iar în
timpul păstrării acestea se degradează. Dacă se
secŃionează coceanul se observă brunificarea,
înnegrirea vaselor conducătoare din care se scurge
gomă bacteriană.

Fig. 64 - NervaŃiunea neagră a frunzelor de varză
- Xanthomonas campestris pv. campestris campestris pv. campestris (Pammel) Dowson, fam.
(după C.M. Messiaen et col., 1991). Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div.
Bacteria.
Bacteriile au forma unui bastonaş, cu capetele rotunjite şi se găsesc izolate sau

grupate câte 2-4, sunt Gram-negative, neacidorezistente şi mobile datorită unui flagel situat
polar. Temperatura optimă de evoluŃie este de 26-28oC iar temperatura letală este de 51oC.
Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale

rămase în sol şi prin seminŃele infestate. Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin perii
radiculari sau prin stomatele acvifere de la marginea frunzelor. Transmiterea prin sămânŃă
infectată este mult mai rar întâlnită, dar nu imposibilă.
În timpul vegetaŃiei, rănirea frunzelor produsă de diferite insecte sau de limacşi
(melci fără cochilie) creează porŃi de intrare pentru bacterie sau de ieşire a gomei din nervurile
înnegrite.
Boala apare frecvent pe solurile bogate în carbon organic şi calciu, soluri cu pH =
5,6-6,8.
Răspândirea bacteriilor de la plantă la plantă, se realizează prin apa de irigaŃii,
precipitaŃii şi prin limaxi.
Din cercul de plante gazdă fac parte cruciferele cultivate, conopida, varza creaŃă,
gulia, ridichea, muştarul dar şi buruienile ca, traista ciobanului (Capsella) şi păducherniŃa
(Lepidium).
Prevenire şi combatere. Întrucât transmiterea cea mai frecventă are loc prin
seminŃele infestate, se recomandă tratarea lor termohidrică, 20-30 minute în apă la 50oC, însă
aceasta poate scăderea germinaŃia. Tratamentele cu antibiotice, deşi sunt scumpe dau
rezultate foarte bune. Se poate folosi streptomicina, agrimicina, teramicina în soluŃii de 300
µg/ml în care seminŃele se scufundă timp de 30 minute sau timp de o oră în soluŃii de 500
µg/ml, urmată de o spălare a acestora cu apă. Cu 2-3 zile înainte de semănat, sămânŃa se poate
trata cu Tiuram 75 PTS-4 g/kg, Tiramet 60 PTS-4 g/kg sau Rovral 50 WP- 10 g/kg.
129
Solurile în care se cultivă cruciferele, chiar după un asolament de 4 ani, se vor
dezinfecta termic cu vapori supraîncălziŃi, după ce au fost strânse şi arse resturile vegetale în
care bacteria poate persista.
Se recomandă semănarea de sămânŃă sănătoasă din hibrizi sau soiuri cu rezistenŃă
genetică sau toleranŃă faŃă de patogen: Morris, Almanac, Doneza dulce, Krautkaiser, Pacha,
De Socodor (varză albă), Primera (varză roşie), Famosa (varză creaŃă) şi Optiko (varză
chinezească).
5.5.6. Putregaiul umed al cruciferelor - Erwinia carotovora pv. carotovora
În culturile de crucifere, boala a fost semnalată abia în 1934 pe rapiŃă şi nap. În

România, primele semnalări au fost făcute în 1950 de Tr. Săvulescu pe varză şi gulie. Atacul
este foarte periculos la culturile semincere şi poate produce pagube şi în timpul depozitării
legumelor.
Simptome. Putrezirea umedă se observă în a doua parte a vegetaŃiei la culturile de

crucifere, în anii excesivi de umezi sau pe solele unde nu are loc drenarea în mod normal. La
varză atacul seobservă la locul de inserŃie a peŃiolului frunzei de cocean, unde apare mai întâi
un putregai umed, gălbui, apoi cenuşiu Dacă există umiditate atmosferică mare, atacul
cuprinde în întregime căpăŃâna, transformând-o într-o masă de mucilagiu urât mirositoare, iar
căpăŃâna în scurt timp cade de pe cocean. Atac asemănător are loc şi la gulii iar la conopidă se
poate observa putrezirea parŃială sau totală a inflorescenŃei.
Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones.) Berg., Harris, Breed,
Hamm. et Hant, fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria.
Bacteria are celulele sub formă de bastonaş, care rezistă la temperaturi scăzute şi
uscăciune, păstrând virulenŃa timp îndelungat.
Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în resturile vegetale atacate rămase pe câmp şi

poate fi transmis prin materialul de înmulŃire.
Din sol, bacteria pătrunde în plantă prin micile leziuni ale rădăcinilor şi produce
infecŃiae sistemică, circulând prin vasele conducătoare.
În depozite, atacul este cu atât mai grav cu cât temperatura se apropie de 20-25oC şi
este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea şi Sclerotinia sclerotiorum.
Bacteria este polivoră, din cercul de plante gazdă făcând parte plantele din fam.
Cruciferae, Umbeliferae, Cucurbitaceae şi Solanaceae.
Agentul patogen rezistă numai în sol şi nu se transmite prin seminŃe.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală se impun după eliberarea

terenului de culturi atacate. În timpul depozitării, se vor alege semincerii sănătoşi, iar în
depozite se va asigura o aerare corespunzătoare pentru a se evita ridicarea temperaturii.
Temperatura optimă de păstrare a verzei este de +1oC.
În culturile semincere, trebuie să se respecte epoca de plantare, eliminarea resturilor
de frunze vechi, palisarea plantelor şi combaterea dăunătorilor din sol ce pot produce răniri
ale rădăcinilor. La alcătuirea asolamentelor legumicole trebuie să se Ńină cont ca să nu
urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de patogen.
130
5.5.7. Pătarea bacteriană a frunzelor de ridichi -
Xanthomonas campestris pv. raphani.
Această bacterioză este semnalată pe mai multe plante din fam. Cruciferae, producând
pagube însemnate în anii cu precipitaŃii abundente.
Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă pete de decolorare ce ajung până la

alb, cu zone gălbui şi cu aspect hidrozat. Pe tulpini, zonele atacate sunt uşor cufundate, de
culoare verde-închis apoi brune-negricioase. Fructele plantelor prezintă pete mici de
decolorare, apoi brune-închis.
Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. raphani (White) Dye., fam.

Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Este o bacterie sub formă de
bastonaş cu capetele rotunjite şi este întâlnită izolat sau în grupe de câte 2-4.
Epidemiologie. Agentul patogen atacă silicvele şi apoi trece la seminŃe, pe care le

contaminează la suprafaŃă dar şi endofit.
Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminŃe dar şi prin resturile vegetale. În
cursul anului, bacteria poate fi răspândită prin apa de precipitaŃii, insecte sau în timpul
lucrărilor de îngrijire.
Prevenire şi combatere. ÎnfiinŃarea culturilor se va face cu sămânŃă sănătoasă şi
tratată (vezi măsurile de prevenire şi combatere de la nervaŃiunea neagră a verzei).
Culturile semincere se vor înfiinŃa pe sole în care nu există resturi vegetale de la
culturile precedente ce au fost atacate.
Micoze
5.5.8. Înnegrirea şi putrezirea coletului - Olpidium brassicae
Această boală este frecvent întâlnită în răsadniŃe şi sere înmulŃitor, în cazul în care
pământul nu a fost corect dezinfectat.
Simptome. În primele stadii de vegetaŃie a răsadurilor (2-3 frunze) apare o înnegrire

urmată de putrezirea răsadurilor şi a tulpiniŃelor în dreptul coletului (fig. 65). Plantele
putrezesc şi cad la pământ, atacul putând fi confundat cu cel produs de Pythium.
Agentul patogen - Olpidium brassicae (Wor.) Dang., fam. Olpidiaceae, ord.

Chytridiales, cl. Chytridiomycetes, subîncr. Mastigomycotina.
Ciuperca este un patogen de sol cu aparatul vegetativ un gimnoplast parazit intracelular.

Zoosporii din sol infectează plantele prin perii radiculari, intră în celule şi se transformă în
amibe uninucleate. După o perioadă de parazitare a celulelor epidermice, nucleul se divide de
mai multe ori. O parte din citoplasmă şi nucleii nou apăruŃi, se înconjură cu o membrană
subŃire şi formează zoosporangi piriformi.
Aceştia au o formă sferică, dimensiuni de 12- 20 µm şi în mod caracteristic, au un canal
de eliminare a zoosporilor uniflagelaŃi. Acest ciclu de înmulŃire asexuată se poate repeta de
mai multe ori până când intervin condiŃii nefavorabile, moment în care are loc înmulŃirea
sexuată. Doi zoospori uniflagelaŃi se unesc, dau un zigozoospor diploid ce produce o nouă
131
infecŃie în urma căreia apar zoosporangii de rezistenŃă. Aceştia au 8-25 µm în diametru şi
sunt înveliŃi într-o membrană groasă, ridată.
Epidemiologie. Agentul patogen rezistă

în sol prin spori de rezistenŃă (akinetosporangi),
din care iese prima generaŃie de zoospori. Aceştia
pătrund în rădăcinile a numeroase specii de plante
din genurile Brassica, Capsella, Agrostis, Avena,
Poa, Linum, Solanum etc. Frecvent atacul este
semnalat pe varză, gulie, conopidă, tomate şi
tutun.
Zoosporii pot fi vehiculaŃi de apa de
ploaie sau apa de irigaŃie. De la un an la altul
ciuperca rezistă prin akinetosporangi.
Prevenire şi combatere. Pământul folosit

în răsadniŃă şi sere înmulŃitor se va dezinfecta
Fig. 65 – Înnegrirea şi putrezirea coletului - Opidium
brassiccae: plantă atacată, zoosporangi, zoospori şi termic sau chimic. La semănat şi la repicare, se va
spori de rezistentă (după M. Woronin, 1878). asigura o desime a plantelor normală pentru o
bună aerisire şi o irigare fără excese. Întrucât
atacul este mai puternic în solurile acide, se va
recomanda scăderea acidităŃii prin amendare cu var.
5.5.9. Hernia rădăcinilor de crucifere - Plasmodiophora brassicae
Boala este cunoscută încă din secolul trecut (1878) când a fost studiată de M.
Woronin în Rusia. Acum ea este cunoscută în toate Ńările cultivatoare, mai ales în zonele
umede şi cu soluri acide. Cercul de plante gazdă al acestui patogen cuprinde foarte multe
specii de crucifere cultivate şi spontane.
Simptome.
Boala poate fi întâlnită
în toate fazele de
vegetaŃie ale plantelor,
fiind uşor de semnalat
datorită simptomelor
aeriene - veştejiri sau
îngălbeniri, cât mai ales
a simptomelor prezente
pe rădăcini. Acestea
suferă îngroşări care pot
fi de 15-30 ori mai mari
Fig. 66 - Hernia rădăcinilor de crucifere - Plasmodiophora brassicae: a-
hipertrofieri tip tumoare; b-hipertrofieri tip hernie; c-atac de Meloidogyne sp.
ca diametrul rădăcinii.
(după C.M. Messiaen et col., 1991). Rădăcina hipertrofiată
prezintă ştrangulări aşa
încât, denumirea de "hernie" este foarte plastică (fig. 66). Atacul poate fi parŃial confundat cu
132
cel al galelor produse de Meloidogyne. Pe rădăcina principală, tumorile sunt mai mari decât
cele de pe rădăcinile secundare. Atacul patogenului este intens la culturile de pe terenuri uşor
acide, cu pH=6-6,5. În solurile cu pH-ul peste 7,5 boala nu apare.
Agentul patogen. Plasmodiophora brassicae Wor., fam. Plasmodiophoraceae, ord.

Plasmodiophorales, cl. Plasmodiophoromycetes, subîncr. Mastigomycotina.
Agentul patogen formează în celulele rădăcinilor un plasmodiu multicelular ce induce

hipertrofierea celulei plină cu o masă plasmatică ce are o structură granulară, multe picături
uleioase şi vacuole. Într-un stadiu mai avansat al bolii, în celule, apar în mod holocarpic
numeroşi spori imobili, sferici, hialini sau uşor gălbui, cu episporul neted, de 1,6-4,3 µm în
diametru. Aceşti spori rezistă în sol mai mulŃi ani.
Primăvara, la temperaturi
peste 16oC, la optimum de
27-30oC şi umiditate
ridicată, sporii germinează şi
dau zoospori triunghiulari,
biflagelaŃi, ce vor infecta
tinerele rădăcini prin perii
absorbanŃi sau prin celulele
epidermice. În celulele
parazitate, ciuperca, sub
formă de corp amiboid,
creşte şi prin diviziuni
haploidale, repetate,
formează un plasmodiu cu
zeci de nuclei care, se separă
Fig. 67 - Ciclul evolutiv al ciupercii Plasmodiophora brassicae
(după C.M. Messiaen et col., 1991). în 6-8 fragmente cu 5-8
nuclei. Fiecare nucleu va
deveni un zoospor cu funcŃia
de gamet. Zoosporii copulaŃi generează un corp amiboid diploid care, migrează prin celule
spre zona corticală şi prin diviziuni repetate formează plasmodiul polinucleat. După o
perioadă de parazitare a celulelor, nucleii pasmodiului se transformă în spori de rezistenŃă
(fig. 67). PrezenŃa plasmodiilor determină hipertrofierea celulelor şi apariŃia îngroşărilor
caracteristice. Patogenul are mai multe rase fiziologice.
Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în solurile uşor acide până la 8 ani.

Milioanele de spori din rădăcinile hipertrofiate sunt vehiculate în sol de râme, larve, viermi
sau de apa de irigaŃie. Prin lucrările agricole, sporii pot fi răspândiŃi la distanŃe mari, iar dacă
terenurile sunt îngrăşate cu gunoi contaminat, răspândirea capătă o arie mai extinsă.
Simptomele trebuie bine observate şi la răsaduri care, odată afectate pot fi distribuite pe zone
extinse.
Cercul de plante gazdă a patogenului este larg, el incluzând pe lângă varză, guliile,
conopida, rapiŃa, muştarul şi alte crucifere din flora spontană.
133
Prevenire şi combatere. Se impune folosirea la plantare de răsad sănătos, alegerea de
terenuri cu pH-ul uşor alcalin, sau amendarea lor cu var stins 0,5-1,5 kg/m2. Solul ce va fi
folosit în răsadniŃe va fi dezinfectat termic, sporii fiind distruşi în 30-60 minute, dacă
temperatura este de 60oC. Se poate folosi dezinfectarea cu apă clocotită 10 l/m2 şi apoi
acoperirea solului cu o folie de plastic pentru o răcire încetinită. Solul destinat culturilor de
crucifere, se poate dezinfecta cu Bavistin DF-1,5 kg/ha sau Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 %,
având grijă să se distribuie 3-5 l soluŃie/m2. În asolamentele legumicole, cruciferele trebuie să
revină pe aceeaşi solă, după 4-5 ani. Solele infectate vor fi cultivate cu Mentha, Lolium sau
Dactylis.
Măsurile de igienă culturală prevăd distrugerea plantelor atacate în timpul vegetaŃiei
dar şi distrugerea prin foc a resturilor rămase după recoltare.
5.5.10. Mana cruciferelor - Peronospora brassicae
Boala produce pagube însemnate în culturile semincere de crucifere dar şi în culturile

de consum. Tr. Săvulescu şi Czarna Rayss au semnalat-o pentru prima dată în România în
1930.
Simptome. Boala apare mai frecvent pe plantele tinere în răsadniŃe sau. imediat după
plantare în câmp. Pe primele frunze apar pete de 1-3 mm de decolorare, gălbui, ce evoluează
spre culoarea cenuşie-brună. Pe faŃa inferioară a limbului frunzelor, în dreptul petelor ce au o
formă neregulată, apare un puf cenuşiu, apoi petele se extind, confluează şi dacă vremea este
umedă, sunt distruse suprafeŃe mari de limb, ce putrezesc sau se usucă. Când atacul are loc
mai târziu, se pot semnala chiar căpăŃâni putrezite. Semincerii atacaŃi au foliajul de culoare
cenuşie sau cu pete brunii; silicvele sunt şi ele pătate şi conŃin seminŃe depreciate calitativ.
Atacul patogenului pe conopidă împiedică formarea inflorescenŃei iar la gulii, ridichi

şi napi porceşti, se poate sesiza o infecŃie sistemică.
Agentul patogen - Peronospora brassicae Gäumann. (sin. P. parasitica f.sp.
brassicae), fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr.
Mastigomycotina.
Ciuperca prezintă ca aparat vegetativ, un sifonoplast ce se hrăneşte parazitând celulele
prin haustorii piriformi sau lobaŃi. După o perioadă de parazitare, prin stomate, ies
sporangioforii grupaŃi în fascicule, cu 5-6 ramificaŃii dicotomice, terminate cu sterigme de
care sunt prinşi sporangii hialini, globuloşi, de 15-31 x 12-26 µm. Aceştia germinează în 3-4
ore dacă temperatura este între 5-20oC şi dau filamente de infecŃie ce străpung celulele
epidermice. În urma procesului sexuat (oogamie), în Ńesuturile putrezite şi uscate, se constată
prezenŃa oosporilor globuloşi, de 30-35 µm în diametru, care sunt organe de rezistenŃă.
Epidemiologie. Agentul patogen rezistă peste iarnă sub formă de oospori sau ca
miceliu de rezistenŃă în rădăcinile culturilor semincere. SeminŃele obŃinute de la semincerii
bolnavi, pot fi infectate şi transmit patogenul. În timpul vegetaŃie, pe vreme umedă, cu ploi
frecvente sau ceaŃă, agentul patogen se răspândeşte foarte uşor prin sporangii apăruŃi pe
sporangiofori. Agentul patogen are două rase fiziologice, dintre care rasa 2 este întâlnită
frecvent.
134
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală contribuie la limitarea
pagubelor. Dezinfectarea solului din răsadniŃe, este una din măsurile de prevenire de maximă
importanŃă pentru obŃinerea unui răsad sănătos. Aceasta se va face cu Previcur 607 SL-0,15 %
sau Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l sol./m2).
SeminŃele se vor dezinfecta cu apă caldă la 50oC timp de 30 minute sau cu Apron 35
SP-0,2 kg/t sămânŃă, Apron XL 350 ES 3-4 l/t sămânŃă.
Fungicidele anorganice ca: Zeama bordoleză în concentraŃie de 0,5-1 %, Champion
50 WP-3 kg/ha, Funguran OH 50 WP-1,5 kg/ha, Kocide 101-0,4 %, Oxigin 50 PU-0,4-0,5 %
sau Super Champ FL-3 l/ha dau rezultate bune dacă sunt folosite în alternanŃă cu fungicidele
sistemice ca: Bravo 500 SC-1,5 l/ha, Folpan 50 WP-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 % sau
fungicide - amestecuri ca: Acrobat MZ 90/600 WP-2 kg/ha, Aliette C-0,5 %, Curzate Cuman-
3,5 kg/ha, Curzate Plus T- 2,5 kg/ha, Equation Pro.-0,4 kg/ha, Labilite 70 WP-0,2 %, Mikal
M-2,8 kg/ha, Ridomil MZ 72 WP-2,5 kg/ha, Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha sau Shavit
71,5 WP-2 kg/ha. Soiurile Resistor, Krautkaiser, Pacha şi De Socodor sunt mijlocii de
rezistente la mană.
5.5.11. Albumeala cruciferelor - Albugo (Cystopus) candida
Boala este foarte răspândită pe frunzele şi tulpinile de la numeroase crucifere.

Semnalată în România în 1930 de Tr. Săvulescu şi Czarna Reyss, ciuperca este acum
cunoscută pe tot teritoriul Ńării, ca producând pagube însemnate la ridichi, hrean, muştar dar şi
la varză, conopidă şi gulii.
Simptome. Încă din primele stadii de vegetaŃie, pe toate organele aeriene ale
cruciferelor pot apărea pete de decolorare gălbui, diferite ca formă şi mărimi. Pe faŃa
inferioară a limbului, dar uneori şi pe cea superioară, apar cruste albe-lăptoase, proeminente,
inelare, subepidermice. Într-un stadiu mai evoluat al bolii, epiderma crapă şi petele iau aspect
prăfos, datorită eliminării sporangilor. Frunzele cu numeroase pete se usucă prematur.
Tulpinile atacate se îngroaşă, se îndoaie, se răsucesc şi în final se usucă. Florile atacate
prezintă un peduncul alungit, curbat, sepale transformate în bractei lungi, groase, iar petalele
îşi schimbă culoarea în verde şi floarea avortează. Silicvele atacate devin hipertrofiate, crapă
şi se usucă fără a forma seminŃe. Hreanul atacat prezintă în afară de simptomele foliare,
simptome de brunificare a rădăcinilor care, se îngroaşă şi putrezesc.
Agentul patogen. Albugo candida (Pers.) Ktze., fam. Albugineae, ord.

Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina, syn. Cystopus candida.
Aparatul vegetativ al patogenului, sifonoplastul se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte

prin haustorii globuloşi. Subepidermic, din sifonoplaşti, prin strangulări repetate, apar lanŃuri
de zoosporangi sferici, hialini, de 13-21 µm în diametru, separaŃi de discuri disjunctoare. La
maturitate, aceştia presează asupra epidermei pe care o sfâşie. Temperaturile situate între 0-
20oC (cu optim la 10oC) şi umiditatea ridicată, constituie factori favorabili pentru germinarea
zoosporangilor din care ies 5-8 zoospori biflagelaŃi, ce vor infecta prin stomatele frunzelor. În
urma procesului sexuat, în organele parazitate, apar oospori de 30-37 µm, galbeni-aurii cu
suprafaŃa rugoasă, din care în anul următor ies 5-8 zoospori biflagelaŃi.
135
Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul prin oospori dar şi prin miceliul
parazit din cruciferele perene. În cursul vegetaŃiei, răspândirea zoosporangilor este asigurată
de vânt, ploaie şi apa de irigaŃie.
Prevenire şi combatere. În culturile de crucifere, măsurile de igienă culturală se

impun, mai ales distrugerea buruienilor perene ce pot fi infectate. După recoltarea culturilor
ce au fost infectate, se va face o arătură adâncă pentru încorporarea resturilor vegetale ce ar
putea conŃine oospori.
Culturile semincere se vor menŃine curate de buruieni şi la apariŃia primelor simptome
se vor stropi cu Captan 80 WP-0,125 % (timp pauză 14 zile), Folpan 50 WP-0,2 % (timp
pauză 21 zile), Merpan-0,2 % (timp pauză 14 zile), Rovral 50 WP-1 kg/ha, Dithane M 45-0,2
%, Antracol 70 WP 0,2-0,25 % (timp pauză 28 zile), Vondozeb-0,2 % sau alte fungicide
antiperonosporice.
5.5.12. Putregaiul uscat al verzei - Phoma lingam
Boala a fost semnalată iniŃial în Germania la sfârşitul secolului XVIII, însă acum este
cunoscută peste tot unde se cultivă varza, înclusiv în România, unde a fost semnalată de E.
RacoviŃă în 1947 şi studiată de Vera Bontea în 1963.
Simptome. Plantele tinere atacate încă din răsadniŃe, prezintă pe cotiledoane, pete
circulare sau neregulate, de decolorare. Pe zonele gălbui apar puncte mici negre. Dacă este
atacată tulpiniŃa, se observă în zona coletului o subŃiere a sa însoŃită de o înnegrire. łesuturile
putrezesc uscat, iar tinerele plante se frâng. La plantele mai dezvoltate, pe frunze, apar pete
gălbui, circulare, de până la 2 cm în diametru, iar dacă există condiŃii favorabile de umiditate
mare, petele pot conflua şi frunzele se usucă. Pe tulpinile mai groase, zonele afectate,
înnegrite, prezintă Ńesuturi uşor adâncite, mărginite de o dungă brună-cenuşie (fig. 35). În
interiorul acestei tulpini, apar caverne pline cu un mucegai albicios. Rădăcinile plantelor
afectate putrezesc iar plantele se usucă. Cele mai mari pagube se înregistrează în culturile
semincere unde, simptomele de atac pot apărea şi pe silicvele care, nu vor mai produce
seminŃe sau acestea vor fi depreciate, cu pete mici, negre, fără facultate germinativă.
Agentul patogen - Phoma lingam (Tode.) Desm., fam. Sphaeropsidaceae, ord.

Ciuperca formează în Ńesuturile parazitate, picnidii globuloase de 60-250 µm în

diametru, cu pereŃi de culoare brună. În picnidie se formează picnospori unicelulari, hialini,
elipsoidali, cu 2 picături uleioase, de 2,5-4,5 x 1,5-2,5 µm. Pe timp ploios sau după
irigare, din picnidii apar cordoane gelatinoase, albicioase, de picnospori ce vor germina uşor
pe alte plante, dacă temperatura se menŃine între 16-18oC.
Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul, în resturile de plante atacate şi

în seminŃele infectate. În timpul vegetaŃiei, picnosporii sunt vehiculaŃi de apa de ploaie, vânt,
insecte sau apa de irigaŃie.
136
Prevenire şi
combatere. ÎnfiinŃarea
culturilor se va face
pornind de la sămânŃă
sănătoasă şi răsad sănătos,
produs în spaŃii protejate
bine dezinfectate. SămânŃa
se poate dezinfecta
termohidric la 50oC timp
de 20-25 minute sau la
30oC timp de 24 ore în
suspensie de Benlate 50
WP-0,2 % sau tratate cu
Fig. 68 - Putregaiul uscat al verzei - Phoma lingam: a-plantă atacată; b- Thiram 80 WP-3
tulpină atacată; c-picnidie cu picnospori (din Al. Lazăr şi col., 1989). kg/t/sămâmŃă.
În cazul apariŃiei simptomelor, se execută stropiri foliare cu Dithane M 45 - 0,2 %,

Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha, Thiram 80 WP-0,3 %, Captan 50 WP-0,2 %, Folpan 50 WP-0,2
%, Merpan 80 WDG-0,15 %, (4-5 l/sol./m2).
Phoma lingam fiind un agent patogen foarte periculos, constituie unul din testele de
rezistenŃă pentru avizarea soiurilor ce se cultivă.
Soiurile de varză albă, Resistor şi Almanac au toleranŃă ridicată la atacul de Phoma,
soiul Daneza dulce este rezistent iar Bravissima este mijlociu de rezistent.
5.5.13. Rizoctonioza cruciferelor - Rhizoctonia solani
În răsadniŃe şi solarii, rizoctonioza apare destul de frecvent producând pagube prin

deprecierea răsadurilor. Semnalarea ei în România este făcută abia în 1959 de C. Ciocan şi I.
Calnegru .
Simptome. Atacul poate avea loc imediat după germinare, în care caz apar goluri în
răsadniŃe. PlăntuŃele tinere atacate, prezintă pete brune-negricioase în zona coletului.
łesuturile brunificate se scufundă şi coletul poate fi afectat de jur împrejur. Partea superioară
a plantei se îngălbeneşte, se ofileşte şi în final planta cade. Dacă atacul are loc mai târziu, pe
peŃiol sau pe nervurile principale ale frunzelor, apar pete ruginii cu Ńesuturi cufundate. Limbul
frunzelor se brunifică şi foarte repede putrezeşte. La varză poate putrezi întreaga căpăŃână iar
la ridichi putrezirea începe de la vârful rădăcinii, unde apar leziuni adâncite brune.
În solurile mai slab drenate sau grele, ce reŃin apa, patogenul produce la suprafaŃă, un
miceliu pâslos alb-cenuşiu care, la maturitate capătă culoarea brună şi se observă greu.
Atacul pe părŃile subterane ale plantelor este greu observabil şi poate fi sesizat doar
după simptomele exterioare de veştejire şi îngălbenire a foliajului. Pe Ńesuturile putrezite şi
apoi uscate, patogenul formează cruste sclerotiale prin care se va asigura persistenŃa în sol.
Agentul patogen - Rhizoctonia solani Kühn - Micelia sterilia - forma sterilă a

ciupercii Corticium vagum Bert. et Curt., fam. Corticiaceae, ord. Aphyllophorales, cl.
Hymenomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
137
Miceliul ciupercii este alcătuit din filamente incolore iniŃial, apoi brune cu o
ramificare tipică în unghi de 90o şi o strangulare în dreptul ramificării. În condiŃii de secetă a
solului sau atmosferică, pe zonele atacate apar cruste sclerotiale.
Forma perfectă a patogenului - corpurile sporifere - sunt puŃin diferenŃiate, apar sub
forma unor membrane simple, întinse pe sol, pe care se găseşte un strat himenial de bazidii ce
suportă, fiecare, câte 2-4 bazidiospori hialini, netezi, de 9-15 x 6-12 µm.
Epidemiologie. Patogenul prezintă o fază de saprofitism în sol pe resturile vegetale,

persistând de la un an la altul sub formă de scleroŃi. Din aceşti scleroŃi, în condiŃii de
umiditate crescută şi temperaturi cuprinse între 10-13oC, iau naştere filamente miceliene.
Atacul puternic pe plante, rădăcini, tulpini şi frunze, este semnalat la temperaturi
cuprinse între 15-10oC şi la un pH = 7 al solului, deşi patogenul se dezvoltă în soluri cu pH-ul
ce poate oscila între 2,8-9,8.
În cursul vegetaŃiei, patogenul formează micelii brune, care se extind pe sol şi din
care se desprind fragmente vehiculate de vânt, apa de irigaŃie sau lucrările solului. În cazuri
mai rare, extinderea patogenului se poate face prin bazidiospori iar persistenŃa este asigurată
de forma sclerotială.
Cercul de plante gazdă al acestei ciuperci parazită - facultativ, cuprinde: cartoful,
morcovul, salata, castraveŃii etc.
Prevenire şi combatere. În spaŃiile protejate se recomandă dezinfectarea obligatorie

termică sau chimică a solului. În cultură se recomandă un asolament obligatoriu în care nu
trebuie să urmeze plante din cercul de gazde cunoscut iar drenajul terenului trebuie asigurat,
pentru a nu se crea condiŃii favorabile instalării atacului.
SeminŃele se vor trata cu Thiram 80 WP-3 kg/t săm., Mancoben 60 PTS- 4 kg/t săm.
sau Rovral TS-5 g/kg săm. În spaŃiile protejate, la primele simptome sesizate, se execută o
stropire cu Folpan 50 WP-0,2 %, având grijă ca să se asigure 4-5 l soluŃie/m2.
Alte boli ale cruciferelor şi agenŃii lor patogeni:

- putregaiul coletului şi căderea răsadului - Pythium de Baryanum;
- putregaiul radicular - Phytophthora megasperma;
- pătarea inelară a frunzelor - Mycosphaerella brassicicola;
- boala cu scleroŃi (putregaiul alb) - Sclerotinia sclerotiorum;
- antracnoza cruciferelor - Gloeosporium concentricum;
- antracnoza guliei - Colletotrichum higginsianum;
- pătarea foliară a cruciferelor - Cercosporella brassicae;
- cercosporioza hreanului - Cercospora armoraciae;
- putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea;
- fuzarioza - Fusarium oxysporum f. conglutinans;
- putregaiul negru al ridichilor - Aphanomyces raphani;
- alternarioza cruciferelor - Alternaria brassicae;
- pătarea colŃuroasă a frunzelor de hrean - Ramularia armoraciae.
138
5.6. BOLI LA CEAPĂ, USTUROI ŞI PRAZ
Viroze
5.6.1. Îngălbenirea şi piticirea cepei - Onion yellow dwarf virus
Boală cunoscută sub numele de strierea galbenă sau nanismul cepei, a fost descrisă în
SUA - statul Yowa în 1927 însă acum este răspândită în America de Nord, Europa şi
Australia, la noi fiind citată de E. Rădulescu încă din 1949. Simptome. Boala apare la ceapă
începând de la frunzele bazale care devin plate, manifestă dungi - striuri galbene şi prezintă
adâncituri succesive care i-au dat denumirea de "boala urmelor de degete". Frunzele atacate se
culcă la pământ, iar cepele rămân mici şi nu rezistă la păstrare în timpul iernii, putrezind sau
încolŃind mai devreme. În culturile semincere, tulpinile florifere de la plantele virotice sunt
deformate, cu dungi galbene, mai scurte, cu inflorescenŃe mici şi aproape în totalitate cu flori
sterile (fig. 69).
Agentul
patogen - Onion yellow
dwarf virus, sin. Allium
virus 1, grupa Potyvirus.
În celulele
epidermice, virusul
produce incluziuni
rotunjite sau uşor
alungite cu formaŃiuni
asemănătoare unor
bastonaşe. Particulele
virale apar ca filamente
flexuoase, de 16/772
nm, a căror inactivare
Fig. 69 - Îngălbenirea şi piticirea cepei - Onion yellow dwarf virus are loc la 60-65oC.
(după M. Mititiuc, 1993).
Epidemiologie
Virusul se transmite de la plantă la plantă numai prin inocularea de suc ce o fac afidele.
Transmiterea de la un an la altul se face prin bulbilii de arpagic şi butaşii pentru sămânŃă,
transmiterea prin sămânŃă nefiind confirmată. Cercul de plante gazdă a virusului conŃine
speciile genului Allium şi Narcissus.
Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturilor de arpagic, bulbi sau seminceri,

trebuie să se respecte o izolare spaŃială între ele de minim 500-1000 m, precum şi faŃă de
culturile din anul precedent de unde ar putea apărea plante - samulastră. Izolarea spaŃială este
necesară şi faŃă de grădinile cu specii de Narcissus. Culturile semincere se vor înfiinŃa numai
cu bulbi ce au o consistenŃă tare şi nu au încolŃit mai devreme. Purificarea biologică
(eliminarea plantelor cu simptome) se va face la 3-6 zile de la apariŃia simptomelor.
139
Dintre soiurile de ceapă avizate a fi cultivate în România nici unul nu manifestă
rezistenŃă, numai soiul Siriu de usturoi este mijlociu de rezistent faŃă de această viroză.
Tratamentele repetate cu insecticide ce distrug speciile de Aphis, Rhopalosiphum,
Brevicoryne, Myzus şi Macrosiphum se impun în culturile semincere.
5.6.2. Virusul dungării galbene a prazului - Leek yellow stripe virus
Această boală a prazului este cunoscută în Europa încă din 1927 ca producând
pagube însemnate în culturile semincere.
Simptome. Plantele virotice manifestă o creştere încetinită şi o culoare mult mai

palidă decât a plantelor sănătoase. Frunzele nu sunt erecte ci se apleacă în jos, prezintă dungi
de culoare galbenă, întrerupte sau continui iar, într-o fază avansată de atac, se îngălbenesc în
totalitate. Plantele nu rezistă la plantare iar în culturile semincere tulpinile florifere sunt slab
dezvoltate, producŃia de seminŃe fiind compromisă.
Agentul patogen - Leek yellow stripe virus - grupa Potyvirus
În celulele frunzelor, virusul produce incluziuni fibroase sau granulare, tubulare sau
lamelare. Virusul se prezintă sub forma unor bastonaşe flexuoase, de 815-820 nm, conŃinând
şi o proteină. Inactivarea virusului poate avea loc la temperaturi cuprinse între 50-60oC.
Epidemiologie. Transmiterea virusului este asigurată în natură de Aphis fabae şi

Myzus persicae dar în mod nepersistent. Transmiterea de la un an la altul se face prin
intermediul plantelor reŃinute pentru cultura seminceră. Din cercul de plante gazdă fac parte:
Allium porrum, A. ascalonium şi A. cepa.
Prevenire şi combatere. Culturile semincere de praz se vor înfiinŃa numai cu

material semincer sănătos şi li se vor asigura izolari spaŃiale de minim 500 m. La aceste
culturi se vor face stropiri repetate cu insecticide pentru distrugerea speciilor de Aphis şi
Myzus.
Micoplasmoze
5.6.3. Proliferarea şi aspermia cepei - Onion proliferation
Proliferarea cepei a fost observată în 1941 în California, însă natura ei infecŃioasă a

fost demonstrată de V. Severin şi N. Frazier în 1945. Studii ample asupra materialului recoltat
de la Băneasa şi Buzău au mai fost executate de Z. Petre şi I. Ploaie în 1973.
Simptome. Frunzele tinere ale plantelor bolnave se îngălbenesc în partea bazală,

apoi toate frunzele se îngălbenesc şi se răsucesc.
În culturile semincere, pedunculii florali se adâncesc, în loc de flori apar bulbili care
dau frunze albe sau sunt sesili. InflorescenŃele prezintă o proliferare a elementelor florale care
dau aspectul de "capete mitoase" (fig. 70). Proliferarea este însoŃită de o aspermie totală a
cepei.
140
Agentul patogen - Onion proliferation
Patogenul are particule de 80-600 µm care

umplu vasele floemice şi celulele parenchimatice
vecine. Particulele pot fi pleomorfe, bogate în
ribozomi. În urma infecŃiei, incubaŃia durează 30-40
zile până la apariŃia simptomelor.
Epidemiologie.Transmi-terea patogenului se
face prin cicada Macrosteles levis dar şi prin
Cuscuta campestris.

eliminarea plantelor bolnave din culturile semincere
şi stropiri pentru distrugerea cicadelor ce transmit
Fig. 70- Proliferarea şi aspermia cepei -
Onion proliferation micoplasma.
Bacterioze
5.6.4. Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz -
Erwinia carotovora pv. carotovora
Bacterioza descrisă încă din anul 1906 în FranŃa a fost semnalată la noi în Ńară pe ceapă
în 1944 de Tr. Săvulescu şi col. iar din 1969, Al. Alexandri şi col. o descriu şi pe praz.
Patogenul produce pagube însemnate în culturile semincere dar şi în culturile de câmp şi la
materialul din depozite.
Simptome. În culturile destinate bulbilor pentru păstrare, atacul bacteriei apare spre
sfârşitul vegetaŃiei când, dacă se secŃionează bulbul se observă că unele foi cărnoase îşi
schimbă culoarea, par hidrozate şi se înmoaie. La bulbii puternic atacaŃi, la presare, discul
bazal se scufundă.
Bulbii parŃial atacaŃi pot putrezi în întregime dacă

sunt păstraŃi în depozite mai umede sau, se usucă (din
bulbi rămânând numai foile exterioare) dacă depozitele
sunt cu atmosferă uscată (fig. 71). Din bulbii atacaŃi se
degajă un miros pătrunzător, neplăcut.
La culturile semincere de ceapă şi praz,
simptomele sunt vizibile şi pe parcursul vegetaŃiei.
Tulpinile se dezvoltă slab, iar pe vreme umedă pe o zonă
de 20-30 cm la colet, apare putregaiul umed. Tulpinile
afectate nu ajung la înălŃimea normală, sunt lignificate, iar
Fig.71 - Putregaiul bacterian al bulbilor înflorirea şi fructificarea sunt reduse.
de ceapă şi praz - Erwinia carotovora Agentul patogen - Erwinia carotovora pv.
pv. carotovora
carotovora (Jones) Bergey, Harrison Breed. Hammer et
Huntoon, fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales,
141
Div. Bacteria.
Descrierea agentului patogen, a epidemiologiei sale şi a măsurilor de prevenire şi
combatere s-a făcut la bolile bacteriene ale cruciferelor.
Epidemiologie. În mod deosebit se remarcă transmiterea bacteriei prin seminŃe la praz,
în afara transmiterii obişnuite prin resturi vegetale.
Prevenire şi combatere. Îngrăşămintele pe bază de fosfor, evitarea cultivării în soluri
umede şi reci, o rotaŃie de minim 3 ani precum şi cultivarea unor soiuri tolerante limitează
pagubele. Soiurile de ceapă Django F-1 şi Romito, prezintă toleranŃă faŃă de acest patogen iar
soiul de praz Jolant este mijlociu de rezistent. Soiul Kitty de ceapă ceaclama este tolerant la
acest patogen.
Micoze
5.6.5. Mana cepei - Peronospora destructor
Mana cepei este considerată acum cea mai

periculoasă boală care, poate compromite în totalitate
culturile de arpagic, ceapă de consum sau cultura
seminceră. Descrisă în 1841 de J.M. Berkeley în Anglia,
boala s-a răspândit cu repeziciune în toate Ńările
cultivatoare, în România fiind semnalată încă din 1935.
Simptome. Frunzele şi tijele florale parazitate

prezintă pete eliptice de decolorare, cu Ńesuturi îngălbenite,
pe suprafaŃa cărora apare un puf cenuşiu-violaceu.
Fig. 72 - Mana cepei - Peronospora Frunzele şi tijele plantelor mănate se frâng din dreptul
destructor (după W. Kotte, 1952). zonei afectate, aşa încât partea lor superioară se usucă.
Frunzele capătă aspectul cifrei 1, iar tijele frânte nu mai
produc seminŃe (fig. 72). łesuturile distruse se usucă sau, dacă vremea este ploioasă, sunt
acoperite cu micelii brune-negricioase de la ciupercile saprofite (Macrosporium etc.). Bulbii
rămân mici, iar în timpul păstrării se înmoaie şi putrezesc.
Agentul patogen - Peronospora destructor

(Berk.) Casp., fam. Peronosporaceae, ord.
Ciuperca dezvoltă în Ńesuturi un sifonoplast de pe

care apare, la suprafaŃa Ńesuturilor, puful cenuşiu-violaceu,
alcătuit din sporangiofori dicotomic ramificaŃi în porŃiunea
terminală, de 130-700 x 10-18 µm. Ultimele terminaŃii sub
formă de sterigme, susŃin sporangii eliptici, unicelulari,
uşor cenuşii, de 35-60 x 22-35 µm (fig. 73). În urma
procesului de sexualitate desfăşurat între oogoane şi
Fig. 73 - Mana cepei - Peronospora
anteridii, în Ńesuturile ce se usucă, apar oosporii globuloşi,
destructor:a-epidermă cu de 30 µm în diametru, de culoare galben-brună.
sporangiofori; b-zoosporangi Epidemiologie. Transmiterea patogenului de la
germinaŃi; c-oogon şi anteridie;d- un an la altul este asigurată pe două căi: prin oosporii ce
oospor (după Ed. Prilleux, 1895).
142
rămân în resturile vegetale şi prin bulbilii şi bulbii infectaŃi.
InfecŃiile primare în primăvară sunt asigurate prin germinarea oosporilor, iar în
timpul vegetaŃiei, sporangii apăruŃi pe sporangiofori sunt cei ce răspândesc patogenul. Aceştia
apar la temperaturi cuprinse între 3-27oC cu optimum de 11-12oC. Germinarea sporangilor se
produce în condiŃii de umiditate atmosferică 100 % timp de cel puŃin 10 ore. Sporangii sunt
vehiculaŃi uşor de vânt şi vor da noi infecŃii pe ceapă dar şi pe alte specii: Allium sativum, A.
fistulosum, A. porum, A. ascalonicum etc.
Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea resturilor vegetale din culturi

pentru micşorarea rezervei de oospori, asigurarea unei rotaŃii de minim trei ani, precum şi
fertilizarea echilibrată, fără exces de azot. Bulbii sau bulbilii folosiŃi la înfiinŃarea culturilor,
trebuie să provină din culturi ce au fost tratate până la recoltare. În timpul vegetaŃiei se vor
face irigări numai prin aspersiune, iar tratamentele se vor efectua numai la avertizare. În
culturile semincere se aplică 2-3 tratamente până la apariŃia tijelor florale, apoi tratamente
la acoperire dintre care ultimul cu produse sistemice.
Soiurile cu bulbi roşii sunt mai rezistente iar dintre cele avizate Django F1 şi Romito
se dovedesc mijlociu de rezistente.Soiurile de ceapă ceaclama omologate în 2002-Aroma,
Kitty, Marrona, şi Niky sunt tolerante la acest patogen.
Tratamentele se pot face cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5
kg/ha); Bouillie bordelaise WDG-0,75 % (7,5 kg/ha); Gr.C: Antracol 70 WP 0,2-0,25 % (t.p.
28 z.); Dacmancoz 80 WP-0,2 % (2 kg/ha); Dithane 75 WG-0,2 %; Dithane M 45-0,2 %;
Nemispor 80 WP-0,2 %; Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyram combi-0,2 %;
Polyram BF-0,2 %; Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.D: Previcur 607 SL- 0,15 % ;
Gr.F: Mycoguard 500 SC-3,2 l/ha; Gr.G: Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha (t.p. 14 z.). Gr.G:
Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP-0,125 (t.p. 14 z.); Folpan 50 WP-0,2 %
(t.p.21 z.); Folpan 80 WDG-0,15 %; Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 14 z.); Gr.K: Alfonat-
3kg/ha; Aliette 80 WP-0,3 %; Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Gr.L: Labilite 70 WP-0,2
%; Patafol PU-2 kg/ha (0,2 %); Planet 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil MZ 72 WP-2 kg/ha; 2,5 kg
(0,25 %); Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-0,3 %; 3 kg/ha;
Ridomil Plus 48 WP-2 kg/ha (t.p. 7 zile).
În soluŃiile de stropit se adaugă obligatoriu aracet 0,15 % şi se va avea grijă ca
pulverizarea să fie foarte fină.
5.6.6. Alternarioza cepei şi prazului - Alternaria porri
Agentul patogen produce în fiecare an pagube atât în culturile de ceapă şi praz de

consum cât şi în culturile semincere.
Simptome. Boala poate fi semnalată pe toate organele cepei şi prazului, pe frunze,

tije florale, inflorescenŃe şi bulbi. În zonele atacate ale frunzelor apar pete mici, albicioase, cu
un halo galben. Zona centrală a petelor devine brun-roşiatică, iar pe vreme umedă se acoperă
cu un strat catifelat brun-negru (fig. 74). Frunzele atacate se usucă prematur iar dacă sunt
condiŃii atacul trece pe bulbi, pe tunicile de la suprafaŃă sau chiar în interior, dacă acestea sunt
lezate şi apare o brunificare şi putrezire a bulbilor. InflorescenŃele atacate, brunificate vor da
naştere la seminŃe fără capacitate germinativă bună. Atacul poate continua şi în depozite dacă
acestea sunt prost ventilate şi au temperatura şi umiditatea peste limitele admise.
143
Agentul patogen - Alternaria porri (Ell.)
Neegr., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl.
Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Patogenul
atacă ceapa şi prazul în condiŃii optime dacă
temperaturile sunt între 25-27oC şi există o umiditate
atmosferică ridicată. În Ńesuturi, talul filamentos se
extinde rapid şi formează buchete de conidiofori
bruni,de 30-100 x 4-9 µm, septaŃi, ce susŃin conidii
măslinii, ovoide, de 100-200 x 17-25 µm, cu septe
longitudinale şi transversale. În condiŃii favorabile,
aceste conidii produc infecŃii şi după 5 zile apare o
nouă generaŃie de spori.
Fig. 74 - Alternarioza şi mana cepei şi Epidemiologie. Agentul patogen se

răspândeşte în cursul vegetaŃiei prin conidii vehiculate
prazului - Alternaria porri (stânga)
de vânt şi picăturile de ploaie sau apa de irigaŃie. De la
un an la altul rezistă sub formă de miceliu în resturile de plante. Ciuperca poate ataca şi alte
specii ale genului Allium.
Prevenire şi combatere. Igiena culturală este obligatorie şi va fi urmată de arături

adânci pentru încorporarea resturilor vegetale posibil infectate. RotaŃia de cel puŃin 4 ani se
impune, ca şi plantarea de material semincer sănătos în terenuri drenate.
Tratamentele recomandate pentru prevenirea şi extinderea atacului de mană, sunt
eficiente şi împotriva alternariozei.
Soiurile de ceapă Romito şi Django F1 avizate în 1999 şi respectiv 1998 manifestă o
toleranŃă ridicată faŃă de acest patogen. Soiul de praz Jolant este mijlociu de rezistent faŃă de
acest patogen.
5.6.7. Putregaiul alb al cepei şi prazului - Sclerotium cepivorum
Boala a fost descrisă în 1841 în Anglia şi s-a răspândit în toate Ńările cultivatoare de
specii ale genului Allium, fiind descrisă şi în România încă din 1918 de Moesz. Ea produce în
anii ploioşi şi calzi pagube ce pot atinge chiar 70 % din recoltă.
Simptome. În primăverile umede, în lunile martie-aprilie, poate apărea o îngălbenire

a vârfului frunzelor, îngălbenire ce progresează spre baza acestora şi produce pieirea
plantelor. În vetrele de atac circulare sau alungite, în direcŃia rândurilor, plantele au rădăcinile
şi tunicile putrezite, acoperite cu un miceliu alb, pufos, în care se formează scleroŃi mici,
negri, sferici, de 0,2-0,5 mm în diametru.
Putrezirea plantelor continuă şi în depozit. PărŃile cărnoase ale bulbilor sunt moi,
putrezite.
Agentul patogen - Sclerotium cepivorum Berk., ord. Micelia sterilia, subîncr.

Deuteromycotina.
Ciuperca prezintă un aparat vegetativ - tal filamentos de culoare albă care se dezvoltă
atât în interiorul bulbilor cât şi la exteriorul lor formând un miceliu pufos. La sfârşitul
144
vegetaŃiei pe Ńesuturile parazitate, în miceliu, se formează organele de rezistenŃă - scleroŃii,
din care în anii următori vor ieşi micelii de infecŃie.
Epidemiologie. ScleroŃii îşi păstrează viabilitatea 4-5 ani dar, pot produce noi
infecŃii pe rădăcini chiar la o lună după formarea lor.
În culturi există două perioade de maximă sensibilitate a plantelor faŃă de acest

patogen, una în martie-aprilie şi alta după formarea bulbilor şi până la recoltare, atacul fiind
favorizat de leziunile ce apar pe rădăcini sau bulbi.
Plantele aflate în soluri reci şi umede sunt mai sensibile, întrucât patogenul poate
ataca de la +2oC cu optim la 17-20oC şi cu o temperatură limită de 35oC, când miceliu este
distrus.
Ciuperca persistă în sol 4-5 ani prin scleroŃii vehiculaŃi de apa de irigaŃie sau prin
lucrările de întreŃinere. MicroscleroŃii pot fi semnalaŃi şi pe bulbilii şi bulbii destinaŃi plantării,
mai ales la usturoi.
Prevenire şi combatere. Asolamentul de 5-6 ani, arătura adâncă precedată de

arderea resturilor de plante bolnave, fertilizarea echilibrată, folosirea de bulbili sănătoşi la
plantare şi tratarea preventivă a acestora, limitează atacul şi pagubele.
Bulbilii de usturoi şi arpagic se vor trata cu Ronilan 50 DF-0,25 %, Rovral 50 WP-60
gr/100 kg bulbili, după o uşoară umectare pentru ca substanŃele să adere. În teren se aplică
Ronilan 50 WP-2,5 kg/ha.
În vederea combaterii acestui patogen s-au experimentat metode de luptă biologică,
prin tratarea materialului de plantat cu Bacillus subtilis sau Penicillium nigricans. Solul
infestat a fost prăfuit cu spori de la antagoniştii Coniothyrium minitans, Sporodesmium
sclerotivorum şi Trichoderma harzianum.Soiurile de ceapă ceaclama, omologate în 2002 –
Kitty, Marrona, Niky sunt tolerante faŃă de acest patogen.
Soiul de usturoi Siriu s-a dovedit rezistent faŃă de
patogen, iar soiurile de ceapă Romito şi Django F1 au o
toleranŃă ridicată la infecŃiile cu Sclerotium cepivorum.
5.6.8. Putregaiul cenuşiu al cepei -
Botrytis allii
Această boală frecvent produce pagube de 15-20

% la ceapă în culturi de câmp dar şi în depozite.
Simptome. Atacul se observă pe frunze şi pe

bulbi, prin apariŃia unor pete albicioase de 1-3 mm în
diametru, circulare sau ovoide, în dreptul cărora Ńesuturile
se scufundă (fig. 75).Dacă este umiditate ridicată, pe
Ńesuturile atacate apare un puf cenuşiu, dens, iar plantele
Fig. 75 - Putregaiul cenuşiu al cepei - pier. Plantele mature pot prezenta o putrezire a coletului,
Botrytis cinerea (după C.M. urmată de putrezirea părŃii superioare a bulbilor. Pe zonele
Messiaen et col., 1991). atacate apar scleroŃi negri, mari de 2-5 mm, de culoare
145
neagră.
Agentul patogen - Botrytis allii Munn., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl.
La speciile genului Allium mai sunt întâlniŃi patogenii: B. squamosa Wolk. şi

B. byssoidea Walk.
Pe talul ciupercii, de culoare cenuşie, se

formează numeroşi conidiofori septaŃi,
ramificaŃi, ce susŃin ciorchini de conidii de 7-11
x 5-6 µm, unicelulare, hialine, ovoide. În
condiŃii nefavorabile ciupercii, apar scleroŃii ca
organe de rezistenŃă (fig. 76).
Epidemiologie. Patogenul evoluează în

condiŃii optime la temperaturi de 22-23oC
putând distruge frunzele, bulbii dar şi
inflorescenŃele. SeminŃele pot fi infestate sau
infectate în procente variabile. Transmiterea
Fig. 76 - Atac de Botrytis cinerea pe bulbi (a)şi
conidiofori (b), (Al. Lazăr şi col., 1989). patogenului se face de la an la an prin scleroŃii
din sol sau conidiile rămase pe resturile vegetale
dar şi prin seminŃele infectate.
În timpul vegetaŃiei infecŃiile sunt asigurate de conidiile vehiculate de vânt (pentru
foliaj) sau de apa de ploaie şi de irigaŃie.
Prevenire şi combatere. Igiena culturală, asolamentul de minim 3 ani, fertilizarea

echilibrată (fără bălegar care intensifică boala), irigarea cu norme raŃionale (cu drenaj
asigurat) şi folosirea de material de plantat sănătos neinfectat sau neinfestat, limitează
pagubele produse de această ciupercă. Preventiv se recomandă prăfuirea bulbilor înainte de
plantare cu Tiuram 75 PU-4 g/kg iar în vegetaŃie, la apariŃia primelor simptome un tratament
cu Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha. sau Teldor 500 SC 0,08%(0,8 l/ha).
5.6.9. Helmintosporioza usturoiului - Helminthosporium alli
Boala a fost des-crisă prima dată în 1924 în Italia iar în România în 1965.
Simptome. Plantele atacate prezintă în zona coletului şi la suprafaŃa bulbului, un

strat negru, pulverulent, ceea ce a dus şi la numele de "funinginea bulbului". Patogenul trece
de la tecile exterioare şi la tecile ce învelesc bulbilii, produ-când pete alungite sau circulare de
2-10 mm în diametru. Petele sunt cafenii, mărginite de o dungă roşcat-violacee apoi toată pata
este neagră.
Agentul patogen - Helminthosporium allii Camp., fam. Dematiaceae, ord.

Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Talul ciupercii este iniŃial incolor, devine galben-verzui, apoi verde-măsliniu, pentru
ca în timpul formării conidioforilor şi conidiilor, miceliul să devină negru. Conidioforii
146
simpli, noduroşi, drepŃi sau uşor curbaŃi, sunt bruni, de 43-99 x 5-6 µm, izolaŃi sau grupaŃi
câte 2-3.
Conidiile ce se formează terminal sau pe noduri, sunt cilindrice, eliptice sau
fusiforme, galbene-brunii, de 19-43 x 7-15 µm, cu 3-9 celule. Pe talul ciupercii, în condiŃii
nafavorabile, pot apărea clamidospori de 11-24 x 10-23 µm gălbui iniŃial şi negri în final.
Epidemiologie. Ciuperca evoluează în condiŃii optime la temperatura de 25-28oC.

De la un an la altul rezistă prin miceliul de infecŃie din bulbili dar şi prin resturile vegetale ce
au conidii sau clamidospori. În timpul vegetaŃiei se răspândeşte prin conidiile vehiculate de
vânt sau de apa din sol.
Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de 4 ani, igienă culturală,

folosirea la plantare de bulbili sănătoşi sau din soiurile cu bulbili roz care sunt mai rezistente.
Dezinfectarea bulbililor cu Tiuram 75 PU-4 g/kg sau cu Rovral 50 PU-600 g/100 kg este
eficientă.
5.6.10. Fuzarioza cepei - Fusarium oxysporum var. cepae
Fusarioza cepei este cunoscută în toate Ńările cultivatoare, iar în România a fost
descrisă în 1943 de Tr. Săvulescu şi col.
Simptome. Boala se instalează numai pe rădăcini, bulbii sau frunzele ce au fost

rănite în timpul lucrărilor de întreŃinere sau au fost atacate de dăunători. Atacul în câmp se
depistează greu, deoarece apare doar o veştejire şi o uşoară îngălbenire a vârfului frunzelor. În
bulbii bolnavi se observă o înmuiere a solzilor de la colet şi uneori în condiŃii de umiditate se
formează şi un puf micelian alb. Pe vreme secetoasă, solzii externi crapă şi cad. Rădăcinile
afectate au pete albe apoi devin plumburii, se înnegresc şi tot sistemul radicular este distrus.
Agentul patogen - Fusarium oxysporum Schl. var. cepae (Hanaz.) Snyd. et Hans.,
fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
În Ńesuturile afectate, pe talul filamentos hialin, se dezvoltă sporodochiile cu

numeroase macroconidii. Acestea sunt hialine, fusiforme, uşor curbate, ascuŃite la capete cu
2-6 celule. În perioadele secetoase, pe tal apar şi clamidospori unicelulari, cu membrana
groasă, ce rezistă în sol mai mulŃi ani.
Epidemiologie. Ciuperca este un parazit de debilitare ce evoluează în condiŃii optime

la temperatura de 25-28oC.
Dacă în timpul păstrării în depozite umiditatea aerului este ridicată, ciuperca distruge
materialul depozitat. În câmp, conidiile sunt vehiculate de apa din sol, iar de la un an la altul
ciuperca persistă prin clamidosporii din resturile vegetale sau poate fi adusă odată cu
arpagicul infectat.
Prevenire şi combatere. Ceapa se va cultiva în terenuri bine aerate, fără dăunători în

asolamente de lungă durată. Materialul de plantat, bulbili sau bulbi se vor dezinfecta cu
Derosal 50 SC-0,2 kg/t. În timpul lucrărilor se va evita rănirea plantelor.
147
Soiurile Romito şi Djanga F1 avizate în ultimii ani manifestă o toleranŃă faŃă de acest
patogen. Soiurile de ceapă ceaclama omologate în 2002-Aroma, Kitty, Marrona, Niky sunt
tolerante faŃă de fusarioză.
Alte boli ale cepei, usturoiului şi prazului:
- mana prazului - Phytophthora porri.

- putregaiul verde al bulbilor - Penicillium corymbiferum, P. cyclopium.
- mucegaiul negru al cepei - Aspergillus niger.
- tăciunele cepei - Urocystis cepulae.
- pucegaiul măsliniu - Stemphylium botryosum.
- antracnoza - Colletotrichum circinans.
- putrezirea roşie a rădăcinilor - Pyrenochaeta terestris.
- rugina cepei - Puccinia porri.
5.7. BOLI LA MORCOV, PĂTRUNJEL, MĂRAR, PĂSTÂRNAC, łELINĂ,

LEUŞTEAN
Viroze
5.6.7.1. Mozaicul Ńelinei - Celery mosaic virus
Boala descrisă în 1938 de V. Severin şi C. Freitag, este acum destul de răspândită în

SUA, Germania, FranŃa, Anglia şi Cehoslovacia, producând pierderi mari de producŃie.
Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor datorită taliei reduse şi datorită

deformărilor frunzelor. Acestea prezintă decolorări ale nervurilor şi pete sau inele de
decolorare pe limb.
Agentul patogen - Celery mosaic virus, face

parte din grupa Potyvirus. El formează în celule
incluziuni tubulare, în formă de turbină. Se prezintă
sub formă de bastonaşe, de 780 x 12-13 nm. Cercul
de plante gazdă al acestui virus cuprinde specii ale
genurilor: Ammi, Anethum, Anthriscus, Carum,
Conium, Coriandrum, Daucus, Foeniculum,
Heracleum, Pastinaca, Petroselinum, Pimpinella şi
alte umbelifere.
Epidemiologie. Virusul se transmite în

natură nepersistent, prin afide ale genurilor
Acythosiphon, Aphis, Myzus şi Phorodon. De la un an
la altul virusul persistă în seminceri.
Fig. 77 - Putregaiul umed al Prevenire şi combatere. Culturile de
rădăcinoaselor - Erwinia carotovora pv.
umbelifere, în special cele semincere, vor fi tratate cu
carotovora (după E. Docea, 1962)
uleiuri minerale ce le protejează de atacul afidelor. Se
148
recomandă praşile repetate pentru distrugerea buruienilor ce fac parte din cercul de plante
gazdă al virusului.
În Europa mai sunt semnalate la umbelifere: virusul latent al Ńelinei - Celery latent
virus; virusul pătării inelare negre a tomatelor ce dă la Ńelină îngălbenirea nervurilor - Celery
yellow vein; mozaicul arabisului - Arabis mosaic virus ce dă la Ńelină dungi clorotice, paralele
cu nervurile; pătarea inelară a căpşunului - Strawberry latent ringspot - ce produce o îngustare
a frunzelor de Ńelină; marmorarea morcovului - Carrot mottle virus ce atacă şi la mărar,
păstârnac şi pătrunjel; înroşirea frunzelor morcovului - Carrot red leaf virus; mozaicul
morcovului - Carrot mosaic; pătarea galbenă a păstârnacului - Parsnip yellow fleeck virus - ce
atacă şi Ńelina, morcovul, pătrunjelul, sfecla, castraveŃii, tomatele, spanacul şi alte plante;
mozaicul păstârnacului - Parsnip mosaic virus - ce atacă şi morcovul.
Bacterioze
5.7.2. Putregaiul umed la morcov, Ńelină şi pătrunjel -
Erwinia carotovora var. carotovora
Boala semnalată în 1991 în America, este astăzi răspândită în toate culturile. În

România este descrisă în "Starea fitosanitară" din 1947-1948 ca producând pagube în timpul
depozitării legumelor şi în câmp.
Simptome. În anii cu veri răcoroase şi cu precipitaŃii abundente, rădăcinile atacate

prezintă pete cu aspect umed, galben-brunii, situate în zona coletului. Petele pot conflua şi
atunci, pe zone mai mari din rădăcină, se observă Ńesuturi înmuiate, mucilaginoase, de culoare
brună (fig. 77).
Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey Harr. Breed
Dye Hamman et Hant., fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales Div. Bacteria.
Bacteria are forma unor bastonaşe de 1,5-5 x 0,6-0,9 µm, peritriche, solitare sau
înlănŃuite, Gram-negativă, asporogenă, neacido-rezistentă.
Bacteria se dezvoltă bine la umiditate ridicată şi la temperaturi optime de 25-30oC
iar punctul termic letal este la 48-51oC.
Epidemiologie. Bacteriile rezistă peste iarnă în rădăcinile putrezite din sol.

Pătrunderea în plante se face prin leziunile provocate de larve, insecte sau prin lucrările de
îngrijire. Bacteria intrată în spaŃiile intercelulare va solubiliza lamelele pectice dintre celule,
ceea ce duce la formarea Ńesuturilor macerate. Cercul de plante gazdă al bacteriei este foarte
larg, putând ataca legume din fam. Umbeliferae, Solanaceae, Liliaceae, Leguminoase şi alte
plante.
Prevenire şi combatere. La alegerea terenului pentru culturile de leguminoase,

trebuie să se Ńină cont de cercul de plante gazdă al bacteriei. Se vor evita solurile argiloase sau
cele slab drenate. Îngrăşămintele cu fosfor şi amendamentele calcaroase măresc rezistenŃa
plantelor faŃă de acest patogen.
149
SpaŃiile de depozitare vor trebui bine dezinfectate înainte de aducerea materialului,
ce va fi sever sortat. Sunt valabile măsurile de prevenire şi combatere descrise la bacteriozele
cruciferelor.
Soiurile de morcov avizate manifestă rezistenŃă diferită: Nantes 3 este mijlociu de
rezistent, hibridul Bantry (F-1) are toleranŃă ridicată iar Futuro (avizat în 1999), este mijlociu
de rezistent la atacul bacteriei. Soiul Rotund de păstârnac manifestă o toleranŃă ridicată la
atacul de Erwinia.
În America se mai cunosc trei bacterioze ale rădăcinilor: râia rădăcinilor de morcov -
Xanthomonas carotae; arsura bacteriană a frunzelor de morcov - Xanthomonas campestris
p.v. carotae; arsura bacteriană a frunzelor de Ńelină - Pseudomonas apii; arsura bacteriană a
păstârnacului - Pseudomonas marginalis, P. viridiflava, boli care încă nu sunt semnalate în
România iar agenŃii lor sunt înscrişi pe lista agenŃilor patogeni de carantină.
Micoze
5.7.3. Făinarea morcovului, păstârnacului şi mărarului -Erysiphe umbeliferarum
Făinarea plantelor din familia Umbelliferae este cunoscută în toată Europa, la noi
fiind descrisă în 1924 de C. Sandu-Ville pe păstârnac, în 1933 pe morcov şi mai târziu pe
mărar.
Simptome. Pe foliajul plantelor apare un miceliu alb ce cu timpul devine

pulverulent. Sub acest înveliş, Ńesuturile se îngălbenesc şi se usucă prematur. În culturile
semincere se observă şi atacul pe tulpini.
La sfârşitul vegetaŃiei miceliul îşi schimbă culoarea devenind cenuşiu datorită unor
puncte mici negre reprezentate de fructificaŃiile sexuate ale patogenului. Se înregistrează
pagube mari, mai ales în culturile din zonele calde şi secetoase ale Ńării.
AgenŃii patogeni - Erysiphe umbelliferarum de By. f. sp. dauci Jacz, pastinacae

Hamm şi anethi Jacz., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f.c. Oidium.
Aparatul vegetativ - talul ciupercii, este ectoparazit, de culoare albă şi pe el se

formează lanŃuri de conidii unicelulare, ovoide, rotunjite la capete, de 17-42 x 10-18 µm.
Cleistoteciile globuloase, turtite la bază, de 96-134 µm, au periferic apendici scurŃi,

simpli sau uneori ramificaŃi la vârf, de culoare gălbuie. În interiorul lor se găsesc 3-8 asce, cu
3-5 ascospori hialini, unicelulari. Cleistoteciile de la f.sp. anethi ating 100-110 µm în
diametru iar cele de la f.sp. pastinacae, 96-174 µm.
Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în timpul vegetaŃiei prin conidiile ce

germinează uşor pe foliajul ce transpiră abundent, iar de la un an la altul permanentizează prin
cleitoteciile ce iernează pe resturile de plante atacate.
Prevenire şi combatere. Se recomandă respectarea desimii la semănat, îngrăşarea cu

doze moderate de azot şi igiena culturală, dublată de arături adânci şi un asolament de 3-4 ani.
150
În culturile semincere, se recomandă stropiri cu Bayfidan 250 EC- 0,05 %, sulf
muiabil 0,4 % sau Karathane LC-0,05 %.
Soiurile de morcov Futuro, Nantes 3, Bantry (F-1), Rekord, şi cel de păstârnac
Futuro sunt mijlociu de rezistente la atacul acestui patogen.
5.7.4. Putregaiul alb al morcovului, pătrunjelului,
păstârnacului şi Ńelinei - Sclerotinia sclerotiorum
Boala este frecvent întâlnită în toate culturile de

rădăcinoase, însă pagubele cele mai mari sunt semnalate
în depozite şi în silozurile cu butaşii destinaŃi culturilor
semincere. În condiŃii necorespunzătoare de depozitare
pagubele pot ajunge la 25-50 %.
Simptome. Atacul patogenului în câmp

demarează prin acoperirea părŃii bazale a plantelor cu un
puf alb după care, dacă vremea este umedă şi călduroasă
plantele sunt distruse în întregime.
În depozite, pe rădăcinile ce prezintă leziuni (mai

ales la colet) se dezvoltă un miceliu alb-cenuşiu, pe care
apar scleroŃi negri, de diferite forme şi mărimi. Rădăcinile
Fig. 78 - Putregaiul alb al putrezesc umed, devin moi şi sunt decolorate. Putrezirea
rădăcinoaselor-Sclerotinia
se deosebeşte de cea produsă de bacteria Erwinia
sclerotiorum (după E. Docea, 1979).
carotovora, care dă o masă vâscoasă de Ńesuturi
degradate.
Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By., fam. Sclerotiniaceae, ord.

Helotiale, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Talul filamentos este la început alb, pufos, iar mai târziu cenuşiu cu numeroşi scleroŃi
apăruŃi prin împletirea hifelor şi deshidratarea lor (fig. 78). ScleroŃii îşi menŃin viabilitatea
mai mult timp, putând în anii următori să formeze, în funcŃie de condiŃiile climatice, micelii
de infecŃie sau apotecii brune, de 3-4 mm în diametru, tapetate cu asce ce conŃin ascospori.
Agentul patogen este polifag, atacând pătrunjelul, păstârnacul şi Ńelina, precum şi alte
legume.
Epidemiologie. Patogenul este destul de virulent, putând ataca chiar şi rădăcinile ce

nu au leziuni, întrucât are un bagaj enzimatic puternic. Ciuperca secretă pectinaze care distrug
lamelele intercelulare şi putrezesc Ńesuturile.
Transmiterea patogenului se face în câmp, dar mai ales în depozite, prin contactul
direct între rădăcinile bolnave şi sănătoase dacă temperatura este în jur de 22oC. PersistenŃa de
la un an la altul, este asigurată de scleroŃii care germinează la temperaturi de 18-22oC şi
umiditate de 60-80 %. Dacă nu găsesc aceste condiŃii, ei îşi păstrează totuşi viabilitatea 2-3
ani.
151
Prevenire şi combatere. O măsură importantă de prevenire a atacului este rotaŃia
culturilor, dar aceasta se execută dificil în asolamentul legumicol, având în vedere că
patogenul este polifag. Se recomandă arături adânci, pentru îngroparea resturilor vegetale cu
scleroŃi, evitarea excesului de umiditate, sortarea atentă a materialului de depozitare, precum
şi respectarea unei temperaturi apropiate de 0oC în depozite. În câmp se poate face o stropire
cu Caroben T-0,4 kg/ha. Butaşii vor fi trataŃi înainte de depozitare cu Derosal 50 SC-0,2 kg/t,
Ronilan 50 WP-0,2 %, Rovral 50 PU-0,2 % sau Caroben 75 PTS-0,2 %. În cazul în care se
tratează rădăcinoasele de consum, se asigură un timp de pauză de 90 zile.
Soiurile şi hibrizii de morcov avizaŃi în ultimii ani, Nantes 3, Bantry F-1,
Futuro,Rekord, manifestă toleranŃă ridicată faŃă de Sclerotinia iar soiul Rotund de păstârnac
este mijlociu de rezistent faŃă de acest patogen.
5.7.5. Pătarea albă a frunzelor de pătrunjel - Septoria petroselini
Pătarea albă sau septorioza frunzelor este frecvent întâlnită în toate culturile de
pătrunjel, dar produce pagube mai mari la pătrunjelul pentru rădăcini şi în culturile semincere.
Simptome. Pe foliaj, apar pete circulare sau colŃuroase, de 1-4 mm în diametru, gălbui-
cenuşii, înconjurate de o dungă brună. Petele se extind, confluează şi apoi devin albicioase cu
puncte mici negre în zona centrală. Foliajul atacat se usucă prematur în 1-2 săptămâni.
Agentul patogen - Septoria petroselini Desm., fam. Sphaeropsidaceae, ord.

Sphaeropsiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Patogenul formează în Ńesuturi un tal filamentos pe care apar picnidiile sferice, de 70-
120 µm în diametru. La maturitate, prin porul picnidiei, ies picnospori filiformi hialini, cu 2-6
celule, de 30-40 x 1-2 µm.
Epidemiologie. Ciuperca se dezvoltă în condiŃii optime la temperaturi de peste 22oC şi

umiditate atmosferică ridicată. Transmiterea de la plantă la plantă se face prin picnospori, iar
de la un an la altul prin picnosporii aderenŃi la sămânŃă şi picnidiile din resturile vegetale.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, arătura adâncă pentru îngroparea

resturilor vegetale, rotaŃia culturilor şi semănarea de sămânŃă sănătoasă, previn în bună
măsură apariŃia atacului.
În culturile semincere se recomandă tratamente cu fungicide ca: Dithane M 45-0,2 %,
Polyram Combi-0,2 %, Bavistin DF-0,05 %, Benlate 50 WP-0,1 %, Captadin 50 PU-0,2 %,
Folpan 50 WP-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 %.
5.7.6. Pătarea albă a frunzelor de Ńelină - Septoria apiicola
Pătarea albă sau septorioza Ńelinei este cunoscută în toată Europa, iar în România a fost
descrisă de Tr. Săvulescu în 1928. Este o boală gravă ce poate distruge în totalitate foliajul şi
poate reduce considerabil producŃia de rădăcini şi de sămânŃă.
152
Simptome. Frunzele atacate prezintă iniŃial
pete de decolorare, apoi petele devin galben-brune şi
sunt mărginite de o dungă roşiatică. Dacă vremea este
umedă, petele se extind (1-10 mm în diametru) iar
în centrul lor apar puncte mici, negre (fig. 79). Aceleaşi
pete dar de formă alungită, de culoare brun-negricioasă
pot fi semnalate pe peŃiol şi tulpini. În culturile
semincere a fost semnalat atacul pe inflorescenŃe şi
chiar pe seminŃe.
Agentul patogen - Septoria apiicola Speg.,

fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl.
Fig. 79 - Pătarea albă a frunzelor de Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Ńelină - Septoria apiicola. (după W.
Kotte, 1952).
În Ńesuturile parazitate, pe talul ciupercii, se
formează picnidii de 48-212 µm în diametru,
globuloase, brune, din care pe vreme umedă ies picnospori hialini, filiformi, drepŃi sau uşor
curbaŃi, cu 2-8 celule, de 30-60 x 1,5-3 µm.
Epidemiologie. Ciuperca este favorizată de temperaturile de 18-20oC şi de umiditatea

atmosferică peste 95 %. Din picnospori, ies micelii ce se dezvoltă intra şi intercelular, cu o
perioadă de incubaŃie de 7-9 zile.
Transmiterea ciupercii de la un an la altul, este asigurată de sămânŃa infectată sau de
picnosporii din picnidiile de pe resturile vegetale rămase pe sol.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, arăturile adânci, asolamentul de

patru ani şi semănarea de sămânŃă sănătoasă, limitează atacul patogenului. SămânŃa a cărei
provenienŃă nu se cunoaşte sub aspect fitosanitar se va dezinfecta cu Caroben 75 PTS-0,2 %.
Se poate dezinfecta sămânŃa cu apă caldă 48-49oC timp de 30 minute sau cu formalină 2
% timp de 30 minute, tratament urmat de o spălare cu apă. Ciuperca îşi păstrează viabilitatea
în sămânŃă până la doi ani, aşa că se poate recomanda folosirea de sămânŃă mai veche,
deoarece aceasta îşi păstrează germinaŃia 3-5 ani. În răsadniŃe se va face o dezinfecŃie termică
a solului, dezinfecŃie chimică a tocurilor şi utilajului, iar la răsad se vor face tratamente
preventive cu zeamă bordoleză 0,5-1 % sau Dithane M 45-0,2 %.
În câmp, după apariŃia atacului, se vor face tratamente repetate la interval de 7 zile cu
fungicide de contact sau sistemice ca la pătrunjel.
5.7.7. Pătarea albă sau septorioza leuşteanului - Septoria levistici
Boala este cunoscută în toate Ńările cultivatoare, iar în România a fost semnalată în
1930 de Tr. Săvulescu şi C. Sandu-Ville.
Simptome. Pe foliaj, indiferent de vârsta sa, apar pete circulare de decolorare, de 1-3
mm în diametru, delimitate de o dungă brună. Petele sunt la început izolate dar apoi pot
conflua, devin galbene-cafenii, cu puncte mici negre în zona centrală. Foliajul se usucă
prematur de jos în sus pe plantă.
153
Agentul patogen - Septoria levistici West., fam. Sphaeropsidaceae, ord.
Sphaeropsiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Pe talul parazit, în centrul Ńesuturilor decolorate, apar picnidii brune, globuloase, de

39-83 µm sau chiar mai mari, ce conŃin picnospori filamentoşi de 26-58 x 1,3-2,2 µm,
multicelulari, hialini.
Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei răspândirea ciupercii se face prin picnosporii

antrenaŃi de apa de ploaie sau de vânt iar de la un an la altul, patogenul rezistă în resturi
vegetale sub formă de picnidii.
Prevenire şi combatere. Respectarea regulilor de igienă culturală, arătura adâncă,

asolamentul de patru ani şi utilizarea de sămânŃă sănătoasă limitează posibilele pagube date de
patogen.
În culturile semincere se impun tratamentele la avertizare cu fungicide sistemice:
Benlate 50 WP 0,05-0,1 %, Topsin M 70 WP- 0,1 %, Metoben 70 PU-0,1 % în alternanŃă cu
produse de contact: Dithane M 45-0,2 %, Captadin 50 PU-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 %.
5.7.8. Cercosporioza morcovului - Cercospora carotae
Boală frecvent întâlnită în culturile de morcov, poate produce defolierea rapidă a

plantelor cu implicaŃii majore în realizarea producŃiei scontate.
Simptome. Frunzele, tulpinile şi chiar inflorescenŃele

atacate prezintă leziuni mici, de 1-3 mm în diametru, circulare,
cafenii, înconjurate de o dungă fină, brună (fig. 80-a). Pe
vreme umedă petele devin aproape negre, apoi cenuşii din
cauza fructificaŃiilor ciupercii. În dreptul petelor de pe peŃiol şi
tulpini, Ńesuturile parazitate se scufundă uşor .
Agentul patogen - Cercospora carotae (Pass.)

Solheim, fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl.
Talul ciupercii este parazit intercelular şi emite prin

stomate grupuri de conidiofori scurŃi. Conidiile sunt lungi şi
Fig.. 80 - Cercosporioza şi
subŃiri, hialine, de 35-73 x 3-3,7 µm, au 4-11 celule.
alternarioza morcovului: a-
Cercospora carotae; b-
Epidemiologie. Conidiile ciupercii vehiculate de
Alternaria porri (după C.M.
Messiaen et col., 1991). vânt, infectează frunzele ude prin stomate şi după 3-5 zile de
incubaŃie, patogenul formează o nouă generaŃie de conidii aşa
încât în condiŃii favorabile - temperatură de 18-27oC şi umiditate ridicată, foliajul se poate
distruge rapid. Răspândirea ciupercii în timpul vegetaŃiei ca şi persistenŃa sa de la un an la
altul se face prin conidii vehiculate de vânt (în câmp), prin cele rămase în resturile vegetale
sau prin sămânŃa infestată sau infectată.
154
Prevenire şi combatere. Arătura adâncă de toamnă, măsurile de igienă culturală,
rotaŃia de patru ani şi folosirea de sămânŃă sănătoasă sau tratată previn instalarea atacului.
SămânŃa se va dezinfecta termic cu apă caldă, 25 minute la 50oC sau se va prăfui cu Tiramet
60 PTS-4 kg/t. În câmp, la culturile semincere se poate face un tratament cu Tango-0,75 l/ha
sau Tango Super-1 l/ha.
5.7.9. Alternarioza morcovului - Alternaria porri f.sp. dauci
Boala descrisă prima dată în 1855 în Germania, este astăzi răspândită în multe Ńări
din Europa între care şi România, unde produce pagube mari, atunci când se manifestă pe
rădăcini.
Simptome. În cea de-a doua parte a

vegetaŃiei, pe foliajul morcovului apar pete
mici, brune, apoi brune-negricioase, în jurul
cărora se observă un halo galben. Petele sunt
situate iniŃial pe marginea limbului, apoi
întreaga frunză se zbârceşte, se înnegreşte şi se
usucă (fig 80-b,. 81-b). Petele de pe peŃioluri
sunt tot negre, dar de formă eliptică, alungite.
În cazul unei evoluŃii rapide a bolii,

lanurile iau aspectul de arsuri, care pot fi
confundate cu necrozările produse de îngheŃ sau
de tratamente cu substanŃe în concentraŃii mari.
Fig. 81 - Alternarioza morcovului - Alternaria La plantele semincere, se observă o veştejire a
porri f.sp. dauci: a- plantă atacată; b-rădăcină tulpinilor însoŃită de o descompunere
atacată (din E. Docea şi col., 1979).
negricioasă a rădăcinilor.
Pe rădăcini, atacul are loc numai dacă acestea prezintă leziuni. Zonele atacate devin
negre, tari şi uşor cufundate.
Agentul patogen - Alternaria porri (Ell.) Saw. f.sp. dauci (Kühn.) Neerg., fam.
Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
În Ńesuturile atacate, patogenul formează un tal filamentos, de pe care ies la suprafaŃă

conidiofori singulari, brun-olivacei, drepŃi, cu 1-7 celule, de 25-130 x 5-10 µm. Conidiile sunt
situate terminal, singulare şi numai rareori în lanŃuri de 2-3. Ele au culoare brun-olivacee, cu
4-14 pereŃi transversali şi până la 4 pereŃi longitudinali, măsurând 80-250 x 12-25 µm.
Epidemiologie. Ciuperca produce infecŃii numai dacă temperatura este peste 12oC cu
optim de 20-28oC. În timpul vegetaŃiei se răspândeşte prin conidii iar de la un an la altul se
transmite prin sămânŃa infestată sau prin butaşii infectaŃi.
Prevenire şi combatere. Se impune alegerea corectă a solului destinat solei pentru

cultivarea morcovului; aceasta trebuie să aibă o bună drenare, pentru a nu stagna apa, care
este un factor favorizant pentru acest patogen.
155
Se va evita irigarea prin aspersiune cu doze mari. La semănat se va folosi numai
sămânŃă dezinfectată cu apă caldă la 50oC timp de 15 minute sau sămânŃă tratată cu: Captan
50 WP-5 g/kg. În câmp, se vor aplica stropiri la apariŃia primelor simptome cu: Ronilan 50
WP-0,05 %, Rovral 50 WP-0,15 %, Dithane M 45-0,25 %, Polyram combi-0,2 % sau
Antracol 70 WP-0,2 %. Stropirile se vor repeta la interval de 7-10 zile.
Înainte de introducerea în silozuri, butaşii vor fi trataŃi prin prăfuire cu Ronilan sau
Rovral-1 kg/t.
5.7.10. Putregaiul violet al morcovului - Rhizoctonia violacea
Boala este răspândită în numeroase Ńări din Europa, iar în România a fost semnalată
de Tr. Săvulescu în 1929, menŃionând că boala nu produce pagube mari. În ultimul timp însă,
agenŃii patogeni din genul Rhizoctonia care sunt polivori, produc pagube însemnate. Aceşti
agenŃi patogeni de sol, au devenit periculoşi, din cauză că nu pot fi combătuŃi decât cu mare
dificultate.
Simptome. Atacul are loc, pe rădăcini în câmp dar, continuă în depozite. În câmp,
plantele sunt atacate în vetre, unde se observă o îngălbenire a foliajului, urmată de uscarea
acestuia. Rădăcinile au pete sau porŃiuni de culoare cenuşie-plumburie, în dreptul cărora
Ńesuturile se adâncesc şi se acoperă cu un miceliu brun-violaceu. Într-o fază mai avansată de
atac, în pâsla miceliană, apar scleroŃii de 3-5 µm, tari, de culoare violet-negricioasă (fig. 82 c).
Zonele atacate prezintă Ńesuturi înmuiate, brune, ce putrezesc. La recoltare, plantele atacate au
rădăcinile crăpate, strangulate, deformate.
Agentul patogen - Rhizoctonia violacea, subîncr. Deuteromycotina - Micelia

sterilia. Ciuperca reprezintă forma sterilă a ciupercii Helicobasidium purpureum din
Basidiomycotina. Miceliul ciupercii are 3-9 µm în diametru şi prezintă ramificaŃii distinct, în
unghi drept faŃă de hifa principală.
ScleroŃii - organele de rezistenŃă - apar prin întreŃeserea şi deshidratarea hifelor

atunci când apar condiŃii nefavorabile evoluŃiei patogenului.
Epidemiologie. Patogenul atacă morcovul cultivat în terenuri acide, cu exces de

umiditate, fără drenaj şi în condiŃii de temperaturi situate între 25-30oC. În timpul vegetaŃiei,
ciuperca se transmite prin contactul direct între plante, prin unelte, prin vehicularea
fragmentelor de miceliu de către larve, insecte sau apa din sol. De la un an la altul, ciuperca
rezistă prin scleroŃi.
Ciuperca atacă şi pătrunjelul, păstârnacul, sfecla etc.
Prevenire şi combatere. În asolamentul legumicol, rădăcinoasele trebuie să revină

după cel puŃin cinci ani. Întreruperea se poate face cultivând usturoi, ceapă, praz, culturi ce nu
sunt afectate de patogen.
Rădăcinoasele bolnave pot fi folosite în hrana animalelor dar, sucul gastric al acestora
nu distruge scleroŃii, aşa încât gunoiul poate fi infestat şi nu poate fi folosit în grădina de
legume.
156
La înfiinŃarea culturii semincere, se vor folosi numai butaşi sănătoşi, păstraŃi în
depozite dezinfectate respectând toate condiŃiile expuse la Sclerotinia sclerotiorum
Fig. 82 - Degradarea rădăcinilor de morcov: a (sus)- Pythium violae; a (jos)-

Phytophthora megasperma; b-Rhizoctonia violacea; c-Sclerotinia; d-Stephylim
(după C.M. Messiaen. et col., 1991).
Alte boli ale legumelor din fam. Umbeliferae:
- mana umbeliferelor - Plasmopara nivea;

- pătarea închisă a frunzelor de pătrunjel şi mărar ;
Cercosporidium punctatum; .
- putregaiul negru al rădăcinilor de morcov - Stemphylium radicinum;
- septorioza morcovului - Septoria carotae;
- sutrezirea coletului şi rădăcinilor de Ńelină - Phoma apiicola;
- rugina Ńelinei - Puccinia apii;
- fomoza mărarului - Phoma anethi;
- pătarea brună a frunzelor de păstârnac - Cylindrosporium pastinacae;
- pătarea cafenie a frunzelor de păstârnac - Ramularia pastinacae;
Boli fiziologice:
- înnegrirea inimii Ńelinei;
- crăparea peŃiolurilor.
Boli de depozit:
- înnegrirea rădăcinilor - Aspergillus niger;
- mucegaiul verde al rădăcinilor - Penicillium spp.;
- mucegaiul lânos - Rhizopus spp.;
- putregaiul uscat - Fusarium spp.;
- tifoza - Typhula sp.;
- putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea.
157
5.8. BOLILE SPANACULUI
Viroze
5.8.1. Virusul mozaicului castraveŃilor la spanac (pătarea galbenă a
spanacului) - Cucumber mosaic virus in spinach
H.S. Smidt et col., 1981, face precizarea că mozaicul castraveŃilor poate afecta
culturile de spanac "cu caracter general".
Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă iniŃial pete gălbui de decolorare, de

formă neregulată, în dreptul cărora Ńesuturile cresc neuniform, ceea ce duce la încreŃiri şi
deformări ale limbului. Într-o fază mai avansată, frunzele se îngălbenesc în totalitate şi se
necrozează. Chiar dacă nu au pierit în toamnă, plantele virotice vor muri în timpul iernii.
Agentul patogen - Cucumber mosaic virus, a fost descris la castraveŃi.
Epidemiologie. Transmiterea virusului este asigurată de la plantă la plantă de către

afide, spanacul infectat în toamnă, semincerii de sfeclă şi unele buruieni perene, asigurând
persistenŃa de la un an la altul.
Prevenire şi combatere. Se recomandă însămânŃarea spanacului de primăvară, la

distanŃe cât mai mari de semincerii de sfeclă şi de culturile de plante ce fac parte din cercul de
gazde a patogenului. Stropirile cu insecticide împotriva afidelor se pot face numai toamna sau
în culturile semincere.
Alte virusuri ce pot produce simptome pe spanac:
Beet mosaic virus - mozaicul frunzelor, pete galbene-aurii cu un punct central verde
şi bombarea zonei centrale a frunzei şi curbarea spre partea inferioară a marginii limbului.
Beet mild yellowing virus - produce la spanac o îngălbenire, pete galbene mari,
deformări ale limbului şi nanism însoŃit de cloroză.
Micoze
5.8.2. Mana spanacului - Peronospora spinaciae
Boala este cunoscută de foarte multă vreme putând fi întâlnită în răsadniŃe, sere şi
câmp. Tr. Săvulescu o semnalează pentru România în 1929.
Simptome. Frunzele atacate prezintă pete verzi-gălbui, difuze, variabile ca

dimensiuni, în dreptul cărora, pe faŃa inferioară, apare un puf cenuşiu-violaceu. Pe vreme
umedă şi răcoroasă petele se extind, Ńesuturile se brunifică, se necrozează şi devin
sfărămicioase. În culturile semincere atacate se semnalează defolierea plantelor, stagnarea
creşterii iar inflorescenŃele produc puŃină sămânŃă, de slabă calitate.
Agentul patogen - Peronospora spinaciae Laub., fam. Peronosporaceae, ord.

158
Sifonoplastul patogenului se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de incubaŃie ce
durează 7 zile (în condiŃii favorabile), apar prin stomate grupuri de sporangiofori dicotomic
ramificaŃi în partea terminală. Fiecare ramificaŃie se termină cu două sterigme, ce vor susŃine
sporangii ovali, subglobuloşi, gălbui, de 20-32 x 15-23 µm.
Aceşti sporangi ajunşi pe alte Ńesuturi, vor produce la germinarea lor filamente de
germinaŃie ce pătrund prin cuticula frunzelor în spaŃiile intercelulare.
În Ńesuturile necrozate se găsesc şi organele de rezistenŃă - oosporii - rezultaŃi în

urma procesului de sexualitate. Aceştia sunt globuloşi, bruni, de 20-30 µm în diametru.
Epidemiologie. Ciuperca activează în condiŃii de umiditate excesivă şi temperaturi

între 3-24oC, temperatura optimă fiind de 9oC. EpifiŃiile au loc în zonele unde există rouă
abundentă, ceaŃă sau ploi frecvente şi temperaturi între 8-18oC.
În timpul vegetaŃiei, ciuperca se răspândeşte prin sporangi (false conidii) iar, de la un

an la altul rezistă prin oospori dar şi prin seminŃe sau miceliul existent în plantele infectate în
toamnă.
Din cercul de plante gazdă al patogenului fac parte specii ale genurilor Atriplex şi
Chenopodium.
Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturilor de spanac trebuie să se Ńină seama
de drenajul terenului şi de amplasarea solelor de spanac de primăvară care trebuie să se
găsească, la distanŃe mari faŃă de cele cu spanac de toamnă. Asolamentul de minim trei ani ca
şi semănarea de sămânŃă sănătoasă, limitează posibila apariŃie a bolii. SămânŃa se poate
dezinfecta termic cu apă caldă la 50oC timp de 20 minute.
Tratarea foliajului va începe odată cu formarea frunzelor şi până la apariŃia rozetelor
mari ce acoperă solul. Tratamentele preventive se aplică la interval de 4-7 zile.
În culturile semincere se vor aplica tratamente preventive cu fungicide sistemice ca:
Ridomil MZ 72 WP-2 kg/ha, Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha, Ridomil plus 48 WP-2
kg/ha (timp de pauză 7 zile), în alternanŃă cu fungicide de contact, Dithane M 45-0,2 %,
Nemispor 80 WP-0,2 %, Polyram combi-0,2 %, Captadin 50 PU-0,2 %.
5.8.3. Antracnoza spanacului - Colletotrichum spinaciae
Boala este întâlnită frecvent în culturi dar, prezintă importanŃă deosebită pentru
culturile semincere. Patogenul a fost semnalat iniŃial în S.U.A. în 1890, în 1913 apare în Italia
şi din 1954 E. Docea şi V. Severin o citează şi în România.
Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă pete circulare mari, gălbui, sau
cenuşii-albicioase, de 1,5-6 mm în diametru. În condiŃii favorabile petele se unesc, acoperă
limbul frunzelor care se îngălbeneşte şi se necrozează. În culturile semincere, pe peŃioluri şi
tulpinile atacate, apar pete alungite, cenuşii şi uneori chiar pe seminŃe, se observă pete negre.
Dacă vremea este umedă şi cu temperaturi de peste 20oC, există riscul ca întreaga cultură
seminceră să piardă foliajul (cultura pare arsă).
159
Agentul patogen - Colletotrichum spinaciae Ellis., fam. Melanconiaceae,ord.
În zonele atacate, pe frunze, tulpini şi chiar pe seminŃe, apar acervulii patogenului ce

conŃin conidii curbate, lungi, de 2,5-4 x 13-29 µm. Între conidii se găsesc Ńepi bruni, mai
groşi la bază şi mai ascuŃiŃi spre vârf, de 36-104 x 4-8,3 µm.
Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaŃiei prin conidii iar de la un

an la altul rezistă sub formă de miceliu în plantele semănate în toamnă şi infectate sau, sub
formă de conidii pe resturile vegetale.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, arăturile adânci de toamnă,

rotaŃia de trei ani şi folosirea de sămânŃă sănătoasă, micşorează riscul îmbolnăvirii spanacului.
SămânŃa se va dezinfecta termic cu apă caldă de 50oC timp de 25 minute.
În culturile semincere stropirile preventive care se execută pentru mană sunt eficace şi
pentru antracnoză.
5.8.4. Ascochitoza spanacului - Ascochyta spinaciae
Agentul patogen a fost descris iniŃial din fosta U.R.S.S. în 1923 dar, acum este
semnalat în toată Europa şi America iar din 1952 este cunoscut şi în România.
Simptome. Pe frunzele atacate apar pete circulare de decolorare, ce devin brune, de 2-

3 mm în diametru. Petele devin cenuşii în zona centrală, cu puncte mici, negre şi cu o dungă
brună de delimitare faŃă de Ńesuturile sănătoase. Pe peŃioluri şi tulpini petele au o formă
alungită.
Agentul patogen - Ascochyta spinaciae Bond. - Mont., fam. Sphaeropsidaceae, ord.

Sphaeropsidales, cl. Coelomycete, subîncr. Mastigomycotina.
Ciuperca formează în Ńesuturi, un tal filamentos pe care apar picnidii aproape sferice,
de 132-171 x 118-148 µm. Prin osteolul picnidiei, pe vreme umedă, apar picnosporii
bicelulari, drepŃi sau curbaŃi, rotunjiŃi la capete, strangulaŃi la mijloc, hialini sau uşor gălbui,
de 10-18 x 3,3-5,6 µm.
Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte prin picnosporii vehiculaŃi de apa de

ploaie, apa de irigaŃie sau de vânt. Permanentizarea ciupercii de la un an la altul este asigurată
de picnosporii ce rămân în picnidiile din resturile vegetale.
Prevenire şi combatere. RotaŃia culturii de minim trei ani, recoltarea de sămânŃă

sănătoasă, îngrăşarea echilibrată ca şi tratamentele preventive executate pentru mană (vezi 1.
8.2.) feresc cultura de atacul acestui patogen.
5.8.5. Veştejirea fuzariană a spanacului -
Fusarium oxysporum f.sp. spinaciae
Boala a fost descrisă încă din 1919 în S.U.A., însă acum se semnalează în toate Ńările
cultivatoare ca producând pagube în special în culturile semincere.
160
Simptome. Plantele atacate manifestă o îngălbenire progresivă a frunzelor începând
cu cele bătrâne. Pe vreme secetoasă şi caldă, plantele se ofilesc şi pier în scurt timp. La
scoaterea plantelor din sol, se observă o brunificare a vaselor conducătoare şi înnegrirea
rădăcinilor laterale. Dacă plouă, plantele încearcă să-şi revină prin formarea de noi rădăcini.
Agentul patogen - Fusarium oxysporum Schl. f.sp. spinaciae (Sherbak.) Snyd., fam.
Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
În Ńesuturile parazitate, apar sporodochiile ciupercii cu microconidii unicelulare,

hialine şi macroconidii multicelulare, uşor curbate, hialine.
După ce plantele se usucă, se observă pe talul ciupercii şi clamidospori ce reprezintă
organele de rezistenŃă.
Epidemiologie. Atacul ciupercii se observă când temperaturile oscilează în jurul a
+27oC. InfecŃia sistemului radicular are loc când este secetă în sol şi temperaturile oscilează
între 15-32oC. Transmiterea ciupercii se poate face prin conidiile vehiculate de apa de ploaie
iar, de la un an la altul prin resturile vegetale ce conŃin conidii şi clamidospori. Unii autori
indică faptul că şi sămânŃa poate fi infectată.
Prevenire şi combatere. MenŃinerea solului culturii la capacitatea normală de

hidratare, previne instalarea atacului. RotaŃia culturii de cel puŃin trei ani, folosirea de sămânŃă
sănătoasă dezinfectată şi fertilizarea raŃională previn atacul acestui patogen.
Alte boli ale spanacului:
- putrezirea plăntuŃelor - Pythium de Baryanum;

- albumeala spanacului - Albugo candida;
- pătarea brună a frunzelor - Pyllosticta spinaciae;
- pătarea frunzelor - Heterosporium variabile;
- pătarea neagră - Alternaria spinaciae;
- cercosporioza - Cercospora bertrandii.
5.9. BOLILE LA SALATĂ ŞI ANDIVE
Viroze
5.9.1. Mozaicul salatei - Lettuce mosaic virus
Boala este cunoscută din 1921 în S.U.A., însă acum se găseşte în toată Europa în
culturile de salată din seră şi câmp. Pagubele cele mai mari se înregistrează în culturile
semincere.
Simptome. Pe plantele virotice se observă o alternanŃă de pete colorate în verde-

închis şi verde-gălbui care dau aspectul de mozaic. Petele se observă pe spaŃiile dintre
nervurile frunzelor sau chiar şi pe nervuri. În unele cazuri apar transparenŃe ale nervurilor,
gofrări sau chiar cloroze generale urmate de necroze.. Frunzele mature, în condiŃii de
temperaturi peste 20oC, deşi sunt virotice nu prezintă simptome. În culturile semincere virusul
161
produce nanism, decolorări şi necroze. SeminŃele obŃinute pot germina în anul următor dar
vor produce plante cu frunze clorotice, asimetrice cu margini crestate, neuniforme.
Agentul patogen - Lettuce mosaic virus, face parte din grupa Potyvirus.
Virusul produce în citoplasma celulelor, incluziuni în formă de tirbuşon,

mănunchiuri sau grupuri de lamele; ele au forma unor bastonaşe, flexuoase, de 22-746 nm;
virusul poate fi inactivat la 55-60oC.
Epidemiologie. Cercul de plante gazdă al virusului cuprinde legume ca: mazărea,

spanacul dar şi plante din genurile Carthamus, Chenopodium, Lathyrus, Malva, Senecio,
Sonchus şi Stellaria.
În natură virusul se transmite, în mod nepersistent, prin afidele Myzus persicae,
Macrosiphum euphorbiae şi Acyrthosiphon scariolae. De la un an la altul, virusul se transmite
în proporŃie de 3-10 % şi prin sămânŃă.
Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea de sămânŃă provenită din loturile
semincere sănătoase. În cultură se vor distruge buruienile ce pot fi gazde ale virusului şi
pentru seminceri se va respecta o izolare spaŃială faŃă de cultura de mazăre sau şofran.
Plantele se vor stropi săptămânal, cu insecticide pentru combaterea afidelor vectoare sau
preventiv cu uleiuri minerale 3 %.
La salată se poate instala şi virusul mozaicului castraveŃilor:
Cucumber mosaic virus - care produce mozaicuri, cloroze şi împiedică formarea

căpăŃânilor. Pe seminceri acest virus produce necroza pedunculilor florali, împiedicând
fructificarea.
Bacterioze
5.9.2. Putregaiul bacterian al andivelor -Erwinia carotovora pv. atroseptica
Boala este cunoscută în Ńările cultivatoare de andive, în sălile de forŃare unde

depreciază calitatea andivelor.
Simptome. Pe rădăcini, în timpul forŃării apare un putregai umed. Apar pete cu

aspect umed, galben-brunii, care se pot extinde şi întreaga "păpuşă" se înmoaie, se brunifică şi
prezintă un miros caracteristic.
Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. atroseptica (Van Hall.) Dye., fam.
Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria.
Bacteria are forma de bastonaş, este foarte rezistentă la temperaturi scăzute şi la

uscăciune şi îşi păstrează virulenŃa timp îndelungat, chiar peste 12 ani.
Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul, prin resturile vegetale

infectate iar de la plantă la plantă, prin apa de irigaŃie. În plantă bacteria produce infecŃii
sistemice, deoarece este vehiculată odată cu seva prin fasciculele vasculare. Atacul este mai
mare dacă pe andive se găsesc leziuni produse de larve sau insecte.
162
Prevenire şi combatere. Întrucât bacteria are un cerc larg de plante pe care le poate
ataca, prevenirea şi combaterea este dificilă. În asolamentul legumicol, andivele nu vor urma
după cartof, ceapă, ardei, usturoi sau alte specii ale genului Brassica. Cultura trebuie
menŃinută curată de buruieni care, pot fi şi ele atacate. Îngrăşarea se va face echilibrat,
deoarece excesul de azot amplifică atacul.
Micoze
5.9.3. Mana salatei şi andivei - Bremia lactucae
Boala este cunoscută din 1843 în culturile de salată din zonele temperate ale Europei,
iar la noi a fost semnalată în 1932 la Iaşi de C.Oescu şi I. Rădulescu.
Simptome. Boala apare pe frunzele bazale ale salatei, în diferite faze de vegetaŃie,
sub forma unor pete mari, galbene-undelemnii, pete ce pot conflua, îngălbenesc şi distrug
toată frunza. Dacă atacul se instalează chiar pe cotiledoane, plăntuŃele pier. Pe frunzele
plantelor dezvoltate petele se extind între nervuri, pot avea 3-15 mm în diametru sau chiar mai
mult. În dreptul petelor, pe faŃa inferioară a limbului apare un puf fin, albicios alcătuit din
fructificaŃiile asexuate ale patogenului (fig.83).
Agentul patogen - Bremia lactucae Regel, fam. Peronosporaceae, ord.

Ciuperca prezintă un sifonoplast ce se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin

haustorii globuloşi ce se găsesc în celule.
Din frunze, prin stomate ies grupuri de sporangiofori lungi, hialini dicotomic
ramificaŃi. Marginal, pe ultimele ramificaŃii lăŃite sub formă de taleraşe, se găsesc sterigmele
de care sunt prinşi sporangii sferici sau elipsoidali, unicelulari, hialini, de 16-27 x 13-21 µm,
cu o papilă germinativă la vârf. La sfârşitul vegetaŃiei, în Ńesuturile parazitate se găsesc
oospori globuloşi, galben-brunii de 26-34 µm în diametru.
Epidemiologie. Ciuperca evoluează în condiŃii optime dacă temperatura se menŃine
între 15-17oC şi există umiditate ridicată. În 3-8 ore de la ajungerea sporangilor pe frunze,
aceştia dau naştere la zoospori sau chiar direct la filamente de germinaŃie (dacă temperatura
este de mai mare de 12oC). Dintr-un sporange apar cel puŃin 8 zoospori globuloşi cu 2 cili,
ce se deplasează în apa de pe frunze şi dau infecŃii prin stomate.IncubaŃia durează 6-8 zile
după care apare o nouă generaŃie de sporangi. Formarea acestora este împiedicată de
temperaturi mai mari de 20oC şi de uscăciune.
Transmiterea ciupercii de la plantă la plantă, se face prin sporangii vehiculaŃi de vânt
şi apa de ploaie sau de irigaŃie, iar de la un an la altul, ciuperca rezistă prin oosporii ce vor
germina în primăvara următoare şi vor forma sporangi cu zoospori.
Ciuperca prezintă 10 rase fiziologice cu virulenŃă diferită şi poate ataca pe lângă
salată, andivele, anghinarea şi cineraria.
Prevenire şi combatere. Culturile de salată se vor înfiinŃa numai în terenuri bine

curăŃate de resturi vegetale, într-un asolament de 4 ani fără andive sau anghinare şi nu se va
practica irigarea prin aspersiune ci, prin brazde. Se va avea grijă ca să existe o bună aerisire a
plantelor şi la declanşarea atacului, plantele se vor rări.
163
Tratamentele chimice se pot aplica
imediat după răsărirea plantelor şi la interval
de 7 zile cu Dithane M 45 - 0,2 %.
Pentru culturile semincere

recomandăm: Vondozeb-0,2 %, Vondozeb 75
DG-0,2 %, Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (timp de
pauză 14 zile), Acrobat MZ 90/600 WP-2
kg/ha, Aliette 80 WP-0,2 %, Curzate Manox-
0,15 %, Labilite 70 WP- 0,2 %, Mirage F
75 WP-2,5 kg/ha, Ridomil MZ 72 WP-
0,25 %.
Fig. 83 - Mana salatei - Bremia lactucae:a-frunză

atacată; b-sporangiofori şi sporangi (din Al. Lazăr şi 6.9.4. Făinarea salatei - Erysiphe
col., 1989). cichoracearum
Boala a fost descrisă în S.U.A., însă din 1931 este semnalată de C. Sandu-Ville pe
Lactuca scariola, L. saligna iar E. Docea o descrie în 1976 şi pe L. sativa.
Simptome. Pe faŃa superioară a frunzelor de salată se observă o pâslă albă, foarte

fină, ce în scurt timp capătă un aspect făinos. Frunzele se îngălbenesc, îşi pierd luciul şi se
usucă. Uneori pâsla miceliană devine cenuşie prezentând mici puncte negre.
Agentul patogen - Erysiphe cichoracearum DC., fam. Erysiphaceae, ord.

Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium.
Ciuperca prezintă un tal filamentos, ectoparazit, de culoare albicioasă, ce se prinde

de limbul frunzei prin apresori şi se hrăneşte prin haustorii introduşi în celulele plantei. De pe
miceliu se ridică lanŃurile de conidii unicelulare, ovoidale, de tip Oidium. Spre sfârşitul
vegetaŃiei în pâsla miceliană, lângă nervuri apar cleistoteciile ciupercii, globuloase, negre de
100-150 µm în diametru.
Epidemiologie. Ciuperca atacă salata în condiŃii de umiditate relativă ridicată 77-85

%, lumină puŃin intensă şi temperaturi între 10-32oC.
Răspândirea patogenului se face prin conidii, iar persistenŃa de peste an are loc prin
cleistoteciile rămase pe resturile vegetale.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, un regim hidric normal,
aerisirea culturii, limitează posibilităŃile de instalare a patogenului. Pentru culturile semincere
se pot recomanda stropiri cu Bravo 75 WP-2 kg/ha, Karathane FN 57-0,1 %, Topsin 70 PU-1
kg/ha, Benomyl 50 WP-1 kg/ha sau Kumulus S-0,3 %.
5.9.5. Septorioza salatei - Septoria lactucae
Boala este răspândită în toată Europa iar la noi a fost semnalată încă din 1942 de Tr.
Săvulescu din Oltenia.
164
Simptome. Culturile semincere de salată sunt cele mai afectate. Pe foliaj, începând
cu frunzele bazale, apar pete galbene, ce devin galbene-brune, brune-cenuşii şi în final
albicioase în zona centrală, cu mici puncte negre şi cu o margine brună ce le delimitează de
zona sănătoasă a frunzei.
Frunzele atacate se usucă prematur lăsând tulpinile florifere golaşe. Acestea pot
prezenta şi ele pete alungite, brune uşor scufundate, cu o multitudine de puncte mici negre. În
condiŃii optime de dezvoltare ciuperca poate produce pete brune chiar şi pe achenele din
inflorescenŃe.
Agentul patogen - Septoria lactucae Pass., fam. Sphaeropsidaceae, ord.
Pe talul filamentos parazit al ciupercii, apar picnidii globuloase, brune-negricioase,

scufundate în substrat. Prin osteolul picnidiilor ce au 85-186 µm în diametru, ies picnosporii
hialini, filamentoşi, drepŃi sau uşor curbaŃi, de 25-30 x 1,5-2 µm, unicelulari sau cu 2-3
celule.
Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaŃiei prin picnosporii

vehiculaŃi de vânt şi apa de ploaie. De la un an la altul rezistă ca picnidii în resturile vegetale
sau ca miceliu de infecŃie în seminŃe.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, arătura adâncă, asolamentul

de patru ani şi folosirea de sămânŃă sănătoasă, previn instalarea patogenului. Tratamentele
executate preventiv pentru mană, sunt eficace şi pentru evitarea atacului acestui patogen.
Alte boli ale salatei şi andivelor:

- căderea plantulelor în răsadniŃe şi câmp - Pythium spp.;
- putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea. Pentru prevenire: Ronilan 50 DF-7,5 kg/ha.;
- putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum. Pentru prevenire Ronilan 50 DF-7,5
kg/ha.;
- cercosporioza salatei - Cercospora longissima. Tratamente cu Bavistin DF-0,3
kg/ha.;
- rizoctonioza - Rhizoctonia solani;
- rugina salatei - Puccinia opizii, P. lactucarum.
5.10. BOLILE CIUPERCILOR COMESTIBILE
Bacterioze
5.10.1. Pătarea brună bacteriană - Pseudomonas tolaasii
Boala este cunoscută în toate ciupercăriile fiind citată şi de la noi de E. Docea şi col.,
1961.
Simptome. Pe ciupercile aflate în diferite stadii de vegetaŃie, apar zone brune, apoi
brune-roşiatice sau brune-cafenii, de diferite forme şi mărimi. Pe suprafaŃa petelor se observă
165
un exudat mucilaginos constituit din coloniile bacteriene. În dreptul petelor, Ńesuturile sunt
brunificate în profunzime şi exală un miros neplăcut.
Agentul patogen - Pseudomonas tolaasii, fam. Pseudomonadaceae, ord.

Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria are celule sub formă de bastonaşe drepte sau
curbate, monotriche, cu dimensiuni de 1,7-2 x 0,4-0,9 µm, Gram negative, asporogene,
neacidorezistente. Coloniile ce se dezvoltă uşor în medii cu sursă de carbon şi azot, sunt
translucide, convexe cu diametre, între 1-3 mm.
Epidemiologie. Bacteria poate fi adusă în cultură odată cu substratul prost

dezinfectat şi apoi este vehiculată de nematozi şi apa de irigaŃie. Dacă ventilaŃia culturii este
necorespunzătoare şi este umiditate ridicată, există riscul ca ciupercile să fie distruse în
întregime, din ele curgând picături mucilaginoase.
Prevenire şi combatere. Încăperile unde se cultivă ciupercile se vor dezinfecta cu

clorură de calciu 2-4 % în cantitate de 0,5 l/mp, duşumeaua şi pereŃii cu soluŃie de formalină 4
% - 0,25 l/mp sau soluŃie de hidroxid de sodiu 10 %. După dezinfecŃie spaŃiile se Ńin
ermetic închise 2-3 zile. Substratul se va dezinfecta termic cu abur la 70oC timp de 12 ore şi
se vor lua măsuri pentru distrugerea insectelor şi nematozilor.
5.10.2. Mumificarea "Mumy" - Pseudomonas spp.
Simptome. Bacteria se dezvoltă în interiorul corpului ciupercilor trecând prin pereŃii

hifelor miceliene.
Imediat după atac, ciupercile capătă o coloraŃie gri, apoi apar deformări. Pălăria
devine asimetrică, piciorul ciupercii ia forma unui fus şi întreg corpul fructifer se mumifică,
are consistenŃă tare iar velumul se rupe uşor. În corpul ciupercii se observă cavităŃi umplute
cu mucilagiu.
Agentul patogen - Pseudomonas spp., fam. Pseudomonadaceae ord.

Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria are aceleaşi caractere ca Pseudomonas
tolaasii.
Epidemiologie. Boala se observă în vetre, deoarece infecŃia se propagă pe o rază de

30 cm de la locul iniŃial de atac.
Prevenire şi combatere. Se recomandă izolarea vetrei de atac prin şanŃuri la distanŃă

de 2 m de focar (când cultura se efectuează în straturi plane). Se evită umiditatea ridicată. Este
necesar să se respecte toate etapele de dezinfecŃie a substratului şi a sălilor de cultură.
Micoze
5.10.3. Mucegaiul verde-cenuşiu - Chaetomium olivaceum
Boala este cunoscută încă din 1878 în FranŃa iar, la noi N. Mateescu o observă în
1967.
166
Simptome. Substratul nutritiv invadat de această ciupercă prezintă o reŃea de miceliu
alb-cenuşiu, ce se poate confunda cu miceliul ciupercii. După 15-30 zile, pe suprafaŃa
miceliului apar fructificaŃiile ciupercii verzi-olivacei, de 0,1-0,5 mm în diametru, se degajă un
miros neplăcut iar miceliul ciupercii este distrus.
Agentul patogen - Chaetomium olivaceum Cooke et Ellis., fam. Chaetomiaceae,

ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Pe talul filamentos al ciupercii se formează grupuri de peritecii oval-globuloase, de

265-290 µm în diametru. Acestea sunt acoperite cu peri simpli, ondulaŃi, septaŃi. În peritecii
se găsesc asce cu ascospori globuloşi sau ovali, brun-gălbui, de 7-9 x 5,7-9 µm.
Epidemiologie. Patogenul este adus în culturi odată cu substratul ce nu a fost corect

dezinfectat, iar apoi este răspândit de ascosporii ce se elimină prin porul periteciei.
Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfectarea corectă a substratului,

ventilarea bună a spaŃiilor şi evitarea temperaturilor de peste 22oC. Focarele de infecŃie se vor
distruge prin stropiri cu soluŃie de formalină 2 % sau cu soluŃie de sulfat de cupru 3 %.
5.10.4. Putregaiul moale - Hypomyces perniciosus
Boala este una dintre cele mai păgubitoare putând produce pagube de 25 % din
producŃie şi este cunoscută încă din 1888. Tr. Săvulescu o semnalează pentru România în
1941.
Simptome. Boala se recunoaşte uşor în toate fazele de vegetaŃie ale ciupercilor, prin
atrofierile şi deformările ce le produce corpilor fructiferi. Dacă atacul are loc în primele stadii
de dezvoltare, ciuperca nu mai formează pălăria cu picior, ci un corp îngroşat, pufos, de
culoare cenuşie sau roz, acoperit parŃial cu un puf alb. Dacă atacul intervine mai târziu, apar
pălării dar acestea sunt deformate, mici, cu proeminenŃe şi adâncituri pe suprafaŃa lor şi cu
multe pete brune (fig.84).
Agentul patogen - Hypomyces perniciosus

Magn., fam. Hypocreaceae, ord. Sphaeriales, cl.
Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, cu două f.c.:
Mycogone perniciosa Magn. şi Verticillium sp.
Talul filamentos al ciupercii are o culoare

albă-gălbuie şi pe el se pot găsi clamidospori de tip
Mycogone, bicelulari, brun-gălbui cu celula superioară
mai mare, sferică şi cu perete echinulat, de dimensiuni
cuprinse între 33 x 20 µm. Între lamelele ciupercilor
parazitate apar şi conidiofori de tip Verticillium cu
numeroase conidii unicelulare sau bicelulare, cilindrice
Fig. 84 - Putregaiul moale - Hypomyces
de 16-20 x 3 µm.
perniciosus (după W. Kotte, 1952).
167
Epidemiologie. CurenŃii de aer, insectele şi nematozii vehiculează sporii acestui
patogen ce este adus în cultură odată cu substratul dezinfectat necorespunzător.
Prevenire şi combatere. DezinfecŃia spaŃiilor de cultură se face cu clorură de calciu

5-10 %, folosind 0,5 l/m2 sau cu formalină 4 % -1-2 l/m2. Se poate face o dezinfecŃie şi prin
arderea sulfului 40-60 g/m3 de spaŃiu. În toate cazurile,după dezinfecŃie, spaŃiul va fi ermetic
închis 2-3 zile.
Chiar după aşezarea substratului se recomandă dezinfecŃii succesive cu formalină 0,5

%, 100-300 cm3/m2 aplicată la interval de 5-6 zile (2-3 tratamente); de la infectarea culturii, se
aplică Mirage 45 EC - 0,3 % ( 1,35 g/m2).
M. Mateescu recomandă următoarele tratamente în prima perioadă de 24 zile:
- ziua 1 - Zineb 1 g/m2 (acum recomandăm Mirage 45 EC - 1,35 g/m2);
- ziua 2 - Formalină 0,5 %-300 cm3/m2;
- ziua 3 - Nogos 50 EC-0,2 % (pentru insecte) însoŃit de o udare cu 1l
2
apă/m ;
- ziua 7 - Formalină 0,5 % - 300 cm3/m2;
- ziua 8 - Nogos 50 EC - 0,2 %, urmat de o udare 100-300 cm3/m2;
- ziua 12 - Formalină 0,5 % - 300 cm3/m2 .
La intrarea în ciupercării trebuie să existe tăvi cu soluŃie pentru dezinfectarea tălpilor
încălŃămintei.
5.10.5. Petele albe de gips - Monilia fimicola
Patogenul este cunoscut încă din 1894 în FranŃa, însă la noi a fost semnalat abia în
1958 de E. Docea şi col.
Simptome. Substratul poate fi împânzit de miceliul patogenului încă înainte de

însămânŃare sau după aceea. Se observă pete circulare, mari de 10-20 cm în diametru,
uneori chiar mai mari care, au culoare albă sau cenuşie şi un aspect făinos care seamănă cu
praful de gips. Patogenul produce sterilitatea miceliului, acesta neproducând corpi fructiferi.
Agentul patogen - Monilia fimicola Cost. et Matr., fam. Mucedinaceae, ord.

Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Pe talul filamentos al patogenului apar lanŃuri de conidii lungi de 40- 60 µm,

alcătuite din conidii de 6-8 x 5 µm, ovale şi hialine.
Epidemiologie. CurenŃii de aer, insectele şi mâinile lucrătorilor pot răspândi sporii

sau fragmentele de miceliu ale patogenului.
Tratamentele ce se execută pentru prevenirea şi combaterea putregaiului moale sunt
eficace şi pentru acest patogen.
5.10.6. Cocleala - Myceliphthora lutea
Această boală este cunoscută în ciupercăriile lumii; la noi ea a fost semnalată de E.

Docea şi col. în 1961.
168
Simptome. În stratul superior al substratului de cultură, patogenul dezvoltă un
mucegai pufos, albicios sau gălbui, mucegai ce se poate confunda chiar cu miceliul ciupercii
de cultură, căruia îi dă sterilitate. În perioada de sporulare a patogenului, Ńesuturile capătă o
culoare verde-cenuşie ca şi cocleala.
Agentul patogen - Myceliphthora lutea Cost., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales,

Pe talul alb-gălbui al patogenului se formează conidiofori scurŃi, ce susŃin conidii

ovoide, de 3-4 x 2 µm, dispuse în lanŃuri scurte. În condiŃii improprii, pe miceliu apar
clamidospori unicelulari, galbeni-bruni, cu pereŃi îngroşaŃi, care vor constitui organele de
rezistenŃă ale patogenului.
Epidemiologie. Lipsa de aeraŃie şi umiditatea excesivă a substratului sunt condiŃii

favorabile instalării şi extinderii atacului. Vehicularea conidiilor este realizată de curenŃii de
aer şi de apa din substrat.
Prevenire şi combatere. Tratamentele preventive prevăzute pentru putregaiul moale

sunt eficace şi pentru acest patogen.
5.10.7. Putregaiul uscat - Veticillium constantini
Boala a fost semnalată la noi în 1959 de către Ana Hulea şi N. Mateescu.
Simptome. Pe fructificaŃii apar pete brune, de formă neregulată, ce se extind şi

cuprind porŃiuni mari. În dreptul petelor, Ńesuturile se scufundă apărând mici caverne.
Ciupercile se deformează, capătă consistenŃa cauciucului şi în final se usucă.
Agentul patogen - Verticillium constantini Ana Hulea, N. Mateescu, fam.

Mucedinaceae,ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Pe talul filamentos al patogenului apar conidiofori de 17,5-32,5 x 0,8-1,2 µm. Pe

aceştia se direfenŃiază verticile de 4-8 fialide, ce generează conidii mici de 3,3-8 x 0,8-1,5
µm, ovoide, unicelulare, hialine.
Epidemiologie. Patogenul este adus în cultură odată cu substratul ce nu a fost bine

dezinfectat. Vehicularea conidiilor este asigurată de curenŃii de aer, insecte sau instrumentarul
nedezinfectat.
Prevenire şi combatere. Pasteurizarea substratului distruge eventualele conidii de

Verticillium, care mor la 40oC. Măsurile ce se iau pentru putregaiul moale sunt eficace şi
pentru putregaiul uscat.
5.10.8. Ofilirea ciupercilor cultivate -
Fusarium agaricorum, F. oxysporum şi F. martii.
Ciupercile din genul Fusarium sunt întâlnite frecvent în ciupercării. E. Docea şi col.
au depistat astfel de patogeni în 1961 în ciupercăriile din Bucureşti.
169
Simptome. Încă din faŃa de butoni a ciupercilor, patogenul dezvoltă un miceliu
foarte fin, care induce veştejirea corpilor fructiferi, urmată de zbârcire şi mumifiere.
AgenŃii patogeni - Fusarium agaricorum (Link.) Corda, F. oxysporum Schl., F.

martii App., fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr.
Deuteromycotina.
Miceliul patogenului este foarte fin, la început de culoare albă, apoi de culoare uşor
roz. Conidioforii sunt ramificaŃi, hialini iar conidiile sunt alungite, fusiforme, uşor curbate de
mărimi şi număr de celule variabile în funcŃie de specia de Fusarium.
Epidemiologie. Patogenii sunt aduşi în cultură odată cu substratul insuficient

dezinfectat. Vehicularea patogenului, a conidiilor, se face prin intermediul nematozilor,
insectelor, curenŃilor de aer sau apa de ploaie.
Prevenire şi combatere. Măsurile prevăzute pentru putregaiul moale sunt eficiente

şi în acest caz.
5.10.9. Mucegaiul de gips brun - Papulaspora byssina
Simptome. Pe substratul de cultură apar pete mici de 15-30 cm, albe, strălucitoare,
alcătuite din hife miceliene întreŃesute. În câteva zile (4-8) miceliul ia un aspect granulat,
capătă culoarea brună, apoi brună-roşiatică. Schimbarea culorii petelor din alb în brun, începe
din zona centrală a miceliului, în timp ce la Monilia fimicola brunificarea începe de la
marginea coloniilor.
Agentul patogen - Populaspora byssina Host., grup Micelia sterilia, subîncr.

Deuteromycotina.
Miceliul patogenului de culoare albă, nu formează spori ci numai bulbili oval-

neregulaŃi, de 34-97 x 28-85 µm, cu pereŃi groşi roşiatici, alcătuiŃi din celule poliedrice.
Epidemiologie. Patogenul apare în condiŃii de umiditate excesivă, lipsa aeraŃiei şi pH

alcalin peste 8. Insectele din substrat vehiculează fragmentele miceliene sau bulbilii.
Prevenire şi combatere. Măsurile prevăzute pentru putregaiul moale sunt eficiente

şi în acest caz, în plus se impune corectarea pH-ului.
5.10.10. Trufele - Pseudobalsamia microspora
Boala este cunoscută din 1929 în S.U.A., din 1936 în Anglia şi din 1964 în România.
Simptome. Pe suprafaŃa substratului de cultură infectat apar corpi albi-crem, ce îşi

schimbă culoarea în roşu-închis, apoi după două săptămâni, capătă culoarea brună-
negricioasă. În perioada de fructificare a ciupercilor din cultură, apar pete mari (10-35 cm),
albe-gălbui, ce se extind radiar şi au o grosime de 1-2 cm. Din cauza acestor pete, miceliul
culturii ca şi butonii fructificaŃiilor dispar.
170
Într-o fază mai avansată, după dispariŃia miceliului culturii, apar nişte umflături de
culoare albă-crem.
Agentul patogen - Pseudobalsamia microspora Diehl et Lambert., fam. Tuberaceae,

ord. Tuberales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Pe talul filamentos al ciupercii apar ascocorpi, ca nişte umflături cu suprafaŃa

încreŃită asemănătoare suprafeŃei creierului. În ascocorpi se găsesc asce ovale, alungite sau
sferice, de 18-25 x 12-15 µm ce conŃin 6-8 ascospori de culoare crem-roşiatică, aproape
sferici de 5-7 µm.
Epidemiologie. Patogenul se extinde prin fragmente de miceliu sau ascosporii

vehiculaŃi de apă şi insecte.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienizare a spaŃiilor ca şi tratamentele

succesive prevăzute (vezi 1.10.4. ) previn atacul patogenului.
Alte boli ale culturilor de ciuperci:

- mucegaiuri verzi - Trichoderma sp., Penicillium sp.;
- mucegaiuri cenuşii - Aspergillus sp., Rhizopus sp.;
- pânza de păianjen - Dactylium dendroides.
CAPITOLUL VI. BOLILE POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI
6.1. BOLILE MĂRULUI ŞI PĂRULUI
Viroze
6.1.1. Mozaicul mărului - Apple mosaic virus
Mozaicul la măr este o boală frecventă în

livezile din Europa şi America. A fost observată în anul
1928 de H.L. White care a încercat transmiterea
virusului pe cale artificială. La noi în Ńară viroza a fost
semnalată pe soiul de măr Jonathan, în anul 1956, de
către Olga Săvulescu şi Eugenia Eliade.
Virusul a fost depistat la numeroase soiuri de
măr cât şi la portaltoii vegetativi. La soiurile foarte
sensibile, pagubele pot ajunge la 40 % din producŃie.
Prin altoire virusul a fost transmis speciilor de Malus,
Pirus, Sorbus, Cydonia, Crataegus, Prunus, Fragaria,
Rosa ş.a., iar prin inoculare de suc şi la diferite plante
ierboase, în total 65 de specii din 19 familii (R.H.
Fig. 85 - Mozaicul mărului produs
Kristensen şi A. Thomsen, 1963, citaŃi de I. Pop, 1975,
de Apple mosaic virus (din Al.
Lazăr şi col., 1977). 1988).
171
Simptome. Pe frunze apar pete neregulate ca formă, de culoare galbenă cu o nuanŃă
crem, răspândite neuniform pe suprafaŃa limbului. Atacul se manifestă numai pe o parte din
frunze, de regulă, cele tinere din vârful lăstarilor nefiind afectate. Temperaturile ridicate din
timpul verii fac ca Ńesuturile frunzelor parazitate să devină brunii. Simptomele sunt grave la
18-20oC şi mascate, la peste 26oC (P.R. Fridlund, 1970). Frunzele cad înainte de vreme,
ducând la slăbirea pomilor atacaŃi, în special a celor tineri. Fructele provenite de la pomii
bolnavi sunt mici şi au calităŃi gustative reduse. Atacul diferitelor tulpini de virus, care au
virulenŃă diferenŃiată, cât şi multitudinea soiurilor de măr atacate, fac ca simptomele, cât şi
efectele acestei boli să varieze foarte mult. Sensibile sunt soiurile Jonathan, Lord Lambourne,
Golden delicious, EM VII (portaltoi) iar mai puŃin sensibile Boskoop, Parmen auriu, Ontario,
fiind cunoscute şi unele soiuri tolerante (fig. 85).
Agentul patogen - Apple mosaic virus

Agentul patogen face parte din grupa Ilarvirusuri, se prezintă sub formă de particule
izometrice, de 25-29 nm, cele de dimensiuni mai mari fiind infecŃioase. Cercetările efectuate
la noi în Ńară de Maria Nicolaescu au arătat că, dimensiunile particulelor sferice sunt de 31
nm.
Epidemiologie. Transmiterea şi răspândirea virusului se realizează prin altoire şi prin

grefare de scoarŃă, simptomele bolii apărând în câteva săptămâni sau în primăvara următoare.
Virusul se transmite prin polen şi prin seminŃe iar, în şcoala de puieŃi şi pepiniere, prin
anastomoze radiculare. Polenul provenit de la pomii infectaŃi are o foarte slabă
germinabilitate. Ca plante indicatoare se folosesc soiurile de măr Lord Lambourne şi Golden
delicious, iar plantele ierboase folosite în seră, în transmiterile mecanice, sunt Cucumis
sativus, la care apar leziuni locale clorotice şi piticire, Vigna rosea, Vigna sinensis, cu linii
clorotice sistemice, Chenopodium murale ş.a.
Prevenire şi combatere. Controlul fitosanitar în pepiniere - câmpul II, când

simptomele sunt foarte vizibile, eliminarea pomilor virotici şi tratarea prin termoterapie la
37oC timp de 3-4 săptămâni a puieŃilor, asigură sănătatea
plantaŃiilor nou înfiinŃate.
6.1.2.Virusul pătării clorotice a mărului - Apple

chlorotic leaf spot virus cunoscut şi ca Pear ring pattern mosaic
virus după simptomele de pe frunzele de păr.
Boala a fost observată şi descrisă prima dată în

Bulgaria de către Christoff, în anul 1938. În prezent este
răspândită în toate Ńările europene, iar în S.U.A. boala este rar
întâlnită. În Ńara noastră, această viroză a fost identificată pe
pomii bătrâni din Transilvania, în anul 1962, de către E. Docea.
Virusul poate infecta, mărul, părul, gutuiul, piersicul, caisul,
prunul, cireşul şi vişinul, precum şi unele specii ornamentale de
Fig. 86-Mozaicul inelar al Malus, Pyrus şi Prunus.
părului produs de Pear ring
pattern mosaic virus (după Simptome. Acestea prezintă variaŃii mari în
Al.Lazăr şi col., 1977). funcŃie atât de climă cât şi de soiul atacat, apărând din primăvară
172
până în toamnă, putând fi însă foarte bine observate în luna iunie. Pe frunze apar pete
clorotice sub formă de benzi, inele sau porŃiuni de inele dispuse în spaŃiile dintre nervuri;
petele se necrozează datorită temperaturilor ridicate şi a luminozităŃii intense, ceea ce face ca
limbul frunzei să apară deseori deformat. La unele soiuri mai rezistente, petele clorotice
produc o marmorare foarte uşoară care dispare în timpul verii, pomii apărând sănătoşi. Spre
toamnă, pomii puternic atacaŃi prezintă frunzişul ruginiu. Deseori simptomele de mozaic
inelar apar împreună cu cele ale îngălbenirii nervurilor. În acest din urmă caz pierderile de
recoltă pot ajunge până la 30-40 %. Soiurile sensibile (Untoasă Hardy, Untoasă d'Anjou,
Doynne de Comice ş.a. manifestă simptome şi pe fructe, iar cele mai rezistente (Clapps
Liebling, Williams Crist ş.a.) numai pe frunze (fig 86).
Agentul patogen - Apple chlorotic leaf spot virus (Pear ring pattern mosaic
virus).
Virusul face parte din grupa Closterovirusurilor. Particulele virotice sunt

filamentoase, de 600 x 12 nm, fiind inactivate la temperaturi de 52-54oC.
Epidemiologie. Virusul poate fi întâlnit împreună cu cel ce produce

îngălbenirea nervurilor părului ce reduce mult talia pomilor infectaŃi. Un studiu privind aceste
două viroze a fost făcută de T. Georgescu în teza de doctorat (1984). Virusul poate fi transmis
prin altoirea diferitelor specii de păr, gutui şi măr. Ca plante indicatoare se folosesc: soiul de
păr Untoasă Hardy, Malus sylvestris, clona R-12740 şi portaltoiul american Spy-227, iar ca
plante test, specii de Chenopodium (C. quinosa, C. amaranticolor) şi soiuri de Phaseolus
vulgaris.
Prevenire şi combatere. Se recomandă testarea plantelor mamă furnizoare de altoi

pe indicatorii Untoasă Hardy şi gutuiul C 7/1, iar în seră sănătatea plantelor mamă şi portaltoi
va fi verificată prin transmiteri mecanice pe specii de Chenopodium.
6.1.3. Virusurile latente ale mărului
Lipsa simptomelor specifice la pomii purtători ai unor virusuri a determinat pe

cercetători să le numească virusuri latente. Cercetările întreprinse în Ńara noastră arată că, din
punct de vedere al infectării cu virusuri latente, pe primul loc se situează mărul, urmat de păr,
cireş şi prun.
Epidemiologie. În România, mărul s-a găsit infectat cu următoarele virusuri latente:

pătarea clorotică a mărului (Chlorotic leaf spot - CLS), epinastia lui Spy 227 (Spy 227
epinasty - E), declinul lui Spy 227 (Spy 227 decline - SD), rugozitatea scoarŃei (Scaly bark
SB) şi piticirea (Scaly dwarf - PD); la Malus platycarpa, strierea lemnului (Stem pitting - SP)
şi incompatibilitatea dintre altoi şi portaltoi (Stem grooving - SG). Virusurile latente se
transmit pe diferite căi şi metode de înmulŃire vegetativă sau sexuată.
Pentru diagnosticarea virusurilor latente, se foloseşte testul biologic cu indicatori,

care s-a dovedit avantajos şi practic, pentru că permite punerea în evidenŃă a tuturor
virusurilor, fără să implice o metodică şi aparatură prea complicată. De asemenea, pentru
173
identificarea virusurilor în condiŃii de seră se folosesc plante test ierboase. Dintre acestea cele
mai bune rezultate se obŃin cu speciile: Cucumis sativus, Chenopodium quinoa şi Vigna
sinensis iar pentru Stem grooving: Nicandra physaloides, Celosia argentea, Nicotiana rustica
şi Cucumis melo (N. Minoiu, 1975).
Principalii indicatori folosiŃi la testarea soiurilor şi portaltoilor de măr sunt: Spy 227,
R 12740-7A, Malus platycarpa, Lord Lambourne, Virginia Crab, Beurré Hardy precum şi
puieŃi de măr Maşanschi. Aceşti indicatori reacŃionează prin simptome variate în funcŃie de
izolatul viral, soiul din care a fost prelevat şi localitatea.
Simptomele apărute pe indicatorul Spy 227 constau din mozaic inelar pe frunze
(CLS), epinastia (E), necroze şi adâncituri pe scoarŃa lăstarilor (SD), asemănătoare cu
loviturile de grindină.
Indicatorul R 12740-7A reacŃionează la unele izolate prin uscarea mugurilor abia
porniŃi, iar cei ce se dezvoltă, formează o rozetă de frunze în locul lăstarului, iar frunzele sunt
deformate, cu pete clorotice.
Malus platycarpa reacŃionează la virusurile latente prin apariŃia benzilor şi inelelor
clorotice (CLS), iar în unele cazuri şi prin deformarea şi micşorarea frunzelor (CLS), prin
piticire (PB) şi rugozitatea scoarŃei (SB).
Din cercetările efectuate în Ńara noastră s-a constatat că majoritatea soiurilor de măr
sunt infectate cu virusuri latente în complex. Dintre portaltoii vegetativi sunt puternic infectaŃi
M-4, M-9, M-11, M-16, A-2, în timp ce portaltoii mai noi introduşi în producŃie MM-106 şi
M-26 sunt liberi de virusuri latente.
Cu studiul virusurilor latente la măr s-au ocupat N. Minoiu de la StaŃiunea pomicolă
BistriŃa şi E. Cârdei de la StaŃiunea pomicolă Iaşi care au folosit şi testul ELISA.
Prevenire şi combatere. Clonele, soiurile de măr şi portaltoii vegetativi găsiŃi la
testare total infectaŃi cu virusuri, se supun tratamentului termic. Astfel, la StaŃiunea de
Cercetări Pomicole BistriŃa, mărul s-a eliberat de virusurile latente şi de micoplasmă, prin
termoterapie la temperaturi constante de +38oC, temperaturi alternante de 38-46-50-38oC şi
prin chimioterapie. Cele mai bune rezultate la inactivarea virusurilor termotolerante la +38oC,
s-au obŃinut prin chimioterapia pomilor asociată cu termoterapia la temperaturi alternante.
Chimioterapia constă în tratarea rădăcinilor pomilor plantaŃi în ghivece, mai întâi cu
heteroauxină (acid beta indolil acetic) 100 p.p.m. şi apoi ghivecele se introduc în camera de
termoterapie, iar solul din ghivece se udă cu o soluŃie de tetraciclină clorhidrat 10 % în
cantitate de 0,50 1/l ghiveci. Perioada de tratament este cuprinsă între 30-102 zile.
Prin aceste procedee la StaŃiunea BistriŃa s-au eliberat de virusuri şi micoplasmă
soiurile de bază la măr: Jonathan, Golden delicious, Starkrimson, Wagener premiat, Kalther,
James Grives etc., precum şi portaltoii vegetativi M-4, M-9, M-11 (N. Minoiu, 1975).
6.1.4. Îngălbenirea nervurilor frunzelor părului -Pear vein yellows
Boala produsă de un complex de virusuri este foarte răspândită în toată lumea, în Ńara
noastră puternic contaminate s-au dovedit a fi soiurile Curé şi Abatele Fetel.
Simptomele sunt mai evidente pe vârfurile lăstarilor şi se manifestă prin îngălbenirea

nervurilor principale şi secundare, iar spre toamnă acestea se înroşesc.
174
Epidemiologie. Virusul se transmite prin altoire, soiul Untoasă Hardy reprezentând
un bun indicator.
Prevenire şi combatere. Testarea şi eliminarea puieŃilor virotici, constituie singura

metodă de prevenire a atacului în plantaŃiile nou înfiinŃate.
6.1.5. Pietrificarea perelor - Pear stony pit
Boala produsă de un complex de virusuri. este răspândită în multe Ńări europene şi a

fost pusă în evidenŃă la noi de către Olga Săvulescu şi I. Pop (1961).
Simptome. Fructele prezintă denivelări accentuate la suprafaŃă, denivelări ce se

adâncesc pe măsura dezvoltării acestora. Pulpa fructelor prezintă porŃiuni brune formate din
celule necrozate, înconjurate de celule sclerenchimatice. Fructele pierd din valoarea
comercială sau devin necomestibile.
Epidemiologie. Soiul Untoasă Hardy reprezintă o bună plantă indicatoare, virusul

transmiŃându-se prin altoire.
Prevenire şi combatere. Pentru combatere se vor folosi la plantare pomi sănătoşi şi

se vor elimina din plantaŃii cei bolnavi.
Micoplasmoze
6.1.6. Proliferarea mărului - Apple proliferation
Boala, considerată până nu demult ca având o etiologie virotică sau neparazitară, este
răspândită în toate Ńările, procentul de pomi infectaŃi fiind îngrijorător de ridicat în plantaŃiile
tinere, intensive sau supraintensive, cât şi în pepiniere.
În Ńara noastră proliferarea mărului este frecventă, unele soiuri fiind infectate în
proporŃie de până la 30 % (Victoria Şuta şi col., 1974, P. Ploaie 1973, Eftimia Gheorghiu,
1989).
Simptome. Atacul se manifestă începând din câmpul II prin stagnarea în creştere a

pomului însoŃită de intrarea în vegetaŃie cu anticipaŃie a mugurilor latenŃi, ceea ce duce la
“proliferarea” lăstarilor, dar şi la deformarea şi apoi pierderea prematură a foliajului.
În livezile tinere, aspectele parazitare sunt foarte variate şi evidente; pomii continuă
să prezinte reduceri de creştere datorită intrării în vegetaŃie a mugurilor axilari şi deci a
stagnării în dezvoltare a lăstarilor terminali. Ca aspect general, pomii sunt foarte rămuroşi,
tufoşi, lăstarii prezentând o creştere aproape verticală. Frunzele au dimensiuni mai mici decât
cele ce aparŃin pomilor sănătoşi, stipelele sunt hipertrofiate, mugurii pedunculaŃi, iar fructele
sunt fade şi de dimensiuni reduse. Toate aceste simptome duc la reducerea an de an a
recoltelor, atât cantitativ cât şi calitativ şi în final la uscarea pomilor.
Agentul patogen - Apple proliferation, fam. Mycoplasmataceae, ord.
Mycoplasmatales, cl. Molicutes.
175
Cercetările mai recente au infirmat etiologia virotică a acestei boli, constatându-se în
Ńesuturile atacate, examinate la microscopul electronic, corpusculi de tip mycoplasma, de
formă flexuoasă sau ovoidă înconjuraŃi de o membrană dublă. Corpusculii se găsesc
aglomeraŃi în Ńesuturile floemului bine nutrite ale pomului, în peŃiolul frunzelor şi în
pedunculul florilor. Aceste celule au dimensiuni cuprinse între 90-900 nm, prezentând un
pleomorfism foarte accentuat.
Epidemiologie. Soiurile Jonathan, Red Delicious, Golden delicious, Booskoop,
London Pepping şi Cox orange sunt foarte sensibile la această boală.
Agentul patogen poate infecta şi alte specii ale genului Malus ca: Malus baccata şi
Malus sylvestris, precum şi unele specii erbacee ca Cynodon şi Convolvulus. Ca transmiŃători
sunt unele cicade ca Philaenus spumarius şi Artianus interstitialis.
Transmiterea se realizează prin altoire, anastomoze radiculare şi niciodată pe cale
mecanică. Perioada de incubaŃie durează de la 6-7 luni la 3-4 ani.
Ca plante indicatoare sunt folosite soiurile de măr ca Jonathan, Golden delicious,
Malus platicarpa şi Malus lawsoniana.
Prevenire şi combatere. ObŃinerea unui material corespunzător în pepiniere prin
folosirea altoilor şi portaltoilor sănătoşi, verificaŃi prin testare, se impune înainte de livrarea
puieŃilor.
Eliminarea pomilor cu simptome din câmpul II din pepinieră prin observaŃii ce se
execută în lunile mai-iulie este obligatorie în toate pepinierile.
Asigurarea în livezile tinere a unui agrofond corespunzător (îngrăşăminte, irigaŃii,
lucrări de întreŃinere executate la timp) duce la micşorarea efectelor negative ale bolii.
Tratamente fizice (termoterapie) aplicate ramurilor altoi, tratamentele chimice cu antibiotice
ca, Tetraciclină 200 ppm sau produsul Benomil dau de asemenea rezultate foarte bune.
Bacterioze
6.1.7. Arsura bacteriană comună a mărului şi părului -
Pseudomonas syringae pv. syringae
Această boală bacteriană a fost

semnalată în Anglia în 1914 pe păr de către
K.F. Barker şi O. Grove. În prezent, arsura
comună a merilor şi perilor este răspândită în
toate Ńările din Europa şi America. La noi, boala
a fost constatată pentru prima dată în anul 1932
în nordul Moldovei pe puieŃi de măr, pentru ca
în prezent să fie răspândită în toate zonele
pomicole ale Ńării, agentul patogen neproducând
pagube importante. Cercetările făcute de Elena
Bucur şi I. Lazăr au demonstrat că la noi în Ńară
Fig. 87 - Arsura bacteriană comună a agentul patogen al arsurii comune a mărului şi
mărului şi părului produsă de Pseudomonas părului este Pseudomonas syringae pv.
syringae pv. syringae syringae van Hall. Bacteria este polivoră şi
176
atacă mai multe specii de pomi fructiferi şi alte plante din fam. Rosaceae, fiind destul de des
întâlnită pe specii de Malus, Pyrus, Cydonia, Mespillus, Crataegus şi Spiraea.
Simptome. Boala apare pe toate organele plantei în afară de rădăcini, prezentând

simptome variate în funcŃie de organul parazitat şi fiind favorizată de timpul mai rece şi
umed.
Unele simptome sunt asemănătoare cu focul bacterian produs de Erwinia la cei doi
agenŃi patogeni (fig. 87).
Astfel, pe frunze între nervurile ce se înnegresc, în special la păr apar pete brune,
translucide, care extinzându-se vor duce la distrugerea întregului aparat foliar al pomului.
Frunzele nu cad de pe pom, nici când ramurile sunt puternic scuturate.
Atacul arsurii comune se manifestă mai frecvent la inflorescenŃe, dar nu progresează
către pedunculul florilor şi rar se extinde în scoarŃa ramurilor de schelet. Aşa se explică
răspândirea relativ slabă a atacului în comparaŃie cu cel al focului bacterian. Lăstarii atacaŃi
prezintă pete cu o delimitare tranşantă între partea vie şi cea necrotică.
UlceraŃiile de pe ramuri sunt de culoare mai deschisă iar scoarŃa prezintă crăpături.
Lăstarii atacaŃi de arsura comună nu se îndoaie sub formă de cârjă ca la atacul de Erwinia
amylovora.
Fructele sunt atacate din momentul legării şi până la maturitate; pe fructele tinere,
care au şi cel mai mult de suferit de pe urma acestei boli, apar pete negricioase cu aspect
umed şi picături de exudat bacterian. Fructele se zbârcesc, se înnegresc, cad jos în luna mai
sau, rămân mici şi atârnă de ramuri chiar şi în timpul iernii.
Agentul patogen- Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall, fam.
Bacteria are un cerc larg de plante gazde, prima oară fiind descrisă pe liliac şi
măsoară 0,7-1,4 x 1,3-2,7 µm, având flagelii polari. Se dezvoltă bine la temperaturi de 25-
26oC (E. Bucur şi I. Lazăr, 1960). Ea se diferenŃiază mult de Erwinia amylovora, cu care a
fost confundată, prin diferite teste fiziologice, sintetizând de 100-1000 ori mai multă β-
glucozidază (V. Severin şi col., 1985).
Epidemiologie. Factorii climatici care favorizează evoluŃia bolii sunt umiditatea şi

temperatura ridicată. Boala se manifestă puternic în primăvară (mai-iunie) şi spre toamnă
(septembrie-octombrie), în timp ce în lunile secetoase de vară, evoluŃia acesteia stagnează.
Diferitele răniri mecanice făcute în timpul tăierilor la pomi, cât şi atacul unor insecte ca-
Eriosoma lanigerum sau specii din fam. Scolitidae etc., favorizează infecŃiile şi extinderea
bolii.
6.1.8. Focul bacterian al rozaceelor - Erwinia amylovora
Boala a fost semnalată pentru prima dată în America, în anul 1801, de către W.
Denning şi denumită "fire blight" de către W. Coxe în 1817.
În 1878 T.J. Burrill stabileşte că agentul patogen este o bacterie, fiind primul care se
referă la bolile bacteriene la plante.
IniŃial boala s-a răspândit în S.U.A. mai ales în statele Washington, Oregon şi apoi a
trecut în Canada.
177
În Europa boala a fost semnalată în 1957-1968 în Anglia, în 1967 în Polonia şi între
1970-1990 în aproape toate Ńările din Europa şi din Orientul Mijlociu.
În România au fost semnalate în anul 1992 primele focare la Brăila şi la Piteşti (V.
Severin, 1994). Boala s-a extins repede, aşa că în 1993 a fost observată în alte localităŃi din 11
judeŃe, fiind considerată la ora actuală cea mai periculoasă boală la gutui, păr şi măr. În primul
an de la semnalarea bolii au fost distruse deja circa 300 ha de pomi din speciile, păr, gutui şi
măr.
Simptome. Focul bacterian al rozaceelor, prezintă o serie de simptome pe părŃile
aeriene ale pomilor atacaŃi, începând cu frunzele, inflorescenŃele, lăstarii, scoarŃa ramurilor
tinere şi fructele.
Arsura inflorescenŃelor apare primăvara devreme, florile au aspect hidrozat, se
ofilesc, se brunifică şi apoi se înnegresc.
InfecŃia progresează către pedunculul care apare hidrozat şi apoi se înnegreşte. Pe timp
umed şi călduros pe pedunculii atacaŃi apar picături de exudat ce conŃin numeroase bacterii.
Bacteriile trec foarte repede de la inflorescenŃe la lăstari şi apoi la ramuri, penetrarea
făcându-se prin lenticelele din scoarŃă, prin osteole sau prin răni. Frunzele se brunifică, apoi
se înnegresc şi nu cad de pe pomi.
Arsura lăstarilor este forma de atac cea mai periculoasă, fiind urmată de cea a
inflorescenŃelor. Lăstarii pot fi infectaŃi sistemic şi atunci mugurii lor se pigmentează în
galben sau oranj, sau se infectează extern şi apare ofilirea a 1-3 frunze de la vârful acestora şi
îndoirea lor în formă de cârjă iar pe lăstari pot apărea picături de exudat în condiŃii favorabile.
Exudatul poate avea culori variate de la galben pai, până la roşu închis, brun sau
portocaliu. Uneori din Ńesuturile bolnave exudează filamente incolore care au un aspect
prăfos, ca de vată şi lungime de până la câŃiva centimetri, pe timp secetos.
Atacul pe fructe apare numai pe fructele verzi sub formă de pete hidrozate care se
brunifică, se înnegresc, apoi se zbârcesc şi rămân ataşate pe pom, mumificându-se.
Atacul pe ramurile mai vechi, şarpante sau trunchiuri, produce leziuni, ulcere cu
exudate şi brunificarea Ńesuturilor sub scoarŃa atacată.
Arsura coletului se produce în urma infecŃiilor prin răni. łesuturile atacate sunt
hidrozate şi mai întunecate, sau de culoare purpurie şi scoarŃa prezintă crăpături.
Agentul patogen - Erwinia amylovora (Burrill) Winslow, Broodhorst, Buchanan
Krunwiede, Roger et Smith - fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria.
Epidemiologie. Bacteria este rezistentă la uscăciune şi la razele solare, putând

supravieŃui în exudatele ferite de razele soarelui între 3 şi 12 luni. Peste iarnă, bacteriile se
menŃin viabile în zonele marginale ale ulcerelor de pe ramuri, mai ales la păr şi păducel
(Crataegus) şi mai puŃin la măr. De asemenea, bacteriile mai pot supravieŃui în muguri şi în
fructele bolnave, acestea constituind sursa de inocul primar în primăvara următoare.
CondiŃiile meteorologice favorabile infecŃiei sunt precipitaŃiile însoŃite de vânt care
diseminează inoculul la peste 1 m distanŃă, cu o viteză de până la 22 km/oră.
Filamentele bacteriene aeriene pot fi răspândite prin vânt, în perioadele fără ploi.
Insectele au de asemenea, un rol foarte important în răspândirea bacteriilor. Astfel,
polenizatorii ca, albinele şi viespile preiau odată cu nectarul şi polenul din florile infectate şi
bacteriile pe care le difuzează la alte flori vizitate.
178
Păsările , mai ales graurii, sunt şi ele vectori activi ai bacteriei. Se ştie în prezent că
la distanŃe scurte între 0-100 m diseminarea este produsă de ploaie sau de unele insecte; între
100-5000 m un rol însemnat revine insectelor polenizatoare; la peste 5000 m păsările
răspândesc bacteriile iar omul le poate răspândi şi de la o Ńară la alta sau chiar pe alte
continente.
ProtecŃia pomilor împotriva arsurii bacteriene şi a focului bacterian
Una din primele măsuri o constituie detectarea incipientă a bolilor. În România prin
Ordinul Ministerului Agriculturii şi AlimentaŃiei nr. 28 din 5 mai 1993 se instituie obligaŃia
efectuării a cel puŃin două controale în iunie şi septembrie în pepinierele şi livezile de gutui,
păr şi măr.
Reducerea inoculului bacterian se realizează prin sacrificarea şi arderea pomilor
infectaŃi puternic cât şi a arbuştilor din gardurile vii din pepiniere, în special din specia
Cotoneaster. Pomii slab atacaŃi sunt curăŃaŃi prin tăierea ramurilor atacate, incizia făcându-se
la 50 cm de locul atacat pe ramură.
Instrumentele cu care se efectuează tăierile se dezinfectează cu alcool etilic 70 %, cu
permanganat de potasiu 5 % sau cu hipoclorit de sodiu 10 %.
Combaterea insectelor vectoare fitofage este o măsură ce se recomandă a fi efectuată
în perioada preflorală.
Stupii se vor Ńine departe de livezile infectate pe timpul înfloritului, căci polenul
infestat constituie inoculul cel mai propice pentru efectuarea infecŃiilor.
Combaterea chimică. Aceasta se face cu: Gr.A: Alcupral 50 PU-0,2% (32kg/ha în
1000 l apă) prefloral; 0,04 % postfloral; Blue Shield 50 WG-0,2 %; Cuproxat Flo-0,35 %;
Champion 50 WP-0,2 % prefloral, 0,04 %-postfloral; Super Champ 250 SC-0,3 % prefloral;
Zeamă bordoleză-0,5 % prefloral; Funguran OH 50 WP-0,2 % prefloral, 0,04 % postfloral;
Helmoxy 50 WP-0,2 % prefloral;Vitra 50 WP-0,04 % postfloral; Kocide 101 50 PU-0,2 %
preflora, 0,04% postfloral; Aliette 80 WG-0,3 % la inflorit; Aliette 80 WP-0,3 % la înflorit;
Cupritim 50 Pu-0,04%(0,6 kg/ha) prefloral şi 0,2%(3 kg/ha)-posfloral; Gr.L; Orthocid Super
60 P-0,35 %; Gr.M: Kasumin L-0,15 %.
Pe lângă combaterea chimică se preconizează şi utilizarea unor bacterii antagoniste
faŃă de Erwinia amylovora cum ar fi: Erwinia herbicola, Pseudomonas fluorescens,
Pseudomonas viridiflora şi Bacillus subtilis; se mai pot utiliza unele extrase din plante ca:
iederă, vâsc sau creŃişoară; în repaus vegetativ, pomii se tratează cu hidroxid de cupru 3 % în
amestec cu ulei horticol 1 %; după ploi ce depăşesc 25 mm, pomii se stropesc în interval de
cel mult 24 ore cu zeamă bordoleză 1 %.
Antibioticele de uz uman sunt interzise în aplicarea tratamentelor la pomi în
România;
Ricketsiile
6.1.9. Flexibilitatea patologică a lemnului la măr - Apple rubbery wood, este

produsă de o bacterie din grupul ricketsiilor.
Această boală a fost semnalată pentru prima dată în Anglia în 1909.
179
În România, boala a fost menŃionată în 1961 de către N. Minoiu şi e răspândită în
numeroase Ńări nu numai la măr, ci şi la păr, gutui şi chiar la cireş.
Simptome. La soiurile sensibile ramurile de 1-3 ani sunt foarte elastice şi pomii iau
aspectul salciei plângătoare. Tulpina puieŃilor în pepinieră se subŃiază brusc de la bază către
vârf, luând aspectul de fus. La baza tulpinii se formează numeroşi lăstari cu creştere rapidă şi
erectă.
Pomii pe rod au talia mai redusă, ramurile sunt aplecate şi se frâng adesea sub
greutatea fructelor.
În primăvară, ramurile şi axul principal al pomului prezintă în secŃiune transversală,
zone brunificate cu razele medulare foarte evidente, iar măduva este mult mărită.
Flexibilitatea ramurilor se datoreşte dereglării proceselor de biosinteză şi de
depunere a ligninei în pereŃii celulelor xilemului. Ramurile se îndoaie uşor cu mâna fără a se
frânge, de unde provine şi denumirea "lemn de cauciuc".
Frunzele pomilor infectaŃi au culoarea galbenă din cauza conŃinutului redus de
clorofilă cu până la 25 %.
În rădăcini conŃinutul de zahăr solubil este de 2-4 ori mai mare iar către toamnă
procentul de amidon din ramurile de un an creşte cu 30-40 %.
Patogenul se află în stare latentă la numeroase soiuri de măr sensibile, fapt ce a făcut
ca boala să fie considerată de natură virotică sau micoplasmatică.
Ulterior N. Minoiu (1980) şi N. Minoiu şi C. Crăciun (1982) a pus în evidenŃă în
lemnul rădăcinilor şi al ramurilor, bacterii sistemice cu afinitate deosebită pentru xilem. Ele
au dimensiuni cuprinse între 1-4 x 0,3-0,7 µm, fiind puse în evidenŃă fie în filtrate apoase sau
în secŃiuni ultrafine şi sunt Gram negative (V. Severin, 1985).
Ricketsiile patogene sunt limitate numai la xilem, se transmit prin altoirea mugurilor,
prin butaşi şi marcote infectate şi sunt sensibile la temperaturi cuprinse între 38-46oC.
Identificarea pomilor infectaŃi se face prin mai multe metode cum ar fi:
- dubla oculare cu indicatorul Lord Lambourne pe puieŃii de măr franc sau pe MM-
106;
- prin determinarea conŃinutului în amidon şi în glucide a ramurilor şi rădăcinilor;
- prin testul cu fluoroglucină 0,5 %, aplicat pe secŃiuni prin ramuri, cele atacate
rămân necolorate în anumite zone atacate şi prin colorarea în roşu aprins a zonelor neatacate
care indică prezenŃa ligninei;
- prin analize electromicroscopice.
Prevenire şi combatere :
- plantaŃiile mamă producătoare de ramuri altoi, marcote şi butaşi vor fi testate
periodic şi plantele atacate vor fi eliminate.
-testarea se face pe indicatorul Lord Lambourne cu eliminarea materialului infectat şi
distrugerea lui.
-termoterapia se face la 38oC timp de 3-4 săptămâni, prelevarea vârfurilor de lăstari
neatacaŃi şi altoirea lor pe puieŃi de măr sănătoşi.
-rezultate mai bune s-au obŃinut de către N. Minoiu (1974) prin termochimioterapie,
care constă în udarea ghivecelor cu puieŃi cu o soluŃie 1 % de tetraciclină după care puieŃii se
supun alternativ la temperaturi între 34-46oC timp de 3-4 săptămâni.
180
-produsul Saprol 190 EC în concentraŃie de 2-3 % a inhibat foarte puternic
dezvoltarea ricketsiilor.
-iradierile cu cobalt la nivelul de 1 Kr în luna martie a redus infecŃiile cu ricketsii, 70
% din puieŃii trataŃi fiind liberi de atac (N. Minoiu şi C.Crăciun, 1982).
Micoze
6.1.10. Putregaiul coletului şi fructelor (fitoftorioza) - Phytophthora cactorum
Această boală este mai puŃin cunoscută fiind totuşi întâlnită în Ńările cultivatoare de
măr din Europa şi America de Nord (U.S.A.). În România a fost semnalată în 1936 de Tr.
Săvulescu. Boala s-a extins odată cu introducerea unor noi portaltoi vegetativi, în marcotiere
şi livezi. Agentul patogen mai atacă în afară de măr şi liliacul, precum şi numeroase plante
erbacee ca bujorul, laleaua, azaleea, până la 750 de specii (G.N. Agrios, 1978, Valentina
Amzăr, 1980).
Simptome. La măr atacul se produce în zona coletului, scoarŃa apărând brunificată

sau violacee deasupra solului, întinzându-se de la câŃiva cm, până la porŃiuni de tulpină mai
extinse.
łesuturile scoarŃei se necrozează, se zbârcesc şi exală un miros acru, fiind în acelaşi
timp umede.
Pomii atacaŃi îşi încheie mai devreme ciclul de vegetaŃie, iar foliajul capătă o culoare
galbenă şi apoi arămie, încă din lunile iulie-august. Fructele rămân mici şi se maturizează mai
lent. În anul următor, pomii atacaŃi de jur împrejurul coletului, se usucă după înflorit sau,
devin mai sensibili la gerurile din timpul iernii.
Atacul se manifestă şi pe fructele din etajul inferior al pomilor sub formă de pete
brune, circulare, care se extind, ducând în final la uscarea şi întărirea pulpei. Pe suprafaŃa
acestor pete nu apar fructificaŃiile agentului patogen aşa cum se întâmplă la monilioză.
RezistenŃa pomilor depinde de aceea a portaltoilor în sensul că, pe măsură ce creşte
vigoarea portaltoilor scade capacitatea de rezistenŃă a pomilor.
Dintre soiurile cultivate s-au dovedit sensibile următoarele: Jonathan, Belle de
Boskoop, Cox Orange, Pippin, Jonagold, Mutru, Parmain d’or. Ca mijlociu rezistente se
manifestă: James Grieve, Goldenspur, Golden delicious, Lord Lambourn, iar ca rezistente s-
au dovedit: Idared, Ceres, Maunsen etc.
Agentul patogen este Phytophthora cactorum (Leb. Et Cohn.) Schoet. sin.
Phytophthora omnivora De Bary, fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes,
subîncr. Mastigomycotina.
Miceliul formează la suprafaŃa scoarŃei atacate sporangiofori şi sporangi ce

reprezintă faza asexuată sau anamorfă a agentului patogen.
Sporangii sunt elipsoidali sau piriformi, hialini, cu un perete subŃire, prevăzuŃi cu o
papilă de germinaŃie la partea apicală şi au dimensiuni între 31-43 x 19-27 µm. Germinarea
sporangilor se produce la temperaturi de peste 17oC în apa din sol, eliberându-se zoospori sau
formându-se direct filamente de infecŃiune ce pătrund prin răni în plante. Oosporii sunt
sferici, de culoare gălbuie, prevăzuŃi cu un perete gros şi măsoară 24-32 µm.
181
Epidemiologie. Acest patogen de sol atacă plantele situate pe terenuri grele, cu exces
de umiditate, pomii care sunt răniŃi de grindină, insecte sau prin unele lucrări tehnologice din
livezi.
Perioada de evoluŃie activă este mai-septembrie iar cea de hibernare în restul
timpului.
În timpul iernii, ciuperca rezistă în Ńesuturile atacate ca miceliu, care este un
sifonoplast ramificat, sau ca oospori care sunt produşi în urma procesului sexuat.
Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea plantaŃiilor noi, trebuie să se Ńină seama de rezistenŃa

sau sensibilitatea la fitoftorioză a portaltoilor şi a soiurilor.Trebuie se evite plantarea pomilor
pe terenuri grele şi cu exces de umiditate.Eliminarea din marcotiere, pepiniere şi livezile nou
înfiinŃate a materialului infestat, trebuie să fie o preocupare constantă a pomicultorilor.
În timpul vegetaŃiei trebuie să se evite rănirea coletului şi să se combată dăunătorii ce
dezvoltă larve în sol, care ar putea produce răni.
Preventiv, se vor stropi pomii la baza trunchiului toamna şi primăvara cu produse
cuprice.
În pepiniere, se vor aplica tratamente cu unele produse ca: Aliette-0,3 %, Mancozeb-
0,3 % şi zeamă bordoleză 1 % (Amzăr Valentina, 1984).
În livezile pe rod, la pomii cu început de atac, se recomandă curăŃirea scoarŃei atacate
în zona coletului până la lemnul sănătos şi apoi badijonarea rănilor cu un produs fungicid
dezinfectant.
Se recomandă ca după defrişarea livezilor de măr, să se lase 3-4 ani terenul în
pregătire, cultivându-l cu graminee sau cu lucernă. Dacă această perioadă de repaus nu este
posibil de respectat, se recomandă tratamentul solului cu Dazomet în doză de 500 kg/ha, în
anul premergător plantării.
6.1.11. Făinarea mărului - Podosphaera leucotricha
Făinarea merilor produce pagube mari în pepiniere şi în livezi, în special la anumite

soiuri de măr sensibile şi în anumiŃi ani cu condiŃii favorabile evoluŃiei ciupercii. Prima dată
boala a fost semnalată în anul 1877 în statul Yowa de către V. Bessey, iar astăzi este prezentă
pe toate continentele, în Ńările unde se cultivă mărul.
În Ńara noastră, ca urmare a intensivizării tehnologiei mărului, a cultivării unor soiuri
sensibile, a aplicării îngrăşămintelor cu azot în cantităŃi prea mari sau administrate unilateral
şi a apariŃiei unor tulpini a agentului patogen, pagubele sunt din ce în ce mai mari, atacul
extinzându-se în toate zonele pomicole (Gh. Lefter şi N. Minoiu, 1990).
Simptome. Boala se manifestă în tot cursul perioadei de vegetaŃie, începând de la
dezmugurire şi până la căderea frunzelor, cu intensitate mai mare în cursul lunii mai şi la
începutul lunii iunie. Sunt atacate frunzele, florile, lăstarii şi uneori fructele tinere. Atacul pe
frunzele tinere apare sub forma unei pâsle albicioase, pulverulente, care acoperă ambele feŃe
ale limbului. În scurt timp frunzele se deformează, se înconvoaie uşor spre partea superioară,
sunt mai puŃin elastice şi se usucă de timpuriu.
Ciuperca atacă cu rapiditate lăstarii tineri pe care-i acoperă cu un manşon micelian
albicios, pulverulent, datorită formării conidioforilor şi conidiilor, iar spre toamnă acesta
182
devine bruniu în urma formării cleistoteciilor punctiforme de culoare neagră. Lăstarii puternic
atacaŃi se îndoaie în formă de cârlig şi se usucă (fig. 88).
Florile atacate
prezintă petalele
deformate, în sensul că
limbul petalelor se
îngustează, uneori
chiar se despică în
două, pierd culoarea
alb-roză şi devin albe
iar în unele cazuri se
îngroaşă şi se
veştejesc. Florile
atacate denumite şi
"flori de ceară" se
usucă fără a forma
Fig. 88-Făinarea mărului - Podosphaera leucotricha: a,b-frunze şi flori atacate; fructe. La soiurile de
c-cleistotecii; d-miceliu cu lanŃuri de conidii (după Al. Lazăr şi col., 1977). măr sensibile la
făinare, această formă
de atac duce în unii ani la importante pierderi de recoltă. Atacul pe fructele tinere determină o
stagnare în creştere şi în unele cazuri, chiar o cădere a acestora. La soiurile foarte sensibile
(Jonathan) pe fructe apare o reŃea fină de Ńesut necrozat.
Agentul patogen - Podosphaera leucotricha (Ell. et Ev.) Salm., fam. Erysiphaceae,

ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium farinosum Cke.
Ciuperca prezintă aparatul vegetativ sub forma unui tal filamentos, hialin şi septat,
care se fixează de Ńesuturile parazitate cu ajutorul apresorilor (nişte formaŃiuni ale miceliului
asemănătoare ventuzelor). Din apresori pornesc haustorii ce au formă sferică şi pătrund în
celulele epidermice.
Epidemiologie. ÎnmulŃirea asexuată a ciupercii se face prin conidii de tip Oidium

care apar pe miceliu sub formă de şiruri de celule butoiate. Multitudinea conidiilor dă un
aspect pulverulent zonei atacate. Forma conidiană poartă numele de Oidium farinosum Cke.
Conidiile au dimensiuni cuprinse între 16-17 x 10-17 µm şi asigură răspândirea agentului
patogen în timpul perioadei de vegetaŃie. Ele sunt apte de a germina pe Ńesuturile vii ale
plantei, folosind apa rezultată din transpiraŃie, cu condiŃia ca temperatura mediului să fie
cuprinsă între 10-20oC. Deşi boala poate evolua şi pe timp de secetă, temperatura ridicată
(18-20oC), însoŃită de o umiditate relativă a aerului cuprinsă între 80-100 % face ca atacul să
ia un caracter foarte grav, în special la soiurile sensibile.
În unii ani, miceliul şi organele sporifere sunt parazitate de ciuperca Ampelomyces
quisqualis De Bary care limitează mult frecvenŃa şi intensitatea bolii, aşa cum s-a constatat în
bazinul pomicol DîmboviŃa, pe pomii netrataŃi (Victoria Şuta şi col., 1974). Multitudinea
picnidiilor acestui hiperparazit determină modificarea culorii miceliului, din alb cu aspect
făinos, în alb-murdar (fig.89).
183
Agentul patogen iernează în solzii mugurilor sub formă de miceliu de rezistenŃă şi
sub formă de cleistotecii, care au o formă sferică şi prezintă un număr variabil de apendici
(fulcre) ramificate la vârf dicotomic. În interiorul unei cleistotecii se găseşte o singură ască cu
8 ascospori elipsoidali şi unicelulari, hialini, de 22-26 x 12-15 µm. Forma cu cleistotecii a fost
semnalată în Ńara noastră de E. Docea (1952).
Primăvara, boala reapare ca urmare a intrării

în vegetaŃie a miceliului de rezistenŃă existent în
mugurii infectaŃi din anul precedent. Acesta formează
conidii ce asigură infecŃia primară urmată apoi de cele
secundare.
Cercetări făcute în bazinul BistriŃa de către
I.Vonica (1966) au demonstrat că aceste cleistotecii
deşi se formează din luna mai până toamna - nu joacă
rol în infecŃiile primare din primăvară, ascosporii
neputând fi captaŃi pe lame capcană.
Prevenire şi combatere. În perioada
repausului vegetativ, odată cu tăierile din livezi, se
Fig. 89 - Ampelomyces quisqualis: a- îndepărtează lăstarii infectaŃi care se fac uşor
conidii de tip Oidium parazitate;b- remarcaŃi prin culoarea lor argintie. În perioada de
picnidie şi picnospori (după Al. Lazăr şi vegetaŃie se recomandă îndepărtarea inflorescenŃelor
col., 1989).
atacate şi arderea sau îngroparea lor.
Se preconizează aplicarea în doze moderate a îngrăşămintelor chimice şi în complex

(NPK). Se ştie că potasiul măreşte rezistenŃa pomilor la atacul de făinare, pe când azotul
sensibilizează plantele.
La înfiinŃarea noilor plantaŃii se recomandă a se alege soiurile după rezistenŃa lor şi la
atacul de făinare. Astfel dintre soiurile rezistente se recomandă Frumos de Voineşti, Belle de
Boskoop, Lord Lambourn, Auriu de BistriŃa, Starkrimson etc. De asemenea, unele soiuri sunt
puŃin sensibile ca: Golden delicious, Goldenspur, Florina, Granny Smith, Reinette de Canada,
Vagener premiat etc.
Nu se recomandă soiurile foarte sensibile ca: Jonathan, Aromat de vară, Jonared,
Roşu de Cluj, Bosken, Cox orange, Pippino, care necesită aplicarea unui număr mare de
tratamente pentru a combate agentul patogen.
Combaterea chimică se va realiza la avertizare Ńinându-se seama de sensibilitatea
soiurilor, fenologia pomilor, condiŃiile climatice şi de biologia agentului patogen, numărul de
tratamente în cursul unui an variind de la 4-12.
În perioada de repaus vegetativ se recomandă un tratament cu zeamă sulfocalcică de
28-30 grade Bé, în concentraŃie de 20 % sau polisulfură de bariu 6 %, zemuri care dau
rezultate foarte bune.
În cazul necesităŃii aplicării unor tratamente în timpul înfloritului se folosesc produse
antioidice sistemice care nu dăunează germinării polenului.
În perioada de vegetaŃie, de la dezmugurit şi până în luna august, se efectuează
tratamente cu produse din grupele: Gr.A: Thiocon 80 PU-20 kg/ha; Thiocon 98 PU-20 kg/ha;
Fluidosoufre 11-20 kg/ha; Kumulus DF-0,3 % (t.p. 4 z.); Kumulus DF-0,3 % (t.p. 4 z.);
184
Microthiol-0,7 % (t.p. 4 z. înainte de înflorit), 0,3 % (t.p. 4 z. după înflorit); Microthiol
special 0,3-0,4 % (t.p. 4 z.); Polisulfură de Ca-20 % iarna (t.p. 28 z.) şi 2 % vara; Thiovit-0,7
% înainte de înflorit şi 0,4 % după înflorit; Gr.D: Bavistin DF 0,05-0,07 %; Bavistin FL 0,05-
0,07 % (t.p. 21 z.); Bavistin 50 WP 0,05-0,07 % (t.p. 15 z.); Goldazim 500-0,07 %; Derosal
50 SC-0,07 % (t.p. 18 z.); Derosal 50 WP-0,7 % (t.p. 18 z.); Kolfugo 25 SC Susp- 0,2 % (t.p.
18 z.); Benlate 50 WP 0,05-0,07 % (t.p. 28 z.); Benomyl 50 WP- 0,07 %; Carbendazim 500
SC-0,1 %; Metoben 70 PU-0,07 %; Topsin 70 PU- 0,1 % (t.p. 18 z.); Topsin M 70 WP-0,07
% (t.p. 18 z.); Gr.F: Karathane FN 57-0,1 % (t.p. 21 z.); Karathane LC-0,05 % (t.p. 21 z.);
Saprol 100 EC-0,125 %(t.p. 21 z.);Gr.I- Afugan EC-0,1 % (t.p. 28 z.); Fademorf 20 CE-0,15
% (3 l/ha) (t.p. 21 z.); Rubigan 12 CE-0,04 % (t.p. 28 z.); Rubigan 12 EC-0,04 % (t.p. 28 z.);
Gr.J: Anvil 5 SC 0,04-0,06 % (t.p. 14 z.); Baycor 25 WP-0,1 % (t.p. 21z.); Bayfidan 250
EC-0,05 % (t.p. 7 z.); Bayleton 25 WP-0,01 %; Bayleton 5 PU 0,05-0,1 % (t.p. 10 z.);
Bayleton 5 WP 0,05-0,1 % (t.p. 10 z.); Bumper 250 CE 0,03%(0,4 l/ha); Folicur Solo 250
EW-0,750 kg/ha; Nustar 20 WG-0,0125 %; Orius 25 EW-0,05 %; Punch 40 EC-0,005 % (t.p.
14 z.); Score 250 EC-0,015 % sau 150 ml/ha (t.p. 14 z.); Sanazole 250 CE-0,02 % (200
ml/ha); Shavit 25 EC-0,05 %; Shavit F 72 DGW-0,2 %; Sumi 8 12,5 WP-0,015 % (150 g/ha);
Systhane 12 E-0,04 % (t.p. 14 z.); Systhane 12 CE- 0,04 % (t.p. 14 z.); Systhane Forte-0,2
%; Topas 100 EC-0,03 % (0,3 l/ha); Trifmine 30 WP-0,03 %; Vectra 10 SC-0,03 %; Gr.K:
Ardent 50 SC-0,013 % (200 g p.c./ha); Chorus 75 WG-0,2 kg/ha (0,02 %); Euparen multi 50
WP-0,16 %; Stroby DF 0,01-0,013 %; Zato 50 WG-0,01 %; Clarinet-0,1 %; Folicur Multi 50
WP-0,075 %; Gr.L: Dacfolin 0,2% (3 kg/ha); Labilite 70 WP-0,2 % (t.p. 28 z.); Shavit F 72
WP-2 kg/ha; Shavit F 72 WDG-2 kg/ha (0,2 %); Shavit F 71,5 WP-2 kg/ha (0,2 %); Systhane
C-0,1 % (2 kg/ha t.p. 14 z.); Systhane C PU-0,1 % (2 kg/ha); Systhane MZ-0,2 % (4 kg/ha
t.p.21 z.); Gr.M: Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin L-0,15 %.
6.1.12. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rapănul merilor –
Venturia inaequalis
Prima descriere a bolii a fost făcută de către botanistul suedez E.M. Fries. În prezent
ciuperca este răspândită în toate Ńările unde se cultivă mărul. La noi datorită pierderilor mari
de recoltă, atât cantitative cât şi calitative, pătarea cafenie şi rapănul merilor este considerată
ca una dintre cele mai periculoase boli ale mărului.
Simptome. Ciuperca atacă toate organele aeriene ale pomului ca, frunze, flori,
ramuri şi fructe.
Pe frunzele tinere, în special pe partea inferioară a limbului, apar pete mici, cenuşii-
măslinii, din dreptul cărora pornesc subepidermic, radiar, miceliile ciupercii de culoare
violacee. Petele se măresc, atingând 5-10 mm, pot conflua şi sunt iniŃial de culoare verde-
măslinie şi apoi brunii, cu contur difuz. Pe măsură ce miceliul subcuticular fructifică, petele
capătă un aspect catifelat, închizându-se la culoare; la unele soiuri de măr, petele se formează
pe ambele feŃe ale frunzelor. Când atacul este puternic, petele sunt dese şi acoperă o mare
parte din suprafaŃa frunzelor, care cad înaintea celor sănătoase în timpul verii.
185
Atacul pe flori şi în special pe sepale, este asemănător cu cel descris pe frunze. Pe
sepale apar pete mici, cenuşii, care iau un aspect catifelat datorită conidioforilor şi conidiilor.
Pe fructe apar, de asemenea, pete cenuşii-măslinii în dreptul cărora Ńesuturile se
suberifică şi crapă. Fructele tinere se deformează puternic iar pulpa lor are gust fad. Deseori,
crăpăturile de pe fructe reprezintă porŃi de intrare pentru sporii de Monilinia fructigena, cât şi
pentru alte ciuperci care distrug pulpa.
Pe lăstarii tineri, petele sunt mai greu de observat, din cauza culorii lor albăstrui.
Ciuperca determină o uşoară exfoliere a scoarŃei, iar sub Ńesutul atacat se formează un strat de
suber care separă partea sănătoasă de cea bolnavă.
Pagubele produse de atacul acestei ciuperci se concretizează în pierderi importante
de recoltă, deprecierea calitativă a fructelor în livadă şi apoi în depozite, debilitarea pomilor
atacaŃi prin pierderea frunzelor sau prin reducerea suprafeŃei asimilatorii a acestora, cât şi prin
cheltuielile suplimentare reclamate de sporirea numărului de tratamente chimice (fig. 90).
Agentul patogen - Venturia inaequalis (Cke.) Wint. (sin. Endostigme inaequalis
(Cke.) Syd.), fam. Venturiaceae, ord. Pleosporales, cl. Loculoascomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f..c. Spilocea pomi Fr., sin Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck.
Miceliul se dezvoltă subcuticular şi formează în momentul fructificării strome pe

care apar conidiofori şi conidii. Conidioforii sunt bruni, unicelulari, cilindrici, mai dilataŃi la
bază şi uşor cutaŃi la partea superioară. Conidioforii joacă rol de fialide şi formează la partea
superioară conidii bicelulare, piriforme, de culoare verde-măslinie, care la maturitate măsoară
16-30 x 6-9 µm.
Pe frunzele căzute toamna, ciuperca continuă să ducă o viaŃă saprofită, iar primăvara,
ca urmare a procesului de sexualitate, în mezofilul lor se formează loculi cu asce şi ascospori.
Loculii măsoară 90-145 µm în diametru, sunt ovali, cu pereŃii groşi şi negricioşi şi sunt
prevăzuŃi cu Ńepi bruni în jurul osteolelor. În interiorul unui locul, se găsesc până la 400 asce
cu ascospori bicelulari, gălbui-brunii, de 11-16 x 4-8 µm. Forma telemorfă cu loculi a fost
semnalată în Ńara noastră de E. Rădulescu în anul 1947.
Epidemiologie. Conidiile ajunse la maturitate pot germina dacă se găsesc în picături
de apă, la temperaturi cuprinse între 15-25oC, optima fiind de 19-20oC. InfecŃia pe organele
mărului are loc dacă acestea sunt umectate o perioadă de 4-18 ore şi în funcŃie de temperatură
(Gh. Lefter şi N. Minoiu, 1990).
186
Ciuperca
iernează sub formă de
miceliu de rezistenŃă
în scoarŃa ramurilor ca
pseudostrome, acestea
intră în vegetaŃie, în
primăvară formează
conidii şi astfel se
asigură infecŃiile
primare pe toate
organele tinere ale
pomilor. După
Victoria Şuta şi col.,
(1974) conidiile ce
pătrund printre
bracteele mugurilor
vegetativi şi de rod,
pot ierna şi în
primăvara următoare
Fig. 90 - Rapănul mărului - Venturia inaequalis: a-frunză atacată; b- fruct atacat; vor produce de
c-conidiofori şi conidii; d-locul cu asce şi ascospori. (din Al. Lazăr şi col., 1989). asemenea infecŃii
primare.
Din cercetările efectuate, ascosporii ajung la maturitate în primăvară, însă eliminarea

lor are loc, începând din luna martie până în mai-iunie, în funcŃie de umiditate şi temperatură.
Ploile de primăvară hidratează ascele şi ascosporii sunt proiectaŃi începând de la temperatura
de 5oC. Cele mai puternice infecŃii primare sunt produse de către ascospori. După L. Mills şi
N. Laplante (1951), contaminarea are loc după 37-73 ore dacă temperatura este de 5oC, iar
perioada de incubaŃie în acest caz durează 22 zile.
După Victoria Şuta şi col. (1974), în condiŃiile StaŃiunii Pomicole Voineşti, la
temperatura de 18oC, infecŃia prin ascospori durează 9-18 ore iar perioada de incubaŃie 8 zile,
după care pot fi observate primele pete de atac.
Filamentele de infecŃie provenite din germinarea conidiilor, cât şi a ascosporilor,
pătrund în interiorul plantei gazdă, prin străpungerea directă a cuticulei. ObservaŃiile făcute în
diferite centre pomicole din Ńară arată că soiurile de măr se comportă diferit faŃă de această
boală.
Dintre soiurile imune menŃionăm: Prima, Priam, Priscilla, Florina, Liberty, Pionier,
Voina.
Soiuri cu rezistenŃă mare sunt: Belle de Boskoop, Reinette de Canada, Reinette
ananas, Romus 1, Romus 2, Romus 3 şi Generos.
Soiuri cu rezistenŃă mijlocie: Frumos de Voineşti, AncuŃa, Feleac, Rădăşeni,
Wagener premiat, Aromat de vară, Granny Smith.
Soiuri sensibile: Jonathan, Jonagold, Delicios de Voineşti, Pătul, Idared, Reinette de
Champagne, London Pepping.
187
Soiuri foarte sensibile: Golden delicious, Golden spur, Starkrimson, Mutsu, Red
delicious, CreŃesc de Vâlcea.
Dintre portaltoii mărului, puieŃii de franc şi tipurile vegetative: M-2, M-4, M-5,
M-9, M-11, M-16, M-25, sunt sensibili la rapăn în timp ce M-7 şi A-2- prezintă o rezistenŃă
mai ridicată.
Prevenire şi combatere. Se recomandă ca, pe baza observaŃiilor, să se determine
soiurile de măr rezistente la această boală în diferite bazine pomicole şi să se Ńină cont de
acest lucru la înfiinŃarea noilor plantaŃii.
O atenŃie deosebită trebuie să se acorde micşorării surselor de infecŃie atât primară
prin ascospori, cât şi prin conidii. Sunt necesare arături adânci de toamnă prin care se vor
îngropa la adâncime frunzele atacate pe care se formează un număr mare de peritecii cu asce
şi ascospori. Pe suprafeŃe mai mici, practica adunării frunzelor căzute şi arderea lor, duce la
micşorarea sursei de infecŃie cu ascospori. Acelaşi lucru este recomandabil să se facă şi cu
ramurile uscate rezultate în urma operaŃiei de tăiere de primăvară.
Combaterea chimică a rapănului, constituie măsura de bază ce se aplică în livezile de
măr. Tratamentele se fac la recomandarea staŃiilor de avertizare pe baza celor trei criterii, cel
ecologic (condiŃiile climatice), cel biologic (evoluŃia agentului patogen) şi cel fenologic
(mersul vegetaŃiei pomilor), Ńinându-se seama şi de rezerva biologică a agentului patogen,
sensibilitatea soiurilor şi de eficacitatea şi remanenŃa produselor folosite.
Numărul de tratamente diferă în funcŃie de criteriile de mai sus, între 5-12 şi
anume: la soiurile rezistente se aplică 3-5 tratamente, la cele mijlociu atacate 7-8, la cele
puternic atacate 8-10 tratamente, iar la cele foarte sensibile 10-12 tratamente.
Cantitatea de apă necesară preparării soluŃiei de stropit este de 1200-1500 l/ha în
plantaŃiile clasice pe rod şi de 1500-2000 l/ha în plantaŃiile intensive. Această cantitate poate
fi redusă până la jumătate când se foloseşte aparatura terestră, respectându-se doza de produs
la hectar.
Tratamentele se vor face cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU-0,3 %;
Buoillie bordelaise WDG-0,5 %; Funguran OH-0,3 %; Helmoxy 50 WP-0,2 % prefloral;
Kocide 101 50 PU-0,2 % şi 0,04 % postfloral; Vitra 50 WP-0,04 % postfloral; Turdacupral 50
PU 0,15-0,2 % (t.p. 21 z. (prefloral); Cuproxat flowable-0,35 %; Superchamp 250 SC-0,3 %;
Gr.C: Antracol 70 WP-0,2-0,3 % (t.p. 28 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M
45- 0,2 %); Nemispor 80 WP-0,2 %; Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Novozir MN 80-0,2 %;
Winner M 80-0,2 %; Vondozeb-0,2 %; Polyram combi-0,25 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,25
% (t.p. 21 z.); Tiuram 75 PU 0,3-0,4 % (t.p. 10 z.); Trimangol 80 PU-0,3 % (t.p. 28 z.);
Ziram 90 WP-0,2 %; Gr.D: Bavistin DF 0,05-0,07 %; Bavistin 50 WP 0,05-0,07 % (t.p. 15
z.); Bavistin Fl 0,05-0,07 % (t.p. 28 z.); Goldazim 500- 0,07 %; Derosal 50 PU-0,07 %
sau 1,4 kg/ha (t.p. 18 z.); Derosal 50 SC-0,07 %; Derosal 50 WP-.0,7 % (t.p. 18 z.); Kolfugo
25 SC Susp-0,2 % (t.p. 18 z.); Benlate 50 WP 0,05-0,07 % (t.p. 28 z.); Benomyl 50 WP-
0,07 %; Carbendazim 500 SC-0,1 %; Metoben 70 PU-0,07 %; Topsin 70 PU-0,1 % (t.p. 14 z.
sau 1,5 kg/ha t.p. 18 z.); Topsin M 70 WP-0,07 % (t.p. 14 z.); Gr.E: Delan 750 SC
0,035-0,05 % sau 0,7- 1 l/ha (t.p. 21 z.); WP-0,07 % (t.p. 14 z.); Delan 500 SC-0,065 % (t.p.
21 z.); Delan 75 WP 0,05-0,075 % (t.p. 21 z.); Gr.F: Bravo 500 SC-0,25 % (2,5 l/ha) la
infecŃiile secundare; Gr.G: Folpan 80 WDG-0,15 %; Merpan 80 WDG-0,15 %; Merpan 50
PU-0,2 %; Captadin-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP-
0,16 % (t.p. 14 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-0,2 % (t.p. 40 z);
188
Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 14 z.); Merpan 80 WDG- 0,15 %; Gr.H: Saprol 100 EC-0,125 %
(t.p. 21 z.);Rubigan 12 CE-0,04 % (t.p. 28 z.); Rubigan 12 EC 0,04-0,05 % (t.p. 28 z.); Gr.J:
Anvil 5 SC 0,04-0,06 % (t.p. 14 z.); Baycor 25 WP-0,1 % (t.p. 21z.); Bayleton 5 WP 0,05-
0,1 % (t.p. 10 z.); Folicur Solo 250 EW-0,750 kg/ha; Nustar 20 WG-0,0125 %; Orius 25 WE-
0,4 l/ha (0,04 %); Punch 40 EC-0,005 % (t.p. 14 z.); Score 250 EC-0,015 % sau 150 ml/ha
(t.p. 14 z.); Shavit F 72 DGW-0,2 %; Sumi 8 12,5 WP-0,015 % (150 g/ha); Systhane 12 E-
0,04 % (t.p. 14 z.); Systhane 12 CE-0,04 % (t.p. 14 z.); Systhane Forte-0,2 %; Trifmine 30
WP-0,03 %; Vectra 10 SC-0,03 %; Gr.K: Ardent 50 SC-0,013 % (200 g p.c./ha); Befran 25
CS- 0,1 %; Chorus 75 WG-0,2 kg/ha (0,02 %); Efuzin 500 SC-0,06 % (0,9 l/ha); Euparen 50
WP-0,15 % (t.p. 7 z.); Euparen multi 50 WP-0,16 %; Stroby DF 0,01-0,013 %; Syllit 65 WP-
0,1 % (t.p. 10 z.); Zato 50 WG-0,01 %;Gr.L: Clarinet-0,1 %; Cuprozin 50 PU până la înflorit
0,25-0,3 % (5-6 kg/ha); Curzate Plus T-0,3 %; Folicur Multi 50 WP-0,075 %; Labilite 70
WP-0,2 % (t.p. 28 z.); Orthocid Super 60 P-0,35 %; Shavit F 72 WP-0,2 % în 1000 l apă;
Syllit 400 SC-0,13 % (1,95 l/ha). Gr.M: Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin L-0,15 %; Orius
25 WE-0,4 l/ha (0,04 %).
Pe lângă multiplele avantaje pe care le prezintă produsele sistemice, acestea, dacă
sunt utilizate unilateral, pot produce rase rezistente ale agentului patogen faŃă de fungicidele
respective. De aceea se recomandă utilizarea lor alternativă cu produse de contactsau cu
amestecuri de substanŃe(Gr.L.)
5.1.13. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rapănul perilor –Venturia pirina.
Boala a fost studiată de către Ed. Prilleux în 1879 în FranŃa. Atacul acestei ciuperci la
soiurile de păr este păgubitor în anii cu precipitaŃii bogate,boala fiind răspândită în toate Ńările
cultivatoare de păr.
Simptome. Ciuperca parazitează frunzele, lăstarii, ramurile şi fructele de păr, în

diferite stadii de vegetaŃie.
Pe frunze atacul este asemănător cu cel întâlnit la meri. Pe ambele feŃe ale limbului,
în special pe partea inferioară, apar pete verzui-măslinii, uneori negricioase, de formă
circulară şi dimensiuni ce variază între 0,5-10 mm; frunzele se deformează şi cad prematur.
Atacul pe lăstarii tineri este asemănător cu cel ce se manifestă pe frunze, iar pe ramuri poate
lua un caracter grav. ScoarŃa prezintă crăpături longitudinale şi transversale iar în urma căderii
acesteia lemnul iese în evidenŃă, ceea ce face ca ramura să se usuce în întregime, începând de
la vârf. Acest fenomen are loc datorită pătrunderii miceliului în profunzimea Ńesuturilor
scoarŃei şi distrugerii stratului generator (fig. 91).
Atacul pe caliciul florilor şi pe fructele tinere este frecvent şi duce la pierderi
însemnate de recoltă. Fructele atacate sunt deformate, crăpate, cu numeroase pete de culoare
măslinie, iar în pulpa acestora se formează sclereide. Aceste fructe nu au valoare comercială,
nu se pot consuma şi au o slabă capacitate de păstrare.
189
Agentul
patogen - Venturia
pirina Aderh. sin.
Endostigme pirina
(Aderh.) Syd., fam.
Venturiaceae, ord.
Pleosporales, cl.
Loculoascomycetes,
subîncr. Ascomycotina f.
c. Fusicladium pyrirum
(Lib.) Fuck.
Miceliul
ciupercii trăieşte
intercelular,
subcuticular, formând
pseudostrome pe care se
formează conidiofori şi
conidii. Conidioforii
Fig. 91 - Rapănul părului - Venturia pirina: a,b,c-atac pe frunză, fructe şi sunt simpli, cu mai
ramuri; d-conidiofori şi conidii (din Al. Lazăr şi col., 1989). mulŃi denticuli şi
măsoară 30,75 x 3,5-6,5
µm; la partea superioară, pe denticuli, conidioforii poartă conidii piriforme, la început
unicelulare iar apoi bicelulare, care au dimensiuni cuprinse între 13-45 x 5-10 µm.
Epidemiologie. Conidiile germinează în picături de apă ce stagnează pe organele
pomului, iar filamentele de infecŃie străpung cuticula şi încep să se dezvolte în spaŃiile
intercelulare. Temperatura optimă de germinare este 20-22oC, minima fiind 2-3oC iar maxima
31oC. Prin intermediul conidiilor, ciuperca se răspândeşte în perioada de vegetaŃie.
Iernarea agentului patogen se face în mezofilul frunzelor căzute. Până în primăvară,
în frunzele de pe sol se formează loculi pseudoparenchimatici, de formă sferică, de 120-160
µm în diametru ce conŃin în interior asce cu câte 8 ascospori bicelulari. Ascosporii au
dimensiuni ce variază între 14-20 x 5-8 µm. Eliminarea ascosporilor are loc primăvara pe
timp foarte umed (în prezenŃa apei de ploaie), la temperaturi ce sunt cuprinse între 2-35oC.
Pentru ca ascosporii să germineze şi să producă infecŃii pe diferite organe ale plantei-gazdă, în
afară de umiditatea accentuată, mai este nevoie de o temperatură cuprinsă între 6-26oC,
optima fiind de 20oC (Gh. Lefter şi M. Minoiu, 1990).
Agentul patogen mai poate ierna şi sub formă de miceliu stromatic în scoarŃa pomilor
sau ca miceliu de rezistenŃă în solzii mugurilor. Sursa de infecŃie din primăvară o constituie
ascosporii cât şi conidiile ce se formează pe miceliul stromatic de pe ramuri.
Multe soiuri de păr sunt susceptibile la această boală, însă gradul lor de sensibilitate
depinde foarte mult de zona unde sunt cultivate.
În condiŃiile Ńării noastre s-au dovedit rezistente: Favorita lui Clapp, Untoasă Hardy,
Decana Comisiei, Contesa de Paris, Ducesa de Angouleme etc.
Dintre soiurile mai sensibile menŃionăm:Untoasă Diel, Bergamotte, Bon Cretien,
Williams, Untoasă Liegel etc.
190
Prevenire şi combatere. Măsurile de combatere în general coincid cu acelea
indicate la combaterea rapănului la meri. Prin faptul că majoritatea ascosporilor sunt eliminaŃi
în cursul lunii aprilie, începutul lunii mai, sunt necesare 2-3 tratamente cu zeamă bordoleză
0,5 %, înainte de înflorit, urmate de pulverizări cu produse organice de sinteză, după
scuturarea florilor.
6.1.14. Cancerul negru al ramurilor - Physalospora cydoniae
Boala este caracteristică plantaŃiilor bătrâne de meri, peri, gutui şi se întâlneşte foarte
rar pe cais, prun, cireş. După cercetările mai recente, ciuperca poate vieŃui saprofit pe
numeroase specii lemnoase. Boala a fost semnalată prima dată pe fructele de măr de către
C.H. Peck (New-York, 1879) iar pe frunze de către J. Alwoode, în 1892. Astăzi ciuperca atacă
mărul în toate Ńările din zona temperată, fiind prezentă şi în Ńara noastră.
Simptome. Atacul se manifestă cu cea mai mare intensitate pe ramuri. ScoarŃa

atacată prezintă crăpături profunde, atât longitudinale cât şi transversale, care fac ca ramura să
se usuce în întregime. Dacă se examinează o ramură atacată se constată că, de cele mai multe
ori, atacul porneşte din dreptul unui mugure mortificat sau de la o porŃiune de scoarŃă care a
fost necrozată din diferite motive. ScoarŃa prezintă sclerozări şi capătă o coloraŃie neagră
(parcă ar fi murdărită cu cerneală). Deseori scoarŃa atacată se exfoliază şi lemnul brunificat
iese în evidenŃă. În primele faze atacul poate fi confundat cu cancerul nectrian; un examen
microscopic pune în evidenŃă picnidiile cu picnospori bruni specifici.
Atacul pe frunze apare primăvara după 3-4 săptămâni de la scuturarea florilor, prin
formarea unor pete de 5-10 mm în diametru, de culoare roşie-purpurie. În interiorul acestor
pete destul de bine delimitate, apar nişte formaŃiuni punctiforme negre - picnidiile cu
picnosporii ciupercii. Petele cresc putând atinge 1,5 cm, devin cenuşii, în timp ce marginea lor
prezintă un brâu purpuriu. Frunzele parazitate cad de pe pomi, iar aceştia sunt debilitaŃi an de
an (fig. 92).
Ciuperca parazitează fructele de măr, fără ca pulpa acestora să fie afectată în
profunzime de la început, ca în cazul atacului de monilioză. Boala se manifestă pe fructe în
livezi şi depozite. Pe fructele ajunse aproape de maturitate apar pete gălbui-cafenii care se
întind, ocupând aproape jumătate din fruct. SuprafaŃa atacată a fructului se brunifică şi se
formează pe aceasta numeroase puncte mici, negre, ce sunt picnidiile agentului patogen.
Agentul patogen - Physalospora cydoniae Arn., fam. Amphysphaeriaceae, ord.
Pyrenomycetales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f. c. Sphaeropsis malorum
Peck.
Miceliul, la început hialin şi apoi olivaceu, fructifică în Ńesuturile parazitate ale

plantei-gazde, formând picnidii globuloase ce măsoară 200-300 µm în diametru. Picnosporii
sunt bruni, unicelulari (foarte rar bicelulari) şi au dimensiuni relativ mari, de 18-26 x 8-12
µm.
191
Epidemiologie.
Picnosporii sunt eliminaŃi în
masă, în special pe vreme
umedă şi produc înnegrirea
scoarŃei pomului. Cu ajutorul
picnosporilor ciuperca se
răspândeşte în timpul
perioadei de vegetaŃie. Ca
rezultat al înmulŃirii sexuate
apar peritecii care se
formează în scoarŃa ramurilor
parazitate. Periteciile sunt
ovale, de peste 300 µm în
Fig. 92 - Cancerul negru al ramurilor mărului - Physalospora cydoniae:
diametru şi conŃin în interior
a,b,c-atac pe frunză, ramură şi fruct; d-picnidii cu picnospori (din Al.
Lazăr şi col., 1989). asce cu câte 8 ascospori uşor
alungiŃi, unicelulari, hialini-
gălbui, de 26-35 x 7-12 µm. Până în prezent, atât pe frunzele căzute cât şi pe fructe, nu au fost
găsite aceste fructificaŃii. Iernarea agentului patogen are loc prin peritecii cu asce şi ascospori,
cu rol minor în asigurarea infecŃiilor în primăvară şi prin picnidii şi picnospori în scoarŃa
ramurilor sau prin miceliu de rezistenŃă.
Umiditatea ridicată din timpul primăverii, temperaturile medii de 15-20oC,
favorizează eliminarea ascosporilor şi picnosporilor, precum şi infecŃiile ce au loc pe frunze şi
ramuri. Pătrunderea filamentelor de infecŃie în scoarŃa ramurilor este determinată de prezenŃa
leziunilor provocate de grindină, atacuri de insecte şi din alte cauze.
Soiurile de măr se comportă diferit faŃă de atacul acestei ciuperci.
Astfel între soiurile ce prezintă o rezistenŃă mai mare avem: Astrahan roşu, Reinette
de Champagne. Candil sinap, Tare de ghindă, Champion, Cox orange, Pimpin.
Soiurile cu sensibilitate mai ridicată sunt: Wagener premiat, London Pepping,
Parmain d'or, Starkrimson, Golden delicious.
Boala este frecventă în anii cu precipitaŃii abundente şi produce pagube în livezile
unde aplicarea cu regularitate a măsurilor de protecŃie, lasă de dorit.
Prevenire şi combatere. Livezile de meri trebuie întreŃinute corespunzător pentru ca

pomii să aibă condiŃii optime de a vegeta. În fiecare an pomii se vor curăŃa de uscături, care
vor fi distruse prin ardere. Rănile rezultate în urma tăierilor la pomi se dezinfectează cu o
soluŃie de sulfat de fier 5 % sau cu sulfat de cupru 1 % şi apoi se ung cu mastic.
Măsurile de combatere chimică sunt absolut necesare. Picnosporii păstrându-şi mult
timp viabilitatea, există în permanenŃă pericol de infecŃie. În primăvară, infecŃia primară a
frunzelor coincide cu cea a ciupercii Endostigme inaequalis; din acest motiv, tratamentele de
primăvară cu Zeamă bordoleză 0,75 % sunt eficace împotriva ambelor ciuperci. În timpul
verii, se recomandă stropiri cu Zeamă bordoleză 1 %, Mancozeb-0,3 %, Zineb-0,3 % şi
Captan-0,3 % şi cu alte produse ca şi în cazul combaterii rapănului la meri.
192
6.1.15. UlceraŃia deschisă a ramurilor - Nectria galligena
Această boală a fost observată pentru prima dată în Germania, în anul 1880. Între
anii 1914 şi 1925, A.Wiltshire întreprinde un studiu sistematic al acestei boli, atât pe pomii
fructiferi cât şi pe diferiŃi arbori de pădure. Boala este răspândită pe toate continentele, fiind
des întâlnită şi dăunând livezilor neîngrijite de măr şi păr. Atacul mai poate fi observat pe
diferiŃi arbori din parcuri şi păduri (fag, arŃar, carpen, alun, salcie, plop etc.).
Simptome. Aspectele bolii pe măr şi păr sunt cu atât mai tipice (putându-se
diferenŃia de alte tipuri de cancere pe ramuri) cu cât faza de evoluŃie a bolii este mai avansată.
Atacul începe din dreptul unui mugure mortificat sau a unei leziuni în scoarŃă şi apare sub
forma unor pete uşor escavate în dreptul cărora scoarŃa este brunificată. Deseori, asemenea
pete pot fi observate la unghiul de ramificare al ramurilor de schelet. În faze mai avansate
leziunea se întinde, iar scoarŃa din dreptul acesteia capătă o coloraŃie negricioasă, crapă şi
lemnul iese parŃial în evidenŃă. Marginile scoarŃei ce delimitează plăgile, se îngroaşă foarte
mult luând un aspect ca şi cum rana s-ar adânci; în realitate, ciuperca nu atacă la lemnul în
profunzime. Foarte periculoase sunt foarmele de atac pe pomii tineri ale căror tulpini pot fi
înconjurate de plăgi, care fac ca aceştia să se usuce. Din cercetările efectuate se constată că
boala produce pierderi mai mari în livezile tinere, până la 15 ani, determinând uscarea
pomilor sau distrugerea ramurilor de schelet, în timp ce la merii mai bătrâni, atacul este mai
puŃin periculos. În dreptul plăgilor, printre crăpăturile scoarŃei, apar fructificaŃiile ciupercii
destul de abundente pe timp umed - sub forma unor excrescenŃe sferice roşiatice, ce conŃin
periteciile cu asce şi ascospori (fig. 93).
Uneori atacul se manifestă pe fructe, în livezi sau în depozite. Acestea putrezesc şi se
acoperă cu fructificaŃii asemănătoare celor ce apar în plăgile de pe ramuri. Putregaiul total al
pulpei fructului - asemănător cu cel produs de Monilinia este favorizat de crăpăturile produse
de rapăn sau alte
răni mecanice.
Agentul
patogen - Nectria
galligena Bres.,
fam.
Hypochreaceae,
ord. Sphaeriales,
cl. Pyrenomycetes,
subîncr.
Ascomycotina, f.c.
Cylindrocarpon
mali (All.)Wr.
Miceliul
Fig. 93 - Ulcera]ia deschisă a ramurilor - Nectria galligena: a-atac pe ramuri; b-
ciupercii care se
peritecie cu asce şi ascospori (din Al. Lazăr [i col., 1989).
dezvoltă în
parenchimul
cortical, formează "perinuŃe" alcătuite din împletirea hifelor, pe care apar conidiofori cu
conidii. Conidiile sunt foarte rezistente la temperaturi şi pot să-şi păstreze viabilitatea până la
193
2 ani. Ele au o formă alungită, au 2-5 pereŃi transversali şi măsoară 22-66 x 4,5-5,5 µm.
Conidiile germinează la temperaturi cuprinse între 3-30 C, optimum fiind de 24oC. Periteciile
o
sunt globuloase, cu peridia cărnoasă, de culoare roşie şi se formează pe plăgile vechi de 2-3
ani; ele au dimensiuni cuprinse între 240-390 µm. În peritecii se găsesc numeroase asce cu
ascospori ovali, bicelulari, uşor strangulaŃi în dreptul septei, de 14-22 x 6-6,8 µm.
Epidemiologie. Eliminarea şi germinarea ascosporilor are loc în perioada de

vegetaŃie pe timp umed şi la aceleaşi temperaturi ca şi pentru conidii. InfecŃiile cu ascospori
sau conidii, au loc fie în luna octombrie, după ce cad frunzele, sau în aprilie în momentul
desfacerii mugurilor, în ambele cazuri apărând uşoare crăpături corticale ce favorizează
pătrunderea parazitului.
Comportarea soiurilor de măr este diferenŃiată, dintre soiurile rezistente cităm:
Boiken, Antonovka, Gustav durabil.
Dintre soiurile sensibile fac parte: Cox Orange, Pippin, Clar alb, Jonathan, Starking,
Parmain d'or, Gavenstein, Ontawa, Reinette de Canada, Red Melba, Starkrimson., Golden
delicious.
Se apreciază că acest agent patogen este un parazit de "rană" sau de "debilitare"
atacul manifestându-se numai pe ramurile debilitate, atacate de insecte, rapăn, ger etc.
Prevenire şi combatere. Amplasarea livezilor se va face pe terenuri fără exces de
umiditate şi se vor evita văile cu curenŃi reci ce predispun pomii la atac.
Se recomandă măsuri de igienă culturală în livezi, curăŃirea pomilor de uscături şi
extirparea ramurilor canceroase. SuprafaŃa de secŃiune a ramurilor tăiate, cât şi rănile
provocate la extirparea plăgilor se tratează cu o soluŃie de sulfat de fier 3-5 % sau sulfat de
cupru 2 % după care se ung cu mastic. Tratamentele împotriva rapănului şi a făinării sunt în
majoritate eficiente şi împotriva acestei boli.
Se vor stropi pomii în perioada de repaus vegetativ cu Zeamă bordoleză 2 % în
toamnă sau mai târziu, după căderea frunzelor.
În livezi se va aplica o agrotehnică superioară, acordându-se toată atenŃia
administrării de îngrăşăminte pomilor tineri, în primii ani de creştere.
6.1.16. Uscarea ramurilor - Nectria cinnabarina
Boala apare pe ramurile pomilor şi arbuştilor fructiferi precum şi la speciile

forestiere debilitate, datorită acŃiunii temperaturilor scăzute sau dacă acestea sunt atacate de
insecte, rapăn, monilioză etc.
Simptome. Atacul devine evident în perioada de vegetaŃie când ramurile se usucă,

scoarŃa se necrozează, iar la nivelul acesteia apar mici pustule miceliene roşiatice, formate din
Ńesutul stromatic. Parazitul pătrunde în profunzimea Ńesuturilor (scoarŃă şi lemn) şi consumă
lignina, ceea ce face ca ramurile atacate să fie mai uşoare, în secŃiune prezentând o culoare
albicioasă datorită celulozei. Pe perniŃele stromatice de 2-3 mm în diametru, ciuperca
formează conidiofori şi conidii, iar în anul următor, în interiorul acestora, peritecii cu asce şi
ascospori (fig. 94).
194
Agentul patogen - Nectria cinnabarina (Tode.) Fr., fam. Hypocreaceae, ord.
Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Tubercularia vulgaris (Tode.) Fr.
Acest patogen face parte din categoria paraziŃilor de rană sau de debilitare, ciuperca
atacând ramurile în curs de uscare pe care le distruge. În cursul vieŃii saprofite, formează la
suprafaŃa scoarŃei, pustule de culoare roşiatică, alcătuite din pseudostrome, pe care apar
conidiofori filamentoşi, cu conidii unicelulare şi hialine, de 5,5-8 x 1,5-3 µm. În primăvara
următoare, în interiorul perinuŃelor roşiatice, se diferenŃiază peritecii cu asce şi ascospori;
aceştia sunt bicelulari, hialini, de 12-20 x 4-7 µm.
Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen în cursul vegetaŃiei este realizată de

conidii iar permanentizarea de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenŃă care va
genera peritecii cu asce şi ascospori, ce vor putea produce infecŃii pe ramurile debilitate de ger
şi atacul paraziŃilor.
Prevenire şi combatere. Pomii, arbuştii fructiferi şi arborii din parcuri se vor curăŃa
de ramuri uscate şi debilitate; dezinfectarea rănilor se va face cu sulfat de cupru 2 % sau sulfat
de fier 3-5 %, după care se vor unge cu un mastic.
Se va aplica cu regularitate tratamentul în complex al pomilor pentru combaterea

dăunătorilor şi al paraziŃilor vegetali. Se vor respecta regulile de agrotehnică pomicolă
adecvate fiecărei specii în parte, dându-se atenŃie administrării îngrăşămintelor în doze
moderate şi în complex.
6.1.17. Cancerul
rugos al pomilor -
Diaporthe perniciosa
Boala recent
descoperită în Ńările
cultivatoare de meri şi în
Ńara noastră a fost studiată
la Piteşti de Amzăr
Valentina şi la Iaşi de I.
Puiu.
Atacul este întâlnit
Fig. 94 - Uscarea ramurilor produsă de Nectria cinnabarina: a-atac pe
mai ales în livezile
ramuri; b-fructificaŃie în secŃiune; c-conidiofori şi conidii (din Al. Lazăr
şi col., 1989). intensive din soiul
Starkrimson.
Simptome. Boala se manifestă pe tulpini şi ramuri, sub formă de cancere rugoase,
uscate ale scoarŃei, după care este atacat şi lemnul, ceea ce duce la uscarea rapidă a pomilor de
toate vârstele. Atacul mai puŃin obişnuit se manifestă şi pe fructe, sub forma unui putregai
moale, brun.
195
Agentul patogen - Diaporthe pernicioasa Marchal, fam. Diaporthaceae, ord.
Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, cu f.c. Phomopsis mali Rob. sin.
Fusicladium malorum Oud.
Ciuperca formează la suprafaŃa scoarŃei atacate picnidii de culoare neagră şi cu

dimensiuni între 300-600 x 340-408 µm. Ele conŃin două feluri de spori şi anume unii ovali,
cu două picături uleioase la capete, care măsoară 5-7 x 2-3 µm, care sunt fertili în sensul că
pot produce infecŃii. Al doilea tip de spori sunt filiformi, cu dimensiuni de 15-26 x 1,25 µm
care nu germinează şi nu produc infecŃii. Aceşti spori sunt eliminaŃi din picnidii pe timp
ploios în cordoane gelatinoase (cirri) de culoare galbenă-portocalie.
Periteciile se formează foarte rar în natură şi conŃin asce ce măsoară 60 x 8 µm; în
asce sunt câte 8 ascospori bicelulari, ca două conuri lipite prin baza lor şi măsoară 9,5-14 x
2,5-4 µm.
Epidemiologie. Boala evoluează în tot cursul anului, la temperaturi pozitive şi cu
maximum de intensitate vara şi toamna. Răspândirea ciupercii este asigurată în cursul
vegetaŃiei de picnospori iar transmiterea de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenŃă
din scoarŃă, ce va genera periteciile cu asce şi ascospori.
Prevenire şi combatere:
- amplasarea livezilor trebuie să se facă pe terenuri fără exces de umiditate.

- efectuarea de tratamente chimice în repausul vegetativ prin îmbăierea trunchiului şi
a ramurilor de schelet este obligatorie.
- igiena culturilor prin tăierea şi arderea ramurilor atacate, limitează atacul.
- în perioada de vegetaŃie tratamentele aplicate corelate cu măsurile de agrotehnică
pomicolă protejează pomii de atac.
6.1.18. Putregaiul amar al fructelor - Glomerella cingulata
Boala a fost descrisă în Europa în anul 1829, însă agentul patogen a fost determinat
şi studiat de către M.J. Berkeley în anul 1856,în Anglia, unde producea pagube importante pe
fructele de măr, în verile calde şi umede. Ciuperca atacă fructele de măr, păr, piersic, viŃă de
vie şi alte plante.
Simptome. Atacul se manifestă în livadă, pe fructele care au atins mărimea specifică

soiului, prin apariŃia unor pete brunii, circulare de câŃiva centimetri în diametru. Deseori
Ńesuturile parazitate prezintă o uşoară escavare, iar la suprafaŃă, se constată prezenŃa
fructificaŃiilor sub forma unor puncte mai închise la culoare, ce reprezintă lagărele de conidii
(acervuli) ce sunt dispuse în inele concentrice. Pe măsură ce petele circulare de Ńesut necrotic
se măresc, se formează alte inele punctiforme, cu lagăre de conidii. De obicei, putregaiul nu
este prea profund şi nici nu cuprinde întreg fructul ca în cazul atacului de monilioză. Fructele
puternic atacate se zbârcesc, se mumifiază, cad sau rămân pe pom (fig. 95).
Ciuperca mai poate parazita şi ramurile tinere a căror scoarŃă se brunifică şi crapă,
ducând la apariŃia unor adevărate cancere deschise, asemănătoare cu cele produse de Nectria
galligena..
196
Agentul patogen - Glomerella cingulata (Ston.) Spauld et Schr., fam.
Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, cu
f.c.Gloeosporium fructigenum Berk.
Ciuperca se înmulŃeşte asexuat prin conidii formate în acervuli; acestea sunt

cilindrice, uşor curbate, hialine, de 16-28 x 3,5-7 µm. Forma perfectă cu peritecii, asce şi
ascospori a fost descoperită de C. Clinton în anul 1902, în statul Illinois în S.U.A. Ascele au
dimensiuni cuprinse între 55-70 x 9 µm şi conŃin ascospori asemănători cu conidiile, hialini,
unicelulari, de 3,5-5 x 12-22 µm.
Epidemiologie. Ascosporii constituie sursa de infecŃie primară alături de conidiile ce

se formează în primăvară pe scoarŃa ramurilor, în care ciuperca iernează sub formă de miceliu
stromatic. În cursul vegetaŃiei conidiile vor produce
infecŃii pe ramurile debilitate.
Prevenire şi combatere. Aplicarea măsurilor

de igienă culturală pomicolă, ce constau în strângerea
fructelor mumifiate ce rămân pe pomi în timpul iernii
cât şi tăierea şi arderea ramurilor bolnave, au o mare
importanŃă în prevenirea şi combaterea acestei
ciuperci.
Stropirile cu produse utilizate împotriva

Fig. 95 - Fruct de măr atacat de rapănului dau bune rezultate şi în acest caz.
Glomerella cingulata (din Al. Lazăr şi
col., 1989). Pentru ca atacul să nu se manifeste în
depozite, se recomandă stropirile livezilor în toamnă
cu clorură de calciu 1 % şi menŃinerea temperaturii la 3-4oC în silozuri, pentru a nu da
posibilitate parazitului să se dezvolte.
6.1.19. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor –
Monilinia fructigena
Această boală este cunoscută de foarte multă vreme în toată lumea şi produce pagube
foarte mari în livezi şi depozite. Se întâlneşte pe măr, păr, gutui şi mai puŃin pe moşmon şi
piersic. Atacă sporadic un număr mare de specii lemnoase ce aparŃin la diferite familii
botanice (E. Rădulescu şi col., 1972, Gh. Lefter şi N. Minoiu, 1990).
Simptome. Ciuperca parazitează ramurile, florile şi fructele în diferite faze de

dezvoltare. Primăvara, în timpul înfloritului, unele ramuri tinere încep să se veştejească, iar
frunzele şi florile se brunifică şi se usucă. Atât pe scoarŃa ramurilor atacate cât şi pe flori apar
mici "perinuŃe" de mucegai, de culoare cenuşie-gălbuie, alcătuite din miceliu şi conidiile
ciupercii. Atacul pe flori seamănă cu efectul îngheŃurilor târzii de primăvară, cu deosebirea că
printre florile distruse, brunificate, se mai găsesc şi flori normale. Acest aspect parazitar
poartă numele de "monilioza din anul precedent". Mai târziu, când fructele au dimensiunea
197
unei alune, în special la păr, acestea se înnegresc şi cad în masă. Deseori, acest aspect
parazitar, cunoscut şi sub numele de "monilioza de primăvară", este confundat cu căderea
fiziologică a fructelor tinere.
În timpul verii, când fructele au ajuns aproape de maturitate, apar pe suprafaŃa lor
pete brune ce se întind la suprafaŃă şi cuprind pulpa în profunzime. În scurt timp, fructul
putrezeşte aproape în totalitate, deseori căzând de pe pom. Dacă temperatura este ridicată şi
atmosfera umedă, pe suprafaŃa fructului, în dreptul zonei putrezite, apar sporodochiile
ciupercii, sub forma unor perinuŃe dispuse în cercuri concentrice. Această formă de atac este
cunoscută sub numele de "putregai brun". Ea poate fi confundată cu atacul de Glomerella
cingulata la care însă Ńesuturile brunificate se adâncesc. Dacă timpul este umed, cu
temperaturi mai scăzute, fructele putrezesc, se brunifică şi apoi se înnegresc, fără ca pe
suprafaŃa lor să mai apară sporodochii cu conidii. Această formă de atac întâlnită deseori şi în
depozite poartă numele de "putregai negru". Alteori, timpul secetos face ca fructele atacate să
se deshidrateze, să se mumifieze şi să rămână atârnate pe pomi şi în timpul iernii. Acest ultim
aspect parazitar poartă numele de "mumifierea fructelor". La fructele cu canalul stipelar
deschis ciuperca poate
produce un "putregai
al inimii", vizibil la
exterior doar printr-o
pată brună la locul de
inserŃie al codiŃei sau
în partea opusă
acesteia (fig. 96).
Atacul de
monilioză produce
pagube mari aproape
de maturitatea
fructelor, iar infecŃiile
târzii care au loc în
timpul recoltării, se
Fig. 96 - Putregaiul brun al fructelor - Monilinia fructigena Honey.: a,b-
manifestă în depozite.
putregai brun pe fructe de păr şi măr; c-fruct mumifiat; d-monilioză de
primăvară; e-sporodochie cu conidii; c-lanŃuri de conidii, f-conidii
Agentul
(din Al. Lazăr şi col., 1989).
patogen - Monilinia
fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey, fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes,
subîncr. Ascomycotina, f.c. Monilia fructigena Pers.
Aparatul vegetativ al ciupercii se prezintă sub forma unui tal filamentos hialin, care
formează la suprafaŃa organelor atacate aglomerări de filamente denumite
sporodochii(perinuŃe), pe care apar şiruri de conidii
Conidiile sunt catenulate, gălbui, de forma unor butoiaşe, măsurând 12-34 x 9-15
µm, lipsite de disjunctor.
După parcurgerea a două ierni, din fructele mumifiate care au fost îngropate în sol,
în primăvara celui de al treilea an,după ce scleroŃii germinează, apar apoteciile cu asce şi
ascospori. Apoteciile au forma unor pâlnii lung pedunculate, de culoare gălbuie, cu diametrul
de 3-5 mm. Ascele conŃin câte 8 ascospori unicelulari, ovali, hialini, de 10-12 x 5-7 µm.
198
Epidemiologie. Conidiile asigură răspândirea parazitului în timpul verii. Ele
germinează la temperaturi cuprinse între 0-25oC, optimum fiind în jur de 15oC. Filamentele
ciupercii Monilinia pătrund prin diferite leziuni provocate de insecte (Cydia pomonella, viespi
etc.) sau de grindină. De asemenea, în timpul recoltatului şi al transportului fructelor, rănile
provocate de lovituri favorizează infecŃiile cu această ciupercă.
Iernarea agentului patogen are loc atât sub formă de miceliu de infecŃie în scoarŃa
ramurilore, cât şi sub formă de scleroŃi în interiorul fructelor mumifiate.
Ascosporii produc de obicei infecŃii pe fructele tinere, de dimensiunea unei alune,
cauzând alături de infecŃiile conidiene, monilioza de primăvară.
Comportarea soiurilor faŃă de atacul de monilioză este diferită.
Astfel, dintre soiurile sensibile cităm: Belle de Boskoop, Jonathan, Reinette de
Canada, Golden delicious, Starkrimson, Red delicious, London Pepping, Cox Orange, Prima,
Pătul etc.
Dintre soiurile relativ rezistente avem: Florina, Roşu de Cluj, Candil sinap, Prima.
Sensibilitatea soiurilor este mărită în livezile irigate şi în cele fertilizate unilateral cu
azot mineral sau organic.
Umezeala exagerată a aerului, picăturile de apă de pe fructe, cât şi distrugerea
integrităŃii acestora, constituie principalii factori care fac ca, în unii ani, pagubele produse de
monilioză să fie foarte mari.
Mărul şi în special părul pot fi atacaŃi şi de Monilia laxa Aderh. et Ruhl.) Honey.
Simptomele, morfologia şi ciclul biologic sunt asemănătoare cu ale speciei precedente, cu
unele diferenŃieri astfel: culoarea conidiilor de Monilinia laxa este cenuşie iar infecŃiile cu
această ciupercă sunt mai puternice în primăvară deoarece conidiile acestei ciuperci rezistă
peste iarnă.
Prevenire şi combatere. Înainte de a aplica tratamentele de iarnă sau de primăvară,
se vor strânge toate fructele mumifiate rămase pe pom şi se vor arde; de asemenea, lăstarii
atacaŃi vor fi înlăturaŃi şi distruşi prin ardere, iar fructele putrezite şi căzute vor fi adunate şi
îngropate.
În timpul perioadei de vegetaŃie vor fi aplicate tratamentele indicate pentru
combaterea rapănului precum şi a insectelor, care prin atacul lor favorizează infecŃiile cu
monilioză. Rezultate bune dau tratamentele de iarnă cu Zeamă sulfocalcică de 20oBé, în
concentraŃie de 20 %, sau cu Zeamă albastră 2-3 %, iar în timpul perioadei de vegetaŃie cu
produse din grupele: Gr.C: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 %; Tiuram
75 PU 0,3-0,4 % (t.p. 10 z.); Topsin 70 PU-0,07 % (t.p. 14 z.); Topsin M 70 WP-0,07 %
(t.p.14 z.); Gr.G: Captadin-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 80
WP-0,16 % (t.p. 14 z.); Merpan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Ronilan 50 WP- 0,05 %;
Rovral 50 WP 0,1-0,15 % (t.p. 21 z.); Rovral 50 PU 0,1-0,15 % (t.p. 21 z.); Gr.L:
Caroben 75 PTS depozit-0,2 % (t.p.90 z.); Konker-0,125 % (t.p. 21 z.).
O atenŃie deosebită se acordă recoltării şi manipulării fructelor, pentru a se evita
rănirile mecanice, precum şi pregătirii şi dezinfectării silozurilor de fructe şi menŃinerii unei
temperaturi cât mai apropiate de 1-3oC şi a umidităŃii între 80-90 %. După depozitare,
fructele pot fi stropite cu Magnate 50 ECNA-0,09 %.
6.1.20. Pătarea albă a frunzelor de păr sau septorioza
- Mycosphaerella sentina
199
Septorioza părului este o boală răspândită şi păgubitoare în pepiniere şi livezi.
Ciuperca atacă toate speciile de păr, fiind uneori întâlnită şi pe măr şi gutui.
La noi produce pagube în pepiniere şi livezi, în special în anii ploioşi.
Simptome. La începutul lunii iunie, încep să apară pe frunze pete circulare de 1-6
mm în diametru, de culoare brună. În scurt timp, Ńesuturile parazitate încep să se albească în
centru,
rămânând
înconjurate de
un halo
cenuşiu-bruniu.
În dreptul
petelor
devenite
alburii, se
observă
prezenŃa unor
formaŃiuni
punctiforme
mici, negre,
Fig. 97 - Septorioza părului - Mycosphaerella sentina: a-frunze atacate; b-picnidie cu reprezentând
picnospori (din Al. Lazăr şi col., 1989). forma cu
picnidii a
agentului patogen. Uneori, la soiurile sensibile, se formează un număr foarte mare de pete,
acestea confluează şi practic, frunzele îşi pierd funcŃia asimilatoare şi cad prematur. Uneori,
pomii din pepiniere pot prezenta defolieri grave, cu 1-2 luni înainte de căderea normală de
toamnă.
În anii cu precipitaŃii abundente, boala a fost constatată şi pe fructe, pe care apar pete
asemănătoare cu cele de pe frunze (fig. 97).
Agentul patogen - Mycosphaerella sentina (Fuck.) Schroet., fam. Dothideaceae,

ord. Dothideales, cl. Loculoascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Septoria piricola
Desm.
În porŃiunile de frunze atacate, ciuperca formează picnidii cu picnospori. Picnidiile

sunt globuloase, de 80-180 µm în diametru, având la partea superioară un osteol larg.
Picnosporii sunt alungiŃi, filamentoşi, incolori şi multicelulari, de 30-43 x 3 µm. Prin
intermediul picnosporilor ce sunt puşi în libertate pe vreme umedă, ciuperca se răspândeşte în
timpul perioadei de vegetaŃie.
Epidemiologie. Picnosporii germinează în picăturile de apă de pe frunze producând

noi infecŃii, iar după o perioadă de incubaŃie care durează între 9-12 zile, boala începe să se
manifeste.
Stadiul saprofit al ciupercii are loc pe frunzele căzute iar în primăvară apar periteciile
cu asce şi ascospori. Forma cu loculi a fost găsită în anul 1908 de către H. Klebahn. Loculii
200
au dimensiuni cuprinse între 80-110 µm. Ascele sunt măciucate şi conŃin câte 8 ascospori
bicelulari şi hialini, de 26-33 x 4 µm, spori ce produc infecŃiile primare în primăvară.
Agentul patogen iernează sub formă de loculi cu asce sau chiar ca picnospori în
picnidii. Din observaŃiile efectuate la Iaşi (C.Sandu-Ville, Al. Lazăr, M. Hatman, 1961)
rezultă că loculii apar la începutul lunii aprilie, iar ascosporii se maturează după 15 mai.
Soiurile de păr care manifestă rezistenŃă la această boală sunt: Curé, Decana de iarnă,
Untoasă Liegel, Bergamot, Experen ş.a. Mai sensibile s-au dovedit a fi: Wiliams, Untoasă
Diel, Untoasă Hardy, Favorita lui Clapp etc.
Prevenire şi combatere. Se vor executa arături adânci în livezi şi se vor strânge şi
arde frunzele în pepiniere pentru a se micşora mult sursa de infecŃie cu picnospori şi ascospori
în primăvară.
De asemenea, stropirile de iarnă, primăvară şi vară, care se aplică pentru combaterea
rapănului sunt eficace şi împotriva acestei boli. O atenŃie deosebită trebuie să se acorde
stropirilor din pepiniere, aplicându-se tratamente cu produse folosite în combaterea rapănului
până toamna la căderea normală a frunzelor. Numărul tratamentelor este în funcŃie de
cantitatea şi frecvenŃa precipitaŃiilor din timpul perioadei de vegetaŃie.
5.1.21. Rugina mărului - Gymnosporangium juniperinum
Rugina mărului este răspândită în Europa şi America producând pagube atât în

livezile de măr cât şi în pădurile montane, unde creşte Juniperus virginiana L. sau
Juniperus communis L.
Simptome. Pe partea inferioară a frunzelor de măr ciuperca formează pete mici, la

început gălbui, apoi cu tendinŃă de înroşire, în dreptul cărora apar puncte mici, negre, ce sunt
picnidiile agentului patogen. Pe partea inferioară a frunzelor, Ńesuturile se hipertrofiază şi se
formează ecidii alungite, proeminente, ca nişte mici butelii. Pomii puternic atacaŃi pierd
frunzele prematur. Pe scoarŃa lăstarilor pot să se formeze picnidii şi ecidii, iar aceştia se usucă
până la sfârşitul perioadei de vegetaŃie.
Pe scoarŃa
ramurilor de
Juniperus communis
L., arbust ce se
găseşte în flora
spontană a Ńării
noastre, ciuperca
produce hipertrofierea
Ńesuturilor, apariŃia de
gale sau umflături
acoperite pe timp
umed cu o masă
gelatinoasă, iar pe
Fig. 98 - Rugina părului - Gymnosporangium sabinae: a-frunze de păr timp uscat, cu o
atacate;b-lăstari de Juniperus sabinae L. cu pustule de teliospori; c-picnidii şi peliculă de culoare
ecidie de tip Roestelia; d-teliospori (din Al. Lazăr şi col., 1989). gălbuie, formată din
lagăre de teliospori.
201
Agentul patogen - Gymnosporangium juniperinum (L.) Mart., fam. Pucciniaceae,
Picnidiile şi ecidiile se formează pe diferite soiuri de măr, iar lagărele de teliospori pe

Juniperus communis L. Ciuperca este heteroică, iar uredosporii lipsesc. Ecidiosporii se
formează în ecidii alungite ce prezintă numeroase fante laterale; la maturitate ei măsoară 28-
45 x 23-35 µm. Forma ecidiană pe măr poară numele de Roestelia penicillata. Teliosporii sunt
bicelulari, cu pedicelul foarte lung şi măsoară 48-61 x 18-30 µm.
Soiurile Jonathan, York Imperial, Reinette de Canada ş.a. sunt sensibile la rugină (E.
Rădulescu, 1972).
Epidemiologie. Permanentizarea ciupercii pe Juniperus communis L. se face prin
miceliul de rezistenŃă iar infecŃiile pe măr în cursul vegetaŃiei se realizează prin picnosporii de
pe pomii infectaŃi şi prin ecidiosporii ce apar pe Juniperus communis.
Prevenire şi combatere. În regiunile unde boala este frecventă, se vor cultiva soiuri
de măr rezistente la rugină. Stropirile cu produse organice de sinteză, ce acŃionează ca
fungicide de contact, cât şi cele sistemice, dau rezultate bune în combatere.
6.1.22. Rugina părului - Gymnosporangium sabinae
Rugina părului este mai puŃin răspândită decât cea a mărului, fiind mai frecventă în
livezile din Transilvania.
În Europa a fost remarcată în livezile de păr amplasate în preajma parcurilor, unde se cultivă
Juniperus sabina L. Pagubele produse de acest agent patogen pot fi destul de mari. Pentru Ńara
noastră, boala are o importanŃă economică redusă.
Simptome. Atacul se manifestă îndeosebi pe frunze, pe care apar pete roşiatice de 1-
2 cm în diametru, în care se formează picnidiile ce se prezintă ca nişte formaŃiuni
punctiforme, de culoare neagră. Pe faŃa inferioară a frunzelor Ńesuturile se hipertrofiază şi se
formează ecidii de tip Roestelia, cu aspect mamelonat, în care se găsesc ecidiosporii ciupercii.
În general, simptomele ruginii părului sunt mult asemănătoare cu cele descrise la măr.
Pe speciile de Juniperus atacul se manifestă prin hipertrofierea ramurilor tinere, pe

lungimi ce variază de la 3-12 cm, însoŃită de crăparea scoarŃei. Ramurile atacate ale speciilor
de Juniperus (Juniperus sabina L.) se usucă, obŃinându-se un material necorespunzător în
pepiniere sau în plantaŃiile tinere din parcuri (fig. 98).
Agentul patogen - Gymnosporangium sabinae (Dicks.)Wint., fam. Pucciniaceae,
Picnidiile şi ecidiile se formează pe păr, iar teliosporii pe Juniperus sabina L.

Caracterele ciupercii sunt asemănătoare cu ale speciei precedente. Forma cu ecidii este
raportată la specia Roestelia cancellata Reb.
Epidemiologie. InfecŃiile pe frunzele de păr se produc de către bazidiosporii apăruŃi
prin germinarea teliosporilor şi de către picnosporii apăruŃi în primăvară. Permanentizarea
patogenului în lăstarii de Juniperus se face prin miceliul de rezistenŃă.
Prevenire şi combatere. Se vor lua aceleaşi măsuri de combatere ca şi în cazul
ruginii mărului.
202
6.2. BOLILE GUTUIULUI
Micoze
6.2.1. Pătarea brună a frunzelor - Fabraea maculata
Boala, denumită şi entomosporioză, este frecventă în pepiniere şi livezi. Ciuperca

parazitează pe gutui şi păr şi mai rar pe măr, moşmon, Sorbus etc. În anii cu ploi frecvente în
timpul verii, boala devine foarte periculoasă în pepiniere.
Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi rareori pe lăstari şi fructe. Pe limbul frunzelor

apar pete circulare, de dimensiuni cuprinse între 2-10 mm, care la început au o culoare
gălbuie-crem, iar mai târziu devin roşiatice. În centrul acestor pete, pe partea superioară a
frunzelor se diferenŃiază 1-2 punctişoare reliefate, crustoase, de culoare neagră, care
reprezintă fructificaŃiile ciupercii. Petele pot să se unească şi frunzele vor prezenta porŃiuni
mari de Ńesut atacat, care reduce foarte mult suprafaŃa asimilatoare a pomului. În cazul unui
atac puternic, pomul poate să-şi piardă frunzele în lunile iulie-august (fig. 99).
Atacul pe lăstarii tineri apare mai târziu, în vară, manifestându-se printr-o brunificare
a scoarŃei, însoŃită de o uscare a vârfului acestora.
Pe fructe, boala se manifestă prin apariŃia de pete asemănătoare cu cele întâlnite pe
frunze. Când petele de pe fructe sunt grupate, pulpa crapă şi deseori este supusă unui proces
de putrezire, datorită pătrunderii în interiorul Ńesuturilor a altor agenŃi patogeni.
Agentul patogen - Fabraea maculata (Lév.) Atk., fam. Dermateaceae, ord.
Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Entomosporium maculatum Lév. sin.
Diplocarpon soraueri (Kleb.) Nannf.
Miceliul ciupercii se dezvoltă în spaŃiile intercelulare ale organelor parazitate.

Conidioforii şi conidiile se formează pe nişte strome care apar subcuticular şi ies în evidenŃă
ca nişte punctişoare negre, prin ruperea epidermei. Conidiile sunt hialine, tetracelulare,
dispuse în cruce. Celulele laterale cât şi cea superioară, se termină cu câte un cil lung.
Conidiile măsoară 18-25
x 6-12 µm. Celula
bazală se prinde de
conidiofor; conidioforii
sunt scurŃi şi cilindrici.
În condiŃii de
saprofitism, pe frunzele
căzute, ciuperca
formează apotecii cu
asce şi ascospori
bicelulari, cu celule
neegale,ce măsoară 18-
Fig. 99 - Pătarea brună a frunzelor de gutui - Fabraea maculata: a-frunze şi 20 x 6-7 µm.
fructe atacate; b-conidiofori şi conidii. (din Al. Lazăr şi col., 1989).
Epidemiologie.
Primele infecŃii în
203
primăvară sunt produse de către conidiile ce se formează pe lăstarii atacaŃi din toamnă.
Ciuperca iernează în scoarŃa ramurilor. Ascosporii ajung la maturitate prin luna mai şi
determină infecŃii pe frunze. În anii ploioşi, boala poate lua un caracter grav. Din unele
observaŃii efectuate la noi (Il. Vonica şi col., 1971), rezultă că pentru Ńara noastră forma cu
apotecii nu are importanŃă în producerea infecŃiilor primare în primăvară.
Prevenire şi combatere. Măsurile recomandate pentru combaterea rapănului la meri

sunt eficace şi împotriva acestei boli. AtenŃie deosebită se va acorda aplicării măsurilor care
duc la micşorarea sursei de infecŃie din primăvară, prin conidii şi ascospori. Se vor executa
arături adânci pentru îngroparea frunzelor căzute.
Comportarea soiurilor de păr la atacul de entomosporioză este diferită.
Între soiurile mai atacate sunt: Untoasă Bosc, Curé, Williams, Untoasă Liegel. Mai rezistente
sunt: Luise bone d'Avranches, Contesa de Paris, Favorita lui Clapp şi Untoasă Clergeau.
Soiurile de gutui, de asemenea, se comportă diferit. Astfel sunt mai atacate: Berecky,
De Ploieşti, Sălbatice.Sunt mai rezistente: De Moşna, MălăieŃe, De Jariştea, Constantinopol,
Pufoase, Văratice, De Portugalia etc.
După cercetările efectuate de către Il. Vonica şi col. (1971) rezultă că se obŃin
rezultate bune prin stropiri cu Zeamă bordoleză 0,5 % sau Captan 50 WP-0,25 %, Metoben 70
PU-0,07 %, Topsin M-70 WP-0,07 %, Captadin 50 PU- 0,25 %, Kolfugo 25 SC-0,2 % şi
mai nou Stroby DF-0,01 %. Stropirile se repetă de mai multe ori pe vară, mai ales în anii
ploioşi care favorizează infecŃiile. Se vor folosi soiuri de gutui rezistente la această boală.
6.2.2. Mumifierea fructelor tinere - Monilinia linhartiana
Boala poate căpăta un caracter mai grav în primăverile mai reci şi umede.
Simptome. Atacul se manifestă pe

frunze, flori, fructe şi ramuri tinere. În
primăvară, după apariŃia frunzelor tinere,
acestea prezintă brunificări în special de-a
lungul nervurilor. În dreptul porŃiunilor atacate,
pe vreme umedă, ciuperca formează conidiofori
şi conidii care au culoarea galbenă-cenuşie.
Conidiile infectează florile, iar miceliul, prin
peŃiol, ajunge din nou în lăstari şi frunze. În
primăverile ploioase aceste infecŃii au loc în
masă şi se ajunge la distrugerea unui număr
mare de ramuri cu frunze şi flori. Miceliul din
Fig. 100 - Mumifierea fructelor tinere -
interiorul ovarelor, formează scleroŃi sau o
Monilinia linhartiana: a-ramură cu frunze şi stromă sclerotiformă. Fructele tinere încetează
fructe mici atacate; b-conidii; c-scleroŃi şi să mai crească, se brunifică, se zbârcesc şi cad
apotecii; d-ască cu ascospori şi parafize (fig. 100).
Agentul patogen - Monilinia linhartiana

(Prill.. et Delacr.) Honey., fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f.c. Monilia linhartiana Prill. et Delacr.
204
Pe frunzele şi ramurile atacate, ciuperca formează conidiofori şi conidii pe nişte
strome subcuticulare, rezultate din împletirea filamentelor miceliene. Conidiile sunt
unicelulare, de forma unor lămâi şi au dimensiuni cuprinse între 10-20 x 9-14 µm. Ele apar
sub forma unor lanŃuri simple ramificate, fiind despărŃite prin disjunctori.
Epidemiologie.Cu ajutorul organelor de înmulŃire asexuată (conidiile) ciuperca se
răspândeşte activ primăvara.
Iernarea ciupercii are loc sub formă de miceliu de infecŃie în scoarŃa ramurilor
infectate şi în special prin stromele scleroŃiale care se formează în interiorul fructelor atacate.
Din germinarea scleroŃilor, după doi ani, apar apotecii cu asce şi ascospori, aceştia infectând
frunzele de gutui în primăvară.
Fructele de gutui ajunse aproape de maturitate pot fi atacate de ciuperca Monilinia
fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey. Aspectul parazitar, biologia parazitului şi combaterea
bolii sunt asemănătoare cu cele descrise la bolile mărului şi părului.
Prevenire şi combatere Se vor aduna şi distruge fructele căzute, pentru a elimina

sursa de infecŃie prin spori. Se vor face stropiri în primăvară, înainte de umflarea mugurilor,
în faza de buton roşu, după înflorit şi la una-două săptămâni după ultimul tratament, cu zeamă
bordoleză 1 %. În vegetaŃie se vor face tratamente cu: Dithane M 45-0,2 %; Dithane 75 WG-
0,2% (t.p. 28 z.); Efomyl 50 WP-0,07% (1,4 kg.p.c. în 2000 l apă (t.p.21 z); Rovral 50 WP
0,1-0,15% (2 t.p. 21z); Rovral 50 PU 0,1-0,15% (t.p.21 z.); Sumilex 50 PU-0,1% (t.p.14 z.);
Sumilex 50 WP-0,1% (t.p.14 z.); Konker 0,125% (t.p.21z).
Se vor aduna şi distruge fructele căzute, pentru a elimina sursa de infecŃie prin
ascospori. Se vor face stropiri în primăvară, înainte de umflarea mugurilor, în faza de buton
roşu, după înflorit şi la una-două săptămâni după ultimul tratament, cu Zeamă bordoleză 1 %.
În vegetaŃie se vor face tratamente cu: Efomyl 50 WP-0,07 %, Captadin 50 PU-0,25 %,
Sumilex 50 PU-0,1 % sau Konker-0,125 %.
6.3. BOLILE PRUNULUI
Viroze
6.3.1. Vărsatul prunelor - Plum pox virus (Şharka disease)
Această boală virotică mai este cunoscută şi sub denumirea de şarka. Este apreciată
ca una dintre cele mai periculoase maladii ale prunului, atât prin pagubele produse, dar mai
ales prin extinderea mare pe care o are în Ńările din Balcani. Boala a fost observată prima dată
în Macedonia, în timpul primului război mondial şi a fost parŃial studiată de către D.
Atanasoff (1932), în Bulgaria. După datele furnizate de literatura de specialitate rezultă că, în
unele Ńări, peste 60 % din pomii plantaŃiilor sunt infectaŃi cu acest virus, ceea ce cauzează
pierderi foarte mari. În prezent boala continuă să se extindă în Cehia, Slovacia şi Polonia.
La noi în Ńară boala a fost semnalată în anul 1922 de către Tr. Săvulescu. Cercetări
ulterioare au arătat că vărsatul prunelor este mult răspândit, atât în pepiniere cât şi în livezi, în
multe judeŃe din Moldova, Muntenia, Oltenia şi Transilvania (Al. Lazăr şi col., 1974).
În afară de prun, virusul mai atacă şi alŃi pomi fructiferi printre care piersicul, caisul,
zarzărul şi corcoduşul; în mod artificial s-au putut produce infecŃii pe multe specii de Prunus.
205
Simptome. Atacul se manifestă pe frunzele şi pe fructele de prun. Pe frunzele
complet dezvoltate, se formează pete de culoare verde-deschis sau gălbui, de formă circulară
sau semilunară, răspândite pe întreaga suprafaŃă a limbului. Simptomele pot apare vizibile în
cursul lunilor mai-iunie şi septembrie-octombrie. În timpul lunilor călduroase de vară
simptomele sunt mascate, putându-se observa pe frunzele din partea umbrită a pomului
dinspre nord. Frunzele bolnave, în general, au aceleaşi dimensiuni cu cele sănătoase (fig.
101).
Atacul pe fructe determină apariŃia unor pete circulare sau ovale, de culoare gălbui-
verzui, cu aspect apos, destul de vizibile pe fructele dezvoltate, însă nematurate (verzi).
Deseori, Ńesuturile din dreptul petelor nu mai cresc şi fructele apar deformate, prezentând
scurgeri de clei. Fructele atacate cad din pom cu aproximativ o lună înainte de a se matura,
ceea ce constituie o pierdere foarte mare de recoltă. De asemenea, în fructele atacate se găsesc
acumulate cantităŃi reduse de zahăr, comparativ cu cele sănătoase, iar acizii se găsesc în exces
(Al. Lazăr şi col., 1969).
Agentul patogen - Plum pox virus (Şharka virus), grupa Potyvirus.
Particulele virotice au o formă flexuoasă şi măsoară 746 x 20 nm. Virusul nu se

transmite prin seminŃe (Al. Lazăr şi col., 1969). În cercetările efectuate de Al. Macovei
(1972), prin care s-a reuşit să se obŃină particule virotice direct din Ńesuturile de prun, s-a
constatat că acestea au dimensiuni mult mai mari, în jur de 3000 nm, demonstrându-se că
numai criteriul morfologic, în special cel legat de dimensiune, nu este suficient pentru a
caracteriza un virus. Deseori, la prun, virusul plum-pox-ului se găseşte împreună cu virusul
mozaicului în benzi.
Epidemiologie. Unele soiuri de prun

reacŃionează puternic la infecŃia cu acest virus,
prin stagnarea în creştere a pomilor tineri şi
prin reducerea simŃitoare a recoltei atât
cantitativ cât şi calitativ. Soiurile sensibile la
această boală sunt: Vânăt românesc, Vânăt de
BistriŃa, Vânăt de Italia, Washington,
Columbia etc. Mai rezistente s-au dovedit:
D'Agen, Anna Spath, Renclode violette,
Tămâios de BistriŃa, Gras românesc, Stanley.
Fig. 101 - Vărsatul prunului - Plum pox, {harka
Răspândirea virusului se face prin
disease: frunze şi fruct cu simptome de atac(din I.
Bobeş şi col., 1973). folosirea unui material săditor infectat şi prin
afidele: Myzus persicae, M. varians,
Bracycaudus helichrysi, Phorodon pruni şi Aphis craccivora.
Plante indicatoare şi plante test: Soiul Roşioare văratice cât şi soiul jugoslav
Pozegaca, alături de alte soiuri de tip vânăt, prezintă simptome foarte evidente în câmp. În
condiŃiile de la Iaşi, simptome foarte puternice au fost observate şi pe soiurile Washington şi
Columbia (Al. Lazăr şi col.,1971).
Virusul poate fi transmis şi pe plante erbacei cu inducere de simptome şi pe
Nicotiana clevelandii şi Chenopodium foetidum.
206
În natură virusul este transmis prin intermediul unor insecte (afide şi cicade) cât şi
prin polen (Al. Macovei, 1972).
Prevenire şi combatere. Se vor recolta altoaie numai de la plantele-mamă sănătoase,

testate în prealabil. Rezultate bune se obŃin prin folosirea de altoi proveniŃi de la pomii
sănătoşi din câmpul III al pepinierei. Pepinierele vor fi amplasate în zone în care plum-poxul
este absent; de asemenea ele trebuie să fie cât mai îndepărtate de livezile de prun. Pomii
afectaŃi de boală vor fi distruşi; pepinierele vor furniza numai material absolut sănătos. În
timpul perioadei de vegetaŃie se vor aplica tratamente chimice pentru combaterea insectelor.
Nu se vor folosi portaltoi vegetativi ci numai generativi. Se vor distruge buruienile şi
sâmburoasele spontane din jurul pepinierelor.
In zonele puternic infectate trebuie să se cultive soiuri mai tolerante ca: Anna Späth,
D'Agen, Renclode ş.a.
Bacterioze
6.3.2. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor pomilor sâmburoşi -
Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum
Boala a fost descrisă în Anglia în 1931 de unde s-a răspândit aproape în toată lumea.
E.F. Smith descrie boala în anul 1902 şi mai târziu, a reuşit să infecteze artificial şi piersicul
cu bacterii obŃinute de la prun.
La noi în Ńară, Elena Bucur şi col. (1960) au studiat această bacterioză care este
destul de răspândită. Boala poate fi întâlnită pe prun, cais, zarzăr, piersic, corcoduş şi migdal.
I. Lazăr (1964) a semnalat-o pe cais şi prun, iar V. Severin (1985) o semnalează şi pe vişin şi
mirobolan, producând pagube mici.
Simptome. Boala se manifestă pe frunze, fructe şi pe lăstarii nelignificaŃi, semănând
uneori cu arsurile produse de diferite soluŃii chimice. Pe aceste organe apar pete circulare,
variind ca dimensiuni între 0,5-5 mm şi o culoare verde-închis, cu aspect apos. Pe timp umed,
în dreptul petelor se observă o peliculă umedă de exudat, format din bacteriile care difuzează
din interior la suprafaŃa Ńesuturilor. Pe timp uscat, Ńesuturile atacate necrozându-se, cad, iar
frunza apare ciuruită, pierzându-şi parŃial funcŃiile asimilatoare. Un atac puternic determină
căderea frunzelor în masă, în special în verile ploioase urmate de perioade uscate. Deseori,
mugurii afectaŃi se umflă şi apoi se veştejesc iar ramurile se usucă în timpul verii.
Pe fructele de piersic, cais şi cireş, petele sunt circulare, de 1 mm în diametru, de
culoare roşiatică, cu tendinŃă de a deveni brunii şi cu aspect umed. Exudatul care apare la
suprafaŃa petelor, are o culoare uşor gălbuie. Atacul timpuriu pe fructele tinere, determină
apariŃia unor deformări şi escavaŃii pline cu bacterii. łesuturile pulpei fructelor prezintă
numeroase crăpături mici localizate în dreptul petelor. Fructele îşi pierd valoarea comercială
sau pot să putrezească datorită instalării şi a altor agenŃi patogeni, ce pătrund în interiorul
pulpei.
Pe lăstarii tineri atacul acestor bacterii produce pete lenticulare, alungite, care pot
atinge lungimi de 7-8 mm. ScoarŃa ramurilor se brunifică, este distrusă, iar printre crăpături
apare un exudat cleios, caracteristic. Leziunile de pe ramuri, adevărate ulcere, se măresc în
fiecare an şi pot evolua în cancere deschise (fig. 103).
207
Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. morsprunorum (Wor.) Joung Dye et
Wilkie., fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.
Cercetări mai recente făcute la noi în Ńară au evidenŃiat şi prezenŃa bacteriei

Xanthomonas pruni (Smith.) Dowson ce produce pagube mai importante pe cireş şi prun.
Atacul este asemănător cu cel produs de către bacteria precedentă. Dimensiunile bacteriei
Pseudomonas syringae pv. morsprunorum variază în limite mai mari ca ale speciei precedente
(0,8-2,3 x 0,3-0,6 µm. Bacteriile au formă de bastonaş de 1,6-1,8 x 0,4-0,6 µm, cu cili polari
şi sunt Gram-negative şi neacidorezistente.
Epidemiologie. Aşa cum a dovedit E.F.

Smith (1903), bacteriile pătrund în interiorul
Ńesuturilor mezofilului frunzei, prin osteolul
stomatelor, iar în scoarŃa ramurilor prin lenticele.
O mare parte din infecŃii se produc în timpul
altoitului (V. Severin şi col., 1985).
Boala este favorizată de precipitaŃiile

abundente din timpul perioadei de vegetaŃie şi de
frecvenŃa mare a insectelor vectoare.
Fig. 103 - UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a Prevenire şi combatere. Se impune

frunzelor de sâmburoase-Xanthomonas pruni: recoltarea altoilor numai de la pomii-mamă
a-atac pe frunze;b-atac pe fruct; c-atac pe
sănătoşi,testaŃi în prealabil. În pepinierele şi
ramură (după Tr. Săvulescu, 1959).
livezile de pomi sâmburoşi vor fi aplicate
tratamente chimice. Din cercetările efectuate la noi în Ńară de către Elena Bucur, rezultă că
pomii sâmburoşi trebuie stropiŃi în primăvară la dezmugurire, cu produse cuprice ca: Zeama
bordoleză 0,5 %, Oxiclorură de cupru 0,5 %, Captan 0,2 % sau Mancozeb 0,3 %. Aceste
tratamente trebuie repetate la intervale de 10-15 zile în funcŃie de condiŃiile climatice.
Produsele amintite au efect şi împotriva suprainfecŃiilor cu diferite alte ciuperci fitopatogene.
Micoze
6.3.3. Hurlupii - Taphrina pruni
Boala este cunoscută de foarte multă vreme şi este răspândită în Ńările europene şi
unele Ńări asiatice pe soiurile de prun (Prunus domestica) cât şi pe Prunus insititiae, Prunus
padus şi Prunus spinosa.
Simptome. Boala se manifestă la începutul lunii mai, pe fructele tinere; cele atacate
au o culoare galbenă-verzuie şi sunt mult mai mari decât cele sănătoase. Mezocarpul este
hipertrofiat, determinând alungirea fructelor şi o uşoară încovoiere a acestuia, iar endocarpul
lemnos este atrofiat. Pe suprafaŃa hurlupilor se constată prezenŃa unui strat catifelat de culoare
albicioasă-cenuşie format din himeniul de asce cu ascospori, fructele având un gust acrişor-
dulceag, mult mai plăcut decât cele sănătoase la acea oră, care sunt astringente. După 3-4
săptămâni de la apariŃia simptomelor, fructele se zbârcesc şi cad în masă (fig. 104).
208
Agentul patogen - Taphrina pruni (Fuck.) Tul., fam. Taphrinaceae, ord.
Taphrinales, cl. Hemiascomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Ciuperca prezintă un miceliu ce se dezvoltă intercelular şi în epidermă, care

formează asce libere la suprafaŃa fructului parazitat. Ascele sunt cilindrice, rotunjite la vârf,
de 30-60 x 7-15 µm. În ască se află mai mulŃi ascospori, întrucât aceştia au proprietatea de a
înmuguri. Ei sunt sferici, de 4-5 µm în diametru.
Agentul patogen iernează sub formă de
miceliu în muguri şi ramuri, atacul fiind favorizat de
primăverile reci şi umede. Pe lângă prunul domestic,
mai sunt atacate mălinul, porumbarul şi P. nigra.
Dintre soiurile de prun sunt mai atacate:
Vinete româneşti, De BistriŃa, Grase româneşti,
Pozegaca.
Soiurile româneşti care au ca genitori Tuleu
gras şi Rivers timpuriu, nu au suferit atac de
Taphrina.
Epidemiologie. Agentul patogen persistă în
ramurile infectate şi în primăverile reci şi umede
formează hurlupi(cocoşei), de pe care ascosporii sunt
răspândiŃi de vânt şi ploi.
Fig. 104 - Hurlupii la prun - Taphrina Prevenire şi combatere. Tratamentele se
pruni: a-fructe atacate; b-himeniu de recomandă în fazele fenologice de dezmugurit, buton
asce cu ascospori (după
E.B.Lambert,din P.Sorauer, 1961).
alb, la începutul scuturării petalelor, la legatul
fructelor şi toamna la începutul scuturării frunzelor.
Tratamentele primelor trei faze din cele enumerate se fac cu zeamă bordoleză 1 %,
Oxicig 50 PU-0,5 %. Celelalte tratamente se fac cu produse din grupele: Gr.C: Dithane 75
WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 28 z.); Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Vondozeb-
0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p. 28 z.); Tiuram 75 PU 0,3-0,4 % (t.p. 10 z.); Gr.D:
Derosal 50 SC-0,07 % (t.p.14 z.); Derosal 50 WP-0,07 % (t.p. 18 z.); Gr.F: Bravo 500 SC-
0,15 %; Gr.G: Captadin 50 PU-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan
80 WP-0,16 % (t.p. 14 z.); Folpan 80 WP-0,2 % (t.p.21 z.); Merpan 50 WP-0,25 %; Gr.J:
Anvil 5 SC-0,4 % (t.p. 21 z.); Gr.K: Befran 25 CS-0,1 %; Efuzin 500 SC-0,2 % (2 l/ha);
Gr.L: Cuprozir 50 PU-0,2 %; Metozir S 60 PU- 0,3 % (6 kg/ha) (t.p. 14 z.); Systhane C-0,1
% (2 kg/ha); Systhane C PU-0,1 %.
6.3.4. Făinarea prunului - Podosphaera tridactyla
Boala nu produce pagube mari în livezile de prun, însă poate să constituie o

primejdie pentru pomii sâmburoşi din pepiniere în anumiŃi ani, în care condiŃiile climatice
devin favorabile evoluŃiei ciupercii. Agentul parazitează pe diferite specii ale genului Prunus
(P. cerasifera, P. armeniaca, P. domestica, P. communis, P. cerasus ş.a.).
Simptome. Atacul pe frunze şi lăstari apare târziu în vară şi se manifestă prin

formarea, pe ambele feŃe ale limbului, a unui miceliu albicios, arachnoideu (ca o pânză de
209
păianjen), cu aspect pulverulent, datorită formării unui număr mare de lanŃuri de conidii de tip
Oidium. Spre sfârşitul verii sau începutul lunii septembrie, pe faŃa inferioară a limbului cât şi
pe scoarŃa lăstarilor incomplet lignificaŃi, apar formaŃiuni negre, punctiforme care sunt
cleistoteciile ciupercii. Un atac puternic determină îngălbenirea şi apoi căderea frunzelor
pomilor din pepiniere, în special la cais şi corcoduş (fig. 105).
Agentul patogen - Podosphaera tridactyla (Wallr.) De Bary., fam. Erysiphaceae,

ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium sp.
Miceliul ciupercii este incolor, fin şi se

prinde de substrat cu ajutorul apresorilor din care
pornesc haustorii. Conidiile sunt elipsoidale, de 21-
27 x 12-15 µm. Cleistoteciile sunt sferice, de 66-
105 µm, cu o singură ască în interior, au un număr
de 3-7 apendici de 2-4 ori dicotomic ramificaŃi la
vârf. Ascele măsoară 52-96 x 46-70 µm, iar
ascosporii 16-30 x 13-16 µm (C. Sandu-Ville,
1967).
Epidemiologie. În anii secetoşi,

răspândirea agentului patogen se face prin conidiile
de tip Oidium iar persistenŃa patogenului de la un
Fig. 105 - Făinarea prunului - Podosphaera
tridactyla: a-frunză atacată;b-cleistotecie cu
an la altul este asigurată de către cleistoteciile ce
apendici dicotomic vor elimina în primăvara următoare ascele cu
ascospori.
Prevenire şi combatere. Se recomandă stropiri în pepinieră cu Zeamă sulfocalcică 2

%, Sulfomat PU-4 kg/ha sau Karathane-0,05 % după apariŃia bolii sau cu Befran 25 EC-0,1
%.
6.3.5. Pătarea roşie a frunzelor - Polystigma rubrum
Boala este foarte răspândită în Ńara noastră, pe anumite soiuri de prun, în anii cu
primăveri umede.
Simptome. Pătarea roşie a frunzelor de prun apare prin luna mai-iunie. La început
atacul se manifestă prin apariŃia de frunze a unor pete circulare, gălbui-portocalii, de 3-20 mm
în diametru şi cu aspect cerat. Cu timpul petele se înroşesc, căpătând o nuanŃă cărămizie, iar
porŃiunea parazitată se bombează uşor spre partea inferioară a frunzelor, unde petele prezintă
mici formaŃiuni punctiforme mai închise la culoare, care sunt picnidiile agentului patogen. Pe
timp umed, picnosporii sunt eliminaŃi în masă şi apar în dreptul petelor pe partea inferioară a
frunzelor ca un strat de gelatină de culoare albă. Numărul petelor ce se formează pe frunze
este în raport cu numărul infecŃiilor şi cu rezistenŃa soiului. Dimensiunea lor variază foarte
mult, în funcŃie de soiul atacat. Adesea, frunzele soiurilor sensibile sunt complet acoperite de
pete roşii, iar asimilaŃia clorofiliană este simŃitor redusă (fig. 106).
210
Pomii puternic
atacaŃi pierd frunzele mult
înainte de momentul normal,
ceea ce face ca aceştia să
aibă o slabă rezistenŃă la
gerurile din timpul iernii. De
asemenea, fructele provenite
de la pomii atacaŃi sunt mai
mici şi au o cantitate de
zahăr mai redusă. La
anumite soiuri sensibile,
prezenŃa bolii poate duce la
apariŃia periodicităŃii de
Fig. 106 - Pătarea roşie a frunzelor de prun - Polystigma rubrum: a-
frunză atacată;b-picnidie cu picnospori; c-peritecie cu asce şi ascospori
rodire.
(original). Agentul patogen -
Polystigma rubrum (Pers.)
D.C., fam. Polystigmataceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c.
Polystigmina rubra (Pers.) Sacc.
Miceliul ciupercii este pigmentat portocaliu-roşiatic şi formează în Ńesuturile

parazitate strome puternic colorate în care se diferenŃiază picnidii cu picnospori. Picnidiile au
dimensiuni cuprinse între 110-234 µm.
Epidemiologie. Prin intermediul picnosporilor eliminaŃi pe partea inferioară a

frunzelor sub forma unui strat gelatinos, ciuperca se răspândeşte în timpul perioadei de
vegetaŃie. Răspândirea picnosporilor este realizată de către insecte sau picături de apă care îi
antrenează de pe frunzele parazitate pe cele sănătoase. După I. Bobeş (1962) picnosporii nu
sunt capabili în orice condiŃii să producă infecŃii; acestea pot fi provocate şi de către ascospori
pe măsură ce ajung la maturitate. În timpul iernii, în interiorul picnidiilor golite, se formează
un filament ascogonal, iar în primăvară apar peritecii cu asce şi ascospori. În primăvară,
aproximativ după scuturarea florilor, ascosporii ajung la maturitate, germinează în picăturile
de apă şi produc noi infecŃii pe frunze. M. Josifovici (1956) a constatat că infecŃiile cu
ascospori în primăvară sunt foarte mult diminuate, în cazul când pe frunzele de prun căzute în
timpul iernii se dezvoltă ciuperca Trichotecium roseum care distruge filamentele ascogonale
ale agentului patogen. C. Sandu-Ville, Al. Lazăr, M. Hatman (1961) constată în condiŃiile de
la Iaşi, că miceliul ciupercii Trichotecium roseum se dezvoltă puternic la exteriorul stromelor
de Polystigma rubrum. cât şi în interiorul picnidiilor, căptuşindu-le şi împiedicând formarea
filamentului ascogonal, a ascelor şi ascosporilor.
Patogenul mai atacă pe lângă prun, porumbarul, corcoduşul şi prunul chinezesc.
Dintre soiurile de prun cele mai atacate sunt: Vânăt românesc, Vânăt de Italia, Tuleu gras,
Anna Späth, d'Agen, Roşior văratec, Gras românesc, Renclode d'orée, Galbene etc. Mijlociu
atacate sunt soiurile:Stanley, Renclod verde, Bărdace de Cotnari, Washington. Mai puŃin
atacate sunt soiurile: Nectarina roşie, Centenar, Silvia, Renclod violet, Gălbioare, Rivers etc.
Soiurile de prun se comportă diferit faŃă de această ciupercă. Printre soiurile
rezistente la această boală amintim: Tuleu gras, Renclod d'Altan, Renclod verde, Roşior
211
văratic etc., iar ca sensibile: Vinete româneşti, De BistriŃa, Vinete de Italia, D'Agen, Anna
Späth etc.
Prevenire şi combatere. În livezile de prun se recomandă executarea arăturilor
adânci de toamnă; prin această operaŃie se îngroapă adânc şi frunzele căzute, limitându-se
mult sursa de infecŃie prin ascospori.
Stropirile cu Zeamă bordoleză 1 %, Dithane M 45-0,2 %, Vondozeb 75- 0,2 %,
aplicate după scuturarea florilor, sunt foarte eficace pentru prevenirea infecŃiilor primare prin
ascospori.
În timpul verii se vor aplica 1-2 tratamente cu unul din următoarele produse din:
Gr.A: zeamă bordoleză-1,125 % (t.p.21 z.);Bouillie bordelaise WDG-0,5 (5 kg/ha);
Tudacupral 50 PU-0,15 %; Dithane 75 WG-0,2 % (t.p.10 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p.28 z);
Gr.C: Novozir MN 80-0,2%; Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p.10 z); Trimagnol
80 PU-0,3 (t.p. 28 z); Gr.D: Bavistin 50 WP 0,05-0,07; Bavistin FL-0,05-0,07; Benlate 50
WP 0,05-0,07 (t.p. 14 z.); Gr.E: Delan 700 WDG 0,035-0,05 % (0,5 kg/ha, t.p.21 z.); Gr.F:
Bravo 500 SC-0,15 %; Gr.G: Captadin 50 WP-0,25 % (t.p.14 z.); Captan 50 WP-0,25 %
(t.p.14 z.); Captan 80 WP-0,16 % (t.p.14 z.); Folpan 80 WP-0,2 % (t.p.21 z.); Folpan 80
WDG-0,2 % (t.p.40 z.); Merpan 50 WP-0,25 % (t.p.21 z.); Gr.K: Syllit 400 SC-0,13 % (1,3
l/ha);Gr. L. Orthocid super 60 PU-0,35 %.
6.3.6. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor - Monilinia laxa
Boala se întâlneşte frecvent pe pomii sâmburoşi, fiind păgubitoare la prun, cireş,

vişin, cais şi mai puŃin la piersic.
Simptome. Atacul se manifestă pe ramuri, frunze, flori şi fructe. Spre deosebire de

monilioza speciilor seminŃoase, monilioza sâmburoaselor ia un caracter foarte grav în
primăverile reci şi ploioase, când ramurile cu frunze şi flori se veştejesc în număr mare.
Frunzele atacate atârnă fără a cădea, florile se
brunifică şi se usucă, iar ramurile veştejite se
îndoaie în formă de cârlig. Acest aspect parazitar
mai este denumit şi "boala stindardului" sau
"arsura moniliană", foarte frecventă la cireş, vişin,
piersic şi migdal şi corespunde cu "monilioza din
anul precedent" întâlnită la pomii seminŃoşi.
Fructele tinere sunt, de asemenea, parazitate;
acestea se zbârcesc, se brunifică şi cad masiv. Pe
fructele ajunse la maturitate, atacul ciupercii
determină o putrezire a pulpei şi apariŃia unor
pustule mici - sporodochiile, gălbui-cenuşii,
dispuse neuniform, pe care se formează conidiofori
şi conidii. La prun sporodochiile (perinuŃele)
Fig. 107 - Monilioza sau putregaiul brun produc perforarea epicarpului, iar sucul zaharat se
şi mumifierea fructelor - Monilinia laxa: scurge în afară, lipind fructele între ele. Pachetele
a-lăstar atacat; b-fructe atacate (original). de fructe putrezite şi mumifiate rămân deseori
atârnate de pomi şi în timpul iernii (fig. 107).
212
Dintre sourile de prun mai rezistente amintim:Vânăt românesc, Vânăt de Italia,
Scoldur, Gras românesc, Anna Späth, Bărdace de Cotnari, Bosniace, Nectarina roşie, D'Agen,
Tuleu dulce, Tuleu timpuriu. Dintre soiurile cu atac puternic de monilioză cităm: Tuleu gras,
Ontario, Washington, Timpuriu de Aiud, Victoria, Renclod, d'Altan. Soiul Stanley este foarte
sensibil la infecŃiile florale.
Fertilizarea cu azot în doze mari duce la sensibilizarea pomilor de monilioză.
După Victoria Şuta şi col. (1974) soiurile de vişin sensibile la monilioză sunt:
Crişane, Mocăneşti, Spaniole şi Josika Gabor, iar de cireş: Timpuriu de mai, Ramon Oliva,
Drăgănele de Piteşti.
Agentul patogen - Monilinia laxa (Aderh. et Ruhl.) Honey., fam. Sclerotiniaceae,

ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Monilia laxa (Ehrenb.) Sacc.
Ciuperca formează conidii mai mici decât Monilinia fructigena, de 12- 15 x 10

µm, de culoare gălbuie, dispuse în lanŃuri simple sau ramificate, cu ajutorul cărora parazitul se
răspândeşte în timpul primăverii şi verii.
Epidemiologie. Conidiile ce se formează pe fructele mumifiate care rămân pe pom

rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii şi produc infecŃii în primăvară pe frunze, pe
flori şi pe ramuri. Deseori, miceliul de infecŃie ajunge în flori şi trece prin pedunculii acestora
în scoarŃa ramurilor, producând infecŃii în primăvară. Ciuperca mai iernează ca miceliu de
rezistenŃă în scoarŃa ramurilor cât şi în fructele mumifiate. După doi ani, pe fructele
mumifiate, apar apotecii cu asce şi ascospori.
Atacul pe fructele ajunse aproape de maturitate este favorizat de înŃepăturile
insectelor (de exemplu Ragoletis cerasi, Grapholita funebrana etc.) sau de prezenŃa unor
leziuni produse de grindină şi de ciuperci fitopatogene (de exemplu, Fusicladium, Stigmina).
Prevenire şi combatere. Se va acorda o atenŃie deosebită strângerii şi distrugerii
fructelor mumifiate rămase pe pomi. În primăvară, ramurile atacate vor fi tăiate şi înlăturate
din livadă, pe acestea găsindu-se sporodochiile cu conidii ce constituie o sursă importantă de
infecŃii primare.
Tratamentele chimice vor fi aplicate sâmburoaselor pentru a combate fie arsura
moniliană din primăvară, fie putregaiul fructelor astfel: în timpul repausului vegetativ, toate
speciile sâmburoase vor fi stropite cu sulfat de cupru 2-3 %; în primăvară, în vederea
combaterii arsurii moniliene, vişinul, caisul, piersicul şi migdalul vor fi stropiŃi cu zeamă
bordoleză 5% (tratament prefloral), Zineb sau Captan în concentraŃie 0,3 %; în timpul verii,
pentru prevenirea atacului de putregai al fructelor, pomii vor fi stropiŃi ori de câte ori este
nevoie cu aceleaşi substanŃe din grupele: Gr.A: Bouillie bordelaise WDG-0,5 % (5 kg/ha);
Tudacupral 50 PU-0,15 %; Cuproxat flowable-0,35 %; Gr.C: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p.28
z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p.28 z); Novozir MN 80-0,2 %; Tiuram 75 PU 0,3-0,4 %;
Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p.10 z); Gr.D: Carbendazim 500 SC-0,1 %;
Topsin 70 PU-0,07 %; Topsin 70 WP-0,07 % (t.p.14 z.); Gr.F: Bravo 500 SC-0,15 %; Gr.G:
Captadin 50 WP-0,25 % (t.p.14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p.14 z.); Captan 80 WP-0,16 %
(t.p.14 z.); Merpan 50 WP-0,25 % (t.p.21 z.); Ronilan 50 DF 0,05-0,07 %; Ronilan 50 WP-
0,05 % (t.p.21 z.); Rovral 50 WO 0,05-0,1 % (t.p.14 z); Sumilex 50 WP-0,1 % (t.p.14 z.);
213
Sumilex 50 PU-0,1 % (t.p.14 z.); Gr.J: Anvil 5 SC-0,06 % (t.p.21 z.); Folicur Solo 250 EW-
0,075-0,1 %; Orius 25 EW 0,075-0,1%; Konker-0,125% (t.p.21 z.).
6.3.7. Rugina frunzelor de prun - Tranzschelia pruni-spinosae
Această boală poate fi întâlnită deseori pe prun şi mai rar pe cais, piersic şi migdal.
Atacurile repetate duc la epuizarea pomilor şi la apariŃia periodicităŃii de rodire.
Simptome. Atacul
ciupercii poate avea loc în
vară când este foarte periculos,
sau mai spre sfârşitul acestui
anotimp, când pagubele sunt
mai mici. Pe partea superioară
a limbului frunzelor apar pete
mici de culoare galbenă, cu
dimensiuni ce variază între 1-2
mm. Pe partea inferioară, în
dreptul petelor galbene, se
Fig. 108 - Rugina prunului - Transzchelia pruni-spinosae: a-frunză
constată prezenŃa lagărelor cu
atacată; b-uredospori; c-teliospori; d-frunză de Anemone cu picnidii şi
ecidii (original). uredospori, de culoare brună şi
a celor cu teliospori de culoare
neagră. Pustulele de
uredospori cât şi de teliospori au un aspect pulverulent şi sunt dispuse în mod neregulat. Un
atac puternic duce la defolierea prematură, la obŃinerea unor recolte mici şi de calitate
inferioară, cât şi la reducerea rezistenŃei la ger a pomilor sâmburoşi (cais, piersic, migdal) (fig.
108).
Agentul patogen - Transzchelia pruni-spinosae (Pers.) Died., fam. Pucciniaceae,

Ciuperca este heteroică, cu ciclul biologic complet. Plante gazde intermediare sunt
speciile de Anemone (A. ranunculoides, A. coronaria), pe care se formează picnidii cu
picnospori şi ecidii cu ecidiospori.
Epidemiologie. Ecidiosporii produc infecŃii pe frunzele de prun, iar după perioada de

incubaŃie de 50-70 de zile, apar lagărele cu uredospori. Aceştia sunt unicelulari, ovali sau
piriformi, de 18-42 x 10-20 µm. Uredosporii răspândesc masiv boala pe alŃi pomi în timpul
lunilor de vară, putând rezista de la 50 zile la un an. Prunus spinosa(porumbarul) este sensibil
la infecŃiile cu această ciupercă şi deseori uredosporii formaŃi în număr mare pe frunzele
acestuia, trec şi infectează livezile de prun. Teliosporii apar mai târziu, în lagăre pulverulente
şi de culoare neagră. Ei sunt bicelulari, cu celule verucoase şi neegale, care se desprind uşor
una de alta şi măsoară 30-45 x 18-25 µm.
Ciuperca iernează sub formă de teliospori sau ca miceliu de rezistenŃă în organele
subterane ale speciilor de Anemone parazitate. Primăvara, teliosporiii germinează şi produc
bazidiosporii ce infectează speciile de Anemone. Plantele de Anemone infectate (fie prin
bazidiospori sau cu miceliul ce a iernat în rizomi) prezintă frunze zbârcite, de culoare verde-
214
gălbuie şi puternic îngroşate. Pe partea inferioară a frunzelor se formează ecidii cu
ecidiospori.
Prevenire şi combatere. Se recomandă arături adânci în livezi prin care se îngroapă
frunzele căzute pe care se găsesc teliosporii. Prin lucrările solului se distrug şi plantele de
Anemone pe care ciuperca parcurge o parte din ciclul ei de viaŃă. Se recomandă tratamente
chimice cu Mancozeb 800- 0,2 %.
6.4. BOLILE PIERSICULUI ŞI MIGDALULUI
Viroze
6.4.1 Mozaicul în formă de benzi al piersicului - Plum line pattern virus
Această boală a fost semnalată şi descrisă în S.U.A. În prezent este răspândită în

toate Ńările europene. În Ńara noastră, mozaicul în benzi a fost observat de către E. Docea în
anul 1959, pe piersic. Virusul infectează piersicul, zarzărul, caisul, prunul, corcoduşul,
migdalul, mahalebul, vişinul şi produce simptome foarte caracteristice pe Prunus serrulata şi
Prunus salicina, soiul Shiro.
Simptome. În general, simptomele sunt asemănătoare la toate speciile şi soiurile

infectate, variind în anumite limite.
Pe frunze apar pete galbene-verzui, variate ca mărime, în formă de linii, benzi,
semilune, dispuse neregulat pe suprafaŃa limbului. Caracteristice sunt petele alungite care
urmăresc atât nervura principală, cât şi cele secundare, formând un fel de benzi sinuoase. Pe
prunul japonez, soiul Shiro, aceste benzi au un contur asemănător frunzelor de stejar, fiind
extrem de caracteristice. Piersicul are mult de suferit de pe urma acestei boli în sensul
reducerii rezistenŃei la ger în timpul iernii (fig.109).
Agentul patogen - Plum line pattern virus. Virusul
se prezintă sub formă de particule sferice, de 23,5-27,7 nm.
După A. Christoff, virusul se poate transmite prin

intermediul afidelor (Anuraphis padi); în condiŃii de seră cât
şi în câmp, se transmite prin altoire. Perioada de incubaŃie în
condiŃii de seră durează 6 săptămâni.
Ca plantă indicatoare este folosit, în condiŃii de seră
şi câmp, prunul japonez (Prunus salicina, soiul Shiro).
Prevenire şi combatere. Pentru a se produce
material săditor sănătos, se va da toată atenŃia alegerii
plantelor mamă "libere" de viroze.
În vederea depistării şi înlăturării pomilor bolnavi

din pepinieră, aceştia vor fi examinaŃi în luna mai şi începutul
lunii iunie, când simptomele sunt foarte vizibile.
Fig. 109 - Mozaicul în formă de
benzi pe frunzele de piersic-Plum
line pattern virus (original).
215
6.4.2. Pătarea inelară a frunzelor pomilor sâmburoşi - Necrotic ring spot virus
Pătarea inelară sau ring-spotul, denumire sub care mai este cunoscută această viroză,
este o boală foarte răspândită la toŃi pomii sâmburoşi, fiind produsă de un complex de virusuri
a căror acŃiune variază mult în funcŃie de tulpinile acestora, de planta gazdă cât şi de condiŃiile
de mediu.
Această boală este foarte răspândită în America de Nord cât şi în Ńările din vestul
Europei. În Ńara noastră boala este frecventă în pepiniere şi livezi, după datele prezentate de I.
Pop şi col. (1988).
Simptome. Piersicul prezintă simptome relativ puternice pe frunze; ele constau în
apariŃia de pete clorotice circulare, de culoare gălbuie cât şi de inele, precis conturate, în
dreptul cărora limbul capătă cu timpul o nuanŃă închisă, datorită necrozării Ńesuturilor. Petele
pot fi izolate sau confluenŃe, de dimensiuni a căror mărime este invers proporŃională cu
numărul lor şi sunt răspândite neuniform pe întreaga suprafaŃă a limbului. La început se
constată că numai o parte din ramuri prezintă frunze cu simptome de atac, pentru ca, într-un
an sau doi, întregul pom să fie infectat. De obicei, simptomele sunt mai evidente în primul an
după infecŃie pentru ca în anii următori aceştia să fie foarte mult mascate.
Pe speciile de Prunus simptomele variază foarte mult ca intensitate: pe Prunus
serrulata soiul Shirofugen (cireşul decorativ japonez) acestea pot să devină foarte intense,
manifestându-se prin necrozarea scoarŃei însoŃită de puternice scurgeri gomoase (reacŃii
locale), fapt pentru care această plantă este folosită în mod curent ca indicatoare.
În general, piersicul are de suferit mult de pe urma
acestei boli virotice întrucât, lăstarii atacaŃi sunt debilitaŃi şi
degeră în timpul iernii. Fructele sunt mici, de calitate
inferioară, fade, cu un conŃinut redus de zahăr (fig.110).
Agentul patogen - Necrotic ring spot virus, ce

produce pătarea inelară necrotică are şi alte tulpini
(chlorotic ring spot etc.) care alcătuiesc un complex de
virusuri, toate inducând simptome ce se încadrează în
grupa "pătări inelare". Virusul are formă poliedrică
măsurând 23 nm în diametru. Face parte din grupa
Ilarvirusurilor.
Pe cireş şi vişin, unde de asemenea boala este
frecventă, porŃiunile de frunză necrozate cad şi limbul
apare perforat. Cel mai sensibil soi de cireş este Bing, iar
de vişin Montmorency, soiuri ce sunt folosite la testări.
Fig. 110 - Pătarea inelară a frunzelor
Epidemiologie. Virusurile se transmit prin altoire,
pomilor sâmburoşi -Necrotic ring
spot (după E. Rădulescu, 1972). prin polen şi sămânŃă. În pepiniere este posibilă
transmiterea prin anastomoze radiculare şi nematozi.
Virusurile pot fi transmise mecanic pe Chenopodium
quinos, Sesbania exaltata, Tithonia speciosa şi Cucurbita maxima.
Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de altoi de la piersicul care nu

prezintă simptome, din plantaŃia mamă special înfiinŃată, pomii fiind testaŃi pe Prunus
serrulata soiul Shirofugen, în vârstă de 4 ani. Mugurii de la piersicii ce urmează a fi testaŃi se
216
introduc sub scoarŃa ramurilor de un an ale cireşului decorativ japonez, la distanŃă de 3-4 cm.
OperaŃia se execută în luna iulie în câmp, pentru ca după 3-4 săptămâni să apară puternic
reacŃii localizate, ce se manifestă prin scurgeri gomoase şi necrozări ale scoarŃei.
ÎnfiinŃarea de plantaŃii-mamă sănătoase pentru producerea de altoi şi folosirea
termoterapiei pentru însănătoşirea clonelor valoroase (37-38oC timp de 2-3 săptămâni),
asigură sănătatea noilor plantaŃii în primii ani de producŃie.
6.4.3. Vărsatul piersicului - Plum pox virus
Boala este mai puŃin răspândită decât la prun. Se manifestă pe frunze, prin apariŃia
unor îngălbeniri de-a lungul nervurilor principale şi secundare cât şi în spaŃiile dintre acestea.
Simptomele sunt evidente în pepiniere sau plantaŃii de piersic, îndeosebi, în lunile mai şi
iunie, după care boala este mascată de
temperaturile mai ridicate din vară.
6.4.4. Verucozitatea piersicilor - Peach

wart virus
Boala este cunoscută în S.U.A. şi unele

Ńări europene (Bulgaria, Cehoslovacia, FranŃa) dar
nu este semnalată la noi. Apar simptome numai pe
fructe care prezintă hipertrofii (ca nişte negi),
deformări, însoŃite de scăderea calităŃilor gustative.
Fig. 111 - Cancerul bacterian: a-tumori induse
De asemenea, valoarea comercială este mult
de Agrobacterium radiobacter pv.
tumefaciens; b-rădăcini fibroase induse de redusă. Din cercetările efectuate în S.U.A. de P.
acelaşi agent patogen (original). Fridlund (1967), Prunus hybrid soiul Shiro
(Shiroplum) inoculat cu acest virus, în condiŃii de
seră, reacŃionează după 4 săptămâni prin necrozarea vârfurilor lăstarilor. Virusul ce produce
această boală nu este încă complet studiat.
Bacterioze
6.4.5. Cancerul bacterian-Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens
Cancerul, datorită aspectului său caracteristic, este cunoscut din cele mai vechi
timpuri, dar abia în 1985, F. Cavara a demonstrat etiologia bacteriană a bolii, izolând din
tumorile de la viŃa de vie o bacterie cu care a reuşit să reproducă tumori. E.F.Smith, părintele
bacteriologiei fitopatogene, a introdus termenul de cancer la plante, considerând că etiologia
acestei boli este similară cu cancerul de la animale. În prezent prin cancer la plante se înŃelege
boala produsă de o bacterie caracterizată prin tumori cu proliferare continuă şi autonomie de
creştere, transplantabile pe plante sănătoase şi cultivabile pe medii sintetice.
În România, prima semnalare a cancerului a fost făcută de Tr. Săvulescu în 1928 pe
rădăcini de meri tineri de la Curtea de Argeş.
217
ImportanŃa economică a cancerului, mult timp controversată, este deosebită fiind în
funcŃie de plantă, soi şi condiŃiile pedo-climatice. Dintre pomii fructiferi, piersicul şi migdalul
sunt vulnerabili, în unele zone plantaŃiile fiind compromise.
Simptome. La pomii fructiferi, îndeosebi în pepiniere, pe rădăcini şi în zona
coletului, se dezvoltă tumori, la început albicioase, iar mai târziu brune şi lemnoase. Tumorile
sunt de mărimi, forme şi consistenŃe diferite, cu suprafaŃa rugoasă. Caracteristic bolii este
apariŃia de tumori secundare la o oarecare distanŃă de tumoarea primară, după un timp mai
îndelungat, de obicei acestea formându-se deasupra tumorii principale. Uneori tumorile
generează formaŃiuni de organizare rudimentară, asemănătoare unor organe ca frunze, muguri,
lăstari, rădăcini, denumite teratoame (fig.111).
Celulele care alcătuiesc tumorile, sunt hipertrofiate, deformate sau foarte mici, cu o
compoziŃie a citoplasmei modi-ficată. łesuturile tumorale au un metabolism diferit de al celor
sănătoase, ele conŃin auxină şi din acest motiv pot fi cultivate în culturi axenice (culturi pure
pe medii nutritive).
Agentul patogen - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (Smith. et
Townsend) Kerr, Young et Panagopoulos.
Bacteriile populează în cea mai mare parte Ńesuturile periferice ale tumorii. Ele sunt
Gram negative, lofotrihe şi formează pe mediu nutritiv după 2-3 zile de la însămânŃare colonii
albicioase, mici, circulare şi lucioase. Unele tulpini bacteriene produc o bacteriocină, numită
agrocină. VirulenŃa sau oncogenitatea unei tulpini este guvernată de gene care se află pe o
plasmidă mare numită Ti (tumor inducing). Aceste gene pot fi potenŃate sau inhibate de
factori externi ca temperatura şi nutriŃia. Unele tulpini au un spectru larg de gazde, altele sunt
specializate, fiind virulente numai faŃă de plantele aparŃinând anumitor specii.
Pe baza unor caractere fiziologice tulpinile de A. radiobacter pv. tumefaciens au fost
împărŃite în 3 biotipuri, care în oarecare măsură au alt cerc de gazde: biotipul 1 şi 2 sunt
virulente faŃă de pomi fructiferi, trandafiri şi unele plante erbacee, iar cele din biotipul 3 sunt
virulente faŃă de viŃa de vie.
Epidemiologie. Bacteria poate supravieŃui în sol mai mulŃi ani în funcŃie de

proprietăŃile fizice şi chimice ale acestuia. S-a dovedit că exudatele rădăcinilor de porumb
inhibă înmulŃirea bacteriilor, pe când exsudatele rădăcinilor unor plante gazdă o stimulează.
Răspândirea bacteriilor se realizează prin diferite căi: apa, praful, instrumentele agricole ş.a.
Bacteriile pătrund prin răni care sunt esenŃiale în procesul de patogeneză; bacteriile
Agrabacterium radiobacter pv. tumefaciens introduse prin deschideri naturale, nu produc
tumori. Procesul infecŃios se desfăşoară în mai multe stadii după cum urmează:
- primul stadiu al iniŃierii tumorii este ataşarea bacteriei la o componentă de suprafaŃă
a celulei gazdă. În acest stadiu, o importanŃă deosebită îl are mecanismul de recunoaştere.
Spre deosebire de celelalte sisteme patogen-plantă gazdă, unde mecanismul de recunoaştere
duce la blocarea patogenului, în sistemul gazdă - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens,
se realizează o activare a reacŃiei de sensibilitate.
- oncogeneza (tumorogeneza) cuprinde patru etape: 1. transformarea celulei normale
în celulă tumorală; 2. perioada dublării, când începe să apară o înmulŃire dezorganizată a
celulelor tumorale; 3. perioada organizării elementelor celulare a tumorii şi diferenŃierea
celulelor, cu apariŃia de vase conducătoare; 4. perioada îmbătrânirii şi necrozării tumorilor.
218
Prima perioadă, de transformare tumorală, se împarte în trei faze: condiŃionarea,
inducŃia şi proliferarea.
CondiŃionarea corespunde unei stări fiziologice particulare a celulelor vegetale, la
sfârşitul căreia planta devine sensibilă faŃă de acŃiunea bacteriei. CondiŃionarea celulelor
vegetale este independentă de bacterie dar este determinată de existenŃa unor traume,
substanŃele de rană având rol important în dezvoltarea bolii. Într-o rană spălată, deci cu sucul
de rană îndepărtat, bacteriile nu produc tumori, dar prin adăugarea sucului de rană,
condiŃionarea se reface.
InducŃia este faza în care rolul principal îi revine bacteriei. După terminarea fazei de
condiŃionare, există un timp limitat, în decursul căruia este necesară prezenŃa bacteriei în
Ńesuturile atacate. După acest timp, chiar dacă bacteria este distrusă, proliferarea evoluează.
Dezvoltarea ulterioară a tumoarei în lipsa bacteriei a dus la conceptul existenŃei unui principiu
inductor de tumori (PIT) pe care bacteria doar îl vehiculează şi care odată ajuns în Ńesutul
gazdei poate acŃiona independent. Timp îndelungat PIT-ul a constituit o enigmă, fiind
considerat fie un virus, fie un metabolit bacterian sau o fracŃiune a ADN etc.
Odată cu dezvoltarea posibilităŃilor de investigare a materiei vii, s-a constatat că de
fapt PIT este o plasmidă a bacteriei, purtătoare la rândul ei de gene care codifică
tumorogeneza, fiind denumită plasmida Ti. Această plasmidă este purtătoare şi a altor gene
care controlează diferite funcŃii fenotipice.
Ultima fază a transformării tumorale este proliferarea tumorală. Celulele tumorale
au un metabolism diferit de al plantei gazdă, prezentând o dublă autonomie de creştere - în
raport cu bacteria incitantă (procesul oncogen continuă şi după dispariŃia bacteriei) şi în raport
cu planta gazdă, fiind "scăpate" de sub controlul acesteia.
Tumorogeneza este dependentă şi de alŃi factori ca specia, gazda, vârsta plantei şi
condiŃiile climatice. Temperatura optimă pentru patogen este de 22-30oC, iar umiditatea de
80 %, lumina în general având un efect inhibitor. Boala poate fi favorizată de solurile umede
şi compacte, de excesul îngrăşămintelor azotate, precum şi de grindină, atacul unor nematozi,
efectul gerului etc.
Bacteria Agrabacterium radiobacter p.v. tumefaciens poate induce tumori la plante
aparŃinând unui număr foarte mare de specii, genuri şi familii. Cu toate acestea, bacteria se
caracterizează printr-o specificitate îngustă care este determinată de plasmida Ti.
Prevenire şi combatere. Măsurile profilactice sunt singurele care pot da rezultate,

din care cele agrotehnice au un rol mai important. Astfel, pepinierele pomicole şi şcolile de
viŃă vor fi amplasate pe terenuri uşoare care 3-4 ani au fost cultivate cu graminee sau lucernă,
în vederea distrugerii faunei dăunătoare din sol. Materialul pentru înmulŃirea vegetativă va fi
recoltat de la plante sănătoase, iar înainte de plantarea definitivă, viŃele şi pomii vor fi triaŃi,
eliminându-se toate exemplarele atacate. Extirparea tumorilor dă oarecare rezultate numai
dacă acestea sunt pe rădăcini secundare, eliminându-se toată rădăcina.
Plantările definitive se vor face numai pe terenuri care 2-3 ani anteriori au fost
cultivate cu plante monocotiledonate sau lucernă, cu puieŃi altoiŃi pe portaltoi rezistenŃi la
cancer.
După datele experimentale din Ńară, unii portaltoi de măr ca MM-106 şi A-2 sunt
rezistenŃi faŃă de infecŃiile naturale, în timp ce tipurile de portaltoi M-7, M-9, M-11, M13, M-
16, M-26, M-27 şi M-111 şi puieŃii franc sunt foarte sensibili.
219
La păr portaltoii de Pirus serotina sunt mijlociu sensibili iar cei de Pirus communis
sunt foarte sensibili.
La gutui, marcotele de tip A sunt mijlociu sensibile la infecŃiile naturale.
Cercetările privind chimioterapia cancerului au avut rezultate limitate, uneori
neconcludente, majoritatea neconfirmate de alŃi cercetători.
Rezultate deosebite au fost obŃinute prin folosirea metodei biologice. În 1972, I.New
şi A Kerr au semnalat un izolat bacterian nepatogen de Agrobacterium radiobacter p.v.
radiobacter, care a inhibat formarea de tumori la migdal, piersic şi tomate, denumindu-l
tulpina K-84, Confirmându-se prin numeroase cercetări eficacitatea ridicată a acestei tulpini
folosită în prevenirea cancerului, în anii următori s-a început fabricarea pe cale industrială a
unor biopreparate cu această tulpină. Astfel, în S.U.A. biopreparatul Galltrol-A, în Australia -
Nogall, în FranŃa - Galéine A. La noi în Ńară un biopreparat similar se pregăteşte pentru a fi
pus dispoziŃia producŃiei, la Institutul de Cercetări pentru ProtecŃia Plantelor, dar cu o tulpină
indigenă.
AcŃiunea de protecŃie a tulpinii K-84 se datorează unei bacteriocine - agrocina 84.
Deoarece alte tipuri care nu produc agrocină au o acŃiune similară cu tulpina K-84, unii autori
au sugerat că bacteria intră în competiŃie cu patogenul pentru legarea la locusul de infecŃie,
blocându-l. Deoarece există riscul ca populaŃia bacteriană virulentă să capete rezistenŃă faŃă de
bacteriocina agrocină, prin folosirea îndelungată a acesteia, se lucrează la elaborarea şi a altor
biopreparate.
Tratamentele chimice sunt în cazul cazul cancerului preventive. În apa cu care se
prepară mocirla în care se cufundă rădăcinile puieŃilor înainte de plantare, se adaugă unele
fungicide care asigură puieŃilor o bună protecŃie faŃă de infecŃiile cu cancer din sol.
Între produsele testate, pe lângă sulfatul de cupru 1 %, s-au mai remarcat Captadin
50 PU-1 %, Topas 100 EC-0,025 %, şi Baycor 300 EC-0,2 %.
6.4.6. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană - Pseudomonas syringae pv. syringae
Atacul acestei bacterii se manifestă destul de frecvent pe piersici, în special în anii

umezi şi în plantaŃiile de pe terenuri argiloase, necorespunzătoare culturii acestei specii (V.
Severin şi V. Stăncescu, 1984).
Modul de manifestare a bolii, caracteristicile agenŃilor patogeni şi măsurile de
protecŃie sunt descrise la bolile prunului.
Micoze
6.4.7. Băşicarea frunzelor de piersic - Taphrina deformans
Boala este cunoscută din anul 1821 în Anglia, însă abia în anul 1860 M.J.Berkeley
descrie agentul patogen. Astăzi boala poate fi întâlnită pe tot globul, în Ńările unde se cultivă
piersicul.
Ciuperca parazitează piersicul şi foarte rar caisul şi migdalul, producând pagube mari
în primăverile şi verile bogate în precipitaŃii.
220
Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi uneori pe ramuri şi fructe. Imediat după
dezmugurire, frunzele tinere încep să prezinte pe partea superioară băşicări şi grofări, cărora
le corespund pe partea inferioară escavaŃii, adâncituri. Băşicarea este rezultatul hipertrofierii
Ńesutului parenchimatic al frunzei din cauza prezenŃei parazitului. La început frunzele au o
culoare roşiatică, datorită acumulării de antociani, pentru ca mai târziu acestea să capete o
nuanŃă gălbuie. Frunzele atacate sunt mai mari decât cele sănătoase. Pe partea inferioară a
limbului, în dreptul porŃiunilor băşicate, apare un strat catifelat, format din himeniul de asce şi
ascospori. Frunzele cad în luna iunie, iar pomii sunt puternic epuizaŃi în urma refacerii
foliajului pe seama rezervelor din Ńesuturile ramurilor, fiind sensibilizaŃi la gerurile iernii.
Noile frunze ce se formează în vară din mugurii axilari nu mai prezintă simptome ale bolii.
Ramurile şi lăstarii atacaŃi cresc mai încet, prezintă îngroşări şi internodii scurte.
Pe fructe atacul se manifestă prin apariŃia unor pete de 1-2 cm în diametru, albicioase
şi puŃin reliefate, în dreptul cărora Ńesuturile, cu
timpul, se brunifică şi putrezesc (fig. 112).
Agentul patogen - Taphrina deformans
(Berk.) Tul., fam. Taphrinaceae, ord.
Taphrinales, cl. Hemiscomycetes, subîncr.
Ascomycotina. Miceliul septat al ciupercii, cu
celule cu câte doi nuclei, se dezvoltă în spaŃiile
intercelulare ale mezofilului frunzelor. În celulele
subepidermice, ciuperca formează celule
ascogene, din care apar asce sub forma unui
himeniu; ele sunt ovoide şi hialine, de 25-43 x 8-
14 µm. Ascosporii sunt sferici, de culoare
gălbuie, măsoară 3-8 µm şi pot înmuguri în ască
Fig. 112 - Băşicarea frunzelor de piersic- sau în afara acesteia.
Taphrina deformans: a,c-frunze şi fruct atacat;
b-secŃiune printr-o frunză atacată; d-asce libere Epidemiologie. Din germinarea
(după Viennot Bourgin, 1949). ) ascosporilor rezultă un miceliu haploidal, saprofit,
care iernează în scoarŃa ramurilor sau sub solzii
mugurilor. InfecŃiile cu miceliul secundar se fac în primăvară, în momentul dezmuguririi, în
condiŃii de umiditate ridicată şi temperaturi mai scăzut (7-20oC).
Prevenire şi combatere. Piersicii vor fi stropiŃi în timpul repausului vegetativ cu

sulfat de cupru 2 % .În timpul primăverii, după crăparea mugurilor, se pot face stropiri cu
produse din grupele: Gr.C: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p 28 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 28 z.);
Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Novozir MN-80-0,2%;Vondozeb-0,2%; Vondozeb 75 DG-0,2 %
(t.p. 28 z.); Tiuram 75 PU 0,3-0,4 % (t.p. 10 z.); Gr.D: Derosal 50 SC-0,07 % (t.p. 14
z.);Derosal 50 WP-0,07 % (t.p. 18 z.); Bravo 500 SC-0,15 %; Goldazim 500 SC-0,1 %;
Gr.G: Captadin 50 PU-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP-
0,16 % (t.p. 14 z.); Folpan 80 WP-0,2 % (t.p.21 z.); Merpan 50 WP-0,25 %; Gr.J: Anvil 5
SC-0,4 % (t.p. 21 z.); Gr.K: Befran 25 CS-0,1 %; Efuzin 500 SC-0,2 % (2 l/ha); Gr.L:
Cuprozin 50 PU-0,2 %; Metozir S 60 PU-0,3 % (6 kg/ha,t.p. 14 z.); Syllit 400 SC-0,2
%;Systhane C-0,1 % (2 kg/ha); Systhane C PU-0,1 %.
221
În regiunile unde boala este semnalată în fiecare an se vor planta numai soiuri
rezistente. Soiurile omologate în 2001-Catherine sell şi Raluca, create la ConstanŃa trebuie
protejate prin stropiri repetate.
6.4.8. Făinarea piersicului - Sphaerotheca pannosa var. persicae
Făinarea piersicului este o boală mult răspândită în Ńara noastră producând pagube în
anii cu primăveri reci şi umede, urmate de veri secetoase.
Simptome. Atacul apare mai întâi pe frunzele tinere de la vârful lăstarilor, sub forma
unor pete albe de miceliu, care se pot întinde şi ocupa aproape întreg limbul. Frunzele
parazitate iau un aspect pulverulent, se deformează, se încreŃesc şi în cele din urmă se usucă.
Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate, în dreptul cărora se
formează o pâslă miceliană mai densă şi cu aspect pulverulent, datorită formării conidiilor.
Lăstarii nelignificaŃi pot fi acoperiŃi de pâsla miceliană care apare ca un manşon
albicios; cei puternic atacaŃi se îndoaie, se veştejesc şi apoi se usucă. Pe lăstarii atacaŃi,
ciuperca formează uneori cleistotecii care conŃin asce cu ascospori dar la noi în Ńară
cleistoteciile au fost semnalate foarte rar.
Atacul pe fructele tinere sau în curs de maturare este asemănător cu cel ce apare pe
frunzele dezvoltate. În dreptul petelor albicioase, Ńesuturile fructului se brunifică, crapă şi
încep să putrezească (fig. 113).
Agentul patogen - Sphaerotheca pannosa
(Wallr.) Lév., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl.
Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium
leucoconium Desm.
Miceliul hialin, septat şi ectoparazit, se fixează

de organele plantei-gazdă cu ajutorul apresorilor din care
pornesc haustorii. Pe miceliu se formează lanŃuri de
conidii ca nişte butoiaşe, de mărimi ce variază între 17-
24 x 9-16 µm. Ciuperca se răspândeşte în perioada de
vegetaŃie prin conidii care germinează la suprafaŃa
organelor plantei-gazdă şi produc infecŃii.
Cleistoteciile găsite de E. Docea în anul 1950
Fig. 113- F\inarea piersicului - sunt monoasce şi prezintă o coroană de apendici simpli.
Sphaerotheca pannosa var. persicae Ascele conŃin 6-8 ascospori ce măsoară 13-30 x 10-20
(după Vienot Bourgin, 1949).
µm.
Epidemiologie. Iernarea parazitului are loc sub
formă de miceliu în muguri sau sub formă de cleistotecii. Ascosporii produc infecŃii în
primăvară. Temperaturile peste 10oC cu optimum 20oC, umiditatea relativă a aerului ridicată
şi îngrăşămintele cu azot în exces favorizează evoluŃia bolii, înregistrându-se pagube
considerabile ce se răsfrâng şi asupra producŃiei din anul următor. După Al. Alexandri şi I.
Filip (1977), în condiŃiile de la Murfatlar, următoarele soiuri şi hibrizi de piersic s-au dovedit
a fi rezistenŃi: Cardinal, Elberta, Rază de soare, I.H. Hale, Aurora, Elberta Giant, Admirable;
222
sensibilitate au manifestat soiurile Amsden, Champion, Golden, Elberta Kling, Juli, Elberta,
Jerseyland ş.a.
Prevenire şi combatere. . Se vor tăia şi se vor arde lăstarii atacaŃi. În timpul iernii,
pomii vor fi stropiŃi cu zeamă sulfocalcică de 28oBé, în concentraŃie de 20 %. În perioada de
vegetaŃie, se vor executa stropiri la apariŃia primelor simptome ale bolii sau la avertizare cu o
gamă variată de produse din grupele: Gr.A: Fluidosoufre 15-20 kg/ha (t.p. 4 z.); Microthiol
0,4-0,5 %; Microthiol special 0,4-0,5 % (după înflorit); Thiovit 0,4-0,5 %; Gr.F: Karathane
FN 57- 0,1 % (t.p.21 z.); Karathane LC-0,05 % (t.p. 21 z.); Gr.H: Saprol 190 EC- 0,125 %
(t.p. 14 z.); Gr.I: Afugan EC-0,1 %; Fademorf 20 CE-0,15 % (3 l/ha); Rubigan 12 CE-0,04
% (t.p. 14 z.); Rubigan 12 EC-0,04 % (t.p. 14 z.);Gr.J: Anvil 5 SC-0,4 % (t.p. 21 z.);
Bumper 250 EC-0,03 %; Sanazole 250 CE-0,02 % (200 ml/ha); Trifmine 30 WP-0,03 %;
Befran 25 CS-0,1 %.
6.4.9. Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi - Stigmina carpophylla
Boala este foarte comună în livezile neîngrijite şi produce pagube importante la pomii
fructiferi sâmburoşi. A fost observată pentru prima dată în FranŃa, în anul 1853. Ciuperca
atacă piersicul, caisul, zarzărul, cireşul, vişinul, prunul, migdalul şi diferite alte specii ale
genului Prunus.
Simptome. Atacul se manifestă pe frunze, fructe şi lăstarii tineri. Pe frunze apar, în

lunile mai-iunie, pete circulare de 1-4 mm în diametru, în dreptul cărora Ńesuturile se
brunifică, se desprind de restul limbului şi cad (de aici provine denumirea de "ciuruire" dată
bolii).
Pe fructe se observă formaŃiuni punctiforme, de 1-2 mm în diametru, în jurul cărora se

formează un halo roşu-violaceu la piersic, zarzăr şi cais. Petele ies puŃin în relief, ceea ce face
ca fructele să fie aspre la pipăit. Pulpa fructelor de cais şi zarzăr devine pâsloasă şi are un gust
fad. Pe lăstarii verzi, în jurul mugurilor, scoarŃa se brunifică, crapă şi apar uşoare ulceraŃii ce
fac ca mugurii să se usuce. Uneori ramurile
tinere se deformează, apar umflături, ulceraŃii,
cancere deschise, prin care se produc scurgeri
abundente de gome. Atacul pe lăstari este
foarte periculos, întrucât duce la uscarea şi
degarnisirea pomilor.
Scurgeri gomoase se constată aproape

la toŃi pomii sâmburoşi, în cazul unui atac de
Stigmina carpophylla, acestea ducând la
epuizarea rapidă a plantelor (fig. 114).
Agentul patogen - Stigmina

carpophylla (Lév) M.B. Ellis, fam.
Fig. 114 - Ciuruirea frunzelor pomilor Melanconiaceae,ord. Melanconiales,cl.
sâmburoşi- Stigmina carpophylla: a,,b,c:atac pe
frunză, fruct şi lăstar; d-conidii (original).
223
Miceliul ciupercii formează în Ńesuturile subepidermale mici strome pe care apar
fructificaŃii, ce ies la suprafaŃă prin ruperea epidermei. Conidioforii ce sunt unicelulari sau cu
1-2 septe, poartă în vârf conidii oval-cilindrice, cu 2-6 pereŃi transversali. Conidiile măsoară
23-62 x 9-18 µm.
Epidemiologie. Conidiile răspândesc agentul patogen în timpul perioadei de vegetaŃie

germinând la temperaturi cuprinse între 2-24oC şi pot rezista şi la temperaturile scăzute din
timpul iernii, când se găsesc în masa de gome ce se află în crăpăturile scoarŃei ramurilor.
Ciuperca mai poate ierna şi sub formă de miceliu în scoarŃa ramurilor. Atacul acestei
ciuperci este puternic în primăverile umede ce urmează după ierni cu temperaturi moderate,
care au permis conidiilor să-şi păstreze viabilitatea. InfecŃiile ciupercii sunt favorizate de
leziunile de pe scoarŃa ramurilor, leziuni produse de grindină sau de insecte.
Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală în
livezi prin tăierea şi arderea ramurilor atacate. Rănile rezultate în urma tăierilor se vor trata cu
o soluŃie de sulfat de cupru 4-5 % şi se vor proteja cu mastic. Tratamentele chimice se aplică
iarna, primăvara şi vara la fel ca pentru combaterea moniliozei.
După cercetările lui I. Comes şi col. (1971), rezultate bune s-au obŃinut prin aplicarea
a trei stropiri: în timpul repausului vegetativ cu Zineb 0,5 %, primăvara, în timpul înfloritului
şi după scuturarea petalelor cu zeamă bordoleză 0,75-1 % sau Zineb 0,3 %.
După Victoria Şuta şi col. (1974) la deschiderea mugurilor, se pot face stropiri cu
Mancozeb 0,2 %, TMTD 80-0,3 %, Ziram 0,5 % sau polisulfură de bariu 1 %.
În timpul verii, prunul, caisul, zarzărul şi vişinul pot fi trataŃi cu substanŃe din
grupele:Gr.A: Bouillie bordelaise WDG-0,5 % (5 kg/ha); Z.B. (sulfat de Cu)-1,125 % (t.p.
21 z.); Gr.C: Dithane 75 WG- 0,2 % (t.p. 21 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 28 z.); Vondozeb-
0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p. 21 z.); Tiuram 75 PU 0,3-0,4 % (t.p. 10 z.);Gr.D:
Metoben 70 PU-0,07 %; Folpan 50 WP-0,3 % (t.p. 21 z.); Gr.G: Folpan 80 WP-0,2 % (t.p. 21
z.); Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Rovral 50 WP-0,15 %; Rovral 50 PU-0,15 %
(t.p. 14 z.); Sumilex 50 PU-0,1 % (t.p. 9 z.); Sumilex 50 WP-0,1 % (t.p. 9 z.); Gr.I: Rubigan
12 CE-0,04 %; Gr.J: Bayleton 25 WP-0,05 % (t.p. 21 z.); Gr.K: Befran 25 CS-0,1 %; Gr.L:
Cuprozin 50 PU-0,2 %; Curzate Plus T- 0,3 %; Metozir S 60 PU-0,3 % (6 kg/ha) (t.p. 14 z.).
Piersicul, având foliajul sensibil, va fi tratat în timpul verii numai cu produse
acuprice, acestea nefiind fitotoxice.
6.4.10. Uscarea cenuşie a ramurilor - Fusicoccum amigdali
Această boală este frecvent întâlnită la piersic şi cais, unde poate produce pagube
importante.
Simptome. Atacul se manifestă pe lăstarii de un an, în primăvară, îndată după

pornirea în vegetaŃie şi apoi şi în cursul verii. În jurul unui mugure apare o pată brună-eliptică,
ce contrastează cu culoarea verde a lăstarului. UlceraŃiile se întâlnesc la inserŃia lăstarului cu
ramura din anul precedent, unde apar crăpături ale scoarŃei şi secreŃii cu exudate gomoase.
Frunzele prezintă necroze marginale sau apicale, iar fructele atacate putrezesc. În cele
din urmă ramurile atacate se usucă căpătând o culoare cenuşie.
224
Agentul patogen - Fusicoccum amigdali Delacr., fam. Sphaeropsidaceae, ord.
După infecŃie, miceliul pătrunde în Ńesuturile din jurul mugurilor şi produce

fructificaŃii asexuate - picnidiile ce conŃin picnospori unicelulari, hialini, fusiformi, de 5 x 2
µm. În condiŃii de umiditate în exces, din picnidii se eliberează picnosporii sub formă de
cordoane gelatinoase (cirri).
Agentul patogen este un parazit tipic de rană ce pătrunde prin leziunile rezultate în
urma tăierilor, a atacului unor insecte sau a grindinei. Efectul parazitar de uscare a ramurilor
se datoreşte producerii unei toxine denumită fusicoccina, ce a fost pusă în evidenŃă în filtratele
de cultură ale patogenului.
Epidemiologie. Agentul patogen persistă în ramurile atacate iar în primăvară
formează picnidii care elimină picnospori ce vor produce primele infecŃii pe lăstarii sau
ramurile atacate de diferiŃi dăunători sau rănite în urma grindinelor.
Prevenire şi combatere. Măsurile preventive ca, tăierea şi arderea ramurilor atacate,

sau tratamente ce se aplică după recoltarea fructelor, la căderea frunzelor în toamnă şi la
umflarea mugurilor în primăvara următoare limitează atacul. În tratamentele chimice se poate
folosi o gamă de produse ca: Derosal 5 SC-0,07 %, Captadin 50 PU-0,25 %, Folpan 80
WP-0,2 %; sau produse cuprice cu Zeamă bordoleză 1 %, Cuprozir 50 PU-0,2 % etc.
6.5. BOLILE CAISULUI ŞI ZARZĂRULUI
Viroze
Unele din bolile virotice ale caisului şi zarzărului au fost descrise la ceilalŃi pomi
sâmburoşi :
- vărsatul prunului - Plum pox virus.
- mozaicul în benzi - Plum line pattern virus.
Micoplasmoze
6.5.1. Răsucirea clorotică a frunzelor - Apricot chlorotic leafroll.
Această micoplasmoză este specifică numai acestei gazde. Ea a fost pusă în evidenŃă
prima dată în FranŃa, fiind asociată cu apoplexia caisului care este un sindrom produs de mai
mulŃi patogeni asociaŃi.
Simptome. Frunzele pomilor atacaŃi devin clorotice, de dimensiuni mai reduse şi au

tendinŃă de a se răsuci longitudinal către faŃa superioară a limbului. Lăstarii tineri au
internodii scurte şi sunt ramificaŃi anormal. Pomii mai puternic atacaŃi se usucă până la
intrarea pe rod, fiind foarte sensibili la temperaturile scăzute din timpul iernii.
Pomii care rezistă după intrarea pe rod dau producŃii slabe, cu fructe mici şi fade la
gust.
Toate soiurile de cais sunt puternic atacate dacă sunt altoite pe portaltoi-piersic şi
prezintă simptome mai slabe, dacă sunt altoite pe zarzăr sau mirobolan. Soiurile cele mai
sensibile sunt: Luizet, Bergeron şi CR. 2/63.
225
Bacterioze
7.5.2. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a
frunzelor - Pseudomonas syringae pv.
morsprunorum.
Boala a fost descrisă sub aspectul

simptomelor, caracteristicilor agenŃilor patogeni şi a
măsurilor de combatere, la bolile prunului (fig. 115).
7.5.3. Cancerul bacterian - Agrobacterium

radiobacter pv. tumefaciens
Boala a fost descrisă la bolile piersicului

dar atunci când apare pe cais, Agrobacterium
radiobacter pv. tumefaciens, alături de alŃi patogeni
contribuie şi el la apariŃia apoplexiei, sindrom mult
Fig. 115- UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană
întâlnit la pomii plantaŃi în terenurile argiloase şi în
a frunzelor - Pseudomonas syringae pv.
morsprunorum
zonele cu ierni grele.
(dup\ Tr. S\vulescu, 1959). Micoze

6.5.4. Monilioza sau putregaiul fructelor de cais şi zarzăr - Monilinia laxa.
Moniliozele produc micşorarea recoltelor cât şi scurtarea longevităŃii pomilor,

contribuind în parte la apariŃia "apoplexiei" (pieirea caisului).
Simptome. Atacul este foarte periculos în timpul înfloritului prin faptul că un număr
mare de lăstari cu flori sunt brunificaŃi şi uscaŃi. Fructele tinere şi ajunse aproape de
maturitate prezintă pete brune în dreptul cărora Ńesuturile se dezorganizează şi putrezesc; la
suprafaŃa lor se formează un număr mare de sporodochii (perinuŃe) purtătoare de lanŃuri de
conidii. Sporodochiile ciupercii Monilinia laxa sunt de culoare cenuşie şi dispuse neregulat.
Ciuperca atacă puternic în primăvară pe ramuri şi flori producând aspecte asemănătoare cu
cele de la vişin (boala stindardului); în timp, atacă şi fructele ajunse aproape de maturitate.
Agentul patogen - Monilinia laxa (Aderh. et Ruhl.) Honey, fam. Helotiaceae, ord.
Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Monilia laxa (Eh.) Sacc. (vezi
2.3.6).
6.5.5. Ciuruirea frunzelor şi pătarea fructelor de cais şi zarzăr -
Stigmina carpophylla
Simptome. Caracteristicile agentului patogen cât şi măsurile de combatere au fost

descrise la bolile piersicului, sub numele de ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi. Se
apreciază că sensibilitatea accentuată a multor soiuri de cais la atacul acestei ciuperci duce la
apariŃia unor simptome foarte puternice pe frunze, pe ramuri şi îndeosebi pe fructe, la scurgeri
permanente de gome şi în sfârşit la scurtarea longevităŃii pomilor. Alături de factorii climatici
şi edafici necorespunzători, atacul acestei ciuperci (cât şi a altor agenŃi patogeni) duce la
226
îmbolnăvirea caişilor de apoplexie, care se manifestă prin moartea pomilor într-o perioadă
relativ scurtă (fig. 116).
Pe fructele verzi cât şi pe cele mai

dezvoltate, ciuperca formează pete punctiforme,
crustoase, de culoare cafenie, înconjurate de un halo
roşiatic. Deseori pieliŃa fructului crapă, se
deformează,favorizându-se atacul de monilioză şi
putrezirea totală a fructelor.
Epidemiologia agentului patogen ca şi
măsurile de prevenire şi combatere sunt identice cu
cele recomandate la ciuruirea frunzelor de cireş,
vişin, prun.
7.5.6. Rugina caisului şi zarzărului -
Tranzschelia pruni-spinosae
Fig. 116 - Ciuruirea frunzelor şi pătarea
fructelor de cais şi zarzăr - Stigmina Rugina are o mică importanŃă pentru
carpophylla: a,b,c-frunze, ramuri şi fruct
livezile de cais şi zarzăr din Ńara noastră. Atacul mai
atacate; d-conidii şi miceliu în scurgerile
cleioase de pe ramuri (original). puternic apare în livezile neîngrijite în vecinătatea
cărora se găsesc plantaŃii de prun dar mai ales
hăŃişuri de Prunus spinosa L.
Simptomele, agentul patogen şi măsurile de combatere au fost prezentate la bolile
prunului.
6.5.7. Boala plumbului - Stereum purpureum
Este o boală mult răspândită în toate Ńările din Europa, în special în Anglia, iar pe
continentul american prezintă importanŃă economică mai mare pentru Canada şi nordul
S.U.A.
Boala a fost descrisă pentru prima dată de către Ed. Prillieux în FranŃa, în anul 1885.
Ea este frecventă pe foarte multe specii de pomi fructiferi (măr, păr, cais, piersic, prun etc.)
cât şi la specii forestiere (fag, arŃar, castan sălbatic, plop, mesteacăn) şi arbuşti (rododendron,
trandafiri) ş.a.
Simptome. Primele semne de îmbolnăvire apar pe frunze, care întotdeauna capătă un

luciu metalic şi o coloraŃie asemănătoare cu a plumbului, ca urmare a infecŃiei vaselor de
lemn din ramură. łesuturile limbului se dezorganizează şi între celule pătrunde aerul care face
ca frunzele să capete culoarea plumbului. Ramurile infectate prezintă în secŃiune o coloraŃie
brunie, cresc greu şi de obicei degeră peste iarnă. Dacă porŃiuni de ramuri secŃionate sunt puse
în camere umede, ciuperca se dezvoltă formând un miceliu pufos, albicios, pe suprafeŃele ce
vin în contact cu aerul. De asemenea, în scurt timp, în apa din vasul în care sunt Ńinute
ramurile difuzează o substanŃă de culoare brună, ca rezultat al metabolismului agentului
patogen şi al dezorganizării Ńesuturilor lemnoase.
227
În crăpăturile scoarŃei ramurilor, după un an, apar şi corpii fructiferi ai ciupercii,
înainte ca ramura sau planta să fie complet distrusă. Aceştia au o formă plată, de 1-3 cm în
diametru, de culoare albă-purpurie şi se inseră perpendicular pe scoarŃa atacată.
Agentul patogen - Chondrostereum purpureum (Pers.) Pouzar sin. Stereum

purpureum (Pers. et Fr.) Fr., fam. Stereaceae, ord. Aphyllophorales, cl. Hymenomycetes,
subîncr. Basidiomycotina.
Epidemiologie. Ciuperca pătrunde în plantă prin răni proaspete, de obicei cele

produse la tăierile de primăvară. Miceliul ciupercii pătrunde până la lemnul activ şi formează
substanŃe gomoase în Ńesuturile conducătoare, ceea ce determină o stânjenire a circulaŃiei
sevei brute. Moartea plantei survine după obstruarea completă a Ńesutului conducător, după
care ciuperca formează fructificaŃii ce apar spre exterior prin crăpăturile scoarŃei.
Bazidiosporii sunt unicelulari, hialini, de 5-7 x 2,5 µm. Ciuperca este un parazit de
predispoziŃie, atacând plantele debilitate, ramurile şi trunchiurile atinse de ger şi pe cele care
au suferit răniri puternice în urma tăierilor de corectare a coroanei.
Prevenire şi combatere. CurăŃirea pomilor de uscături ce vor fi distruse prin ardere

pentru a micşora sursa de infecŃie prin bazidiospori, evitarea rănirii puternice a pomilor prin
tăieri energice ale coroanei, limitează atacul patogenului. Rănile se vor trata cu o soluŃie de
sulfat de cupru 3 %, după care se vor unge cu mastic. Crearea de condiŃii optime de vegetaŃie
prin aplicarea de măsuri corespunzătoare de agrotehnică pomicolă, conduce la creşterea
vigorii pomilor şi micşorarea şanselor de instalare a patogenilor.
Terenurile defrişate se vor lăsa 3-4 ani neplantate şi se vor cultiva cu graminee sau
leguminoase.
Trunchiul şi ramurile de schelet se vor trata prin îmbăiere cu Tiuram 75- 3 %,

Captadin 50-3 %, Captafol-3 % în perioada repausului vegetativ.
6.5.8. Uscarea ramurilor - Valsa leucostoma
Boala este răspândită în Europa, America de Nord şi Asia; se întâlneşte în Ńara

noastră în livezile bătrâne şi neîngrijite de cais, prun şi piersic.
Simptome. Pomii atacaŃi prezintă ramuri cu frunze mai mici şi reduse ca număr, de
culoare galbenă, care cad prematur; ramurile se usucă de la vârf spre bază. Pe scoarŃa
lăstarilor atacaŃi apar pete cenuşii, uneori cafenii ce se extind ocupând toată extremitatea
acestor organe. Pe puieŃii de cais şi piersic atacul poate duce la uscarea în totalitate a acestora.
Pe ramurile atacate se constată accentuate scurgeri gomoase cât şi apariŃia

fructificaŃiilor ciupercii sub forma unor discuri albicioase de 1-2 mm în diametru.
Agentul patogen - Valsa leucostoma (Pers.) Fr. sin. Leucostoma cincta, fam.
Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Cytospora
leucostoma (Pers.) Sacc.
228
Miceliul ciupercii formează în scoarŃă şi parŃial în lemnul ramurilor, o stromă de
culoare neagră, cărbunoasă de dimensiuni 1000-15000 x 600-800 µm ce cuprinde mai multe
picnidii ce converg spre o singură osteolă. PereŃii acestor cavităŃi, sunt căptuşiŃi cu conidiofori
scurŃi ce susŃin picnospori unicelulari hialini, drepŃi sau uşor curbaŃi, de 4-7,8 x 1,2-1,5 µm, ce
sunt eliminaŃi în cordoane gelatinoase. În strome se formează şi peritecii ce conŃin asce
alungite, de 35-45 x 7-8 µm, iar ascosporii oval-cilindrici, hialini, măsoară 9-12 x 2,5-3 µm.
Epidemiologie. Agentul patogen iernează în scoarŃa ramurilor debilitate sub formă
de stromă din care în primăvară ies picnosporii ce vor asigura răspândirea ciupercii în cursul
perioadei de vegetaŃie. InfecŃiile de primăvară pot fi produse şi de ascosporii eliminaŃi din
periteciile formate în aceleaşi strome.
Prevenire şi combatere. Tăierea ramurilor atacate şi dezinfectarea rănilor rămase în

urma tăierii cu soluŃie de 1 % sulfat de cupru sau sulfat feros şi ungerea cu ceară de altoit
limitează pagubele produse de patogen. Tratamentele în repaus vegetativ sunt identice cu cele
recomandate la Chondrostereum.
6.6. BOLILE CIREŞULUI ŞI VIŞINULUI
Viroze
6.6.1. Pătarea inelară a frunzelor de cireş - Cherry necrotic ring spot virus
Boala este răspândită în America şi Europa, fiind semnalată în Ńara noastră în anul
1962 de E. Docea şi E. FrăŃilă. Această viroză poate fi întâlnită pe toate speciile de
sâmburoase, purtând denumirea de "pătare inelară" (ring spot). Virusul face parte din grupa
Ilarvirusuri.
Simptome. Pe frunzele de cireş apar deseori pete circulare, inelare, clorotice sau
necrotice care ating dimensiuni cuprinse între 0,5-1 cm. łesuturile atacate cad şi frunza apare
perforată. Alteori, între nervuri apar pete difuze, alungite
sub forma unor benzi. Pomii atacaŃi sunt debilitaŃi.
Deseori sunt atacate cu mare intensitate frunzele
formate în primăvară, pentru ca cele ce apar mai târziu, să
fie fără simptome (I. Pop, 1975).
Pătarea inelară necrotică poate fi întâlnită la toate
speciile de sâmburoase, fiind frecventă pe cireş, vişin,
piersic, migdal, mahaleb, trandafir şi hamei. Pe frunzele
plantelor gazde amintite pot apărea inele sau benzi de
culoare verde-deschis, vizibile după primul an de inoculare,
aspectul parazitar purtând numele de pătare inelară
clorotică (fig. 117).
Fig. 117 - Pătarea inelară a Agentul patogen - Cherry necrotic ring spot
frunzelor de cireş -Cherry virus. Virusul are formă poliedrică şi măsoară 23 nm. Ca
necrotic ring spot plantă indicatoare se foloseşte Prunus serrulata soiul
229
Shirofugen în vârstă de cel puŃin patru ani; scoarŃa ramurilor acestui soi, în cazul introducerii
porŃiunilor de scoarŃă provenită de la pomii sâmburoşi virotici, reacŃionează foarte puternic
prin scurgeri gomoase abundente şi apariŃia de necroze, aşa cum s-a arătat la bolile
piersicului.
Epidemiologie. Virusul se răspândeşte în natură prin polen ajungând la 80 % pomi

infectaŃi, după 5 ani de la plantare. Acarianul Vasates fockeui şi nematodul Longidorus
macrosoma pot de asemenea să transmită virusul.
Prevenire şi combatere. Aceleaşi măsuri recomandate în combaterea bolilor virotice

la piersic sunt eficace şi în acest caz
6.6.2. Răsucirea frunzelor de cireş - Cherry leaf roll virus
Boala este mai frecventă pe cireşii bătrâni, în declin, reducând longevitatea acestora.
Această viroză este cunoscută în America, în unele Ńări europene şi a fost semnalată şi la noi
în Ńară.
Simptome. Manifestarea bolii are loc sub variate aspecte parazitare pe frunze (pete
inelare, înroşiri marginale, răsuciri), care deseori au aspectul unor rozete.
În general, boala duce la o stagnare a creşterii lăstarilor. Simptomul caracteristic

(răsucirea frunzelor) este constatat pe soiurile de cireş Bing, Sam, Lambert şi Napoleon cât şi
pe cele de vişin, Montmorency.
Agentul patogen - Cherry leaf roll virus se prezintă sub forma unor particule
poliedrice de 30 nm în diametru. Temperatura de inactivare este cuprinsă între 52-55oC, iar
longevitatea în suc durează 5-10 zile. Virusul face parte din grupa Nepovirusuri.
Transmiterea se realizează prin altoire, mecanic, prin suc, prin nematozi şi polen.
Plantele indicatoare folosite în testări sunt soiurile de cireş Bing, Sam şi Lambert cât şi soiul
de vişin Montmorency.
Epidemiologie. Virusul este uşor transmis prin altoire, existând însă şi posibilitatea
transmiterii sale prin sămânŃă şi prin polen.
Prevenire şi combatere. Alegerea plantelor mamă sănătoase (libere de viroze) prin

testări ce se execută în sere pe specii de Chenopodium şi în câmp, conduce la obŃinerea de
puieŃi sănătoşi destinaŃi plantării.
6.6.3. Îngălbenirea vişinului - Sour cherry yellows virus
Această boală virotică foarte răspândită pe vişin poate fi produsă de mai multe
virusuri, care pe alte specii dau simptome cu totul diferite. Îngălbenirea vişinului era socotită
o boală neparazitară; natura ei infecŃioasă a fost pusă în evidenŃă mai târziu de către G.W.
Keitt şi C.N. Clayton (1943). După A. Andersen (1956) pierderile înregistrate în unele state
230
din S.U.A. de pe urma acestei boli se ridică la peste 50 % din recolta de vişin, în primii 5 ani
după manifestarea simptomelor. Boala este răspândită şi pe multe soiuri de cireş, piersic şi
microbolan.
În Ńara noastră, boala a fost semnalată de Eftimia Gheorghiu în 1966 în pepiniere şi
plantaŃii din Oltenia.
Simptome. Boala se manifestă diferenŃiat în funcŃie
de soiul de vişin şi de condiŃiile climaterice. În S.U.A. unde
soiul Montmorency este foarte răspândit, boala este frecventă
iar simptomele foarte evidente, soiul amintit e folosit şi ca
plantă indicator (fig. 118).
Pe frunzele de la baza ramurilor, apar la început pete

clorotice, ceea ce face ca aceste organe să capete un aspect
mozaicat; în scurt timp, limbul se îngălbeneşte, în totalitate, iar
frunzele cad. Fenomenul de îngălbenire şi cădere a frunzelor
are loc în mai multe etape ceea ce face ca, spre sfârşitul verii,
pomul să fie jumătate defoliat. Numărul de fructe formate pe
pomii virotici este mai mic decât pe pomii sănătoşi dar se pare
Fig. 118 - Îngălbenirea că dimensiunile sunt mai mari, iar calitatea normală.
frunzelor de vişin -Sour cherry Temperaturile moderate din vară favorizează apariŃia unor
yellows
simptome evidente iar temperaturile constante peste 20oC
maschează prezenŃa virusului.
Agentul patogen - Sour cherry yellows. Virusul îngălbenirii, a fost transmis prin
altoire la mai multe specii de Prunus, iar mecanic, la castraveŃi. Transmiterea prin seminŃe a
fost verificată numai la Prunus mahaleb. Perioada de incubaŃie în câmp variază de la 1-2 ani,
iar în seră, în jur de 6 săptămâni (A. Andersen, 1956). Virusul se transmite şi prin grăunciorii
de polen, putând produce piticirea prunului, pătări inelare clorotice la cireş ş.a.
Epidemiologie. Răspândirea virusului are loc prin polenul infectat.
Prevenire şi combatere. Se recomandă procurarea altoilor şi a seminŃelor de la

plante-mamă sănătoase testate în prealabil pe soiul Montmorency sau pe Prunus serrulata
soiul Shirofugen.
Bacterioze
Bolile bacteriene (pătarea şi ciuruirea bacteriană, cancerul) au fost prezentate la
bacteriozele celorlalŃi pomi sâmburoşi.
Micoze
6.6.4. Pătarea roşiatică şi răsucirea frunzelor de cireş -
Gnomonia erytrostoma
Boala este întânită pe cireş şi numai rareori pe vişin.
231
Simptome. Ciuperca parazitează frunzele şi
fructele. Pe frunzele diferitelor soiuri de cireş sau vişin
complet dezvoltate apar pete mari, difuze, la început
gălbui, iar mai târziu Ńesuturile se înroşesc. Petele
roşiatice ocupă mari porŃiuni de frunză. Pe partea
inferioară a limbului, în dreptul acestor pete, se
observă prezenŃa unor punctişoare brun-închise,
reliefate, care sunt picnidiile agentului patogen.
Frunzele parazitate se răsucesc parcă ar fi atacate de
către larva insectei "Ńigărar" (Rhynchites), iar peŃiolul
se înconvoaie în jos. Frunzele atacate rămân atârnate
pe pomi în timpul iernii (fig. 119).
Fig. 119 - Pătarea roşiatică şi răsucirea Agentul patogen - Gnomonia erythrostoma

frunzelor de cireş - Gnomonia (Pers.) Auersw., fam. Diaporthaceae, ord.
erythrostoma: a-atac pe frunze şi
Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subînc.
fructe; b-conidii; c- peritecie cu asce
şi ascospori (după A.B. Frank , 1983).
Ascomycotina, f.c. Cylindrosporium pruni-cerasi
Massat., sin. Libertina stipata (Lib.) Hohn.
Ciuperca formează pe partea inferioară a frunzelor atacate picnidii cu picnospori

unicelulari, filamentoşi, curbaŃi, care au dimensiuni cuprinse între 18-25 x 0,1-1 µm.
Pe frunzele căzute, începând din toamnă, apar peritecii prevăzute cu un gât lung, ce
conŃin în interior asce şi ascospori bicelulari, ce măsoară 14-20 x 5-6 µm şi ajung la
maturitate în primăvara următoare, producând infecŃii pe frunze.
Epidemiologie. Ciuperca persistă în frunzele căzute şi umiditatea atmosferică
ridicată din primăvară ajută la maturarea şi eliminarea ascosporilor ce determină infecŃiile
puternice pe frunzele ce cireş.
Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală şi

combaterea chimică, prin tratamente cu Zeamă bordoleză 1 %, Mancozeb 800-0,2 %, sau alte
fungicide de contact.
6.6.5. Monilioza sau putregaiul fructelor

de cireş -
Monilinia laxa şi Monilinia fructigena.
Această boală frecventă şi păgubitoare la

cireş şi vişin, poate căpăta un caracter catastrofal în
anii cu primăveri şi veri ploioase.
Simptome.Prima ciupercă produce pe

frunze simptome asemănătoare pe toŃi pomii
sâmburoşi; la vişin însă atacul în primăvară, pe
frunze, flori şi fructe tinere este deosebit de periculos
Fig. 120 - Monilioza sau putregaiul
fructelor de cireş - Monilinia laxa şi 232
Monilinia fructigena: a-boala
"stindardului"; b-fructe atacate (original).
prin ofilirea bruscă a unui număr mare de lăstari ("boala stindardului"), ceea ce determină
pierderi de recoltă de până la 60-90 % (fig. 120).
Lăstarii atacaŃi cu frunze şi flori brunificate, poartă sporodochii cu conidii ceea ce
reprezintă o sursă puternică de infecŃie ce se manifestă pe fructele mature. Frunzele ofilite şi
uscate rămân atârnate pe pomi până toamna sau chiar în timpul iernii. Pe fructele în pârgă sau
cele mature, alături de Monilinia laxa (Aderh. et Ruhl.) Honey se găseşte şi Monilinia
fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey.
La atacul pe fructe, după Victoria Şuta şi col. (1974), cele mai rezistente soiuri de
vişin sunt: Crişane, Mocăneşti, Spaniole şi Ilva nouă; iar de cireş: Jubileu, Uriaşe de BistriŃa,
Roşii de BistriŃa, Hedelfinger şi Germersdorfer.
Caracteristicile agenŃilor patogeni, epidemiologia şi măsurile de protecŃie au fost
prezentate la bolile mărului, părului şi respectiv ale prunului.
6.6.6. Antracnoza frunzelor de cireş - Coccomyces hiemalis
Boala este păgubitoare în plantaŃiile tinere de cireş şi în special în pepiniere.

Ciuperca a fost studiată în America (F.C. Stewart, 1914, N.E. Stevens, 1925 şi în FranŃa (H.
Darpoux, 1945).
În Ńara noastră ciuperca este frecventă şi produce pagube în special în sudul Ńării
(regiunea subcarpatică din Muntenia) cât şi în alte zone unde se cultivă cireşul, în primăverile
şi verile cu precipitaŃii abundente. Un studiu mai amănunŃit asupra acestei ciuperci l-a efectuat
D. Becerescu şi col. (1983).
Simptome. Boala se manifestă pe frunze

începând din a treia decadă a lunii mai şi prima decadă a
lunii iunie. Pe faŃa superioară a limbului, apar pete mici,
până la 2-3 mm în diametru, de formă circulară, în
dreptul cărora Ńesuturile capătă o coloraŃie roşie-purpurie.
łesuturile dintre pete se îngălbenesc în funcŃie de
frecvenŃa atacului, toată frunza devenind galbenă cu pete
purpurii; frunzele cad de pe pom, începând din luna iulie
până la sfârşitul lunii august. Pe partea inferioară a
limbului, petele sunt mai conturate, de culoare purpurie-
Fig. 121 - Antracnoza frunzelor de deschis şi în scurt timp se acoperă cu un strat albicios,
cireş - Coccomyces hiemalis: alcătuit din lagărele cu conidii (acervuli) ale agentului
a-frunză atacată; b-conidii patogen.
(după Vienot Bourgin, 1949).
Atacul se extinde cu rapiditate în anii ploioşi,
manifestându-se pe frunzele şi ramurile superioare, astfel încât puieŃii din pepinieră sau pomii
din plantaŃiile tinere sunt defoliaŃi prematur, cu excepŃia câtorva frunze din vârful lăstarilor
(fig. 121).
233
Agentul patogen - Blumeriella jaapii (Rehm.) v. Anx. sin. Coccomyces hiemalis
Higg., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c.
Cylindrosporium hiemale Higg., sin. Cylindrosporium padi Karst.
Ciuperca formează pe partea inferioară a frunzelor atacate perinuŃe pseudostromatice

(acervuli) pe care apar conidiile. Acestea sunt hialine, cu 1-2 pereŃi transversali, alungite,
curbate, de 48-75 x 2,5-4,5 µm şi sunt susŃinute de conidiofori scurŃi şi hialini.
Epidemiologie. Conidiile germinează în picăturile de apă de pe frunze şi ramuri,

asigurând infecŃii repetate în perioada de vegetaŃie.
Pe frunzele atacate şi în scoarŃa ramurilor ciuperca formează un miceliu scleroŃial
sub forma căruia agentul patogen iernează. În primăvară, pe ramuri, miceliul scleroŃial
formează un număr mare de conidii ce asigură infecŃia primară pe frunze. În primăvară
ascosporii , alături de conidii, asigură primele infecŃii pe frunze.
În Ńara noastră N. Minoiu (1971) a pus în evidenŃă rolul ce-l are forma cu apotecii cu
asce în iernarea ciupercii cât şi în efectuarea infecŃiilor primare prin ascospori. Perioada de
incubaŃie durează 7-15 zile în funcŃie de temperatură.
La noi în Ńară, cele mai puternice atacuri se înregistrează în primăverile şi verile
ploioase ce urmează după ierni cu temperaturi moderate. Din observaŃiile efectuate la Iaşi în
condiŃiile anilor 1985, 1986, caracterizaŃi prin precipitaŃii subnormale, soiurile Timpurii de
mai, Biggareau, Bourlat, Biggareau Morreau şi Pietroase Dionissen s-au dovedit a fi sensibile,
iar Uriaşă de BistriŃa şi Hedelfinger, rezistente. Dintre soiurile de vişin, Mocăneşti, Crişane şi
Spaniole au manifestat o rezistenŃă accentuată (Al. Lazăr, T. Georgescu şi Viorica
Iacob, 1986).
Prevenire şi combatere. Împotriva acestui patogen se recomandă tratamente

chimice la avertizare cu produse de contact sau sistemice.
Dintre produsele de contact au dat bune rezultate: Dithane M 45- 0,25 %, Captadin
50 PU-0,25 %, Zeamă bordoleză 1,125 %, Turdacupral 0,5 %.
Produsele sistemice care au avut eficacitate foarte bună sunt: Benlate 50-0,10 %;,
Topsin M 70-0,07 %, Saprol 190 EC-0,125 %, Rubigan 12 EC 0,04-0,05 %, Cuprozir 50 PU-
0,2 %, Curzate Plus T-0,3 %.
Numărul de tratamente în pepiniere ajunge la 12-16, în plantaŃiile tinere la 8-10, iar
în cele pe rod până la 6.
O măsură preventivă de perspectivă constă în selecŃionarea de soiuri de cireş
rezistente la atacul acestei ciuperci. În urma infecŃiilor artificiale efectuate, speciile de
Cerasus şi Padus sunt sensibile la atac cu excepŃia lui Padus racemosa care s-a dovedit a fi
foarte rezistent (Al. Lăzăr. T. Georgescu şi Viorica Iacob, 1986).
6.6.7. Ciuruirea frunzelor de cireş şi vişin - Stigmina carpophilla
Boala este mai răspândită pe cireş decât pe vişin. Atacul poate lua un caracter grav în
primăverile şi verile ploioase prin distrugerea aparatului foliar, a fructelor şi ramurilor.
Simptomele, biologia şi combaterea agentului patogen au fost prezentate la bolile

piersicului sub numele de ciuruirea frunzelor la pomii sâmburoşi.
234
6.7. BOLILE NUCULUI
Bacterioze
6.7.1. Arsura bacteriană - Xanthomonas campestris pv. juglandis
Boala este de origine americană, fiind semnalată pentru prima oară în California, în
anul 1893. Astăzi este răspândită în multe Ńări de pe glob. La noi, bacterioza nucului a fost
găsită în anul 1941 în localitatea Sebeş (Hunedoara), apoi s-a răspândit în zonele mai umede
ale regiunii subcarpatice din sudul Ńării.
Simptome. Bacteria atacă frunzele, ramurile tinere, inflorescenŃele şi fructele. Pe

frunze apar pete mari, colŃuroase care se întind în special de-a lungul nervurilor. Foliolele se
deformează puternic, se înnegresc pe suprafeŃe mari prin unirea petelor de atac şi cad.
Deseori, coloniile bacteriene se dezvoltă în Ńesutul conducător al frunzelor ce se înnegresc
vizibil atât la exterior cât şi în secŃiune.
Pe ramurile nelignificate, boala produce pete asemănătoare celor întâlnite pe frunze.
Lăstarii prezintă pete brune, alungite pline cu mucilagii; pe vreme umedă lăstarii se usucă şi
se înconvoaie, iar la nivelul scoarŃei apar leziuni asemănătoare cancerelor deschise.
Pe fructele tinere, bacteria produce pete fumurii, care cu timpul se brunifică iar
pericarpul şi mezocarpul putrezesc, se înnegresc şi se lipesc de endocarp. Bacteria poate
pătrunde până la cotiledoane pe care le înnegreşte.Pe vreme umedă, la suprafaŃa fructelor
atacate se constată prezenŃa unui exudat apos, reprezentat de colonia bacteriană. AmenŃii se
brunifică, iar prin polenul infectat boala poate fi transmisă florilor femele; în acest caz fructele
abia legate se înnegresc şi cad în masă.
Fructele ajunse aproape de maturitate
pot fi infectate, mezocarpul lipindu-se strâns de
endocarp care prezintă pete brunii caracteristice.
Prin intermediul acestor fructe infectate, bacteria
se transmite puieŃilor în pepiniere, de aceea
aceste fructe nu vor fi folosite ca material de
semănat.
Pomii tineri din pepinieră suferă mai
mult din cauza acestei boli decât cei mai în
vârstă (fig. 122).

campestris pv. juglandis (Pierce) Dye., fam.
Fig. 122 - Arsura bacteriană - Xanthomonas
Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales,
campestris pv. juglandis: a-atac pe frunze;
b-atac pe fructe în diferite stadii de dezvoltare Div.Bacteria.
(după E.F.Smith şi G.B.Ramsay,
din P.Sorauer, 1956). Bacteriile au formă de bastonaş, sunt
dispuse în lanŃuri scurte şi măsoară 1,5-3 x 0,3-
235
0,5 µm. Bacteriile sunt necapsulate, Gram-negative şi asporogene. Răspândirea bacteriilor în
timpul perioadei de vegetaŃie fiind condiŃionată de umezeala accentuată, de unele artropode
cât şi de temperatura relativ ridicată.
Epidemiologie. Bacteriile iernează în scoarŃa ramurilor atacate, în mugurii latenŃi,

primăvara pătrund în frunze prin stomate, iar în celelalte organe ale pomului, prin diferite răni
produse de cauze mecanice sau insecte.
Excesul de îngrăşăminte cu azot din pepiniere şi din plantaŃiile tinere, favorizează
infecŃiile şi evoluŃia bolii.
Soiurile de nuc cu endocarpul subŃire sunt mai sensibile la bacterioză decât cele cu
coaja groasă, deşi nu se cunosc soiuri rezistente la atacul acestei bacterii (V. Severin şi col.,
1985).
Prevenire şi combatere. Pentru obŃinerea puieŃilor se vor întrebuinŃa fructe
provenite de la pomi sănătoşi. Se vor tăia lăstarii atacaŃi şi se vor distruge prin ardere. În
pepiniere cât şi în plantaŃiile tinere se va face stropiri cu Captan- 0,3 % sau Mancozeb-
0,2 %. Stropirile încep odată cu pornirea în vegetaŃie a pomilor şi durează tot timpul creşterii
active, în funcŃie de frecvenŃa precipitaŃiilor (Victoria Şuta şi col., 1974).
Micoze
6.7.2. Uscarea ramurilor - Nectria cinnabarina
Nucii în declin sunt adesea parazitaŃi de ciuperca Nectria cinnabarina (Tode) Fr.; pe
ramurile care se usucă, apar pustule de culoare roşie-portocalie, de 1-2 mm în diametru.
Simptomele, caracteristice agentului patogen cât şi măsurile de protecŃie au fost prezentate la
bolile mărului.
6.7.3. Pătarea brună a frunzelor (antracnoza) - Gnomonia leptostyla
Boala este frecventă şi păgubitoare în pepinierele şi plantaŃiile din Ńara noastră, în

verile răcoroase şi umede.
Simptome. Atacul se manifestă pe frunze, fructe şi mai puŃin pe ramuri. Pe foliole,

începând din luna iunie, apar pete mici, de 2-5 mm, circulare sau colŃuroase, de culoare
cenuşie, care sunt înconjurate de un halo bruniu. Petele pot conflua şi o mare parte a
suprafeŃei limbului este distrusă. Foliolele cad în lunile august-septembrie şi fructele se
maturează defectuos. Alteori, pe frunze apar pete mari, cenuşii, de formă circulară, de până la
2-3 cm în diametru. Pe partea inferioară a foliolelor, în dreptul acestor pete, apar lagăre
punctiforme de conidii, de culoare cafenie-închis, dispuse în cercuri concentrice.
Fructele atacate prezintă pe pericarp pete brune, care se adâncesc în mezocarp şi în
escavaŃii apar fructificaŃii ale ciupercii sub forma unor punctişoare negricioase. Dacă atacul
pe fructe este timpuriu, ciuperca poate ajunge până la cotiledoane pe care le înnegreşte.
Atacul pe lăstari are mai mică importanŃă; pe aceste organe ciuperca produce pete
brune alungite în dreptul cărora scoarŃa este distrusă. La suprafaŃa Ńesuturilor parazitate se
formează lagăre de conidii de culoare neagră cu aspect punctiform (fig. 123).
Agentul patogen - Gnomonia leptostyla (Fr.) Ces. et Not., fam. Diaporthaceae, ord.
Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Marssonina juglandis (Lib.)
Hohnel, sin. Marssonia juglandis (Lib.) Magnus.
236
Agentul patogen se înmulŃeşte
asexuat prin forme conidiene; conidiile se
formează în lagăre (acervuli) la suprafaŃa
frunzelor parazitate şi pe fructele atacate,
forma conidiană purtând numele de
Marssonina juglandis. Conidiile sunt
hialine, bicelulare (la început unicelulare) şi
măsoară 19-28 x 5 µm. În urma
procesului de sexualitate apar primăvara
periteciile cu asce şi ascospori.
Epidemiologie. Conidiile asigură

Fig. 123 - Pătarea brună a frunzelor (antracnoza) -
răspândirea ciupercii în toată perioada de
Gnomonia leptostyla : a-atac pe frunze şi fruct;
vegetaŃie iar în zonele mai calde, rezistă şi
b-peritecie cu gât lung; c-lagăr de conidii (original).
peste iarnă, asigurând infecŃiile din
primăvară.
Pe frunzele căzute apar în primăvară peritecii cu gât lung, ce conŃin asce şi ascospori
bicelulari şi hialini, de 17-25 x 2,5-3 µm. Iernarea parazitului poate avea loc şi sub formă de
miceliu parazit în scoarŃa ramurilor.
Din cercetările făcute la Iaşi (1957-1960) periteciile se formează în primăvară, după ce
temperatura solului depăşeşte 7-10oC, iar ascosporii se maturează la temperaturi cuprinse între
15-20oC. În toŃi anii de observaŃii, ascosporii s-au maturat după 25 aprilie iar curba maximă
de eliminare a fost între 1-18 mai (C. Sandu-Ville, Al. Lazăr, M. Hatman, 1961).
Prevenire şi combatere. Se va distruge sursa de infecŃie prin strângerea şi arderea
frunzelor sau prin îngroparea acestora sub brazdă. Măsurile de combatere chimică ce se aplică
împotriva bacteriozei sunt eficace şi împotriva antracnozei, dar se pot aplica numai în
pepiniere sau plantaŃii. Pentru pomii izolaŃi nu se pot recomanda decât măsurile igieno-
culturale.
6.8. BOLILE DUDULUI
Bacterioze
6.8.1. Arsura şi ulceraŃia bacteriană a dudului -
Pseudomonas syringae pv. mori
Boala a fost descrisă prima dată de către G. Cuboni în Italia în anul 1890. În prezent
ea se găseşte răspândită pe tot globul în Ńările unde dudul se cultivă sau creşte în mod spontan.
La noi a fost semnalată în anul 1928 de Tr. Săvulescu si col.
Simptome. Boala se manifestă prin apariŃia pe frunze a unor pete mici cu dimensiuni
de 0,5-1 cm, care au un aspect umed şi sunt înconjurate de un halo gălbui. łesuturile din
dreptul petelor se brunifică şi se sfâşie de la centru, marginile perforaŃiilor rămânând de
culoare neagră. Petele se unesc şi în cazul unui atac puternic întregul limb este distrus.
Deseori, frunzele se deformează, se gofrează, iar pe timp umed, pe partea inferioară, apare o
237
gomă formată din coloniile bacteriene ce difuzează spre exterior prin osteolul stomatelor sau
prin rupturile Ńesuturilor. În secŃiune, limbul prezintă pungi între epiderma inferioară şi
mezofil, în care se formează gome bacteriene. În urma unui atac puternic, frunzele se
îngălbenesc, se înnegresc şi cad, defolierea pomului fiind prematură.
Lăstarii ierbacei parazitaŃi se veştejesc, prezintă crăpături în scoarŃă, iar în dreptul
acestor leziuni alungite se formează goma bacteriană de culoare gălbuie-negricioasă, foarte
abundentă pe timp umed. Pe timp secetos, lăstarii atacaŃi se înnegresc şi se usucă. Pot fi
atacate şi ramurile schelet şi chiar trunchiurile pomilor tineri în pepinieră, acestea prezentând
crăpături profunde ale scoarŃei şi uneori ale lemnului, în care se găseşte goma bacteriană. Pe
timp uscat, ramurile şi trunchiurile atacate se înnegresc, boala luând aspect de "arsură".
Lăstarii tineri sunt cel mai puternic atacaŃi (fig. 124).
Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. mori (Boyer et Lambert) Young Dye
et Wilkie, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.
Bacteria are formă de bastonaş de 1,8-2,5 x 1-1,3 µm, cu 1-4 cili polari, este Gram-
negativă şi nu coagulează laptele.
Epidemiologie. În perioada de vegetaŃie, bacteria este vehiculată de insecte cât şi de

picăturile de apă de ploaie sau rouă care antrenează gomele ce se găsesc pe partea inferioară a
frunzelor sau pe scoarŃa ramurilor.
Bacteriile pătrund în frunze prin stomate

sau prin diferite rupturi mecanice ce le prezintă
scoarŃa ramurilor; infecŃiile sunt favorizate de
temperaturi coborâte şi umiditate ridicată, condiŃii
ce se realizează primăvara şi toamna.
Viermii de mătase nu pot fi hrăniŃi cu

frunze de dud parazitate şi nici cu cele tratate.
Bacteriile iernează în scoarŃa ramurilor infectate sau
pe sol, în frunzele căzute.
Prevenire şi combatere. Măsurile de

combatere urmăresc limitarea focarelor de infecŃie
astfel:
- puieŃii bolnavi în pepinieră vor fi distruşi
Fig. 124 - Arsura şi ulceraŃia bacteriană a prin ardere;
dudului - Pseudomonas syringae pv. mori: - ramurile puternic atacate vor fi tăiate şi
a-frunze atacate; b-ramuri tinere de dud distruse;
prezentând arsuri produse de bacterii;
- evitarea folosirii butaşilor proveniŃi din
c-secŃiune printr-o frunză atacată
pomii atacaŃi.
În perioada repausului vegetativ, duzii vor fi stropiŃi cu Zeamă albastră 2 % sau
Zeamă sulfocalcică 8-10 %. În perioada de vegetaŃie, stropirile vor fi efectuate cu Zeamă
bordoleză 0,5 % sau Oxiclorură de cupru 0,5 % ori de câte ori este nevoie în pepiniere.
Micoze
6.8.2. Pătarea brună a frunzelor de dud - Mycosphaerella mori
238
Boala este destul de des întâlnită în anii cu primăveri şi veri umede. A fost descrisă
prima oară în România de Tr. Săvulescu în anul 1934, pentru ca astăzi să fie comună pe
Morus alba şi Morus nigra în toate zonele unde se cultivă dudul.
Simptome.Pe frunze, începând din luna iunie, apar pete de culoare închisă, de
dimensiuni până la 1 cm în diametru, în dreptul cărora Ńesuturile se sfâşie. Deseori, limbul
frunzelor apare perforat, parcă ar fi fost lovit de grindină, deoarece Ńesuturile necrozate se
desprind de restul limbului.
Petele sunt mărginite de un halo de culoare brun-roşcat, iar în centru, pe ambele părŃi
ale limbului, în special pe partea superioară, apar formaŃiuni punctiforme de culoare brunie,
formate din lagărele cu conidii ale agentului patogen. Un atac puternic determină
îngălbenirea, brunificarea şi apoi căderea în masă a frunzelor (fig. 125).
Agentul patogen - Mycosphaerella mori (Fuckel) Wolf, fam. Dothidiaceae, ord.

Dothidiales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Phleospora maculans (Bérenger)
Allescher,f.c.Cylindrosporium mori (Lev.)
Berl.
Ciuperca formează pe Ńesuturile

parazitate ale frunzelor lagăre de conidii;
acestea sunt alungite, uşor curbate, hialine, cu
1-5 septe, măsoară 30-54 x 3-5 µm şi apar pe
conidiofori hialini şi scurŃi de 6-30 x 2,5-4 µm.
Lagărele de conidii (acervulii) se formează
subepidermal, iar prin sfâşierea Ńesuturilor,
acestea sunt luate de vânt şi produc noi infecŃii.
Primăvara apare şi forma perfectă a ciupercii -
peritecii cu asce şi ascospori.
Epidemiologie. Iernarea parazitului

are loc pe frunzele căzute, în primăvară
formându-se peritecii cu asce şi ascospori
bicelulari, ce măsoară 12-14 µm. Ciuperca
Fig. 125 - Pătarea brună a frunzelor de dud -
mai poate ierna şi sub formă de miceliu în
Mycosphaerella mori: a-frunză atacată;
b-acervul cu conidii de Cylindrosporium mori; scoarŃa ramurilor.
c-conidii mult mărite; d-peritecie cu asce şi
ascospori (după G.Goidanich, 1964).
Prevenire şi combatere. Îngroparea
frunzelor în toamnă, prin arături, duce la
micşorarea sursei de infecŃie. Se vor folosi aceleaşi tratamente chimice ca şi în combaterea
bacteriozei dudului.
239
6.9. BOLILE ARBUŞTILOR FRUCTIFERI
6.9.1. Bolile agrişului şi coacăzului
Micoze
6.9.1.1. Făinarea americană a agrişului - Sphaerotheca mors-uvae
Boala este originară din America, fiind observată şi descrisă pentru prima oară în
acest continent de către L.D. Schweinitz în anul 1833. La noi în Ńară boala este frecventă şi
uneori produce pagube importante, fiind semnalată prima oară de către Tr. Săvulescu în anul
1914. Ciuperca parazitează pe Ribes aureum, R. nigrum, R. rubrum, R. atropurpureum, R.
alpinum şi alte specii de agriş.
Simptome. Ciuperca parazitează frunzele, lăstarii ierbacei şi fructele. Pe frunze apar
pete albicioase, formate din miceliul ciupercii, vizibile pe ambele feŃe ale limbului. Frunzele
rămân mici, iar pâsla miceliană de pe suprafaŃa acestora capătă un aspect pulverulent datorită
formării conidiilor. Frunzele cad, plantele se dezvoltă anormal, produc puŃin, iar rezistenŃa la
ger a tulpinilor este redusă.
Atacul pe lăstari se manifestă începând cu luna mai. Ciuperca formează pâsle

miceliene albicioase, pulverulente, care înconjură lăstarii pe porŃiuni mai mari sau mai mici şi
împiedică diferenŃierea mugurilor de rod pentru anul următor.
Atacul pe fructe este asemănător cu cel

de pe lăstari. Fructele tinere se înnegresc şi se
mumifiază; fructele mai evoluate prezintă pete
pâsloase albicioase, apoi cenuşii-brunii, în
dreptul cărora Ńesuturile se necrozează şi întreg
fructul este cuprins de un putregai uscat sau
umed (în funcŃie de umiditatea atmosferică).
În timpul verii (iulie-august), pâslele

miceliene albicioase şi pulverulente de pe
organele parazitate capătă o coloraŃie, o nuanŃă,
cenuşie-brunie, datorită formării unui număr
Fig. 126 - Făinarea americană a agrişului -
Sphaerotheca mors-uvae: a-atac pe frunze, mare de cleistotecii cu asce şi ascospori (fig.
lăstar şi fructe; b-cleistotecii 126).
(original). Agentul patogen - Sphaerotheca mors-
uvae (Schw.) Berk. et Curt., fam. Erysiphaceae,
ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Miceliul ciupercii este ectoparazit, prevăzut cu apresori şi haustori; pe miceliu se

formează conidii unicelulare, ca nişte butoiaşe dispuse în lanŃuri. Conidiile măsoară 20-21 x
12-14 µm. Cleistoteciile cu apendici simpli, conŃin în interior câte o singură ască cu 4-8
ascospori.
240
Epidemiologie. Iernarea agentului patogen are loc prin miceliul de rezistenŃă
localizat în lăstari şi muguri sau prin cleistotecii. Boala este mult favorizată de excesul de
umiditate şi de vehicularea conidiilor de către vânt.
Prevenire şi combatere. În plantaŃii se recomandă tăierea lăstarilor atacaŃi şi arderea

lor, precum şi îngroparea frunzelor atacate sub brazdă prin arături adânci.
Se vor cultiva numai soiuri rezistente, între care amintim: Kantata, Black Down,
Tsema, Victoria, Meitgo sau Slitsa.
Tratamentele fitosanitare în timpul repausului vegetativ să se facă cu unul din

produsele: Zeamă sulfocalcică de 28o Bé-20 %, sau Polisulfură de bariu 6 %.
În timpul vegetaŃiei se recomandă produsele din grupa: Gr.A: Microthial -0,4 %;

Microthial special-0,4 %; Gr.D: Bavistin 50 WP 0,05-0,07 % (t.p. 7 z.); Bavistin FL 0,05-
0,07 %; Benlate 50 WP 0,05-0,01 %; Topsin 70 PU-0,07 %; Gr.F: Karathane FN 57-0,1 %
(are efect şi asupra păianjenului); Karathane LC-0,05 % (are efect şi asupra păianjenului);
Gr.H: Saprol 190 EC-0,125 %; Gr.I: Afugan EC-0,1 %; Rubigan 12 CE-0,04 %; Rubigan 12
EC-0,04 % (t.p. 14 z.); Gr.J: Anvil 5 SC-0,04 % (t.p. 3 z.); Bayleton 25 WP-0,05 % (t.p. 7
z.); Sanazole 250 CE-0,02 % (0,2 l/ha); Tilt 250 CE RV-0,02 % (t.p. 18 z.); Tilt 250 EC-0,02
% (t.p. 18 z.); Topas 100 EC-0,025 % (t.p. 28 z.).
6.9.1.2. Făinarea europeană a agrişului - Microsphaera grossulariae
Boala este mai puŃin răspândită şi mai puŃin păgubitoare decât precedenta.
Simptome. Atacul se manifestă asemănător, în special pe frunze şi mai rar pe ramuri

şi fructe. Spre deosebire de făinarea americană, petele albicioase şi pulverulente nu devin
cenuşii-brunii, apariŃia cleistoteciilor fiind foarte rară.
Agentul patogen - Microsphaera grossulariae (Wallr.) Lév., fam. Erysiphaceae,

ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Caracterele miceliului şi ale organelor de înmulŃire asexuată sunt asemănătoare cu

ale speciei precedente. În cleistotecie se găsesc mai multe asce (3-10) cu câte 4-8 ascospori.
La exteriorul cleistoteciei se află apendici dispuşi ecuatorial, pe un singur rând, cu vârfurile
ramificate dicotomic.
Epidemiologie. În timpul vegetaŃiei conidiile răspândesc agentul iar de la un an la

altul ciuperca persistă prin miceliul de rezistenŃă de sub solzii mugurilor şi prin cleistotecii.
Prevenire şi combatere. Măsurile de combatere ce se aplică împotriva făinării

americane sunt eficace şi împotriva făinării europene.
6.9.1.3. Antracnoza agrişului - Pseudopeziza ribis
241
Boala este des întâlnită în plantaŃiile de agriş şi coacăz din S.U.A. şi Europa, fiind
semnalată în anul 1922 şi în Australia (Viennot-Bourgin, 1949). Este prezentă în toate zonele
din Ńara noastră unde se cultivă agrişul şi coacăzul, putând produce defolierea masivă a
acestor plante în anii ploioşi.
Simptome. Ciuperca parazitează în special frunzele deşi, în alte Ńări (S.U.A.) atacul
pe lăstari şi fructe este foarte frecvent şi păgubitor.
Frunzele parazitate prezintă numeroase pete de 1-2 mm în diametru, de formă
circulară şi de culoare brună cu nuanŃă roşcată (când atacul se manifestă pe Ribes nigrum). În
centrul acestor pete, Ńesuturile se necrozează, iar ciuperca formează gheme de miceliu
scleroŃial pe care apar conidiofori şi conidii în lagăre, dimensiunea acestora fiind de 0,10-0,5
mm. În funcŃie de numărul infecŃiilor, petele pot conflua, se întind, iar Ńesuturile neparazitate
se îngălbenesc şi frunzele cad în masă. Deseori, lăstarii rămân desfrunziŃi chiar în luna august.
Atacul pe lăstari prezintă la nivelul scoarŃei pete alungite, brunii, evoluând în mici
cancere deschise (fig. 127).
În cazuri mai rare, atacul pe pedunculi şi fructe, duce la mumifierea şi căderea
acestora. Plantele sunt puternic debilitate, nu mai fructifică normal iar rezistenŃa lor la ger
scade mult.
Agentul patogen - Pseudopeziza ribis (Kleb.) Hohnel, sin. Pseudopeziza ribis
Kleb., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c.
Gloeosporidiella ribis (Lib.) Petrak.
În perioada de vegetaŃie, pe Ńesuturile parazitate ale plantei se formează lagăre de

conidii ce străpung epiderma şi ies în evidenŃă sub forma unor pustule de culoare albă.
Conidioforii scurŃi, poartă conidii hialine şi curbate, ce măsoară 10-24 x 5-9 µm.
Epidemiologie.Conidiile formate pe Ńesuturile

parazitate răspândesc boala, producându-se infecŃii
în special pe timp umed. Cercetările efectuate în
Ńara noastră au arătat că în lagăre se formează şi
microconidii bacilare de 5-7 x 1,5-2 µm
(M.Olangiu şi col., 1968). Temperatura optimă de
germinare a conidiilor variază între 15-25oC iar
perioada de incubaŃie este de 1-2 săptămâni.
Iernarea parazitului are loc fie sub formă

de conidii, ce sunt rezistente la temperaturi
scăzute, fie ca miceliu de infecŃie în scoarŃă sau
miceliu scleroŃial pe frunzele căzute, din care în
primăvară se vor forma apotecii cu asce şi
ascospori. Ascosporii sunt unicelulari, ovoizi şi
Fig. 127 - Antracnoza agrişului şi coacăzului hialini şi măsoară 12-17 x 7-8 µm; ei vor asigura,
- Pseudopeziza ribis f.c.Gloeosporidiella
alături de conidii, infecŃiile primare în primăvară.
ribis: a-atac pe frunză; b-lagăr de conidii; c-
apotecie cu asce şi ascospori; d-ască cu
Antracnoza produce pagube mai mari
parafize (original).
prin defolierea agrişului şi coacăzului în regiunile
242
umede cu veri mai răcoroase.
Prevenire şi combatere. Se vor îndepărta lăstarii atacaŃi şi se vor arde, iar frunzele
căzute se vor încorpora prin arătură adâncă sub brazdă.
Se vor cultiva soiurile rezistente cum sunt: Kantata, Crusader, Lissil, Iuvigo, Tenah,
Westra.
Tratamentele fitosanitare în timpul iernii se vor face cu produse cuprice până în
momentul umflării mugurilor.
În perioada de vegetaŃie sunt necesare 3-5 tratamente cu o gamă de produse cum
sunt: Topsin M 70-0,07 %, Metoben 70 PU-0,07 %, Vondozeb PU- 0,2 %, Dithane M 45-0,2
%, Topas 50 WP-0,1 %, Bumper 250 EC-0,02 %.
6.9.1.4. Rugina agrişului şi coacăzului - Cronartium ribicola
Ciuperca a fost găsită prima oară în Europa de către H.A.Districh în anul 1854, în
regiunea Mării Baltice, pe Ribes nigrum, R. rubrum, R. palmatum şi de asemenea, pe Pinus
strobus sub forma ecidiană. În prezent, rugina agrişului şi coacăzului este întâlnită
pretutindeni unde aceste plante se găsesc în flora spontană sau sunt cultivate şi unde pinul, pe
care se formează picnidiile şi ecidiile ciupercii, se află în apropierea acestora.
Simptome. Pe frunzele şi ramurile de pin de vârste variate, după perioada de

incubaŃie, relativ scurtă, se formează picnidiile cu picnospori, sub forma unor pete galbene de
3-4 mm în diametru, în dreptul cărora se constată prezenŃa unui suc dulceag, des vizitat de
către insecte. După şase luni până la doi ani, pe scoarŃa ramurilor atacate apar ecidiile
ciupercii sub forma unor vezicule albicioase, care pun în libertate ecidiosporii şi capătă o
coloraŃie galbenă. Ecidiosporii produc infecŃii sau rezistă peste iarnă în interiorul ecidiilor.
ScoarŃa ramurilor de pin parazitată de către ciupercă capătă rugozităŃi pronunŃate, luând un
aspect canceros. Ramurile atacate se usucă în întregime, ceea ce duce la epuizarea an de an a
plantelor din parcuri sau masive păduroase.
Ecidiosporii sunt transportaŃi prin
vânt la distanŃe relativ mici (1200-1500 m)
iar insectele îi vehiculează la distanŃe mai
mari. Ei produc infecŃii pe frunzele diferitelor
specii şi soiuri de agriş (Grossularia reclinata)
şi de coacăz (Ribes spp.).
Plantele de agriş şi coacăz infectate
prezintă numeroase pete galbene pe partea
superioară a limbului. Pe partea inferioară a
frunzelor, ciuperca formează nişte vezicule
Fig. 128 - Rugina agrişului şi coacăzului - brunii, care sunt lagărele de uredospori.
Cronartium ribicola: a-forma ecidiană Acestea crapă şi pun în libertate uredospori
Peridermium strobi pe Pinus sp.; b-forma cu sub forma unui praf galben. Printre lagărele
uredospori pe Ribes sp. (original).
de uredospori se formează şi lagăre de
teliospori, de culoare brune-gălbui.Teliosporii
243
formează coloane lungi de câŃiva mm, determinând apariŃia unei perozităŃi grosiere, în special
de-a lungul nervurilor principale, iar apoi pe toată suprafaŃa inferioară a limbului (fig. 128).
Frunzele atacate se îngălbenesc şi cad, iar lăstarii rămân desfrunziŃi înainte de sosirea
toamnei şi neputându-se lignifica, degeră uşor în timpul iernii. Frunctele rămân mici şi nu se
maturează normal.
Agentul patogen - Cronartium ribicola J.C. Fischer, fam. Melampsoraceae, ord.

Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina, f.ec. Peridermium strobi Kleb.
Ciuperca este heteroică şi macrociclică. Pe pin se formează picnidii cu picnospori şi

ecidii cu ecidiospori. Ecidiosporii sunt hialini, de formă poliedrică şi măsoară 22-30 x 18-20
µm. Aceşti spori pot germina imediat după formarea lor sau uneori pot rezista şi peste iarnă
pe pin. Teliosporii asociaŃi în coloane, sunt cilindrici şi măsoară 30-60 x 10-20 µm.
Epidemiologie. Pe agriş şi coacăz, în vară (iulie-august) se formează lagăre de

uredospori şi teliospori. Uredosporii sunt ovoizi şi măsoară 15-34 x 12-22 µm, produc infecŃii
repetate în vară dar rezistă şi iarna. După ce iernează, teliosporii germinează iar bazidiosporii
infectează pinul pe care ciuperca formează picnidii (pe frunze) şi ecidii (pe ramuri). După
Victoria Şuta şi col. (1974) ecidiile s-au format şi pe Senecio vernalis iar cu ecidiosporii de pe
această plantă s-au făcut infecŃii pe coacăz.
Dintre soiurile de coacăz rezistente la rugină amintim: Crusader, La Fouge, Lissil,
Invigo, Westra, Kantata, Roşii de Versaille etc.
Prevenire şi combatere. Se va avea în vedere ca plantaŃiile de agriş şi coacăz să fie
amplasate la distanŃe cât mai mari (8-10 km) de masivele de pin. De asemenea, pentru a
proteja pepinierele de pin, se vor lua măsuri ca în apropiere să nu existe plante de Ribes sp.
Se vor aplica stropiri cu substanŃe carbamice, Mancozeb 800-0,2 %.
Complexul măsurilor de protecŃia agrişului şi

coacăzului împotriva bolilor
Măsuri culturale. Aplicarea corectă a tehnologiei de cultură în plantaŃii prin

administrarea îngrăşămintelor în complex, tăieri, lucrarea la timp ale solului, duc la
fortificarea plantelor şi la o mai mare rezistenŃă la atacul agenŃilor patogeni şi dăunătorilor.
Măsuri fizico-mecanice. Primăvara cât şi în timpul perioadei de vegetaŃie, lăstarii

puternic atacaŃi vor fi tăiaŃi şi distruşi prin ardere. Plantele atacate (din plantaŃiile puternic
atacate) vor fi tăiate la cep, după care li se vor aplica tratamente chimice.
Tratamente chimice. În perioada de repaus vegetativ, se vor aplica unul sau două
tratamente cu Zeamă sulfocalcică 20 %.
În perioada de vegetaŃie, la apariŃia petelor de rugină, se aplică tratamente la începutul

dezmuguritului şi apoi în restul perioadei, cu o gamă de produse cum sunt: Dithane M 45-0,2
%, Mancozeb 80 WP-0,2 %, Vondozeb PU-0,2 %; Polyram combi-0,3 %, Tilt 250 EC-0,02
%, Bumper 250 EC-0,02 %, Topas 100 EC-0,05 %.
244
6.9.2. BOLILE ZMEURULUI
Viroze
6.9.2.1. Mozaicul zmeurului - Raspberry mosaic virus
Boala a fost semnalată în America în anul 1902 de către V.B. Stewart şi H.J.Eustache,
pentru ca acum să aibă o frecvenŃă destul de mare în toate Ńările unde zmeurul se cultivă sau
creşte spontan.
Simptome. Boala se manifestă pe frunze începând din luna mai. Pe aceste organe se
constată apariŃia între nervuri a unor pete de 2 mm, de culoare galbenă, cu contur neregulat
care, se întind destul de repede ocupând întreaga suprafaŃă a limbului. Deseori, clorozarea
limbului este însoŃită şi de o deformare puternică a acestuia. Lăstarii cresc anevoios iar
fructele obŃinute sunt de calitate inferioară. Alteori, petele de pe frunze sunt galbene-brunii,
precis conturate. Plantele stagnează în creştere iar prin coloritul specific pot fi observate de la
distanŃă.
Agentul patogen - Raspberry mosaic virus
După ultimele cercetări (R.H. Converse şi col., 1970) aspectele parazitare foarte
variate sunt induse de un complex de virusuri sau tulpini variate ale acestora ce se transmit
prin Amphorophora rubi, A. agathonica şi determină necrozarea vârfurilor, pe clonele
sensibile de Rubus henryi şi R. occidentalis (I. Pop, 1975). O parte din aceste virusuri sunt
sensibile la temperaturi ridicate (termolabile), iar altele rezistă la temperaturi de 37oC timp de
o săptămână (termostabile).
Epidemiologie. Transmiterea complexului de virusuri se realizează prin altoire şi

prin afide (Amphorophora rubi şi Macrosiphon euphorbiae). Soiurile de zmeur manifestă
rezistenŃă diferenŃiată (toleranŃă) faŃă de aceste virusuri.
Prevenire şi combatere. Se recomandă un control riguros al plantaŃiilor de zmeur

pentru depistarea plantelor virozate ce vor fi scoase şi distruse prin ardere şi plantarea de
butaşi liberi de viroze. Combaterea insectelor vectoare şi aplicarea termoterapiei, prin
menŃinerea butaşilor timp de 3 săptămâni la temperatura de 37oC, conduc la înfiinŃarea unor
plantaŃii cu plante sănătoase.
Bacterioze
6.9.2.2. Cancerul bacterian - Agrobacterium tumefaciens
Atacul se manifestă ca şi la pomii fructiferi, pe rădăcini, în zona coletului şi pe baza

tulpinilor.
Agentul patogen - Agrobacterium tumefaciens (Smith. et Towsn.) Conn., fam.

Rhizobiaceae, ord. Eubacteriales, Div.Bacteria.
245
Bacteria are formă de bastonaş, cu un singur flagel polar, este asporogenă şi are
dimensiuni între 1-3 x 0,4-0,8 µm.
Epidemiologia şi combaterea este descrisă la pomii fructiferi.
6.9.2.3. Focul bacterian - Erwinia amylovora (Burr.) Winslow, fam.

Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria.
Atacul se manifestă pe lăstari, flori şi fructe. Vârfurile lăstarilor atacaŃi se brunifică,

se usucă şi se curbează în formă de cârlig.
Bacteria este facultativ anaerobă, Gram-negativă, în formă de bastonaş, cu flageli
peritrichi şi are dimensiunile între 0,5-0,2 µm.
Măsurile de combatere sunt în principiu la fel ca la gutui, măr şi păr care sunt
speciile cele mai sensibile la atacul focului bacterian.
Micoze
6.9.2.4. Pătarea brună-violacee a tulpinilor de zmeur -
Didymella applanata
Pătarea brună a lăstarilor şi tulpinilor de zmeur este cunoscută în multe Ńări din
America şi Europa. Boala a fost descrisă prima dată de către Freda Detmers în anul 1891. La
noi a fost semnalată în anul 1936, fiind păgubitoare în anii cu primăveri ploioase. Este mai
răspândită în nordul Moldovei şi în zona SubcarpaŃilor Meridionali.
Simptome. Din luna iunie, apar pe tulpini pete mari, de culoare brună-violacee. Cu
timpul scoarŃa atacată crapă, se exfoliază, iar ramurile atacate încep să se usuce de la vârf spre
bază, prezentând aspectul de arsură. Zmeurul formează lăstari noi care şi ei sunt atacaŃi,
ajungându-se la epuizarea şi apoi la uscarea întregii plante (fig. 129).
Atacul se manifestă şi pe frunze, prin

apariŃia unor pete mari unghiulare, ce se întind de-a
lungul nervurilor principale. Mugurii axilari de la
baza frunzelor sunt brunificaŃi şi apoi se usucă. În
timpul iernii, pe scoarŃa ramurilor atacate, se
constată prezenŃa unor punctişoare brun-
negricioase, ce reprezintă periteciile ciupercii.
Agentul patogen - Didymella applanata

(Niessl.) Sacc., fam. Dothidiaceae, ord.
Dothidiales, cl. Pyrenomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f.c. Phoma sp.
Ciuperca formează în Ńesuturile parazitate

Fig. 129 - Pătarea brună-violacee a tulpinilor picnidii de tip Phoma ce conŃin picnospori ovali şi
de zmeur - Didymella applanata: a-ramuri hialini, de 5-8 x 2-4 µm, ce sunt eliminaŃi într-o
atacate; b-secŃiune printr-o ramură atacată
masă gelatinoasă. Legătura dintre forma picnidiană
(original).
246
de tip Phoma şi forma perfectă a ciupercii, a fost stabilită de A.G. Newhall şi confirmată apoi
de L.W.Koch (P.J. Anderson, 1956). Periteciile de tip ascolocular conŃin asce cu ascospori, ce
ajung la maturitate în primăvara următoare. Ascosporii sunt bicelulari, hialini şi măsoară 16 x
9 µm. Eliminarea ascosporilor are loc în luna mai când se produc şi infecŃiile primare.
Epidemiologie. Patogenul persistă sub formă de miceliu de rezistenŃă, pe care se vor

forma periteciile cu asce şi ascospori care vor produce infecŃii în primăvară. Răspândirea
patogenului în timpul vegetaŃiei se face prin picnosporii vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt.
Prevenire şi combatere. Se vor tăia şi arde ramurile atacate. Se va asigura o bună

aeraŃie plantaŃiei prin rărirea corespunzătoare a culturii de zmeur.
Ca măsuri chimice de combatere se recomandă tratamente cu produse cuprice,
înainte de înflorit şi după recoltarea fructelor cu: Zeamă bordoleză- 0,5 % sau Turdacupral -
0,4 %/
În perioada înfloritului şi a creşterii fructelor se vor executa 2-3 tratamente cu unul
din produsele: Topsin M 70-0,07, Metoben 70 PU-0,07 %, Euparen 50-0,25 %.
6.9.2.5. Pătarea cenuşie a frunzelor - Mycosphaerella rubi
Boala a fost observată mai întâi în Belgia, în jurul anului 1850, iar astăzi este
răspândită în toate Ńările situate în zona temperată, pe multe specii şi soiuri de Rubus sp.
Simptome.Ciuperca parazitează frunzele

şi foarte rar lăstarii ierbacei. Pe foliole apar pete
mici, circulare, de câŃiva mm în diametru, de
culoare cenuşie. În jurul acestor pete se observă un
halo mai întunecat, de culoare brună sau violacee,
în funcŃie de specia sau soiul de Rubus parazitată.
Petele pot să se unească şi în acest caz foliolele
prezintă pete mari, brune, ce ating 10-15 mm în
diametru. În centrul petelor se observă punctişoare
mici brune-negricioase,reprezentate de picnidiile
ciupercii.Uneori, Ńesuturile parazitate se
necrozează, devin sfărămicioase şi cad, iar foliolele
apar ciuruite; foliolele atacate cad înainte de vreme
Fig. 130 - Pătarea cenuşie a frunzelor -
(fig. 130).
Mycosphaerella rubi: a-frunză atacată;
b-picnidii de Septoria rubi
Agentul patogen - Mycosphaerella rubi
(după G.Arnaud din I.Bobeş et col., 1973).
(West.) Roak., fam. Dothidiaceae, ord. Dothidiales,
cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Septoria rubi Westend.
Miceliul este intercelular şi pe el se formează picnidii sferice, ce conŃin în interior

picnospori filamentoşi, multicelulari şi alungiŃi, de 40-55 x 1,5 µm. În anul 1917, G.W. Roark
a găsit pe frunzele căzute, peritecii de tip ascolocular cu asce şi ascospori bicelulari şi hialini,
de 20-25 x 3,5-4,25 µm.
247
Epidemiologie. Iernarea parazitului are loc sub formă de miceliu de rezistenŃă ce va
genera peritecii. După infecŃiile primare făcute de ascospori, răspândirea ciupercii se va face
prin picnospori
Prevenire şi combatere. Se vor aplica măsuri de igienă culturală; toamna sau

primăvara frunzele şi tulpinile uscate se vor strânge şi distruge prin ardere.
În timpul perioadei de vegetaŃie, plantele se vor stropi cu Zeamă bordoleză-0,75 %,
şi cu gama de produse utilizate împotriva pătării brune a zmeurului.
6.9.2.6. Rugina zmeurului - Phragmidium rubi-idaei
Această boală este destul de comună la noi în Ńară pe diferite specii şi soiuri de
Rubus.
Simptome. Pe frunze apar pete gălbui, vizibile pe partea superioară, în dreptul cărora
ciuperca formează picnidiile punctiforme. Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul acestor
pete, se formează ecidiile, de culoare gălbuie, grupate în jurul picnidiilor. Lagărele de
uredospori, de culoare galbenă, cu o uşoară nuanŃă portocalie, acoperă toată suprafaŃa
inferioară a foliolelor, care se îngălbenesc şi cad. Spre sfârşitul verii, printre lagărele cu
uredospori, ciuperca formează lagăre pulverulente de teliospori, de culoare neagră. Frunzele
cad înainte de vreme (fig. 131).
Agentul patogen - Phragmidium rubi-iaei (D.C.) Karst., fam. Pucciniaceae, ord.

Ciuperca este autoică şi macrociclică.

Teliosporii sunt multiseptaŃi, de formă cilindrică şi
prevăzuŃi cu un peduncul lung şi dilatat spre bază.
Teliosporii măsoară 60-120 x 25-35 µm.
Epidemiologie. Ciuperca rezistă peste iarnă sub

formă de teliospori. În primăvară, din fiecare celulă
a teliosporului va rezulta o epibazidie cu
bazidiospori diferenŃiaŃi sexual;bazidiosporii vor
produce primele infecŃii pe frunzele de zmeur.
Între soiurile cultivate sunt mai rezistente;
Lathram, Chiaf, Boyue, Meeker, Malling Jewel
aplicarea măsurilor de igienă culturală şi stropiri cu
substanŃe chimice la fel ca şi împotriva pătării
Fig. 131 - Rugina zmeurului - Phragmidium
rubi-idaei: a,b,c-atac pe frunze;
cenuşii.
d,e-teliospori (după J. Eriksson, 1926).
În perioada repausului vegetativ se
recomandă tratamente cu produse pe bază de sulf.
În perioada de vegetaŃie se execută 1-2 tratamente, începând de la apariŃia primelor
frunze cu următoarele produse: Tiuram 75 PU-0,4 %, Polyram DF-0,3 %, Mancozeb 80 WP-
248
0,2 %, Saprol 19 EC-0,125 %, Tilt 250 EC-0,02 %, Bumper 250 EC-0,02 % sau Bayleton S
WP 0,05-0,1 %.
6.9.3. BOLILE CĂPŞUNULUI
Viroze
Virozele la căpşun au luat o mare extindere constituind astăzi un factor limitativ în
obŃinerea unor producŃii de stoloni şi fructe în cantitate normală. Apectele parazitare sunt
extrem de variate datorită numărului mare de virusuri (sau tulpini virale ) ce atacă această
plantă, a soiului, a condiŃiilor climatice şi de agrofond cât şi a efectului sinergic, elemente ce
duc la apariŃia unui tablou simptomatologic extrem de variat.
6.9.3.1. Îngălbenirea marginală slabă a frunzelor de căpşun -
Strawberry mild yellow-edge virus
Viroza a fost semnalată şi apoi descrisă de către I.W. Prentice în Marea Britanie în
anul 1948; în S.U.A. aceeaşi boală a fost descrisă în anul 1922 de către W.T. Horne. Boala
este astăzi foarte răspândită, fiind prezentă şi în culturile de căpşuni din Ńara noastră (M.
Petrescu, 1961).
Simptome. Foliolele tinere prezintă o zonă marginală lată de 1-2 mm în dreptul

căreia Ńesuturile se îngălbenesc sau iau o coloraŃie verde-pal. Spre toamnă, frunzele capătă o
coloraŃie ruginie şi Ńesuturile marginale se răsucesc spre partea superioară. Plantele stagnează
în creştere, iar producŃia de stoloni şi fructe este puternic micşorată.
Agentul patogen - Strawberry mild yellow-edge virus. Virusul este alcătuit din mai
multe tulpini care induc simptome diferenŃiate pe Fragaria vesca var. semperflorens, cât şi pe
diferite clone (EM ş.a.) folosite drept plante indicatoare. Patogenul face parte din grupa
Luteovirusuri.
Epidemiologie. Particulele virotice sunt transmise prin altoire, afide cât şi prin
inoculare de suc. Insectele vectoare mai importante sunt: Chaetosiphon fragaefolii, C. thomasi
şi C. jacobi ( I. Pop, 1988).
6.9.3.2. ÎncreŃirea frunzelor - Strawberry crinkle virus
Boala este răspândită în toate Ńările cultivatoare de căpşuni.

Simptome. Atacul apare pe foliole prin formarea unor pete mici, punctiforme,
necrotice, înconjurate de un halo gălbui. łesuturile atacate nu mai cresc iar parenchimul
sănătos al frunzelor dezvoltându-se, apar mici deformări ce dau aspectul caracteristic bolii de
încreŃire. Plantele stagnează în creştere, nu mai înfloresc normal, iar producŃia scade.
Agentul patogen - Strawberry crinkle virus. Particulele au un aspect baciliform, de

44-69 x 190-380 nm. Virusurile pot să se găsească pe plante împreună cu virusul îngălbenirii
249
marginale cât şi a marmorării, producând efecte sinergice. Plante indicatoare sunt clone ale
speciei Fragaria vesca var. semperflorens. Face parte din grupa Rhabdovirusuri.
Epidemiologie. Virusul se transmite prin stolonii infectaŃi şi prin nematozi şi insecte

vectoare.
Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea unui material săditor liber de

viroze. Stolonii se vor obŃine din plantaŃii cu plante sănătoase şi de la Complexul de
devirozare de la ICPP Piteşti,sau alte culturi testate.
Producerea de stoloni sănătoşi presupune testarea plantelor furnizoare cât şi folosirea
termoterapiei. Materialul de înmulŃire sănătos va fi plantat la distanŃe mai mari faŃă de
culturile de producŃie, asigurându-se spaŃiile de izolare corespunzătoare.
Termoterapia (38oC, timp de 2-3 luni) este o tehnică ce poate fi aplicată plantelor
furnizoare de Ńesuturi meristematice în vederea obŃinerii unor clone valoroase, absolut libere
de viroze. În plantaŃia furnizoare de stoloni, combaterea insectelor vectoare cât şi a
nematozilor este obligatorie.
Micoze
6.9.3.3. Pătarea albă a frunzelor - Mycosphaerella fragariae
Pătarea albă a frunzelor este cea mai frecventă şi păgubitoare boală cunoscută la
căpşuni. A fost semnalată şi descrisă prima dată în FranŃa de către L.R.Tulasne sub numele de
pete purpurii ale frunzelor.
Simptome. Boala se manifestă în

primăvară, prin apariŃia pe foliole a unor pete
neregulate ca formă şi de culoare purpurie cu
nuanŃă violacee. Pe timp umed, ciuperca
formează conidii pe conidiofori aerieni care apar
ca o eflorescenŃă vizibilă pe partea superioară a
frunzelor. Toamna, când temperaturile sunt mai
coborâte, petele purpurii se albesc la centru şi, în
aceste zone, se formează picnidiile ciupercii care
apar ca nişte punctişoare mici,negre. Frunzele
Fig. 132 - Pătarea albă a frunzelor - puternic atacate se brunifică şi se usucă (fig.
Mycosphaerella fragariae:a-atac pe frunze; 132).
b-conidii de Ramularia sp.(original).
Agentul patogen - Mycosphaerella
fragariae (Tul.) Lind., fam. Dothidiaceae, ord.
Dothidiales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Ramularia grevilleana (Tul.)
Jorstad. şi f.c. Septoria fragariae (Lib.) Desm.
În primăvară şi vară, pe frunze, în dreptul petelor purpurii, ciuperca formează conidii

hialine, cu 1-3 pereŃi transversali, de 15-55 x 2-5 µm ce sunt prinse de conidiofori simpli şi
necoloraŃi, (f.c. Ramularia grevilleana).
250
Spre toamnă, apar picnidii de tipul Septoria, cu picnospori alungiŃi, filamentoşi, de
25-30 x 4-5 µm.În timpul iernii în frunze apar peritecii cu ascospori bicelulari ce măsoară
13-15 x 3-4 µm., ce ajung la maturitate în primăvara următoare.
Epidemiologie. Ciuperca iernează sub formă de peritecii sau în iernile mai blânde,
ciuperca poate rezista şi sub formă de conidii şi de miceliu stromatic în organele parazitate ale
plantei.
Prevenire şi combatere. Se recomandă ca în fiecare toamnă, culturile atacate să se

cosească, iar materialul rezultat să fie distrus prin ardere.
În cursul perioadei de vegetaŃie se aplică tratamente cu produse din grupele: Gr.D:
Bavistin 50 WP-0,05-0,07; Bavistin Fl-0,05-0,07 % (t.p. 7 z.); Derosal 50 SC 0,05-0,07 (t.p.
14 z.); Derosal 50 WP 0,05-0,07 (t.p. 14 z.); Kolfugo 25 SC Susp.-0,2 % (t.p. 14 z.); Benlate
50 WP 0,05-0,07 %;Metoben 70 PU-0,07 %; Topsin 70 PU-0,07 % (t.p. 14 z.); Topsin M 70
WP-0,07 % (t.p. 14 z.); Gr.G: Rovral 50 WP 0,2 % (t.p. 21 z.); Rovral 50 PU-0,2 % (t.p.
21 z.); Sumilex 50 PU-0,15 % (t.p. 14 z.); Sumilex 50 WP-0,15 %; Rubigan 12 CE- 0,03
%; Gr.I: Rubigan 12 EC-0,03 %; Euparen 50 WP-0,16 % (t.p. 14 z.); Gr.K: Euparen multi
50 WP 0,25 % (2,5 l în 1000 l/ha);Gr.J: Sanazole 250 CE-0,02 % (0,2 l/ha); Gr.L: Konker-
0,15 % (t.p. 21 z.); Labilite 70 WP-0,2 %; Gr.M: Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin 2 L-0,15
%.
6.9.3.4. Făinarea - Sphaerotheca macularis
Boala este descoperită pe teritoriul Ńării noastre de către E. Docea în anul 1958, la o
cultură de căpşuni din jurul oraşului Bucureşti.
Simptome. Pe organele plantelor şi în special pe frunze, ciuperca formează pete
pâsloase, albicioase, uşor gălbui, care mai târziu devin pulverulente în urma formării în număr
mare a lanŃurilor de conidii. Plantele atacate cresc mai puŃin, frunzele se deformează şi
fructele sunt de slabă calitate, nematurându-se şi rămânând mici.
Agentul patogen - Sphaerotheca macularis (Wallr. ex Fries) Lind., fam.

Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium
fragariae (Harz.).
Conidiile sunt dispuse în lanŃuri, au forma unor butoiaşe, cu dimensiunile de 18-32 x

15-23 µm. Cleistoteciile sunt sferice, de 50-120 µm în diametru, au în interior o singură ască
cu 8 ascospori unicelulari, de 20-24 x 12-18 µm; cleistoteciile prezintă apendici simpli.
Iernarea ciupercii are loc prin intermediul miceliului de infecŃie şi mai puŃin prin cleistoteciile
ce se formează în număr mic.
Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei patogenul este răspândit prin conidii iar în

primăvară din miceliul de rezistenŃă apar cleistotecii ce vor elimina asce cu ascospori.
Prevenire şi combatere. Pentru reducerea rezervei biologice a patogenului, se

coseşte cultura după recoltare şi masa vegetală rezultată se arde.
Se recomandă cultivarea soiurilor rezistente cum sunt: Premial, Sunrise, Red
Gauntlet, Aliso şi altele.
251
Tratamentele se vor efectua la avertizare mai ales cu produse antioidice cum sunt:
Topas 100 CE 0,025-0,05 %, Benlate 50-0,05 %, Afugan CE 30-0,1 %, Systhane 12 EC-0,04
%, Bayleton 25 WP-0,05 %, Saprol 19 EC-0,125 %, Rubigan 12 EC 0,03-0,04 %.
6.9.3.5. Putregaiul cenuşiu al fructelor - Botrytis cinerea
Pagubele produse de această ciupercă se ridică în anii ploioşi la 70-80 % din recoltă.
Simptome. Ciuperca se dezvoltă pe flori, fructe tinere şi în special pe cele ajunse la

maturitate. Atacul evoluează foarte repede în timpul recoltării şi transportului, manipulările
favorizând răspândirea agentului patogen. Fructele se alterează parŃial, acoperindu-se iniŃial
cu un puf cenuşiu, pentru ca apoi în scurt timp, să fie afectate în întregime de un putregai
total. În câmp, pe timp de secetă, fructele parazitate se usucă, purtând conidii ce constituie o
sursă de infecŃie pentru plantele din jur.
Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl.
Miceliul ciupercii se dezvoltă pe petale şi fructe tinere, la temperaturi optime
cuprinse între 15-20oC. Umiditatea ridicată a aerului favorizează mult infecŃiile. Boala poate
evolua şi pe timp uscat, cu condiŃia să fie suficient inocul în cultura de căpşuni.
Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul şi se răspândeşte în cursul
perioadei de vegetaŃie prin conidiile de tip Botrytis.
Prevenire şi combatere. Pentru prevenirea şi combaterea atacului de Botrytis, se

recomandă efectuarea a 3-4 tratamente în fenofazele buton verde, buton alb, înflorire şi
formarea primelor fructe verzi de mărime normală.
Alături de respectarea igienei culturale din cultură, de mulcire, se recomandă

tratamente chimice înainte de înflorit şi până când primele fructe intră în pârgă.
Cele mai bune tratamente sunt cu produsele din grupele: Bavistin Fl-0,05-0,07 %;
Kolfugo 25 SC Susp. -0,2 % (t.p. 14 z.); Benlate 50 WP 0,05-0,07 %; Topsin 70 PU-
0,07 % (t.p. 21 z.); Topsin M 70 WP-0,07 % (t.p.14 z.); Gr.F: Bravo 500 SC-0,25%;
Gr.G: Ronilan 50 WP-0,05 % (t.p.21 z.); Rovral 50 WP 0,1-0,15 % (t.p. 14 z.); Rovral 50
PU-0,05-0,1 % (t.p. 21 z.); Sumilex 50 PU 0,1-0,15 % (t.p. 14 z.); Sumilex 50 WP-0,1 % (t.p.
14 z.);Gr.I: Rubigan 12 CE-0,03 % (t.p. 14 z.); Gr.K: Euparen 50 WP-0,16 % (t.p. 14 z.);
Teldor 500 SC-0,15 % (1,5 kg p.c. în 100 l); Gr.L: Konker-0,15 % (t.p. 21 z.); Labilite 70
WP-0,2 %;Gr.N: Trichodex 25 WP-0,2 % (2 kg în 1000 l apă).
Dintre soiurile cultivate mai rezistente sunt: Red Gauntlet, Premial, Early Glow,
Aico, Tafts etc. Se vor respecta măsurile de igienă culturală şi la începutul coacerii, solul de
sub plante se acoperă cu paie.
Măsuri de protecŃie a căpşunului împotriva patogenilor
În vederea înfiinŃării de căpşunării, se vor folosi stoloni liberi de viroze obŃinuŃi în
urma selecŃionării de clone, care în timpul perioadei de vegetaŃie, manifestă toate
caracteristicile soiului şi nu prezintă simptome de îmbolnăvire. Pentru o mai bună siguranŃă,
aceste clone se vor supune tratamentului termic şi apoi se plantează într-un câmp izolat spaŃial
faŃă de căpşunăria de producŃie.
252
CAPITOLUL VII. BOLILE VIłEI DE VIE
Viroze
7.1. Scurt-nodarea - Grapevine fan leaf virus
Boala este mult răspândită în zonele viticole din Europa şi nordul Africii. Scurt-
nodarea (Court-noué) produce pagube pe soiuri de Vitis vinifera, fiind cunoscută atât pe alte
specii de Vitis, cât şi pe hibrizii producători direcŃi. Se pare că multitudinea de aspecte
parazitare întâlnite la viŃa de vie s-ar datora.
stadiilor de evoluŃie a bolii, soiului, condiŃiilor de agrotehnică şi tulpinilor de virus. În Ńara

noastră, boala se întâlneşte în plantaŃiile situate pe terenuri argiloase şi în anii cu primăveri
reci şi umede. Ea a fost semnalat de Tr. Săvulescu şi col., în anul 1931, în prezent apreciindu-
se că este prezentă în toate podgoriile Ńării (I. Pop, 1988).
Simptome. Plantele infectate cu tulpinile acestui virus prezintă lăstarii slab
dezvoltaŃi, cu internodurile scurte, dispuse în zig-zag. Datorită acestui fapt, frunzele apar
înghesuite, lăstarii luând aspectul de tufă deasă. Planta apare mult înghesuită şi prin
manifestarea fenomenului de proliferare a lăstarilor. Frunzele de la lăstarii atacaŃi sunt mult
mai mici decât cele de pe plantele sănătoase, deformate, cu aspect de evantai, asimetrice şi cu
numeroase pete clorotice.
Fig. 133 - Scurt-nodarea - Grapevine fan leaf virus: atac pe frunze şi coarde
(după I. Pop, 1988).
Uneori apar pe frunzele atacate, inele sau pete cu aspect uleios ce imprimă acestor
organe un aspect mozaicat. Pe unele soiuri, asemenea simptome sunt mascate putându-se
constata doar deformarea frunzelor şi scurtarea internodurilor. Deseori, plantele atacate au
ciorchini ce prezintă fenomenul de meiere, bobiŃele rămân mici şi nu se maturează; acest
aspect nu reprezintă totuşi un simptom obligatoriu al scurt-nodării parazitare.
253
Rădăcinile plantelor atacate sunt slab dezvoltate, cu aspect coraliform, iar în secŃiune
lemnul are o coloraŃie roşiatică. Ca aspect general plantele sunt mai mici ca talie, vegetează
defectuos, diferenŃiindu-se net de cele producŃiile fiind din ce în ce mai mici, iar bobiŃele sunt
lipsite parŃial de seminŃe şi nu se maturează (fig. 133).
Agentul patogen - Grapevine fan leaf virus, face parte din grupa Nepovirus,
subgrupa mozaicului arabisului cu care este înrudit serologic.
Tulpinile virotice au o formă izometrică de 30 nm în diametru. Temperatura de
inactivare variază între 60-65oC. Virusul atacă toate speciile de Vitis. De asemenea, tulpinile
acestui virus produc simptome variate pe plantele ierboase - test ca: Chenopodium
amaranticolor, C. quinoa (leziuni locale), C. murale (stagnarea în creştere a plantelor cât şi
deformarea frunzelor), Cucumis sativus (pete clorotice), Gomphrena globosa (leziuni locale
violete), Phaseolus vulgaris şi altele. Ca plantă indicatoare se foloseşte Vitis rupestris soiul
St. George pe care apar simptomele caracteristice bolii.
Epidemiologie. Virusul se transmite prin altoi, anastomoze radiculare şi prin vectori.
Din cercetările întreprinse în FranŃa, Italia şi S.U.A. speciile de nematozi Xiphinema index şi
X. italiae răspândesc virusul în mod natural (I. Pop, 1988), ceea ce explică apariŃia vetrelor de
plante virotice, care se măresc an de an, pornindu-se de la o singură plantă bolnavă.
Prevenire şi combatere. Noile plantaŃii vor fi amplasate pe terenuri corespunzătoare

acestei plante, evitându-se solurile reci, argiloase şi care reŃin puternic apa. Terenurile
rezultate în urma defrişării plantaŃiilor viticole şi infestate cu nematozi, vor fi cultivate cu
lucernă 4-5 ani după care se pot refolosi în cultura viŃei de vie.
Se vor întrebuinŃa altoi şi portaltoi sănătoşi, plantele furnizoare de altoi vor fi
observate şi marcate în perioada de vegetaŃie. Pot fi obŃinute clone libere de viroze, folosindu-
se selecŃia fitosanitară (testări şi termoterapie).
Se vor combate nematozii din terenurile destinate a fi plantate cu viŃa de vie,
folosindu-se preparatul Mocap 10 G 50-75 kg/ha.
7.2. Mozaicul nervurian al viŃei de vie - Grapevine vein mosaic virus
Viroza a fost semnalată în S.U.A. (California), iar în ultimul timp la noi în Ńară, unde
unele soiuri sunt infectate în procent de 100 % (I. Pop, l988).
Simptome. Principalul simptom este reprezentat prin îngălbenirea nervurilor
principale şi secundare ale frunzelor, fenomen ce apare în luna mai-iunie. Deseori nervurile în
totalitate se prezintă ca o reŃea gălbuie, iar Ńesuturile limbului prezintă pete clorotice ce dau
frunzei aspect de mozaic. VegetaŃia plantelor este normală, plantele manifestând vigurozitate
bună. Pot să mai apară fenomene de meiere şi mărgeluire care nu sunt absolut specifice
acestei viroze.
Agentul patogen - Grapevine vein mosaic virus
Virusul atacă numai speciile genului Vitis. Ca plantă indicatoare se foloseşte soiul St.
George pe care virusul formează pete verzui-deschis în lungul nervurilor. Agentul patogen se
transmite numai prin altoire.
Epidemiologie. Virusul se răspândeşte numai prin părŃi vii de plantă aşa încât il vom
depista numai la altoii sau portaltoii care provin de la plante virotice.
254
7.3. Răsucirea frunzelor - Grapevine leaf roll virus
Această boală este cunoscută de multă vreme pe soiurile de Vitis vinifera în

California şi mai puŃin pe alte specii sau hibrizi producători direcŃi. Natura virotică a bolii a
fost precizată de către K. Harmon şi W.C. Snyder în anul 1946. După I. Pop (1988) în Ńara
noastră boala este frecventă pe soiurile Merlot, Fetească neagră, Chasselas d'oré şi pe unii
hibrizi.
Plantele atacate se deosebesc cu uşurinŃă de cele sănătoase prin aceea că sunt de talie
mai mică, puternic antocianizate (soiurile cu struguri roşii) sau de un galben-pal (soiurile cu
struguri albi). Frunzele încep să se răsucească, dinspre partea superioară spre cea inferioară,
de-a lungul nervurii mediene. PoziŃia peŃiolului acestor frunze devine aproape perpendiculară
pe axul lăstarului şi nu oblică cum se observă la plantele sănătoase. Spre toamnă, Ńesuturile
frunzelor se colorează şi mai puternic în roşu sau galben în funcŃie de soi, prezentând pete de
necroză tisulară ce se întind în spaŃiile dintre nervuri.
ProducŃia este diminuată sub aspect cantitativ şi calitativ; strugurii nu se mai
maturează normal, coloritul bobiŃelor este alterat iar procentul de zahăr este inferior
comparativ cu strugurii obŃinuŃi de la plantele sănătoase.
Plantele atacate prezintă corzi nelignificate care au un număr mai mic de ochi;
rezistenŃa la ger a coardelor este slabă, boala fiind foarte păgubitoare în zonele unde se
practică neîngroparea peste iarnă a plantelor (viŃă de vie cu port înalt).
Agentul patogen - Grapevine leaf roll virus. Este un virus din grupa Potyvirusurilor,
de formă alungită cu dimensiuni de 790 nm. Virusul poate fi transmis prin altoire pe plante
indicatoare, pe care apar simptome după 2-18 luni de la infecŃie; indicatorii Bacco 22 A,
Mission, Pinot noir, Cabernet sauvignon,Cinsaut, Merlot şi altele sunt folosiŃi în lucrările de
verificare a plantelor mamă furnizoare de altoi. Până în prezent nu se cunosc vectori ai acestui
virus.
Epidemiologie. Diseminarea patogenului are loc numai prin multiplicarea şi

comercializarea materialului de plantat infectat. Răspândirea bolii poate fi asociată cu
răspândirea păduchelui Ńestos Planococcus ficus.
Prevenire şi combatere. Se vor lua măsuri de obŃinere a materialului săditor liber de

viroze prin eliminarea plantelor cu simptome, ca furnizoare de coarde altoi, cât şi celor
virozate din plantaŃiile tinere.
Micoplasmoze
7.4. Îngălbenirea aurie (flavescenŃa aurie) - Flavescence d'orée - Mycoplasma
Boala a căpătat recent o mare extindere producând pagube importante în vestul

Europei (FranŃa, Germania) şi în special în plantaŃiile din Valea Rinului şi Moselei. Etiologia
virotică a fost înlăturată în urma cercetărilor efectuate de către J.Giannotti şi col. în anul 1969
şi confirmată de A. Caudwell şi col. în 1971 (P. Ploaie, 1973).
În Ńara noastră boala a fost semnalată în podgoriile Murfatlar, Valea Călugărească,
Odobeşti, Miniş, pe soiurile Cardinal, Italia , Afuz Ali şi Regina Puglia (C. Rafailă şi M.
Costache, 1968).
255
Simptome. Plantele prezintă numai unii lăstari cu simptome de flavescenŃă în timp
ce restul par a fi sănătoşi.
Frunzele lăstarilor infectaŃi se îngălbenesc parŃial sau total, Ńesuturile luând un colorit
metalic, caracteristic. Atacul este însoŃit de o răsucire a frunzelor dinspre partea superioară
spre partea inferioară, ulterior căzând de pe lăstari în luna iulie. Spre toamnă, lăstarii atacaŃi
nu se lignifică, rămân elastici, au liberul hipertrofiat, cu o coloraŃie verzuie şi pigmentaŃi,
datorită petelor necrotice. Deseori, aceşti lăstari degeră în timpul iernii iar productivitatea
plantelor atacate scade foarte mult. Ciorchinii de pe lăstarii atacaŃi sunt asimetrici şi cu bobiŃe
cu un procent mic de zahăr; de cele mai multe ori plantele atacate , în 1-2 ani, nu mai produc
struguri.
Agentul patogen - Flavescence d'orée, fam. Mycoplasmataceae, ord.

Mycoplasmatales, cl. Mollicutes. Agentul se prezintă sub formă de particule pleomorfe
(heterotrofe), ovoide, alungite sau sferice, de 100-7 00 nm în diametru.
Epidemiologie. Transmiterea de la plantele bolnave la cele sănătoase se poate face prin

altoire şi prin cuscută. Agentul patogen nu se poate transmite mecanic pe diferite plante test
ierboase. În natură, această boală se transmite prin cicada Scaphoideus littoralis. Plantele
atacate manifestă o sensibilitate sporită la făinare (Uncinula necator).
Fig.134.Cancerul bacterian-Agrobacterium radiobacter pv.tumefaciens a.tumori la punctul de

altoire;b-"ariceala"pe coarde.(după T. Ferraris, 1938).
Prevenire şi combatere Se recomandă scoaterea din plantaŃii şi din şcolile de viŃe a plantelor
atacate şi distrugerea lor prin ardere; combaterea cicadei Scaphoideus littoralis prin tratamente
cu organofosforice,este obligatorie.
Bacterioze
7.5. Cancerul bacterian - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens
256
Prima dovadă a etiologiei bacteriene a cancerului a fost stabilită de F.Cavara în 1885.
ViŃa de vie este cultura cea mai afectată de cancer, aproape în toate Ńările cultivatoare.
Simptome. La viŃa de vie spre deosebire de pomii fructiferi, există două feluri de
simptome, ambele pe părŃile aeriene ale plantei, rar pe cele subterane. Plantele din şcoala de
viŃă, formează tumori atât pe partea aeriană, în locurile unde au fost extirpaŃi ochii sau la
punctul de altoire, cât şi subteran la nodul bazal. La plantele pe rod, se dezvoltă tumori pe
tulpina butucului şi ariceală (o aglomerare de gale mici - tumorete) pe cordoane şi coarde.
Majoritatea Ńesuturilor tumorale putrezesc la sfârşitul fiecărui an, iar în anul următor apar
altele noi. Adesea, zonele atacate se degradează în aşa măsură încât produc moartea
porŃiunilor distale. De regulă, aceste porŃiuni se amputează şi ca urmare, butucul apare sărăcit
de formaŃiuni fructifere, iar producŃia scade (fig.134).
Descrierea agentului etiologic, a epidemiologiei şi patogenezei, au fost prezentate la
cancerul bacterian de la cais şi piersic.
Prevenire şi combatere. Măsurile ce se impun sunt în general aceleaşi ca în cazul
cancerului de la pomi. În privinŃa combaterii biologice, până nu demult, nu exista un
biopreparat pentru prevenirea cancerului la viŃa de vie, tulpina K 84 nefiind recomandată
pentru viŃă. Mai recent, N.Zinca de la StaŃiunea Viticolă din Drăgăşani, a obŃinut în 1971
rezultate bune în prevenirea cancerului, prin tratarea viŃelor înainte de stratificare sau plantare
cu o cultură de Agrobacterium radiobacter nepatogenă, brevetând un preparat denumit
Biozin, având la bază acea tulpină. La Institutul de Cercetări pentru ProtecŃia Plantelor se
lucrează la elaborarea unui biopreparat destinat prevenirii cancerului la viŃa de vie.
Soiurile sensibile la cancer, cât şi la îngheŃ sunt: Afuz Ali, Italia, Muscat Hamburg,
Merlot, Regina viilor, Cardinal, Perlă de Csaba, Cabernet Sauvignon. Mai rezistente sunt
soiurile: Pinot gris, Fetească regală, Coarnă neagră şi Riesling italian .
Se recomandă selectarea cu rigurozitate din punct de vedere al sănătăŃii a plantelor
mamă, bacteria transmiŃându-se prin altoii infectaŃi. Măsuri deosebite se vor lua în timpul
altoitului, prin dezinfectarea altoilor şi portaltoilor, prin scufundare timp de 15-20 minute într-
o soluŃie de Captan 0,2 % sau sulfat de cupru 1 %, cât şi dezinfectarea uneltelor.
În pepiniera viticolă se va respecta un asolament de 3-4 ani, timp în care solul se va
cultiva cu cereale. La scoaterea viŃelor altoite din biloane, vor fi distruse prin ardere toate
plantele bolnave. ViŃele bolnave din plantaŃiile tinere vor fi scoase şi distruse prin ardere.
Locul va fi dezinfectat cu o soluŃie de formol 2 %, dându-se 5-6 l la fiecare groapă. În
plantaŃiile mai bătrâne, vor fi tăiate şi arse toate corzile cu tumori, iar locul de secŃionare se va
dezinfecta şi apoi proteja cu o pastă de lanolină şi ulei de parafină (N. Zinca, 1969).
Plantele curăŃate de tumori,în primăvară vor fi stropite prin îmbăiere cu soluŃie de
sulfat de cupru 2-3 % , înainte de a porni în vegetaŃie.
Micoze
7.6. Mana viŃei de vie - Plasmopara viticola
Boala este originară din America de Nord, unde a fost observată încă din anul 1834 de
către L.D.Schweinitz. Datorită schimburilor comerciale, mana a fost introdusă în Europa, mai
întâi în FranŃa, unde primele infecŃii au fost constatate de către J. Planchon în anul 1878 şi din
această Ńară s-a răspândit peste tot cu mare rapiditate, determinând împreună cu filoxera
pagube considerabile plantaŃiilor viticole. La noi în Ńară, mana a fost observată în anul 1887 în
257
podgoriile Buzăului dar, după P.Viala, este aproape imposibil ca ea să fi apărut aşa de târziu,
Ńinând seama că boala era semnalată în Ńările limitrofe încă din anul 1881. Pagubele produse
de mană sunt foarte mari, nu numai în anul când boala se manifestă cu intensitate, ci şi în anii
următori. Pierderile de recoltă datorită acestei boli pot varia de la 10 % până la 70-80 %, în
funcŃie de condiŃiile climatice din anul respectiv, care determină atât intensitatea atacului cât
şi frecvenŃa bolii. Vinurile provenite din viile mănate sunt acide, cu un procent foarte mic de
alcool (datorită unei cantităŃi reduse de zahăr în must) fără buchet şi se îmbolnăvesc de
"băloşire".
Simptome. Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viŃei de vie:
frunze, lăstari ierbacei, cârcei, flori, ciorchini şi boabe.
Atacul pe frunze. Frunzele pot fi atacate după ce ating o suprafaŃă de 10-25 cm2, adică
de când prezintă osteolul stomatelor deschis şi până ce îmbătrânesc, când practic manifestă o
rezistenŃă sporită la mană. Petele de mană pe frunze au aspect variat în funcŃie de momentul
când se produce infecŃia. În primăvară, petele sunt de culoare galbenă-untdelemnie, au un
contur difuz, atingând dimensiuni ce variază de la câŃiva mm. la câŃiva cm. (stadiul petelor
untdelemnii). Cu timpul, centrul acestor pete se brunifică, frunzele luând un aspect uscat
(stadiul de arsuri pe frunze). Pe partea inferioară a limbului, în dreptul acestor pete galbene-
untdelemnii, se constată prezenŃa unui puf albicios, alcătuit din sporangioforii şi sporangii
ciupercii. În funcŃie de condiŃiile climatice (temperatură ridicată în jur de 20-22oC şi umiditate
accentuată), ce determină o perioadă de incubaŃie foarte scurtă, faza de "pete untdelemnii" nu
mai apare, iar frunzele nu mai prezintă pe faŃa inferioară acel puf albicios, caracteristic.
La soiurile cu struguri roşii sau negri, petele de mană sunt înconjurate de un halo
vişiniu iar la cele rezistente faŃă de această boală petele se necrozează, iau o formă colŃurată,
sunt limitate de nervuri datorită reacŃiilor celulare de apărare a plantei împotriva ciupercii.
Către toamnă, când frunzele devin mai rezistente, în urma infecŃiilor apar pete mici,
colŃuroase, de 1-2 mm în diametru, în dreptul cărora Ńesuturile se brunifică, în timp ce restul
frunzei rămâne de culoare verde. Această formă de atac poartă numele de "pete de mozaic". În
această fază ciuperca nu mai produce pe partea inferioară a limbului sporangiofori si sporangi.
RezistenŃa la îmbolnăvire a frunzelor bătrâne poate fi explicată prin hidratarea
scăzută a Ńesuturilor, presiunea osmotică ridicată, procentul mai mare de potasiu cât şi prin
pH-ul neutru spre alcalin pe care-l prezintă sucul celular, în această fază fenologică.
Lăstarii ierbacei şi cârceii atacaŃi prezintă pete alungite de culoare brună, care pe
timp umed, se acoperă cu un puf albicios, alcătuit din masa de din sporangiofori şi sporangi.
Pe lăstarii mai evoluaŃi şi lignificaŃi, atacul de mană apare sub forma unor pete alungite de
culoare brună, dispuse în preajma nodurilor, în dreptul cărora scoarŃa este mortificată.
Coardele atacate nu se maturează normal iar substanŃele de rezervă acumulate în celule se
găsesc în cantitate mai redusă decât în coardele sănătoase (fig. 135).
Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos în anii cu precipitaŃii abundente.

InfecŃia are loc prin pedunculul inflorescenŃelor, prin flori sau prin partea mai dezvoltată a
pedicelului de la baza boabelor. Aceştia se îngălbenesc şi se acoperă cu sporangiofori şi
sporangi de culoare albă- pe timp umed "rot-gris" sau se brunifică şi se usucă- pe timp
secetos. BobiŃele se acoperă cu un puf albicios format din sporangiofori şi sporangi, deoarece
bacele tinere prezintă stomatele epidermei deschise, neacoperite de pruină, ceea ce permite
258
ieşirea acestora în exterior. InfecŃia pe boabe continuă şi după închiderea stomatelor, când
ciuperca pătrunde prin stomatele ce se găsesc pe partea lăŃită a pedicelului de la baza bobului
cât şi prin diferite răni produse de insecte sau grindină. BobiŃele atacate se brunifică, se
zbârcesc şi uneori se desprind de pe ciorchine şi cad cu uşurinŃă. Acest aspect parazitar
întâlnit pe bobiŃele mai dezvoltate, care ating aproximativ 2/3 din dimensiunea lor normală,
poartă numele "rot-brun" .
Agentul patogen - Plasmopara viticola (Berk. et Curt.) Berl. et de Toni., fam.

Aparatul vegetativ al ciupercii este un sifonoplast intercelular ce trimite în celule

haustori sferici sau piriformi din camera substomatică. După o perioadă de hrănire, ciuperca
emite în afară, prin osteolul stomatelor, prelungiri ale sifonoplastului, ramificate monopodial -
sporangiofori ce poartă sporagi mici. Sporangioforii sunt ramificaŃi în treimea superioară,
prezentând 5-6 ramuri perpendiculare unele pe celelalte, ultimele terminaŃii purtând
denumirea de sterigme de care se prind sporangii. Sporangioforii au dimensiuni între 300-
1200 µm, iar sporangii 14-30 x 10-18 µm. Din germinaŃia sporangilor rezultă 5-8 zoospori
biflagelaŃi, reniformi, de 6-8 x 4,5 µm. Formarea sporangioforilor şi a sporangilor are loc
într-un timp relativ scurt (6-10 ore), dacă umiditatea atmosferică este ridicată (95-100 %) şi
temperatura este cuprinsă între 18-24oC.
Către toamnă în spaŃiile intercelulare ale frunzelor mozaicate ciuperca formează
oogoane şi anteridii şi ca urmare a procesului de oogamie sifonogamă, apar oosporii, organe
de rezistenŃă şi de iernare ale acestui agent patogen.
Oosporii sunt sferici, bruni, prevăzuŃi cu un endospor, un exospor gros şi un epispor
rezultat din resturile de citoplasmă a oogonului fecundat; ei măsoară 25-35 µm în
diametru.
Numărul oosporilor variază în funcŃie de sensibilitatea soiurilor de viŃă de vie faŃă de
mană cât şi de condiŃiile climatice ale anului respectiv, variind de la 200-1250 pe mm2 (Tr.
Săvulescu, 1941).
Epidemiologie. Numărul sporangilor de vară ce se formează pe un sporangiofor este
foarte mare, fiind cuprins între 200-400. Sporangii sunt luaŃi de curenŃii de aer şi duşi la
distanŃe mari. Ei îşi pot păstra viabilitatea 7-8 zile. Ajunşi pe organele viŃei de vie, sporangii
germinează în picăturile de apă timp de 1,5 ore şi produc filamente de infecŃie ce pătrund prin
osteolul stomatelor în Ńesuturile plantei gazde. Aceste infecŃii, produse de zoosporii ce sunt
eliberaŃi prin germinarea sporangilor poartă denumirea de infecŃii sau contaminări secundare.
În primăvară, oosporii germinează la suprafaŃa solului îmbibat cu apă, la temperaturi

de peste 10oC (maxima fiind de 32oC, iar optimum de 22-23oC). În timpul germinării,
oosporul crapă iar endosporul se alungeşte şi formează un promiceliu terminat cu un
zoosporange mare, de 35-55 x 25-27 µm ce conŃine în interior un număr de 15-20 de zoospori
biflagelaŃi. În timpul ploilor repezi din primăvară, zoosporii eliminaŃi din sporange, plutesc în
băltoacele din jurul butucilor, sunt proiectaŃi pe partea inferioară a frunzelor, îşi resorb
flagelii, produc filamente de infecŃie şi pătrund în Ńesuturile plantei-gazdă prin osteolul
stomatelor. Acest proces poartă numele de contaminare primară. Deoarece oosporii
germinează în mod eşalonat (pe măsură ce aceştia ajung la suprafaŃa solului şi în funcŃie de
259
umiditate) contaminările primare au loc din luna aprilie până în luna iunie. Uneori, oosporii
pot germina de timpuriu, înainte ca viŃa de vie să intre în vegetaŃie; în acest caz contaminarea
primară nu poate avea loc decât după ce apar frunzele, organe ale plantei receptive la mană.
Fig. 135-Mana viŃei de vie - Plasmopara viticola: a,b,c-atac pe frunze;

d,e,f-atac pe ciorchini şi bobiŃe; g,h-atac pe lăstari şi coarde
(din I. Bobeş şi col.) 1973).
După ce se produc contaminările primare sau cele secundare, urmează perioada de

incubaŃie, în care ciuperca se dezvoltă intercelular, se hrăneşte pe seama Ńesuturilor parazitate,
iar pe frunze apar pete galbene-untdelemnii. Lungimea perioadei de incubaŃie variază în
funcŃie de temperatura mediului înconjurător. În tabelul 1 sunt prezentate duratele perioadelor
de incubaŃie pe frunze, pe lăstari şi boabe, în funcŃie de temperaturile medii lunare, în condiŃii
de climă normale, determinate de către Tr. Săvulescu (1941).
260
Tabelul 1
Durata perioadei de incubaŃie a ciupercii Plasmopara viticola pe frunze, lăstari şi boabe

în anii cu condiŃii de climă normală (după Tr. Săvulescu)
Perioada Durata de incubaŃie (zile)
pe frunze pe lăstari şi
boabe
Mijlocul lunii mai 9-10 -
Sfârşitul lunii mai 8-9 10-12
Începutul lunii iunie 7-8 10-12
Mijlocul lunii iunie 7-8 9-11
Sfârşitul lunii iunie 6-7 8-10
Iulie şi august 5-6 10-12
CorelaŃia strânsă între temperatură şi lungimea perioadei de incubaŃie a fost stabilită

de către K.Müller (1913, 1934) care a alcătuit curba de incubaŃie ce-i poartă numele şi care cu
unele mici abateri, s-a dovedit a fi aceeaşi şi în condiŃiile Ńării noastre (C. Rafailă şi col.,
1968) (tab. 2).
Tabelul 2
Durata perioadei de incubaŃie în funcŃie de temperatură (după Müller)
Temperatura 10 11 12 14 16 17 19 20 22 23 24 25 26 27
28 29
(oC)
IncubaŃia 18 14 12 8 7 5 4 4 4 4 4 4 4 5
6 7
(zile)
Manifestarea bolii este marcată de apariŃia sporangioforilor ce poartă sporangi.

Contaminările secundare cu ajutorul sporangilor de vară se pot repeta de mai multe ori în
timpul perioadei de vegetaŃie, în funcŃie de frecvenŃa ploilor ce menŃin picăturile de apă pe
organele viŃei de vie, 1-2 ore. În anii favorabili pentru mană, numărul infecŃiilor secundare
poate ajunge la 10-20 şi chiar mai multe.
261
Fig. 136 -Ciclul biologic al ciupercii Plasmopara viticola (după Agrios G., l997).
Stabilirea momentului când are loc o infecŃie secundară şi determinarea duratei

perioadei de incubaŃie are o mare importanŃă în combaterea raŃională a manei. Tratamentele
chimice trebuie aplicate numai în timpul perioadei de incubaŃie, pentru ca la apariŃia
sporangioforilor şi a sporangilor, când în mod real există pericolul unei noi invazii, organele
viŃei de vie să fie acoperite cu o peliculă de fungicid.
Spre toamnă, după efectuarea ultimei contaminări secundare, ciuperca formează
oogoane şi anteridii şi are loc procesul de fecundaŃie, iar în frunze, în special în Ńesutul
lacunar, apar oosporii sub forma cărora ciuperca iernează.
Deşi, unii autori au susŃinut ca există forme specializate ale ciupercii, cercetările dovedesc că
acest agent patogen nu prezintă nici o specializare fiziologică (C.Rafailă şi col., 1962)
(fig.136).
În ceea ce priveşte comportarea soiurilor la atacul de mană, soiurile superioare de

masă şi de vin sunt mai sensibile la atac. Printre acestea cităm: Afuz-Ali, Muscat Hamburg,
Perlă de Csaba, Chasselas, Cardinal, Regina viilor, Riesling italian, Italia, Fetească regală,
Fetească albă, Băbească neagră etc. în timp ce soiurile Negru vârtos şi Crâmpoşie sunt mai
rezistente. Cercetările efectuate de către C. Rafailă şi col. (1968) au dus la obŃinerea unor
soiuri şi hibrizi rezistenŃi care folosiŃi ca portaltoi imprimă altoiului o toleranŃă sporită faŃă de
mană, cum sunt: Vitis riparia, Vitis berlandieri, Berlandieri x Riparia, Solonis x Riparia etc.
Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea unui complex de măsuri

agrofitotehnice în plantaŃiile viticole, mana fiind mai frecventă şi mai păgubitoare în
plantaŃiile neîngrijite. Arăturile prin care frunzele cu oospori sunt îngropate la adâncimi mai
mari, cât şi drenarea terenurilor care reŃin puternic apa, duc la reducerea numărului de infecŃii.
262
Se recomandă ca terenul din vii să fie menŃinut curat de buruieni pentru a se evita o atmosferă
umedă, propice infecŃiilor de mană. De asemenea, legatul, copilitul cât şi cârnitul se va
executa la timp( prin cârnit eliminându-se din vii lăstarii nestropiŃi, care sunt foarte receptivi
la mană).
Combaterea chimică a ciupercii se face la avertizare prin aplicarea tratamentelor cu
Zeamă bordoleză 0,5 %-1 % sau cu alte produse cuprice. În anii cu condiŃii climatice normale
se aplică 3-4 tratamente, astfel: stropitul întâi, cu Zeamă bordoleză 0,5 -1 % se efectuează
când lăstarii au 6-8 frunze; stropitul al doilea, se face înainte de înflorit; stropitul al treilea şi
eventual al patrulea, după înflorit şi la formarea ciorchinilor, având grije să se alterneze
produsele.
Tratamentele se vor efectua cu produse din grupele: Gr.A: Bouillie bordelaise
WDG-0,5 % postfloral 5 kg/ha în 1000 l apă); zeamă bordoleză 0,5-1 % (t.p. 21 z.); Alcupral
50 PU-6 kg/ha în 1000 l sol/ha; Champion 50 WP -3 kg/ha; 2 kg/ha la ultimele 2 tratamente
aplicate la interval de 10 zile; Cupritim 50 PU-3 kf/ha (după înflorit); nFunguran OH 50 WP-
3 kg/ha (în 1000 l sol/ha); 2 kg/ha în 1000 l/ha ultimele 2 tratamente la interval de 10 zile;
Gresfin -0,25-0,5 %; Helmoxy 50 WP-3 kg/ha în 100 l sol/ha ultimele 2 tratamente la intreval
de 8-10 zile); Kocide 2000 -1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l sol/ha); Kocide 101-50-PU -3 kg/ha
în 1000 l sol/ha; Kocide 101 3-4 kg/ha în 1000 l apă; 2 kg/ha în 1000 l la ultimele 2
tratamente la interval de 8-10 zile; Super Champ FL-3 l/ha; Turdacupral 50 PU- 6 kg/ha;
Oxicupron 50 PU-5 kg/ha (0,5 % în 1000 l sol); Cobox 50 PU-0,4 % (t.p. 28 z.); Blue Shield
50 WG-2,0 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă la ultimele 2 tratamente); Gr.C: Antracol 70 WP 0,2-
0,3 % (t.p. 28 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 %; Dacmancoz 80
WP-0,2 %; Efmanzeb 80 WP- 0,2 %; Mancozeb 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 %;
Dithane M 45-0,2 % (t.p. 10 z.); Nemispor 80 WP-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p. 28 z.);
Polyram combi-0,2 % (t.p. 28 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 28 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p.
28 z.); Gr.D: Topsin M-ULV-2,25 l/ha; Gr.E: Delan 700 WDG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l
sol/ha); Gr.F: Bravo 500 SC-2 l/ha (0,2 %);Gr.G: Captadin 50 PU-2 kg/ha (0,2 %) în 1000 l
sol/ha; Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 % (t.p.21 z.); Folpan 50 WP-
0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha; Folpan 80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 21 z.);
Merpan 50 WP-0,2 %; Curzate 50 WP-0,25 kg/ha (t.p. 21 z.); Gr.K: Alfonat-3 kg/ha;
Euparen 50 WP-0,25 % (t.p. 35 z.); Euparen multi 50 WP-0,2 % (2 kg/ha); Quadris SC-0,75
l/ha; Gr.L: Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Aliette C-5 kg/ha; Antracol BT-0,3 % (3
kg/ha) (t.p. 28 z.); Cuprofix F-5 kg/ha (t.p. 40 z.); Curtine V-3 kg/ha (0,3 % în 1000 l apă);
Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Curzate Man-2,5 kg/ha; Curzate Monox-0,15 %; Curzate Plus T-
0,25 % (2,5 kg/ha); Curzate Super V-0,3 % (3 kg/ha); Dacmancoz Ultra M-2-2,5 kg/ha;Éclair
49 WG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l apă); Electis 75 WG-1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l apă);
Equation PRO-0,4 kg/ha; Folicur E 50 WP-2,5 kg/ha; Folicur Multi 50 WP 2-2,5 kg/ha (0,2-
),25 % în 1000 l apă); Folicur Star WDG-1,75 kg/ha; Galben M-3 kg/ha; Galben M-2,5 l/ha);
Galben R 4/33 BLU-4 kg/ha; Labilite WP 3-4 kg/ha (t.p. 28 z.); Mancuvit PU-0,2 % (t.p. 30
z.); Monoxin Total 60 PU-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Monoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha;
Melody Duo 66,8 WP-2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă); Melody Combi 43,5 WP-2,5 kg/ha (0,25
% în 1000 l apă); Mikal-3 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal B-4 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal Flash-3
kg/ha;Mikal M-3,5 kg/ha; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Orthocid Super 60 PU-3 kg/ha (0,3 %
în 1000 l apă); Patafol-2 kg/ha; Planet 72 WP-2,5 kg/ha (0,25 %); Ridomil MZ 72 WP-2,5
kg/ha; Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3,0 kg/ha; Ridomil
263
Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p. 14 z Tratamentele se vor efectua cu produse din grupele: Gr.A:
Bouillie bordelaise WDG-0,5 % postfloral 5 kg/ha în 1000 l apă); zeamă bordoleză 0,5-1 %
(t.p. 21 z.); Alcupral 50 PU-6 kg/ha în 1000 l sol/ha; Champion 50 WP -3 kg/ha; 2 kg/ha la
ultimele 2 tratamente aplicate la interval de 10 zile; Cupritim 50 PU-3 kf/ha (după înflorit);
nFunguran OH 50 WP-3 kg/ha (în 1000 l sol/ha); 2 kg/ha în 1000 l/ha ultimele 2 tratamente la
interval de 10 zile; Gresfin -0,25-0,5 %; Helmoxy 50 WP-3 kg/ha în 100 l sol/ha ultimele 2
tratamente la intreval de 8-10 zile); Kocide 2000 -1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l sol/ha); Kocide
101-50-PU -3 kg/ha în 1000 l sol/ha; Kocide 101 3-4 kg/ha în 1000 l apă; 2 kg/ha în 1000 l la
ultimele 2 tratamente la interval de 8-10 zile; Super Champ FL-3 l/ha; Turdacupral 50 PU- 6
kg/ha; Oxicupron 50 PU-5 kg/ha (0,5 % în 1000 l sol); Cobox 50 PU-0,4 % (t.p. 28 z.); Blue
Shield 50 WG-2,0 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă la ultimele 2 tratamente); Gr.C: Antracol 70
WP 0,2-0,3 % (t.p. 28 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 %;
Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Efmanzeb 80 WP- 0,2 %; Mancozeb 80-0,2 % (2 kg/ha);
Vondozeb-0,2 %; Dithane M 45-0,2 % (t.p. 10 z.); Nemispor 80 WP-0,2 %; Vondozeb 75
DG-0,2 % (t.p. 28 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 28 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 28 z.);
Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.D: Topsin M-ULV-2,25 l/ha; Gr.E: Delan 700
WDG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l sol/ha); Gr.F: Bravo 500 SC-2 l/ha (0,2 %);Gr.G:
Captadin 50 PU-2 kg/ha (0,2 %) în 1000 l sol/ha; Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80
WP-0,125 % (t.p.21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha; Folpan
80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 21 z.); Merpan 50 WP-0,2 %; Curzate 50 WP-0,25 kg/ha (t.p. 21
z.); Gr.K: Alfonat-3 kg/ha; Euparen 50 WP-0,25 % (t.p. 35 z.); Euparen multi 50 WP-0,2 %
(2 kg/ha); Quadris SC-0,75 l/ha; Gr.L: Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Aliette C-5 kg/ha;
Antracol BT-0,3 % (3 kg/ha) (t.p. 28 z.); Cuprofix F-5 kg/ha (t.p. 40 z.); Curtine V-3 kg/ha
(0,3 % în 1000 l apă); Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Curzate Man-2,5 kg/ha; Curzate Monox-
0,15 %; Curzate Plus T-0,25 % (2,5 kg/ha); Curzate Super V-0,3 % (3 kg/ha); Dacmancoz
Ultra M-2-2,5 kg/ha;Éclair 49 WG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l apă); Electis 75 WG-1,5 kg/ha
(0,15 % în 1000 l apă); Equation PRO-0,4 kg/ha; Folicur E 50 WP-2,5 kg/ha; Folicur Multi
50 WP 2-2,5 kg/ha (0,2-),25 % în 1000 l apă); Folicur Star WDG-1,75 kg/ha; Galben M-3
kg/ha; Galben M-2,5 l/ha); Galben R 4/33 BLU-4 kg/ha; Labilite WP 3-4 kg/ha (t.p. 28 z.);
Mancuvit PU-0,2 % (t.p. 30 z.); Monoxin Total 60 PU-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă);
Monoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha; Melody Duo 66,8 WP-2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă);
Melody Combi 43,5 WP-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Mikal-3 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal
B-4 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal Flash-3 kg/ha;Mikal M-3,5 kg/ha; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha;
Orthocid Super 60 PU-3 kg/ha (0,3 % în 1000 l apă); Patafol-2 kg/ha; Planet 72 WP-2,5 kg/ha
(0,25 %); Ridomil MZ 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold
Plus 42,5 WP-3,0 kg/ha; Ridomil Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p. 14 z.); Secure-1,25 kg/ha
(înainte înflorit); sau 1,5 kg/ha (după înflorit); Shavit F 72 WP-2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă);
Tridal; TC PU-2Kg/ha(t.p. 14 zile)
Unele produse au un uşor efect stimulator asupra plantelor tratate, ceea ce face ca în
şcolile de viŃă rezultatele obŃinute să fie din cele mai bune. Deoarece produsele organice sunt
spălate destul de repede în timpul ploilor (7-8 zile), se recomandă alternarea acestora cu
Zeama bordoleză, care are o remanenŃă mai mare pe organele tratate.
Tratamentele cu Zineb au determinat o intensificare a atacului de făinare la viŃa de
vie, fără a se putea explica momentan acest fenomen.
264
După ploile cu grindină, care măresc pericolul infecŃiilor, cât şi în cazul când imediat
după ultimul stropit au intervenit ploi repezi ce spală soluŃia de pe plante, tratamentul trebuie
repetat. SoluŃia de fungicid va fi pulverizată cât mai fin pentru a fi repartizată uniform pe
organele plantei. O atenŃie deosebită se va acorda suprafeŃei inferioare a frunzelor prin care au
loc cel mai des contaminările.
CantităŃile de soluŃie folosite în şcolile de viŃă, unde stropirile se fac săptămânal,

variază de la 400 litri la prima stropire, până la 1000 litri la ultimele, când plantele sunt mai
dezvoltate.
Avertizarea. Pentru a spori eficienŃa tratamentelor cât şi pentru a reduce numărul

acestora, stropirile în plantaŃiile viticole se execută Ńinându-se seama de particularităŃile
biologice ale ciupercii (criteriul biologic), de influenŃa condiŃiilor climatice asupra evoluŃiei
agentului patogen (criteriul ecologic), cât şi de starea de vegetaŃie a plantei-gazde (criteriul
fenologic). Aceste criterii urmărite în timpul perioadei de vegetaŃie stau la baza funcŃionării
staŃiilor de prognoză şi avertizare a căror importanŃă este foarte mare pentru combaterea
eficientă a manei viŃei de vie. Aplicarea tratamentelor numai după fenologia viŃei de vie sau
numai după datele meteorologice, a dus la rezultate nesatisfăcătoare, fiind necesară şi
corelarea cu datele privitoare la biologia ciupercii, respectiv durata perioadei de incubaŃie, în
funcŃie de temperatură. Metodica avertizării după cele trei criterii a fost stabilită de către
K.Müller în Germania, de către H. Darpoux în FranŃa şi Tr. Săvulescu şi C. Rafailă în Ńara
noastră.
Datele privitoare la criteriul biologic (germinarea oosporilor, contaminările primare
şi secundare, perioada de incubaŃie şi apariŃia sporangioforilor cu sporangi), la criteriul
ecologic respectiv condiŃiile climatice (temperatura aerului, a solului, cantitatea de
precipitaŃii, durata stagnării picăturilor de apă pe frunze etc.), cât şi la criteriul fenologic
(formarea frunzelor receptive la mană, lungimea lăstarilor neacoperiŃi de soluŃia de fungicid,
înflorirea etc.) se înscriu pe un grafic, obŃinându-se elementele necesare pentru a putea
avertiza tratamentele în timpul perioadelor de incubaŃie, astfel ca la apariŃia sporangioforilor
şi sporangilor (când în urma unei eventuale ploi se creează pericolul unei invazii de mană)
plantele să fie stropite.
Dacă rezerva de oospori din anul precedent este mare, primul stropit se poate efectua
în perioada de incubaŃie a primei contaminări primare, considerându-se că infecŃia a fost
suficient de masivă pentru ca la apariŃia fructificaŃiilor să existe un pericol de invazie cu
mană.
Urmărind apariŃia petalelor galbene-untdelemnii pe frunzele plantelor sensibile la
mană şi analizând datele climatice din grafic, se poate preciza data contaminării primare sau
secundare; durata perioadelor de incubaŃie indică chiar numărul de zile rămase până la apariŃia
fructificaŃiilor, în funcŃie de temperaturile medii zilnice (cu atât mai precis cu cât
amplitudinea dintre temperaturile diurne şi nocturne este mai mică) , deci şi perioada în care
trebuie să se execute stropitul.
StaŃiile de prognoză şi avertizare nu pot acoperi suprafeŃe viticole prea întinse,
deoarece valorile de temperatură şi precipitaŃii şi în special durata menŃinerii picăturilor de
apă pe organele plantei variază foarte mult în cadrul unei podgorii. Prin înfiinŃarea punctelor
de sprijin în interiorul zonei unei staŃii de prognoză şi avertizare s-a reuşit să se aplice
265
tratamentele în mod diferenŃiat în funcŃie de microclimate. În acest sens, cercetătorul C.
Rafailă a construit un aparat ce poartă numele de "mildiograf RC" dotat cu un termograf
(înregistrarea zilnică a temperaturilor), higrograf (înregistrarea umidităŃii relative a aerului) şi
drosograf (determinarea persistenŃei picăturilor de apă de ploaie sau rouă) care indică automat
momentul efectuării infecŃiilor în diferite puncte ale podgoriei.
Mai recent prin dispozitivul "Agroexpert" înregistrarea datelor climatice se face pe
calculator, la intervale de un sfert de oră, ceea ce face posibilă avertizarea tratamentelor cu
mult mai mare exactitate.
Sunt ani aşa zişi "de mană" când au loc 15-20 de contaminări primare şi secundare
care impun aplicarea unui număr mare de tratamente pentru a proteja noile creşteri ale
lăstarilor neacoperite cu fungicid. În anii în care în luna mai şi iunie ploile sunt frecvente şi
sunt însoŃite de ceaŃă, burniŃe, temperaturi peste 10oC iar rezerva de oospori din anul
precedent este mare, se creează condiŃii extrem de favorabile unor invazii de mană.
7.7. Făinarea viŃei de vie - Uncinula necator
Făinarea sau oidium-ul viŃei de vie este o boală originară din America de Nord. În
anul 1845 a fost observată în Anglia de către C.M.Tuker şi studiată în 1847 de către
J.M.Berkeley, de unde s-a răspândit în toate podgoriile din Europa.
La noi în Ńară, făinarea a fost descoperită în anul 1851, iar astăzi este des întâlnită în
podgoriile din Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi mai puŃin în Transilvania şi Moldova, fiind
considerată ca o boală ce depăşeşte în unii ani pierderile produse de mană.
Simptome. Sunt atacate frunzele, lăstarii ierbacei, ciorchinii şi boabele, din

primăvară până toamna târziu.
Pe frunze se observă un miceliu albicios, ectoparazit, fin, cu aspect pulverulent, ce se

întinde formând pete pe ambele suprafeŃe ale limbului. Sub pâsla de miceliu, Ńesuturile se
brunifică sau se înroşesc puŃin, dar frunzele nu cad decât spre toamnă.
Lăstarii nelignificaŃi, prezintă aceleaşi pete albicioase, uneori pulverulente, sunt
opriŃi din creştere iar frunzele se încreŃesc. Atacul pe ciorchini face ca aceştia să se brunifice
şi apoi să se usuce pe timp de secetă. Pâsla miceliană acoperă şi bobiŃele care, ca urmare a
măririi volumului, de multe ori crapă, iar conŃinutul acestora se scurge în afară, oferind un
mediu excelent pentru dezvoltarea altor microorganisme. Pe timp secetos, bobiŃele se usucă,
seminŃele ies în evidenŃă, iar ciorchinii distruşi în totalitate exală un miros de mucegai. În
toamnele ploioase, bobiŃele atacate de Oidium sunt supuse infecŃiilor cu Botrytis
fuckeliana, pagubele putând fi foarte mari.
Spre toamnă, pe pâsla miceliană şi pe organele parazitate se constată uneori prezenŃa
cleistoteciilor care apar ca nişte formaŃiuni punctiforme mici, de culoare neagră. Atacurile
tardive pe bobiŃele ajunse la maturitate le depreciază calitativ, la suprafaŃa acestora formându-
se numeroase pete necrotice (fig. 137).
Agentul patogen-Uncinula necator (Schw.) Burrill., fam. Erysiphaceae, ord.
Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium tuckeri Berk.
266
Epidemio
logie. Principalele
forme de iernare a
parazitului sunt
miceliu de
rezistenŃă situat
mai ales în mugurii
lăstarilor infectaŃi
şi, în al doilea rând
cleistoteciile.
Cercetările
efectuate în
Europa
demonstrează rolul
redus ce-l au
ascosporii în
infecŃiile de
Fig. 137 - Făinarea viŃei de vie - Uncinula necator: a-strugure atacat;
primăvară. La noi
b-frunză atacată.; c, d-conidii; e-cleistotecie; f, g-asce cu ascospori
în Ńară ascosporii
(după E. Docea [i V. Severin 1964). ajung la maturitate
spre toamnă, iar cei ce nu se degradează până în primăvară nu-şi mai păstrează viabilitatea
(N.Toma, 1964).
Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate, în jur de 20-25oC, când perioada
de incubaŃie este de 7-10 zile, situaŃie des întâlnită în verile secetoase. După ce infecŃiile s-au
produs, evoluŃia bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18-25oC şi de o umiditate
relativă moderată a aerului (50-80 %), când atacul pe ciorchini şi boabe produce pagube
deosebit de mari.
Conidiile nu germinează în picăturile de apă, iar ploile abundente împiedică evoluŃia
bolii cât şi efectuarea de noi infecŃii prin aglutinarea şi spălarea conidiilor.
Soiurile de viŃă de vie cu tegumentul boabelor subŃire, cu ciorchini cu boabe dese şi
albe sunt mai sensibile ca cele cu pieliŃa groasă şi boabe colorate.
După E. Rădulescu şi E. Docea (1967) ca soiuri sensibile se pot cita: Riesling italian,
Muscat Ottonel, Tămâioasă românească, Cabernet Sauvignon, Băbească neagră, Grasă de
Cotnari, Afuz-Ali, Muscat Hamburg, Chasselas rosé, Chasselas d'oré, Regina viilor, Fetească
albă şi Aligote.
Prevenire şi combatere. Pentru a reduce sursa de infecŃie din plantaŃie, se
recomandă ca lăstarii atacaŃi să fie tăiaŃi şi distruşi prin ardere. ImportanŃă mai mare o are de
asemenea, aplicarea corectă a lucrărilor de întreŃinere (tăiat, legat, copilit, prăşit, combaterea
buruienilor) cât şi administrarea îngrăşămintelor în complex, cu evitarea azotului în exces.
Deseori în natură se observă atacuri ale ciupercii hiperparazite ce parazitează miceliul şi
conidiile agentului patogen -Ampelomyces quisqualis.
În podgoriile unde boala este frecventă şi păgubitoare, alegerea soiurilor în vederea

înfiinŃării noilor plantaŃii se face Ńinând seama şi de rezistenŃa acestora la făinare.
267
Combaterea chimică se face cu produse din grupele: Gr.A: Gresfin 0,25-0,5 %; Sulf
muiabil-0,4%; Sulf pulbere 11-20 kg/ha (t.p.4 z.); Thiocom 80 PU- 4 kg/ha (0,4 % în 1000
l sol/ha); Fluidosoufre-30 kg/ha (t.p. 4 z.); Kumulus DF -0,3 %; Kumulus G-0,3 %;
Microthiol-0,4 %; Microthiol special 0,2-0,3 %; Oxicig 50 PU-6 kg/ha); Polisulfura de Ca L-2
% (t.p. 28 z.); Sulfomat P-20 kg/ha; Sulfomat PU-4 kg/ha; Thiovit-0,3 % (3 kg/ha); Sulfavit
95 PP-20 kg/ha postfloral; Sulfavit 80 PU-4 kg/ha postfloral; Thiovist 97,5 PP-20 kg
postfloral; Thiovist 80 PU-4 kg/ha postfloral; Gr.D: Bavistin DF-0,85 kg/ha (0,085 %);
Bavistin 50 WP 0,05-0,07 %; Goldazim 500 SC 0,8-1/ha (0,08-0,1% - 1000 l apă); Derosal 50
SC 0,08-0,1 % (t.p. 18 z.); Derosal 50 WP 0,08-0,1 % (t.p. 28 z.); Benlate 50 WP 0,06-
0,1 %; Benomyl 50 WP-1 kg/ha (0,1 %); Topsin 70 PU 0,1-0,12 % (t.p.14 z.); Topsin M 70
WP 0,1-0,12 % (t.p. 21 z.); Topsin M-ULV-2,25 l/ha; Gr.F: Karathane FN 57-0,1 % (t.p. 21
z.); Karathane LC- 0,05 (t.p. 21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 40 z.); Gr.H: Saprol 190
EC-1-1,5 l/ha (t.p. 30 z.); Gr.I: Afugan EC-0,05 %; Rubigan 12 CE-0,25 l/ha; Gr.J: Anvil
5 SC-0,25 l/ha (t.p. 14 z.); Bayleton 5 PU 1-1,5 kg/ha (t.p. 35 z.); Bayleton 5 WP 1-1,5 kg/ha
(t.p. 35 z.); Falcon 460 EC-0,3 l/ha; Folicur Solo 250 EW-0,4 l/ha (0,04 %); Nustar 20 WG-
0,1 kg/ha); Punch 40 EC-0,5 l/ha (t.p. 14 z.); Sanazole 250 CE-0,2 l/ha; Shavit 25 EC-0,2 l/ha
(0,02 %); Sumi 8 12,5 WP-15 kg/ha (0,015 %); Systhane 12 E-0,2 l/ha (t.p. 14 z.); Systhane
12,5 CE-0,2 l/ha (t.p. 14 z.); Systhane Forte-0,01 %; Tilt 250 CE RV-0,2 l/ha (t.p. 28 z.); Tilt
250 EC- 0,2 % (t.p. 28 z.); Topas 100 EC-0,025 % (0,250 l/ha) (t.p. 28 z.); Triadimefon
CIG 5 PU-1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l apă); Trifmine 30 WP-0,3 kg/ha (0,03 %); Vectra 10
SC-0,25 l/ha (0,025 %); Gr.K: Ardent 50 SC-0,2 l/ha (la începutul vegetaŃiei); Crystal 250
SC-0,1-0,15 l/ha (t.p. 10-12 z.); Quadris SC-0,75 l/ha; Stroby DF-0,2 kg/ha (0,02 %); Gr.L:
Antracol BT-0,3 % (3 kg/ha) (t.p. 28 z.); Éclair 49 WG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l apă);
Folicur E 50 WP-2,5 kg/ha; Folicur Multi 50 WP 2-2,5 kg/ha (0,2-0,25 % în 1000 l apă);
Mancuvit PU-0,2 % (t.p. 30 z.); Monoxin Total 60 PU-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă);
Monoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Labilite 70 WP 3-4 kg/ha (t.p.28
z.); Shavit F 72 WP-2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă); Shavit F 72 WDG- 2 kg/ha; Shavit
F 71,5 WP-2 kg/ha; Tridal TC PU-2 kg/ha (t.p. 14 z.).
7.8. Antracnoza sau cărbunele - Elsinoe ampelina
Literatura de specialitate indică prezenŃa acestei boli încă din antichitate (Plinius cel
Bătrân). Pierderile de recoltă pot fi foarte mari; după P.J.Anderson (1956), în Chile boala a
produs în cursul anilor 1951-1952 pierderi ce s-au ridicat la 80-100 % din recoltă. În Ńara
noastră, boala se întâlneşte în unele podgorii din Muntenia şi Dobrogea, fiind mai frecventă în
anii umezi şi pe hibrizii producători direcŃi. Ea a fost semnalată de către Tr. Săvulescu în anul
1929, iar din 1992 a fost observată şi la Iaşi.
Simptome. Ciuperca atacă organele verzi ale viŃei de vie, boala manifestându-se în
primăvară, înainte de apariŃia manei. Pe frunze, apar pete mici, colŃuroase sau circulare, de
câŃiva milimetri în diametru, în dreptul cărora Ńesuturile devin cenuşii-brunii cu un halo mai
întunecat. łesuturile parazitate se sfâşie şi frunzele apar perforate.
Pe lăstarii tineri, boala poate căpăta un caracter foarte grav; pe suprafaŃa acestor
organe, începând din luna aprilie-mai, se formează pete ce pot conflua, atingând dimensiuni
de câŃiva centimetri. ScoarŃa atacată are o culoare brună-cenuşie, iar marginile acesteia
268
prezintă o zonă vişinie-închis, foarte evidentă la soiurile cu boabe negre. łesuturile atacate se
necrozează, se adâncesc, lăstarul prezentând plăgi ce ajung până la Ńesutul medular. Lăstarii
atacaŃi nu mai cresc, au frunzele îngălbenite şi sunt fragili, rupându-se uşor în timpul
lucrărilor în verde ce se aplică viŃei de vie. Atacul pe bobiŃe este cu atât mai grav, cu cât
pieliŃa este mai groasă, petele care apar având un aspect ca cele de pe lăstari. BobiŃele se
usucă şi se mumifiază pe timp secetos sau putrezesc pe timp umed. Ciuperca parazitează şi
pedunculul bobiŃelor pe care se formează pete brune adâncite, asemănătoare cu cele de pe
lăstari (fig. 138).
Agentul patogen - Elsinoe ampelina Shear., fam. Myringiaceae, ord. Myriangiales,

cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Gloeosporium ampelophagum (De Bary.)
Sacc.
Miceliul subcuticular formează, la nivelul plăgilor, lagăre de conidii. Conidiile sunt

mici, cilindrice, ovoide, unicelulare şi hialine; ele măsoară 3-6 x 2-3 µm în diametru.
Ciuperca se răspândeşte în timpul perioadei de vegetaŃie prin aceste conidii ce germinează
uşor în picături de apă, la temperaturi cuprinse între 20-25oC.
Iernarea parazitului are loc prin intermediul scleroŃilor ce se formează pe plăgile de
pe lăstari sau bobiŃe. Forma perfectă, cu loculi în stromă deşi prezentă, nu are importanŃă
deosebită în producerea infecŃiilor primare în primăvară. Forma cu loculi a fost găsită de
I.Mirică în anul 1967. Ascosporii sunt tetracelulari de 15-16 x 4-4,5 µm.
Epidemiologie. În primăvară scleroŃii de pe corzi sau boabe germinează şi se
formează conidii de Gloeosporium ampelophagum care sunt apte de a germina la temperaturi
cuprinse între 2-32oC, cu condiŃia ca organele verzi ale viŃei de vie să fie umectate, iar
picăturile de apă să se menŃină 12 ore. CondiŃii asemănătoare pentru efectuarea infecŃiilor
primare în primăvară reclamă şi ascosporii care se formează în loculi pe boabele căzute (I.
Mirică, 1967).
Boala este
periculoasă în viile ce se
irigă prin aspersiune,
plantate pe terenuri ce reŃin
apa, pe malul unor ape, ca
la Greaca, pe Dunăre.
În afară de hibrizii
producători direcŃi, în anii
cu primăveri şi veri umede
mai sunt atacate şi unele
soiuri altoite de viŃă de vie
ca: Champion, Diamond,
Fig. 138 - Antracnoza sau cărbunele - Elsinoe ampelina: a-
Cabernet Sauvignon,
frunză atacată; b-lăstar atacat; c-boabe atacate; d-lagăr cu conidiofori şi Merlot, Afuz-Ali, Kiş-Miş,
conidii; e-conidii (după E. Docea şi V. Severin, 1964). Regina Nera, Regina viilor,
Cardinal, Ceauş.
269
Prevenire şi combatere. Nu se va folosi material pentru altoit provenit din vii
atacate de antracnoză.
Se recomandă aplicarea tratamentelor chimice cu Zeamă bordoleză 3 %, în
primăvară, sau în repaus vegetativ tratament cu Zeamă sulfocalcică 20%.
Tratamentele chimice cu Zeamă bordoleză 1 %, Oxiclorură de cupru 0,4 %,
Zineb sau Captan-0,3 % ce se aplică în timpul vegetaŃiei pentru combaterea manei, sunt
eficace şi împotriva acestei boli.
La înfiinŃarea plantaŃiilor de hibrizi producători direcŃi, se vor observa cu atenŃie
corzile ce se secŃionează şi se vor desinfecta înainte de înrădăcinare, prin cufundare în soluŃii
de fungicide.
7.9. Putregaiul alb al rădăcinilor - Rosellinia necatrix
Această boală a fost studiată prima oară de către R.Hartig în anul 1883, iar mai târziu
de către P.Viala în 1890. Agentul patogen atacă rădăcinile unui număr foarte mare de specii
de viŃă, pomi şi arbuşti fructiferi. După G.Viennot-Bourgin (1949), care citează diferiŃi alŃi
autori, ciuperca a mai fost semnalată pe sfeclă, cartof, fasole, lucernă cât şi pe bulbi de narcise
şi lalele. În pepinierele de pomi şi viŃă de vie, atacul acestei ciuperci poate de asemenea
produce pagube mari.
Simptome. Boala se manifestă pe rădăcini. Plantele de viŃă de vie atacate în

pepinieră sau plantaŃii se dezvoltă necorespunzător; frunzele se îngălbenesc, lăstarii nu se
lignifică iar plantele pier în câŃiva ani. La pomii fructiferi atacaŃi, se remarcă apariŃia lăstarilor
pe tulpini. Dacă se cercetează sistemul radicular, se constată că la nivelul scoarŃei, ciuperca
formează un miceliu albicios sub forma unor cordoane subŃiri ce poartă numele de rizomorfe.
Acestea pătrund în profunzime, în zona subcorticală şi ajung la cambiu şi lemn iar scoarŃa
putrezeşte şi se exfoliază. Uneori, în condiŃii de umiditate ridicată, ciuperca atacă şi lemnul;
acesta ia un aspect spongios, buretos şi o coloraŃie brună. Prin intermediul rizomorfelor,
parazitul trece de la o plantă la alta, iar focarele iniŃiale se extind ocupând suprafeŃe din ce în
ce mai mari.
Pe scoarŃa atacată sau în crăpăturile acesteia, ciuperca formează scleroŃi pe care apar
conidiofori şi conidii.
Agentul patogen - Rosellinia necatrix (Hart.) Berl., fam. Xylariaceae, ord.
Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Dematophora necatrix Hart.
Miceliul este format din celule piriforme , ceea ce face ca la microscop acest parazit
să poată fi deosebit de alte ciuperci ce produc de asemenea, putrezirea rădăcinilor.
Conidioforii ce apar pe scleroŃi sau pe miceliu formează mănunchiuri numite coremii şi poartă
la vârf numeroase conidii ovale, unicelulare şi hialine, de 3 x 2 µm. Pe Ńesuturile distruse se
formează peritecii cu asce şi ascospori fuziformi, bruni, de 43-47 x 7 µm.
Epidemiologie. Ciuperca poate trăi şi saprofit în sol, pe resturile de rădăcini intrate

în putrefacŃie. Iernarea are loc sub formă de scleroŃi şi rizomorfe pe rădăcinile parazitate sau
în sol. Temperaturile optime la care miceliul se poate dezvolta sunt cuprinse între 16-18oC.
Boala este frecventă în viile plantate pe terenurile argiloase, umede, întâlnindu-se la
piciorul pantelor unde în anii ploioşi plantele sunt colmatate.
270
Prevenire şi combatere. Pepinierele viticole nu vor fi amplasate pe terenurile
argiloase, care reŃin apa. Terenurile infectate vor fi cultivate cu graminee ce nu sunt atacate de
această ciupercă. Plantele infectate vor fi scoase şi distruse prin ardere, groapa fiind expusă
toată vara soarelui; de asemenea, solul va fi tratat cu var nestins sau cu soluŃie de Sulfat de
cupru 1 %.
Se recomandă controlul fitosanitar al pepinierelor viticole. Plantele cu aspect sănătos,

dar provenite din pepiniere unde boala s-a manifestat, se vor dezinfecta prin scufundare în
soluŃie de sulfat de cupru 2 %.
7.10. Eutipoza viŃei de vie - Eutypa lata
Eutypa lata atacă un număr de peste 80 de specii de plante, care aparŃin la 27 familii
botanice, in zona temperată şi mediteraneană. Cele mai frecvente gazde sunt: caisul, piersicul,
prunul, mărul, părul, viŃa de vie, coacăzul, agrişul etc .
Prima semnalare a acestei specii a fost făcută în Australia de către M. Carter în anul
1957. La noi în Ńară a fost menŃionată pentru prima dată de C. Rafailă şi Maria Oprea în
plantaŃiile viticole de la Comarna, Cotnari şi Bucium din judeŃul Iaşi, în anul 1982, iar ulterior şi
în alte podgorii din Ńară: Miniş, Jidvei, Dealul-Mare, Valea Călugărească, Odobeşti, Murfatlar,
Ostrov ş.a.
Simptome. Butucii atacaŃi prezintă creşteri vegetative slabe, comparativ cu cei sănătoşi,
lăstarii fiind mai mici şi cu internodiile mult scurtate; frunzele sunt mici, deformate sau uşor
răsucite, clorotice iar în cazul unui atac avansat apar necroze marginale ale limbului (I.Mirică şi
col., 1989).
InflorescenŃele se dezvoltă normal până la înflorire, iar uneori după fecundare, florile
avortează. Strugurii formaŃi prezintă frecvent fenomene de meiere şi mărgeluire, dezvoltându-se
inegal şi având un conŃinut redus de zahăr.
În cazul atacurilor puternice, pe tulpini şi braŃe apar crăpături longitudinale,
profunde, care pot fi confundate cu efectul secetelor prelungite din timpul verii (Maria Oprea
şi col., 1984, E. Ulea , 1994).
În secŃiune longitudinală prin lemnul butucilor atacaŃi, se evidenŃiază necroze specifice
în xylem, dure şi de culoare brun-cenuşie până la brun-violet în funcŃie de soi .
Eutypa lata produce o distrugere selectivă a celulozei, lignina nefiind transformată, ceea
ce conferă lemnului o culoare închisă. Lemnul crapă în trei planuri rectangulare, fapt ce explică
şi ruperea foarte uşoară a cordoanelor atacate când se încearcă rezistenŃa la îndoire, ceea ce se
cheamă “testul morcovului”. Uneori simptomele descrise pot fi întâlnite doar pe unul din braŃe,
dar ulterior atacul progresează cuprinzând întreg butucul care intră în declin, în câŃiva ani
survenind moartea.
Agentul patogen. Eutypa lata (Pers.) Tul. (Syn.: Eutypa armeniacae (Hansf.) Carter).,
fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c.
Cytosporina sp.
Miceliul ciupercii ce se dezvoltă intercelular, invadează xylemul, floemul şi cambiul şi

formează strome subcorticale ce adăpostesc fructificaŃiile anamorfe, picnidiile. Picnidiile de
271
Cytosporina sp. sunt globuloase, negricioase, cu mai multe încăperi, mai mult sau mai puŃin
izolate şi cu dimensiuni de 1-2 mm în diametru (P.Galet , 1991).
Picnosporii ce se formează în număr mare, sunt hialini, filiformi, curbaŃi, măsurând 18-
24 x 1-2 µm şi sunt eliminaŃi pe timp umed sub forma unor cordoane gelatinoase de culoare
galben-portocalie ce se mai numesc cirri.
Periteciile se formează în număr mare pe lemnul complet uscat de 4-5 ani, fiind parŃial
scufundate în substrat, grupate mai multe la un loc (5-20);ele au formă globuloasă, prezentând un
gât lung de 1,4-1,5 mm, care străbate scoarŃa (E.Ulea , 1994). Periteciile măsoară 300-500 µm în
diametru şi conŃin numeroase asce cilindric-clavate de 30-32,5 x 4 µm (partea fertilă),
prezentând câte 8 ascospori. Ascosporii sunt unicelulari, alantoizi, curbaŃi şi măsoară 7-12 x 1,5-
2 µm.
Epidemiologie. Principala sursă de inocul o reprezintă ascosporii ciupercii, iar
momentul optim al realizării infecŃiei se întâlneşte primăvara, în perioada februarie-aprilie şi
toamna, în perioada septembrie-decembrie ( E.Ulea , 1994).
Temperatura de germinaŃie a ascosporilor este cuprinsă între +1oC şi 32oC, cu un optim

între 22-25oC şi o durată de germinaŃie de 11-12 ore ( P. Galet, 1991). Cele mai favorabile
condiŃii pentru infecŃie se întâlnesc în perioada tăierilor, când se creează plăgi deschise, mai ales
în lemnul multianual, plăgi care se cicatrizează greu, constituind adevărate porŃi de intrare pentru
agentul patogen .
În condiŃii de umiditate atmosferică ridicată, ascosporii sunt eliminaŃi din peritecii şi

sunt preluaŃi de curenŃii de aer, ajung pe răni, germinează şi miceliul pătrunde prin lumenul
vaselor de lemn în profunzime ( Bernadette Dubos, 1985).
Boala avansează progresiv în întreg butucul, evoluând lent pe parcursul mai multor ani
(3-5).
Prevenire şi combatere. Până în prezent nu se cunosc soiuri rezistente la atacul acestei
ciuperci, iar dintre cele mai sensibile sunt: Chasselas d ′oré, Cardinal, Muscat Ottonel, Aligoté,
Fetească albă, Fetească regală, Grasă de Cotnari, Riesling italian, Oporto, Merlot ( I. Mirică şi
col., 1989).
7.11. Boala petelor roşii - Pseudopeziza tracheiphila
Boala este destul de frecventă în Ńările din apusul Europei. A fost semnalată prima
oară de către C. Sauvageot şi J. Perraud în anul 1894, când au găsit-o într-o plantaŃie din
Auvergne din FranŃa. La noi boala se extinde, ea fiind semnalată în unele podgorii din
Moldova (Odobeşti, Nicoreşti, Huşi) ca urmare a înlocuirii tratamentelor cu zeamă bordoleză,
eficace şi împotriva rujeolei, cu produse organice.
Simptome. Atacul se manifestă pe frunze, în primăvară sau la începutul verii;

frunzele de la baza lăstarilor prezintă pete de culoare galbenă (la viŃele cu struguri albi) sau
galbenă-purpurie (la viŃele cu struguri roşii) asemănătoare întrucâtva cu petele untdelemnii
produse de mană. DispoziŃia acestor pete este însă caracteristică; de cele mai multe ori acestea
sunt situate pe marginea limbului şi ocupă zone destul de mari ce ating 2-3 cm în diametru.
Numărul petelor ce apar pe o frunză este relativ mic (2-3). łesuturile se necrozează, începând
din centrul petelor, iar frunza parcă ar fi arsă. EvoluŃia bolii este destul de rapidă, astfel că de
272
multe ori planta atacată rămâne defoliată la începutul lunii august. Dacă infecŃiile sunt slabe,
spre toamnă, simptomele descrise dispar. In urma unei defolieri puternice, ciorchinii prezintă
bobiŃe mici, zbârcite care nu se maturează în mod normal.
Agentul patogen - Pseudopeziza tracheiphila Müller et Thurgau, fam.

Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Filamentele de infecŃie ale ciupercii pătrund în frunze prin străpungerea directă a

cuticulei sau prin osteolul stomatelor, iar miceliul, după ce se dezvoltă în mezofil, pătrunde în
Ńesutul conducător pe care îl obstruează. Pe frunzele căzute, ciuperca formează în primăvara
următoare, în aprilie sau începutul lunii mai, de-a lungul nervurilor, apotecii cu asce şi
ascospori. Apoteciile sunt mici, de 0,2-0,4 mm în diametru, de culoare gălbuie .
Ascosporii sunt ovoizi sau reniformi, unicelulari şi hialini şi măsoară 18-22 x 9-11 µm.
Toamna, pe frunze, ciuperca poate forma conidii a căror rol nu este încă cunoscut, deoarece
acestea nu au fost văzute germinând.
Epidemiologie. Ca factori de predispoziŃie amintim, seceta accentuată din

primăvară, urmată de o perioadă de ploi în vară. De asemenea, în plantaŃiile pe port înalt,
boala este rar întâlnită, deoarece frunzele nu vin în contact cu solul. Ciuperca rezistă în
frunzele căzute pe sol iar primele infecŃii în primăvară sunt asigurate de ascosporii formaŃi în
ascele de pe apotecii.
Prevenire şi combatere. În plantaŃii se va aplica o agrotehnică superioară,

administrându-se îngrăşăminte organice în complex cu cele minerale, pentru fortificarea
plantelor.
Stropirile cu Zeamă bordoleză - 0,75-1 %, Oxiclorură de cupru 0,5 %, Folpan 50

WP-0,2 %, aplicate împotriva manei, sunt suficiente şi pentru prevenirea şi combaterea
acestui agent patogen.
7.12. Putregaiul cenuşiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana
Atacul acestei ciuperci se manifestă cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase,

când pagubele pot fi deosebit de mari. În unii ani, în unele podgorii, pagubele s-au ridicat la
70-80 % din recoltă. De asemenea, se înregistrează atacuri puternice în depozitele de forŃat
viŃe altoite precum şi în pepinierele viticole(C.Tică, 1990).
Simptome. În camerele de forŃat viŃe, butaşii altoiŃi prezintă la nivelul scoarŃei un

puf cenuşiu, alcătuit din conidioforii şi conidiile ciupercii. ScoarŃa este putrezită şi pe
suprafaŃa acesteia apar numeroşi scleroŃi. Alteori, prezenŃa ciupercii determină formarea
scleroŃilor în jurul zonei de altoire sau aceştia se interpun între altoi şi portaltoi, împiedicând
sudura acestor două componente.
273
Atacul început în serele de forŃat poate continua şi în şcolile de viŃe, ciuperca
împiedicând dezvoltarea normală a frunzuliŃelor, a lăstarului şi distrugând calusul ce sudează
altoiul şi portaltoiul. În plantaŃiile pe rod, sunt atacaŃi ciorchinii, coardele şi lăstarii ce prezintă
lovituri mecanice (grindină sau atacaŃi de insecte etc.), miceliul şi conidiile constituind o
puternică sursă de infecŃie a strugurilor spre toamnă.
Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna, pe struguri, după ce se
acumulează suficient zahăr în celule. PieliŃa este brunificată, se desprinde uşor de pulpă şi
întreaga boabă putrezită se acoperă cu un puf cenuşiu. Boala se răspândeşte cu rapiditate,
cuprinzând întregul ciorchine, ce putrezeşte în totalitate (fig.139). Dacă intervine o perioadă
secetoasă, ciorchinii se usucă iar boabele, pe care se dezvoltă şi alte ciuperci saprofite, se
Fig. 139 - Putregaiul cenuşiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana: a-lăstar atacat;

b-ciorchine atacat; c-conidiofor; d- conidii (după E. Docea, V. Severin, 1964).
mumifiază şi se scutură foarte uşor. Boala este favorizată de atacul larvelor Cochylis şi
Eudemis şi de viespi, de prezenŃa rănilor produse de grindină, cât şi de crăparea bobiŃelor în
pârgă, fenomen ce apare frecvent în timpul ploilor din toamnă, mai ales după atacul de
Uncinula. În urma secretării de către parazit a oxidazei, substanŃele aromatice şi colorante din
boabe sunt distruse, nemaiputându-se obŃine vinuri roşii. În urma vinificării strugurilor
atacaŃi, se obŃin vinuri cu o cantitate necorespunzătoare de alcool, supuse îmbolnăvilor
(casare, băloşire etc.).
În unele regiuni ale FranŃei (Champagne, Bordeaux etc.) cât şi pe valea Rinului,
ciuperca produce aşa-numitul "mucegai nobil".Pe vreme secetoasă, în urma infecŃiilor,
miceliul ciupercii consumă o cantitate de apă din boabe, sporind concentraŃie în zahăr a
Ńesuturilor . PieliŃa boabelor se stafideşte, capătă o culoare vineŃie, iar ciuperca nu mai
fructifică. Mustul obŃinut are o aromă deosebită iar concentraŃia ridicată în zahăr duce la
obŃinerea vinurilor licoroase, tari, de o deosebită calitate. Acest "mucegai nobil" dorit de
viticultori scade însă producŃia cu peste 40 %.
În unele toamne secetoase, pe colinele expuse insolaŃiei, se constată acelaşi fenomen
şi în podgoriile din Ńara noastră, obŃinându-se astfel vinuri licoroase din soiurile: Grasă de
274
Cotnari, Tămâioasă românească ş.a. Atacul pe frunze şi lăstari se întâlneşte rar şi nu prezintă
importanŃă deosebită.
Agentul patogen - Botryotinia fuckeliana De Bary( Wethzel), fam. Sclerotiniaceae,
ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Botrytis cinerea Pers.
Miceliul ciupercii trăieşte saprofit pe diferite substraturi organice sau ca parazit.

Conidioforii sunt septaŃi, ramificaŃi monopodial şi poartă pe sterigme conidii unicelulare,
ovoide, aglomerate, de 9-15 x 6-10 µm. Conidiile germinează uşor în sucul zaharat de pe
boabe, iar filamentele rezultate pătrund în Ńesuturi, producând infecŃii.
În condiŃii nefavorabile (temperaturi scăzute) ciuperca formează microscleroŃi din

care, în anul următor, apar apotecii cu asce şi ascospori unicelulari, elipsoidali, hialini, de 8-
10 x 3,5-4 µm.
Epidemiologie. Din cercetările efectuate de C. Sandu-Ville, Al. Lazăr şi M. Hatman

(1960, 1962), rezultă că ciuperca se dezvoltă cu uşurinŃă pe bobiŃele ce au o concentraŃie în
zahăr cuprinsă între 14-22 % ; peste acest procent ciuperca nu mai formează conidiofori şi
conidii, sucul zaharat comportându-se ca o soluŃie hipertonică, inhibitoare.
Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 22-24oC, când
perioada de incubaŃie este extrem de scurtă (2 zile). Astfel se explică pagubele foarte mari ce
le produce ciuperca în toamnele ploioase şi călduroase. Dezvoltarea ciupercii începând cu 1-
2oC, duce la pierderi mari şi la strugurii păstraŃi în depozite frigorifice..
Pe organele atacate, ciuperca formează microscleroŃi sub forma cărora iernează. În
primăvară, în urma germinării scleroŃilor, se formează atât conidii cât şi apotecii cu asce şi
ascospori.
PlantaŃiile amplasate în văi umede, unde nu circulă curenŃi de aer, au mult de suferit
de pe urma acestui patogen, mai ales în toamnele călduroase şi bogate în precipitaŃii.
Soiurile de viŃă cu boabe dese şi pieliŃa subŃire sunt mai sensibile la această boală
decât cele cu boabe rare şi pieliŃa groasă. Foarte sensibile sunt soiurile: Aligoté, Fetească albă,
Riesling italian, Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Galbenă de Odobeşti, Regina
viilor, Pinot noir, Pinot gris, Chasselas, Crâmpoşie, Afuz-Ali, Cadarcă. Mai rezistente sunt
soiurile: Cabernet Sauvignon, Coarnă neagră etc.
Prevenire şi combatere. Se recomandă ca în toamnele ploioase, viile să fie culese mai
de timpuriu, înainte ca putregaiul să producă pagube. În cazul când concentraŃia în zahăr a
boabelor este mică şi condiŃiile climatice favorizează infecŃiile şi evoluŃia bolii, se vor aplica
tratamente chimice.
Stropirile se vor face cu produse produse din grupele: Gr.A: Fluidosoufre 30 kg/ha
(t.p. 4 zile); Gr.C: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 10 z.); Dithane M 45-0,2 %; Winner M 80-0,2
% (2 kg/ha în 1000 l sol); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 21 z.); Vondozeb 75 DG-0,2 %; Gr.D:
Bavistin DF-0,85 kg/ha (0,085 %); Bavistin 50 WP 0,05-0,07 %; Goldazim 500 SC 0,8-1
l/ha (0,08-0,1/%) în 1000 l apă); Derosal 50 SC 0,08-0,1 %; Derosal 50 WP
0,08-0,1 % (t.p. 28 z.); Benlate 50 WP 0,06-0,1 % (t.p. 7 z.); Benomyl 50 WP- 1 kg/ha
(0,1 %); Topsin 70 PU 0,1-0,12 % (t.p. 14 z.); Topsin M 70 WP 0,1- 0,12 % (t.p. 14 z.);
Gr.F: Bravo 500 SC-2 l/ha (0,2 %); Mycoguard 500 SC- 3 l/ha; Gr.G: Captadin 50
PU-2 kg/ha (0,2 %) în 1000 l sol/ha; Captan 50 WP- 0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-
275
0,125 % (t.p.21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 40 z.); Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha; Folpan
80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 40 z.); Merpan 50 WP-0,2 %; Ronilan 50 WP-0,75 kg/ha (0,075
în 1000 l apă)(t.p.21 z.); Rovral 50 WP-1 kg/ha (t.p. 28 z.); Rovral 50 WP-0,2 %
(depozit)(struguri); Rovral 50 PU-1 kg/ha (t.p. 28 z.) (depozit 0,2 %); Sumilex 50 Fl-1 l/ha);
Sumilex 50 PU 1-1,5 kg/ha (t.p. 14 z.); Sumilex 50 WP 1-1,5 kg/ha; Gr.J: Punch 40 EC -
0,5 l/ha (t.p. 14 z.);Gr.K: Euparen 50 WP-0,25 %; Euparen multi 50 WP-0,2 % (2
kg/ha); Teldor 500 SC-1 l/ha (0,1 % în 1000 l apă); Gr.L: Calidan SC- 2 l/ha; Cuprofix F-
5 kg/ha (t.p. 40 z.); Folicur E 50 WP-2,5 kg/ha; Folicur Multi 50 WP 2-2,5 kg/ha (0,2) 0,25 %
în 1000 l apă); Folicur Star WDG-1,75 kg/ha; Konker-1,5 l/ha (t.p. 21 z.); Melody Combi
43,5 WP-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Switch 62,5 WG-0,6 kg/ha; Gr.N: Trichodex 25
WP-2 kg/ha (eficacitate medie).
În camerele de forŃare a viŃelor altoite, pentru a evita pierderile C. Tică (1990),
recomandă tratarea coardelor înainte de introducerea la forŃare, cu: Rovral 50 PU-1 %,
Ronilan 50 PU-0,1 %, Sumilex 50-0,1 %.
S-a încercat şi combaterea biologică cu suşe de Trichoderma viridis şi Trichoderma
harzianum (Trichodex 25 WP-2 kg/ha), obŃinându-se rezultate similare cu a produselor de
eficacitate medie.
Ciuperci ce produc uscarea prematură a butucilor viŃei de vie
7.13. Esca (apoplexia) viŃei de vie - Stereum hirsutum , Phellinus igniarius
Esca sau apoplexia viŃei de vie este una dintre cele mai vechi boli cunoscute, fiind
semnalată prima dată de greci şi de romani ( Maria Oprea , 1989). Din butucii ce prezentau
simptome tipice de apoplexie, au fost izolate cele două specii mai sus menŃionate, în funcŃie de
regiune fiind mai răspândită una sau cealaltă, iar uneori amândouă.
Unele cercetări arată că zona centrală degradată a lemnului prezintă un putregai de
culoare deschisă, uscat şi friabil , care este precedat de o prenecroză de culoare închisă. Din
această zonă de prenecroză au fost izolate diverse microorganisme aparŃinând genurilor
Alternaria sp., Acremonium sp. Cephalosporium sp., Eutypa lata, Cephalosporium sp.
PrezenŃa acestor patogeni în faza de prenecroză indică faptul că aceste microorganisme
acŃionează ca “agenŃi pionieri” ai degradării, favorizând pătrunderea celor două specii patogene.
Simptome. Primele simptome pot fi observate în preajma înfloritului, pe frunzele
bazale ale lăstarilor care prezintă o îngălbenire (la soiurile albe) sau o înroşire (la soiurile roşii),
internervuriană, urmată de apariŃia unor necroze marginale ale limbului. De regulă, aceste
simptome pot fi localizate pe o parte a butucului aflată în relaŃie directă cu o leziune provocată în
urma tăierii. Este important de precizat că aceste manifestări pot fi deseori confundate cu o
carenŃă de magneziu la soiurile albe sau o carenŃă de potasiu la soiurile roşii. În cazul unei
evoluŃii lente a bolii, Ńesuturile din dreptul petelor se brunifică şi se unesc cu porŃiunile uscate
situate pe marginea limbului, astfel că întreaga frunză se brunifică şi apoi cade.
Boala evoluează rapid în verile calde şi secetoase, când se accentuează dezechilibrul

hidric între absorbŃie şi transpiraŃie. Butucii aparent sănătoşi se ofilesc brusc (apoplexie), în
câteva ore sau câteva zile şi frunzele se usucă începând de la vârful lăstarilor. PorŃiunile uscate
capătă o culoare cenuşie-albăstruie destul de caracteristică ( Bernadette Dubos , 1985).
276
În secŃiune transversală prin butucii afectaŃi, lemnul prezintă o necroză mai mult sau
mai puŃin difuză şi limitată în porŃiunea centrală. În secŃiune longitudinală,zona necrozată este
friabilă, de culoare albicioasă, mărginită de o zonă de lemn puternic brunificată care nu este încă
dezorganizat (P.Galet , 1991). Lemnul degradat are consistenŃa de iască, datorită aspectului şi
structurii dobândite.
Când condiŃiile climatice sunt favorabile, îndeosebi în regiunile umede, apar
fructificaŃiile celor două ciuperci responsabile de declanşarea bolii. Carpoforul de Stereum
hirsutum are aspectul unui mic evantai de culoare albă, cu dimensiuni de 1,0-1,5 cm.
FructificaŃiile de Phellinus igniarius se prezintă sub forma unor cuzineŃi neregulaŃi de

culoare maronie-roşcată nu foarte închisă, având dimensiuni de la 0,5 până la 2,5 cm (Bernadette
Dubos, 1985).
Agentul patogen.1. Stereum hirsutum (Wild.) Fr., fam. Stereaceae, ord.

Aphyllophorales, cl. Hymenomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
Miceliul ciupercii este de culoare albă, cu pereŃi transversali puŃin numeroşi, având
diametrul de aproximativ 1,5 µm şi conŃinând numeroase granulaŃii fine. Filamentele de infecŃie
pătrund în lemn şi se stabilesc în celulele moarte şi umede unde se realizează un atac localizat
asupra pereŃilor celulari sub acŃiunea enzimelor. Lignina este distrusă mai repede şi peretele
celular se reduce la constituenŃii celulozici. Dezvoltarea miceliului se face centrifug, longitudinal
şi transversal, de o manieră lentă, dar continuă, numai în lemnul mortificat în prealabil sub
acŃiunea enzimelor.
FructificaŃiile apar rar pe tulpinile plantelor atacate şi pot fi observate la începutul
primăverii sau toamna în luna octombrie. Bazidiosporii sunt foarte mici, incolori şi uşor ovoizi,
măsurând 1-1,5 µm. ScleroŃii se formează prin aglomerarea de filamente miceliene, asociate în
paralel, formând cordoane negre-întunecate. Diametrul scleroŃilor este de 120-500 µm. Prin
germinarea scleroŃilor pe fiecare filament micelian se formează o singură conidie. Conidiile
măsoară 6-6,5 x 10-10,5 µm, sunt subsferice, de culoare brună .
Agentul patogen. 2. Phellinus igniarius (L. ex Fr.) Quél. (sin: Fomes igniarius (L.)
Gill.), fam. Hymenochaetaceae, ord. Aphyllophorales, cl. Hymenomycetes, subîncr.
Basidiomycotina.
Miceliul acestei specii prezintă un polimorfism accentuat, cuprinzând hife hialine,

galbene şi hife brune sau negre. Corpurile fructifere sunt multianuale în formă de copită,
semicirculare, convexe, cu şanŃuri zonate de culoare brună la început apoi cenuşii-negricioase.
Tuburile sporifere sunt stratificate şi de culoare brună-roşiatică. Sporii sunt globuloşi, hialini, de
5-6 x 4-5 µm, unigutulaŃi.
Epidemiologie. InfecŃiile se fac prin diferite crăpături pe care le prezintă butucii

neîngrijiŃi şi adesea prin rănile ce se produc la tăierea coardelor bătrâne. În aceste coarde
bătrâne, ciuperca persistă sub formă de miceliu de rezistenŃă de pe care vor apărea
bazidiofructele cu bazidiospori ce vor asigura noile infecŃii.
Prevenire şi combatere. Se vor lua măsuri pentru înlăturarea tuturor surselor de

infecŃie din plantaŃie, prin scoaterea şi distrugerea prin ardere a butucilor bolnavi.
277
Înainte de a începe vegetaŃia, plantele vor fi stropite cu o soluŃie de sulfat de cupru 3
%.
7.14. Putregaiul fibros al rădăcinilor - Armillaria mellea
Ciuperca parazitează pe un număr foarte mare de specii lemnoase, arbori de pădure,

pomi, arbuşti fructiferi, viŃă de vie. K.P. Link şi G.B. Ramsey (1932) au semnalat prezenŃa
atacului şi pe cartofi cultivaŃi într-un teren proaspăt desŃelenit (G. Viennot-Bourgin, 1949).
Simptome. ViŃa de vie cât şi pomii parazitaŃi au un aspect caracteristic de suferinŃă.

Frunzele acestor plante sunt mai mici ca dimensiune, clorotice şi deseori cad prematur.
Ramurile încep să se usuce de sus în jos. Dacă se analizează rădăcinile viŃei de vie sau ale
pomilor parazitaŃi se constată că acestea se brunifică, devin buretoase şi în cele din urmă
putrezesc complet. Rădăcinile prezintă o scoarŃă necrozată ce se detaşează, iar la nivelul
lemnului se constată prezenŃa unor cordoane groase, formate din împletirea filamentelor
miceliene (rizomorfe) care au o culoare albicioasă-gălbuie, puternic fosforescentă. Lemnul
rădăcinilor străbătut de miceliile ciupercii este dezorganizat, ceea ce face ca acestea să ia un
aspect buretos.
Spre toamnă, în special după perioade mai umede, ciuperca formează carpofori, care
apar la suprafaŃa solului şi se prezintă sub forma unor pălării cu picior, de culoare galbenă ca
mierea, cu uşoară nuanŃă cafenie.
Butucii de viŃă de vie cât şi pomii fructiferi mor în decurs de 2-5 ani de la efectuarea
primelor infecŃii.
Agentul patogen - Armillaria mellea (Vahl.) Kummer, fam. Tricholomataceae,ord.

Agaricales, cl. Hymenomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
Ciuperca vegetează sub formă de filamente subŃiri, hialine şi fosforescente, alcătuite

din celule uniforme ca dimensiune. Prin acest caracter, miceliul ciupercii Armillaria mellea,
privit la microscop, se deosebeşte de acela al ciupercii Rosellinia necatrix ce parazitează de
asemenea pe rădăcini, dar care prezintă celulele miceliului umflate în dreptul septelor.
Filamentele miceliene formează rizomorfe, prin care ciuperca iernează şi trece de la o plantă
bolnavă la alta sănătoasă. Bazidiofructele cunoscute popular sub numele de ghebe sau
opintici, sunt comestibile şi mult apreciate în arta culinară. Pălăriile bazidiofructelor de
culoare gălbuie, au un diametru ce variază între 5-12 cm., piciorul măsoară 6-20 x 1-1,5 cm.
iar sporii eliptici, au 9 x 6 µm.
Epidemiologie. Agentul patogen persistă în sol sub formă de rizomorfe. Extinderea

rizomorfelor în sol este favorizată de umiditatea ridicată a acestuia cât şi de temperatura
cuprinsă între 18-24oC. Bazidiosporii formaŃi pe bazidiofructe asigură răspândirea
patogenului în plantaŃii.
Prevenire şi combatere. Se vor lua măsuri ca pepinierele viticole şi pomicole să fie

amplasate pe terenuri bine drenate. Materialul săditor va fi dezinfectat prin scufundare în
soluŃie de sulfat de cupru în concentraŃie de 3 %.
În plantaŃiile viticole şi livezi, fructificaŃiile tinere vor fi adunate şi date în consum,
înainte ca sporii (bazidiosporii) să se matureze şi să fie diseminaŃi.
278
Butucii sau pomii atacaŃi vor fi scoşi iar locul respectiv va fi dezinfectat cu fungicide.
În acest caz, golurile vor fi completate după cel puŃin un an. Se recomandă măsuri de
agrotehnică viticolă şi pomicolă ce duc la ridicarea vigorii plantelor, deoarece ciuperca este
un parazit de debilitare.
7.15. Excorioza - Phomopsis viticola
Excorioza viŃei de vie este o boală criptogamică provocată de Phomopsis viticola

Sacc., care afectează toate plantaŃiile viticole din regiunile temperate, cu intensitate mai mare
în zonele cu umiditate excesivă.
Prima semnalare a acestei boli, probabil de origine europeană a fost făcută în FranŃa
în anul 1853 de către E. Fabre şi F. Dunal sub numele de “Anthracnose ponctuée”. În 1911,
C.L. Shear semnalează boala în estul Statelor Unite şi îi dă denumirea de "Dead-arm disease”,
denumire utilizată şi astăzi în continentul american. L. Ravaz şi G. Verge efectuează cercetări
aprofundate şi publică în anii 1925, 1928 rezultatele obŃinute, dând pentru prima dată numele
acestei boli de excorioză. În Germania, boala este semnalată în anul 1961, în regiunea viticolă
Palatinat, de către R. Thate (1965-1966), el fiind primul autor care consideră că există o
similitudine între excorioză şi dead-arm disease.
În România prima semnalare a excoriozei a fost făcută de C. Rafailă în anul 1970.
Boala, provoacă pagube însemnate în unele podgorii din Ńară, cum sunt: Iaşi, Cotnari, Dealul
Bujorului, Odobeşti, Murfatlar, Jidvei, Alba, Aiud, Miniş, Arad, Drăgăşani, Bihor, Valea
Călugărească ş.a.
Simptome. Pe lăstarii tineri se observă la începutul primăverii, pe primele internodii
de la bază, leziuni necrotice, frecvent lenticulare, mai mult sau mai puŃin confluente, cu pete
brun-întunecate sau negre, situate pe o parte a lăstarului sau uneori inelare. Lăstarii proveniŃi
din muguri infectaŃi au o creştere slabă, sunt mai scurŃi (mici), nu fructifică sau sunt total
distruşi dacă atacul este puternic.
Frecvent, unii muguri bazali de pe coardele atacate sunt distruşi şi nu mai pornesc în
vegetaŃie, aspect însă greu de precizat deoarece acest fenomen poate fi cauzat şi de alŃi factori
cum ar fi temperaturile scăzute care se înregistrează aproape constant iarna în zona noastră.
Totuşi se poate face o corelaŃie directă între moartea acestora şi prezenŃa ciupercii Phomopsis
viticola Sacc., în cazul în care coardele prezintă scoarŃa albită. Această legătură trebuie
remarcată deoarece tipul cel mai utilizat de tăiere în zona noastră la viŃa de vie este în cordon
speronat (cepi de 2-3 ochi); pe zona albită, mulŃi dintre muguri rămânând neviabili, se ajunge
la scăderea încărcăturii de ochi pe butuc.
Spre sfârşitul primăverii şi vara, simptomele devin din ce în ce mai evidente putând
fi remarcate sub forma unor cruste brune de dimensiuni variabile, izolate sau confluente; se
mai pot observa pete brun-întunecate, uneori negricioase, în dreptul cărora scoarŃa crapă când
acestea au dimensiuni relativ mari (aspectul cel mai frecvent) şi sub formă de crăpături
longitudinale individualizate ale scoarŃei, cu marginile de culoare brun-întunecată.
În cursul verii, la unii lăstari, baza se îngroaşă anormal şi se produce o ştrangulare a
zonei de prindere pe coardă, lăstarii devenind foarte fragili, rupându-se uşor sub acŃiunea
vântului sau în timpul efectuării lucrărilor manuale sau mecanice.
279
De asemenea, pot fi observate leziuni de culoare brună străbătute de striuri
longitudinale şi transversale care dau acestor pete aspectul unei 'tablete de ciocolată”, întâlnite
în special la soiurile foarte sensibile, aspect care persistă şi în toamnă.
În cursul toamnei şi iarna, se observă o albire pronunŃată a scoarŃei pe primele

internodii bazale şi în mod excepŃional pe toată lungimea coardelor. Pe scoarŃa albită, se
diferenŃiază numeroase punctişoare negre care sunt picnidiile ciupercii. Albirea se datoreşte
pătrunderii aerului în spaŃiile dintre celulele scoarŃei afectate ce prezintă un început de
descompunere. În plus, trebuie subliniate consecinŃele grave pentru modul de conducere,
deoarece prin pierderea lăstarilor utili pentru formarea cordoanelor în anul următor, sistemul
de tăiere prevăzut este dezorganizat.
Frunzele pot fi atacate la nivelul peŃiolului sau al nervurilor principale şi prezintă
leziuni negricioase, asemănătoare celor de pe lăstari. Limbul acestora este mai mic, de
culoare verde-gălbuie sau clorotică, cu pete circulare sau neregulate de la 2-3 mm până la 1
cm în diametru, brun-negricioase în centru. Frunzele atacate se răsucesc de-a lungul
nervurilor iar petele necrotice pot fi observate uneori şi de-a lungul nervurilor secundare.
Frunzele puternic atacate se veştejesc şi cad, dar peŃiolurile rămân în general fixate pe lăstari.
Pedunculul inflorescenŃelor este uneori atacat şi pe acesta se formează leziuni
identice celor de pe lăstari, provocând frecvent uscarea ciorchinilor. Uneori, în timpul verii, la
butucii puternic atacaŃi, lăstarii cu frunze şi ciorchini se ofilesc şi mor.
Agentul patogen - Phomopsis viticola Sacc., fam. Sphaeropsidaceae, ord.
Miceliul ciupercii este hialin, prezentând numeroşi pereŃi transversali care

individualizează celulele, este ramificat şi progresează de-a lungul lăstarilor, dezvoltându-se
fie intercelular, fie intracelular. Miceliul este concentrat în parenchimul cortical al lăstarilor,
peŃiolurilor frunzelor, cârceilor, ciorchinilor, dar poate atinge şi cambiul, floemul şi xilemul
(Y. Bugaret, 1984). La nivelul nodurilor, străbate diafragma şi poate penetra în mugurii
axilari, unde se localizează. Picnidiile subepidermice, subglobuloase, de culoare brun-
întunecată, sunt de tip Phoma şi se deschid printr-un osteol de tip papilat. Dimensiunea acestora
este cuprinsă între 200-400 µm (Y. Bugaret, 1984; Maria Oprea şi col., 1989, P. Galet, 1991 ,E.
Ulea, 1997) (fig. 140).
Picnidiile conŃin şi elimină în cordoanele gelatinoase în majoritatea cazurilor, două

tipuri de spori:
- sporii α sunt incolori, eliptici sau fusiformi şi conŃin câte o picătură uleioasă la cele
două capete. Aceştia germinează în apă în câteva ore, la o temperatură cuprinsă între 1-37oC, cu
un optim la 23oC şi hifa penetrează foarte rapid în tinerii lăstari prin răni sau stomate. Cordoanele
gelatinoase care conŃin numai spori α, sunt de culoare crem, au o grosime mai mare şi sunt
regulate ca formă (Cl. Mur, 1985);
- sporii β sunt filiformi, incolori, uşor curbaŃi. Cordoanele gelatinoase ce conŃin numai
spori β, prezintă un diametru mai redus şi sunt neregulate datorită prezenŃei unei ştrangulaŃii iar
culoarea lor este albicioasă. Aceşti spori nu germinează (Cl. Mur, 1985), dar în anumite condiŃii
pot forma un tub germinativ care nu se alungeşte, fiind incapabil să provoace contaminarea (Y.
Bugaret, 1984).
280
Aceste două tipuri de spori pot coexista în acelaşi cordon gelatinos, dar au putut fi găsiŃi
de asemenea în cirri distincŃi, provenind din picnidii diferite situate pe aceeaşi coardă. Ca urmare
a contaminărilor realizate cu sporii de tip α, după o durată de 6-8 săptămâni de incubaŃie, pot fi
observate primele necroze situate la baza lăstarilor (P. Galet, 1991).
Epidemiologie. Ciuperca Phomopsis viticola Sacc. permanentizează de la un an la

altul, fie prin picnidiile prezente în scoarŃa albită a coardelor atacate, fie prin miceliu de
rezistenŃă localizat în muguri (P. Galet, 1991) sau în lemnul butucilor cu atac (Y. Bugaret, 1984).
În timpul iernii, picnidiile se maturează şi în primăvara următoare, când timpul este

umed sau ploios, ele elimină cordoane gelatinoase (cirri) de culoare crem, ce conŃin numeroşi
picnospori (Y. Bugaret, 1984). Sub acŃiunea ploilor cordoanele se desfac şi sporii sunt proiectaŃi
de picăturile de apă pe tinerii lăstari, unde germinează şi produc infecŃii, dacă temperatura este
superioară valorii de 8oC şi dacă timpul de umectare este suficient de îndelungat (cca. 13 ore),
condiŃii realizate îndeosebi în cazul ploilor de după amiază (P. Galet, 1991).
Prevenire şi combatere. Una dintre principalele măsuri de prevenire a bolii o

constituie igiena culturală, ce constă în aplicarea unor tăieri raŃionale, de bună calitate prin care
să fie păstrate numai coardele sănătoase; coardele bolnave şi butucii afectaŃi, trebuie eliminaŃi din
plantaŃie şi distruşi prin ardere, deoarece fructificaŃiile ciupercii de pe aceştia îşi păstrează
viabilitatea şi pot reprezenta focare de infecŃie de durată mai lungă (C. Rafailă, 1970; A. Bolay,
1978; P. Galet, 1991).
O altă măsură căreia i se acordă o importanŃă deosebită, de stopare a extinderii bolii este
folosirea de material altoi sănătos, recoltat din plantaŃii neafectate de excorioză şi ca măsură
suplimentară, lemnul altoi trebuie dezinfectat în prealabil în soluŃie de fungicide.
Rezultate bune s-au obŃinut în combaterea mucegaiurilor de pe materialul altoi, implicit
a ciupercii Phomopsis viticola, cu produsele Cryptonol pudră-0,15 %, Fundazol-0,1 %, Rovral
50 PU-0,1 %, Ronilan 50 PU 0,1 % (C. Tică, 1990).
Autorii care au studiat excorioza au făcut cercetări în principal privind eficacitatea şi

modalitatea de aplicare a tratamentelor chimice.
Tratamentele de iarnă trebuie efectuate la 2-3 săptămâni după tăieri pentru evitarea
introducerii produsului în rănile de tăiere şi 2 săptămâni înainte de dezmugurit pentru a nu
distruge mugurii (P. Galet, 1991).
Iarna folosim Zeamă albastră 4-5 % sau Merpan 50 WP 0,2 % Primăvara, datorită
dezmugurii neuniforme a viŃei de vie, tratamentele se aplică atunci când 30-40 % din muguri
sunt în stadiul D (dezmugurit) şi când 30-40 % din muguri sunt în stadiul E de vegetaŃie.
281
Fig. 140 Ciclul biologic al ciupercii Phomopsis viticola: A - IARNA : a - picnidie cu
picnospori; b - miceliu în muguri.; B - PRIMĂVARA: a - contaminare realizată prin
picnospori α; b - miceliul din muguri; c - infecŃii în faza fenologică D (dezmugurit);
C - VARA:a - mod de atac pe lăstari; D - TOAMNA: a - ştrangulare a bazei lăstarilor;
b - excoriaŃii; c - albirea scoarŃei; d - picnidii (după E. Ulea, 1997).
Celelalte tratamente sunt acoperite de stropirile împotriva manei, cu condiŃia ca aceste

substanŃe să fie eficace şi împotriva excoriozei.
Dintre produsele organice de sinteză sunt recomandate:
- ditiocarbamaŃi (Mancozeb 800-0,2 %, Dithane 75 WG-0,2 %, Dithane M 45-0,2 %,

Efmanzeb 80 WP-0,2 %, Nemispor 80 WP-0,2 %, Novozir MN 80-0,2 %, Tiram 80
WP-0,3 %);
- phtalmide (Folpan 50 WP-0,2 %, Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha);
- diclofluanide (Euparen 50 WP-0,25 %, Folicur 50 WP-2,5 kg/ha, Folicur multi 50 WP-

2,5 kg/ha);
- ditianone (Delan 750 SC 0,7-1 l/ha, Delan 500 SC-0,065 %, Delan 700 WDG-0,5
kg/ha, Delan 75 WP 0,05-0,75 %).
Dintre fungicidele sistemice testate, rezultatele cele mai bune s-au obŃinut prin folosirea
de fosetil de aluminiu (Mikal-3 kg/ha, Mikal B-4 kg/ha, Mikal M- 3,5 kg/ha).
Inhibitorii sintezei de steroli (IBS) sunt recomandaŃi în combaterea excoriozei în amestec

cu sulful.
282
În România C. Rafailă (1970) recomandă Captan 50 PU 0,3-0,4 % şi Zeamă bordoleză 1
% produse confirmate şi de I. Mărmureanu şi col. (1990) care în plus au obŃinut rezultate bune şi
cu Folpet, Captafol, Mancozeb, Maneb, Zineb, Metiram.
C. Tică, Tatiana Seşan şi Mariana Oprea (1994) recomandă produsele Merpan 50 WP 0,2
% şi Ridomil 48 PU 0,25 %.
7.16. Putregaiul rădăcinilor - Roesleria hypogaea
Boala afectează rădăcinile pomilor fructiferi, viŃei de vie, precum şi ale teilor,
trandafirilor etc. (Maria Oprea, 1991). Miceliul ciupercii se dezvoltă inter şi intracelular,
dezorganizând Ńesuturile atacate (P. Villa şi P. Pacottet, 1910).
Agentul patogen. Roesleria hypogaea Thum and Pass., fam. Dermateaceae, ord.
Pe suprafaŃa rădăcinilor se formează fructificaŃiile sexuate care sunt apotecii

hemisferice de 4 - 4,5 x 1 mm, cenuşiu-verzui. Ascele conŃin câte 8 ascospori, unicelulari,
hialini, rotunzi, cu diametrul de 4 - 4,5 µm (Maria Oprea, 1991). Sporii sunt vehiculaŃi în zona
rădăcinilor, prin apă, nematozi precum şi de organele active ale maşinilor agricole. Ciuperca este
capabilă să colonizeze sistemul radicular la viŃele sănătoase şi nu depinde de deschiderile
naturale sau rănile de pe plantă (W. Hofer, 1993). Roesleria hypogaea este capabilă să trăiască
ca saprofit pe părŃile moarte de plantă.
Măsurile de prevenire şi combatere se încadrează în sistemul de prevenire şi combatere

a agentilor patogeni ai viŃei de vie .
7.17. Boala piciorului negru - Nectria destructans
Boala a fost semnalată prima dată în anul 1989 în FranŃa în plantaŃiile viticole
Charentais şi Champenois. Este considerată o boală periculoasă în plantaŃiile tinere, unde
pierderile pot fi de la câteva procente până la 50 %, în unele parcele (I. Maluta, 1991).
Simptome. Sunt afectate plantele în vârstă de 2 până la 7-8 ani. În plantaŃiile viticole,
atacul se exprimă prin absenŃa dezmuguritului sau prin prezenŃa unei vegetaŃii anormale, aceste
plante ofilindu-se în cursul verii (P. Galet, 1991).
Examinând sistemul radicular se observă că acesta se dezvoltă puŃin profund şi paralel

cu suprafaŃa solului. Frecvent, la nivelul superior al portaltoiului poate fi observat un al doilea
etaj de rădăcini, care la un moment dat se necrozează şi capătă o culoare cenuşie-negricioasă
datorită atacului. După îndepărtarea scoarŃei se observă o zonă brună care pătrunde în portaltoi.
În secŃiune transversală, prin zona necrozată se observă că ea se dezvoltă de la nivelul scoarŃei
spre centru (I. Maluta, 1991).
Agentul patogen. Nectria destructans, fam. Hypochreaceae, ord. Sphaeriales, cl.
Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Cylindrocarpon destructans Wollenw.
Periteciile se formează la baza plantelor atacate, pe scoarŃă, sunt globuloase şi au o culoare

brun-roşcată, măsurând 0,17-0,35 x 0,15-0,32 mm. Miceliul ciupercii are culoare brun-gălbuie şi
283
pe acesta se diferenŃiază conidioforii. Conidiile au formă alungită, cu mai mulŃi pereŃi
transversali şi măsoară 50 x 7 µm (I. Maluta, 1991).
Epidemiologie. Ciclul biologic al ciupercii nu este pe deplin cunoscut. Se presupune că

trăieşte ca saprofit în sol şi în anumite condiŃii poate ataca plantele debilitate. Boala este
favorizată de doi factori: compactarea excesivă a solului şi umiditatea ridicată. Răspândirea
ciupercii în plantaŃiile viticole se realizează prin material săditor infectat .
Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire şi combatere se încadrează în sistemul

de luptă integrată împotriva bolilor şi dăunătorilor şi de protecŃie a viŃei de vie.
7.18. Citosporioza - Valsa vitis
În România boala a fost semnalată în plantaŃiile viticole de la Blaj, Alba, Iaşi, Vrancea,
unde în condiŃii favorabile poate produce pagube apreciabile, frecvenŃa atacului fiind cuprinsă
între 5-20 % (Maria Oprea, 1990).
Simptome. Butucii atacaŃi prezintă un declin lent care se accentuează de la an la an,
creşterile vegetative sunt tot mai reduse în fiecare primăvară, astfel că în 3-4 ani aceştia se
usucă în întregime.
Agentul patogen - Valsa vitis (Schwein.) Fuck., fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales,
cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Cytospora vitis Montagne.
Pe lemnul butucilor uscaŃi, printre crăpăturile scoarŃei apar strome câte 2-3, alăturate,
negricioase la exterior şi albicioase în interior. În strome se formează 10-15 peritecii, mici, cu
gâturi scurte. Ascele sunt sesile, uşor măciucate şi au 48 x 7-8 µm; ascosporii sunt înghesuiŃi,
cilindrici, curbaŃi sau drepŃi, în număr de 8 şi măsoară 10-12 x 2-3 µm (C. Sandu-Ville, 1971).
Picnidiile se formează pe corzi şi lemnul multianual, parŃial scufundate în substrat,
globuloase, brun-negricioase şi sunt înconjurate de o stromă groasă. În interior prezintă numeroşi
picnospori hialini, în masă de culoare gălbuie, unicelulari, drepŃi sau uşor curbaŃi, cilindrici, cu
capetele rotunjite, de 5,2 x 0,5-1,3 µm. La maturitate, picnosporii sunt eliminaŃi într-o masă
vâscoasă de culoare alb-gălbuie.
Epidemiologie. Principalele infecŃii se realizează primăvara şi toamna prin intermediul
ascosporilor şi picnosporilor şi sunt favorizate de prezenŃa rănilor pe lemnul butucilor şi de
condiŃii climatice cu ploi şi umiditate atmosferică ridicată.
Prevenire şi combatere. Sistemul de luptă integrată conceput împotriva declinului

lent al butucilor viŃei de vie este eficace şi împotriva citosporiozei.
7.19. Verticiloza - Verticillium dahliae
Este o boală frecventă la pomii fructiferi, viŃa de vie şi la alte specii de plante.
Simptome. Diagnosticarea acestei boli este dificil de realizat la viŃa de vie, deoarece
simptomele sunt asemănătoare celor produse şi de alŃi agenŃi patogeni şi chiar de unii factori de
mediu. Simptomele nu sunt evidente imediat după infecŃie, ci mai târziu, când se observă
declinul plantelor atacate. În prima parte a verii, aceste plante prezintă o rămânere în urmă a
dezvoltării frunzelor şi necroze marginale ale limbului. În mijlocul verii are loc o ofilire bruscă,
frunzele, lăstarii şi ciorchinii se usucă şi rămân pe plantă până târziu iar boabele se mumifiază.
284
Agentul patogen. Verticillium dahliae Kleb., fam. Mucedinaceae, ord.Moniliales, cl.
Boala este o traheomicoză, ciuperca pătrunzând în rădăcini când viŃele sunt plantate în
soluri deja infectate. În vasele conducătoare, ciuperca dezvoltă un miceliu abundent, albicios la
început, apoi de culoare brună, pe care se dezvoltă conidiofori cu verticile de fialide ce formează
conidii unicelulare, eliptice sau cilindrice, iar mai târziu apar microscleroŃi bruni-negricioşi.
Epidemiologie. Boala apare în terenurile infectate şi se răspândeşte cu repeziciune în
anii secetoşi, fiind o traheomicoză.
Prevenire şi combatere. Alegerea terenurilor în care se fac plantaŃiile trebuie să aibă în

vedere cercul de plante gazdă al acestei ciuperci care poate produce ofilirea şi uscarea butucilor
tineri.
Măsuri de prevenire şi combatere a patogenilor ce produc declinul butucilor

Pentru reuşita măsurilor de prevenire şi combatere este necesară o analiză fină şi
completă a simptomatologiei şi a modului de acŃiune a agenŃilor patogeni.
Studiul amănunŃit al aspectelor privind comportamentul epidemiologic al ciupercilor şi
corelarea acestora cu factorii climatici specifici zonei de cultură, permite recomandarea unor
măsuri profilactice ce trebuie aplicate înainte de declanşarea unei combateri chimice, ale cărei
rezultate sunt de altfel aleatorii.
În literatura de specialitate, numeroşi cercetători (D. Boubals, 1996, V. Lepine,
1986, I. Maluta, 1991, A. Peros, 1995, C. Tică, 1990, P. Torres, 1996 ş.a.) au enumerat o serie de
măsuri care se impun:
- înlăturarea de la înmulŃire a materialului biologic cu simptome evidente de atac, pentru
prevenirea răspândirii şi înmulŃirii acestor agenŃi patogeni;
- dezinfecŃia coardelor altoi şi a butaşilor portaltoi cu unul din fungicidele Benlate 50 WP-
1 %, Dithane M 45-2 %, Bayleton 5 WP-0,5 %;
- folosirea la plantare a materialului săditor sănătos, certificat;din soiuri tolerante la atacul

ciupercilor de scoarŃă şi lemn, pentru scăderea presiunii sursei de inocul;
- evitarea amplasării plantaŃiilor viticole pe terenuri compacte, grele şi pe cele cu exces de

umiditate şi fără un drenaj satisfăcător;
- fertilizarea cu îngrăsăminte organice pentru evitarea apariŃiei carenŃelor în oligoelemente;
- analiza solului şi corectarea pH-ului cu amendamente adecvate;
- amplasarea plantaŃiilor viticole după defrişarea livezilor sau pădurilor, numai după 5 sau
6 ani, perioadă în care vor fi cultivate alte specii; în momentul defrişării să se execute o eliminare
completă a rădăcinilor din sol;
- fertilizarea cu doze echilibrate de îngrăşăminte chimice şi numai după o prealabilă cartare

agrochimică;
- analiza periodică a plantaŃiilor viticole pentru depistarea focarelor de atac şi defrişarea

butucilor cu simptome, a celor uscaŃi şi arderea lor;
285
- eliminarea lemnului uscat de pe butuci în timpul tăierii în uscat;
- tăierile în uscat să nu se execute în zilele cu ploi, mai ales după o perioadă secetoasă;
- evitarea tăierilor în perioada: sfârşitul lunii februarie şi luna martie când sursa de inocul
existentă este mare şi când de regulă, sunt întrunite şi condiŃii climatice favorabile infecŃiilor;
- badijonarea leziunilor mari, după tăierile în uscat cu mastic antiseptic;
- aplicarea după tăiere a unui tratament cu fungicide capabile să formeze un 'film”
protector pe suprafaŃa rănilor.
CAPITOLUL VIII - BOLILE PLANTELOR FLORICOLE
8.1. BOLILE GAROAFELOR
Viroze
8.1.1. Mozaicul garoafelor - Carnation mosaic virus
Boala poate fi semnalată pe diferite specii ale genului Dianthus, cele mai sensibile
fiind Dianthus barbatus L. şi Dianthus caryophyllus L.
Simptome. Pe frunzele tinere şi uneori pe tulpini, se observă pete de decolorare

neregulate ca formă sau dungi de decolorare paralele cu nervurile. Zonele decolorate
alternează cu porŃiuni de culoare verde închis, dând aspectul de mozaicare. În scurt timp
porŃiunile decolorate se necrozează şi planta care prezintă internodii scurte nu înfloreşte şi se
usucă.
Agentul patogen şi epidemiologie - Carnation mosaic virus este încadrat în grupa

virusurilor sferice şi nu rezistă la temperaturi de 63-68o. Transmiterea de la o plantă la alta se
face prin vectori, unelte de tăiat, iar de la un an la altul prin butaşi, nematozi şi rădăcini.
Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturii se vor folosi numai butaşi liberi de

virus sau supuşi terapiei la 33-35o timp de 20-30 zile.
Plantele mamă de la care se recoltează butaşi trebuie să fie cultivate separat iar la
recoltarea florilor şi a butaşilor, instrumentele se dezinfectează cu fosfat trisodic 10 %.
8.1.2. Pătarea inelară a garoafelor - Carnation ringspot virus
Simptome. Frunzele virozate sunt mai mici, cu marginile ondulate, cu mici gofrări,
cu baza uşor colorată în brun-roşcat şi cu pete galbene-cenuşii circulare sau inelare, de 1-2
mm în diametru. Pe frunzele mature, apar zone cenuşii sau verzi-gălbui cu pete neregulate sau
inelare. Florile plantelor virozate au tije scurte, cu sepale crăpate, deschidere neuniformă-
asimetrică şi petale decolorate.
Agentul patogen şi epidemiologie - Carnation ringspot virus
286
Virusul face parte din grupa virusurilor poliedrice şi transmiterea lui în sol este
asigurată de nematozi ca Longidorus macrosoma şi Xiphinema diversicaudatum iar de la
plantă la plantă prin contact în timpul lucrărilor de îngrijire şi recoltare.
Prevenire şi combatere. Plantarea se va face numai cu butaşi sănătoşi recoltaŃi din

plantaŃiile mamă verificate riguros. Solul se va dezinfecta cu nematocide ca Dazomet în
cantitate de 400-500 kg/ha.
În timpul lucrărilor de îngrijire şi recoltare se dezinfectează uneltele şi mâinile

lucrătorilor cu fosfat trisodic 3 %.
8.1.3. Marmorarea garoafelor - Carnation ringspot virus
Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor în cultură datorită vigorii lor

reduse şi datorită decolorărilor, pete verzi-gălbui neuniforme ca formă şi răspândire. Aceste
plante înfloresc slab şi florile sunt de slabă calitate. Pe aceeaşi plantă se pot întâlni şi celelalte
virusuri aşa încât simptomele specifice sunt uneori greu de precizat iar plantele se usucă
foarte repede.
Agentul patogen şi epidemiologie - Carnation ringspot virus
Virusul se transmite pe cale mecanică şi prin butaşi.
Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecŃia instrumentelor şi a mâinilor

lucrătorilor. Butaşii vor fi recoltaŃi de la plante mamă sănătoase sau vor fi supuşi
termoterapiei la 38o timp de 132 zile.
8.1.4. Pătarea nervuriană a garoafelor - Carnation vein mottle virus
Simptome. Plantele prezintă decolorări ale frunzelor tinere sub formă de pete difuze,
variate ca mărimi pe nervuri. Plantele cu astfel de nervuri au flori cu pete de decolorare şi
petale deformate,ceea ce face ca valoarea lor comercială să fie scăzută.
Agentul patogen şi epidemiologie - Carnation vein mottle virus
Virusul se transmite pe cale mecanică, prin butaşi şi prin vectori ca afidul Myzus
persicae. Patogenul aparŃine grupei Potyvirus.
Prevenire şi combatere. Se recomandă stropiri cu insecticide organofosforice,

plantare de butaşi sănătoşi şi dezinfectarea instrumentarului.
În vederea limitării atacului de viroze în plantaŃii se recomandă supravegherea atentă

şi la semnalarea simptomelor, scoaterea şi arderea materialului virozat.
287
Bacterioze
8.1.5. Veştejirea bacteriană a garoafelor -
Pseudomonas caryophylli
Boala este prezentă în numeroase Ńări din Europa

şi deşi pe teritoriul României nu a fost semnalată o
prezentăm deoarece simptomele se aseamănă foarte mult
cu cele produse de Fusarium dianthi.
Simptome. Plantele bolnave prezintă frunze veştede

de culoare cenuşie-verzuie care în scurt timp se
îngălbenesc şi se usucă. În secŃiune se observă o
îngălbenire a fasciculelor vas-culare iar rădăcinile
putrezesc. La plantele mature se observă şi o crăpare a
tulpinii însoŃită de prezenŃa unui mucilagiu (fig. 141).
Fig. 141 - Veştejirea bacteriană a
garoafelor - Pseudomonas Agentul patogen, epidemiologie - Pseudomonas
caryophylli (după E. Hellmers din caryophylli (Burk.) Starr et Burk, fam.
O.Appel, 1956)
Pseudomonadaceae, ord.
Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria invadează xilemul, formează pungi de mucilagiu

ce produc crăparea tulpinii şi ulterior vestejirea şi uscarea frunzelor. Transmiterea bacteriei se
realizează prin butaşi şi prin resturile infectate rămase în sol.
Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea butaşilor sănătoşi care, înainte de a

se pune la înrădăcinat se Ńin 10 minute în soluŃie de permanganat de potasiu 1 %. În seră şi
solarii solul se va dezinfecta chimic sau termic.
9.1.6. Cancerul bacterian al plantelor floricole -
Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens
Această boală a fost semnalată la sfârşitul secolului trecut pe viŃa de vie iar la noi în
1928, Tr. Săvulescu o descrie la măr.
Simptome. La baza plantelor sau la baza butaşilor de crizanteme, dalie, muşcată,

trandafir sau begonie, apar tumori de diferite dimensiuni.
łesuturile plantelor prezintă o proliferare rapidă şi haotică a celulelor care dau

naştere la tumori ce au iniŃial o consistenŃă buretoasă apoi devin tari, se lignifică. La dalii,
după 3-6 săptămâni, tumorile crapă şi prin leziuni pot pătrunde ciupercile saprofite de sol ce
putrezesc Ńesuturile.
La muşcată, tumorile se formează la baza tulpinii sau a butaşilor şi au aspect

mamelonat (fig. 142).
288
La trandafir, tumorile pot apărea pe
rădăcini, la colet sau chiar pe tulpini în plantaŃiile
mai bătrâne. PrezenŃa tumorilor pe rădăcini şi colet
afectează doar în mică măsură vigurozitatea
plantelor.
La begonii tumorile de la colet sau de pe

rădăcini sunt mici, cât bobul de mazăre sau cât o
nucă, au suprafaŃa neregulată şi culoare brun-
gălbuie.
Agentul patogen şi epidemiologie -

Fig. 142 - Cancerul bacterian al plantelor Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (Smith
floricole - Agrobacterium radiobacter pv.
and Townsend) Kerr, Young and Panagopoulos,
tumefaciens (după O. Appel, 1956).
fam. Rhizobiaceae, ord. Eubacteriales, Div.
Bacteria.
Bacteria are forma unui bastonaş şi prezintă un cil polar. Ea se dezvoltă la

temperatura optimă de 25-30oC rezistând în solurile umede şi grele, în resturile organice
atacate, în tumorile desprinse de pe plante, timp îndelungat, de la 5 luni până la 2 ani. Această
bacterie are un cerc larg de plante gazdă, de la specii pomicole, plante erbacee, plante
floricole etc. aşa încât solul o dată infectat devine de nefolosit pentru foarte multe specii,
exceptând plantele din Graminaceae.
Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecŃia termică sau chimică a solului

folosit în sere şi solarii precum şi a uneltelor folosite la lucrările de întreŃinere. În plantaŃiile
mamă din care se iau organe de înmulŃire vegetativă se vor face controale pentru depistarea şi
eliminarea plantelor bolnave.
Cercetările efectuate în domeniul combaterii biologice au scos în evidenŃă existenŃa

unei tulpini nepatogene a acestei bacterii - tulpina K-84 care este folosită sub formă de
suspensie. Organele de înmulŃire vegetativă se tratează prin imersie în această suspensie
înainte de plantare.
Micoze
8.1.7. Înnegrirea garoafelor - Mycosphaerella dianthi
Simptome. Boala apare pe garoafele din câmp, solarii sau seră, sub forma unor pete
de decolorare circulare sau eliptice, înconjurate de o zonă violacee. În condiŃii favorabile
agentului patogen, petele se brunifică, se extinde zona atacată şi în final frunzele se
îngălbenesc, se răsucesc şi se usucă.
Tulpinile şi pedunculii florali atacaŃi se frâng foarte uşor în dreptul Ńesuturilor

necrozate şi înnegrite. Bobocii cu sepalele atacate nu se mai deschid sau se deschid asimetric
(fig. 143).
289
Agentul patogen - Mycosphaerella diathi (Burt.) Jorstad., fam. Venturiaceae. ord.
Pleosporales cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Heterosporium echinulatum
(Berck.) Cooke.
Ciuperca are aparatul vegetativ un tal ce se

dezvoltă intercelular iar la suprafaŃa organelor
atacate formează conidiofori brun-olivacei,
multicelulari, noduroşi, ce ies prin stomate în formă
de tufe. La capătul fiecărui conidiofor se formează
câte o conidie cilindrică, brună-olivacee, cu 3-4
septe transversale şi cu pereŃii exteriori echinulaŃi -
tip Heterosporium. În resturile vegetale ciuperca
poate forma loculi cu asce şi ascospori, însă la noi
în Ńară se cunoaşte doar forma conidiană.
Fig.143- Înnegrirea garoafelor -
Mycosphaerella dianthi: a-plantă atacată; Epidemiologie.CurenŃii de aer, picăturile
b-frunze atacate; c-conidiofori; d-conidii apei de ploaie sau de irigaŃie vehiculează conidiile
(după E. Docea şi V. Severin 1964).
răspândind agentul patogen în cursul perioadei de
vegetaŃie.
De la un an la altul agentul patogen rezistă sub formă de miceliu deshidratat
subepidermal, în resturile de plante atacate şi sub formă de loculi izolaŃi cu asce şi ascospori.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală (strângerea şi arderea plantelor
atacate) sunt un factor esenŃial în prevenirea bolii iar în cazul apariŃiei ei, agentul patogen
poate fi combătut prin stropiri cu fungicide sistemice: Bavistin 50 WP 0,05-0,07 %, Derosal
50 SC-0,07 %, Topsin M 70 WP-0,3 % sau fungicide de contact ca: Dithane M 45-0,2 %. În
soluŃiile toxice se va adăuga totdeauna aracet 0,2 % pentru a fi siguri de adezivitatea
suspensiei toxice pe plante.
8.1.8. Rugina garoafelor - Uromyces dianthi
Simptome. Pe toate organele aeriene apar pete

mici, brun-gălbui, în dreptul cărora epiderma crapă iar
Ńesuturile se necrozează. Dacă sunt atacate tijele florifere,
se observă uscarea plantei deasupra zonei atacate.
Agentul patogen - Uromyces dianthi

(Pers.) Niessl., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl.
Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca are
aparatul vegetativ un tal care parazitează Ńesuturile şi pe
care se formează pustule de uredospori sferici sau
elipsoidali, pedunculaŃi, bruni-gălbui, cu membrană fin
Fig. 144 - Rugina garoafelor -
Uromyces diathni: a-plantă atacată;
echinulată (fig. 144).
b-uredospori;
c-teliospori (după Vera Bontea
Pe acelaşi miceliu, dar mai târziu, apar teliosporii
din Al. Lazăr şi col., 1977). unicelulari, sferici, pedunculaŃi, brun-gălbui, cu o papilă
germinativă la vârf.
290
Epidemiologie.Răspândirea ciupercii se face în cursul vegetaŃiei prin uredospori iar
permanentizarea sa este asigurată de miceliu de infecŃie şi de teliospori. Atacul ciupercii este
favorizat la temperaturi în jur de 14oC şi de persistenŃa picăturilor de apă pe frunze timp de 3
ore.
Prevenire şi combatere. Sunt avizate pentru tratamente următoarele produse:

Polyram combi-0,3 % (timp de pauză 21 zile), Polyram DT- 0,3 %( timp de pauză 21 zile),
Plantvax 20EC-0,3 %( timp de pauză 28 zile), Plantvax 75 WP-0,2-0,3 %, Baycor 25 WP-0,2
%, Bumper 250 EC-0,02 %, Tilt 250 CE RV - 0,02 %, Tilt 250 EC-0,02 %.
8.1.9. Septoriozele plantelor floricole - Septoria sp.
Aceste ciuperci produc boli foliare cunoscute sub numele de pătări brune.
Simptome. Ciupercile atacă mai întâi frunzele bazale şi după ce pe acestea apar
organele de înmulŃire, atacul se extinde şi la tulpini, frunze din etajele superioare, sepale şi
chiar petale. łesuturile din dreptul petelor la început sunt decolorate, apoi se brunifică pentru
ca în final, zona centrală să fie albicioasă cu puncte mici negre, vizibile cu ochiul liber sau la
lupă.
Agentul patogen - Septoria sp., fam. Sphaeropsidaceae ord. Sphaeropsidales, cl.

Ciupercile formează în Ńesuturi un tal filamentos pe care se diferenŃiază numai

organe ale înmulŃirii asexuate, picnidiile, globuloase sau uşor turtite, care prezintă un por de
eliminare a picnosporilor situat la nivelul epidermei frunzelor atacate. Picnosporii sunt hialini,
filamentoşi, uşor curbaŃi, cu 1-3 pereŃi transversali (fig.145).
Epidemiologie. Picnosporii asigură

răspândirea ciupercilor în perioada de vegetaŃie dar pot
rezista în resturile atacate peste iarnă şi în anul următor
vor produce primele infecŃii.
Septorioza la ochiul boului - Septoria callistephi

Gloyer.
Septorioza crizantemelor - Septoria .

chrysanthemella Sacc. (fig. 146).
Fig. 145 - Picnidie cu picnospori de tip Pătarea (septorioza) frunzelor de ciclamen - S.

Septoria (după G.Goidanich, 1964). cyclaminis (Dur. et Mont.) Sacc.
Septorioza nemŃişorului - Septoria . delphinella Sacc.
Septorioza gladiolei-S. gladioli Pass.
Pătarea brună (septorioza) la garoafe - S. dianthi Desm.
291
Acest agent patogen poate produce pete mici, ruginii, apoi brun-negricioase, pe
tuberobulbi ducând la uscarea şi mumifierea lor.Ciuperca se poate transmite şi prin
tuberobulbii parŃial atacaŃi.
Prevenire şi combatere. În vederea prevenirii

atacului agenŃilor patogeni din genul Septoria, se
recomandă respectarea măsurilor de igienă culturală,
aplicarea unui asolament, folosirea de seminŃe
dezinfectate şi de butaşi sănătoşi.
Tuberobulbii de gladiole se vor dezinfecta înainte

de plantare cu Captadin 50-0,3 %, soluŃie în care vor fi
scufundaŃi timp de 30' sau tot 30' se vor scufunda în
soluŃie de formalină (concentraŃie-0,4 %). În lipsa
acestor substanŃe, se poate folosi şi soluŃie de
permanganat de potasiu 0,15 % în care tuberobulbii se
Fig. 146 - Septorioza crizantemelor
Ńin 2 ore.
- Septoria chrysanthemella: a-
În timpul perioadei de vegetaŃie se vor
frunză atacată; b-picnospori
face stropiri preventive (1-2 tratamente) cu Mancozeb
(după E. Docea, V. Severin, 1964).
800-0,2 %, Captadin 50 PU-0,25 % sau fungicide
sistemice Benomyl 50 WP-0,06 %, Topsin M 70 WP-
0,1 % etc.
8.1.10. Fuzariozele plantelor floricole - Fusarium oxysporum
Simptome. Indiferent de forma specializată a agentului patogen, boala se manifestă

prin clorozarea frunzelor din vârful plantelor şi o uşoară veştejire a lor. Odată cu avansarea
bolii, se observă îngălbenirea totală a frunzelor, veştejirea şi apoi uscarea plantelor. La
soiurile tolerante (soiuri rezistente nu există) se observă îngălbenirea parŃială a frunzelor şi o
încetinire a creşterii. În secŃiunile practicate în tulpinile plantelor bolnave, se observă o
brunificare a vaselor conducătoare. În condiŃii de umiditate mare pe organele atacate apare un
mucegai alb-roz.
Agentul patogen - Fusarium oxysporum (Schecht.) Snyd. et Hans.,

fam.Mucedinaceae,ord.Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Ciuperca este o specie parazită facultativ ce rezistă în sol sub formă de miceliu
saprofit pe care în condiŃii de secetă apar clamidospori sferici, iniŃial strălucitori, apoi brunii
care sunt organe de rezistenŃă.
Pătrunderea ciupercii în plantă se realizează prin sistemul radicular, apoi

agentul se dezvoltă în vasele conducătoare pe care le astupă şi apoi le brunifică. Dacă solul în
care se cultivă plantele floricole nu a fost dezinfectat, dacă are nematozi, este umed şi
temperatura este în jur de 28-29oC, atacul agentului patogen este foarte rapid şi se poate
compromite cultura.
292
Pe miceliul hialin al ciupercii se formează micro şi macroconidii grupate în
sporodochii. În masă ele au culoarea uşor roz. Microconidiile sunt ovoide, neseptate sau cu o
septă. Macroconidiile sunt semilunare, uşor curbate şi prezintă 3-5 pereŃi transversali (fig.
147, fig. 148).
Epidemiologie. Agentul patogen prezintă mai

multe căi de răspândire în cursul perioadei de vegetaŃie
şi de la un an la altul. Se poate transmite prin conidii şi
prin miceliu în cursul vegetaŃiei, iar de la un an la altul
rezistă sub formă de miceliu în resturile de plante,
conidii sau clamidospori.
Ciuperca Fusarium oxysporum (Schlecht.)

Snyd. et Hans., are mai multe forme specializate:
Fusarium oxysporum f.sp. dianthi (Prill. et

Del.) Snyd. et Hans. fuzarioza garoafelor.
Fusarium oxysporum f.sp.chrysanthemi

(Litt.) Armst. împreună cu f.sp. tracheiphilum
Fig. 147 - Conidii, microconidii şi
(E.F.Sm.) Snyd. et Hans. produce fuzarioza
clamidospori de tip Fusarium
(după G. Goidanich, 1964).
crizantemelor.
Fusarium oxysporum f.sp. narcissi Snyd. et

Hans. - putregaiul bazal al bulbilor de narcise.
Fusarium oxysporum f.sp. gladioli Mass. - fuzarioza la stânjenel, freesie şi

gladiole.
Fusarium oxysporum f.sp. lilii Imle - făinarea crinilor.
Fusarium oxysporum f.sp. tulipae Apt. -

fuzarioza lalelelor.

folosirea obligatorie a solului dezinfectat pentru ghivece
sau răsadniŃe. În sere dezinfecŃia termică a întregului strat
de sol este obligatorie, dacă în anul precedent a fost
semnalat parŃial în seră atac de fuzarioză. Pentru
înrădăcinarea butaşilor se va folosi substrat inert (perlit)
dezinfectat cu fungicide sistemice Benlate 50 WP 0,05-
0,1 % sau Syllit 65 WP-0,1 %. DezinfecŃia chimică a
stratului superficial a solului nu este suficientă deoarece
agentul patogen rămâne ca saprofit chiar şi la 80 cm şi
Fig. 148 - Veştejirea garoafelor - apoi revine ca parazit pe rădăcini şi tulpini în zonele
Fusarium oxysporum f.sp. dianthi: superficiale.
a-plantă atacată, b-miceliu şi conidii
(după Al. Lazăr, 1977). La plantare vor fi folosiŃi numai butaşi, bulbi sau
293
tuberobulbi sănătoşi.
8.1.11. Putregaiul cenuşiu al plantelor floricole - Botrytis sp.
Simptome. Atacul se manifestă pe flori şi pedunculul acestora în condiŃii de

umiditate atmosferică mare. Organele atacate se brunifică, Ńesuturile se înmoaie şi se acoperă
cu un mucegai fin gri. Bobocii florali şi florile atacate se desprind de pe plantă. Atacul este
foarte periculos când se manifestă în seră pe butaşii puşi la înrădăcinat.
Agentul patogen - Botrytis sp., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl.

Ciupercile pătrund în plante prin Ńesuturi sănătoase dar şi prin rănile provocate de
om, în timpul întreŃinerii culturilor. Pe talul brun al ciupercilor se formează conidiofori erecŃi,
ramificaŃi monopodial în treimea superioară, olivacei la bază. Ultimele ramificaŃii sunt scurt
măciucate şi prezintă sterigme de care se prind conidiile unicelulare, hialine şi ovoidale.
Ciupercile genului Botrytis evoluează la temperaturi optime de 15-20oC şi umiditate

ridicată 98 %. Dacă temperaturile depăşesc 22oC pe miceliul ciupercilor apar scleroŃi, ca
formă de rezistenŃă din care vor apărea din nou micelii de infecŃie.
Epidemiologie. AgenŃii patogeni rezistă în sol sub formă de miceliu saprofit sau
scleroŃi din care în anul următor, apar micelii ce vor parazita.
În timpul vegetaŃiei, patogenii sunt răspândiŃi prin conidiile formate pe Ńesuturile

putrezite, spori ce sunt vehiculati de picăturile de apă şi de curenŃii de aer prezenŃi în cultură .
Această boală este comună la garoafe, ciclamen, crin, crăiŃe, muşcată, trandafir,
begonie, dalie, gerbera, saintpaulia, gura leului, liliac etc.
În Ńară la noi au fost semnalate specii ale

patogenului, ce dau bolile:
Putregaiul cenuşiu la crăiŃe, crizanteme,

ciclamen - Botrytis cinerea.
Putregaiul cenuşiu al narciselor - B.

narcissicola Kleb.
Putregaiul cenuşiu al crinului - B.

elliptica (Berk.) Cooke.
Putregaiul gladiolelor - B. gladiolorum

Timm.
Putregaiul cenuşiu al bujorului - B.

Fig. 149- Putregaiul cenuşiu al lalelelor - paeoniae Oud.
Botrytis tulipae
(după E. Rădulescu şi E. Docea din Al. Putregaiul cenuşiu al lalelelor - B. tulipae
Lazăr şi col., 1977).
(Lib.) Lind.(fig. 149).
294
Prevenire şi combatere.În culturile de plante floricole se va evita excesul de
umiditate, folosind irigarea prin brazde. În seră şi solarii se va asigura aerisirea
corespunzătoare şi evitarea îngrăşării excesive cu azot ce predispune plantele la îmbolnăvire.
Igiena culturală, strângerea şi arderea resturilor de plante atacate ca şi o corectă amplasare a
culturii în asolament, limitează atacul.
La plantare se vor folosi butaşi, rizomi, bulbi, tuberobulbi luaŃi de la plante

sănătoase, nerăniŃi, cu aspect normal. Înainte de plantare, aceste părŃi vii de plante vor fi
dezinfectate prin scufundare în suspensie de Benlate 50 WP-0,05 %, Topsin 70 PU-0,1 %, sau
Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha.
În vederea prevenirii atacului se recomandă stropiri cu Ronilan 50 DF-0,15 %,
Rovral 50 WP-0,2 %, Sumilex 50 PU-0,1 % sau alte produse antibotritice. Repetarea
tratamentelor se va face la interval de 7 zile, alternând produsele, pentru a nu se ajunge la rase
fiziologice rezistente.
8.2. BOLILE LALELELOR
Viroze
8.2.1. Mozaicul frunzelor la lalele, begonie, nemŃişor, petunie, flox,
muşcată - Cucumber mozaic virus
Virusul mozaicului castraveŃilor a fost descris în 1916 şi acum este cunoscut în toată
lumea ca producând boli deosebit de grave la diferite plante de cultură, plante ornamentale şi
specii lemnoase. Poate fi semnalat pe ochiul boului, pe nemŃişor, petunii, flox, zinii, lalele,
muşcate. În asociere cu alte virusuri este prezent pe lalele, crin şi gladiole,producând viroze
grave.
Simptome. Pe frunze apar pete inelare
sau striuri de culoare galbenă ce dau aspectul
de mozaic în contrast cu zonele verzi ale
frunzei. Zonele decolorate cu timpul se
înroşesc, apoi devin brune şi se usucă. Pe unele
frunze pot fi semnalate desene clorotice variate
ca “frunza de stejar” sau poate fi observată o
necroză a nervurilor.
La ochiul boului, în afară de

mozaicarea frunzelor apare o scurtare a
internodurilor ceea ce dă simptomul de piticire
însoŃit de deformarea ligulelor.
La nemŃişor, pe frunze, apar benzi
clorotice paralele cu nervurile şi clorozări ale
Fig. 150 - Mozaicul lalelelor - Cucumber
marginilor limbului. InflorescenŃele au florile
mosaic virus: atac pe bulbi
(după O. Appel, 1954). foarte apropiate cu aspect de “mături de
vrăjitoare”.
La petunii, frunzele plantelor virozate

295
apar gofrate din cauza creşterii încetinite a zonelor mozaicate, zone pe care apar în scurt timp
pete necrotice.
La flox, se remarcă o reducere accentuată a limbului frunzelor virotice până la
aspectul de “şiret”.
La cârciumărese, frunzele virotice manifestă o clarifiere a nervurilor însoŃită de
mozaicarea şi pătarea clorotică a limbului.
La lalele, frunzele virotice sunt deformate cu necroze paralele cu nervurile, florile au
petalele cu pete decolorate iar pe bulbi apar pete inelare brune-cenuşii, adâncite în Ńesut (fig.
150).
La muşcată simptomele de mozaic se observă doar pe frunzele tinere, apoi infecŃia
se menŃine în stare latentă.
Acest virus în asociere cu virusul pătării lalelelor produce marmorarea gravă a
crinului. În asociere cu virusul latent al crinului produce pătarea necrotică a crinului iar în
asociere cu virusul mozaicului galben al fasolei produce dungarea albă a gladiolelor.
Agentul patogen - Cucumber mosaic virus. Virusul formează în celulele atacate
cristale hexagonale sau plăci unghiulare şi prezintă mai multe tulpini ca tulpina G - ce dă
infecŃii sistemice la Zinnia, tulpina galbenă P6 ce atacă specii de Nicotiana ca şi tulpina 5 a lui
Price. Tulpina C este frecventă la garoafe. Particulele virusului sunt izometrice, poliedrice de
28-30 nm în diametru. Virusul poate fi inactivat la temperaturi de 60-70oC.
Epidemiologie. Virusul se răspândeşte în natură prin afide, mecanic şi prin cuscută.

Uneori la Cucurbitaceae se transmite şi prin seminŃe. Rezistă în natură în gazdele multianuale
ca Stellaria media.
Prevenire şi combatere. În câmp se impune o izolare spaŃială între speciile

ornamentale şi culturile de cucurbitacee sau alte plante ce fac parte din cercul de plante
gazdăal patogenului. SămânŃa se va recolta numai de la plantele sănătoase, observate pe
întreaga perioadă de vegetaŃie sau se va trata termic. Plantele din cultură sau seră se vor stropi
cu insecticide organo-fosforice pentru combaterea afidelor vectoare.
8.2.2. Pătarea clorotică inelară şi în benzi la lalea,

ochiul boului, gladiole, gerbera, narcise - Tabacco
“rattle” virus
Acest virus are numeroase sinonimii în funcŃie

de autorul şi planta gazdă din care a fost izolat.
Simptome. Pe frunzele de ochiul boului, apar

pete inelare de decolorare, dar şi benzi clorotice sau
“frunze de stejar” de culoare galben-verzuie. Florile nu
sunt afectate dar creşterea plantelor este stagnată. La
flox, frunzele virotice au pete clorotice apoi necrotice
de forme variate. Narcisele atacate de acest virus
Fig. 151- Pătarea clorotică inelară prezintă o marmorare pe frunze şi tulpini. Lalelele au pe
şi în benzi la lalea - Tobacco rattle
frunze pete clorotice paralele cu nervurile iar la florile
(după O. Appel, 1954).
de culoare roşie, se observă pe petale striuri necrotice şi
296
nuanŃe de un roşu închis pe margine. Florile virotice de culoare albă sau galbenă prezintă
striuri cu aspect sticlos. Gladiolele virozate au pe frunze pete galbene sau brune, în dreptul
cărora Ńesuturile bonave se necrozează, se brunifică, apoi apar rupturi, frunzele prezentând
pe margine crestături specifice. Pe flori, la toate plantele din diferite genuri, apar striuri şi pete
de decolorare ca şi la lalele (fig. 151).
În cazul atacului pe gerbera, pe frunze apar pete clorotice liniare sau inelare
fără ca florile să fie afectate.
Agentul patogen - Tabacco "rattle" virus.
Patogenul a fost descris în 1943 în Olanda însă acum este cunoscut şi în S.U.A.,
Brazilia şi Japonia. El infectează un număr însemnat de plante gazdă din flora cultivată şi
spontană prezentând mai multe tulpini cu virulenŃă variată.
Epidemiologie. În natură virusul este transmis de insecte din genul Trichodorus şi

rezistă în buruieni din genurile Capsella şi Myosotis. De la plantă la plantă virusul poate fi
transmis şi prin nematozi.
Prevenire şi combatere. Plantele ornamentale vor fi semănate sau plantate numai în

sol necontaminat sau dezinfectat cu nematocide iar în câmp, la observarea simptomelor,
plantele se vor scoate şi se vor arde iar culturile se vor stropi periodic cu insecticide pentru
distrugerea vectorilor.
8.2.3.Boala “Augusta” a lalelelor şi încreŃirea frunzelor de flox
- Tobacco necrosis virus
Simptome. Plantele de flox virozate prezintă frunze încreŃite cu pete necrotice,

neregulate ca formă. łesuturile din dreptul petelor sunt rugoase şi frunza are un aspect
mozaicat. Striuri necrotice apar şi pe tulpinile îngroşate cu internodii scurte. Înflorirea este
sistată din momentul instalării bolii şi plantele se usucă foarte devreme (fig. 117).
Agentul patogen şi epidemiologie - Tobacco necrosis virus.
Virusul are o răspândire generală, având un cerc larg de plante gazdă, între care şi
lalelele la care produce boala “Augusta”. În natură, se transmite prin zoosporii ciupercii
Olpidium brassicae şi de la un an la altul prin părŃi vii de plantă, virotice.
Prevenire şi combatere. Solul în care se seamănă sau se plantează florile va fi

dezinfectat iar în cazul lalelelor se vor planta numai bulbi sănătoşi.
8.2.4. Pătarea lalelelor - Tulip breaking virus
Simptome. Plantele virotice se recunosc abia la înflorire deoarece simptomele foliare

uneori lipsesc. La unele plante frunzele au striaŃii longitudinale verzi-închis sau alb-argintii
297
iar în final frunzele sunt gălbui sau argintii. Înflorirea este întârziată cu 7-10 zile iar la apariŃia
lor, florile au petalele cu pete, benzi decolorate sau întreaga petală este decolorată. Întrucât
benzile decolorate contrastează cu roşul, rozul sau violetul florii, apariŃia acestor flori virotice
este dorită. În comerŃ ele sunt numite lalele “Rembrandt”. Deşi plantele sunt virotice ele
rămân viabile câŃiva ani.
Agentul patogen - Tulip breaking virus
Virusul face parte din grupa Potyvirus. El poate fi întâlnit şi la speciile floricole ale
genului Lilium.
Epidemiologie. În timpul vegetaŃiei, virusul este transmis de Aphis fabae,

Macrosiphum euphorbiae şi Myzus persicae. Prin sucul rămas pe uneltele de tăiat, virusul se
poate transmite cu uşurinŃă.
Prevenire şi combatere. Plantele virotice se vor elimina din cultură şi se vor arde.
Uneltele de tăiat se vor dezinfecta cu fosfat trisodic 10 %. Cultura va fi stropită cu uleiuri
minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide specifice distrugerii
afidelor. Lalelele mai pot fi atacate de:
- Tulip white streak virus - dungarea albastră a lalelelor.

- Tulip halo necrosis virus - necroza aureolată.
Bacterioze
8.2.5. Cancerul bacterian al lalelelor - Corynebacterium oortii
Această boală bacteriană a fost descrisă în străinătate, în 1969, pe lalele cultivate în

seră, iar la noi Gh. Marinescu o semnalează în 1983, din judeŃul Ilfov.
Simptome. Bacteria atacă toate organele plantei formând pe bulbi pete albe ce devin
apoi galbene. łesuturile atacate putrezesc, bulbii crapă şi apar ulceraŃii pline cu gomă
bacteriană. Frunzele au suprafaŃa rugoasă, cu pete albicioase, circulare, de 1-4 mm.
Epidermele frunzei se rup şi apar ulceraŃii alungite înconjurate de Ńesuturi necrozate. Aceleaşi
ulceraŃii apar pe tulpini şi chiar pe boboci, dacă este vreme umedă.
Vasele conducătoare din tija florală sunt mai întâi îngălbenite apoi brunificate;
datorită putrezirii Ńesuturilor tijele se rup uşor.
Agentul patogen şi epidemiologie - Corynebacterium oortii (Saal. and Maas)

Geest., fam. Corynebacteriaceae, ord. Actinomycetales, Div. Bacteria.
Bacteria sub formă de bastonaş se dezvoltă la temperaturi optime de 26-28oC şi se

răspândeşte prin ploaie, vânt şi uneltele de lucru folosite în timpul perioadei de vegetaŃie.
Agentul patogen pătrunde prin rănile de pe partea aeriană a plantelor provocate de

insecte sau instrumentar. De la un an la altul,bacteria se transmite prin bulbii infectaŃi.
298
Prevenire şi combatere. Se vor recolta bulbi numai de la plantele sănătoase iar cele
bolnave vor fi scoase cu atenŃie din cultură şi se vor arde. Bulbii, cu 1-2 zile înainte de
plantare, se vor dezinfecta cu Validacin 3 S-3 %. Se va asigura o rotaŃie de 3-4 ani şi o
respectare a măsurilor de igienă culturală.
8.2.6. Putregaiul moale al bulbilor de lalea - Pseudomonas syringae
În România, C. Stăncescu şi I. Zurini au descris în 1981 boala bacteriană

caracterizată prin putrezirea umedă a bulbilor de lalea.
Simptome. Pe bulbii bolnavi, apar pete maro-deschis în zona discului central. În

timpul evoluŃiei bolii, putrezirea bulbului are loc în profunzime, apărând un mucilagiu alb-
cenuşiu. Plantele apărute din aceşti bulbi au tulpini ce rămân mici şi nu înfloresc.
Agentul patogen. - Pseudomonas syringae van Hall, fam. Pseudomonadaceae, ord.

Pseudomonadales, Div. Bacteria.
Corpul bacteriei este alungit şi prezintă capetele rotunjite.

Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin bulbii infectaŃi
şi prin resturile de plante rămase pe sol.
Prevenire şi combatere. La plantare, se vor folosi numai bulbi sănătoşi bine sortaŃi.
Solul din serele sau solariile unde s-au cultivat lalele ce au prezentat simptome de atac, va fi
dezinfectat termic sau chimic. În timpul vegetaŃiei, plantele bolnave vor fi eliminate şi arse.
Dezinfectarea bulbilor cu Validacin 3 S-3 % ca şi măsurile de igienă culturală previn

instalarea agentului patogen.
8.3. BOLILE CRIZANTEMELOR
Viroze
89.3.1. Aspermia crizantemelor - Chrysanthemum aspermy virus
Simptome. Pe frunzele tinere apar simptome de mozaicare slabă iar creşterea

stagnează. InflorescenŃele care apar sunt mici, deformate, au ligulele centrale încreŃite. Florile
sunt inegale ca mărime, parŃial înverzite sau pătate, fără valoare comercială.
Epidemiologie. Virusul se transmite prin afide şi prin butaşii infectaŃi.
Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de butaşi de la plantele mamă

sănătoase sau care au fost supuse termoterapiei la 35-38oC timp de 4 săptămâni. Periodic
plantele vor fi stropite cu insecticide, împotriva afidelor.
8. 3.2. Mozaicul crizantemelor - Chrysanthemum virus B
299
Simptome. Frunzele tinere
manifestă o mozaicare, pete inelare de decolorare,
galben-verzui ce devin apoi necrotice. Frunzele
mozaicate au limbul deformat, cu nervuri
translucide iar planta formează flori mici şi
decolorat (fig. 152).
Agentul patogen - Chrysanthemum

virus B, aparŃine grupei Carlavirus.
Virusul este de formă alungită cu margini

paralele şi capete drepte. Patogenul poate fi
inactivat doar la 70-80oC. Virusul este răspândit de
Fig. 152 - Mozaicul crizantemelor - afide şi prin înmulŃirea vegetativă a plantelor deja
Chrysanthemum virus B (după M.Klinkovski infectate.
din Al. Lazăr şi col., 1977)
Prevenire şi combatere. Se
recomandă eliminarea plantelor virotice şi stropiri cu insecticide în vederea prevenirii
răspândirii agentului patogen. Tratamentul termic al plantelor mamă infectate nu poate fi
realizat datorită temperaturii înalte de inactivare.
La crizanteme mai putem întâlni:
- Chrysanthemum vein mottle virus - marmorarea nervuriană.
- Chrysanthemum stunt viroid - piticirea crizantemelor.
- Chrysanthemum chlorotic mottle viroid - pătarea clorotică.
Bacterioze
8.3.3. Necroza bacteriană a crizantemelor şi gerberelor, pătarea
frunzelor şi florilor de muşcată - Pseudomonas cichorii
Boala a fost semnalată în S.U.A. dar este răspândită şi în Europa.
Simptome. Atacul apare la 4-5 săptămâni de la plantarea crizantemelor sub formă de

pete circulare de 2-3 mm în diametru, pete de decolorare pe frunzele bazale care în scurt timp
se necrozează.
Necrozarea zonelor afectate duce la deformarea frunzei iar dacă este o atmosferă
umedă apare putregaiul umed. Simptomele tulpinale apar mai târziu sub formă de leziuni în
zona nodurilor, zonă ce se înnegreşte şi se extinde spre butonii florali.
Pe frunzele de muşcată bacteria produce pete de 5-10 mm, cu aspect hidrozat şi
culoare brună-negricioasă. În atmosferă uscată, Ńesuturile atacate se necrozează, în timp ce în
atmosferă umedă, apare putregaiul umed. Când boala se extinde, pe pedunculi şi tulpini apar
pete necrotice iar butonii florali nu se mai deschid.
300
Pe frunzele de gerbera, atacul se observă sub formă de pete hidrozate, circulare,
brune-negricioase. La un atac puternic, brunificarea se extinde de la marginile frunzelor spre
nervura mediană.
Agentul patogen şi epidemiologie - Pseudomonas cichorii (Swingle) Stapp, fam.

Pseudomonaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.
Bacteria are o evoluŃie rapidă la temperaturi de 26-30oC şi se transmite de la plantă la

plantă prin apa de irigaŃii sau uneltele de lucru. De la un an la altul rezistă în sol în resturile
infectate. Fertilizarea cu îngrăşăminte pe bază de azot, favorizează atacul.
Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecŃia termică sau chimică a solului,

dezinfecŃia chimică a utilajelor, plantarea de butaşi sănătoşi, fertilizări echilibrate şi reglarea
temperaturii în seră şi solarii.
Printr-o rotaŃie de 3-4 ani a culturii şi tratamente preventive cu sulfat tribazic de

cupru 0,4-0,5 % sau Dithane M-45 - 0,2 % putem preveni atacul.
Micoze
8.3.4. Făinarea crizantemelor - Oidium chrysanthemi
Boala este semnalată încă din 1954 de C. Sandu-Ville iar acum este prezentă atât în
culturile protejate cât şi în cele de câmp.
Simptome. Pe ambele feŃe ale limbului sau pe tulpini apar zone acoperite cu o pâslă
albă cu aspect pulverulent, sub care Ńesuturile se îngălbenesc.
Agentul patogen şi epidemiologie - Oidium chrysanthemi Rob., fam.

Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Ciuperca prezintă numai forme de înmulŃire asexuată. Pe talul filamentos,

ectoparazit, se formează lanŃurile de conidii hialine, unicelulare, eliptice, de 25-40 x 15-20
µm. La maturitatea lor, conidiile sunt antrenate de vânt şi pot infecta alte frunze şi tulpini dacă
temperaturile sunt peste 20oC şi foliajul este uşor veştejit.
Frunzele care se găsesc într-un mediu lipsit de curenŃi de aer sau cele care aparŃin
plantelor îngrăşate excesiv cu îngrăşăminte cu azot sunt uşor infectate de acest agent.
Permanentizarea ciupercii se face sub formă de miceliu ce rezistă în mugurii
plantelor atacate. Tratamentele curative se aplică la intervale de 7-10 zile cu fungicide de
contact: Kumulus DS - 0,3 %, Kumulus S - 0,3 %, Microthiol special-0,3 %, Sulfomat P - 20
kg/ha sau sistemice: Benlate 50 WP 0,05-0,07 %, Topsin 70 PU-0,07 %, Topsin M 70 WP-
0,1 %, Karathane L.C.-0,05 %, Saprol 190 EC-0,125 %, Afugan- 0,05 %, Bayleton 25 WP-
0,05 %, Systhane 12,5 CE- 0,04 %. Se pot folosi şi substanŃe din grupa amestecuri care au un
spectru mai larg: Shawit F 71,5 WP-0,2 %, Systhane C-0,1 %, Systhane MZ-0,2 %.
301
8.3.5. Rugina albă a crizantemelor - Puccinia horiana
Această rugină originară din Extremul Orient unde a fost descrisă în 1901, a pătruns
în Europa în 1963 şi este semnalată şi la noi în România.
Simptome. Pe frunze apar pete mici, circulare de culoare la început alb-verzuie, apoi
albă şi în final cafenie sau castanie. Petele sunt distribuite uniform pe limb şi pe nervuri, iar în
dreptul lor se formează o mică excrescenŃă pe faŃa superioară şi cavităŃi pe partea inferioară.
Agentul patogen şi epidemiologie - Puccinia horiana P. Henn., fam. Pucciniaceae,

ord, Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca formează pe
frunzele de crizanteme numai pustule cu teliospori care au membrana albicioasă iniŃial, dând
aspect de pată “albă”. Ulterior membrana teliosporilor devine cafenie-brună. Aceşti teliospori
germinează în pustule şi dau bazidiospori ce sunt vehiculaŃi de vânt. Ciuperca se transmite de
la un an la altul prin miceliul din butaşii infectaŃi. În timpul anului există două perioade de
predispoziŃie a plantelor la îmbolnăvire, martie-aprilie şi septembrie-octombrie, acestea fiind
perioadele în care plantele sunt umezite mai mult timp şi se realizează temperatura medie de
17-24oC, optimă pentru instalarea atacului (fig.
153). .
Prevenire şi combatere. La toate plantele

floricole este necesar să se respecte măsurile de
igienă culturală, deoarece agenŃii patogeni ce dau
rugini rezistă sub formă de spori în organele atacate.
Plantele puternic atacate vor fi strânse şi

arse.
Fig. 153 - Rugina albă a crizantemelor -
Se va evita recoltarea de butaşi de la
Puccinia holeriana: frunză atacată;
plantele ce au manifestat simptome de rugină.
a-uredospori; b,c,d-teliospori (după E. Jacky
din J. Eriksson, 1928). Înainte de plantare aceştia se vor scufunda în soluŃii
toxice iar amestecul de sol pentru înrădăcinare se
tratează cu Ridomil MZ 72 WP-0,04 % sau alt fungicid sistemic udând cu 4-5 l suspensie la
1 m2.
Se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea prelungită a frunzelor ce

favorizează instalarea agenŃilor patogeni.
La plantare se vor prefera soiurile rezistente dacă în anii precedenŃi în zonă s-au
semnalat pagube produse de rugini.
În timpul perioadei de vegetaŃie se vor face 4-5 tratamente cu produse dn grupele:

Gr.C: Polyram combi 0,3 %; Mancozeb 80-0,2 %; Gr.D: Benomyl 50-0,08 %; Topsin M 70-
0,1 %; Dithane M 45-0,2, Tiuram 70-0,3 %; Gr.H: Saprol 190 EC-0,1 %; Plantvax 75-0,2 %;
Gr.J: Baycor 25 WP-0,2%, Bumper 250 E-0,02 %,Tilt 250 CE RV-0,02 %; Mirage 45 EC-
0,1 %; Systhane 12 E-0,05 %; Systhane 12,5 CE-0,05 %; Shavit 25 EC-1 l/ha; Systhane MZ-
0,2 % (2 kg/ha).
302
Tratamentele cu fungicide de contact se fac la intervale de 7 zile iar cele cu fungicide
sistemice la intervale de 12-14 zile. Se recomandă alternarea celor 2 tipuri de fungicide şi
schimbarea fungicidelor folosite pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenŃă a agentului
patogen.
Septorioza crizantemelor - Septoria chrysanthemella (vezi 4.1.9.).
Fusarioza crizantemelor - Fusarium oxysporum f.sp. chrysanthemi (vezi 4.1.10).
Putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea (vezi 4.1.11.).
8.4. BOLILE GLADIOLELOR
Viroze
8.4.1.Pătarea clorotică inelară şi în benzi - Tobacco rattle virus
La gladiole mai pot fi întâlnite următoarele virusuri:
- Bean yellow mosaic virus - mozaicul galben;

- Cucumber mosaic virus - mozaicul şi malformarea florilor.
Bacterioze
8.4.2Râia tuberobulbilor de gladiole -
Pseudomonas gladioli pv. gladioli
Boala a fost descrisă iniŃial în S.U.A. însă acum este răspândită în Australia şi
Europa. În 1943 este semnalată în împrejurimile Bucureştiului.
Simptome. Boala se manifestă la baza frunzelor sub forma unor pustule de culoare
galben-brunie în dreptul cărora apar pete necrotice. Dacă temperatura este optimă între 28-
30oC, petele se extind şi apar zone necrotice cu o margine de culoare roşiatică. În atmosferă
umedă, zonele afectate putrezesc, sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază.
Tuberobulbii infectaŃi au pe cămăşi pete ovale, brune apoi negricioase. Pulpa

afectată are Ńesuturile distruse, rămân numai vasele conducătoare şi apar adâncituri gălbui, de
3-10 mm în diametru şi 2-3 mm adâncime. łesuturile atacate pe timp uscat devin tari,
lucioase şi se pot scoate ca un dop. Pe timp umed tuberobulbii sunt lucioşi, mucilaginoşi în
zona afectată.
Agentul patogen şi epidemiologie - Pseudomonas gladioli pv. gladioli Severini,

fam. Pseudomonaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.
Bacteria se transmite prin sol şi evoluează rapid producând pagube mari dacă
temperatura este între 28-30oC. Prin resturile organice rămase în sol bacteria poate rezista
până la ciclul următor de cultură. Din cercul de plante gazdă ce pot fi atacate fac parte
stânjenelul, freesia, garoafele şi nemŃişorul.
303
Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecŃia termică sau chimică a solului,
înmulŃirea prin tuberobulbi sănătoşi sau tratarea lor preventivă cu Dithane M 45-0,2 % sau
Mancozeb 800-0,25 %. Organele de înmulŃire vegetativă se vor scufunda în soluŃiile de
fungicid timp de 30 minute, cu 1-2 zile înainte de plantare.
Micoze
Septorioza gladiolelor - Septoria gladioli (vezi 4.1.9.).
Fusarioza - Fusarium oxysporum f.sp. gladioli (vezi 4.1.10.)
Putregaiul gladiolelor - Botrytis gladiolum (vezi 4.1.11.).
8. 5. BOLILE FREESIEI
Viroze
8.5.1. Mozaicul galben al fasolei la freesia -
Bean yellow mosaic virus in freesia
Simptome. Frunzele plantelor virotice prezintă pete şi dungi verzi-deschis sau

galbene. Florile sunt deformate, rămân închise sau se deschid asimetric. Jumătatea inferioară a
florii este cutată, strânsă şi din această cauză apare simptomul caracteristic de asimetrie. În
cazul unor infecŃii mixte cu mozaicul freesiei şi cel galben al fasolei, plantele se usucă foarte
repede.
Agentului patogen şi epidemiologia. Virusul se răspândeşte prin afide şi prin

mâinile muncitorilor în timpul vegetaŃiei iar de la un an la altul rezistă în tuberobulbi.
Prevenire şi combatere. Se recomandă eliminarea plantelor virotice, stropiri cu

insecticide, plantarea de tuberobulbi sănătoşi sau cultivarea freesiei din sămânŃă. În timpul
vegetaŃiei mâinile muncitorilor şi cuŃitele cu care se taie florile se vor dezinfecta cu fosfat
trisodic 10 %.
8.5.2. Mozaicul freesiei - Freesia mosaic virus
Simptome. Frunzele plantelor bolnave prezintă pete mici de decolorare ce cu timpul

evoluează în pete necrotice şi apare uscarea frunzelor.
Florile plantelor bolnave prezintă pete de decolorare, deformări şi nu ating

dimensiunile normale iar pistilul depăşeşte în înălŃime petalele.
Tuberobulbii prezintă pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în Ńesuturi, zone
ce vor fi uşor infectate cu ciuperci saprofite de sol.
Agentul patogen şi epidemiologie - Freesia mosaic virus.
304
Agentul patogen face parte din grupa virusurilor ce au formă de "aŃă" şi are
dimensiuni cuprinse între 1000-2500 x 30 nm.
Răspândirea sa se face prin afide dar şi direct prin sucul rămas pe cuŃitele de recoltat
flori sau pe mâinile muncitorilor. De la un an la altul se transmite prin tuberobulbii infectaŃi.
Prevenire şi combatere. Se recomandă sortarea şi plantarea numai de tuberobulbi

sănătoşi, cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pentru combaterea afidelor.
Micoze
8.5.3. Fusarioza la freesia - Fusarium oxysporum f.sp. gladioli
8.6. BOLILE TRANDAFIRULUI
Viroze
8.6.1. Mozaicul galben al trandafirului - Cherry necrotic ringspot virus virusul
pătării inelare necrotice a cireşului (vezi 2.6.1.).
Simptome. Trandafirii virotici prezintă frunze cu pete şi inele de decolorare verzui,

galbene sau albe. În cazul infecŃiilor grave, la soiurile sensibile apar benzi clorotice în lungul
nervurilor iar foliolele se deformează. Bobocii sunt mai slab dezvoltaŃi iar florile sunt
decolorate (fig. 154).
Agentul patogen şi epidemiologia. Virusul se

transmite prin altoire şi activează la temperaturi cuprinse
între 15-25oC. Toate soiurile de trandafir pot fi infectate
dar unele manifestă toleranŃă şi nu sunt oprite în
dezvoltare.
Prevenire şi combatere. Recoltarea altoilor se

va face numai de la plantele sănătoase urmărite în
perioadele mai reci ale anului, deoarece la temperaturi ce
depăşesc 25oC simptomele pot fi mascate.
Fig. 154 - Mozaicul galben al Bacterioze

trandafirului - Cherry necrotic 8.6.2. Cancerul bacterian - Agrobacterium
ringspot virus radiobacter pv. tumefaciens (vezi 4.1.6.).
Micoze
8.6.3. Făinarea trandafirului - Sphaerotheca pannosa var. rosae
Boala a fost descrisă în Ńara noastră încă din 1929 de Tr. Săvulescu şi C. Sandu-Ville. Ea
este mai frecventă în spaŃiile protejate dar şi în câmp, în special pe trandafirii buchetari.
305
Simptome. Ciupercile parazitează toate organele verzi formând o pâslă albicioasă,
mai fină sau mai densă, constituită din miceliu, din taluri filamentoase ramificate şi
întreŃesute. Sub aceste pâsle Ńesuturile parazitate se îngălbenesc şi se necrozează. PorŃiunile
atacate capătă aspect pulverulent datorită sporilor ce apar şi au aspect de pudră fină presărată
pe frunze, tulpini sau chiar flori. Miceliul capătă în final o coloraŃie alb-cenuşie (fig. 155).
Agentul patogen parazitează în condiŃii de secetă atmosferică, adică atunci când

plantele transpiră puternic.
Organele parazitate se necrozează aşa încât frunzele se usucă, florile nu se deschid

sau au petalele mici, pătate, fără valoare comercială. Lăstarii parazitaŃi sunt debili şi în cursul
iernilor geroase vor pieri.
Agentul patogen - Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lév var. rosae Woron. fam.
Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium.
Ciuperca prezintă un tal filamentos ectoparazit, de culoare albă, pe care apar

conidiofori scurŃi, neramificaŃi, ce susŃin lanŃurile de conidii elipsoidale, hialine, de 20-28 x
12-15 µm. Pe lăstari, spre toamnă apar şi cleistoteciile, globuloase, brune, de 90-124 µm în
diametru, cu fulcre flexuoase. Până în primăvară în cleistotecie se maturizează o ască mare,
73-86 x 60-70 µm cu 8 ascospori eliptici, unicelulari, hialini, de 25-30 x 15-17 µm
Epidemiologie. În timpul vegetaŃiei agentul

patogen se răspândeşte prin conidiile vehiculate de
curenŃii de aer, infecŃiile fiind mai frecvente atunci
când temperatura este de 26-27o şi frunzele transpiră
puternic. De la un an la altul ciuperca rezistă sub
formă de cleistotecii sau miceliu de rezistenŃă în
muguri sau la baza ghimpilor.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală

trebuie respectate atât în câmp cât şi în seră, ele
constând din strângerea şi arderea resturilor plantelor
parazitate.
Fig. 155 - Făinarea trandafirului - În sere şi solarii se recomandă o irigare cu

Sphaerotheca pannosa var. rosae: norme moderate, însoŃită de o bună aerisire pentru a
a-plantă atacată; b-conidii de tip Oidium;
se evita transpiraŃia exagerată a frunzelor.
c-peritecie;d-ască cuascospori (după T.
Ferraris, 1941).
În timpul perioadei de vegetaŃie se vor face
stropiri cu sulf muiabil 0,4 %, Karatane LC-0,1 %, Topsin M 70 WP-0,1 %, Metoben 70 PU-
0,1 % şi alte fungicide de contact sau sistemice. În cazul fungicidelor de contact, după
semnalarea atacului, tratamentele se execută din 7-10 zile în 7-10 zile iar fungicidele
sistemice se aplică la intervale de 10-14 zile, având grijă să se alterneze produsele pentru a nu
se ajunge la fenomene de rezistenŃă a agenŃilor patogeni. Ultimele substanŃe avizate sunt:
Miraje 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-0,05 % şi Systhane 12,5 CE-0,05 %.
306
8.6.4. Pătarea neagră a frunzelor de trandafir - Diplocarpon rosae Această boală
este frecvent întâlnită îm rozariile Ńării şi a fost descrisă încă din 1934 de Tr. Săvulescu.
Simptome. Pe foliolele frunzelor de trandafir apar pete negre, circulare dispuse pe

faŃa superioară a limbului. Petele au dimensiuni foarte variate de la 3-4 mm şi până la 15
mm în diametru, în funcŃie de sensibilitatea soiului la acest agent. Frunzele pot prezenta zone
mari negre datorită unirii petelor iar în final, prin necrozarea zonelor parazitate frunzele se
usucă.
Agentul patogen şi epidemiologia - Diplocarpon rosae Wolf., fam. Dermataceae,

ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Marssonina rosae (Lib.) Died.
Ciuperca are aparatul vegetativ un

tal ce se dezvoltă subcuticular, centrifug,
apoi formează mici strome pe care apar
lagărele de conidii. Conidioforii sunt
scurŃi, hialini şi susŃin conidii bicelulare,
ştrangulate în dreptul peretelui transversal.
Aceste conidii asigură răspândirea
agentului patogen care va produce noi
infecŃii dacă temperaturile se menŃin între
23-25oC şi umiditatea atmosferică este
mare (70 %).
Forma de înmulŃire sexuată

Fig. 156- Pătarea neagră a frunzelor de trandafir -
(apoteciile cu asce şi ascospori) apare
Diplocarpon rosae: a-frunză atacată, b-lagăr de
numai în cazul în care frunzele atacate au
conidii (după E. Docea şi V. Severin din Al.Lazăr şi
col., 1977). fost înglobate în sol pe timpul iernii iar
primăvara au fost scoase la suprafaŃă în
timpul lucrărilor de îngrijire. Pe apotecii se găsesc asce cu ascospori bicelulari hialini (fig.
156).
Prevenire şi combatere. Cultivarea de soiuri rezistente, respectarea măsurilor de

igienă culturală pentru înlăturarea sursei de infecŃie, uşurează combaterea agentului.
Combaterea chimică se face prin stropiri repetate cu Polyram combi-0,2 %, Dithane M 45-0,2
%, Captadin 50 PU-0,25 % sau Bavistin 50 WP-0,1 %. Se recomandă tratamente cu produsele
avizate de ultimă oră: Miraj 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-0,05 % şi Systhane 12,5 CE-0,05 %.
8.6.5.Rugina trandafirilor - Phragmidium mucronatum
Această rugină este cunoscută din secolul trecut şi este descrisă pe toate speciile
sălbatice ale genului Rosa. În România a fost semnalată încă din anul 1891.
Simptome. Agentul patogen infectează toate organele aeriene ale trandafirilor :

frunze(tinere,mature), lăstari, pedunculi florali şi muguri.
307
În primăvară pe partea inferioară a frunzelor bazale ale soiurilor sensibile dar şi pe
măceş, apar pete circulare, galbene-portocalii, de câŃiva milimetri în diametru pe care se
observă ecidiile. În dreptul acestor pete, pe faŃa superioară apar mici puncte brune - picnidiile.
La sfârşitul lunii mai, apar pe frunze pete de decolorare în dreptul cărora pe faŃa inferioară,
apar mai întâi pustule mici, galbene, de uredospori şi apoi pustule negre, pulverulente, de
teliospori. Atacul puternic de rugină duce la defolierea prematură a plantelor şi la
sensibilizarea lăstarilor care vor degera peste iarnă şi se vor usca. Plantele atacate prezintă un
număr redus de flori iar fructele formate cad foarte timpuriu.
Agentul patogen - Phragmidium mucronatum (Pers.) Schlecht., fam. Pucciniaceae,
ord. Uredinales, subîncr. Basidiomycotina, f.e. Caeoma.
Ciupercă este macrociclică şi autoică, prezentând toate cele 5 tipuri de spori.

Primăvara apar picnosporii şi ecidiosporii în ecidii de tip Caeoma foarte larg deschise cu sete
marginale (parafize). Uredosporii sunt sferici sau elipsoidali, cu membrana fin echinulată,
unicelulari şi pedunculaŃi. Teliosporii sunt fusiformi, multicelulari, cu membrană brună, uşor
strangulaŃi în dreptul pereŃilor transversali, cu un vârf mucronat şi cu un peduncul hialin
umflat la bază (fig. 157).
Fig. 157- Rugina trandafirilor - Phragmidium mucronatum: a-ecidii pe frunze; b-lagăre de

uredospori pe frunze; c- frunză cu picnidii şi ecidii; d-sec]iune prin frunză cu picnidii şi ecidii;
e-lagăr de uredospori cu parafize; f-lagăr de teliospori (după Tr. Săvulescu, 1953).
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii în cursul perioadei de vegetaŃie este asigurată

de picnospori, ecidiospori, dar mai ales de uredospori. De la un an la altul agentul patogen
rezistă sub formă de miceliu în lăstari şi sub formă de teliospori.
Prevenire şi combatere. De la plantele puternic atacate se taie lăstarii împreună cu

foliajul atacat, organe ce vor fi strânse şi arse.
308
Se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea prelungită a frunzelor ce
favorizează instalarea agentului patogen. Trandafirul va fi plantat la distanŃe care să asigure o
bună aerisire a rozariului iar tufele de măcieş din preajmă, vor fi distruse.
La plantare se vor prefera soiurile rezistente, dacă în anii precedenŃi în zonă, s-au
semnalat pagube produse de rugini.
În timpul perioadei de vegetaŃie se vor face 4-5 tratamente cu Polyram combi-0,3 %,

Mancozeb 80-0,2 %, Zineb 75-0,3 %, Benomil 50-0,08 %, Topsin M 70-0,1 %, Saprol 190
EC-0,1 %, Plantvax 75-0,2 %, Dithane M-45 0,2 %, Tiuram-70 0,3 %, Baycor 25 WP – 0,2
%, Bumper 250 EC-0,02 %, Tilt 250 CE RV-0,02 %, Mirage 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-
0,05 %, Systhane 12,5 CE- 0,05 %, Shavit 25 EC-1 l/ha, Systhane MZ-0,2 % (2 kg/ha).
Tratamentele cu fungicide de contact se fac la intervale de 7 zile iar cele cu fungicide
sistemice la intervale de 12-14 zile. Se recomandă alternarea celor 2 tipuri de fungicide şi
schimbarea fungicidelor folosite pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenŃă a agentului
patogen.
8.7. BOLILE CRINULUI
Viroze
8.7.1. Rozeta crinului - Lily rosette virus
Simptome. Plantele virotice au o creştere lentă, tulpina prezentând internodii scurte

din care cauză frunzele apar dispuse în rozetă. Frunzele au o culoare verde-gălbuie sau
roşiatică, sunt uşor aplecate în jos, iar în final
prezintă necroze vasculare şi se înroşesc. Plantele
formează flori mici ce nu se deschid în totalitate iar
în sol bulbii infectaŃi sunt mici şi turtiŃi (fig.158). În
floemul şi xilemul frunzelor apar necroze.
Agentul patogen - Lily rosette virus, (sin.

Lily yellow-flat virus ).
Virusul nu a fost încă bine studiat, fiind

însă semnalat destul de frecvent pe plante .
Fig. 158 - Rozeta crinului - Lily yellow- Epidemiologie. Virusul se transmite în mod
flat virus (după P. Brierley şi F. Smith
din O. Appel, 1954).
nepersistent prin afide şi rezistă în bulbii infectaŃi.
Prevenire şi combatere. Se recomandă eliminarea imediată a plantelor virotice din

cultură, stropiri cu insecticide şi folosirea la plantare de bulbi sănătoşi.
Alte virusuri ce parazitează crinul:
- Lily mosaic virus - mozaicul crinului.
309
- Lily simptomless virus - viroza latentă.
- Lily ringspot virus - pătarea inelară.
- Cucumber mosaic virus + Tulip breaking virus in lily - marmorarea gravă a

crinului.
- Cucumber mosaic virus + Lily simptomless virus in lily - pătarea necrotică.
- Lily simptomless virus + Tulip breaking virus in lily - pătarea inelară brună a
bulbilor.
Micoze
8.7.2. Mucegaiul cenuşiu al crinului - Botrytis elliptica (vezi 4.1.11.)
8.7.3. Putregaiul bazal al crinului - Fusarium oxysporum f.sp. lilii
(vezi 4.1.10.)
8.8. BOLILE NARCISELOR
Viroze
8.8.1. Narcisele pot fi atacate de o serie de virusuri ca:
Narcisus necrosis virus - necrozarea vârfului narciselor.
Narcissus mosaic virus - mozaicul narcisei.
Narcissus yellow stripe virus - dungarea galbenă a narciselor.
Narcissus white streak virus - stricul alb al narciselor.
Narcissus latent virus - viroza latentă a narciselor.
Tobacco rattle virus in narcisus - marmorarea narciselor.
Prevenire şi combatere. La apariŃia simptomelor virotice se elimină plantele iar la

recoltare mâinile muncitorilor şi cuŃitul de tăiere, se dezinfectează cu fosfat trisodic 10%. La
plantare se vor folosi numai bulbi mari şi apoi în cultură se va face dezinfecŃia solului pentru
distrugerea nematozilor şi stropiri cu insecticide pentru distrugerea afidelor ce sunt vectori ai
virusurilor.
Micoze
8.8.2. Putregaiul bazal al bulbilor de narcise - Fusarium oxysporum f.sp. narcissi
(vezi 4.1.10.).
8.8.3. Putregaiul cenuşiu - Botrytis narcissicola (vezi 4.1.11.).
310
8.9. BOLILE ZAMBILELOR
Viroze
8.9.1. Mozaicul zambilei - Hyacinth mosaic virus
Simptome. Plantele virotice au frunzele cu pete de decolorare sau benzi galben-

verzui în dreptul cărora Ńesuturile sunt adâncite. Tijele florale au flori puŃine şi mici, iar în sol
bulbii sunt foarte mici. Pe timp călduros simptomele dispar iar plantele se usucă cu cel puŃin
2-3 săptămâni mai devreme.
Agentul patogen şi epidemiologie - Hyacinth mosaic virus este vehiculat de afide

iar de la un an la altul se transmite prin bulbi.
Prevenire şi combatere. În cultură se vor face periodic stropiri cu insecticide pentru

distrugerea vectorilor iar la plantare se vor folosi numai bulbi mari,sănătoşi.
Bacterioze
8.9.2. Putregaiul galben al bulbilor de zambilă-Xanthomonas hyacinthi
Boala a fost descrisă în Olanda în 1883 însă acum ea este prezentă în mai multe Ńări
europene, S.U.A. şi Japonia. Tr. Săvulescu a găsit agentul patogen în 1936 pe culturile forŃate
de zambile.
Simptome. Bulbii atacaŃi prezintă în secŃiune, în zonele centrale, puncte mici

galbene, lipicioase. În solul cu exces de umiditate, porŃiuni mari ale bulbului sunt
transformate într-o masă mucilaginoasă, galbenă, urât mirositoare. Din bulbii bolnavi,
frunzele nu mai apar sau apar şi apoi se îngălbenesc şi se smulg uşor. Dacă atacul se
instalează mai târziu, frunzele ca şi tijele florifere, au dungi galbene, se veştejesc şi plantele
pier (fig. 159).
Agentul patogen şi epidemiologie -

Xanthomonas hyacinthi (Walker) Dowson, fam.
Pseudomonaceae, ord. Pseudomonadales, Div.
Bacteria.
Patogenul se dezvoltă la temperaturi

optime de 25-30oC şi se transmite de la plantă la
plantă prin apa de irigaŃie. De la un an la altul
rezistă în bulbii parŃial atacaŃi.

distrugerea prin ardere a plantelor atacate, plantarea
Fig. 159 Putregaiul galben al bulbilor de de bulbi sănătoşi sau dezinfectaŃi cu apă caldă la
zambilă-Xanthomonas hyacinthi 47-48oC timp de 20-25 minute. Cu 1-2 zile înainte
(după Tr. Săvulescu, 1959). de plantare bulbii se vor scufunda timp de 30
minute în soluŃie de fungicid: Dithane M 45-0,2 %,
Mancozeb 800-0,3 % sau hidroxid de cupru 10-15 %.
311
Recoltarea bulbilor se va face timpuriu iar păstrarea bulbilor destinaŃi pentru plantare
se va face în spaŃii aerisite cu umiditate şi temperatură constantă.
CAPITOLUL IX - BOLILE PLANTELOR MEDICINALE
9. 1. BOLILE NALBEI
Micoze
9.1.1. Rugina - Puccinia malvacearum
Boala originală din Chile a devenit cosmopolită şi este semnalată în Ńară la noi pe
diferite specii ale genurilor Althaea şi Malva.
Simptome. Pe frunzele atacate apar pete de decolorare, mici, circulare. Petele de 1-2
mm în diametru, cu timpul devin albicioase şi pot fi întâlnite pe peŃioluri, nervuri şi chiar
tulpini. Teliosorii se formează subepidermic aşa încât frunza apare bombată la locul de atac
(fig. 126).
Agentul patogen - Puccinia malvacearum

Mont., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl.
Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
Ciuperca este microciclică şi autoică. Întrucât

prezintă numai teliospori a mai fost numită
Micropuccinia. Teliosporii sunt alungiŃi, rareori
măciucaŃi, bicelulari, uşor gâtuiŃi la mijloc, de
dimensiuni cuprinse între 35-70 x 16-26 µm şi
cu un pedicel foarte lung. Culoarea teliosporilor este
galbenă-portocalie iar la maturitate brună-închis.
Frunzele puternic atacate se usucă iar plantele rămân
Fig. 160 - Rugina nalbei - Puccinia
mici şi nu înfloresc.
malvacearum: a-frunză atacată; b- Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la
teliospor (din Al. Lazăr, 1977).
un an la altul este asigurată de miceliul din plantele
perene iar în timpul anului răspândirea agentului este
asigurată tot de teliospori.
Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea resturilor de plante

atacate iar la înfiinŃarea culturii, seminŃele vor fi tratate preventiv cu Bumber 250 EC-0,02
% sau Plantvax 20 EC-0,3 % (timp pauză 28 zile).
9.1.2. Cercosporioza nalbei - Cercospora althaeina
Boala a fost descrisă de Fr. Bubak în 1900, dar la noi prezenŃa sa a fost semnalată de
Tr. Săvulescu şi C. Sandu Ville în 1935.
312
Simptome. Pe frunzele diferitelor specii ale genului Althaea se observă pete
circulare sau variate ca formă, clorotice, apoi brune. łesuturile din centrul petelor, după
necrozare devin cenuşii iar frunzele puternic pătate se usucă.
Agentul patogen - Cercospora althaeina Sacc. (sin. C. althaeina var. althaeae-

officinalis Săvul. et Sandu, C. kellermani Bub.), fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl.
Ciuperca dezvoltă în Ńesuturile parazitate un tal filamentos de pe care pornesc grupuri

de conidiofori bruni, ce ies la suprafaŃa epidermei prin stomate. Conidioforii cenuşii, au 75-
130 x 4,5 µm şi susŃin conidii aciculare, multicelulare, hialine, de 90-110 x 4,5 µm.
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii în cursul perioadei de vegetaŃie ca şi

persistenŃa ei peste iarnă este asigurată de conidii.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală previn instalarea atacului iar

tratarea seminŃelor cu fungicide sistemice specifice face ca apariŃia bolii să fie mult întârziată.
10. 2. BOLILE CORIANDRULUI
Micoze
9.2.1. Brunificarea inflorescenŃelor şi înnegrirea fructelor -
Gloeosporium acheniicola
Boala a fost semnalată de Tr. Săvulescu şi col., în 1958 şi apoi în repetate rânduri din
diferite zone ale Ńării, de alŃi micologi.
Simptome. În timpul înfloritului, pe pedunculii florali se observă pete izolate apoi

confluente, la început clorotice apoi brune. Pedunculii atacaŃi şi brunificaŃi se usucă iar pe
pete se observă o eflorescenŃă albă-roz. Boala se extinde pe timp ploios şi se pot observa vetre
de atac în care, pe inflorescenŃe, apare o brunificare şi apoi înnegrirea fructelor, care vor avea
seminŃe cu putere germinativă redusă şi conŃinut în ulei scăzut.
Agentul patogen - Gloeosporium acheniicola Rostr., fam. Melanconiaceae,ord.

În centrul zonelor brunificate sau înnegrite, se formează acervuli de culoare albă-roz

ce conŃin conidii unicelulare, conic-alungite, de 7-10 x 2,4-3 µm. Aceste conidii asigură
răspândirea bolii în timpul perioadei de vegetaŃie şi transmiterea agentului patogen de la un an
la altul.
Epidemiologie. Răspândirea bolii în cursul vegetaŃiei este asigurată de conidiile

vehiculate de vânt şi picăturile de apă. De la un an la altul agentul se transmite tot prin conidii
şi prin miceliul din seminŃe.
Prevenire şi combatere. Tratarea seminŃelor cu un fungicid sistemic şi măsurile de

igienă culturală limitează pierderile de recoltă.
313
9. 3. BOLILE GĂLBENELELOR
Micoze
9.3.1. Făinarea gălbenelelor - Sphaerotheca fuliginea
Boala este răspândită în toate culturile de gălbenele producând debilitarea plantelor şi

deprecierea cantitativă şi calitativă a producŃiei de flori.
Simptome. Pe frunzele plantelor apare o pâslă albă miceliană, la început sub formă
de pete izolate apoi acestea confluează şi acoperă limbul frunzei ce capătă un aspect făinos.
Sub pâsla albă, frunza se îngălbeneşte, apoi se usucă şi miceliul capătă o culoare cenuşie
datorită unor mici puncte negre - cleistoteciile ciupercii.
Agentul patogen - Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. ex Fr.) Poll, fam.

Ciuperca produce un miceliu ectoparazit ce se fixează cu apresorii şi se hrăneşte prin

intermediul haustorilor ce penetrează celulele.
Pe miceliu se formează lanŃuri de conidii tip Oidium ce dau un aspect pulverulent-
făinos porŃiunilor de frunză parazitate. Conidiile au 30-34 x 94 µm iar cleistoteciile cu
apendici simpli, dispuşi pe toată suprafaŃa, au 87-97 µm în diametru. Asca din interiorul
cleistoteciei are 8 ascospori hialini, eliptici, unicelulari, de 17-22 x 12-20 µm.
Epidemiologie. Conidiile asigură răspândirea agentului în timpul perioadei de

vegetaŃie iar cleistoteciile rezistă peste iarnă şi ascosporii vor produce în primăvară infecŃiile
primare.
Prevenire şi combatere. Se recomandă respectarea măsurilor de igienă culturală şi

dacă plantele sunt puternic atacate se va efectua tratament cu Tilt 250 EC-0,5 l/ha în 300 l
apă, Sulf muiabil 0,4 % sau Karathane LC-0,05 %, Karathane FN 57-0,1 %.
9.3.2. Tăciunele gălbenelelor - Entyloma calendulae
Boală cunoscută şi sub numele de pătarea neagră a frunzelor, este semnalată pe tot
globul. La noi în Ńară a fost descrisă în 1932 de Tr. Săvulescu şi apoi de alŃi cercetători din
toate zonele unde se cultivă această plantă.
Simptome. Pe frunzele atacate se formează numeroase pete izolate, circulare, de 5-7

mm în diametru, de culoare verde-măslinie, apoi albicioase şi în final brune-negricioase.
Frunzele se usucă înainte de vreme (fig. 161).
314
Agentul patogen - Entyloma calendulae
(Oudem.) De Bary., fam. Tilletiaceae, ord.
Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subîncr.
Basidiomycotina.
Ciuperca prezintă un miceliu ce se

dezvoltă în Ńesutul lacunar, unde formează numeroşi
teliospori sferici, de 10-18 x 9-15 µm, cu
membrana brună şi netedă. Aceşti spori pot germina
imediat după formarea lor şi produc o epibazidie cu
3-8 bazidiospori terminali ce se conjugă şi dau un
nou miceliu de infecŃie. Datorită acestui mod rapid
de multiplicare boala se extinde foarte repede.
Fig. 161 - Tăciunele gălbenelelor -
Entyloma calendulae (după Olga Epidemiologie. În cursul perioadei de
Săvulescu şi col., 1969). vegetaŃie se răspândeşte prin bazidiospori iar în
cursul iernii rezistă prin teliospori (clamidospori).
Prevenire şi combatere. În vederea limitării atacului se recomandă rotaŃia culturii şi

smulgerea şi arderea primelor plante atacate. În culturile puternic afectate se recomandă un
tratament cu Captan 50 WP-0,2 %.
9.4. BOLILE ANGHINARIEI
Micoze
9.4.1. Septoriozele anghinariei - Septoria scolymi şi S. cardunculi
Bolile sunt semnalate în 1962 de E. Docea şi de O. Constantinescu în 1959.
Simptome. Aceşti patogeni produc pe frunze, pete circulare sau ovale, de 2-5 mm în
diametru, clorotice, apoi brune şi în final cenuşii în zona centrală cu o margine brună.
Frunzele atacate se usucă de timpuriu.
AgenŃii patogeni - Septoria scolymi Pass. şi Septoria. cardunculi Pass., fam.

Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.
Ciupercile formează în Ńesuturile parazitate, pe miceliu, picnidii punctiforme

globuloase sau uşor turtite, cu un por de eliminare a picnosporilor. La S. scolymi picnidiile au
95-120 µm în diametru în timp ce la S. cardunculi ele măsoară 150-200 µm. Picnosporii de S.
scolymi sunt filamentoşi, drepŃi sau curbaŃi, hialini, cu 5-9 septe şi de 50-99 x 1,7-2,2 µm în
timp ce picnosporii de la S. cardunculi au numai câteva septe dar sunt mai mari de 38-110 x
1,5-3 µm.
315
Epidemiologie. AgenŃii patogeni se răspândesc prin picnospori iar de la un an la
altul rezistă prin picnidiile din Ńesuturile uscate rămase în teren, din care în anul următor, în
primăvară, pe timp ploios, sunt eliminaŃi picnosporii ce vor produce primele infecŃii.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală limitează atacul iar dacă

plantele sunt puternic atacate, se recomandă o stropire cu o soluŃie de Ridomil MZ 72 WP
0,1%.
9.5. BOLILE DEGEłELULUI
Micoze
9.5.1. Septorioza degeŃelului - Septoria digitalis
Boala a fost semnalată în 1884 în Germania iar la noi Tr. Săvulescu şi C. Sandu
Ville au descris-o în 1940.
Simptome. Pe frunze apar la început pete mici,

circulare care se extind şi devin alungite, brune-închis,
mărginite de o dungă violet-purpurie. Pe aceste Ńesuturi
care se usucă, se observă nişte puncte mici, negre, uşor
scufundate în substrat, reprezentate de picnidiile ciupercii
(fig. 162).
Agentul patogen - Septoria digitalis Pass., fam.

Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl.
Fig. 162 - Septorioza degeŃelului -
Septoria digitalis: picnidie cu Ciuperca se dezvoltă în Ńesuturile frunzelor
picnospori (E. Rădulescu şi col.,formând picnidii globuloase sau uşor turtite, negre, de 56-
1973).
150 µm în diametru. Picnosporii sunt filamentoşi, drepŃi
sau uşor curbaŃi, neseptaŃi, cu 2-3 picături de ulei, hialini
şi de dimensiuni cuprinse între 25-30 x 1,5 µm. Dintre speciile de Digitalis, D. lanata şi D.
purpurea sunt mai sensibile, la acestea constatându-se prima dată pătarea şi uscarea frunzelor
bazale.
Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea frunzelor atacate şi

uscate, în vederea limitării potenŃialului infecŃios pentru anul următor. La depăşirea pragului
economic de dăunare (PED) se poate recomanda o stropire cu Zeamă bordoleză 0,5-0,75 %
sau cu alt fungicid de contact.
9.6. BOLILE FENICULULUI
Micoze
9.6.1.Mana feniculului - Plasmopara mei-foeniculi
316
Boala a fost descrisă pentru prima dată în lume de Tr. Săvulescu şi Olga Săvulescu în
1951.
Simptome. Frunzele atacate prezintă pete galbene undelemnii, ce cu timpul devin

brune în urma necrozării Ńesuturilor parazitate. Pe partea inferioară a frunzelor în dreptul
petelor apare un puf alb alcătuit din miceliul ciupercii.
Agentul patogen - Plasmopara mei-foeniculi Tr. şi Olga Săvulescu, fam.

Peronosporaceae,ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina.
Ciuperca prezintă un sifonoplast intercelular, ce se hrăneşte cu ajutorul haustorilor

intracelulari. De pe miceliu apar grupuri de sporangiofori ramificaŃi dicotomic sau
monopodial, cu ultimele ramificaŃii lungi şi cu sterigme ascuŃite, ce susŃin metasporangi
elipsoidali, de 16,5-30 x 15-24 µm.
Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte prin metasporangii ce la germinare vor

forma zoospori şi rezistă de la un an la altul prin oosporii ce se formează în Ńesuturi în urma
procesului de înmulŃire sexuată
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală previn atacul iar când acesta
apare şi de depăşeşte pragul economic de dăunare se recomandă o stropire cu Ridomil MZ-0,1
% sau alte produse antiperonosporice.
9.7 . BOLI LA LEVĂNłICĂ
Micoze
9.7.1. Septorioza - Septoria lavandulae
Boală cunoscută încă din 1901 însă a fost descrisă în România de O.

Constantinescu în 1959.
Simptome. Pe frunzele atacate apar pete circulare sau alungite de 2-5 mm în

diametru, albe-cenuşii la centru şi cu o margine brună. Pe tulpină petele sunt alungite şi
brune-negricioase sau violacei, pete ce produc uscarea prematură a plantei.
Agentul patogen - Septoria lavandulae Desm., fam. Sphaeropsidaceae, ord.

Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca formează în
Ńesuturile parazitate picnidii globuloase, de 40-70 µm, cu pereŃi bruni şi cu un osteol
erumpent. Picnosporii au formă de bastonaşe, uşor curbate, îngustate la extremităŃi, hialine cu
1-3 septe transversale şi de dimensiuni cuprinse între 18-35 x 1-2,5 µm.
Epidemiologie. În tot cursul vegetaŃiei ciuperca se răspândeşte prin conidii iar de la

un an la altul rezistă ca miceliu saprofit şi sub formă de picnospori.
317
Prevenire şi combatere. Întrucât măsurile de igienă culturală se aplică greu, se
recomandă în culturile unde s-a semnalat atacul aplicarea de stropiri preventive cu fungicide
sistemice ca Ridomil plus 48 WP-2,5 kg/ha.
9.8. BOLI LA MENTĂ
Micoze
9.8.1. Rugina mentei - Puccinia menthae
Boala este cunoscută din 1801 iar în România, I. Constantineanu o descrie încă din
1920.
Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete galbene în dreptul cărora frunza
este gofrată iar pe partea inferioară se observă grupuri de cupe mici (ecidiile). PeŃiolurile
atacate, îngălbenite, prezintă umflături şi răsuciri anormale. Mai târziu pe frunze apar pete
galbene-brune în dreptul cărora epiderma se sfâşie şi
apar sporii ciupercii (fig. 163).
Agentul patogen - Puccinia menthae Pers.,

fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl.
Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
Ciuperca este autoică şi macrociclică cu

stadiul picnidian şi ecidian pe diferite specii de
Mentha. Lagărele cu uredospori unicelulari, bruni-
castanii şi cele cu teliospori bicelulari bruni,
provoacă la deschiderea lor, rupturi mari în
epidermă, ceea ce duce la uscarea rapidă a frunzelor.
Fig. 163 - Rugina mentei - Puccinia
Uredosporii au dimensiuni de 20-28 x 15-22 µm iar
menthae: ecidii pe tulpină şi frunze
(după G. Viennot Bourgin, 1949).
teliosporii bicelulari, bruni au 26-32 x 20-29 µm.
Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei

ciuperca se răspândeşte prin picnospori, ecidiospori şi uredospori iar de la un an la altul
rezistă ca teliospori din care, la germinare, apar bazidiospori ce vor produce primele infecŃii
primăvara.
Prevenire şi combatere. Culturile de mentă atacate se vor menŃine doar doi ani iar
resturile vegetale atacate se vor arde. Butaşii folosiŃi la plantare se vor recolta numai din
culturi sănătoase iar tratamentele chimice cu Dithane M 45-0,2 % sau Maneb-0,3 % se vor
aplica la apariŃia primelor simptome.
9.9. BOLILE MACULUI
Bacterioze
9.9.1. Pătarea bacteriană a frunzelor - Xanthomonas campestris pv. papavericola
Boala este cunoscută încă din 1909 în SUA iar la noi a fost descrisă de E. Docea şi
V. Severin în 1966.
318
Simptome. Pe toate organele aeriene boala se
observă prin petele mici, neregulate ca formă, galben-
verzui, hidrozate, care în scurt timp devin brune. Pe vreme
umedă petele confluează, apar exudate bacteriene şi
suprafeŃe mari din frunză se usucă. Tulpinile pot prezenta
pătări brune sub formă inelară care duc la uscarea rapidă a
întregii plante (fig. 164).
Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv.

papavericola (Br. et Mc Whoert.) Dye., fam.
Pseudomonadaceae,ordinul Pseudomonadales, Div.
Bacteria.
Fig. 164-Pătarea bacteriană a
Bacteria are formă de bastonaşe, dispuse în
frunzelor - Xanthomonas
campestris pv.papavericola perechi sau lanŃuri scurte. Ea pătrunde în plantă prin
(după O. Appel, 1956). stomate iar evoluŃia bolii este apoi favorizată de o vreme
călduroasă şi umedă.
Epidemiologie. Pe zonele afectate, prin stomate sau leziuni, iese goma bacteriană,
vehiculată apoi de apa de ploaie iar de la un an la altul patogenul se transmite prin bacteriile
rămase în resturile vegetale sau prin sămânŃa infectată.
Prevenire şi combatere. Se recomandă o rotaŃie de 3 ani a culturilor de mac şi

folosirea de sămânŃă sănătoasă,recoltată din lanuri avizate fitopatologic.
Micoze
9.9.2. Mana macului - Peronospora
arborescens
Boala a fost descrisă în Ńară la noi de C. Oescu

şi I. Rădulescu de la Iaşi, iar acum poate fi găsită în toate
culturile de mac.
Simptome. In culturile din zonele cu precipitaŃii

abundente, boala poate fi prezentă în toate stadiile de
Fig. 165 -Mana macului - vegetaŃie ale macului. Atacul pe cotiledoane duce la
Peronospora arborescens: uscarea rapidă a plantulelor. Pe toate organele atacate,
a-sporangiofori; b-sporangi; c-
apar pete undelemnii în dreptul cărora pe partea
oospori (după Ed. Prillieux,1895).
inferioară a limbului frunzei, prin stomate, apare un puf
cenuşiu-violaceu. Frunzele atacate se vestejesc şi se usucă iar ca urmare, florile rămân mici,
se deformează, iar capsulele prezintă puŃine seminŃe (fig. 165).
Agentul patogen - Peronospora arborescens (Berk.) de Bary., fam.

319
Ciuperca formează sifonoplaşti intercelulari de pe care, prin stomate, ies grupuri de
sporangiofori dicotomic ramificaŃi, de 300-850 µm lungime, ce susŃin metasporangi sferici, de
20-24 x 16-20 µm. În frunzele atacate apar în urma procesului de sexualitate, oosporii sferici,
bruni, de 25-40 µm în diametru. Primele infecŃii în primăvară sunt asigurate de zoospori
proveniŃi din oosporii ce germinează la 8-12oC iar infecŃiile secundare din timpul vegetaŃiei se
fac prin zoospori proveniŃi din metasporangii vehiculaŃi de vânt şi de picăturile de ploaie ce
ajung pe frunzele umede timp de 1-2 ore.
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii este asigurată de zoosporangi în tot cursul

verii iar de la un an la altul agentul rezistă sub formă de oospori.
Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de 4 ani, evitarea terenurilor

grele, respectarea desimii plantelor şi semănarea de sămânŃă sănătoasă sau tratată cu Dithane
M 45-0,2 %. La avertizare, se aplică un tratament cu Ridomil MZ-0,1 %.
9.10. BOLI LA VALERIANĂ
Micoze
9.10.1. Rugina valerianei - Uromyces valerianae
Boala a fost descrisă în 1905 de prof. I. Constantineanu iar în prezent este semnalată
în multe localităŃi ale Ńării, pe specii ale genului Valeriana: V. montana L., V. officinalis L., V.
sambucifolia Mikan şi V. tripteris L.
Simptome. Primăvara, pe frunze apar pete mici gălbui în dreptul cărora pe faŃa
inferioară se observă mici cupe. În timpul verii, în dreptul petelor punctiforme de decolorare
apar pustule pulverulente brune iar mai târziu când frunzele se usucă apar şi pustule de
culoare brun-negricioasă.
Agentul patogen - Uromyces valerianae (Schum.) Fuck., fam. Pucciniaceae, ord.
Ciuperca este macrociclică şi autoică. În primăvară, pe primele pete apărute, ea
formează pe talurile parazite picnidii mici, asociate, de culoarea mierii, care se deschid pe faŃa
superioară a limbului frunzei. În dreptul lor, pe faŃa inferioară se deschid cupele ecidiilor, cu
ecidiospori sferici sau elipsoidali, de 17-25 x 14-20 µm, cu membrana verucoasă.
Din pustulele pulverulente, brune (uredosori) sunt puşi în libertate uredosporii
elipsoidali sau sferici de 21-32 x 19-29 µm, cu membrana echinulată, brună. Teliosporii sunt
sferici, de 20-27 x 15-21 µm, bruni, cu membrana netedă, cu o papilă germinativă mică şi cu
un pedicel subŃire, scurt, incolor.
Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaŃiei prin picnospori,
ecidiospori şi uredospori iar din teliosporii ce rezistă peste iarnă vor apărea în primăvară
bazidiosporii ce vor asigura primele infecŃii.
Prevenire şi combatere. Amplasarea corectă a culturii într-o rotaŃie de 3-4 ani şi
măsurile de igienă culturală limitează atacul. La apariŃia atacului se recomandă un tratament
cu Bayleton 25 WP-0,5 kg/ha.
320
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Docea E., Cristea Stelica, Horia I., - Bolile plantelor legumicole. Ed. CERES, Bucuresti,
2008.
Hatman M., Bobeş I., Lazăr Al., Gheorghieş C., Glodeanu C., Severin V., Tuşa C.,
Popescu I., Vonica I. - Fitopatologie. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989.
Iacob Viorica - ProtecŃia plantelor ornamentale - Fitopatologie, Iaşi, 1993.
Iacob Viorica – Fitopatologie, Ed. "Ion Ionescu de la Brad" Iaşi, 2003.
Iacob Viorica, M. Hatman, E. Ulea, I. Puiu - Fitopalogie generală. Ed. Cantes, Iaşi, 1999.
Manoliu Al., Mititiuc M., Petcu I., Georgescu T. - Bolile şi dăunătorii plantelor
ornamentale. Ed. CERES, Bucureşti, 1993.
Mititiuc M., Hatman M., Filipescu C. - Bolile şi dăunătorii plantelor medicinale. Ed.
Univ."Al. I Cuza" Iaşi, 2000.
Pop I.V. – Tratat de virologie vegetala. Vol. I-IV, Ed. Printech, 2009.
Popescu Gh., Giuchici Camelia, - Combaterea non-poluanta apatogenilor plantelor prin

masuri biologice si culturale. Ed. Brumar, Timisoara, 1997.
Şandru D.I. - ProtecŃia culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor. Ed. Helicon, Timişoara,
1996.
Ulea E., 2003 - Fitopatologie, Ed. "Ion Ionescu de la Brad" Iasi, 286 p., ISBN 973-8014-97-2
Ulea E., 2001- Protectia plantelor-Fitopatologie, Ed. "Ion Ionescu de la Brad" Iasi, 191 p.,
ISBN: 973-8014-49-2.
Ulea E., 2003 -Declinul plantatiilor viticole, Ed. "Ion Ionescu de la Brad" Iasi, 140 p.,
x x x - CODEXUL produsul de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România.

Editura Carmel Print Arad, 2011.
321

Ignat 101-104

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ignat 101-104

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof. univ. dr.

CAPITOLUL I. BOLILE PLANTELOR ULEIOASE 12

1.1. Bolile florii soarelui 12

1.2. Bolile soiei 26

CAPITOLUL II. BOLILE PLANTELOR TEXTILE

2.1. Bolile inului 31

CAPITOLUL III. BOLILE TUTUNULUI

CAPITOLUL IV. BOLILE PLANTELOR DE NUTREł

4.1. Bolile lucernei 51

4.2. Bolile trifoiului 56

CAPITOLUL V. BOLILE LEGUMELOR

5.1. BOLILE TOMATELOR 69

5.2. BOLILE ARDEIULUI 97

5.4. BOLILE CASTRAVEłILOR, PEPENILOR VERZI

5.5. BOLILE LA VARZĂ, CONOPIDĂ, RIDICHI, GULIE ŞI HREAN 126

5.5.1. Virusul mozaicului conopidei 126

5.6. BOLILE LA CEAPĂ, USTUROI ŞI PRAZ 139

5.6.1. Îngălbenirea şi piticirea cepei 139

5.7. BOLI LA MORCOV, PĂTRUNJEL, MĂRAR, PĂSTÂRNAC,

łELINĂ, LEUŞTEAN 148

5.7.1. Mozaicul Ńelinei 148

5.8. BOLILE SPANACULUI 158

5.9. BOLI LA SALATĂ ŞI ANDIVE 161

5.10. BOLILE CIUPERCILOR COMESTIBILE 165

CAPITOLUL VI . BOLILE POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI

6.1. BOLILE MĂRULUI ŞI PĂRULUI 171

6.2. BOLILE GUTUIULUI 203

6.3. BOLILE PRUNULUI 205

6.3.1. Vărsatul prunului 205

6.4. BOLILE PIERSICULUI ŞI MIGDALULUI 215

6.4.1. Mozaicul în formă de benzi al piersicului 215

6.5. BOLILE CAISULUI ŞI ZARZĂRULUI 225

6.5.1. Răsucirea clorotică a frunzelor de cais 225

6.6.1. Pătarea inelară a frunzelor de cireş 229

6.7. BOLILE NUCULUI 235

6.7.1. Arsura bacteriană 235

6.8. BOLILE DUDULUI 237

6.8.1. Arsura şi ulceraŃia bacteriană a dudului 237

6.9. BOLILE ARBUŞTILOR FRUCTIFERI 240

6.9.1. Bolile agrişului şi coacăzului 240

6.9.3. Bolile căpşunului 249

CAPITOLUL VII. BOLILE VIłEI DE VIE 253

CAPITOLUL VIII. BOLILE PLANTELOR FLORICOLE

8.1. Bolile garoafelor 286

8.2. Bolile lalelelor 295

8.3. Bolile crizantemelor 299

8.3.1. Aspermia crizantemelor 299

8.4. Bolile gladiolelor 303

8.4.1. Pătarea clorotică inelară în benzi 303

8.5. Bolile freesiei 304

8.5.1. Mozaicul galben al fasolei la freesie 304

8.6. Bolile trandafirului 305

8.7. Bolile crinului 309

8.8. Bolile narciselor 310

8.9. Bolile zambilelor 311

CAPITOLUL IX. BOLILE PLANTELOR MEDICINALE

9.1. Bolile nalbei 312

1.1. Bolile florii soarelui

Boala a apărut pe floarea soarelui în 1968 în U.R.S.S., apoi în Italia şi Iugoslavia. În

Simptome. Pe tulpinile de floarea soarelui bacteria produce pete mari de 2-30 cm

Calatidiile plantelor atacate prezintă achene cu epicarpul şi conŃinutul distrus,

Prevenire şi combatere. Întrucât agentul patogen este comun la multe plante

1.1.2. Arsura bacteriană a florii soarelui - Pseudomonas syringae pv. helianthi.