Paraschiv Cristina PDF

Universitatea “Politehnica” din București
Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației
Sistem SC-FDMA-MIMO
Proiect de diplomă
prezentat ca cerință parțială pentru obținerea titlului de
Inginer în domeniul domeniul Inginerie electronică,telecomunicații și
tehnologii informaționale
programul de studii de licență program Tehnologii și Sisteme de
Telecomunicații
Conducător(i) științific(i) Absolvent

As. Drd. Ing. Mădălina-Georgiana Berceanu
Șl. Dr. Ing. Carmen VOICU Cristina Paraschiv
Anul
2019
CUPRINS
Listă figuri ………………………………………………………………….….……..….. pag. 10
Listă tabele ………………………………………………………………………..….……pag. 12
Listă abrevieri ……………………………………………………………….….……...… pag. 13
Introducere …………………………………….…………………………….…………… pag. 17
Capitolul 1. Tehnici de modulație digitală …………………………………….…….…… pag. 19
1.1. Scopul modulației …………………………………………..…….…………….. pag. 20
1.1.1. Semnale fără întoarcere la zero (Non Return to Zero – NRZ) ………... pag. 20
1.1.2. Banda limitată a canalului de comunicare ………………..………….. pag. 21
1.2. Tipuri de semnale modulatoare – caracteristici și expresii…………..…………. pag. 21
1.2.1 Semnale BPSK (Binary Phase Shift Keying) ………………………….. pag. 22
1.2.2. Semnale PSK , diferențiale DPSK și PSK - codate diferențial DEPSK.. pag. 22
1.2.3. Semnale DPSK (BPSK codate diferențial)……….……………………. pag. 22
1.2.4. Semnale OQPSK/QPSK (Modulație PSK în cuadratură) ……….…….. pag. 23
1.2.5. Semnale M-PSK ……………………………….………………………. pag. 23
1.2.6. Semnale cu modulație în amplitudine în cuadratură (Q-ASK) ………… pag. 24
1.2.7. Semnale cu modulație în frecvență binară (B-FSK) …………………… pag. 24
1.2.8. Semnale MFSK ………………………………………………………… pag. 24
1.2.9. Semnale MSK ………………………………..………………………... pag. 25
Capitolul 2. Sistem cu intrări multiple și ieșiri multiple ……………………..………….. pag. 26
2.1. Utilizarea unui sistem MIMO …………………………………….….………….. pag. 28
2.1.1. Perspectiva unui singur utilizator ………………………………..…….. pag. 28
2.1.2. Perspectiva utilizatorilor multiplii …………………………………….. pag. 28
2.2. Funcționarea sistemului MIMO …………………………………..…….………. pag. 29
2.2.1. Perspectiva unui singur utilizator ……………………..……..………. pag. 30
2.2.2. Perspectiva utilizatorilor multiplii ……………………..…….…..……. pag. 30
Capitolul 3. Tehnica de acces multiplu SC – FDMA …………………………………….. pag. 32
3.1. Modelul de transmisie al tehnicii SC – FDMA ……………………………..…… pag. 33
3.2. Prefixul ciclic …………………………………………………………………….. pag. 35
3.3. Sistemul DCT – SC – FMDA …………………………………………..……….. pag. 35
3.5. Maparea subpurtătoarelor ………………………………..………………………. pag. 37
3.6. Generarea de semnale SC – FDMA ……………………………..……………… pag. 39
3.7. Parametrii simulării modelului SC – FDMA ……………………………….…… pag. 40
3.7.1. Raportul dintre valoarea maximă și valoarea medie a puterii (Peak
Average Power Ratio PAPR) …………..……………………………… pag. 42
3.7.2. Rata erorii de bit (BER) ……………………………………….……… pag. 42
3.7.3. Raportul semnal – zgomot (Signal to Noise Ratio SNR) …………...….. pag. 45
3.8. Detiorarea transmisiei …………………………………………………………… pag. 45
3.8.1. Canalul AWGN ………………………………………….…………….. pag. 45
3.8.2. Diferențele dintre SC – FDMA și OFDMA în LTE …………….…….. pag. 46
3.9. MIMO SC – FDMA ………………………………………………………..……. pag. 46
Capitolul 4. Analiza performanțelor unui sistem MIMO 2x2 în comparație cu
sistem SISO folosind tahnica de acces multiplu SC – FDMA …....………… pag. 47
Concluzii ………………………………………….……………………………………… pag. 59
Bibliografie ………………………………………………………………………………. pag. 60
Anexa 1 ………………………………………………..…………………………………. pag. 61
Listă figuri
Figura 1.1: Sistem de comunicații de bază............................................................................pag 18

Figura 1.2: Modulația digitală...............................................................................................pag 19
Figura 1.3: Semnal digital NRZ............................................................................................pag 20
Figura 1.4: Transmisia de date pe canal cu bandă limitată....................................................pag 20
Figura 1.5: circuit de decodare în banda de bază pentru refacerea datelor d(t).....................pag 22
Figura 2.1: Antena MIMO.....................................................................................................pag 26
Figura 2.2: Ilustrație a principiului unei legături simple 2x2 MIMO....................................pag 27
Figura 2.3: Diagrama bloc a principiul MIMO legături simple 2x2 MIMO.........................pag 27
Figura 2.4: Exemplu de canal ascendent între doi utilizatori cu doua antene.......................pag 29
Figura 2.5: Ilustrarea a trei scenarii de dispersie cu care operează MIMO; (a)-nu se află niciun obiect în
vecinătatea antenelor; (b)-un obiect în vecinătatea antenelor; (c)-obiectul este aproape de calea directă
dintre cele două antene......................................................................................pag 30
Figura 3.1: Operația DFT.......................................................................................................pag 32
Figura 3.2: Emitor/receptor SC-fdma.....................................................................................pag 32
Figura 3.3: Diagrama bloc a unui SC-FDMA........................................................................pag 33
Figura 3.4: Timpul de gardă care șterge interferența dintre blocurile succesive....................pag 35
Figura 3.5: Prefixul ciclic înlătură IBI....................................................................................pag 35
Figura 3.6: Structura unui sistem DCT-SC-FDMA................................................................pag 37
Figura 3.7: Metodele de alocare a subpurtătoarelor pentru utilizatori multiplii (Q = 3 utilizatori, M = 12
subpurtători și N = 4 subpurtători alocați pentru un utilizator)......................................pag 38
Figura 3.8: Procesul de mapare al resurselor în SC-FDMA...................................................pag 39
Figura 3.9: Diferențele între modurile de mapare ale subpurtătorilor....................................pag 39
Figura 3.10: Crearea formei de undă în domeniul timpului al unui simbol SC-FDMA..........pag 40
Figura 3.11: Banda de bază și reprezentările DFT în frecvență ale unui simbol SC-FDMA...pag.40
Figura 3.12: Dependența puterii semnalului de timp...............................................................pag 42
Figura 3.13: Canal afectat de AWGN......................................................................................pag 43
Figura 3.14: Schemele de acces multiplu in LTE.....................................................................pag 44
Figura 3.15: Transmițător MIMO SC-FDMA..........................................................................pag 46
Figura 3.16: Receptor MIMO SC-FDMA................................................................................pag 46
Figura 4.1: Simularea sistemului SISO pentru mediul pedestru folosind modulația QPSK, maparea
IFDMA și diferite valori ale FFT-ului......................................................................................pag 49
LFDMA și diferite valori ale FFT-ului....................................................................................pag 49
Figura 4.3: Simularea sistemului SISO pentru mediul pedestru folosind modulația 16QAM, maparea
IFDMA și diferite valori ale FFT-ului......................................................................pag 50
LFDMA și diferite valori ale FFT-ului.....................................................................pag 51
Figura 4.2: Simularea sistemului SISO pentru mediul vehicular folosind modulația QPSK, maparea
Figura 4.4: Simularea sistemului SISO pentru mediul vehicular folosind modulația 16QAM, maparea
Figura 4.6: Simularea sistemului MIMO 2x2 pentru mediul pedestru folosind modulația QPSK, maparea
Figura 4.7: Simularea sistemului MIMO 2x2 pentru mediul pedestru folosind modulația QPSK, maparea
Figura 4.8: Simularea sistemului MIMO 2x2 pentru mediul pedestru folosind modulația 16QAM,
maparea IFDMA și diferite valori ale FFT-ului......................................................................pag 57
maparea LFDMA și diferite valori ale FFT-ului...................................................................pag 57
Figura 4.10: Simularea sistemului MIMO 2x2 pentru mediul vehicular folosind modulația QPSK,
maparea IFDMA și diferite valori ale FFT-ului....................................................................pag 58
maparea LFDMA și diferite valori ale FFT-ului...................................................................pag 59
Figura 4.12: Simularea sistemului MIMO 2x2 pentru mediul vehicular folosind modulația 16QAM,
maparea IFDMA și diferite valori ale FFT-ului.....................................................pag 59
maparea LFDMA și diferite valori ale FFT-ului....................................................pag 60
Listă tabele
Tabel 3.1 Parametrii simulării modelului SC-FDMA................................................................pag 41

Listă abrevieri
ABREVIERE DENUMIRE ENGLEZĂ DENUMIRE ROMÂNĂ
ASK Amplitude Shift Keying Modulație cu schimbare de

amplitudine
AWGN Additive white Gaussian Zgomot alb aditiv Gaussian
noise
BER Bit Error Rate Rata de eroare de bit
B-FSK Binary Frequency-shift Modulație cu schimbare

keying binară de frecvență
BPSK Binary Phase Shift Keying Modulație prin schimbare
Binară de Fază
CCDF Complementary Cumulative Funcția de distribuție
Distribution Function cumulativă complementară
CDMA Code-division multiple access Acces multiplu cu divizare în
cod
CW Continuous Waveform Formă de undă continuă
DCT Discrete Cosine Transform Transformata cosinus discretă
DEPSK Differentially Encoded Phase Modulație cu schimbare de

Shift Keying fază prin codare diferențială
DFT Discrete Fourier transform Transformata Fourier
Discretă
DFT-OFDMA Discrete Fourier transform- Acces multiplu cu divizare
Orthogonal Frequency ortogonală de frecvență
Division Multiple Acces folosind Transformata Fourier
Discretă
DFT-SC-FDMA Discrete Fourier transform - Divizarea de frecvență cu
Single Carrier-Frequency acces multiplu și o singură
Division Multiple Acces purtătoare folosind
transformata Fourier Discretă
DPSK Differential Phase Shift Modulație prin schimbare
Keying diferențială de fază
FSK Frequency-shift keying Modulație prin schimbare de
frecvență
FDD Frequency Division Diviziune prin duplexare în
Duplexing frecvență
IDCT Inverse Discrete Cosine Transformata cosinus discretă
Transform inversă
IDFT Inverse Discrete Fourier Transformata Fourier
Transform Discretă Inversă
IFDMA Interleaved Frequency Acces multiplu cu divizare în
Division Multiple Acces frecvență intercalat
IFFT Inverse Fast Fourier Transformata Fourier Inversă
Transform Rapidă
ISI Intersymbol Interference Interferența inter-simbol
LFDMA Localized Frequency Division Acces multiplu cu divizare în

Multiple Acces frecvență localizat
LTE Long Term Evolution Evoluția pe termen lung
MAN Metropolitan area network Rețea Metropolitană
MIMO Multiple Input Multiple Intrări Multiple Ieșiri

Output Multiple
MSK Minimum-shift keying Modulație cu salt minim
NRZ Non Return to Zero Fără întoarcere la zero
OFDMA Orthogonal Frequency Acces multiplu cu divizare

Division Multiple Acces ortogonală de frecvență
OQPSK Offset quadrature phase-shift Schimbare de fază în
keying cuadratură cu offset
PAPR Peak-to-Average Power Ratio Raportul de putere de vârf
medie
PSK Phase shift keying Modulație cu schimbare de
fază
QAM Quadrature Amplitude Modulație de amplitudine în
Modulation cuadratura
QPSK Quadrature Phase Shift Modulație cu schimbare de
Keying fază în cuadratură
SC Single Carrier O singură purtătoare
SC-FDMA Single Carrier-Frequency Acces multiplu cu divizare de
Division Multiple Acces frecvență și o singură
purtătoare
SISO Single Input Single Output O intrare o ieșire
SNR Signal to Noise Ratio Raport semnal-zgomot
TCM Trellis Coded Modulation Modulație prin codare Trellis
TDD Time Division Duplexing Diviziune prin duplexare în

timp
TDMA Time-division multiple access Acces multiplu cu divizare în
timp
WLAN Wireless local area network Rețea fără fir locală
Introducere
În industria telecomunicațiilor, standardul cunoscut sub numele de Evolutie pe Termen Lung

(Long Term Evolution LTE) a fost inițiat pentru a oferi o rata ridicată de transmisie a datelor și o
tehnologie radio optimizată care să sprijine implementarea unei lățimi de bandă flexibilă. Arhitectura
rețelei standardului LTE a fost proiectată cu scopul de a susține traficul cu comutare de pachete care
oferă mobilitate transmisiunii și o calitate excelentă a serviciului.
Tehnica de acces multiplu cu diviziune în frecvență (Single Carrier Frequency Division Multiple
Access SC-FDMA) și tehnica de acces multiplu cu diviziune ortogonală în frecvență (Orthogonal
Frequency Division Multiple Access OFDMA) reprezintă elementele cheie ale generației LTE. În
sistemul de comunicații, OFDMA a fost folosit pentru obținerea unei eficiențe spectrale ridicate, în timp
ce SC-FDMA este introdus recent și se utilizează pentru schema de acces multiplu pe legătura ascendentă
în sistemul LTE. În sistemul avansat de radiocomunicații mobile, schema de acces multiplu trebuie să
îndeplinească anumite cerințe și anume o performanță ridicată, o rată a erorii de bit eficientă (Bit Error
Rate BER), o eficiență spectrală ridicată, întârzieri reduse, probabilitatea de eroare scăzută și un sistem
robust la erori. [1]
Pe măsură ce aplicațiile multimedia fără fir devin mai răspândite, cererea pentru o rată de transfer
mai mare duce la utilizarea unei lărgimi de bandă de transmisie mai mare. Cu cât lățimea de bandă de
transmisiune devine mai mare, cu atât selectivitatea de frecvență a canalului devine mai severă și astfel,
problema interferenței intersimbol (Intersymbol Interference ISI) devine mai accentuată. Într-un sistem
convențional de comunicare cu un singur purtător este realizată egalizarea domeniului timpului sub forma
filtrării liniei de întârziere pentru a elimina efectul ISI. Cu toate acestea, în cazul unui canal de bandă
largă, pentru a efectua o egalizare eficientă, lungimea filtrului în domeniul timpului trebuie să fie mare,
datorită dependenței liniare cu lungimea răspunsului canalului. [2]
Conceptul SC-FDMA a fost introdus în LTE pentru a salva puterea de pe transmisia pe legătura
ascendentă. Standardul LTE mărește capacitatea sistemului și extinde spectrul de frecvențe din
tehnologia existentă până la 20MHz putând fi implementat în orice combinație de lățime de bandă
datorită spectrului util flexibil (de la 1,4 MHz până la 20 MHz).
Scopul lucrării este de a evalua performanțele LTE folosind schema de acces multiplu SC
FDMA adaptată pentru un sistem cu multiple intrări și multiple ieșiri (Multiple Input Multiple Output
MIMO). Stabilirea acestei performanțe se face pe baza evaluării unui parametru important și anume rata
de eroare de bit în funcție de raportul semnal-zgomot RSZ (Signal to Noise Ratio SNR), aplicând diferite
tipuri de modulații. Astfel, se va porni de la testarea unui sistem cu o singură intrare și o singură ieșire
(Single Input Single Output SISO) transmis prin două tipuri de canale, comparând apoi rezultatele cu un
sistem MIMO 2x2.
În primul capitol al lucrării se prezintă tehnicile de modulație și rolul lor într-un sistem de
comunicație, urmând apoi, în capitolul 2, o descriere a sistemului MIMO privind structura, utilizarea și
funcționarea acestuia din două perspective și anume din perspectiva unui singur utilizator respectiv, mai
multor utilizatori. Capitolul 3 urmărește se bazează pe caracterizarea tehnicii SC-FDMA din punctul de
17
vedere al structurii, al modului de funcționare și al generării semnalului. Tot în cadrul acestui capitol, se
evidențiază avantajele tehnicii printr-o comparație cu tehnica de acces multiplu folosită pe legătura
descendentă a unui sistem de comunicații.
Partea practică constă în implementarea unui program în mediul de simulare, Matlab, pentru
ambele sisteme, SISO și MIMO, în urma cărora se vor compara rezultatele obținute pe baza graficelor.
Implementarea va fi descrisă în capitolul 4 al lucrării. Concluziile și îmbunătățirile referitoare la
performanțele conceptului MIMO folosind tehnica SC-FDMA pe legatura ascendentă în LTE vor fi
expuse în capitolul care încheie lucrarea.
18
Capitolul 1
Tehnici de modulație digitală
Performanțele sistemelor SC-FDMA și OFDMA ale stratului fizic LTE sunt investigate prin
analizarea diferitelor scheme de modulație pe baza raportului dintre valoarea maximă şi valoarea medie
a puterii (Peak-to-Average Power Ratio PAPR), BER și a probabilității de eroare prin simularea
modelului SC-FDMA. Schemele de modulație considerate au, de asemenea, un impact semnificativ
asupra PAPR corespunzător atât OFDMA, cât și SC-FDMA astfel încât modulațiile de ordin mai înalt să
crească PAPR în SC-FDMA și să scadă PAPR în OFDMA. Cu toate acestea, valoarea globală a PAPR
este mai mică în SC-FDMA pentru toate schemele de modulație.
Prin modulație se înțelege modificarea sistematică a unei forme de undă, numită purtătoare,
conform caracteristicii altei forme de undă care se numește semnal modulator, iar semnalul rezultat
poartă denumirea de semnal modulat. În schemele de modulație continuă a undelor (Continuous
Waveform CW), purtătoarea este o sinusoidă.
Cei trei parametrii ai unui purtător sinusoidal care pot fi modificați sunt: amplitudinea, faza și
frecvența. O schemă de modulație dată poate avea ca rezultat o variație a unuia sau a mai multora dintre
acești parametrii. Înainte să analizăm detaliile diferitelor scheme de modulație, trebuie să se înțeleagă
conceptul de modulație. Cele trei blocuri de bază în orice sistem de comunicații sunt: 1) transmițător 2)
canal și 3) receptor.
TRANSMIȚĂTOR CANAL RECEPTOR
Figura 1.1: Sistem de comunicații de bază
În multe dintre sistemele digitale de comunicație, prin cablu (cum sunt cele pentru transmisia
datelor prin modem) sau prin radio (legături radio digitale, sistemul de telefonie celulară GSM,
televiziunea digitală, etc.) semnalul de date modulează o purtătoare sinusoidală. Cele mai utilizate tipuri
de modulație sunt:
• Modulația de amplitudine (Amplitude Shift Keying ASK): semnalul de date modulează
amplitudinea unei sinusoide;
• Modulația de frecvență (Frequency Shift Keying FSK): semnalul de date modulează
frecvența unei sinusoide;
• Modulația de fază (Phase Shift Keying PSK): semnalul de date modulează faza unei
sinusoide;
Modulația PSK este de mai multe feluri:
✓ Cu două faze sau binară (2 – PSK sau BPSK);
✓ Cu patru faze sau cuadratură (4 – PSK sau QPSK);
19
✓ Cu 8 sau 16 faze (8 – PSK sau 16 – PSK );
✓ Absolută sau diferențială.
• Modulația de amplitudine în cuadratură (Quadrature Amplitude Modulation QAM): semnalul
de date modulează amplitudinea și faza unei sinusoide. [3]
Figura1.2: Modulația digitală. Sursa [3]
1.1. Scopul modulației
1.1.1. Semnale fără întoarcere la zero (Non Return to Zero NRZ)
Într-un sistem de comunicații digitale, biții de date sunt reprezentați prin semnale electrice. Cel
mai simplu mod de reprezentare este atribuirea de +5V pentru biții de 1 și 0V pentru biții 0. În mod
normal, un nivel este menținut fix pentru durata unui bit, iar în acest fel se vorbește de formatul NRZ.
Forma de undă a semnalului NRZ este alcătuită dintr-o succesiune de impulsuri dreptunghiulare care au
un spectru de frecvență continuu. [3]
Dacă un nivel este zero, atunci semnalul se numeşte unipolar. Dacă cele două nivele asociate
valorilor logice sunt simetrice față de zero, semnalul se numeşte bipolar.Un semnal bipolar se poate
obține dintr-un semnal unipolar și invers prin adăugarea unei valori continue de tensiune sau de curent
care deplasează forma de undă în sus sau în jos pe axa verticală. Semnalul fără întoarcere la zero este cel
mai simplu cod de linie şi nu include niciun fel de informație suplimentară cu privire la momentele de
sondare a biților, precum ceasul transmisiei seriale.
Figura 1.3: Semnal digital NRZ. Sursa [3]

20
1.1.2. Banda limitată a canalului de comunicare
Se consideră datele digitale transmise printr-o linie telefonică. Datorită faptului că spectrul
semnalului transmis pornește de la frecvența 0 (componenta de curent continuu) și trece în mod uzual de
3400 Hz, acest semnal nu poate fi transmis printr-o linie telefonică. Se remarcă faptul că frecvențele ce
pot fi transmise printr-o linie telefonică sunt cuprinse între 300 și 3400 Hz (lățimea benzii vocale).
Asociind semnalul electric cu semnalul de date, se poate observa de exemplu că la alternarea de 1/0 a
biților există o undă dreptunghiulară cu o frecvență egală cu jumătate din viteza de transmisie. [3]
În figura 1.4 se transmit biții de 1 și 0 care alternează cu 9600 biți/sec, obținând o undă
dreptunghiulară cu frecvența de 4800Hz. În conformitate cu teoremele lui Fourier, o undă
dreptunghiulară este compusă dintr-o sumă de sinusoide: armonica principală, a treia, a cincea și toate
celelalte armonici impare. Dacă unei linii telefonice i se aplică în mod direct un semnal de 9600 biți/sec,
la ieșire nu va fi niciun semnal datorită filtrării tuturor componentelor spectrale ale semnalului de către
linia telefonică. Conexiunea nu va putea fi realizată decât dacă datele vor fi în interiorul benzii de voce.
Figura 14: Transmisia de date pe canal cu bandă limitată. Sursa [3]
1.2. Tipuri de semnale modulatoare: caracteristici și expresii
Pentru translatarea spectrului se folosesc diferite tehnici de modulație deoarece semnalul digital,
care are un spectru larg, trebuie convertit într-un semnal analogic, acesta având un spectru mult mai
restrâns. În cazul transmisiei de date prin intermediul liniilor telefonice publice, pentru translatarea
datelor în interiorul benzii telefonice sunt folosite echipamente modem. Acestea utilizează următoarele
tipuri de modulație: [3]
• ASK: puține aplicații de viteză foarte scăzută;
• FSK: mai sus de 1200 biți/sec;
• PSK: mai sus de 4800 biți/sec;
• QAM: în mod normal mai sus de 9600 biți/sec, mai sus de 33600biţi/sec utilizând codare
trellis. (Trellis Coded Modulation – TCM ).
21
1.2.1. Semnale BPSK (Binary Phase Shift Keying)
Semnalul transmis are următoarele caracteristici: [4]

• Datele transmise: d (t) = 1, t [k + 1)Tb , Tb=durata de bit;
• Amplitudinea este constantă si notata cu A;
• Frecvența este ω0=2πf0;
• Faza este egală cu 0 sau π după cum s-a transmis +/-1.
Având aceste date, expresia semnalului BPSK este următoarea:
sBPSK (t) = A  cos(0 t + d(t) ) (1.1)
+ A cos(0 t), d(t) = +1

sBPSK (t) = { (1.2)
+ A cos(0 t +  ) = − A cos(0 t), d(t) = −1
Semnalul recepționat are expresia:

rBPSK = A  d(t)  cos(0 t +  ) + n(t) (1.3)
1.2.2. Semnale PSK diferențiale (DPSK) și PSK codate diferențial (DEPSK):
La semnalele BPSK apare o ambiguitate de fază de 180. Pentru refacerea purtătoarei, se ridică
semnalul d (t)  A cos(0 t) la pătrat, astfel dacă semnalul recepționat ar fi fost −d (t)  A cos(0 t)
purtătoarea refăcută ar fi fost aceeaşi deci rezultă o ambiguitate de 180 la refacerea purtătoarei. Printre
beneficiile aduse în urma utilizării semnalelor DPSK putem enumera eliminarea ambiguității de fază de
180 și eliminarea necesității unei recepții coerente. [4]
1.2.3. Semnale DPSK (BPSK codate diferențial)
În cazul DPSK demodulatorul necesită un circuit de întârziere cu Tb care trebuie să lucreze în

radiofrecvență, ceea ce este destul de greu de realizat. Printre caracteristicile celor două componente de
bază ale unui semnal DPSK se poate evidenția faptul că emițătorul acestuia este identic cu cel al unui
semnal BPSK, iar receptorul, care este de asemenea identic unui semnal BPSK, deci sincron, reface
datele codate b(t), fiind urmat de un circuit de decodare în banda de bază pentru refacerea datelor d(t)
așa cum este ilustrat în figura 1.5.
22
Figura 1.5: Circuit de decodare în banda de bază pentru refacerea datelor d(t). Sursa [4]
Spre deosebire de DPSK unde erorile puteau apărea atât în pereche cât și simultan, la DEPSK
erorile apar întotdeauna în pereche. Acesta poate fi un avantaj din punct de vedere al decodării. Acest
lucru se petrece deoarece în cazul DEPSK decodarea se face bit cu bit prin decizia hardware la sfârșitul
fiecărui interval de bit, pe când în cazul DPSK semnalul la ieșire rezultă prin compararea bitului curent
cu cel precedent.
1.2.4. Semnale OQPSK/ QPSK (Modulație PSK în cuadratura)
Avantajele acestui tip de modulație: dacă durata de simbol Ts=2Tb atunci lărgimea de bandă
necesară transmiterii semnalelor QPSK este jumătate din cea necesară transmiterii semnalelor BPSK.
Datele d(t) sunt aplicate la intrarea celor doi bistabili de tip D, dar unul dintre ei se află pe frontul
pozitiv al ceasului, celălalt pe frontul negativ. Cei doi bistabili memorează datele pe un interval de 2Tb,
de unde rezultă că rata de bit a ieșirilor bistabililor d0(t) și de(t) este:
1
R0=Re= (1.4)
2  Tb
Dacă datele d0(t) și de(t) comută alternativ, rezultă un semnal OQPSK, iar dacă se dorește
comutarea simultană trebuie introdus un circuit de întârziere cu Tb pe ramura în fază. Semnalul astfel
transmis are expresia:
sQPSK (t) = A d 0 (t)  cos 0t + A  d e (t)  sin 0t (1.5)
unde d0(t) este constant pentru t   −Tb , Tb  și de(t) constant pentru t   0, 2Tb  .
1.2.5. Semnale M-PSK
Dacă se utilizează N biți pentru a forma un simbol, atunci Ts=N  Tb și pot fi generate M=2N
simboluri diferite a căror fază diferă cu (2   )  M = (2   )  2N . Semnalul transmis are expresia:
sMPSK = A  cos(0 t + m ) = A cos m  cos 0 t − A  sin m  sin 0 t (1.6)

unde m = (2  m + 1)  , m = 0,1,..., M − 1 .
M
23
1.2.6. Semnale cu modulație în amplitudine în cuadratură (Q-ASK)
În BPSK, QPSK, M-PSK, în fiecare interval de simboluri se transmit semnale care diferă unele
de altele doar prin faza purtătoarei transmise, amplitudinea semnalului fiind constantă de aceea în
reprezentarea fazorială toate punctele cad pe circumferința unui cerc așsadar capacitatea de a distinge un
semnal de altul scade pe măsură ce numărul de semnale crește.
În cazul Q-ASK componentele semnalului în fază și cuadratură pot avea amplitudini diferite iar
comportarea este mai bună din punct de vedere al probabilității de eroare.
Semnalul poate fi scris sub forma:
2
si = (Ai  cos 0t + Bi  sin 0t );0  t  Ts ;1  i  2 N − 1 (1.7)
Ts
iar Ai , Bi   a, 3a,..., (log 2 M − 1) a ; M = 2 , unde a este un parametru ales astfel încât

N
energia medie a semnalului să fie aceeași.
1.2.7. Semnale cu modulație în frecvență binara (B-FSK)
În cazul semnalelor BFSK se transmite o cosinusoidă de frecvență 0 +  pe durata unei perioade

de bit în cazul în care d (t) = 1, respectiv 0 −  în cazul în care d (t) = −1 .
Semnalul transmis se poate scrie:
sBFSK (t) = A cos 0 + d (t)    t  (1.8)
Înlocuind d (t) în această expresie o sa rezulte următoarele cazuri:
- pentru d (t) = 1 rezultă:
sBFSK (t) = sH (t) = A cos(0 + )t; t  (0,Tb ) (1.9)
- pentru d (t) = −1 rezultă:
sBFSK (t) = sL (t) = A cos(0 − )t; t  (0,Tb ) (1.10)
Cele două frecvențe se numesc astfel : H = 0 +  este frecvența unghiulară superioară, ia
L = 0 −  este frecvența unghiulară inferioară.
1.2.8. Semnale MFSK
Se utilizează N biți pentru a forma un simbol, iar Ts=N  Tb și astfel pot fi generate M=2N secvențe
pe frecvențele f0 , f1 ,..., f M −1 . De regulă aceste frecvențe sunt alese astfel încât semnalele să fie mutual
1 1
ortogonale, adică să fie separate unul față de celălalt cu minim f s = = . Acestea sunt multiplii
Ts N  Tb
întregi succesivi ai lui f s , ca de exemplu:
24
f 0 = k  f s ; f1 = (k + 2)  f s ; f 2 = (k + 4)  f s ;...; f N = (k + 2  N )  f s (1.11)
De aici rezultă că lățimea de bandă ocupată este minima și se calculează astfel:

B = 2  M  f s = 2 N +1 f s (1.12)
1.2.9. Semnale MSK
Un semnal MSK se obține dintr-un semnal OQPSK dacă se utilizează ca impulsuri purtătoare
2   t 2   t
p(t) = cos( ) pentru datele care comută la multiplii impari ai Tb și q(t) = sin( ) pentru
4  Tb 4  Tb
datele care comută la multiplii pari ai lui Tb . De aceea expresia semnalului este:
 t   t 
sMSK (t) = A  d0 (t)  cos(2   )( )  cos 0t − A  d e (t)  sin(2   )( )  sin 0t (1.13)
 4* Tb   4* Tb 
25
Capitolul 2
Sistem cu intrări multiple și ieșiri multiple
Tehnologia care folosește conceptul de intrări multiple și ieșiri multiple (Multiple Input Multiple
Output MIMO) a dobândit interes din cauza posibilelor sale aplicații în televiziunea digitală, rețelele
locale fără fir (Wireless Local Area Network WLAN), rețelele metropolitane (Metropolitan Area
Network MAN) și comunicațiile mobile, fiind o tehnologie pentru comunicații fără fir, în care se
utilizează mai multe antene atât la transmițător, cât și la receptor. Un beneficiu al utilizării antenelor
multiple în ambele părți ale legăturii de comunicație este așa numita multiplexare spațială, adică
capacitatea de a trimite mai multe fluxuri de date simultan.
Antenele de la fiecare capăt al circuitului de comunicații sunt combinate pentru a minimiza erorile
și pentru a optimiza viteza de transmisie a datelor asemenea figurii 2.1. Se folosesc astfel mai multe
antene pentru a permite diferențierea multiplelor căi. Pot fi, de asemenea, puse în practică scheme care
utilizează matrice de antene 2 x 2, 4 x 2 sau 4 x 4. Este ușor să se adauge alte antene la o stație de bază,
însă același lucru nu este valabil și pentru telefoanele mobile; în cazul în care dimensiunile
echipamentelor de utilizator limitează numărul de antene care pot fi plasate la o distanță de cel puțin
jumătate de lungime de undă.
Figura 2.1: Antena MIMO
În figura 2.2 este ilustrat un sistem cu două emițătoare și două receptoare, fiecare transmițător
având un separator pentru fluxul de date. Se poate efectua formarea fasciculului la fiecare transmițător.
Dacă ambele transmițătoare se formează simultan și cele două fascicule sunt suficient de separate, ar fi
posibil să se obțină cele două fluxuri fără ca acestea să interfereze una cu cealaltă. Pentru ca MIMO să
funcționeze, trebuie ca fasciculele formate la ambele capete sa fie capabile sa deosebească unghiuri
diferite de la fiecare antena care transmite sau emite. Acest exemplu simplu este prezentat în figura de
26
mai jos în care cele doua cai au fost formate de reflexiile clădirilor din două locații diferite iar fasciculele
au fost formate pentru a transmite și a recepționa cele două căi ortogonale.
Figura 2.2: Ilustrația principiului unei legături simple 2x2 MIMO. Sursa [5]
Două dintre cele mai importante caracteristici specifice unui sistem MIMO sunt constituite de
diversitatea și multiplexarea spațială. Diversitatea spațială utilizată în acest proces restrâns se referă
adesea la transmiterea și primirea diversității. Aceste două metodologii sunt utilizate pentru a oferii
îmbunătățiri ale semnalului la zgomot și se caracterizează prin îmbunătățirea fiabilității sistemului cu
privire la diferitele forme de fading. Multiplexarea spațială este folosită pentru a furniza capacitatea
suplimentară de date prin utilizarea diferitelor căi de transport de trafic suplimentar, și anume creșterea
capacității de transfer a datelor.
Transmițător
Biți de intrare Mapare Codare Precodare

Codare simboluri spațio- spațio-
(Modulație) temporală temporală
Receptor
Biți de ieșire Demapare Decodare Procesul

Decodare simboluri spațio- spațio-
(demodulație) temporală temporal
Figura 2.3: Diagrama bloc a principiul MIMO legături simple 2x2 MIMO
27
În figura 2.3 se ilustrează diagrama bloc de bază a unui sistem MIMO 2x2. Biții de
informație de la intrare se codează folosind un codor convențional. Cuvântul codat se mapează în
simboluri de date care urmează să fie introduse într-un codificator spațio-temporal, la ieșirea caruia vor
rezulta unul sau mai multe fluxuri de date spațiale. Semnalele lansate de la antenele de transmisie se
propagă prin intermediul canalului de comunicare, ajungând la matricea antenei de recepție.
Receptorul colectează semnalul de la ieșirea fiecărui element al antenei și inversează etapele inverse
efectuate la transmițător, cu scopul de a decoda datele. [6]
2.1. Utilizarea unui sistem MIMO
Există două perspective din care se poate privi utilizarea acestui sistem. Primul punct de vedere
este din perspectiva unui singur utilizator, aceasta folosindu-se pentru a mării rata de transfer a conexiunii
fără fir între dispozitivul mobil și un punct de acces sau o stație de bază. Cea de-a doua perspectivă este
constituită din mai mulți utilizatori, într-un sistem fără fir, comunicând în același timp și utilizând aceeași
frecvență. Prin urmare, se vor aborda separat aceste două puncte de vedere.
2.1.1. Perspectiva unui singur utilizator
Cea mai evidentă modalitate de a crește rata cu care pot fi transmise datele ar fi creșterea puterii
transmise astfel încât semnalul recepționat să fie mult mai puternic. În acest caz, transmiterea de semnale
de mare putere de la un dispozitiv mobil are probleme de siguranță, cum ar fi probleme cu bateria și
anume că aceasta va fi epuizată extrem de rapid și timpul dintre încărcări (care este un factor mulțumitor
în rândul utilizatorilor) va fi redus. Prin urmare, acest lucru nu reprezintă cea mai bună opțiune.
O altă modalitate de a permite o rata mai mare de transmisie a datelor printr-o legătură fără fir
este de a crește lățimea de bandă de radiofrecvență. Cu toate acestea, la frecvențele potrivite pentru
legăturile de comunicare și anume părțile din spectru între care nu există alte probleme de conflict și
unde pierderile de propagare nu sunt ridicate, lățimea de bandă este extrem de importanta. Datorită unor
obstacole financiare și juridice nu este atât de accesibilă creșterea infinită a lățimii de bandă alocată.
Se pare că sistemele MIMO au capacitatea de a mări rata de transfer a datelor transmise fără a
crește puterea de transmisie și prin utilizarea aceleiași frecvențe.
2.1.2. Perspectiva utilizatorilor multiplii
În orice mediu radio există cel puțin un singur utilizator, iar pentru menținerea legăturilor
simultane este nevoie de toți abonații. După cum s-a arătat anterior, utilizatorii au fost separați în timp,
în frecvență sau în dimensiunile codului, pentru a evita interferențele dintre aceștia.
Prin urmare, trebuie să se găsească metode de acomodare simultană a mai multor utilizatori în
limitele impuse de lățimea de bandă, iar utilizarea antenelor multiple va ajuta. Astfel, formarea de două
fascicule în două direcții poate să trimită semnale diferite la doi abonați.
28
Se ia ca exemplu una dintre cele mai simple forme de matrice de antene la o recepție stație de
bază, în timp ce există două dispozitive mobile în locații diferite, fiecare transmițând un semnal la aceeași
frecvență cu receptorul ilustrat în figura 2.4.
Figura 2.4: Exemplu de canal ascendent între doi utilizatori cu doua antene. Sursa [5]
Utilizatorii mobili M1 și M2, transmit simultan semnalele x1 și respectiv x2. Suprapunerea dintre
cele două semnale transmise de la fiecare dintre cele două antene de recepție ale celor două antene, y1 și
y , pot fi derivate din următoarele ecuații:
2
y1 = h11 *x1 + h21  x2 (2.1)
y2 = h12 *x1 + h22  x2 (2.2)
În realitate, se adaugă și zgomotul receptorului la semnalele y1 și y2, care, pentru simplitatea

calculelor, a fost omisa.În ecuația de mai sus, h este coeficientul complex al canalului dintre mobilele
11
M și antena receptoare 1. De asemenea, h este coeficientul complex al canalului dintre mobil M2 și
1 21
antena de recepție 1. Aceasta funcționează în același mod pentru mobilul M2 coeficienții de canal h21 și
h .
22
2.2. Funcționarea sistemului MIMO
Înainte de a analiza modul în care un canal radio MIMO funcționează cu ajutorul antenelor
multiple, se vor trata și în acest caz două situații care ajută la o înțelegere mai ușoară a conceptului.
Aceste două moduri se vor exemplifica prin două perspective și anume cea a unui singur utilizator,
respectiv cea a mai multor utilizatori.
29
2.2.1. Perspectiva unui singur utilizator
În sistemele fără fir, semnalul radio transmis va întâlni mai multe obiecte care vor determina ca
semnalul să se reflecte, refracte și să se difracte, astfel acesta va ajunge la receptor din mai multe direcții.
De aceea, semnalul se separă pe mai multe căi și acest lucru este cunoscut ca propagare multicale, care
va limita în același timp rata de transfer de date care se poate trimite către receptor. Pe de altă parte,
MIMO folosește mai multe antene pentru emițător și receptor pentru a profita de acest tip de propagare
și de a transmite mai multă informație prin introducerea unei izolații a căilor.
2.2.2. Perspectiva utilizatorilor multiplii
În MIMO, rețelele de antene sunt folosite pentru a înlătura interferența radio la aceeași frecvență.
Seturile de antene de la ambele capete ale unei legături MIMO vor concentra semnalele radio în direcții
diferite pentru a grupa datele în diferite cai și astfel se permite transmiterea mai multor date. Pentru ca
sistemul MIMO să funcționeze trebuie să se țină cont de modul în care ar trebui să fie ordonați coeficienții
canalului.
Figura 2.5: Ilustrarea scenariilor de dispersie cu care operează MIMO; (a)-niciun obiect; (b)-un obiect;
(c)-obiectul este aproape de calea directă dintre cele două antene
Astfel se iau în calcul cele trei situații ilustrate în figura 2.5. În primul rând, în cazul (a), nu
există obiecte în vecinătatea antenelor de transmisie din stânga și antenele de recepție din dreapta; ci doar
spațiu liber. Prin urmare, dacă antenele de transmisie și cele de recepție sunt apropiate, atunci este dificil
să se facă două fascicule pentru a izola cele două semnale. În acest caz, comunicarea MIMO nu ar fi
posibilă.
Un obiect este introdus pentru a crea anumite căi reflectate diferit așa cum este ilustrat în cazul
(b). Obiectul este cunoscut ca un dispersor, și pot fi formate fascicule astfel încât să fie creat un canal
30
care să exploateze căile reflectate, în timp ce celălalt canal va folosi legătura directă dintre emițător și
receptor. Acum se poate vedea cum MIMO va exploata propagarea multicale pentru a crea mai multe
canale prin care este capabil sa transmită date mai repede. Dacă ar fi existat mai mulți dispersori și mai
multe antene la fiecare capăt, ar exista mai multe căi disponibile pentru a exploata și, de asemenea, ar fi
create mai multe canale separate pentru a putea realiza separarea canalelor.
Ultimul caz și anume cazul (c) care trebuie luat în considerare cu privire la exploatarea
propagării multicale de către MIMO este acela în care, avem următorul exemplu: dispersorul este acum
foarte aproape de calea directă dintre emițător și receptor. Pentru că aceste căi sunt mult prea aproape si
mult prea similare una cu cealaltă (sunt puternic corelate), devine dificilă formarea fasciculelor unice la
ambele capete de unde pot fi create canalele ortogonale. Prin urmare, poziția dispersoarelor, precum și
densitatea acestora sunt foarte importante. Acest lucru este adesea cuantificat prin ceea ce se numește
împrăștiere bogată (“Scattering Richness”) care, prin urmare, va fi de mare folos pentru un sistem MIMO.
31
Capitolul 3
Tehnica de acces mutiplu SC-FDMA
În sistemele care folosesc accesul multiplu cu divizare în frecvență (Frequency Division

Multiple Access FDMA), banda de frecventă alocată rețelei este divizată în mai multe canale sau
subbenzi. Fiecărui utilizator îi este asociat câte un canal pentru întreaga durată a apelului și fiecare bandă
de frecvență are capacitatea să transporte date digitale pentru a face posibilă comunicația vocală. Cât
timp utilizatorii folosesc frecvențe diferite, între ei nu au loc interferențe. În acest tip de sistem, informația
este modulată de un singur purtător, fapt ce este sugerat și de termenul “Single-carrier”. Modulația se
realizează prin ajustarea amplitudinii și/sau a fazei semnalului.
Accesul multiplu cu divizare în frecvență cu un singur purtător (Single-carrier Frequency
Division multiple access SC-FDMA) este o tehnică utilizată pentru transmisia pe legătura ascendentă în
LTE. SC-FDMA este o formă modificată de OFDM cu un debit asemănător și o complexitate similară și
este folosită pentru transmisia de viteză ridicată. Structura tehnicii SC-FDMA este asemănătoare cu cea
a OFDMA cu excepția unui bloc suplimentar prezent la transmițător și anume blocul transformatei
Fourier discrete (Discrete Fourier Transform DFT) care reprezintă trecerea în domeniul frecvenței.
Simbolurile datelor transmise trec mai întâi prin blocul DFT unde sunt modulate pe subpurtătoare în
funcție de tehnica de modulație corespunzătoare tipului de canal (QPSK, 16QAM). Trecerea în domeniul
frecvenței este exemplificată în figura 3.1.
Domeniul frecvență
Domeniul timp
DFT N Maparea
puncte subpurtătoarelor
Figura 3.1: Operația DFT
Ieșirea blocului DFT este conectată cu blocul de mapare a subpurtătoarelor. Se utilizează diferite
tipuri de mapare care vor fi explicate ulterior. Blocul de mapare este urmat de blocul transformatei
Fourier inverse (Inverse Fast Fourier Transform IFFT) care realizează procesul opus blocului DFT și
anume conversia din domeniul frecvenței în domeniul timp. Structurile emițătorului și receptorului SC-
FDMA sunt schițate în figura 3.2.
32
P/S RF
Mapare Mapare
IFFT Prefix
Intrare DFT - I-Q
simboluri subpurtătoare ciclic DAC Mod.
date
Canal
Bloc ADC RF
IDFT și Demapare Îndepărtare
iesire Egalizator prefix - I-Q
detecție subpurtătoare FFT
date ciclic S/P Demod.
Figura 3.2: Emițător/receptor SC-FDMA
Datele transmise prin canalul de comunicare pot fi modelate sub forma unei convoluții circulare
între blocul de date transmise și răspunsul la impuls al canalului, care în domeniul frecvenței reprezintă
o multiplicare punctuală a eșantionelor corespunzătoare operației blocului DFT. Pentru a șterge
distorsiunea introdusă de mediul de transmisie se implementează una dintre tehnicile de egalizare a
frecvenței. Se va prezenta ulterior tehnica folosită în programul de simulare al acestei lucrări și anume
egalizatorul cu forțare la zero.
3.1. Modelul de transmisie al tehnicii SC-FDMA
Tehnica SC-FDMA este, mai precis, o tehnică DFT-OFDMA în care simbolurile de date din
domeniul timp sunt transformate în domeniul frecvență prin blocul adițional DFT înainte de a trece prin
modulația specifică. În acest fel, SC-FDMA moștenește toate avantajele OFDM în fața unor tehnologii
precum TDMA și CDMA.
Sursa
Codificator DFT N Maparea IDFT M

Modulație
puncte subpurtătoarei puncte Adăugare CP
Transmiterea celor u utilizatori
u Canal
Recepția celor u utilizatori
IDFT M FDE Demaparea

DFT M
puncte subpurtătoarei Ștergere CP
puncte
Demodulator Decodor
Receptor
Figura 3.3: Diagrama bloc a unui SC-FDMA
33
Diagrama bloc a sistemului SC-FDMA este prezentată în figura 3.3. Aceasta folosește o stație
de bază și U utilizatori pe legături ascendente. Există M subpurtătoare, iar fiecărui utilizator i se atribuie
un subgrup de subpurtătoare pentru transmisia pe legătura ascendentă. Pentru simplitate, se presupune
că fiecare utilizator are același număr de subpurtătoare N. După cum se arată în schemă, sistemul SC-
FDMA are mai multe blocuri în comun cu sistemul OFDMA, cu excepția blocurilor suplimentare DFT
și IDFT la transmițător și respectiv receptor. Din acest motiv, sistemul SC-FDMA este denumit uneori
sistemul DFT-difuzat sau DFT-precodat OFDMA. Transmițătorul sistemului SC-FDMA folosește
diferite subpurtătoare pentru a transmite informații. Cu toate acestea, sistemul DFT-SC-FDMA transmite
mai degrabă, subpurtătorii, secvențial, decât în paralel. Această abordare are avantajul de a permite un
PAPR scăzut, care este important pentru a sporii acoperirea celulelor și pentru a prelungii durata de viață
a bateriei terminalelor mobile.
La transmisie datele codificate sunt transformate într-o secvență de numere complexe pe mai
multe niveluri, într-unul din mai multe formate posibile de modulație. Simbolurile modulate, rezultate,
sunt grupate în blocuri, fiecare conținând câte N simboluri și se efectuează operația DFT. Semnalul
rezultat după DFT poate fi exprimat astfel:
N −1 j 2
(− ) n  k
x(k) =  x(n)e N
(3.1)
n =0
unde N reprezintă dimensiunea blocului de intrare iar  x(n) : n = 0,..., N − 1 reprezintă

simbolurile de date modulate.
Ieșirile sunt apoi mapate la M (M>N) subpurtătoare ortogonale urmând apoi aplicarea
transformatei IDFT în M puncte pentru a le convertii într-o secvență de semnal complexă în domeniul
timp. Mărimea M = QN reprezintă dimensiunea blocului de ieșire, Q fiind numărul maxim de utilizatori
care pot transmite simultan. Se poate observa că ceilalți subpurtători rămași (M - N) pot fi utilizați de
ceilalți utilizatori care comunică în celulă, astfel se obține un acces promițător pentru mai mulți
utilizatori.
Semnalul rezultat după IDFT reiese din următoarea formulă:
M −1 j 2
1 )m l
 x(l)e
(
x ( m) = M
M l =0 (3.2)
 
unde X (l) : l = 0,..., M − 1 reprezintă eșantioanele din domeniul de frecvență după schema de
mapare a subpurtătoarelor.
La recepție, prefixul ciclic CP este eliminat din semnalul recepționat, iar semnalul este apoi
transformat în domeniul frecvență printr-un DFT în M puncte. După aceasta, se efectuează demaparea
subpurtătoarelor și procesul de egalizare în domeniul frecvență (Frequency Domain Equalization FDE)
prin intermediul blocului FDE. În cele din urmă, semnalul egalizat este transformat înapoi în domeniul
timp printr-un IDFT în N puncte, urmând procesele de demodulare și decodificare.
34
3.2. Prefixul ciclic
Utilizarea unui prefix ciclic (Cyclic Prefix CP) reprezintă o metodă eficientă de reducere a
efectelor propagării multicale, cum ar fi interferența între două blocuri succesive (Inter-Block
Interference IBI) sau a interferența intersimbol (Intersymbol Interference ISI). În general, CP este o copie
a ultimei părți a blocului și este prezent la ieșirea blocului IFFT. Altfel spus, acesta reprezintă procesul
de extindere a fiecărui simbol prin duplicarea unei porțiuni a semnalului din locul în care se termină
simbolul care este aruncat la receptor, concept exemplificat în figura 3.4.
CP Simbol CP Simbol
Figura 3.4: Prefixul ciclic înlătură IBI
Prefixul ciclic acționează ca un timp de gardă între blocurile succesive așa cum este ilustrat în
figura 3.5. O condiție preliminară pentru randamentul procedeului constă în faptul că lungimea acestuia
trebuie să fie mai mare decât întinderea maximă de întârziere a canalului sau să fie aproximativ egală cu
lungimea răspunsului de impuls al canalului de comunicare. În caz contrar, nu ar mai exista IBI.
Timp de Timp de
Simbol SC-FDMA Simbol SC-FDMA
gardă gardă
Figura 3.5: Timpul de gardă șterge interferența dintre blocurile succesive
Totodata, se va evita interferența între subpurtătoare (Inter Carrier Interference ICI) deoarece
CP reprezintă o copie a ultimei părți a blocului și astfel convertește convoluția liniară în timp discret în
convoluția circulară în timp discret. Cu toate acestea, dezavantajul prefixului ciclic este acela că nu
transporta informații noi, astfel se va reduce eficiența transmisiei. [7]
3.3. Sistemul DCT-SC-FDMA
În tehnica SC-FDMA se mai pot utiliza și alte transformări cum ar fi transformata cosinus
discretă (Discrete Cosine Transform DCT). Principalul avantaj al DCT constă în proprietatea de
compactare a energiei spectrale, astfel majoritatea eșantioanelor sunt transmise aproape de zero, acest
lucru conducând la o reducere a efectului interferenței intersimbol. În plus, utilizează numai aritmetica
reală față de aritmetica complexă folosită în DFT. Aceasta reduce complexitatea procesării semnalului,
35
în special pentru semnalizarea modulară reală, unde procesul DFT utilizează în continuare aritmetica
complexă și expune problema unui dezechilibru a componentelor în fază și în cuadratură I / Q. [8]
Blocul FDE este utilizat în schema DCT-SC-FDMA pentru a atenua efectul canalului selectiv
de frecvență. Lungimea CP în sistemul DCT-SC-FDMA este aceeași cu cea din sistemul DFT-SC-
FDMA. În plus, în sistemul DCT-SC-FDMA propus nu există nicio redundanță datorită utilizării DCT.
Astfel, eficiența spectrală în sistemul DCT-SC-FDMA este egală cu cea din sistemul DFT-SC-FDMA.
DCT este o transformare legată de transformarea Fourier similară cu DFT, dar utilizează numai
o aritmetică reală. Vom lua în considerare DCT de tip II din cauza proprietății mari de compactare a
energiei. Spre deosebire de DFT, în DCT se folosește un singur set de funcții cosinusoidale
cos(2    n f  *t) , unde n = 0, 1, N - 1 și 0 <t <T. f  este distanța subpurtătorului. T este perioada de
simbol. Minimul f  necesar pentru a satisface condiția de ortogonalitate:
T
2 2

0
T
cos(2    k f   t)
T
cos(2    n  f   t) dt = {1,0,kk=nn (3.3)
1
este T.
2
În DFT, minimul f  pentru care este satisfăcută condiția de ortogonalitate:
T
1 − j2 k ft 1 j2 n ft
0
T
e
T
e dt = {1,0,kk=nn (3.4)
1
este .
T
Lățimea de bandă necesară pentru sistemul bazat pe DCT cu formate complexe de modulație este
similară cu cea a sistemului bazat pe DFT, cu același număr de sub-porturi. Cu toate acestea, pentru un
sistem bazat pe DCT cu formate de modulare cu valoare reală, se poate utiliza o tehnologie de transmisie
cu bandă unică pentru a îmbunătății eficiența lățimii de bandă. În acest caz, lățimea de bandă a unui
sistem bazat pe DCT poate fi doar jumătate din cea a sistemului DFT bazat pe același număr de
T  (2  n + 1)
subpurtătoare. După DCT, eșantionarea semnalului de timp continuu la momentele de timp
2N
dă o secvență de timp discret după cum urmează:
2 N −1
   k  (2  n + 1) 
X (k) =  (k) x(n) cos  , k = 0,..., N − 1 (3.4)
N n =0  2N 
unde x(n) este eșantionul n al semnalului de intrare și  (k) poate fi exprimat astfel:
1
,k =0
 (k) = { 2
1, k =1,2,..., N −1 .(3.5)
După inversul transformatei DCT (IDCT), semnalul în timp discret va avea următoarea expresie:
36
2 N −1    k  (2  n + 1) 
x(n) = 
N n =0
x(n)   (k)  cos 
 2N
, k = 0,..., N − 1

(3.6)
DCT este utilizat în mai multe aplicații de comprimare a datelor din cauza proprietății de
compactare a energiei, frecvent denumită "compactare energetică". Mai exact, DCT-ul unei secvențe cu
lungime finită are deseori coeficienții săi mai concentrați la indicii de frecvență redusă. Astfel,
coeficienții DCT la frecvențe înalte pot fi setați la zero fără un impact semnificativ asupra energiei
semnalului. Mai multe detalii despre proprietatea de compactare a energiei DCT. [8]
Sursa
Codificator DCT N Maparea IDCT M

Modulație
puncte subpurtătoarei puncte Adăugare CP
Transmiterea celor u utilizatori
u Canal
Recepția celor u utilizatori
Demaparea DCT M IDFT M

subpurtătoarei
FDE
puncte puncte
DFT M
puncte Ștergere CP
IDCT N Decodor
Demodulator
puncte
Receptor
Figura 3.6: Structura unui sistem DCT-SC-FDMA
În figura 3.6 este ilustrat un sistem DCT-SC-FDMA cu U utilizatori care comunică cu o stație de
bază prin canale independente afectate de fading. Un număr total de M subpurtători este acceptat și
fiecărui utilizator îi sunt alocate un număr de N subpurtători. În ceea ce privește partea de transmisie,
semnalele modulate sunt grupate în blocuri de câte N simboluri, apoi se efectuează o transformată DCT
în N puncte. Următoarea etapă se concentrează pe maparea acestor subpurtătoare în domeniul frecvenței
pentru ca ulterior să se realizeze o transformată DCT inversă în M puncte cu ajutorul blocului IDCT, la
ieșirea căruia semnalul se află în domeniul timpului. Se observă că atât schemele celor două sisteme, cel
care folosește DFT și cel care folosește DCT, cât și principiul de funcționare al acestora sunt
asemănătoare. [8]
3.4. Maparea subpurtătoarelor
În tehnica SC-FDMA sunt posibile doua metode de mapare a subpurtătoarelor:

• maparea localizată: ieșirile DFT sunt mapate pe o submulțime de subpurtătoare consecutive
(Localized FDMA – LFDMA);
• maparea distribuită: ieșirile DFT sunt repartizate subpurtătoarelor din întreaga bandă în mod
discontinuu rezultând o amplitudine nulă pentru subpurtătoarele rămase neutilizate
(Interleaved FDMA- IFDMA).
37
LFDMA IFDMA
Subpurtătoare Subpurtătoare
Figura 3.7: Metodele de alocare a subpurtătoarelor pentru utilizatori multiplii (Q = 3 utilizatori, M =
12 subpurtători și N = 4 subpurtători alocați pentru un utilizator)
Maparea subpurtătoarelor este importantă în transmisia sistemului SC-FDMA. Se mapează

fiecare ieșire a unui DFT în N puncte, pe câte M subpurtătoare, unde M reprezintă numărul de
subpurtătoare disponibile pentru lățimea de bandă. De obicei, M>N.
În maparea localizată, simbolurile modulate sunt atribuite celor M subpurtătoare adiacente, în
timp ce, în maparea distribuită simbolurile sunt împărțite uniform pe toata lățimea de bandă a canalului,
diferență evidențiată cu ajutorul figurii 3.7. În ambele moduri de mapare, blocul IDFT din structura
transmițătorului atribuie amplitudinea zero subpurtătorilor neocupați.
Cel mai eficient mod de mapare în SC-FDMA este IFDMA deoarece transmițătorul poate să
moduleze semnalul în domeniul timpului, fără să utilizeze DFT sau IDFT. Dacă Q=M x N, unde Q este
numărul de utilizatori, M numărul de subpurtătoare, iar N numărul de subpurtătoare alocate fiecărui
utilizator, atunci în maparea distribuită N semnale discrete de frecvență vor fi mapate uniform pe
subpurtătoare distante, în timp ce, pentru maparea localizată, vor fi mapate pe N subpurtătoare constante.
Figura 3.8: Diferențele între modurile de mapare ale subpurtătorilor. Sursa [7]
38
În figura 3.8 se realizează o schemă privind alocarea diferită a subpurtătoarelor în cazul unui
sistem care are 3 utilizatori, 4 subpurtătoare pentru fiecare utilizator, deci un număr total de 12
subpurtătoare. Din aceasta reiese faptul că în cazul mapării IFDMA fiecare simbol de la ieșirea
sistemului este practic o repetare a celor de la intrare, din domeniul timpului, iar în cazul mapării
LFDMA, simbolurile rezultate se afișează ca o copie exactă a simbolurilor inițiale în pozițiile celor N
eșantioane.
3.5. Generarea de semnale SC-FDMA:
Generarea de semnale SC-FDMA începe cu un proces special de precodare. Figura de mai jos
prezintă primii pași, care creează o formă de undă în domeniul timp a sub-simbolurilor de date QPSK.
Folosind cele patru simboluri de date QPSK cu coduri de culori din figura 3.9, procesul creează un simbol
SC-FDMA în domeniul temporal prin calcularea traiectoriei trasate prin deplasarea de la un simbol
QPSK la altul. Aceasta este de M ori mai mare decât rata simbolului SC-FDMA, astfel încât un simbol
SC-FDMA conține M simboluri de date QPSK consecutive. Filtrarea în timp a tranzițiilor simbolurilor
de date are loc în orice implementare reală.
Figura 3.9: Crearea formei de undă în domeniul timpului al unui simbol SC-FDMA
Odată ce o reprezentare IQ a unui simbol SC-FDMA a fost creată în domeniul timpului,

următorul pas este reprezentarea acelui simbol în domeniul frecvență folosind un DFT. Acest lucru este
prezentat în figura 3.11. Frecvența de eșantionare DFT este aleasă astfel încât forma de undă a domeniului
de timp al unui simbol SC-FDMA este reprezentată pe deplin de către recipiente M DFT distanțate la o
distanță de 15 kHz, fiecare coș reprezentând un subpurtător în care amplitudinea și faza sunt menținute
constante pentru 66,7 μs.
39
Figura 3.10: Banda de bază și reprezentările DFT în frecvență ale unui simbol SC-FDMA
Există întotdeauna o corelare între numărul de simboluri de date care trebuie transmise în timpul
unei perioade de simbol SC-FDMA și numărul de recipiente DFT create. Aceasta, la rândul său, devine
numărul subpurtătorilor ocupați. Atunci când un număr tot mai mare de simboluri de date sunt transmise
în timpul unei perioade SC-FDMA, forma de undă a domeniului temporal se modifică mai repede,
generând o lărgime de bandă mai mare și, prin urmare, necesită mai multe recipiente DFT pentru a
reprezenta pe deplin semnalul în domeniul frecvenței. În figura 3.10 se observă faptul că nu este o
corelație relație directă între amplitudinea și faza operațiilor DFT individuale și simbolurile de date
QPSK originale. Acest lucru diferă de cazul OFDMA în care simbolurile de date modulează direct
subpurtătoarele.
Următorul pas al procesului de generare a semnalelor este de a deplasa reprezentarea DFT a
benzii de bază a simbolului SC-FDMA pe domeniul de timp la partea dorită a lărgimii de bandă a
canalului. Deoarece semnalul este acum reprezentat ca un DFT, schimbarea frecvenței este un proces
simplu realizat prin copierea recipientelor M într-un spațiu DFT mai mare al containerelor N. Acest
spațiu mai mare este egal cu mărimea lățimii de bandă a canalului de sistem, dintre care există șase pentru
a alege din LTE, care se întinde între 1,4 și 20 MHz. Semnalul SC-FDMA, care este aproape întotdeauna
mai restrâns decât lățimea de bandă a canalului, poate fi poziționat oriunde în lățimea de bandă a
canalului, executând astfel accesul multiplu divizat prin frecvență (FDMA) esențial pentru partajarea
eficientă a legăturii ascendente între mai mulți utilizatori.[9]
3.6. Parametrii simulării modelului SC-FDMA
Comportamentul sistemului propus pentru simulare se monitorizează în cadrul unor parametrii

care influențează mai mult sau mai puțin performanțele acestui model. Acești parametrii sunt enumerați
în tabelul 3.1.
Parametrii Ipoteze
Număr de subpurtătoare 64, 128, 512 (Lungimea FFT)
Lungimea prefixului ciclic 20
Gama SNR-ului în dB 0-20
Modulația QPSK,16-QAM
40
Lungimea blocului de date 16 (Număr de simboluri)
Canalul Pedestru, vehicular
Număr subbenzi 0
Intervalul de încredere utilizat De 32 de ori
Tabel 3.1: Parametrii simulării modelului SC-FDMA
3.6.1. Raportul dintre valoarea maximă şi valoarea medie a puterii (Peak-to-Average Power
Ratio PAPR)
Economisirea energiei în transmisia semnalului este o problemă extinsă pentru tehnicile de acces
multiplu utilizate în LTE, prin urmare se consideră un factor important de transmisie PAPR atât pentru
OFDMA cât și pentru SC-FDMA. PAPR se calculează prin reprezentarea unui CCDF (Funcția de
distribuție cumulativă complementară) a PAPR. CCDF din PAPR reprezintă probabilitatea ca PAPR să
fie mai mare decât un anumit prag. Este o măsură importantă folosită pe scară largă pentru descrierea
completă a puterii caracteristice a semnalelor.
3.6.2. Rata erorii de bit (BER)
BER este raportul dintre biții de eroare și numărul total de biți transmis în timpul intervalului de
timp. Acesta este parametrul care indică calitatea și posibilitatea recepției transmisiilor digitale. Practic,
pentru a exista posibilitatea recepției valoarea parametrului trebuie să fie mai mică de 10-3, în timp ce
nivelul de 10-9 garantează o transmisie ideală.
BER = biți de eroare / număr de biți transmiși (3.7)
3.6.3. Raportul semnal - zgomot (Signal to Noise ratio SNR)
RSZ este definit ca raportul dintre puterea semnalului util și puterea zgomotului sistemului de
transmisiune. Mai precis, reprezintă raportul dintre energia biților (Eb) și puterea de zgomot a densității
spectrale (NO) și este exprimată în dB.
SNR = Eb / N0 ...... (3,0)[dB] (3.8)
3.7. Deteriorarea transmisiei
3.7.1. Canalul AWGN
Acest proces adaugă semnalului de pe canalul multicale un zgomot alb Guassian. Puterea de
zgomot în canalul AWGN este descrisă de raportul de semnal zgomot RSZ (Signal-Noise Ratio SNR)
sau de raportul EbNo (raportul dintre energia biților transmiși și densitatea puterii de zgomot). Blocul va
41
adăuga un zgomot Guassian real sau complex pentru a produce un semnal de ieșire real respectiv,
complex. Timpul de eșantionare este moștenit de la semnalul de intrare. Blocul de canal AWGN acceptă
o intrare scalară, vectorială sau matricială (cu o singură valoare sau o valoare dublă) și emite un tip de
date de la semnalele care conduc blocul respectiv.
Figura 3.11: Canal afectat de AWGN. Sursa [10]
3.7.2. Interferența intersimbol (Intersymbol Interference ISI)
Fenomenul numit interferența intersimbol este o formă de distorsiune a unui semnal, în care unul
sau mai multe simboluri interferează cu cele anterioare, rezultatul acesteia ducând la apariția zgomotului
în sistem, dar și la o ieșire slabă a semnalului, cu o rată de eroare ridicată. Această abatere apare din
pricina propagării multicale și a neliniarității frecvenței prin canalul de comunicare. Totodată, efectul
interferenței poate fi diminuat prin adăugarea unui egalizator în schema receptorului. [11]
3.8. Egalizatorul cu forțare la zero (Zero Forcing Equalizer ZF)
Conceptul de egalizator cu forțare la zero se referă la o formă de algoritm de egalizare liniară

folosit în sistemele de comunicații care se aplică în procesul invers în ceea ce privește răspunsul în
frecvență al canalului, folosind această prelucrare pentru a restabili semnalul transmis. Ideea de forțare
la zero corespunde reducerii interferenței intersimbol în momentul în care aceasta se poate compara
semnificativ cu nivelul zgomotului. [12]
Câteva avantaje sunt reprezentate de procesarea acestui tip de egalizator care este rapidă și
obținerea unor rezultate bune în cazul scenariilor cu interferență limitată. Dezavantajul major al
decodorului este faptul că neglijează efectul zgomotului, având performanțe scăzute în cadrul situațiilor
în care zgomotul are un efect amplificat.
3.9. Diferențele dintre SC-FDMA și OFDMA în LTE
Schema de acces multiplu implicata în tehnologia LTE, pe calea descendentă, utilizează

diviziunea ortogonală în frecvență cu acces multiplu, iar calea ascendentă folosește diviziunea in
frecventa cu acces multiplu cu o singură purtătoare. Aceste soluții de acces multiplu asigură
42
ortogonalitate între utilizatori, reducând astfel interferența și îmbunătățește capacitatea rețelei. Schemele
de acces multiplu sunt ilustrare in figura 3.12 diferențele dintre cele două fiind explicate ulterior.
Până la 20 MHz
Calea SC-FDMA
ascendentă
Utilizator 1 Utilizator 2 Utilizator 3
Calea OFDMA
descendentă
Frecvență
Figura 3.12: Schemele de acces multiplu in LTE
Alocarea resurselor în domeniul frecvență are loc cu o rezoluție de 180 kHz a blocurilor de
resurse atât pentru calea ascendentă cat și pentru cea descendentă. Alocarea specifică a utilizatorului
pentru calea ascendentă este continua pentru a putea permite o transmisie cu o singura purtătoare în timp
ce legătura descendentă poate utiliza blocuri de resurse în mod liber din diferite părți ale spectrului.
Soluția cu o singură purtătoare pe legătura ascendentă este proiectată pentru a permite schițarea unui
amplificator de putere terminat eficient care este relevant pentru viața bateriei. Soluția LTE permite
flexibilitatea spectrului în cazul în care lățimea de bandă a transmisiei poate fi selectată între 1,4 MHz și
20 MHz în funcție de spectrul disponibil. Lățimea de bandă de 20 MHz poate furniza pe legătura
descendentă o rată de date de utilizator de până la 150 Mbps cu 2 × 2 MIMO și 300 Mbps cu 4 × 4
MIMO. Rata de date cea mai ridicată pentru legătura ascendentă este de 75 Mbps. [14]
Tehnologia LTE presupune creșterea capacității sistemului și lărgirea spectrului din tehnologia
existente până la 20MHz. Acesta poate fi implementat prin orice combinație de lățime de bandă datorită
flexibilității sale de utilizare a spectrului (1,4 MHz până la 20 MHz). Utilizează diviziunea în frecvență
(Frequency Division Duplex FDD) și diviziunea în timp (Time Division Duplex TDD)
pentru a se potrivi tuturor tipurilor de spectru . Aceste diferențe între cele două sisteme pot fi accentuate
de principalele cerințe pentru proiectarea unui sistem LTE, aceste cerințe fiind:
• Rata de date: Pentru spectrul de 20 MHz, ținta pentru rata de vârf a datelor este de 50 Mbps
(pentru legătura ascendentă) și 100 Mbps (pentru legătura descendentă).
• Eficiența spectrală maximă: Cerința pentru eficiența spectrală maximă pentru legătura
descendentă este 5 bps/Hz sau mai ridicată iar pentru legătura ascendentă este de 2,5 bps / Hz
sau mai mare.
43
• Eficiența spectrală a marginii celulelor: Cerința pentru eficiența spectrală a marginii celulei
este de 0.04-0.06 bps / Hz / utilizator pentru calea descendentă și 0.02-0.03 bps / Hz / utilizator
pentru calea ascendentă, cu ipoteza de 10 utilizatori / celulă.
• Eficiența spectrală medie a celulelor: Eficiența medie a spectrului celular necesară pentru
legătura descendentă este de 1,6-2,1 bps / Hz / celulă și pentru calea ascendentă este de 0,66-
1,0 bps / Hz / celulă.
Diferența cea mai evidentă este aceea că semnalul OFDMA este în mod clar purtător multiplu cu
un singur simbol de date pe subpurtătoare în timp ce semnalul SC-FDMA se folosește de un singur
purtător fiecare simbol de date fiind reprezentat pe un semnal cu un spectru larg. De reținut faptul că
lungimile simbolului OFDMA și SC-FDMA sunt aceleași și anume de 66,7 μs; totuși, simbolul SC-
FDMA conține M subpurtătoare care reprezintă datele modulate. Este de fapt, transmisia paralelă a mai
multor simboluri care creează un PAPR înalt nedorit al OFDMA. Prin transmiterea în serie a celor M
simboluri de date cu rata de M ori, lățimea de bandă ocupată de SC-FDMA este aceeași cu cea a OFDMA
cu mai multe purtătoare, dar, crucial, PAPR este același cu cel folosit pentru simbolurile de date originale.
Pe măsură ce numărul de subpurtătoare M creste, PAPR-ul corespunzător OFDMA cu date de modulare
aleatoare abordează statisticile de zgomot Gaussian dar, indiferent de valoarea lui M, PAPR-ul
corespunzător SC-FDMA rămâne același cu cel folosit pentru simbolurile de date originale. [13]
Unele dintre principalele avantaje ale tehnicii SC-FDMA:
• Aceasta tehnica are PAPR scăzut.
• Sensibilitate scăzută a componentei continue (offset) a frecvenței purtătoare;
• Tehnică mai puțin sensibilă la distorsiuni neliniare, ca si solutie pot fi folosite
amplificatoare de putere mai ieftine.
• Principalul avantaj al SC-FDMA este faptul ca sunt sisteme robuste la propagarea
multicale, ceea ce le face potrivite pentru sistemele de bandă largă. SC-FDMA aduce ca
avantaj suplimentar un PAPR scăzut comparativ cu cel al OFDM ceea ce o face potrivită
pentru transmisia pe legătura ascendentă (consumul de putere este o problemă majoră
pentru terminalele mobile
3.10. Modelul sistemului MIMO SC-FDMA
Implementarea sistemului cu diviziune în frecvență folosind accesul multiplu cu o singură

purtătoare (SC-FDMA) poate fi extinsă la o schemă SC-FDMA cu intrări și ieșiri multiple (MIMO)
pentru a îmbunătății performanța sistemului în ceea ce privește rata de eroare de biți (BER), multiplexarea
și reducerea interferențelor de la alți utilizatori. Figurile 3.13 și 3.14 prezintă structura transmițătorului,
respectiv a receptorului MIMO SC-FDMA.
44
Inserare
DFT Maparea IFFT prefixe Modul RF
NDFT(u) subpurtătoarei NFFT ciclice 1
Multi-
Modulația plexarea
datelor
spațială
DFT Maparea Inserare

IFFT Modul
NDFT(u) subpurtătoarei prefixe
NFFT ciclice RF
NT(u)
Figura 3.13: Transmițător MIMO SC-FDMA
În schema celor două componente care fac posibilă transmisia, există utilizatori cu NT (u) antene
de transmisie și antene de recepție. Semnalul transmis după multiplexarea spațială este supus unei
transformări de la domeniul temporal la domeniul de frecvență utilizând blocul DFT de lungime NDFT
(u). Simbolurile transformate suferă o mapare a subpurtătoarei, care poate fi mapare distribuită
(DFDMA) sau mapare localizată (LFDMA). Ulterior, simbolurile sunt direcționate către blocul IFFT de
lungime NIEFT(u) pentru a transforma înapoi în domeniul timpul. Adăugarea prefixului ciclic pentru
depășirea problemei ISI se face în continuare și simbolurile sunt transmise simultan de la antene.
Rx Utilizator 1
Ștergere
FFT Demaparea IDFT
Modul RF prefixe
ciclice NFFT subpurtătoarei NDFT(1)
MIMO FDE Demulti-
pentru Detecția și
plexarea
Utilizatorul
1
demodularea b(1)
spațială
Ștergere IDFT
FFT Demaparea
Modul RF prefixe subpurtătoarei NDFT(1)
ciclice NFFT
Figura 3.14: Receptor MIMO SC-FDMA
45
Diviziunea în frecvență cu acces multiplu (Frequency division multiple access FDMA) cu o
singură purtătoare (SC-FDMA) este o schemă de acces multiplu cu diviziune de frecvențe care
gestionează alocarea unei resurse de comunicații partajate mai multor utilizatori. Sistemul MIMO SC-
FDMA utilizează multiplexarea spațială și alocarea dinamică de bandă. Spațiul de multiplexare oferă o
capacitate suplimentară de date utilizând diferite căi care transportă trafic suplimentar. Cu alte cuvinte,
crește capacitatea de transfer de date oferind o calitate mai bună pentru transmisia datelor.
46
Capitolul 4: Analiza performanțelor unui sistem MIMO 2x2 în comparație cu
sistemul SISO folosind tehnica de acces multiplu SC-FDMA
În acest capitol se va prezenta partea practică a proiectului care constă în simularea unui
program implementat în mediul de dezvoltare Matlab. Limbajul Matlab respectă principiile programării
structurale având beneficiul unui nivel ridicat de precizie în ceea ce privește calcului tehnic și proiectarea
asistată pe calculator. Lucrarea se concentrează pe evidențierea performanțelor unui sistem MIMO 2x2
raportat la un sistem fundamental cu o singură ieșire și o singură intrare (Single Input Single Output
SISO) pe baza tehnicii de acces multiplu SC-FDMA și folosind diverși parametrii pentru a ajunge la
rezultatele așteptate.
4.1. Descrierea programului
Scopul de bază a fost analizarea comportamentului celor doua concepte SISO și MIMO cu o
arie de aplicabilitate extinsă în sistemele de comunicații pentru realizarea unei comparații precise între
caracteristicile acestora. În primul rând, sistemul SISO a fost folosit încă de la apariția comunicației fără
fir (“wireless’’) și folosește o singură antenă pentru transmiterea și recepția semnalului, în timp ce
sistemul MIMO a fost adăugat recent pentru a aduce o îmbunătățire, utilizând mai multe antene atât
pentru emisie, cât și pentru recepție. Acestor sisteme li se adaugă tehnica de acces multiplu SC-FDMA
prezentată anterior în lucrare, pentru a observa performanțele sistemului MIMO SC-FDMA.
În continuare, se va prezenta principiul implementării programului în Matlab, codurile realizate
regăsindu-se în anexa 1 a acestei lucrări. Așadar, s-a plecat de la un program corespunzător sistemului
SISO adăugând tehnica de acces multiplu aplicat pentru mai multe valori ale lungimii pentru blocul DFT,
prezentat anterior în proiect. S-a analizat grafic dependența valorilor pentru rata erorii de bit (Bit Error
Rate BER) în funcție de raportul semnal-zgomot RSZ (Signal to Noise Ratio SNR), cei doi parametrii
având un rol important în definirea performanței sistemelor. Condițiile de simulare sunt vaste, având
tehnici de modulație diferite și anume modulația 16QAM și modulația QPSK, medii de transmisie
distincte din punctul de vedere al mobilității și al vitezei de deplasare, mai exact mediul pedestru și cel
vehicular, dar și moduri de mapare diferite ale subpurtătoarelor tehnicii SC-FDMA, cum ar fi LFDMA
și IFDMA, diferențele dintre cele două fiind prezentate anterior. La ieșirea sistemului, pentru a restabili
semnalul și pentru a reduce interferențele, s-a folosit egalizatorul cu forțare la zero (Zero Forcing
Equalizer ZF), concept explicat de asemenea în lucrare.
După obținerea acestor simulări, s-a realizat un program separat, de data aceasta pentru un
sistem MIMO 2x2, folosind exact același date și condiții ca în programul antecedent și analizând aceiași
parametrii.
47
4.2. Simulările rezultate
În primul caz pentru simularea sistemului SISO pentru un canal pedestru folosind modulația
QPSK și modul de mapare al subpurtătoarelor IFDMA se observă ca toate cele trei reprezentări grafice
pentru diferite lungimi pentru FFT, devin optime după un nivel de 14 dB al raportului semnal-zgomot,
observându-se dependența parametrului erorii de bit, BER față de rapostul semnal-zgomot RSZ. Se poate
menționa că în punctul unde se stabilizează, cea mai mică eroare este dată de cazul în care se folosește
un FFT = 512 puncte. Astfel, se mai poate stabili faptul că odată cu creșterea raportului semnal-zgomot,
eroarea sistemelor implementate scade semnificativ. Totodată, se mai observă o dependență și anume
cea față de numărul de puncte în care se realizează FFT. Odată cu creșterea FFT sistemul se
îmbunătățește. Se observă o suprapunere a celor trei graficele, existând astfel valori mici ale erorilor între
curbele asociate valorilor diferite ale lungimii FFT.
IFDMA și diferite valori ale FFT-ului
În cazul în care se folosește modul LFDMA de mapare al subpurtătoarelor, iar celelalte condiții
de simulare ramân neschimbate, se obține o îmbunătățire evidentă și anume faptul că pentru un FFT =
512 puncte, sistemul devine optim la nivelul de 10 dB al RSZ-ului, față de nivelul de 14 dB de la
simularea anterioară. Se observă, de asemenea o evoluție și pentru celelalte două cazuri deoarece acestea
se stabilizează la un nivel de 12 dB al RSZ-ului. Deși reprezentările pentru un FFT realizat în 64 de
puncte, respectiv 128 par a avea erori mai mici, acestea se stabilizează dupa un nivel mai mare al RSZ.
Se păstrează și în cazul acestei simulări dependența strânsă a parametrului BER față de RSZ.
Pe măsură ce RSZ crește, valoarea erorii se îmbunătățește, iar rezultele cele mai bune fiind tot în cazul
sistemului care folosește un FFT mare.
48
LFDMA și diferite valori ale FFT-ului
Pentru cazul în care se înlocuiește tipul modulației și se folosește modulația 16QAM se vor
obține rezultate mai slabe. Reprezentările pentru cele trei cazuri ale valorilor diferite pentru FFT devin
optime după un nivel de 20 dB al raportului semnal-zgomot față de nivelul de 14 dB ale RSZ în cazul
aplicării modulației QPSK în aceleași condiții. Curbele asociate sistemelor cu valori diferite ale lungimii
FFT se pliază aproape perfect, de aici rezultând faptul că, pentru acest caz, erorile între sisteme sunt
nesemnficative, toate având aproximativ același valori ale erorii în puncte diferite ale RSZ. Se păstrează
și în acest caz dependența celor doi parametrii.
49
Pentru același condiții ca în cazul simulării reprezentate în figura 4.3, însă de data aceasta
folosind modul de mapare LFDMA se obține o stabilizare după nivelul de 18 dB al RSZ-ului, cea mai
mică eroare obținându-se în continuare în cazul în care FFT are valoarea 512. BER-ul pentru acest caz
se obține de ordinul 10-6. În continuare, performanțele cele mai mari se obțin în cazul unui FFT mai mare.
Se păstrează dependența BER în funcție de rapostul semnal-zgomot, însă între cele trei reprezentări aăar
diferențe ale erorii mari față de cazul în care s-a folosit mapare IFDMA.
În figura 4.5 s-a simulat alt mediu de transmisie având caracteristici diferite și anume cel
vehicular. Pentru o mapare distribuită a subpurtătoarelor și pentru modulația QPSK, se constată o valoare
scăzută a BER-ului pentru cele 3 cazuri la un nivel de 18 dB al raportului semnal-zgomot. După acest
prag, cele trei cazuri devin optime. Cel mai bun rezultat se obține tot în cazul în care FFT-ul are valoarea
cea mai mare. Reprezentarea specifică unui FFT cu lungimea 64 s-a suprapus cu cele specifice pentru un
FFT de 128 respectiv 512, rezulând faptul că există erori nesemnificative între cele trei cazuri, ordinul
erorii celei mai mici fiind de 10-6 .Se menține și pentru acest tip de mediu de transmisie, ideea scăderii
ratei erorii de bit odată cu creșterea raportului semnal-zgomot.
50
În cazul ilustrat în figura 4.6 pentru cazul în care maparea subpurtătoarelor este localizată se
constată diferențe majore. Cele trei cazuri devin optime la nivele diferite ale raportului semnal-zgomot,
lucru diferit față de celelalte simulări de până acum. BER-ul pentru cazul în care avem 64 puncte pentru
FFT are eroarea de ordinul 10-6 , însă acesta devine optim abia la un nivel de 18 dB al RSZ-ului. BER-ul
pentru cazul în care avem 128 puncte pentru FFT are eroarea de ordinul 10-5 , acesta ajungând să fie
optim la un nivel de 12 dB al RSZ-ului. Cele mai bune rezultate sunt obținute în cazul în care se folosesc
512 puncte pentru FFT. Acesta se stabilizează la nivelul de 8 dB al RSZ-ului. Cu toate acestea,
dependența parametrilor reprezentați pe cele două axe, rămâne valabilă, în fiecare caz pentru valorile
diferite ale FFT, cu cât crește RSZ, scade valorea erorii.
51
În acest caz, se observă faptul că cele trei reprezentări se stabilizează după un nivel de 20 dB
al RSZ. Se constată faptul că cele trei reprezentări asociate unor lungimi diferite ale FFT devin eficiente
după un nivel de 20 dB al raportului RSZ. Se observă și în acest caz o pliere perfectă a formei specifice
dependenței celor doi parametrii.
52
Se compară cu cazul în care aveam aceleași condiții dar alt tip de modulație și rezultă faptul
că pentru modulația 16QAM obținem rezultate mai slabe, rezultă că modulația QPSK este mai eficienta
în acest caz. În cazul ilustrat în figura 4.8 pentru cazul în care se folosește maparea LFDMA a
subpurtătoarelor se constată diferențe majore. Cele trei cazuri devin optime la nivele diferite ale
raportului semnal-zgomot. BER-ul pentru cazul în care avem 64 puncte pentru FFT are eroarea de ordinul
10-6 , însă acesta devine optim abia la un nivel de 20 dB al RSZ-ului. BER-ul pentru cazul în care avem
128 puncte pentru FFT are eroarea de ordinul 10-5 , acesta ajungând să fie optim la un nivel de 20 dB al
RSZ-ului. Cele mai bune rezultate sunt obținute în cazul în care se folosesc 512 puncte pentru FFT.
Acesta se stabilizează la nivelul de 14 dB al RSZ-ului. Totodată, dependența parametrilor reprezentați
pe cele două axe, rămâne valabilă, în fiecare caz pentru valorile diferite ale FFT, cu cât crește RSZ, scade
valorea erorii.
Urmează simulările obținute pentru un sistem de comunicații MIMO 2x2 pentru a compara
performantele acestuia cu rezultatele obținute în cazul conceptului SISO.
53
Se simulează un sistem MIMO 2x2 pentru canalul pedestru și se observă faptul că cele trei
reprezentări se stabilizează pe parcursul unui interval care atinge maxim valoarea de 5 dB a RSZ, lucru
îmbunătățit față de simulările obținute în același condiții pentru un sistem SISO. Se păstrează și în cazul
acestei simulări dependența strânsă a parametrului BER față de RSZ. Pe măsură ce RSZ crește, valoarea
erorii se îmbunătățește, iar rezultele cele mai bune fiind tot în cazul sistemului care folosește un FFT
mare
Figura 4.18: Simularea sistemului MIMO 2x2 pentru mediul pedestru folosind modulația QPSK,
maparea IFDMA și diferite valori ale FFT-ului
În acest caz se constată faptul ca nu avem nicio eroare pentru un FFT în 512 puncte,
obținându-se cele mai bune rezultate pentru mediul de simulare pedestru, sistemul MIMO 2x2 în
condițiile comune tuturor simulărilor. Se respectă și în acest caz dependența celor doi parametrii
reprezentați pe axe, astfel că pentru o valoare mare a RSZ, rata de eroare de bit scade liniar în intervalul
(0,5) [dB].
54
Figura 4.10: Simularea sistemului MIMO 2x2 pentru mediul pedestru folosind modulația QPSK,
maparea LFDMA și diferite valori ale FFT-ului
În figura 4.11, cele doua reprezentări pentru un FFT în 64 de puncte și respectiv 128 de
puncte devin optime după un nivel de 10 dB al RSZ-ului. De data aceasta, reprezentarea specifică unui
FFT mai ridicat se stabilizează cu întârziere la un nivel mai mare al RSZ și anume 15 dB.
55
Pentru cazul în care se folosește mapare LFDMA a subpurtătoarelor tehnicii SC-FDMA se
constată faptul că sistemele care folosesc lungimi mari pentru FFT și anume cel realizat în 128 puncte și
respectiv în 512 puncte, se stabilizează la un nivel de 5 dB fiecare însă, având erori mai mari față de
cazul în care aveam aceleași condiții dar modulație QPSK.
Se constată că sistemele care folosesc lungimi mari pentru FFT și anume cel realizat în 128
puncte și respectiv în 512 puncte, se stabilizează la un nivel de 5 dB fiecare însă, având erori mai mari
față de cazul în care aveam aceleași condiții dar modulație QPSK.
56
În figura 4.14 sunt analizate valorile diferite ale ratei erorii de bit BER în punctul în care RSZ
are valoarea de 5 dB, în acest punct, eroarea cea mai mică fiind obținută în cazul graficului specific unui
FFT reazlizat în 128 de puncte. După 10 dB devin optime toate cele trei sisteme, eroarea mai mică
menținându-se în cazul în care se folosesc 128 de puncte.
57
În cazul unui sistem MIMO 2x2 se constată faptul că reprezentările asociate lungimi mari
pentru FFT și anume cel realizat în 128 puncte și respectiv în 512 puncte, se stabilizează la un nivel de
20 dB fiecare însă, în timp ce, cel pentru un FFT mai mic se stabilizează mai rapid, la un nivel de 15,8
dB al raportului semnal-zgomot.
58
Capitolul 5: Concluzii
Am evaluat performanțele LTE utilizând un sistem SC FDMA cu mai mulți utilizatori, cele mai
bune rezultate obținându-se atunci când este folosită modulația QPSK, un număr de puncte al FFT-ului
cât mai mare și modul de mapare LFDMA.
În capitolul 1 al lucrării s-a pus accentul pe tehnicile principale de modulație folosite în cadrul
simulărilor precum și diferite tehnici de modulație utilizate în sistemele SC-FDMA, în urma simulărilor
constatându-se faptul ca modulația QAM a oferit rezultate optime în cazul acestui tip de sistem.
În capitolul 2 au fost puse în evidență avantajele și dezavantajele utilizării unui sistem MIMO din
perspectiva unui singur utilizator și din perspectiva mai multor utilizatori realizându-se și o comparație
în acest sens, plus o scurtă descriere a acestui tip de sistem.
Capitolul 3 a cuprins în principal aspecte generale ale sistemului SC-FDMA, schema bloc
caracteristică acestuia cât și modul de prelucrare a semnalului transmis , iar spre finalul capitolului s-a
realizat o scurtă comparație între sistemele SC-FDMA și OFDMA din punct de vedere al performanțelor
raportate de fiecare sistem în parte, de aici reieșind faptul că este de preferat sa fie utilizat în practica
sistemul SC-FDMA datorită avantajelor menționate în cadrul capitolului.
Capitolul care cuprinde rezultatele simulărilor este capitolul 4, aici evidențiindu-se comportarea
sistemului SC-FDMA pentru diferite situații cum ar fi modificarea tipului de modulație, a numărului de
antene de emisie și recepție dar și în funcție de modul utilizat și anume pedestru sau vehicular.
59
Comentariile specifice graficelor s-au bazat în principal pe dependența dintre BER și RSZ menționându-
se care valoare a FFT-ului este mai benefică în cazul fiecărui sistem SC-FDMA simulat. În urma
simulărilor am obținut cele mai bune rezultate atunci când este folosită modulația QPSK, un număr de
puncte al FFT-ului cât mai mare și modul de mapare LFDMA.
Pentru cazul SISO, se observă pe baza simulărilor că în cazul mediului vehicular cele mai bune
rezultate se obțin atunci când este folosită modulația QPSK, un număr de puncte al FFT-ului cât mai
mare și modul de mapare LFDMA. Pentru cazul SISO, mai exact după un nivel de 8 dB, sistemul care
are un FFT in 512 puncte are cele mai bune rezultate.
60
Bibliografie
[1] https://www.eurasip.org/Proceedings/Eusipco/Eusipco2007/Papers/d3l-a01.pdf
[2] Dr. Mohammed Hussien, “Performance Evaluation of LTE Physical”
[3] vega.unitbv.ro/~alexandrum/bclab/Modulatia%20digitala/Modulatia%20digitala-2.doc
[4] http://www.comm.pub.ro/_curs/tdcr/curs/03_Tehnici_de_modulatie_digitala.pdf
[5] Tim Brown, Elisabeth De Carvalho, Persefoni Kyritsi, „ Practical Guide Tothe Mimo Radio
Channel With Matlab® Examples”
[6] https://www.elprocus.com/mimo-multiple-input-multiple-output-technology/
[7] http://www.diva-portal.org/smash/get/diva2:5109/fulltext01
[8]http://s1.nonlinear.ir/epublish/book/SC_FDMA_for_Mobile_Communications_9781466510722.pdf
#page=283&zoom=180,-4,373
[9] https://m.eet.com/media/1072709/LTE_Chapter2_38to42.pdf
[10] https://rspublication.com/IJRES/2017/JUN17/6.pdf
[11]
https://www.tutorialspoint.com/digital_communication/digital_communication_pulse_shaping.html
[12] https://pdfs.semanticscholar.org/d8f6/7c4e4a42164bed115af4610d22adc78afec3.pdf
[13] https://m.eet.com/media/1072709/LTE_Chapter2_38to42.pdf
[14] https://www.ijccr.com/November2013/5.pdf
61
Anexa1
Programele Matlab folosite pentru simulări:

Programul care implementează un sistem de comunicații SISO pentru două tipuri de medii de
transmisie (pedestru și vehicular), având lungimi diferite pentru FFT, utilizând doua tehnici de
modulație(16QAM, QPSK) și ambele metode de mapare a subpurtătoarelor.
clear all
clc
close all
%Lungimea FFT
SP.FFTsize = 512;
%SP.FFTsize = 128;
%SP.FFTsize = 64;
SP.inputBlockSize = 16;
SP.CPsize = 20;
%Numărul de subbenzi
SP.subband = 0;
%Gama de valori pentru SNR

SP.SNR = [0:2:20];
%Numărul de iterații
SP.numRun = 10^5;
pedAchannel = [1 10^(-9.7/20) 10^(-22.8/20)];

pedAchannel = pedAchannel/sqrt(sum(pedAchannel.^2));
vehAchannel = [1 0 10^(-1/20) 0 10^(-9/20) 10^(-10/20) 0 0 0 10^(-

15/20) 0 0 0 10^(-20/20)];
vehAchannel = vehAchannel/sqrt(sum(vehAchannel.^2));
%Alegerea tipului de mediu de transmisie

%SP.channel = pedAchannel;
SP.channel = vehAchannel;
%Tipul de egalizator
SP.equalizerType ='ZERO';
62
[SER_ifdma SER_lfdma] = scfdma(SP)
numSymbols = SP.FFTsize;
Q = numSymbols/SP.inputBlockSize;
H_channel = fft(SP.channel,SP.FFTsize);
for n = 1:length(SP.SNR),
tic;
errCount_ifdma = 0;
errCount_lfdma = 0;
for k = 1:SP.numRun,
tmp = round(rand(2,SP.inputBlockSize));
tmp = tmp*2 - 1;
inputSymbols = (tmp(1,:) +1i*tmp(2,:))/sqrt(10); %QPSK
inputSymbols = (tmp(1,:) + 3*1i*tmp(2,:))/sqrt(10); %16QAM
%Modelarea simbolurilor
inputSymbols_freq = fft(inputSymbols);
inputSamples_ifdma = zeros(1,numSymbols);
inputSamples_lfdma = zeros(1,numSymbols);
inputSamples_ifdma(1+SP.subband:Q:numSymbols) =
inputSymbols_freq;
inputSamples_lfdma([1:SP.inputBlockSize]+SP.inputBlockSize*SP.subband
) = inputSymbols_freq;
inputSamples_ifdma = ifft(inputSamples_ifdma);
inputSamples_lfdma = ifft(inputSamples_lfdma);
TxSamples_ifdma = [inputSamples_ifdma(numSymbols-
SP.CPsize+1:numSymbols) inputSamples_ifdma];
TxSamples_lfdma = [inputSamples_lfdma(numSymbols-
SP.CPsize+1:numSymbols) inputSamples_lfdma];
RxSamples_ifdma = filter(SP.channel, 1, TxSamples_ifdma);

RxSamples_lfdma = filter(SP.channel, 1, TxSamples_lfdma);
%---Introducerea zgomotului in sistem---

tmp = randn(2, numSymbols+SP.CPsize);
complexNoise = (tmp(1,:) + i*tmp(2,:))/sqrt(2);
noisePower = 10^(-SP.SNR(n)/10);
%---Adaugarea zgomotului la receptie

RxSamples_ifdma = RxSamples_ifdma +
sqrt(noisePower/Q)*complexNoise;
RxSamples_lfdma = RxSamples_lfdma +
sqrt(noisePower/Q)*complexNoise;
63
RxSamples_ifdma =
RxSamples_ifdma(SP.CPsize+1:numSymbols+SP.CPsize);
RxSamples_lfdma =
RxSamples_lfdma(SP.CPsize+1:numSymbols+SP.CPsize);
Y_ifdma = fft(RxSamples_ifdma, SP.FFTsize);

Y_lfdma = fft(RxSamples_lfdma, SP.FFTsize);
Y_ifdma = Y_ifdma(1+SP.subband:Q:numSymbols);
Y_lfdma =
Y_lfdma([1:SP.inputBlockSize]+SP.inputBlockSize*SP.subband);
H_eff = H_channel(1+SP.subband:Q:numSymbols);
Y_ifdma = Y_ifdma./H_eff;
H_eff =
H_channel([1:SP.inputBlockSize]+SP.inputBlockSize*SP.subband);
Y_lfdma = Y_lfdma./H_eff;
EstSymbols_ifdma = ifft(Y_ifdma);
EstSymbols_lfdma = ifft(Y_lfdma);
%Generarea simbolurilor pentru modulatia 16QAM

EstSymbols_ifdma = sign(real(EstSymbols_ifdma)) +
1i*3*sign(imag(EstSymbols_ifdma));
EstSymbols_ifdma = EstSymbols_ifdma/sqrt(10);
EstSymbols_lfdma = sign(real(EstSymbols_lfdma)) +
1i*3*sign(imag(EstSymbols_lfdma));
EstSymbols_lfdma = EstSymbols_lfdma/sqrt(10);
%Generarea simbolurilor pentru modulația QPSK

EstSymbols_ifdma = sign(real(EstSymbols_ifdma)) +
1i*sign(imag(EstSymbols_ifdma));
EstSymbols_ifdma = EstSymbols_ifdma/sqrt(10);
1i*sign(imag(EstSymbols_lfdma));
I_ifdma = find((inputSymbols-EstSymbols_ifdma) == 0);

errCount_ifdma = errCount_ifdma + (SP.inputBlockSize-
length(I_ifdma));
I_lfdma = find((inputSymbols-EstSymbols_lfdma) == 0);
errCount_lfdma = errCount_lfdma + (SP.inputBlockSize-
length(I_lfdma));
end
SER_ifdma(n,:) = errCount_ifdma / (SP.inputBlockSize*SP.numRun);
SER_lfdma(n,:) = errCount_lfdma / (SP.inputBlockSize*SP.numRun);
[SP.SNR(n) SER_ifdma(n,:) SER_lfdma(n,:)]
64
toc
end
%Salvarea datelor în fișiere

save scfdma_SISO_ZERO_FFT64_QPSK_pedAchannel
%save scfdma_SISO_ZERO_FFT128_QPSK_pedAchannel
%save scfdma_SISO_ZERO_FFT512_QPSK_pedAchannel
%save scfdma_SISO_ZERO_FFT64_QPSK_vehAchannel
%save scfdma_SISO_ZERO_FFT64_16QAM_pedAchannel
%save scfdma_SISO_ZERO_FFT64_16QAM_vehAchannel
Programul în care se citesc fisierele cu datele stocate și se realizează graficele simulărilor:

clc
clear all
close all
%Simulările corespunzătoare modului ifdma, tip egalizator:ZERO, canal

pedestru, valori diferite pentru FFT, QPSK
figure(1)
load scfdma_SISO_ZERO_FFT64_QPSK_pedAchannel
semilogy(SP.SNR,SER_ifdma,'-ro')
hold on
semilogy(SP.SNR,SER_ifdma,'-mo')
hold on
semilogy(SP.SNR,SER_ifdma,'-go')
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
ylabel('Rata erorii de bit')
title('Sistem SISO, mediul pedestru, modulatie QPSK, mapare IFDMA')
legend('FFT 64','FFT 128','FFT 512')
grid on
65
%Simulările corespunzătoare modului lfdma, tip egalizator:ZERO, canal
figure(2)
semilogy(SP.SNR,SER_lfdma,'-o')
hold on
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem SISO, mediul pedestru, modulatie QPSK, mapare LFDMA')
grid on

vehicular, valori diferite pentru FFT, QPSK
figure(3)
load scfdma_SISO_ZERO_FFT64_QPSK_vehAchannel
hold on
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem SISO, mediul vehicular, modulatie QPSK, mapare IFDMA')
grid on

figure(4)
66
hold on
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem SISO, mediul vehicular, modulatie QPSK, mapare LFDMA')
grid on

pedestru, valori diferite pentru FFT, 16QAM
figure(5)
load scfdma_SISO_ZERO_FFT64_16QAM_pedAchannel
hold on
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem SISO, mediul pedestru, modulatie 16QAM, mapare IFDMA')
grid on

figure(6)
hold on
67
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem SISO, mediul pedestru, modulatie 16QAM, mapare LFDMA')
grid on

vehicular, valori diferite pentru FFT, 16QAM
figure(7)
load scfdma_SISO_ZERO_FFT64_16QAM_vehAchannel
hold on
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem SISO, mediul vehicular, modulatie 16QAM, mapare IFDMA')
grid on

figure(8)
hold on
hold on
hold on
68
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem SISO, mediul vehicular, modulatie 16QAM, mapare LFDMA')
grid on
Programul principal care implementează un sistem de comunicații MIMO 2x2 prin două tipuri de medii
de transmisie, pentru diferite valori ale lungimii FFT folosind ambele metode de mapare a
subpurtătoarelor. Acest program setează parametrii simulării și apelează funcțiile.
clear
tic;
close all
clc
%Lungimea pentru DFT și IDFT

SP.FFTsize = 512;
%SP.FFTsize = 128;
%SP.FFTsize = 64;
SP.inputBlockSize = 32;
SP.subband = 0;
%Gama de valori pentru SNR

SP.SNR = 0:5:20;
%Numărul de iterații
SP.numRun = 10;
%Tipul de detector
SP.detection_type = 'ZFE'
%Tipul de mapare al subpurtătoarelor

SP.sucariermapping = 'IFDMA';
%SP.sucariermapping = 'LFDMA';
%Coeficieții canalelor pentru care s-au realizat simulările

pedAchannel1 = [1 10^(-9.7/20) 10^(-22.8/20)];
pedAchannel1 = pedAchannel1/sqrt(sum(pedAchannel1.^2));
69
pedAchannel2 = [10^(-1/20) 10^(-11.7/20) 10^(-20.8/20)];
pedAchannel3 = [10^(-4/20) 10^(-13/20) 10^(-24/20)];

pedAchannel4 = [10^(-7/20) 10^(-15/20) 10^(-20)];

% vehAchannel1 = [1 0 10^(-1/20) 0 10^(-9/20) 10^(-10/20) 0 0 0 10^(-

15/20) 0 0 0 10^(-20/20)];
% vehAchannel1 = vehAchannel1/sqrt(sum(vehAchannel1.^2));
% vehAchannel2 = [1 0 10^(-5/20) 0 10^(-25/20) 10^(-35/20) 0 0 0

10^(-45/20) 0 0 0 10^(-55/20)];
% vehAchannel3 = [1 0 10^(-15/20) 0 10^(-35/20) 10^(-65/20) 0 0 0

10^(-75/20) 0 0 0 10^(-85/20)];
% vehAchannel4 = [1 0 10^(-25/20) 0 10^(-65/20) 10^(-85/20) 0 0 0

10^(-95/20) 0 0 0 10^(-90/20)];
%Tipul de canal
SP.channel = [pedAchannel1;pedAchannel2;pedAchannel3;pedAchannel4];
% SP.channel = [vehAchannel1;vehAchannel2;vehAchannel3;vehAchannel4];
%Tipul de modulație
SP.modtype = 'QPSK';
%SP.modtype = '16QAM';
SP.nd = SP.FFTsize;
%Lungimea prefixului ciclic

SP.CPsize = 20;
%Apelarea funcției
BER = MULTI_CODE(SP);
toc
%Salvarea fișierelor în care sunt stocate datele simulării
%save scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_QPSK_pedAchannel_ifdma
70
%save scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_QPSK_vehAchannel_ifdma
%save scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_QPSK_pedAchannel_lfdma
%save scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_QPSK_vehAchannel_lfdma
%save scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_16QAM_pedAchannel_ifdma
%save scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_16QAM_vehAchannel_ifdma
%save scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_16QAM_pedAchannel_lfdma
%save scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_16QAM_vehAchannel_lfdma
%save scfdma_MIMO_ZERO_FFT128_QPSK_pedAchannel_ifdma
save scfdma_MIMO_ZERO_FFT512_QPSK_pedAchannel_ifdma
Functia MULTI_CODE folosită pentru implementarea schemei egalizatorului regularizată MIMO SC-
FDMA și apelată de programul principal:
function BER_lfdma = MULTI_CODE(SP)
numSymbols = SP.FFTsize;
Q = numSymbols/SP.inputBlockSize;
modtyp = SP.modtype; %‘16QAM’/‘QPSK’
71
for n = 1:length(SP.SNR)
rand('state',0) %pentru a controla numerele aleatoare
generate
randn('state',0)
noe_lfdma = zeros(1,SP.numRun);
for k = 1:SP.numRun,
%Generarea canalelor
h1 = SP.channel(1,:);
H_channel11 = fft(h1,SP.FFTsize);
%Procesele de codare și modulație

if strcmp(modtyp,'16QAM')
m1 = 4;
data1 = round(rand(1,2*SP.inputBlockSize*m1));
inputSymbols = modi(data1,'16QAM');
elseif modtyp == 'QPSK'
m = 2;
tmp = round(rand(1,2*m*SP.inputBlockSize));
inputSymbols = modi(tmp,'QPSK');
end
%Modelarea simbolurilor
inputSymbols_freq1 = fft(inputSymbols(1:2:end));
inputSymbols_freq2 = fft(inputSymbols(2:2:end));
inputSamples_ifdma1 = zeros(1,numSymbols);
inputSamples_ifdma2 = zeros(1,numSymbols);
inputSamples_lfdma1 = zeros(1,numSymbols);
inputSamples_lfdma2 = zeros(1,numSymbols);
end
%Modulația SC-FDMA
72
if SP.sucariermapping =='IFDMA'
inputSamples_ifdma1(1+SP.subband:Q:numSymbols) =
inputSymbols_freq1;
inputSamples_ifdma2(1+SP.subband:Q:numSymbols) =
inputSymbols_freq2;
inputSamples_lfdma3 = ifft(inputSamples_ifdma1);
inputSamples_lfdma4 = ifft(inputSamples_ifdma2);
else
inputSamples_lfdma1([1:SP.inputBlockSize]) =
inputSymbols_freq1;
inputSamples_lfdma2([1:SP.inputBlockSize]) =
inputSymbols_freq2;
inputSamples_lfdma3 = ifft(inputSamples_lfdma1);
inputSamples_lfdma4 = ifft(inputSamples_lfdma2);
end
%Adăugare prefix ciclic

TxSamples_lfdma1 = [inputSamples_lfdma3(numSymbols-
SP.CPsize+1:numSymbols),inputSamples_lfdma3];
TxSamples_lfdma2 = [inputSamples_lfdma4(numSymbols-
SP.CPsize+1:numSymbols),inputSamples_lfdma4];
%Ștergere prefix ciclic

rx1_ = rx1(SP.CPsize+1:numSymbols+SP.CPsize);
rx2_ = rx2(SP.CPsize+1:numSymbols+SP.CPsize);
%Demodulare SC-FDMA și FDE

Y_lfdma11 = fft(rx1_, SP.FFTsize);
Y_lfdma22 = fft(rx2_, SP.FFTsize);
if SP.sucariermapping =='IFDMA'
Y_lfdma1 = Y_lfdma11 (1+SP.subband:Q:numSymbols);
Y_lfdma2 = Y_lfdma22 (1+SP.subband:Q:numSymbols);
H_eff11 = H_channel11(1+SP.subband:Q:numSymbols);
else
Y_lfdma1 = Y_lfdma11(1:SP.inputBlockSize);
Y_lfdma2 = Y_lfdma22(1:SP.inputBlockSize);
H_eff11 = H_channel11(1:SP.inputBlockSize);
end
A1 = diag(H_eff11);
A2 = diag(H_eff12);
73
A3 = diag(H_eff21);
A4 = diag(H_eff22);
AT = [A1 A2;A3 A4];
c1 = A3*inv(A1);
c2 = A2*inv(A4);
%Detector cu forțare la zero

if SP.detection_type =='ZFE'
C = inv(AT);
Y_lfdma33 = (C*[Y_lfdma1,Y_lfdma2].').';
%Complexitate scăzută a detectorului ZF

elseif SP.detection_type =='LZF'
Witr = [eye(SP.inputBlockSize) -c2;-c1
eye(SP.inputBlockSize)];
d1 = zeros(SP.inputBlockSize,SP.inputBlockSize);
Wira = [inv(A1-c2*A3) d1;d1 inv(A4-c1*A2)];
Y_lfdma33 = (Wira*Witr*[Y_lfdma1,Y_lfdma2].').';
end
%Demultiplexare
EstSymbols_lfdma = zeros(1,2*SP.inputBlockSize);
EstSymbols_lfdma(1:2:end) = ifft(Y_lfdma33(1:end/2));
EstSymbols_lfdma(2:2:end) = ifft(Y_lfdma33(1+end/2:end));
%Demodulație și decodare
if strcmp(modtyp,'16QAM');
scalin_fact=1/sqrt(10);
demod_symbol1_conv_lfdma = EstSymbols_lfdma/scalin_fact;
demodulated_symbol1_conv_lfdma =
qamdemod(demod_symbol1_conv_lfdma,16);
for y_conv = 1:size(demodulated_symbol1_conv_lfdma,1)

symbol_size = 4;
demodulated_bit_conv_lfdma =
de2bi(demodulated_symbol1_conv_lfdma(y_conv,:),symbol_size,'left-
msb')';
demodulated_bit1_conv_lfdma(y_conv,:) =
demodulated_bit_conv_lfdma(:);
end
demodata_lfdma = demodulated_bit1_conv_lfdma;
noe_lfdma(k) = sum(abs(data1-demodata_lfdma));
elseif modtyp =='QPSK';

74
1i*sign(imag(EstSymbols_lfdma));
temp_est_lfdma = QPSKDEMOD(EstSymbols_lfdma);
noe_lfdma(k) = sum(abs(tmp-temp_est_lfdma));
end
%Calculul ratei erorii de bit(bit error rate BER)

if strcmp(modtyp,'16QAM');
BER_lfdma(n) =
sum(noe_lfdma)/(SP.numRun*(2*m1*SP.inputBlockSize));
elseif modtyp =='QPSK'
BER_lfdma(n) =
sum(noe_lfdma)/(SP.numRun*(2*2*SP.inputBlockSize));
end
end
end
Funcțiile apelate de MULTI_CODE:

Funcția modi folosită pentru modulațiile QPSK și 16QAM.
function inputSymbols = modi(encod_data1_conv, ModulationType)
switch (ModulationType)
case 'QPSK'
symbol_size = 2;
scaling_fact = sqrt(1/2);
for e_conv = 1:symbol_size:size(encod_data1_conv,2)

mod_inp_conv(:,floor(e_conv/symbol_size)+1) =
bi2de(encod_data1_conv(:,e_conv:e_conv+symbol_size-1),'left-msb');
end
constell_qpsk_conv = qammod(mod_inp_conv,4);
%QPSK este implementat asemenea modulației 4QAM
%Scalarea datelor modulate
inputSymbols = scaling_fact*constell_qpsk_conv;
75
case '16QAM'
symbol_size = 4;
scaling_fact = sqrt(1/10);
%Convertire simboluri
for p_conv = 1:symbol_size:size(encod_data1_conv,2)
mod_inp_conv(:,floor(p_conv/symbol_size)+1) =
bi2de(encod_data1_conv(:,p_conv:p_conv+symbol_size-1),'left-msb');
end
constell_16qpsk_conv = qammod(mod_inp_conv,16);
inputSymbols = scaling_fact*constell_16qpsk_conv;
end
end
Funcția QPSKDEMOD folosită pentru demodularea semnalului modulat QPSK:
function temp_est = QPSKDEMOD(modulated_data1_conv)
scalin_fact = sqrt(1/2);
demod_symbol1_conv = modulated_data1_conv/scalin_fact;
%Demodularea 4QAM
demodulated_symbol1_conv = qamdemod(demod_symbol1_conv,4);
symbol_size = 2;
for y_conv = 1:size(demodulated_symbol1_conv)
demodulated_bit_conv =
de2bi(demodulated_symbol1_conv(y_conv,:),symbol_size,'left-msb')';
demodulated_bit1_conv(y_conv,:) = demodulated_bit_conv(:);
end
temp_est = demodulated_bit1_conv;
end
Programul implementat pentru realizarea figurilor:

clc
clear all
close all
76
figure(1)
load scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_QPSK_pedAchannel_ifdma
semilogy(SP.SNR,BER,'-ro');
hold on
semilogy(SP.SNR,BER,'-mo');
hold on
semilogy(SP.SNR,BER,'-go');
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem MIMO 2x2, mediul pedestru, modulatie QPSK, mapare
IFDMA')
grid on

figure(2)
load scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_QPSK_pedAchannel_lfdma
semilogy(SP.SNR,BER,'-o');
hold on
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem MIMO 2x2, mediul pedestru, modulatie QPSK, mapare
LFDMA')
grid on

figure(3)
77
load scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_16QAM_pedAchannel_ifdma
hold on
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem MIMO 2x2, mediul pedestru, modulatie 16QAM, mapare
IFDMA')
grid on

figure(4)
load scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_16QAM_pedAchannel_lfdma
hold on
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem MIMO 2x2, mediul pedestru, modulatie 16QAM, mapare
LFDMA')
grid on

figure(5)
load scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_QPSK_vehAchannel_ifdma
hold on
78
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem MIMO 2x2, mediul vehicular, modulatie QPSK, mapare
IFDMA')
grid on

figure(6)
load scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_QPSK_vehAchannel_lfdma
hold on
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem MIMO 2x2, mediul vehicular, modulatie QPSK, mapare
LFDMA')
grid on

figure(7)
load scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_16QAM_vehAchannel_ifdma
hold on
79
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem MIMO 2x2, mediul vehicular, modulatie 16QAM, mapare
IFDMA')
grid on

figure(8)
load scfdma_MIMO_ZERO_FFT64_16QAM_vehAchannel_lfdma
hold on
hold on
hold on
xlabel('RSZ[dB]')
title('Sistem MIMO 2x2, mediul vehicular, modulatie 16QAM, mapare
LFDMA')
grid on
80

Paraschiv Cristina PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Paraschiv Cristina PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea “Politehnica” din București

Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației

Conducător(i) științific(i) Absolvent

Figura 1.1: Sistem de comunicații de bază............................................................................pag 18

Tabel 3.1 Parametrii simulării modelului SC-FDMA................................................................pag 41

ABREVIERE DENUMIRE ENGLEZĂ DENUMIRE ROMÂNĂ

ASK Amplitude Shift Keying Modulație cu schimbare de

B-FSK Binary Frequency-shift Modulație cu schimbare

DCT Discrete Cosine Transform Transformata cosinus discretă

DEPSK Differentially Encoded Phase Modulație cu schimbare de

LFDMA Localized Frequency Division Acces multiplu cu divizare în

MAN Metropolitan area network Rețea Metropolitană

MIMO Multiple Input Multiple Intrări Multiple Ieșiri

NRZ Non Return to Zero Fără întoarcere la zero

OFDMA Orthogonal Frequency Acces multiplu cu divizare

SNR Signal to Noise Ratio Raport semnal-zgomot

TCM Trellis Coded Modulation Modulație prin codare Trellis

TDD Time Division Duplexing Diviziune prin duplexare în

În industria telecomunicațiilor, standardul cunoscut sub numele de Evolutie pe Termen Lung

TRANSMIȚĂTOR CANAL RECEPTOR

Figura 1.1: Sistem de comunicații de bază

Figura1.2: Modulația digitală. Sursa [3]

1.1. Scopul modulației

1.1.1. Semnale fără întoarcere la zero (Non Return to Zero NRZ)

Figura 1.3: Semnal digital NRZ. Sursa [3]

Figura 14: Transmisia de date pe canal cu bandă limitată. Sursa [3]

1.2. Tipuri de semnale modulatoare: caracteristici și expresii

Semnalul transmis are următoarele caracteristici: [4]

+ A cos(0 t), d(t) = +1

Semnalul recepționat are expresia:

1.2.2. Semnale PSK diferențiale (DPSK) și PSK codate diferențial (DEPSK):

1.2.3. Semnale DPSK (BPSK codate diferențial)

În cazul DPSK demodulatorul necesită un circuit de întârziere cu Tb care trebuie să lucreze în

1.2.4. Semnale OQPSK/ QPSK (Modulație PSK în cuadratura)

1.2.5. Semnale M-PSK

iar Ai , Bi   a, 3a,..., (log 2 M − 1) a ; M = 2 , unde a este un parametru ales astfel încât

energia medie a semnalului să fie aceeași.

1.2.7. Semnale cu modulație în frecvență binara (B-FSK)

În cazul semnalelor BFSK se transmite o cosinusoidă de frecvență 0 +  pe durata unei perioade

1.2.8. Semnale MFSK

De aici rezultă că lățimea de bandă ocupată este minima și se calculează astfel:

1.2.9. Semnale MSK

Figura 2.1: Antena MIMO

Biți de intrare Mapare Codare Precodare

Biți de ieșire Demapare Decodare Procesul

2.1. Utilizarea unui sistem MIMO

2.1.1. Perspectiva unui singur utilizator

2.1.2. Perspectiva utilizatorilor multiplii

y1 = h11 *x1 + h21  x2 (2.1)

y2 = h12 *x1 + h22  x2 (2.2)

În realitate, se adaugă și zgomotul receptorului la semnalele y1 și y2, care, pentru simplitatea

2.2. Funcționarea sistemului MIMO

2.2.2. Perspectiva utilizatorilor multiplii

În sistemele care folosesc accesul multiplu cu divizare în frecvență (Frequency Division

Figura 3.1: Operația DFT

Figura 3.2: Emițător/receptor SC-FDMA

3.1. Modelul de transmisie al tehnicii SC-FDMA

Codificator DFT N Maparea IDFT M

Transmiterea celor u utilizatori

Recepția celor u utilizatori

IDFT M FDE Demaparea

Figura 3.3: Diagrama bloc a unui SC-FDMA

unde N reprezintă dimensiunea blocului de intrare iar  x(n) : n = 0,..., N − 1 reprezintă