Geografia a ez rilor urbane i rurale

Tema 1

1. Conceptul de a ezare uman .

A ez rile umane sunt rezultatul adapt rii active a colectivit ii umane ce î i
desf oar activitatea pe un anumit teritoriu, în condi iile existen ei unor rela ii
sociale, economice i istorice. Teritoriul pe care se situaeaz a ez rile umane se
particularizeaz prin componentele structurii fizico-geografice, prin diversitatea i
prin poten ialul material i concret al condi iilor naturale, dar i prin factorii de
natur economico-social în care au ap rut i se dezvolt a ez rile omene ti (V.
Cucu, 2000).
A ez rile umane reprezint totalitatea comunit ilor omene ti, sate i ora e,
indiferent de pozi ia, de m rimea i de func iile ce le îndeplinesc. A ezarea uman
poate fi considerat un peisaj geografic integrat condi iilor naturale i sociale
necesare existen ei locuin elor, muncii, i echip rii (alimentarea cu energie, ap ,
transporturi, comunica ii, salubritate, etc.).
A ezarea uman este un trup de mo ie, respectiv o form regulat de teren
cu o vatr (Stahl, 1973), pe care însu irile de ordin social i teritorial se desf oar
i se dezvolt .
Termenul de localitate define te o a ezare uman , rural sau urban ,
delimitat în func ie de num rul locuitorilor, caracterul fondului construit, gradul
de dotare social , echiparea tehnico-edilitar , func ie, etc.
A adar, a ez rile umane sau habitatul uman se refer la o serie de
componente precum popula ia, construc iile, pie ele, str zile, platformele
industriale, locuri de odihn i agrement.
A ez rile umane se sprijin pe unitatea factorilor naturali, sociali, materiali,
spirituali, culturali i organizatorici, incluzând necesit ile legate de locuin ,
munc , aprovizionare cu energie, comunica ii, ap , salubritate, servicii, asigur ri
sociale, sisteme de administra ie, facilit i culturale, de recreere i de odihn (V.
Cucu, 1981).
Satul este cea mai veche form de locuire uman , ce prezint caracteristici
de ordin etnografic, istoric, economic, social sau edilitar. Satul repreznit grup ri
de locuin e i de oamnei ce î i scot mijloacele lor de existen dintr-un spa iu social
determinat (S. Mehedin i).
Comuna reprezint o form de organizare administrativ-teritorial ce
cuprinde exclusiv a ez ri rurale, mai exact sate, al c ror punct comun este
reprezentat de caracterul economic unitar, social, cultural sau etnografic. În
alc tuirea acesteia pot intra unul sau mai multe sate.

1
 Ora ul a fost definit de F. Ratzel prin existen a a trei elemente: activitatea
profesional , concentrarea locuin elor i num rul de locuitori.
„Ora ul, ca element al peisajului este un organism legat de spa iul geografic,
in untrul c ruia el îndepline te o func ie precis : concentreaz , transform i
redistribuie bunurile materiale i spirituale”. (V. Mihailescu, 1941)

2. Componentele habitatului uman.

Habitatul rural presupune prezen a unor componente de natur uman i
teritorial .
Cele trei componente ale acestuia sunt:
1. Vatra, reprezentat de intravilan, aceasta delimitând gospod riile cu
locuin e i construc ii aferente.
2. Mo ia ( arina, hotarul) reprezentat de locul de munc al locuitorilor,
terenurile agricole pe care ace tia î i desf oar activitatea.
3. Popula ia.
Habitatul urban reprezentat de a ez rile urbane are dou componente
de baz :
1. Componente teritorial care este suprapus perimentrului construit,
acesta reprezentând ceea ce se cheam vatra, delimiteaz spa iul
aferent cl dirilor de locuit; uneori se suprapune intravilanului.
2. Componenta socio-economic se refer la popula ie dar i la locul de
munc , acestea fiind strâns legate de teritoriul ora ului.

3. Elemente prioritare în delimitarea a ez rilor urbane i rurale.

No iunea de habitat urban presupune un anumit cadru i un anumit mod de via
care se exprim în peisajul geografic prin urm toarele atribute :
1. concentrare mare a popula iei ;
2. densitate mare a fondului construit ;
3. echipare tehnico-economic (dotare tehnic ,servicii comunale) complex
4.o anumit structur i zonificare func ional ;
5. pondere însemnat a popula iei angajate în activit i preponderent
neagricole.
În defini ia ora ului se au în vedere urm toarele elemente :
1. Pozi ia geografic i poten ialul teritoriului înconjur tor :
-accesibilitatea prin re eaua c ilor de comunica ie ;
-condi ii geomorfologice favorabile ;
-condi ii geotehnice ;
-resurse de ap ;
-condi ii edafice favorabile ;
-elemente climatice f r risc.

2
2. Dimensiuni demografice :
-m rimea demografic ;
-densitatea ;
-cre terea popula iei ;
-dinamica pozitiv .
3. Func iile economice si sociale :
-tipuri de economie ;
-posibilit i de amplasare a unit ilor productive ;
-valoarea produc iei industriale, agricole i de servicii ;
-func ii locale.
4. Structura profesional a popula iei :
-populatia activ (populatia neagricol peste 45%) ;
-tipul ora ului dup structura popula iei active (profil industrial,
balneoclimateric);
5. Echiparea urban :
-dotari sociale,culturale i sanitare;
-re ea de transport în comun ;
-comunica ii urbane ;
-dot ri pentru deservirea popula iei în domeniul public, aprovizion ri cu
bunuri materiale.

I. A ez rile rurale.
Habitatul rural cuprinde in mod riguros formele de localizare a comunitatilor
umane, practic varietatea tipurilor de sate si comune Satul reprezinta un spatiu
geografic cu o anumita delimitare teritoriala in care apar structuri economice
diferite determinate de activitatea productiva a comunitatilor umane in corelatie cu
conditiile fizico-geografice.
In formarea habitatului rural si a peisajelor rurale un rol important revine
factorilor sociali,respectiv :
-coeziunea locuitorilor ;
-permanenta si omogenitatea structurilor sociale.
In functie de caracterul relatiilor sociale,se disting :
1. insusirile societatii comunitare ;
2. tipul de habitat ;
3. morfologia spatiului rural ;
4. peisaje in curs de formare(nediferentiate).
Procesele de formare si evolutie arata ca asezarile rurale au la baza teritoriul unei
comunitati umane marcara de o anumita forma de organizare familiala si de

3
suporturile spatiului productiv folosit direct,respectiv de functionalitatea acestuia.

Asezarile rurale se constituie ca elemente dominante ale peisajului gografic,

al majoritatii tarilor aflate in curs de dezvoltare. De-a lungul existentei sale,satul
s-a dovedit a fi o realitate sociala care a contribuit din plin la transformarea
mediului geografic imbogatind patrimoniul civilizatiei nationale si universale.
Ca element permanent, sedentar si de continuitate, satului i-a fost caracteristica
dintotdeauna o anumita filozofie definita prin prezenta unei vetre bine intuite in
care se concentreaza locuintele si dependintele localitatilor si mosia pe care se
desfasoara activitatile productive de baza ale populatiei.
In configurarea retelei de asezari rurale,omul a avut in vedere trei elemente :
1. amplasarea sau localizarea ;
2. securizarea;
3. durabilitatea sau permanentizarea.
Orice asezare rurala trebuie privita ca rezultanta a urmatorilor factori:
1. Factori naturali:relief,altitudine,climat,ape,sol.
2. Factori geoeconomici:imprima o anumita forma si structura satelor.
3. Factori istorici :intervin adeseori direct sau indirect asupra genezei
permanentizarii si concentrarii populatiei in mediul rural ;pot contribui la disparitia
sau la schimbari in vatra satelor.
4. Factori administrativi si politici :configuratia si pozitia asezarilor rurale au
fost influentate de legislatie sau de masuri administrativ-teritoriale.

1) Organizarea si vechimea asezarilor rurale.

Asezarile rurale constituie,in acelas timp, un teritoriu destinat adapostirii si

stabilitatii poporului, cat si un anumit mod de viata.
Originea asezarilor rurale este strans legata de evolutia culturilor materiale.
Factorii de favorabilitate au oferit omului posibilitatea practicarii unei activitati
permanente si adaptarea activa la un anumit mod de viata corespunzator
indeletnicirilor practicate : - agricole ;
- piscicole ;
- silvice ;
- pastorale ;
- industriale (miniere).
S-a conturat, astfel,un spatiu productiv,dimensionat de capacitatea de
valorificare a membrilor comunitatii.
Treptat, s-a trecut la fermele primitive de locuire (determinate de
perfectionarea uneltelor si de cerintele de valorificare a surplusului de productie) la

4
ferme evoluate.

S-a consolidat si amplificat astfel functia rezidentiala sau de locuire si cea de

loc de obtinere a produselor.S-a creat astfel,o relatie bidimensionala natura-om-
natura in care influenta omului este din ce in ce mai evidenta.
Orice asezare rurala a trecut prin urmatoarele faze de evolutie :
1) forma primara :adapost-spatiu de existenta-ferme dispersate ;
2) satul :omogenizarea functiilor (rezidentiala,productiva).
Daca fermele primitive dispersate erau reprezentate prin: bordei,odaie,salas si
crang, satul are o structura mult mai evoluata,o forma structurata,cu vatra bine
precizata in teritoriu,de la care locuitorii pleaca spre spatiul de productie agricola.
3) comuna:este o forma superioara de asezare in care se remarca foarte bine
conturarea unui teritoriu polarizat administrativ de un centru. In cadrul
comunei, se remarca diversificarea functionala si structurarea formelor
rezidentiale.
4) satul-targ se caracterizeaza prin amplificarea interrelatiilor functionale
teritoriale.Se remarca functia de tranzitie,spre sistemul urban.
Asezarile de tip sat presupun o unitate spatiala.Formele primitive de locuire si
satele care nu au perspectiva de dezvoltare si au un potential economic si
demografic redus, sunt considerate sisteme inchise autarhice, bazate pe functiile de
locuire si pe cele de productie agricola destinate consumului propriu.
Forme primitive de adapost :
- grota troglodita,
- adapost in arbori,
- constructii megalitice (Insula Pastelui),
- adaposturi primitive romane,
- coliba de tip german (dimensiuni reduse),
- chilii in stanca,
- tabara (populatie aborigena din America deNord),
- cort (aborigeni din Canada).

2. Factorii principali ai locarizarii asezarilor rurale

Aparitia satelor este legata de favorabilitatea cadrului natural. Intuirea

favorabilitatii multiple a mediului geografic s-a realizat treptat in procesul adaptarii
active a omului in cadrul orizontului geografic specific.
Elementele de favorabilitate sau de restrictivitate sociale se regasesc in structurile
rurale.Astfel, formele adunate cu casele strans unite, ca intr-o cetate, atesta
originea provenita prin colonizare. Strazile sunt,de regula, largi, iar fatada

5
locuintelor este masiva si cu ferestrele armate,casele sunt alipite si cu porti masive.

Restrictivitatea reliefului poate contribui la asezarile rurale de forma masiva.Asa

sunt satele amplasate pe agestru(con de dejectie) sau in tinuturile stancoase.
1.Apa a infuentat aparitia si dezvoltarea formelor de asezare rurala deoarece
acesta asigura supravietuirea, calea de transport si energia necesara comunitatii.In
functie de prezenta apei in surplus exista tipuri de locuinte lacustre (Noua Guinee,
Insula Polineziei).
2.Liniile de izvoare. De la izbucurile si pana la confluentele raurilor sau a
tarmurilor lacustre si marine se intalneste o desfasurare mare de forme de
localizare a comunitatilor umane. Izvoarele determina asezari risipite ;liniile de
izvoare din piemonturi determina sate compacte.
3.Vaile marilor fluvii genereaza adevarate furnicare umane care adapostesc
cele mai diverse forme si tipuri de locuire lacustra.
4.Inaltimile determina, fie risipirea, fie concentrarea asezarilor rurale.
Inundatiile, alunecarile de teren au obligat activitatile umane sa se desfasoare pe
promontorii de tip popina sau gradiste deoarece acestea asigura securitatea fata de
fenomenele naturale si constituie un loc de protectie si pozitie strategica.
Geto-dacii preferau varfurile muntilor de altitudine pentru cetatile lor. Celtii
denumeau zonele inalte favorabile construirii cetatilor (dunnumuri) :Lugdunum-
Lyon.
5. Faptele istorice. Anumite evenimente istorice au generat,fie amplasarea
satelor intr-o anumita zona, fie restructurarea vetrei. In 1837 Regulamentul
Organic prevedea ‘scoaterea la linie a satelor’,ceea ce insemna coborarea satelor
din zona mai inalta,spre cea joasa,mai usor accesibila strangerii impozitelor.
6. Activitatile economice pot influenta amplasarea unor vetre de
sat.Practicarea indelungata a unor actiovitati specifice a impus denumirea unor
sate :Runc ;Laz ;Prisaca ;Arsita.
7. Factorii sociali au influentat marimea demografica si puterea economica a
asezarii respective.
8. Roirile. Anumite evenimente sociale de mare anvergura,asa cum
sunt :transhumanta,nomadismul si roirile familiale,au avut implicatii majore in
procesele de aparitie,localizare si dezvoltare a asezarilor rurale. In tara noastra
exista aproximativ 14000 sate(13.149 sate) inglobind circa 50% din populatia
activa si valorificind terenuri agricole ce reprezinta 64% din suprafata totala a
tarii.Dispunerea altitudinala imbraca tepte diferite pornind de la 3-5 m. In Delta
Dunarii pana la 1300-1600m., pe platforme montane.Satul Pietroasa este situat la
cea mai mare inaltime,1620metrii.

6
 3. Caracteristicile asezarilor rurale in raport cu mediul natural

A. Habitatul rural din cadrul geografic al campiilor

Campiile reprezinta cel mai favorabil areal pentru stabilizarea populatie, ele fiind
cu mult premergatoare zonelor montane in ceea ce priveste umanizarea. Ele asigura
permanenta si continuitatea procesului de umanizare a spatiilor.
Caracterul agro-cerealier da nota dominanta in specializarea economica a
campiilor al caror rol favorabil in conditiile climatice normale asigura venituri mari
si stabile populatiei rurale.
Valorificarea conditiilor de campie in directie predominant cerealiera a exercitat
o puternica influenta de concentrare a elementului demografic.
Vaile largi,fertile,cu resurse de apa si climat favorabil au jucat un rol important
in evolutia habitatului rural.De asemenea ,ele s-au constituit ca vatra de geneza a
unor popoare si state.
Exemple :
Campia Mesopotamiei drenata de Tigru si Eufrat este cunoscuta din
Antichitate, prin mari concentrari umane predominant urbane orasele Ur,Uruk,
Ninive, Babilon,fiind printre cele mai vechi habitate urbane ale lumii.
Campia Indo-Gangetica este renumita printr-o foarte mare densitate marcata
de centre urbane de mare interes economic.
Campia Nilului prezinta aspecte diferentiate,dar foarte vechi privind civilizatia
umana si specificul habitatului rural.
Zonele costiere de campie din jurul Marii Mediterane au inscris semnificative
concentrari umane. Prelungirile acestora in Romania si Polonia au constituit ‘porti’
in calea populatiilor migratoare care veneau din Campia Euro-Asiatica.
Padurile din campie si cele situate la contactul cu dealurile si podisurile au
favorizat geneza mai multor state. Favorabilitatea lor esentiala consta in asigurarea
conditiilor de viata datorita mediului specific pe care il formeaza.
In zonele de campie,elementul de reper in atractia populatiei si in intensitatea
procesului de locuire il constituie clima.
Conditiile climatice reprezinta forta atractiei sau respingerii populatiei,
concentrarii sau dispersiei acesteia,determinand concomitent progresia sau regresia
gradului de concentrare demografica teritoriala.
La nivel macro-teritorial gasim numeroase exemplificari in cazul celor
aproximativ 20 de milioane de kilometrii patrati cat reprezinta suprafata detinuta
de deserturi (zone aride din Africa,Peninsula Araba,centrul si Vestul Asiei).La

7
acestea se adauga zonele cu inghet permanent si marile intinderi de taiga.
Alaturi de clima,sol,pozitie geografica,in gama resurselor campiilor se inscrie
si prezenta resurselor de ape curgatoare,respectiv al raurilor navigabile.In zona de
campie, pe malurile acvatice au aparut asezari rurale diferentiate functional, asezari
urbane si s-a diferentiat functia indeplinita de mediul natural respectiv (de la
functia predominant cerealiera a aparut cea de transport,industrie,de turism.).
Bogatia si varietatea resurselor, ca si gradul ridicat de accesibilitate explica
concentrarea unui numar mare de locuitori care reprezinta aproximativ 80% din
populatia Terrei pe un spatiu destul de restrans.
Vaile raurilor (indiferent de marime) si zonele imediate aferente campurilor
reprezinta ariile mari de organizare a vetrelor de sat din campie.
Campia prezinta forme morfostructurale diferite in functie de urmatoarele
elemente :
1. prezenta apelor curgatoare ;
2. pozitia izvoarelor de apa potabila ;
3. adaposturile oferite de habitatul de campie ;
4. semnificatia si convergenta drumurilor (care au constituit factori ai
genezei asezarilor targ.
Favorabilitatea habitatului de campie se exprima prin densitatea asezarilor
rurale care oscileaza intre 2-6,8 sate pe 100 kilometrii patrati.
Sunt localitati cu marime demografica mare,cu suprafete mari si cu un
potential economic mare.
In zona de campie se pot identifica mai multe tipuri morfostructurale :
- satul de vale adunat-structuri rurale influentate de vai si de zone de
contact campie-dealuri.Se caracterizeaza printr-o suprafata relativ
redusa pe care se concentreaza centrul civic ;restul localitatii
orientate tentacular pe axul vailor.
- satul ingramadit-structuri rurale adunate de tip ‘cuib’,ingramadite
adaptate zonelor de ‘adapost’.
- satul compus ingramadit si de-a lungul drumului-structuri rurale
adunate care au originea ‘drumul’ indeosebi in zonele de contact.
- satul dreptunghiular-structuri adunate influentate de proprietatile de
umanizare a zonelor de campie cu agricultura intensiva.
- satul circular-structuri adunate specifice colonizarilor comunitatilor
etnice unitare(ucrainieni,rusi,bulgari,populatia bastinasa din Africa).
- satul ‘suveica’-structuri adunate influentate de ‘jocul’ factorilor
naturali si social-economici.
Specificul satelor din zonele de campie decurge din urmatoarele elemente :
1. relatia reciproca dintre vatra-mosie ;
2. modalitatile diferite de amenajare a vetrei ;

8
 3. sisteme diferite de valorificare a patrimoniului funciar.
Asezarile rurale din campie sunt din punct de vedere demografic si morfo-
structural favorizate de : - factorul natural ;
- elementele sociale ;
- factorii economici.
Habitatul rural este usor adaptabil amenajarilor de tip urban permitand echipari
tehnico-edilitare chiar in actuala trama stradala.

B. Habitatul rural in zonele de deal si podis

Asezarile rurale din acest areal au fost favorizate de urmatoarele elemente :

1) caracterul topografic ;
2) complexitetea resurselor ;
3) accesibilitatea.
Functional,aceste spatii beneficiaza,atat de avantajele oferite de contactul cu
campia, cat si de cele cu muntele. Ele prezinta similitudini cu spatiul de campie si
cel montan,cum sunt resursele de apa si utilizarea agricola.
Configuratia spatiilor deluroase nu este foarte favorabila cailor de
comunicatie,fapt ce influenteaza localizarea si structura habitarului rural.
Resursele oferite de mediul natural al dealurilor si podisurilor sunt
complementare, cele mai simple fiind :

1. resursele funciare favorabile pomiculturii si viticulturii ;

2. pasunile si fanetele ;
3. resursele forestiere ;
4. bogatiile subsolului :carbuni,petrol,gaze naturale,sare,minereuri ;
5. vanatul.
Tipurile frecvente de asezari rasfirate sunt,fie sub ‘forma de snur’,specifice
arealelor de contact munte-deal sau deal-campie ;sau sub ‘forma de omida’ de-a
lungul apelor curgatoare sau drumurilor.
Conditiile economice care au generat procesele complexe de adaptare a
colectivitatii umane la mediul au impus tipuri morfostructurale auxiliare de asezari
foarte variate :de la simple liniare la dublu liniare ;rasfirari pluviareale si
compactizari in diferite faze de formare.
Podisurile si mai ales cele tabulare (Tibet ;Anatoliei ;Iranului ;Columbiei ;
Abisiniei ;Transilvaniei) sunt favorabile habitatului uman.Restrictivitatea
podisurilor este data de relief si de conditiile climatice.
Zonele marginale care primesc precipitatii mai bogate sunt solicitate de
habitatul uman si de praticarea activitatilor agricole, cresterea animalelor fiind
activitatea de baza a populatie(Podisul Tibet ;Podisul Anatoliei ;Podisul Iranului).

9
 Podisurile din zonele tropicale (Boliviei ;Mexicului ; Guatemalei ;Costa
Rica,etc)bine populat,ariile de locuire si tipurile de asezari fiind influentate de
culturile de cafea.
Podisurile din zonele subtropicale (Podisul Iranului ;Anatoliei ;Messeta
Spaniola) sunt valorificate agricol prin pastorit si mai putin prin culturile agricole.
Podisurile de mare altitudine genereaza aspecte pregnante de omogenitate rasiala si
religioasa(fortareata budismului dinTibet)ca urmare a restrictivitatilor generate de
slaba accesibilitate.
In Romania zona de deal si podis a constituit de la inceputul Evului Mediu pana
la sfarsitul sec.al-XIX-lea un areal caracterizat printr-un avans demografic si
economic cu un caracter animalier decat cerealier. Aceasta pozitie favorabila a fost
determinata de urmatoarele elemente :
1) cauze de ordin istoric ;
2) instabilitatea politico-sociala din zona de campie ;
3) motivari de natura geologica si geografica ;
4) resurse de lemn ;
5) pasunile si fanetele naturale ;
6) bogatiile subsolului ;
7) adaposturile naturale.
Aceste cauze au constituit elementele care au facut din zonele de deal si podis
o arie geografica de maturizare continua si afirmare istorico-sociala a satului
autohton liber .
In aceasta zona geografica sunt concentrate aproximativ 20% din numarul total
al satelor romanesti.
Pe fondul general geografic al Subcarpatilor populatia rurala a creat o
economie rurala specifica mai complexa pe planul utilizarii agricole,caracterizata
prin inbinarea discontinua a suprafetelor valorificate prin pomicultura,viticultura si
cresterea animalelor,industria extractiva si industria lemnului.
De aici rezulta caracterul dispersat si extensiv al asezarilor rurale si activitatile
productive legate de utilizarea terenurilor agricole restranse si foarte
faramitate,caracteristici care dau nota dominanta a satului subcarpatic.
Aglomerarile rurale din Subcarpati sunt mici si foarte mici,marea majoritate a
satelor avand sub 1000 de locuitori. Chiar si Muscelele Argesului,cu un mediu
natural care a inlesnit initiativa creatoare a omului pana la nivelul formatiunilor
statale feudale :40 de sate au astazi intre 500-1000 de locuitori si 39 de sate au
intre 1000-2500 de locuitori. In a-II-a categorie intra localitatile in care se
desfasoara activitati legate de exploatarea carbunelui fiind depasite de sate care
cumuleaza si alte activitati industriale unde populatia participa la muncile
forestiere sau la activitati industriale din orase.
Gradul avansat de dispersie si modul dominant al existentei satelor sunt puse

10
in evidenta si de densitatea asezarilor rurale.

Fata de media nationala de 6,4 sate pe 100 de kilometri patrati,dealurile

inregistreaza densitati de 8,1-12 sate pe 100 de kilometri patrati.
Roirile pastorale pe fondul extensiv al economiei animaliere ca si facilitatile
economice de care s-au bucurat ‘inmuguririle’ din partea satului-matca de valmasi
din care s-au desprins,ar putea constitui o explicatie a acestei pulverizari
Analiza localizarii aglomeratiilor rurale arata o predominare a asezarilor
insirate pe vai,pe coama sau spinarile reliefului inalt,ca si pe partile domoale ale
versantilor unde gospodariile se disperseaza pana la o totala contopire cu mosia
transformata intr-o imensa vatra de sat.
Acest lucru reflecta modul in care componenta geografica intra in partile
concret materiale ale satului,in morfologia acestuia.

C. Habitatul rural din arealul montan

Muntele a imprimat un mod de viata cu trasaturi distincte care pastreaza

elementele de baza ale autenticitatii vietii populatiilor carora le apartine.
Spatiul montan detine aproximativ a-5-a parte din uscatul planetei care este de
aproximativ 30 de milioane de kilometri patrati.
Aproximativ a zecea parte din populatia Globului,respectiv 600 de milioane,isi
are locul de bastina in spatiul montan.
Spatiul montan se distinge printr-o mare diversitate geografica si demografica
astfel din totalul populatiei montane,doua cincimi se afla in Muntii Anzi,Hymalaia
si muntii izolati din Africa.Exista masive montane (Kenia,Virunga-Rwanda) unde
densitatea depaseste 400 de locuitori pe 100 de kilometrii patrati.
Caracteristica fundamentala a spatiului montan consta in marea biodiversitate
generata de conditiile de viata.
Diversitatea florei constituie o sursa genetica vitala pentru securitatea
alimentara a populatiei prezente si viitoare. In afara de diversitatea naturala care
include plante comestibile si medicinale,locuitorii muntilor pastreaza soiuri
esentiale de cereale contribuind la mentinerea varietatii genetice si la imbunatatirea
rezistentei la boli (in Anzi se cultiva arborele de cacao si circa 200 de specii de
cartofi,in provincia muntoasa Yunan se cultiva aproximativ 500 de specii de
ierburi medicinale care sunt valorificate la targul anual).
Varietatea de specii de animale este remarcabila,intinse teritorii constituindu-
se ca refugii(sanctuare) pentru animale din zona se campie,deal sau munte.
Muntii Kenya si Tatra sunt insule biologice in mari de mediu transformat antropic.
In marele parc national Smoky Montains din SUA cresc peste 1400 de

11
varietati de specii de flori si peste 100 de specii de copaci,mai multe decat in
Europa.
In acest cadru se desfasoara cele mai variate tipuri morfostructurale de
asezari. In aparenta preponderenta este data de tipurile risipite,dar si acestea sunt
pe spatii montane reduse,cele mai caracteristice apartinand Alpilor, Pirineilor si
Carpatilor.
Prin formele lor topografice, prin prezenta depresiunilor si vailor,spatiile
montane favorizeaza tipurile morfo structurale compacte sau rasfirate de asezari
umane.
Elementele specifice care dau nota oecumenizarii spatiului montan pot fi
grupate astfel :
1) diversitatea fenomenelor naturale influentate de relief ;
2) capacitatea de adaptare activa a colectivitatilor umane influentate
de functionalitatile spatiale si de conditionarile istorice.
1) Diversitatea fenomenelor naturale genereaza o complexitate ecologica
pentru fiecare componenta a reliefului oferind conditii proprii de adaptare
economica si sociala.Adaptarea mai mult sau mai putin activa este determinata, in
principal se conditiile social-itorice specifice fiecarei unitati montane cuprinse in
limitele unei etnii sau unui stat national.
Se creaza rapoarte progresive care fundamenteaza ecosistemele om-natura in
cadrul caruia teritoriul se inscrie prin functii distincte:
a) economice;
b) sociale;
c) ecologice.
Anumite unitati montane adapostesc locuri sfinte fara deosebire de aspect,
localizare sau dimensiuni,muntele are valente unificatoare cu adanci semnificatii
religioase si artistice:Olimp-Europa;muntele din Peninsula Sinai;Kailas din Tibet;
Fujisan din Japonia,etc.
Datorita tendintei lor de inaccesibilitate si de trai dificil,muntii au oferit
adesea,adapost refugiatilor,populatiei indigene si minoritatilor etnice.

12
Tema nr. 2 : CARACTERISTICI ALE HABITATULUI RURAL
PE CONTINENTE

REGIUNILE RURALE EUROPENE

Analiza regiunilor rurale vizeaza un spatiu care,in prezent,este in declin fiind

dominat de cel urban.Diversitatea spatiului rural european este data de :
peisaje,politica comuna,mutatiileagricole si rurale si tinuturile montane.
Peisajele rurale reprezinta o evolutie in timp a teritoriului.Ppeisajul rural
spre deosebire de cel agrar,inglobeaza atributele acestuia,inclusiv structurile de
habitat,amenajarile turistice,obiectivele istorice si echiparile care asigura legatura
dintre habitat si formele productive,dintre acestea si pietele de desfacere.De-a
lungul istoriei s-au succedat perioade foarte lungi,cand modificarile mediului
natural au fost putine si etape scurte cand a avut loc o transformare rapida si
profunda a peisajelor.Astfel,pina spre sfarsitul secolului XVII acestea au avut o
evolutie lenta,care s-a incheiat o data cu declansarea civilixatiei industriale care a
produs modificari radicale in peisajul rural atit in fizionomia si functionarea
habitatului rural,cat si in structura economiei rurale.Astazi se pot distinge
urmatoarele tipuri de peisaje rurale :
-peisajul de tip ‘bocage’ (al campurilor cultivate inalte),cu habitatul dispersat
si parcele bine delimitate,in cea mai mare parte dominand cresterea
animalelor.Este caracteristic fatadei atlantice.Masivului Central Francez,Marii
Britanii,Irlandei,Spaniei de Nord-Vest , vestului Danemarcei,Suediei si Finlandei.
-peisajul de tip’openfield’sau’campagne’(al campurilor deschise),fara limite
si cu habitatul bine grupat ;a evoluat considerabil in ultimul secol avand aspectul
unui mozaic alcatuit din mari campuri rectangulare pe care se practica
monocultura.Acest tip de peisaj are mare raspandire in zonele joase,de campie din
Franta ,Germania ,Belgia ,Polonia ,Bulgaria ,Romania s.a.
-peisajul viticol este un tip particular de peisaj,caracterizandu-se,in
trecut,printr-o productie diversificata,iar astazi prin monocultura.
-landele si padurile sunt indispensabile existentei umane intrucat reprezinta
rezerve de spatii agricole,avand tatodata si rol ecologic.
-peisajul de poldere (specific Olandei)a aparut din necesitatea omului de a
indeparta pericolul inundatiilor, astfel incat nici satele si nici culturile sa nu fie
afectate.
-peisajul mediteranean cu sate de tip concentrat,cu culturi diverse

13
(cereale,vita devie,maslin),la care se adauga cresterea animalelor,transhumanta
practicandu-se si in prezent,numai ca transportul animalelor se face cu trenul.
REGIUNILE RURALE ASIATICE

Peisajul a evoluat continuu in timp intrucat oamenii au artificializat spatiul

prin introducerea activitatilor industriale si de transport.Canalizarile si irigatiile au
transformat campiile,nemaifiind posibila acum circulatia libera a animalelor in
timpul transhumantei.Maslinul este un simbol al peisajului mediteranean,dar
suprematia acestuia este tot mai amenintata de citrice. Prezinta din punct de vedere
al fizionomiei un habitat rural foarte diferentiat,in functie de activitatile desfasurate
de locuitori. Ponderea tipurilor majore morfo-structurale de sate este diferentiata
astfel :

A) Asezarile aglomerate sau adunate

Au cea mai mare raspandire in Turcia,acest tip de sat se numeste ‘ciflik ‘ si

este caracterizat printr-o concentrare mare a constructiilor in partea centrala si prin
strazi inguste si intortocheate care formeaza o retea stradala de tip ‘ tabla de sah ‘.
Acest tip de sat are o mare vechime si este caracteristic vechiului spatiu ocupat de
Imperiul Otoman,formele specifice sunt intalnite pe litoralul dintre Bursa-Izmir-
Adana si zona stepelor centrale.
- In Afganistan asezarile aglomerate sunt dominante,mici,alcatuite din
material lutos si piatra si cu forma geometrizata. Asezarile mai mari sunt asezari cu
3-4 ulite care pornesc din piata centrala (grupul de compactitate al caselor este
neschimbat in tot intravilanul).
-In China habitatul rural nu se diferentiaza foarte mult ;satele sunt formate de
regula din cateva sute de gospodarii. Materialul de constructie este diferit, in
functie de zona climatica si vegetala.
Exista doua tipuri majore de sate :
1. cijuan format din locuitori inruditi ;
2. sian :sunt asezari concentrate de dimensiuni medii si mari cu functii
administrative si comerciale.
Satele compacte sunt specifice zonelor depresionare,zonelor de contact ale campiei
cu muntele si campiilor irigate. Asezarile rurale situate in apropierea oraselor au un
potential demoeconomic ridicat.
In bazinul fluviilor Huang-He, Jian-Tz sute de sate au fost stramutate in mari
asezari de tip urban ca urmare a constructiilor hidroenergetice.
- In India exista o diversitate a satelor determinata,atat de factori naturali,cat
si de elemente economico-sociale(religia).

14
 Satele mici caracterizeaza NV-ul tarii si Podisul Decan ;numara 15-25 de case si
urca pana la 2000 m. inaltime.
Satele din NE sunt realizate din piatra,lemn si lut.
Satele din S sunt alcatuite din case de piatra in regiunile deluroase;din lemn in
Regiunea Malabar; din paie in Regiunea Godavari
Satele liniare sunt caracteristice zonelor de cultura a orezului sau sunt amplasate
de-a lungul cailor de comunicatie si a unor ape curgatoare.
Satele din zonele de campie sunt polinucleare fiiind formate din mai multe
catune.
- In Bangladesh, zona de delta Gange-Brahmaputra satele aglomerate (adunate)
au dimensiuni reduse, pana la maxim 30 de case. Casele sunt realizate din lut si
acoperite, predominant cu masa vegetala.
Spre periferie satul aglomerat isi pierde din calitate, in sensul dispersiei caselor
pe strazile principale.
- In Sri Lanka, in Idochina satul aglomerat are o pondere redusa, dominant
fiind cel dispersat de dimensiuni demoeconomice reduse.
- Satele din Vietnam si Cambodgia si intr-o mica masura din Laos au ca
specific anumite forme de socializare a agriculturii reflectate in organizarea
‘’centrului civic’’ al satelor.
- In Mongolia gradul de concentrare a populatiei in asezarile rurale este
semnificativ. Satele au densitati ridicate in zona pasunilor ; sunt sate mici in care
populatia este relativ recent sedentarizata. Locuintele de tip ‘’iurta’’dau nota
dominanta a asezarilor crescatorilor de animale. Asezarile aglomerate propriu-zise
cu numar de locutori de pana la 1500-2000 se gasesc in apropierea capitalei.
- In spatiul asiatic, ex-sovietic,asezarile de tip adunat se gasesc, fie in zona de
exploatare a unor resurse miniere, forestiere,sau amenalari hidroenergetic,fie in
cele de crestere intensiva a animalelor. Satele din zona taigalei au un indice de
concentrare al cladirilor foarte ridicat, iar casele sunt realizate aproape, integral din
lemn(izba).
In zona stepelor, dimensiunea demografica a satelor aglomerate este medie, iar
profilul functional este agropastoral.
- In Japonia nivelul ridicat al dezvoltarii economice se reflecta si in fizionomia
si functionalitatea habitatului rural.Satul aglomerat este dominant,depaseste 2500
de locuitori si se apropie prin caracteristici de mediul urban, cele situate in
apropierea marilor orase avand, in principal, functie de dormitor.
In functie de dimensiunea demografica si de functia administrativa asezarile se
impart in patru categorii :
1. buraki (sat fara unitati administrative, catun) ;
2. son si mura (sat in care exista unitati administrative tip scoala,spital,etc) ;
3. matti (sat cu functii administrative clare – primaria).

15
 4. si (sat cu aspect urban)
In insula Hokaido ponderea asezarilor aglomerate este foarte redusa datorita
restrictivitatii reliefului. Din punct de vedere functional satele japoneze sunt de mai
multe tipuri :
a) sate agro-industriale ;
b) sate agricole propriu-zise specializate in cresterea animalelor si cultura
plantelor
c) sate piscicole : pescuit siprelucrarea pestelui,productie de stridii,perle,etc.
d) sate agro-pastorale : in Insula Hokaido ;
e) sate turistice ;
f) sate mixte (cu functii complexe).

B) Asezari dispersate sau rasfirate

Caracterizeaza regiunile deluroase si colinare existind diferentieri in privinta

indicelui de dispersie de la o regiune la alta.
Satele din zona muntilor Himalaya, Cacaz sau din Estul Asiei au un indice
ridicat de dispersie intre altitudini cuprinse intre 600-1200m. Dimensiunea
demografica a acestui tip morfo-structural este diferita inregistrandu-se valori
ridicate in arealul Sino-tibetan.
In zona Muntilor Anatoliei dispersia asezarilor este mai redusa,in general,
satele fiind localizate de-a lungul vailor.

C) Asezari risipite

Caracterizeaza spatiul montan inalt.Valorificarea turistica a unor masive

montane,ca si darea in exploatare a unor complexe hidro-energetice au contribuit la
extinderea acestui tip de habitat rural.

REGIUNILE RURALE DIN AFRICA

Diferentierea morfostructurala, demografica si functionala este determinata de

varietatea conditiilor fizico-geografice, densitatea populatiei si potentialul
economic diferit.
In notiunea de sat se are in vedere valoarea administrativa a unei asezari,
termenul de sat fiind utilizat pentru teritorii care cuprind mai multe catune si

16
colonii de ’sate’( in Sudul Marocului, Algeriei, Libiei, in Tunisia si Sudul
Egiptului) ansamblul de 10 case se numeste ‘colonie de sat’.
Diferentierea tipologica a satelor este determinata de activitatea pe care a
desfasurat-o populatia ,astfel, cultivarea plantelor contribuie la organizarea unui
habitat adunat,iar cresterea animalelor la areale dispersate.
Asezarile dispersate au cea mai mare frecventa in Africa de Nord.
In zona Muntilor Atlas si in lungul Nilului, satele poarta denumirea de‘tukul’.
Sunt asezari circulare cu case relativ mici ;toate ulitele ducand in centru
In Algeria ,in zonele viticole locuintele sunt asezate in trepte, pe versant
In Africa de Sud contrastele din habitatul rural sunt determinate de intinsele arii
desertice,de prezenta Muntilor Scorpiei si Capului,ca si de fostele domenii
coloniale.
Exp. In Angola exista sate concentrate si liniare in zona padurilor tropicale si de-a
lungul raurilor (populatia se ocupa cu exploatarea lemnului ;in unele sate exista
santiere forestiere) ;iar dimensiunea demografica este relativ mare.
In Republica Africa de Sud exista asezari aglomerate specializate in cultura
tutunului si a pomilor fructiferi. Deasemenea, fostele colonii miniere s-au
transformat in marea majoritate in sate aglomerate destul de mari.
Asezarile dispersate sunt specifice crescatorilor de animale (Zimbabwe) in
Sud-Vestul Republicii Africa de Sud asezarea caracteristica este ‘kraalul’ specific
populatiei bantu.
In Africa Centrala sunt asezari foarte mici cu potential demo-economic
nesemnificativ, asezarea dispersata reprezinta tipul cel mai raspandit.Locuintele
populatiei autohtone bantu sunt in forma circulara acoperite cu material vegetal, iar
locuintele sunt distribuite in semicerc pe doua siruri cu pozitii intercalate.
Acoperisul este conic sau sub forma de cupola.
In zona de exploatare a unor resurse naturale vechile colonii miniere au
generat asezarii liniare sau poligonale numite ‘compounds’ caracterizate prin grad
ridicat de indesire in partea centrala si o oarecare dispersie spre periferie.
In Nigeria ,in Sud satul are un specific aparte care consta in existenta unor
locuinte mari dreptunghiulare,centrul asezarii fiind marcat de prezenta unor bazine
de apa.

REGIUNILE RURALE DIN AMERICA

Este rezultatul interferentei dintre vechile asezari autohtone si cele ale

17
imigrantilor europeni si asiatici (mai putin a negrilor).
Vechile asezari ale bastinasilor au fost obligate sa isi reduca zona de
raspandire,fiind presate din doua directii : dinspre Pacific si dinspre Atlantic.
Acest fapt a dus la o noua localizare pe axa montana si in padurile Amazoniei.
Prin procesul de colonizare unele asezari au disparut (de exemplu cele din
Patagonia),iar altele si-au continuat existenta,asa cum sunt cele din Bolivia, Peru si
Brazilia Centrala.
Introducerea monoculturii de trestie de zahar,cafea si bumbac a dus la aparitia
unor exploatatii de tip ‘hacienda’,pe care au aparut asezari mici cu caracter
dispersat. Populatia autohtona a continuat sa locuiasca, fie in micile asezari
localizate de-a lungul vailor sau pe promontorii,sau in asezari noi deasemenea mici
amplasate pe axele de migratie.
Dupa formarea S.U.A. habitatul rural a inregistrat un nou sens al evolutiei sale
in raport cu cerintele economice ale regiunii si cu specificul populatiei
imigrante.Astfel au aparut asezari care se deosebesc intre ele prin specificul
constructiei.
1. asezari de tip anglo-saxon-scandinav localizate in Sud-Estul Canadei si
Nord-Estul S.U.A.
2. asezari de tip germano-olandez (predominant sate liniare) specifice zonei
de Nord-Est a S.U.A.
3. asezari de tip francez (‘pagus’) care caracterizeaza satele Louisiana (SUA)
si provincia Qebec din Canada.
4. asezarile cu specific chinezesc si japonez in California.
Din vechile populatii indigene se mai pastreaza :
- eschimosii care populeaza extremitatea nordica a continentului avand
locuinte mobile,numite ‘cort ’ sau ‘cium’ si locuinte stabile numite ‘iglu’ ;
- irokezii si algonkinii populeaza teritoriile forestiere din Vestul muntilor
Stancosi ;
In S.U.A.asezarile rurale sunt de tip ferma, in care structura este
geometrizata, dimensiunea teritoriala si demografica variabila,iar fizionomia si
functiile sunt foarte apropiate de cele urbane.Aceste trasaturi caracteristerizeaza si
habitatul rural din Canada.
In America Centrala si de Sud pe langa trasaturile mentionate se inregistreaza o
varietate semnificativa a asezarilor,cu trasaturi mai deosebite inscriindu-se satele
pescaresti si cele de tip ‘exploatatie agricola’.

REGIUNILE RURALE DIN AUSTRALIA SI OCEANIA

Habitatul rural din Oceania – In Oceania satele se deosebesc intre ele de la o

insula la alta inregistrandu-se o varietate de sate incepand de la cele primitive,la

18
cele moderne si de la cele profund traditionale, la cele cu evidente trasaturi
contemporane.
In Insulele Tahiti predomina satele mici alcatuite din cateva constructii in care
locuiesc, fie membrii unei familii,fie cateva familii.
Intregul ansamblu al celor cinci constructii este inconjurat de foarte multe flori.
In zonele in care vegetatia nu este atat de bine dezvoltata (luxurianta) satele sunt
mici,in general concentrate,iar locuintele sunt realizate,fie din lut,fie din piatra.
De exemplu in Arhipelagul Gambrier ,fosta colonie franceza,casele sunt
construite din piatra, au acoperisul inclinat realizat din tabla ondulata.Aspectul
gospodariilor,relativul grad de confort si modul de utilizare a terenurilor prezinta
influente accentuate ale colonistilor francezi.
In Australia si Noua Zeelanda pe langa foarte putinele asezari ale aborigenilor
exista asezari rurale ce pot fi impartite in trei categorii :
a) asezarile marilor fermieri si arendasi : asezari de forma geometrica cu
dotari corespunzatoare celor urbane ;
b) asezarile micilor fermieri care neavand spatii agricole prea mari migreaza
pentru activitati agricole. Sunt asezari de tip ferma,dar mai mici cu dotari
mult mai modeste si cu o morfologie agricola mai putin exprimata decat in
categoria anterioara ;

19
 Tema numarul 3: ASEZARILE URBANE

I. Orasul-concept geografic

Aristotel definea orasul astfel : ‘‘un oras trebuie sa fie construit pentru a oferii
locuitorilor sai securitatea si fericirea’’.
Friederich Ratzel :’’Orasul reprezinta o densitate durabila de locuinte umane si
oameni care ocupa un spatiu considerabil si se afla la intretaierea unor mari cai de
comunicatie’’.
Vintila Mihailescu :’’Orasul trebuie conceput nu numai ca o ingramadire de case
si oameni cu o anumita fizionomie,cu o viata economica si sociala limitata la un
cadru restrans ci mai ales ca un organism complex cu functiuni mult mai largi,a
caror arie de manifestare trece mult de cea a orasului cladit ‘’.
Vasile Cucu :’’orasul este un organism teritorial bine populat cu un grad inalt
de concentrare,organizare si productie sociala,culturala, format in anumite conditii
de spatiu si timp ‘‘.
Orasul poate fi definit ca o formatiune spatiala, economica si sociala ce
conlucreaza cu o multitudine de factori, cu care se afla in stransa interdependenta
si reciprocitate,organism care angajeaza spatii intinse,un rol aparte revenind
factorilor de polarizare sau de gravitatie economica prin productie si consum.

II. Elemente prioritare in definirea oraselor

1. Pozitia geografica a localitatii si potentialul teritoriului respectiv :-coordonate

matematice si geografice.
2. Dimensiunea demografica :
- numarul populatiei ;
- densitatea populatiei ;
- densitatea constructiilor in vatra ;
- cresterea numerica a populatiei ;
- mobilitatea populatiei ;
- tendintele in evolutia elementelor demografice.
3. Structura profesionala a populatiei :
- marimea si structura populatiei active ;
- structura populatiei active ocupate pe cele 3 sectoare de activitate ;
- tipul organizarii dupa structura populatiei active.

20
4. Echiparea urbanistica :
- dotari social,culturale,sanitare ;
- infrastructura de transport ;
- comunicatiile urbane ;
- dotari pentru asigurarea populatiei cu bunuri din domeniul alimentatiei,
serviciilor, etc.
5. Structura urbanistica :
- elemente de situare :- configuratia reliefului ;
- la prezenta unor ape curgatoare ;
- la existenta unor formatiuni vegetale care tine
de vegetatia naturala a zonei.
- densitatea constructiilor in limitele perimetrului construit ;
- prezenta unui nucleu rural evoluat ;
- fizionomia constructiilor in vatra ;
- dispersia constructiilor in vatra ;
- configuratia retelei stradale ;
- gradul de dotari edilitar-gospodaresti.
6. Functiile economice si sociale :
- gradul de diversificare a activitatilor economico-sociale ;
- tipuri de economiii ;
- amplasarea in teritoriu a unitatilor productive ;
- valoarea productiei industriale,agricole,etc.
- functiile locale.
7. Autodeservirea locala :
- existenta zonei preorasenesti apropiate si relatia acesteia cu orasul,
(asigurarea pietei cu legume si fructe) ;
- dimensiunea zonei periurbane indepartate –zona agricola care asigura
volumul si structura produselor alimentare ;
- raportul dintre populatie-productie si consum.

8. Orasul in cadrul zonei inconjuratoare si a retelei urbane nationale si

internationale :
- centrul de polarizare ;
- raportul oras-teritoriu-grad de dependenta al orasului in teritoriu ;
- influenta oraselor –suburbanizare.

III. Factorii formarii si dezvoltarii oraselor

21
 Ca formatiune de organizare teritorial-sociala,orasul este rezultatul direct al
dezvoltarii fortelor de productie ;originea sa fiind legata de conditiile social
economice ale epocii care-l genereaza in corelatie cu mediul inconjurator.
Documentele istorice arata ca formatiuni cvasiurbane au existat in urma cu
9500 de ani.Concentrarea mai mare in teritoriu a oraselor este insa de data mult
mai recenta.
Orasele din Antichitate erau rare si cu o populatie de cateva mii.Evolutia
spectaculoasa a populatiei urbane incepe odata cu revolutia industriala (sec.IX)
cand industria si transporturile iau o amploare deosebita. Incep sa apara orase
milionare care astazi depasesc 350.
Multe orase sunt centre polarizatoare a unor regiuni cu suprafete variabile
corespunzatoare functionalitatii economice a lor. Unele orase beneficiaza de pozitii
de convergenta a drumurilor comerciale : Boston,Chicago,New York,Tg Jiu,
Brasov,Tg Frumos,Lugoj,etc.
Modernizarea constanta a transporturilor a generat noi arii rezidentiale
reprezentate prin suburbii. Au aparut, astfel,noi structuri relationale si nationale
intre vatra orasului si periferie.
Au aparut formatiuni urbane dependente, de tipul oraselor-satelit, cum sunt :
conurbatia urbana, metropola,etc.
In ceea ce priveste aparitia,formarea si dezvoltarea oraselor au fost emise o serie
de ipoteze,astfel Carol, Bucher, Ludwing. Georg, Maner au pledat pentru ‘teoria
apararii’ sustinand ca orasele din sclavagism si feudalism au aparut din necesitatea
de aparare.
Georg von Belov,Carol Hegel si Otto Hirke invoca necesitatea organizarii
politico-juridice ca premisa a formarii oraselor.
Thomas Wright pune aparitia oraselor pe decizia unei puteri politice.
Wolf Schneider considera ca fertilitatea unor zone agricole,potentialul
productiv al terenului si surplusul de produse au impulsionat schimburile
comerciale si implicit au contribuit la aparitia oraselor.
Unii cercetatori consideraca numarul si densitatea mare a populatiei a
determinat aparitia si dezvoltarea asezarilor urbane.Altii considera ca gradul de
dezvoltare a fortelor de productie trebuie avut in vedere in aparitia si evolutia
oraselor.
Evolutiile specifice oranduirilor sociale atesta faptul ca orasul trebuie privit ca
o categorie istorica conditionat in primul rand de structura economica a societatii.
Structurile urbanistice,tipurile si dimensiunile oraselor,ca si repartitia lor
teritoriala difera in cadrul oranduirilor sociale care s-au succedat si sunt
dependente de gradul de dezvoltare al fortelor de productie si de caracterul
relatiilor de productie.
Asupra formarii si dezvoltarii oraselor s-au exercitat trei mari categorii de

22
influente :
1. influente naturale :sunt reflectate de localizarea si structura oraselor ;
2. influente sociale :sunt de ordin religio,de organizari specifice
feudalismului si primei parti a capitalismului ;
3. influente voluntare :vizeaza influentele individuale sau autoritare care au
contribuit la aparitia oraselor.

IV. Peisaje si sit-uri urbane

Marea diversitate de peisaje urbane este rezultatul structurilor interne generate

de modificarile survenite de-a lungul istoriei ;la acestea a contribuit o multitudine
de situatii concrete legate in primul rand de necesitatea de aparare, de organizare
functionala de conservare a traditiilor precum si de optiunile specialistilor si
comunitatilor rezidentiale.
Centrele istorice ale oraselor constituie veritabile fotografii ale dezvoltarii
oraselor,ale structurilor interne,si ale manifestarii sit-urilor lor actuale.
Exista mai multe feluri de sit-uri pe fondul carora s-au dezvoltat orasele :
a) sit-ul geometric : se caracterizeaza printr-o forma regulata cu o retea stradala
rectangulara :Beijing ;New York ;Buenos Aires.
b) de tip ‘Kremlin’ : principala caracteristica a retelei stradale o constituie
forma radiar concentrica a sa,respectiv existenta unui centru din care pornesc
mai multe magistrale spre periferie.Acestea se intretaiecu cele axate pe
vechile drumuri ce vin dinspre liniile vechilor fortificatii :Moscova.
c) de tip ‘Fort’ : sunt vechi fortarete construite de colonisti in Africa si Asia
care au stat la baza structurii ulterioare a orasului Manila ;
d) sit de tip ‘dublet’ : Budapesta,New Delhi, Lipova, Bamaco (capitala statului
Mali) ;
e) sit de tip ‘acropole’ :sunt specifice marilor centre ale civilizatiilor
europene :Atena, Roma ;
f) de tip ‘nuclee de convergenta’ :nucleele de convergenta sustinute de structuri
naturale distincte in asociere cu drumurile comerciale sau pozitiile strategice
stau la baza marilor orase europene: Paris ;Londra ;San-
Marino ;Liege ;Munchen ;
g) de tip ‘monocentric’ :au un singur nucleu in jurul caruia s-a extins vatra (de
exemplu –Milano) ;
h) de tip ‘polinuclear ‘ :in structura sit-ului apar cel putin doua nuclee in jurul
carora prin suprapunere s-a extins vatra :Timisoara ;
i) de tip ‘planing’ :caracterizeaza orasele noi :Brasilia,Camberra,etc.

23
 Tema numarul 4

Originea i evolu ia a ez rilor urbane

Apari ia ora elor pe scena istoriei a fost o consecin fireasc a evolu iei
civiliza iei umane.
Ini ial ora ul a fost creat pentru a îndeplini un rol comercial, de schimb
pentru produse, i un rol militar ( de asigurare a securit ii).
Primele civiliza ii urbane din lume au ap rut în Asia, în regiuni cu
agricultur avansat , bazat pe iriga ii.
Cel mai vechi ora din lume, Ierihon, a ap rut acum 7 000 de ani pe teritoriul
actual al iordaniei.
Între mileniile V i II î.H. s-au dezvoltat ora e înfloritoare în Mesopotamia
(Ur, Uruk, Babilon) , pe Valea Indusului (Mohenjo-Daro), pe Valea Gangelui, în
nordul Chinei, în Fenicia (Tyr, Sidon).
Încep nd cu mileniul III î.H. se dezvolt ora e i în nordul Africii, pe Valea
Nilului (Memphis) i la rmul M rii Mediterane (Cartagina).
În Europa, civiliza ia minoic a creat primele centre urbane în mileniul II
î.H. (Cnossos în Insula Creta). Ulterior, în Grecia antic , apar ora e-state numite
polisuri (Micene, Corint, Atena). Vechii greci înfiin eaz i numeroase colonii în
Asia Mic (Efes, Milet) i pe rmul M rii Negre – sec. VII-VI î.H. (Histria,
Tomis, Callatis).
În epoca roman ora ele au cunoscut progrese evidente având str zi pavate,
canalizare i alimentare cu ap , b i publice, pie e centrale-forum. Romanii au dus o
politic de urbanizare a Daciei, înfiin ând colonii i municipii (Apulum, Napoca,
Potaissa, Drobeta).
Înteresant este i faptul c multe ora e europene au fost construite pe ruinele
celor romane (Londra, Paris, Viena, Torino).
În Evul Mediu multe ora e au dec zut. Ele au fost fortificate cu ziduri i
an uri de ap rare. Multe a ez ri erau târguri, cu func ii comerciale, me te ug re ti
i administrative.
În epoca Rena terii, când se dezvolt burghezia, ora ele au cunoscut o
perioad de înflorire (Floren a, Vene ia, Roma).
În epoca modern i contemporan , pe lâng ora ele europene i asiatice, au
ap rut i s-au dezvoltat intens ora ele înfiin ate de coloni ti în cele dou Americi
(New York, Quebec, Bogota). Revolu ia industrial a fost înso it de o
transformare urban major . Ora ele se înmul esc în bazinele carbonifere, de-a
lungul c ilor ferate i al c ilor navigabile.

24
 Între anii 1800 i 1990 popula ia Globului a crescut de aproape 6 ori, în timp
ce popula ia urban s-a multiplicat de peste 120 de ori.

Clasificarea ora elor

a) Dup pozi ia geografic :
- litorale
de munte
de deal i podi
- interioare de câmpie
la contactul principalelor forme
de relief
de-a lungul arterelor hidrografice

b) dup m rime demografic :

- foarte mici (sub 20 000 loc.)
- mici (20 000-50 000 loc)
- mijlocii (50 000-100 000 loc)
- mari (100 000- 1 mil. loc.)
- foarte mari (peste 1 mil. loc.)

c) dup morfostructur :
Dup acest criteriu -, în care sunt luate în aten ie elemente ca form , tram
stradal (textura), structura, - se deosebesc mai multe tipuri de ora e: ora liniar,
ora polinuclear, ora rectangular, ora câmplunguri .a.
Ora liniar (ora -strad ) are o form alungit dezvoltat de-a lungul unei axe
principale, care urm re te configura ia unei c i de comunica ie principale. Unele
ora e au avut în evolu ia lor o asemenea morfostructur : ex. Madrid, Turda etc.
Ora ul polinuclear este caracterizat prin prezen a, în vatra sa, a mai multor nuclee
bine individualizate din care a evoluat ora ul, fie ca urmare a istoriei sale, fie prin
procesul de migra ie. Un asemenea tip de ora este influen at i de condi iile
morfologice. Ex. Timi oara, Bucure ti, Budapesta, Chicago.
Ora radiar – concentric în care re eaua stradal este format din str zi radiare,
care se intersecteaz cu str zile în form inelar . Acest tip de ora apar ine
genera iei medievale, în care str zile circulare s-au dezvoltat pe conturul fostelor
ziduri de ap rare, iar cele radiare pe traseul drumurilor de acces în ora , prin care
se face leg tura cu zona înconjur toare. Ex. Moscova, Paris, Sibiu.
Ora ul rectangular (sau geometric, tabl de sah) cunoscut ca ora de tip
american, se caracterizeaz prin întret ierea str zilor în unghi drept, prin aceea c
str zile sunt paralele i perpendiculare între ele. Vatra ora ului este parcelat

25
în terenuri de form geometric . Prezint dezavantaj sub aspectul circula iei;
deoarece lunge te distan ele, are numeroase intersec ii. Ex. Alexandria (România),
San Francisco. New York.
Ora ul de tip câmplunguri, morfostructural, se caracterizeaz prin existen a unei
str zi principale care este dominat de centrul civic. Casele au spa ii cu gr dini.
Ora ul este întâlnit în depresiunile alungite i p streaz tr s turi ale satului, prin
r sfirarea caselor i prezen a gr dinilor. Ex. Câmpulung Moldovenesc,
Câmpulung Muscel.

d) dup fizionomie:
- de tip european
- de tip nord-american
- de tip asiatic
- caracteristice rilor în curs de dezvoltare
e) dup func ii:
Ora ele cu func ii complexe sunt acelea care au în structura lor toate func iile. În
aceast grup se încadreaz marile capitale ale lumii. Ex.: Paris, Moscova, Tokyo,
Londra etc.
Func ia industrial s-a format odat cu dezvoltarea industriei i concentrarea
acesteia în ora e, în urma dec derii activit ilor me te ug re ti. Func ia industrial
este una din cele mai stabile func ii urbane din perioada contemporan , prin care
se stabilesc leg turi cu celelalte func ii ale ora elor, dar asigur leg turile cu
zonele din care î i procur materiile prime sau în care î i distribuie produc ia.
Func ia industrial – prin construc iile industriale, amenaj rile specifice – se
impune în peisaj i totodat are un impact mare asupra mediului înconjur tor.
Func ia industrial este îndeplinit de ora , prin unit ile sale industriale.
Industria ora elor este legat de nevoia de cadre specializate în domeniile
industriale, ceea ce impune ca în cadrul unor mari ora e industriale s se dezvolte
înv mântul mediu sau universitar – care s preg teasc for a de munc .
Ex.: Bra ov – preg te te speciali ti în autocamioane, tractoare; Ploie ti –
preg te te speciali ti în industria petrolului; Petro ani – preg te te speciali ti în
minerit.
Func ia industrial a fost generat i de necesitatea provizion rii popula iei cu
m rfuri, ceea ce a f cut ca unele ora e industriale s derive din foste centre
comerciale (Ex. ora e din: Europa, Japonia). Dezvoltarea func iilor industriale a
fost favorizat de prezen a unor surse energetice, de existen a unor resurse ale
subsolului, de existen a mâinii de lucru calificate, precum i de politicile de
industrializare i dezvoltare regional , aplicate în fostele ri comuniste, dar i în
cele occidentale (Ex.: Clermont – Ferrand, cel mai mare centru al cauciucului din

26
Fran a i din Vestul Europei).
Func ia comercial cea mai veche func ie urban , având în vedere c ora ul a fost
totdeauna centru de schimb, este prezent i ast zi în toate ora ele.

Al turi de func ia me te ug reasc , în ora ele medievale, a avut rol important în

evolu ia lor. Ast zi, aceast func ie se distinge bine în urm toarele cazuri: ora e
cu târguri locale, în special cele din zonele agricole; în ora ele coloniale, în
care se dezvolt factoriile comerciale (agen iilor comerciale)23 dezvoltate de
europeni în colonii, pentru organizarea de schimburi de produse cu popula ia
autohton (Ex.: francezii au organizat asemenea agen ii în America de Nord,
pentru comer ul cu bl nuri); ora e ale marilor târguri interna ionale, ca puncte
de întâlnire a produc torilor i comercian ilor, în vederea dezvolt rii rela iilor de
schimb.
Ex.: Leipzig, Brno, Plovdiv, Nijnii Novgorod.
Func ia de transporturi este dezvoltat în strâns corela ie cu cea industrial , dar
i cu nevoile curente urbane (aprovizionarea popula iei, transportul for ei de
munc ). Pozi ia geografic are rol important în dezvoltarea acestei func ii, fiind
mai mare decât în cazul celei industriale. Unele facilit i naturale – existen a
fluviilor, m rilor, oceanelor pentru porturi, a unor terenuri plane (pentru
aeroporturi) precum i a unor condi ii economice –convergen a de c i de
comunica ie – au contribuit la dezvoltarea acestei func ii (noduri feroviare, rutiere,
porturi, aeroporturi).
Func ia cultural-educa ional i de cercetare este caracteristic ora elor
universitare, în care exist institu ii specializate în domeniu.
Ex. de centre universitare: Coimbra, Salamanca, Oxford, Cambridge, Berkeley
(San Francisco), New Haven, Bucure ti, Ia i, Cluj-Napoca etc.
Func ia strategico-militar , cu rol important în evul mediu i secolul XIX-lea,
ast zi nu mai este un factor urbigen. Marile ora e ale lumii p streaz aceast
func ie, totu i este mai pronun at în unele ora e porturi (baze militare).
Ex.: Toulon, Irkuts, Gibraltar, Vladivostok, etc.
Func ia administrativ-politic , veche, ca i cea comercial , este caracteristic
ora elor care îndeplinesc func ia de capital (de ar , regiune, jude etc.). Aceste
ora e î i dezvolt func ia administrativ-politic al turi de celelalte func ii urbane.
cu func ii de servicii.
Func ia turistico-balnear este caracteristic pentru ora ele sta iuni montane i
balneare. Ex.: Predeal, Vatra Dornei, Atlantic City (sta iune balnear a
newyorkezilor).
Func ia de cult, bine dezvoltat în evul mediu, a devenit secundar în ora ele
contemporane. Are importan în centrele de pelerinaj: Mecca, Allahabad,

27
SantiSago de Compostela etc.

Repartitia pe Glob a oraselor mari si foarte mari

Dupa datele ONU, numarul oraselor mari si foarte mari a crescut de la 1334
in 1960 la 4017 in 2005, dintre acestea 288 avand peste 1 milion locuitori.
Dupa modul de dispunere se disting trei mari grupari teritoriale de orase
mari si foarte mari: Asia Musonica, Europa si nord-estul Americii de Nord.
1. Asia Musonica
Cel mai mare numar de orase apartinand categoriei discutate sunt localizate
in Asia Musonica, mai exact Asia de Sud-Est si Subcontinentul Indian, peninsula
Coreea s.a.
In statele in curs de dezvoltare din asia Musonica marea majoritate a
oraselor mari si foarte mari s-au dezvoltat recent, incepand cu secolul al XIX-lea,
fiind la origine porturi comerciale.
Exemple: Bankok (7,8 mil. loc.), Mumbai (19,4 mil. loc.), Calcutta (15,3
mil. loc.), Karachi (13,8 mil. loc.), Manila (14,5 mil. loc.).
O caracteristica este aceea ca in aceasta regiune este redus numarul de orase
aparute ca urmare a activitatilor industriale (cazul orasului Kanpur, India, 3,1 mil.
loc), in interiorul continentului orasele mari fiind putine, acestea avand in general o
istorie bogata, avand functii administrative inca din vechime- orase resedinta
(Seul-22,05 mil. loc., Lahore-6,5 mil. loc.).
In China orasele mari s-au nascut in primul rand datorita functiei politico-
administrative, ele fiind in trecut sau in prezent capitale: Beijing- 10,7 mil. loc,
Nanjing-3,3 mil. loc.
Bine dezvoltate sunt si cele mai importante orase ale provinciilor:
Chongquing-7,8 mil. loc, metropola Sichuanului, Wuhan-4,9 mil. loc., Taipei- 6,9
mil. loc. capitala Taiwanului.
In aceeasi categorie demografica intra si orasele portuare, dezvoltate in mare
parte in epoca dependentei semicoloniale: Shanghai-13,4 mil. loc., Hongkong-7,3
mil. loc, Guangzhou, denumit anterior Canton- 5 mil. loc., Dalian-3 mil. loc.,
anterior controlat de Rusia, Japonia, Tianjin-6 mil. loc. si Quingdao-2,9 mil. loc.
concesiuni germane.
Orasele Manciuriei au avut o dezvoltare continua datorita industriei-
Shenyang-4,5 mil. loc., Harbin- 4,6 mil. loc, Anshan, etc.
In Japonia procesul de urbanizare a evoluat in stransa legatura cu procesul
de industrializare. Exemplificam in acest sens Tokyo-34 mil. loc., acesta fiind
nucleul politic si industrial al tarii, cea mai mare concentrare urbana a planetei.

28
Este urmat de interurbatia Hashin-16,7 mil. loc. si de aglomeratia Nagoya- 8 mil.
loc. Se adauga aici si conurbatiile Kitakiushu, Fukuoka, pozitia litorala fiind cea
care a determinat dezvoltarea.
2. Europa
Orasele mari sunt rezultatul imbinarii unor functii complexe, cea politica-
capitale astazi sau in trecut, administrativa, metropole ale unor foste imperii
coloniale intra sau extraeuropene, industriala, comerciala-noduri portuare,
maritime sau fluvio-maritime.
Se remarca Londra-12 mil. loc., Paris-9,8 mil. loc., Moskova- 13,6 mil. loc.,
Sankt Petersburg-4,7 mil. loc., Kiev- 2,6 mil. loc., Berlin-4,2 mil. loc, interurbatia
Atena-Pireu-3,5 mil. loc., Brukelles-1,8 mil. loc., Viena-1,9 mil. loc., Lisabona-2,9
mil. loc., Stockolm-1,7 mil. loc., Copenhaga-1,4 mil. loc., Varsovia- 2,4 mil. loc.,
Praga- 1,2 mil. loc., Budapesta-2,4 mil. loc, etc.
Sunt relativ putine capitalele a caror dezvoltare a fost determinata de pozitia
centrala, acestera avand o functie portuara slaba sau chiar absenta: Roma-3,3 mil.
loc., Bucuresti- cca. 2 mil. loc, Madrid-5 mil. loc.
Specifica Europei este si dezvoltarea metropolelor regionale, mai ales in
statele mari ce au o structura federala: Milano-3,8 mil. loc., Munchen-1,9 mil. loc,
Salonic, Edinburgh.
Orasele industriale sunt grupate in principalele bazine carbonifere:
Manchester-2,5 mil. loc, Birmingham-2,6 mil. loc, Leeds-2,1 mil. loc., Torino-1,5
mil. loc., orasele din bazinul Rhur, etc.
Orasele portuare sunt mai slab reprezentate decat in Asia Musonica:
Barcelona, Hamburg, Glasgow, Rotterdam, Odessa, Istanbul, Genova, etc.
3. Nord-estul S.U.A. si sud-estul Canadei
La dezvoltarea celor mai multe orase nord-americane functia politico-
administrativa a contribuit intr-o mica masura, rolul principal fiind jucat de
activitatile industriale si comerciale.
Orasele au valorificat factorii de favorabilitate cu privire la pozitia
geografica, dezvoltand transportul pe apa, fie in lungul litoralului Oceanului
Atlantic (New York-Philadelphia-Boston), fie prin bazinul fluviului Sf.Laurentiu si
pe tarmul Marilor Lacuri (Montreal-Chicago- Detriot-Toronto).

29
 Forme teritoriale urbane

Orasul initial reprezinta un oras propriu-zis, cu limite administrative foarte clar

conturate; se refera in general la orasele mici si foarte mici.
Aglomeratia urbana este o forma mai extinsa a orasului, reprezentand o arie
urbanizata constituita dintr-un oras cu peste 50 000 locuitori si o zona suburbana,
cu o raza de pana la 50-60 km fata de centrul principal. Are relatii de natura
economica si de aporovizionare cu localitatile apropiate.
Gruparea urbana este o forma teritoriala constituita din orase aparute
independent, la distante mici unul fata de celalalt, avand relatii intense intre ele.
Ex.: Constanta-Medgidia, Gdansk-Gdynia, Rijeka-Opatja, Izmir- Manisa.
Microregiunea urbana se refera la o serie de orase care in anumite conditii sunt
interdependente din punct de vedere economic, social si urban, avand insa
administratie proprie. Se contureaza de obicei pe vaile raurilor, de-a lungul marilor
magistrale sau in arii litorale. Ele pot avea profil economic specializat (dep.
Petrosani, dep. Ostrava Karvina), complex (valea Prahovei, Seattle-Tacoma,
Montreal-Quebec), profil turistic (Valea Isere-Chamonix-Mont Blanc).
Interurba ia este un sistem urban bazat pe existen a în teritoriu a unor ora e de
m rimi variabile, situate la distan e apropiate, care au func ii diferite, dar se
completeaz reciproc. Aceast concentrare urban evolueaz spre conurba ie.
Ex.: Bra ovul, Cluj-Napoca, Osaka, Kobe, Kyoto etc.
Conurba ia este un sistem urban care a ap rut pe baza accentu rii rela iilor dintre
dou sau mai multe ora e apropiate spa ial, dar care î i men in, în general,
personalitatea. Conurba ia este un ansamblu de ora e care se dezvolt independent,
sunt apropiate între ele i au unele probleme comune, cum sunt – alimentarea cu
ap , cu energie, amenajarea i protec ia mediului. O conurba ie trebuie s
îndeplineasc dou condi ii: ca genez s-a format prin juxtapunerea a dou sau mai
multe ora e, dar care r mân independente; trebuie s existe un anumit num r de
ora e i un num r mare de popula ie. Ora ele mici nu pot forma conurba ii, chiar
dac sunt vecine.
Termenul de conurba ie a fost introdus în tiin de sociologul englez Patrick
Geddes. Ex. de conurba ii: St. Paul – Mineapolis (SUA), de o parte i alta a
fluviului Mississippi; Reggio-Mesina (Italia); Essen-Dusseldorf, Duisburg,
Bochum, Wuppertal din Germania, din bazinul carbonifer, constituit pe axa renan ;
Ludwigshafen i Mannheim, în Germania, situat pe valea Rinului; în Anglia este
cunoscut conurba ia Leeds, Sheffield, Bradford, Halifax- cunoscut sub numele
de Yorkshire; în Polonia este conurba ia de tip carbonifer a Sileziei superioare.

30
Metropola este ora ul cu peste 1 milioane locuitori, iar împreun cu local t ile
satelit formeaz o arie metropolitan . Are rol de capital regionale sau na ional ,
dezvoltat sub aspect economic, cultural, urbanistic, cu o puternic zon de
influen în teritoriu, cu rol în controlul economiei moderne. Are o arie
metropolitan întins i bine populat (5-30 milioane locuitori) intretinand
strânse i diverse rela ii de produc ie, culturale, de schimb. Ex.: Parisul, Londra,
Moscova, Bucure ti etc.
Megalopolisul se refer la o concentrare urban de mari dimensiuni, care
constituie un stadiu de gigantism în organizarea teritoriului urban, fiind o
supera ezare, ni te conurba ii superdezvoltate. Megalopolisul este format din
conurba ii, interurba ii, metropole, ora e, enclave agricole, spa ii forestiere.
În cadrul megalopolisului exist nuclee polarizatoare spre care graviteaz a ez ri
urbane mai mici. Megalopolisul se întinde pe suprafe e de mari dimensiuni i are
un mare num r de popula ie.
Megalopolisul este un termen inventat de demograful american J. Gottman i
utilizat ini ial pentru ansamblul din nord-estul S.U.A. Boston – Philadelphia -
NewYork. Megalopolisul se individualizeaz prin popula ii de peste 10 milioane
locuitori i prin faptul c încorporeaz mai multe metropole.

Cele mai importante megalopolisuri sunt:

♦ BOSWASH: Boston-New York-Philadelphia-Baltimore- Washington cu o

popula ie de peste 45 mil. loc.
♦ CHIPITTS: Chicago-Detroit-Cleveland-Pittsburgh
♦ TOKAIDO: Sud ESTUL insulei HONSHU i NORDUL insulei Kyushu:
Chiba-Tokyo-Yokohama-Nagoya-Osaka-Kobe-Hiroshima cu
c.c.a. 55 mil. loc.
♦ SAN-SAN: costa de vest a S.U.A., format intre San Francisco-Los Angeles-San
Diego
♦ RHIN: Amsterdam-Rotterdam-Essen-Dortmund-Frankfurt-Manheim-
Stuttgart cu 33 mil. loc.

Cucu, V., (2000), Geografia asezarilor rurale, Edit. Domini, Targoviste.

Cucu, V., (2000), Geografia orasului, Edit. Fundatiei “Dimitrie
Bolintineanu”, Bucuresti, Romania.
SURD V., 1982, Popula ia, a ez rile i economia mondial –sinteze
geografice, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Surd, V. (2003), Geografia asezarilor, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-
Napoca.

31