850 Teste Fara Variante

850 TESTE
1 .Bronsita acuta este:

a. o inflamatie acuta a mucoasei bronsice interesind de obicei bronhiile mari si mijlocii si frecvent
traheea;
b. sindrom clinic caracterizat prin tuse, cresterea secretiei bronsice;
c. afectiune caracterizata prin dilatarea bronhiilor mici si mijlocii si infectarea lor.
2. Bronsita acuta poate fi provocata de:

a. factori infectiosi;
b. factori alergici:
c. aer viciat prin scaderea de O2 sau excesul de C02.
3. Cele mai importante cauze favorizante ale bronsitei acute sunt:

a. frigul, fumul, praful, umiditatea, excesul de tutun, eforturile vocale;
b. frigul, umiditatea, alcoolismul, insuficienta cardiaca,
c. scaderea rezistentei organismului, frig, deformari toracice, denutritie.
4.Simptomatologia bronsitei cronice este caracterizata ds

a. faza de coriza. faza de cruditate, faza de coctiune;
b. tuse si sectie bronsica, cel putin 3 luni pe an;
c. frison unic, junghi toracic, febra.
5. Faza de cruditate in bronsita acuta este caracterizata prin:

a. tuse uscata, spasmodica;
b. durere vie retrosternala;
c. tuse insotita de expectoratie mucoasa.
6. Faza de coctiune in bronsita acuta este caracterizata prin:

a. usoara ascensiune termica, jena la deglutitie;
b. tuse uscata spasmodica;
c. tuse insotita de expectoratie, mucoasa sau mucopurulenta.
7.Tratamentul simptomatic al bronsitei acute in faza de cruditate este reprezentat de :

a. calmante ale tusei, antipiretice, analgetice;
b. dezinfectante nazo faringiene;
c. expectorante.
8.In faza de coctiune a bronsitei acute tratamentul simptomatic consta in :

a. corticoterapie;
b. siropuri expectorante;
c. bauturi calde.
9 Tratamentul bronsitelor comice consta in:

a. combaterea focarelor septice, sinusale si rinofaringiene;
b. corticoterapie;
c. combaterea componentei alergice, antibioterapie.
10. Ca tratament calmant al tusei in bronsita acuta se foloseste:

a. Codenal, Tusarmag;
b. Berotec, Ventalin;
c. Bromhexin, Bisolvan.
11. Bronsita acuta poate fi provocata de urmatorii factori infectiosi, cu exceptia:
a. haemophilus influentzae;
b. streptococci, stafilococi, pneumococi,
c. bacilul Koch.
12. Bronsita acuta nu poate fi provocata de urmatorii factori:

a. factori iritanti;
b. factori alergici;
c. factori imunologici.
13. Bronsita acuta se intilneste frecvent in urmatoarele boli, cu exceptia:

a. tuberculoza pulmonara;
b. viroza respiratorie;
c cancer bronho- pulmonar.
14. Urmatcarele substante iritante nu pot determina aparitia unei bronsite acute:
a. azot;
b. fum de tutun;
c. clor si amoniac.
15. Aspectul clinic de rinebronsita evolueaza in :

a. 2 faze;
b. 3 faze;
c. 4 faze.
16. Catarul rinofaringian din bronsita acuta dureaza:

a. 1-3 zile;
b. 6-8 zile;
c. 2-4 zile.
17. Componenta alergica din bronsita acuta se trateaza cu urmatoarele medicamente cu exceptia;
a. Nilfan:
b. Feniramin;
c. M i of i lin.
18. Bronsita cronica este definita ca :

a. sindrom clinic caracterizat prin tuse oermanenta sau intermitenta, insotita de
cresterea secretiilor bronsice;
b. inflamatie acuta a mucoasei bronsice:
c. afectiune cronica caracterizata prin dilatarea bronhiilor mici si mijlocii.
19. Caracteristic bronsitei cronice este:

a. tuse 3 luni pe an, timp de 2 ani de la aparitie;
b. tuse, la inceput uscata, chinuitoare, urmata de expectoratie mucopurulenta abundenta;
c. tuse uscata, chinuitoare, cu expectoratie viscoasa, albicioasa.
20.Bronsita cronica apare mai frecvent la:

a. femei peste 40 ani;
b. barbati peste 40 ani;
c. barbati peste 50 ani.
21 .Bronsita cronica este provocata de :

a. factori iritanti, factori alergici;
b. factori infectiosi;
c. inhalarea unor pulberi minerale sau organice.
22.Simptomele principale in bronsita cronica sunt:
a. tusea;
b. expectoratia mucopurulenta;
c. febra.
23. Care dintre urmatorii germeni sunt raspunzatori de acutizaril bronsita cronica:
a. streptococ;
b. Haemoplilus infulumzae;
c. Klebsiella.
24. Factorii iritanti in bronsita cronica sunt reprezentati de:

a. tabagism, alcoolism;
b. pulberi minerale sau organice;
c. frig,umezeala,curenti de aer.
25.In bronsita cronica expectoratia este de obicei:

a. mucopurulenta;
b. viscoasa, albicioasa;
c. rosie ruginie.
26. Bronsita cronica afecteaza:

a. bronhiile mici;
b. bronhiile mari, mijlocii;
c. bronhiile mici si mijlocii.
27. Bronsita cronica cu afectarea bronhiolelor este dominata de

a. tuse violenta;
b. dispnee;
c. expectoratie purulenta.
28. Infectia din bronsita cronica:

a. poate fi microbiana sau virala;
b. se grefeaza de obicei pe o mucoasa bronsica nealterat de iritatia cronica;
c. poate fi determinata de pneumococ.
29. Alergia din bronsita cronica:

a. actioneaza prin sensibilizare la pneumoalergeni;
b. nu actioneaza prin sensibilizare la alergeni microbieni;
c. nu este un factor cauzal.
30. Tusea din bronsita cronica are urmatoarele caracteristici, cu exceptia:

a. apare la inceput dimineata si ulterior permanent;
b. se accentueaza-in anotimpul rece ;
c. nu este insotita de expectoratie mucopurulenta;
31 .In bronsita cronica:

a. bolnavul este de obicei afebril;
b. dispneea nu creste progresiv;
c. cianoza apare precoce.
32.In bronsita cronica, ascultator se deceleaza:

a. raluri ronflante si sibilante:
b. raluri subcrepitante;
c. raluri crepitante si ronflante.
33. Explorarea functionala in bronsita cronica evidentiaza:
a. starea generala este buna;
b. toracele nu este de aspect normal;
c. persista febra.

a. cresterea VEMS;
b. semne de disfunctie ventilatorie obstructive;
c. cresterea debitului ventilator maxim pe minut.
35.Primele semne care anunta insuficienta respiratorie din bronsita cronica sunt:
a. agitatia. transpiratiile profuse, anxietate, bradicardie, scaderea TA;
b. somnolenta, transpiratiile profuse, tahicardia si scaderea TA;
c. agitatia. transpiratiile profuse, anxietatea, tahicardia, cresterea TA.
36.Intr-un stadiu avansat din bronsita cronica se evidentiaza tabloul clinic de BPOC, care arata ca:
a. procesul este difuz, extins si la bronhiolele distale;
b. procesul este extins si la bronhiile mari si mijlocii;
c. procesul nu este extins si la bronhiolele distale.

a scaderea debitului ventilator maxim pe minut, scaderea VEMS;
b semne de disfunctie ventilatorie restrictive;
c. cresterea debitului ventilator maxim pe minut, cresterea VEMS.
38. In bronsita cronica fiecare puseu infectios accentueaza fenomenele obstructive prin:
a. scaderea secretiei de mucus, relaxare bronsica;
b. hipersecretie de mucus, spasm bronsic si decompensare cardiorespiratorie
c. spasm bronsic si scaderea secretiei de mucus.
39. In bronsita cronica, semnele care arata instalarea BPOC sunt urmatoarele, cu exceptia:
a. agitatie si polipnee;
b. somnolenta si transpiratii profuze;
c. dispnee, eventual cianoza.
40. Astmul bronsic se defineste ca un sindrom clinic caracterizat prin:

a. reducerea generalizata.variabila si reversibila a calibrului bronhiilor;
b. crize paroxistice de dispnee expiratorie si raluri sibilante;
c. dispnee inspiratorie severa survenita brusc, polipnee zgomotoasa, raluri subcrepitante.
41. Bronhostenoza din astmul bronsic se datoreaza:

a. edemului mucoasei bronsice;
b. hipersecretiei bronsice;
c. unui agent patogen.
42. Diagnosticul de astm bronsic se pune pe baza urmatoarelor criterii:

a. dispnee paroxistica expiratorie si frecvent vespero- nocturna;
b. perturbari ale volumelor plamatice si ale debitului expirator (in special scaderea VEMS);
c. persistenta crizelor sub influenta ccrticoizilor si simpaticomimeticelor
43. Factorii determinanti ai astmului bronsic sunt:

a. alergeni alimentari, medicamentasi pulberi, craf
b. toxici (gaze sufocante: clor, benzen, C02),
c. infectiosi (bronsite, sinuzite).
44. Conceptul de bronhopneumonie cronica obstructiva nespecifica cuprinde:

a. astmul bronsic, bronsita cronica si ernfizemul pulmonar,
b. astmul bronsic, bronsita cronica si edemul pulmonar acut,
c. insuficienta respiratorie, astmul bronsic, pneumotoraxul.
45. Complicatiile bronsitei cronice sunt:

a. obstructive si alergice;
b. infectioase;
c. respiratorii.
46. Astmul bronsic este:

a. o boala;
b. un concept;
c. un sindrom.
47. Etiopatogenia astmului se bazeaza pe :

a. un teren atopic care presupune o reactivitate deosebita antigene;
b. o hipersensibilitate bronsica fata de doze minime de mediatori chimici;
c. factori iatrogeni (hipen/olemie prin supraincarcarea sistemului vascular).
48. Criza de astm bronsic se caracterizeaza prin:

a. dispnee paroxistica bradipneica cu expiratie fortata, suieratoare;
b. tuse si expectoratie mucoasa filanta,eliberatoare;
c. tuse uscata (in prima faza) urmata de sputa spumoasa, aerata, rozata.
49.Semnele clinice caracteristice pacientului in criza de astm sunt:

a. pozitie sezanda, capul pe spate si sprijinit in mâini,ochii injectati,narile dilatate, jugulare
turgescente;
b pozitie sezanda, toracele impins inainte, polipnee cu expir prelungit si tiraj, cianoza, transpiratii
profuse;
c. pozitie sezanda cu gambele atarnand, polipnee zgomotoasa, sete de aer, turgescenta jugularelor.
50.In astmul bronsic se descriu urmatoarele forme clinice:

a. astmul bronsic pur si astmul bronsic complicat;
b astmul bronsic extrinsic si astmul bronsic intrinsic;
c. astmul cardiac, bronsita astmatiforma, dispneea faringiana, dispneea nevrotica.
51 .In cazul unui prim acces de astm bronsic se intervine cu:

a. simpaticomimetice;
b. antispastice;
c. bronhodilatatoare.
52.Astmul cu dispnee continua se trateaza cu:

a. bronhodilatatoare;
b. corticoterapie in doze minime;
c. miofilin.
53. In starea de rau astmatic se intervine de urgenta cu:

a. hemisuccinat de hidrocortizon 25-100 mg i.v urmat de 200-400 mg/24
ore in perfuzii cu solutii de glucoza;
b. oxigenoterapie;
c. traheotomie.respiratie asistata.
54.In tratamentul astmului bronsic de electie sunt:

a. opiaceele, tranchilizantele si neurolepticele;
b. corticoterapia;
c. antitusive.
55. Astmul bronsic se complica cu:

a. infectii bronhopulmonare;
b. edem pulmonar acut;
c. emfizem pulmonar.
56. Educatia sanitara pe care asistenta medicala trebuie sa o faca pacientului cu astm bronsic cuprinde:
a. propaganda antitabagica;
b. evitarea expunerii la noxele respiratorii;
c. respectarea igienei bucale si a tegumentelor.
57.Insuficienta respiratorie acuta este :

a. incapacitatea plaminilor de a face fata schimburilor fiziologice de gaze
b. prezenta unei colectii gazoase in cavitatea pleurala;
c. inundarea brutala a alveolelor de catre un transudat sangvinolent necoagulat din capilarele
pulmonare .
58.In cadrul insuficientei respiratorii acute apare :

a. hipoxie;
b. hipercapnie;
c. sindrom asfixie.
59. Insuficienta respiratorie acuta de origine cardiaca este determinata de :

a. infarctul miocardic;
b. astmul cardiac;
c. BPOC.
60.In etiologia insuficientei respiratorii acute intervine:

a . o singura cauza,
b. neaparat sa se nasca din parinti cu IRA;
c. o cauza multifactoriala .
61. Cauzele de origine bronhopulmonara a insuficientei respiratorii acute sunt reprezentate de :

a. stenoze functionale si organice ale cailor aeriene superioare;
c. alterarea functiei centrului respirator.
62. Dispneea din insuficienta respiratorie acuta se caracterizeaza prin :

a. bradipnee inspiratorie sau expiratorie;
b. polipnee;
c. tahipnee.
63. Cianoza din insuficienta respiratorie acuta poate lipsi in :

a. anemii,stari de soc hipovolemic;
b. intoxicatii cu CO, cianuri;
c. intoxicatii cu barbiturice.
64. In insuficienta respiratorie acuta ralurile bronsice crepitante sunt asemanatoare cu :

a. tiuitul vintului ;
b. zgomotul ce se aude cand se sufla intr-un tub de sticla plin cu apa;
c. zgomotul ce se aude cand frecam intre degete o suvita de par.
65. Miscarile respiratorii din insuficienta respiratorie acuta pot fi

a. rare si ample ;
b. frecvente si superficiale ;
c. nu apar modificari ale amplitudinii miscarilor respiratorii.
66.Ce rol joaca tahicardia in cadrul insuficientei respiratorii acute :

a. apare ca fenomen compensator;
b. este primul semn ce apare ;
c. nu are semnificatie in IRA.
67. Care sunt semnele clinice ce depind de cauza care a determinat insuficienta respiratorie acuta;
a. hipersalivatie;
b. uscaciunea gurii;
c. hipersonoritate .
68. Cum trebuie asezat bolnavul cu insuficienta respiratorie acuta pentru impiedicarea caderii inapoi a
limbii :
a in decubit dorsal, cu capul in hiperextensie
b. in decubit ventral;
c. in decubit lateral cu capul mai jos fata de trunchi.
69.In orice forma de insuficienta respiratorie acuta grava fara etiopatogeneza se

aplica unele masuri terapeutice. Dintre acestea distingem :
a. pozitionarea pacientului in pozitie semisezanda sau sezanda ;
b. curatarea orofaringelui cu ajutorul degetelor infasurate intifon;
c. intubatie orofaringiana cu canuia Guedel .
70. La un pacient cu insuficienta respiratorie acuta, la administrarea oxigenulu, asistenta medicala

trebuie ;
a. sa verifice debitul oxigenului ;
b. sa asigure umidificarea oxigenului (2/3 apa si 1/3 alcool etilic );
c. sa stimuleze medicamentos absorbtia oxigenului .
71 .Tratamentul in insuficienta respiratorie acuta se face cu :

a. morfina;
b. miofilin 2-3 fiole in 24 ore, in caz de spasm bronsic ;
c. HHC (100-300mg iv in perfuzie ).
72. Insuficienta respiratorie acuta este :

a. incapacitatea plaminilor de a face fata schimburilor fiziologice de gaze;
b. prezenta unei colectii gazoase in cavitatea pleurala;
c. inundarea brutala a alveolelor de catre un transudat sangvinolent necoagulat din capilarele
pulmonare .
73.In cadrul insuficientei respiratorii acute apare :

a. hipoxie ;
b. hipercapnie;
c. sindrom asfixie.
74. Insuficienta respiratorie acuta de origine cardiaca este determinata de :

a. infarctul miocardic;
b. astmul cardiac;
c. BPOC.
75.In etiologia insuficientei respiratorii acute intervine:

a. o singura cauza;
b. neaparat sa se nasca din parinti cu IRA;
c. o cauza multifactoriala .
76. Cauzele de origine bronhopulmonara a insuficientei respiratorii acute sunt reprezentate de :

a. stenoze functionale si organice ale cailor aeriene superioare ;
c. alterarea functiei centrului respirator
77. Dispneea din insuficienta respiratorie acuta se caracterizeaza prin :

a. bradipnee inspiratorie sau expiratorie;
b. polipnee;
c. tahipnee.
78. Cianoza din insuficienta respiratorie acuta poate lipsi in :

a. anemii, stari de soc hipovolemic;
b. intoxicatii cu CO, cianuri ;
c. intoxicatii cu barbiturice.
79. In insuficienta respiratorie acuta ralurile bronsice crepitante sunt asemanatoare cu :

a. tiuitul vintului ;
b. zgomotul ce se aude cind se sufla intr-un tub de sticla plin cu apa;
c. zgomotul ce se aude cind frecam intre degete o suvita de par.
80. Miscarile respiratorii din insuficienta respiratorie acuta pot fi:

a. rare si ample ;
b. frecvente si superficiale ;
c. nu apar modificari ale amplitudinii miscarilor respiratorii.
81. Ce rol joaca tahicardia in cadrul insuficientei respiratorii acute:

a. apare ca fenomen compensator;
b. este primul semn ce apare;
c. nu are semnificatie in IRA.
82. Care sunt semnele clinice ce depind de cauza care a determinat insuficienta respiratorie acuta;
a. hipersalivatie;
b. uscaciunea gurii;
c. hipersonoritate .
83. Cum trebuie asezat bolnavul cu insuficienta respiratorie acuta pentru impiedicarea caderii inapoi a
limbii :
a. in decubit dorsal, cu capul in hiperextensie;
b. in decubit ventral;
c. in decubit lateral, cu capul mai jos fata de trunchi.
84.In orice forma de insuficienta respiratorie acuta grava fara etiopatogeneza se aplica unele masuri
terapeutice. Dintre acestea distingem :
a. pozitionarea pacientului in pozitie samisezanda sau sezanda
b. curatarea orofaringelui cu ajutorul degetelor infasurate in tifon
c. intubatie orofaringiana cu canula Guedel .
85. La un pacient cu insuficienta respiratorie acuta la administrarea oxigenului, asistenta medicala

trebuie :
a. sa verifice debitul oxigenului;
b. sa asigure umidificarea oxigenului (2/3 apa si 1/3 alcool etilic );
c. sa stimuleze medicamentos absorbtia oxigenului .
86.Tratamentul in insuficienta respiratorie acuta se face cu:

a. morfina:
b. miofilin 2-3 fiole in 24 ore in caz de spasm bronsic ;
c. HHC (100-300mg iv in perfuzie ).
87. Contaminarea cu bacilul Koch se face:

a. pe cale aeriana;
b. pe cale digestiva;
c. prin contact sexual.
88. Patrunderaa bacilului Koch in organism produce:

a. sancru de inoculare;
b. reactie pozitiva la tuberculina;
c. nu produce nici o leziune.
89. Examenul bacteriologic al bacilului Koch:

a. se face utilizând coloratia ZiEHL- NIELSEN;
b. evidentiaza BK in coloratie galben pe fond verde;
c. evidentiaza BK sub forma de bastonase fine.
90 Bacilul Koch este sensibil la :

a. uscaciune, frig;
b. raze ultraviolete;
c. la fierbere.
91.Factorii care contribuie ia aparitia tuberculozei sunt:

a. caracterul contaminarii;
b antibioterapia;
c. corticoterapia.
92 Tuberculoza primara se defineste ca:

a. infectie totdeauna endogena;
b. aparitia complexului primar;
c. prognostic benign.
93.Leziunile provocate de tuberculoza sunt de tip:

a. exsudativ;
b. productiv; c. malign.
94.Primoinfectia TBC se defineste ca:
a. debut cu leziuni nodulare apicale;
b. ansamblu de modificari clinice si anatomice la primul contact cu bacilul Koch;
c. prezenta complexului primar.
95.Sindromul de impregnare bacilara se manifesta prin:

a. astenie, amenoree, subfebrilitate;
b. reactie cutanata la tuberculina;
c. inapetenta, pierderi ponderale.
96. Complicatiile primoinfectiei sunt:
a. perforatii ganglio-bronsice;
b. bronho-pneumonii cazeoase;
c. pneumonie fibrocavitara.
97. Tuberculoza miliara se caracterizeaza prin :

a. debut brusc, cu febra 39° Celsius;
b. aparitia nodulilor miliari egal dispusi in ambii plamani;
c. diseminare pa cale sanguina a bacilului Koch.
98. Adenopatia traheo-bronsica este:

a. forma aparte a tuberculozei,
b. nu apare in absenta sancrului de inoculare:
c. evolutie tacuta, adesea fiind descoperita radiologie.
99. Expectoratia in tuberculoza secundara este:

a. mucopurulenta;
b. cu aspect floconos;
c. redusa in perioada de stare.
100. Formele clinice ale tuberculozei sunt:

a. tuberculoza fibroasa;
b. tuberculoza infiltrativa;
c. tuberculoza cariochinetica.
101 Cardiopatia ischemica este:

a. boala a arterelor coronariene;
b. boala de nod sinusal;
c. sindrom ischemic.
102. Cardiopatia ischemica este cunoscuta si sub numele de:

a. ischemie miocardica de origine aterosclerotica;
b. endocardita bacteriana;
c. ischemie periferica.
103. Clasificarea cardiopatiei ischemice recomandata de OMS:

a. forma ischemica ;
b. forma dureroasa;
d. forma nedureroasa.
104. Formele nedureroase (asimptomatice clinic) de cardiopatie ischemica prezinta :

a. modificari EKG ;
b. manifestari clinice (insuficienta cardiaca, aritmii si blocuri, moarte subita);
c. manifestari simptomatice.
105. Forma dureroasa a cardiopatiei ischemice cuprinde :

a. angina pectorala de efort;
b. insuficienta cardiaca stanga ;
c. sindromul intermediar si infarctul miocardic.
106. Factori de risc in cardiopatia ischemica sunt:

a. hipercolesterolemia. HTA. DZ. obezitatea, dieta Nperglucidica;
b. hipercolesterolemia, HTA, DZ. obezitatea, dieta hiperlipidica;
c. fumatul, stresurile emotionale, hipotiroidismui.
107. Cardiopatia ischemica are ca substrat leziona! si alte cauze in afara aterosclerozei:
a. anginele pectorale si dislipidemiile :
b. coronaritele. emboliile sau anomaliile congenitale ale arterelor coronare;
c. infarctul miocardic.
108. Cardiopatia ischemica afecteaza mult mai frecvent barbatii decât femeile cu maxim de incidenta
intre :
a. 45-50 de ani ;
b. 50-55 de ani ;
c. 45-55 de ani.
109. Manifestari clinice ale cardiopatiei ischemice apar si in cazul unor coronare normale prin :
a. scaderea TA;
b. scaderea debitului cardiac;
c. marirea nevoilor metabolice.
110. Infarcul miocardic este provocat de:

a. necroza ischemica a unei portiuni din miocard, prin obstruarea brusca a unei artere coronare;
b. necroza ischemica in miocard prin obstruarea brusca a unei vene coronare
c. dislipidemie cu hipercolesterolemie.
111.Principala cauza determinanta a infarctului miocardic :

a. hipercolesterolemia;
b. ateroscleroza ;
c. AVC ischemic.
112.Combaterea durerii in IMA se face cu :

a. algocalmin;
b. mialgin;
c. nitroglicerina.
113. In IMA repausul va fi:

a. absolut in primele ore si zile (2-3) ;
b. partiala, deoarece nu toate formele de IMA au evoluti imprevizibila ;
c. insotit de administrarea de sedative .
114.In IMA simptomul cel mai caracteristic este :

a. dispneea;
b. febra;
c. durerea.
115.Perioada de stare in infarctul miocardic acut dureaza 4-5 saptamini si se caracterizeaza prin :
a. ameliorarea starii generale;
b. disparitia febrei, asteniei si normalizarea TA ;
c. mobilizarea bolnavului.
116.Semne clinice esentiale in IMA:

a. durerea;
b. hipotensiunea;
c. hipertensiunea.
117.Angorul pectoral este:

a. ateroscleroza coronariana ;
b. sindrom clinic ce tradeaza o suferinta miocardica, determinata de un dezechilibru intre necesitatea
de oxigen a muschiului inimii si aportul coronarian ;
c. sindrom clinic ce tradeaza o suferinta coronariana.
118.Cauza determinanta a angorului pectoral include :

a. diabetul zaharat;
b. ateroscleroza coronariana si cardiopatii valvulare;
c. coronarita reumatismala, coronarita rickettsiana, trombangeita obliteranta.
119.Simptomatologia caracteristica a angorului pectoral e repezentata de:

a. sufocare nocturna si la eforturi mici ;
b. durerea cu carater constrictiv ca "o gheara'', arsura sau sufocare;
c. durere variabila ca intensitate, de la durere sau disconfort, ia dureri
atroce.
120. Precizarea diagnosticului in angorul pectoral se face pe baza :

a. simptomatologiei clinice ;
b. EKG ;
c. coronarografie-metoda de exceptie.
121. Criza anginoasa e insotita de :

a. palpitatii, varsaturi, dispnee, transpiratii;
b. palpitatii, transpiratii, paloare ;
c. lipotimie, lipsa de aer, eructatii.
122.Sediul durerii in angorul pectoral :

a. regiunea retrosternala mijlocie si inferioara ;
b. regiunea precordiala;
c. regiunea gitului, cu iradiere in mandibula.
123. Durerea din angorul pectoral, bolnavul o poate indica:

a. cu virful unui deget;
b. cu intreaga palma ;
c. cu ambele palme.
124. Durata durerii anginoase se incadreaza intre :

a. de 2-3 min, mai rar pina la 10-15 min ;
b. de 2-3 min, mai rar pina la 15-20 min ;
c. de 4-5 min, mai rar pina la 10-15 min.
125.In majoritatea cazurilor, criza anginoasa se instaleaza concomitent cu :

a. efortul fizic .digestiv, emotional, etc ,
b. frigul este un factor precipitant al durerii ;
c. caldura excesiva si expunerile solare
126.Testul clinic de diferentiere a durerii din angorul pectoral fata de cea din infarct si sindromul
intermediar, consta in :
a. disparitia durerii dupa 2-3 min. in repaus la pat;
b. disparitia durerii dupa administrare de mialgin ;
c. disparitia durerii la administrarea de nitroglicerina in 2-3 min.
127.In afara formei clasice de angor pectoral se descriu diverse forme ca:
a. angina de efort;
b. angina pectorala Prinzmetal (spontana sau cu orar fix);
c. angina pectorala instabila (sindrom intermediar).
128.Cauze favorizante in angorul pectoral :

a. hipotensiunea arteriala;
b. crizele asmatiforme, dispneea;
c. DZ, HTA ischemica, tulburarile de ritm, administrarea unor medicamente,
bolile aparatului digestiv, tabagismul.
129 Criza dureroasa in angorul pectoral apare de obicei dupa:

a. efort, emotii, mese copioase;
b efort fizic, expuneri solare;
c. efort fizic, frig, cafea in exces, alcool.
130.Angorul pectoral apare pe fondul unei insuficiente coronariene cronice datorita:

a. valvulopatiilor;
b. edemelor pulmonare repetate;
c. coronarelor stenozate.
131 .In spital se vor elucida problemele de diagnostic diferential si diagnostic etiologic in cazul
angorului pectoral prin :
a. EKG si examen echocardiografic ;
b. EKG si radiografie pulmonara ;
c. EKG si transaminaze, glicemie, leucocite. VSH, radioscopie toracica.
132.Insuficienta cardiaca este un sindrom clinic care rezulta din imposibilitatea de a expulza :
a. intreaga cantitate de singe primita si de a mentine un debit sanguin corespunzator nevoilor
organismului, in conditiile unei umpleri venoase satisfacatoare ;
b. cantitatea de aer primita si de a mentine un debit sanguin corespunzator nevoilor organismului ;
c. cantitatea de singe primita si de a mentine un debit corespunzator nevoilor organismului, in
conditiile urei umpleri arteriale satisfacatoare.
133.Scaderea debitului cardiac in insuficienta cardiaca duce la .

a. lipsa singelui in organe si tesuturi ;
b. existenta, in exces, a singelui in organe si tesuturi ;
c. lipsa 02 in tesuturi si organe.
134.Clasificarea insuficientei cardiace dupa localizare este:

a. insuficienta cardiaca stanga, dreapta, globala;
b. insuficienta cardiaca globala, unilaterala:
c. insuficienta cardiaca bilaterala, globala.
135.Insuficienta cardiaca are :

a. IV stadii;
b. III stadii;
c. V stadii.
136.Cauze determinante ale insuficientei cardiace sunt:

a. cauze mecanice ce afecteaza miocardul :
b. cauze mecanice ce afecteza dinamica cardiaca si ulterior miocardul ;
c. procesele inflamatorii si metabolice.
137.Factori precipitanti in insuficienta cardiaca:

a. aportul mare de lichide ;
b. efortul fizic ;
c. aportul mare de sodiu.
138 Principala consecinta a scaderii fortei de contractie in insuficienta cardiaca :

a. scaderea debitului de umplere venoasa ;
b. scaderea volemiei ;
c. scaderea debitului cardiac.
139.Insuficienta cardiaca este decompensata cind semnele clinice apar :

a. la efort;
b. in timpul unui efort de intensitate mica ;
c. la solicitari obisnuite si chiar in repaus.
140. Insuficienta cardiaca este compensata cand:

a. inima este capabila sa faca fata solicitarilor obisnuite ;
b. inima nu este capabila sa faca fata solicitarilor obisnuite
c. inima este capabila sa faca fata eforturilor mari.
141 .Simptomele functionale in insuficienta cardiaca cronica stanga sunt:

a. durerea si transpiratia ;
b. dispneea;
c. tusea.
142. Semne fizice in insuficienta cardiaca dreapta acuta:

a. turgescenta jugularelor si ritm de galop ;
b. hepatomegalie;
c. edeme declive.
143 In insuficienta cardiaca tratamentul urmareste

a. reducerea muncii inimii prin activitate normala;
b. reducerea muncii inimii prin repaus:
c. controlul retentiei hidrosaline prin restrictia aportului de
144. Tratamentul in insuficienta cardiaca consta in:

a. administrare de cortizon ;
b. administrare de diuretice ;
c. cresterea eficientei inimii cu preparate digitalice.
145. In cazul administrarii i.v. a furosemidului in insuficienta cardiaca, efectul incepe in:
a. 10 min. de la administrare ;
b. 12-15 min. de la administrare ;
c. 3-15 min. de la administrare.
146. Mentionati cele mai folosite tonicardiace din tratamentul insuficientei cardiace :
a. digitala ;
b. strofantina ;
c. furosemidul.
147. HTA este:

a. sindrom clinic caracterizat prin scaderea presiunii sistolice si a celei diastolice, peste valori
normale;
b. sindrom clinic caracterizat prin cresterea presiunii singelui in artere;
c. sindrom clinic caracterizat prin cresterea presiunii sistolice si a celei diastolice, peste valori normale.
148. In functie de cauza determinanta, HTA se clasifica in:
a. HTA medie;
b. HTA esentiala;
c. HTA secundara.
149. In stadiul al III -iea, HTA se caracterizeaza prin aparitia complicatiilor:

a. complicatii cardiace, coronariene;
b. complicatii cerebrale si renale ;
c. complicatii abdominale.
150. Modificari fundamentale locale ce stau la baza hipertensiunii sunt .

a. vasoconstrictia arteriala ;
b. cresterea continutului peretelui arteriolar in apa si sare
c. vascdilatatia arteriala.
151 In forma maligna. HTA are evolutie rapida, etapele fiind parcurse in :
a. 5-10 ani ;
b. 1-5 ani ;
c. 1-3 ani.
152. Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza :

a. ascendentei ereditare hipertensive ;
b. aparitia unor puseuri tensionale trecatoare ;
c. fara ascendenta ereditara.
153. In HTA benigna, complicatiile se datoreaza :

a. trombozei cerebale ;
b. infarctului de mezenter;
c. infarctului miocardic.
154. In HTA maligna se intilnesc frecvent:

a. aiabetul zaharat;
b. encefalopatia hipertensiva si hemoragia cerebrala ;
c. insuficienta cardiaca si insuficienta renala.
155. Semne cerebrale in HTA maligna sunt:

a. tulburari de comportament;
b. cefalee occipitala, tulburari de memorie ;
c. oboseala, astenie, insomnie
156. Stopul cardio-respirator este determinat de :

a. pierderea constientei;
b. oprirea respiratiei;
c. oprirea respiratiei si oprirea inimii .
157. Stopul cardio-respirator corespunde cu:

a moartea clinica;
b. moartea biologica;
c. nici un raspuns nu este corect.
158. In cazul unui stop respirator fara oprirea inimii, reanimarea respiratorie
poate avea succes in urmatorul interval de timp:
a. 1-5 minute;
b. 2-7 minute;
c. 3-10 sau chiar 12 minute.
159. Etapele stopului cardio-respirator au urmatoarea succesiune:
a. stopul respirator este inevitabil urmat de stop cardiac in 20-30 secunde
b. stopul cardiac este inevitabil urmat de stop respirator in 20-30 secunde
c. stopul respirator si stopul cardiac apar in acelasi timp.
160. Moartea biologica se caracterizeaza prin :

a. oprirea reversibila a respiratiei si a circulatiei;
b. leziuni ireversibile in creier si in alte organe ;
c. midriaza fixa. cornee opaca si aparitia petelor cadaverice.
161. In cazul unui stop cardio-respirator putem intalni urmatoarele semne clinice:
a. oprirea miscarilor respiratorii, toracice si abdominale;
b. incetarea batailor inimii, absenta pulsului la artera carotida;
c. mioza cu globi oculari mobili.
162. Eliberarea cailor aeriene este suficienta pentru ca victima sa-si reia respiratia:
a. deseori;
b. intotdeauna;
c. niciodata.
163. Semnele obstruarii cailor aeriene sunt:

a. absenta miscarilor respiratorii normale, dispnee zgomotoasa;
b. lipsa curentului de aer la nas sau gura :
c. torace si abdomen imobile.
164. In cadrul manevrelor de resuscitare a stopului cardio-respirator pipele orofaringiene, cat si cele
nazofaringiene se pot introduce:
a. numai la bolnavii constienti;
b. numai la bolnavii inconstienti,
c. indiferent de starea de constienta a bolnavului.
165. Introducerea pipelor oro- si nazofaringiene pot declansa la bolnavii constienti:

a. dispnee;
b. reflexe periculoase de tuse, varsaturi:
c. balans intre torace si abdomen.
166.La inceputul reanimarii oricarui stop cardio-respirator:

a. se aplica o singura lovitura usoara cu pumnul, de la o inaltime de 20-32cm, in mijlocul regiunii
presternale;
b. se efectueaza masajul cardiac extern combinat cu respiratie artificiala;
c. intubatie oro-traheala.
167. Compresiunea din masajul cardiac extern se face:

a. pe 1/3 inferioara a sternului;
b. spre apendicele xifoid;'
c. pe coaste, in stanga sternului.
168.Frecventa compresiunilor in masajul cardiac extern este de :
a. 60-70/min, la adulti;
b. 80-100/min, la copii mici;
c. peste 120/min la adulti, pentru reluarea functiei respiratorii cat mai repede.
169. Eficienta respiratiei artificiale si a masajului cardiac extern se apreciaza prin:
a. aparitia pulsului la vasele mari;
b. disparitia midriazei si recolorarea tegumentului;
c. disparitia miozei .
170. Contraindicatiile masajului cardiac extern sunt:

a. leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale, embolie gazoasa masiva;
b. hemoragie masiva intrapericardica si tamponada inimii;
c. malformatii ale oaselor cutiei toracice.
171 .Edemul pulmonar acut apare prin inundarea brutala a alveolelor:

a. de transudat sanguinolent necoagulabil;
b. datorata ruperii capilarelor pulmonare:
c. provocata de cresterea presiunii sângelui alveolocapilar.
172. Edemul pulmonar acut se clasifica dupa etiologie:

a. de natura anafilactica;
b. de natura cardiogena;
c. de natura lezionala.
173. Edemul pulmonar acut este declansat de :

a. insuficienta vebtriculara stanga;
b. hipertensiune arteriala;
c. preinfarctul miocardic .
174. Edemul pulmonar acut lezional este provocat de :

a. gaze sufocante toxice;
b. cauze neurologice;
c. tulburari de rimt cardiac paroxistice.
175. Manifestarile clinice in edemul pulmonar acut sunt:

a. dispnee intensa, severa, brusca;
b. expir greu, zgomotos;
c. respiratie polipneica zgomotoasa.
176. Conduita de urgenta in edemul pulmonar acut cuprinde:

a. se aspira secretiile si se curata orofaringele;
b. se aplica garouri la radacina a trei membre;
c. oxigenoterapie intermitenta pe sonda endotraheala.
177. Tratamentul in edemul pulmonar acut cu TA crescuta este:

a. digitalice;
b. diuretice;
c. dopamina.
178. In tratamentul edemului pulmonar acut cu FA scazuta sunt contraindicate:

a. morfina,
b. hipotensoare:
c. dopamina.
179. Tratamentul in edemul pulmonar acut toxic cuprinde :

a. scoaterea pacientului din mediu nociv,
b. oxigenoterapie pe sonda endotraheala
c. ventilatie artificiala.
180. Tratamentul in edemul pulmonar acut bacterian este:

a. morfina, corticoterapie;
b. antibiotice, tonicardiace;
c. oxigenoterapie.
181. Tratamentul in edemul pulmonar acut neurologic este:

a. sangerare 300-500 ml :
b. diureza osmotica;
c. anticoagulante.
182. Tratamentul in edemul pulmonar acut la inecati cu apa de mare

a. sangerare 300-500 ml;
b. aextran 70;
c. oxigenoterapie.
183. Tratamentul edemului pulmonar acut la bolnavii uremiei este:

a. oxigenoterapie;
b. aerosoli antispumanti;
c. morfina.
184. Clasificarea EPA lezional este:

a. de cauze toxice;
b. de cauze uremice;
c. cardiogen.
185. Edemul pulmonar acut de cauza toxica este provocat de :

a. intoxicatii cu CO
b. intoxicatii organo-fosforice;
c. intoxicatii cu plumb.
186. Edemul pulmonar acut infectios este provocat de :

a. gripa:
b. infectii pulmonare;
c. SIDA.
187. Edemul pulmonar acut de deglutitie apare la :

a. comatosi;
b. paraplegici;
c. copii mici.
188. Edemul pulmonar acut iatrogen este provocat de :

a. perfuzii;
b transfuzii:
c. alimentatie neadecvata.
189. In ce forma de EPA este contraindicata morfina:

a. EPA cardiogen;
b. EPA uremie;
c. EPA infectios.
190. Oxigenoterapia in EPA este:

a. contraindicata, deoarece creste presiunea in alveole:
b. se practica pe respiratie asistata;
c. se administreaza numai dupa umiaificare .
191. Ulcerul gastro-duodenal este boala caracterizata prin aparitia unei ulceratii:
a. pe stomac si portiunea superioara a duodenului ;
b. pe partea inferioara a esofagului sau ansa anastomoticaa stomacului operat;
c. pe stomac si portiunea inferioara a duodenului .
192. Durerea in ulcerul gastroduodenal se caracterizeaza prin:

a. periodicitate;
b. ritmicitate;
c. continuitate ;
193. Ulcerul gastro-intenstinal se manifesta prin

a. varsaturi postprandiale cu continut alimentar ;
b. pofta de mancare scazuta;
c. pirozis.
194. Examenele efectuate pentru stabilirea diagnosticului de ulcer gastro-intenstinal sunt:

a examen radiologie;
b. gastroscopie ;
c. ecografie .
195. Ulcerul duodenal se caracterizeaza prin:

a. durere nocturna;
b. durere postprandiala;
c. foame dureroasa .
196. Ulcerul gastro-duodenal este mai frecvent la:

a. barbati ;
b. femei;
c. varsta de 20-50 ani .
197. Conditiile necesare pentru aparitia ulcerului gastroduodenal sunt reprezentate de :

a. slabirea factorilor de aparare;
b. intarirea factorilor agresivi;
c. scaderea secretiei peptice .
198. Autodigerarea mucoasei sub actiunea sucului gastric, cauza a ulcerului gastroduodenal, sta la
baza teoriei :
a. mecanice ; b. clorhidroptice; c. inflamatorii .
199. Durerea in ulcerul gastroduodenal poate fi calmata de :
a. ingestia de alimente;
b. ingestia de substante alcaline (bicarbonat de sodiu);
c. inhibitori de antireceptori H2.
200. Senzatia de „foame dureroasa" apare in :

a. ulcerul duodenal;
b. ulcerul micii curburi ;
c. ulcerul juxtacardial.
201. Diagnosticul de certitudine al ulcerului gastro-duodenal perforat se sprijina pe.

a. antecedente ulceroase;
b. caracterul durerii si fenomenele digestive;
c. disparitia matitatii hepatice, punctia abdominala pozitiva si prezenta pneumotoraxuiui.
202. Diagnosticul prezumtiv clinic de perforatie ulceroasa se sprijina pe:

a. caracterul durerii, semnele de peritonita si antecedentele ulceroase;
b. caracterul durerii si fenomenele digestive;
c. starea generala a bolnavului si prezenta fenomenelor digestive.
203. Cea mai frecventa forma a perforatiei ulcerului gastro-duoden este:
a. in organele din vecinatate;
b. perforatia acoperita;
c. in peritoneul liber.
204. Perforatia acoperita a ulcerului gastro-duodenal poate fi gasita in urmatoarele situatii:

a. cand orificiul de perforatie este mic si suplu;
b. cand orificiul de perforatie se face pe un ulcer netratat;
c. cand orificiul de perforatie se deschide in stomacul plin.
205. Prezenta contracturii abdominale pe toata aria abdomenului, formând asa- zisul "abdomen de
lemn ', se intalneste in:
a. ocluzia intestinala;
b. apendicita acuta;
c. ulcerul duodenal perforat
206. Daca un bolnav se prezinta in urgenta, avand o durere violenta in epigastru,

ca o "lovitura de pumnal", cu iradiere in hipocondrul drept, paloare, lipotimie, accelerarea pulsului,
imobilitatea respiratiei in etajul abdominal superior, ne gândim la:
a. pancreatita acuta;
b. apendicita acuta perforata;
c. ulcer gastro-duodenal perforat.
207. Hepatita virala A, E se transmite pe cale:

a. parenterala:
b. digestiva:
c. respiratorie.
208. Hepatita virala B, C si D se transmite pe cale:
a. digestiva;
b. parenterala;
c. sexuala .
209. Hepatitele acute virale sunt boli infectioase fiind obligatorie:

a. declarare nominala ;
b. izolare in spital;
c. declarare numerica, lunar.
210. Purtatorii cronici de virus hepatitic sunt in:

a. hepatita A,
b. hepatita B,
c. hepatita C.
211. Transmiterea neiatrogena a virusului hepatitei B se face prin:

a. manichiura, tatuaj, barbierit, circumcizie
b. contact intim, sarut,
c. digestiv.
212. Incubatia in hepatita A este de :

a. I saptamana:
b. 2-6 saptamani;
c. 6 luni.
213. Incubatia in hepatita B este:

a. 10 zile;
b. 2 saptamani;
c. 45 zile - 6 luni
214. Litiaza biliara este o afectiune provocata de :

a. dezvoltarea unor calculi biliari in vezicula ;
b. dezvoltarea de calculi in caile biliare extra sau intrahepatice ;
c. formare de calculi in canalul Wirsung.
215.Litiaza biliara este mai des intilnita la:

a. barbati decât la femei;
b. femei decât la barbati;
c. tineri sub 30 de ani.
216.Factorii favorizanti ai litiazei biliare sunt;

a. sedentarismul ;
b. abuzul de grasimi si proteine ;
c. abuzul de antibiotice cu eliminare biliara
217. Staza in litiaza biliara se realizeaza prin :

a. cbstructii cistice sau oddiene ;
b. sarcina ;
c. tumori ale organelor de vecinatate .
218. Forma latenta a litiazei biliare se manifesta prin :

a. senzatie de plenitudine in hipocondrul drept;
b. jena dureroasa in hipocondrul drept;
c. agitatie, transpiratii si extremitati reci.
219. Examenele de laborator in litiaza biliara arata

a. hiperbilirubinemie ;
b. hipercalcemie ;
c. hipocolesterolemie.
220. Examenele radiologice care deceleaza litiaza vezicularâ sunt:

a. colecistografia;
b. cistografia ;
c. duodenocolecistografia .
221. Complicatiile litiazei biliare ce pot apare la nivelul cailor biliare sunt:
a. piocolecist ;
b. hepatita cronica colostatica;
c. angiocolita acuta .
222. Masurile profilactice in litiaza biliara sunt reprezentate de :

a. evitarea abuzurilor alimentare ;
b. evitarea ortostatismului prelungit;
c. tratarea corecta a tulburarilor endocrine .
223. Dieta unui pacient cu litiaza biliara consta in :

a. reducerea consumului de grasimi;
b. evitarea consumului de alimente si lichide prea reci;
c. regim hipoglucidic.
224. Tratamentul medicamentos in litiaza biliara consta in :

a. administrarea de antispastice, coleretice;
b. administrarea obligatorie de antibiotice ;
c. administrarea de laxative in caz de constipatie persistenta.
225. Litiaza biliara tratamentul hidromineral :

a. este recomandat imediat dupa ultima colica,
b. se recomanda la 1 luna de la ultima colica ;
c. nu este recomandat.
226. Diagnosticul diferential al litiazei biliare se face cu:

a. ocluzia intestinala
b. colecistita cronica necalculoasa:
c. duodenite si gastrite cronice .
227. Complicatiile litiazei biliare la nivelul ficatului pot fi reprezentate de

a. hepatita cronica colostatica;
b. hepatita supurata difuza;
c. ileus biliar.
228. La nivelul tubului digestiv litiaza biliara poate da urmatoarele complicatii :

a. pancreatita acuta hemoragica:
b. ileus biliar;
c. tulburari functionale la nivelul pilonului.
229. Colica biliara se manifesta prin:

a. durere acuta violenta in hipocondrui arapi:
b. durere violenta in epigastru:
c. durere in omoplatul drept si umarul drept.
230.Cauzele declansarii colicii biliare sunt:

a. prezenta calculilor in caile biliare intra si extrahepatice;
b. calculi in rinichiul drept;
c. calculi in vezicula biliara.
231. Alte cauze de declansare a colicii biliare pot fi reprezentate de :

a. infiamatia acuta a peretelui vezicii biliare:
b. parazitoza intestinala;
c. aiskinezia biliara.
232.Simptomatologia colicii biliare este reprezentata de :

a. durere in hipocondrul drept sau epigastru ;
b. greturi, varsaturi cu continut alimentar sau bilios
c. tulburari majore de tranzit intestinal
233.In colica biliara pentru calmarea durerii se administreaza :

a. morfina;
b. nitroglicerina;
c. scobutil compus
234. Pentru reducerea inflamatiei si combaterea infectiei, in colica biliara este indicat
a. administrarea de antibiotice,
b. aplicarea pernei electric in regiunea hipocondrului drept;
c. aplicarea unei pungi cu gheata pe hipocondrul drept.
235.In colica biliara interventia chirurgicala este obligatorie, cu exceptia '

a. la debutul colicii;
b. in peritonita biliara;
c. dupa 24-36 de ore de ia debut, cand fenomenele nu ceaeaza
236. Ciroza hepatica este:

a. suferinta acuta a ficatului;
b. disfunctie hepatocitara;
c. suferinta cronica cu evolutie progresiva.
237. Cauzele declansarii cirozei hepatice sunt:

a. infectioase;
b consum excesiv de alcool;
c. cauze dismetabolice.
238. Ciroza hepatica apare preponderent;

a. intre 45 - 60 ani ;
b. la femei ;
c. la barbati.
239. Dbutul cirozei hepatice se manifesta prin:

a. sindrom asteno-nevrotic;
b. fenomene hemoragipare;
c. sindrom meningian.
240. Bolnavul diagnosticat cu ciroza hepatica prezinta:

a. icter;
b. facies vultuos ;
c. ascita.
241. Edemele unui bolnav cu ciroza hepatica :

a. sunt albe, moi;
b. sunt cianotice numai periferic
c. insotesc ascita.
242. Pacientul cu ciroza hepatica prezinta:

a. stelute vasculare si eritroza ;
b. hipertensiune portala ;
c. scaderea TA.
243.Formele clinice ale cirozei hepatice sunt:

a. ciroza ascitogena;
b. ciroza hiperslenomegalica;
c. ciroza biliara tertiara .
244. In tratamentul igieno-dietetic al cirozei hepatice, in functie de gravitate, este obligatoriu :

a. repaus la pat;
b. interzicerea sosurilor, condimentelor, prajeliior:
c. regimul hiperlipidic.
245. La un bolnav cu ciroza hepatica care se exteriorizeaza prin hematemeza sau melena, se
efectueaza:
a. administrare hemostatice ;
b. aplicarea sondei Blackmore;
c. administrarea citostaticelor
246. Insuficienta renala acuta se caracterizeaza prin:

a. deteriorarea rapida a functiei renale de excretie cu hiperazotemie si oligurie sau anurie;
b. scaderea treptata a cantitatii de urina eliminate pana la anurie;
c. anurie temporara, de cateva minute pana la 2-3 ore.
247. Semnul esential al insuficientei renale acute este:

a. oliguria pana la anurie:
b. nicturia,
c. disuria
248. La pacientul cu insuficienta renala acuta este contraindicata:

a. fortarea diurezei prin administrarea de lichide abundente,
b. corectarea dezechilibrului electrolitic fara rezultate de laborator;
c. combaterea varsaturilor.
249. In insuficienta renala acuta diureza este :

a. sub 400ml urina/zi;
b. sub 50ml urina/zi;
c. peste 1000ml urina/zi.
250. In insuficienta renala acuta calea de administrare si compozitia lichidelor in vederea mentinerii
echilibrului hidroelectrclitic vor fi stabilite;
a. in functie de ionograma;
b. de catre medic ;
c. in functie de examenul sumar de urina.
251 Interventiile asistentei medicale Ia un pacient cu insuficienta renala acuta constau in :

a. efectuarea bilantului hidric
b. diminuarea catabolismului proteic prin epurare oxtrarenala hemodializata si dializa peritoneala;
c. aplicatii calde in regiunea lombara .
252. In insuficienta renala acuta, diureticele se vor administra:

a. dupa corectarea volemiei;
b. înainte de corectarea volemiei;
c. dupa administrarea de vasodilatatoare.
253. Care dintre urmatoarele afectiuni reprezinta cauze postrenale in producerea insuficientei renale
acute?
a. calculoza ureterala bilaterala
b. tumorile de vecinatate afectand ambele uretere
c. glomerulonefrita
254. Pentru prevenirea hiperhidratarii in insuficienta renala acuta se controleaza zilnic:

a. pulsul arterial
b. temperatura
c. greutatea corporala
255. In cazurile in care in insuficienta renala acuta diureza este pastrata. deficitul calitativ consta in:
a. hematurie;
b. izostenurie;
c. hipostenurie.
256. Suprimarea functiei renale in insuficienta renala acuta survine ca urmare a:
a. reducerii filtratului giomeruiar;
b. scaderii reabsorbtiei tubuiare ;
c. reducerii permeabilitatii glomerulare.
257. Care dintre urmatoarele tulburari cardio-vasculare apare in insuficienta renala acuta?
a. tahicardie;
b. aritmii;
c. bradicardie;
258. In insuficienta renala acuta cresc proportional cu agravarea functiei renale:

a. calcemia;
b. acidul uric;
c. uree sangvina.
259. Suprimarea brusca a functiei renale se intalneste in:

a. insuficientarenala acuta;
b. insuficienta renala cronica
c. glomerulonefrita
260. Care din urmatoarele manifestari sunt semnificative pentru o insuficienta renala acuta?
a. oligo-anuria
b. alterarea echilibrului hidroelectrolitic si acido-bazic
c. hematuria
261. Insuficienta renala cronica se caracterizeaza prin:

a. deteriorarea rapida a functiei renale de excretie
b. scaderea progresiva a capacitatii functionale renale
c. retinerea in organism a substantelor toxice rezultate din metabolism
262.Uremia este stadiul terminal al :

a. insuficientei renale cronice ;
b. pielonefritei cronice ;
c. pielonefritei acute.
263.In faza de izostenurie, densitatea urinei oscileaza intre :

a. 1017-1020;
b. 1015-1017;
c. 1010-1011.
264. Cel mai important semn in insuficienta renala cronica este :

a. nicturia ; b. disuria ; c. poliuria.
265. Care dintre urmatoarele tulburari metabolice se intalnesc in insuficienta renala cronica ?
a. hipolipidemie ;
b. hiperlipidemie ;
c. hiperlipoproteinemie.
266. In retentia azotata intalnim in sânge valori crescute ale:
a. ureei sanguine ;
b. creatininei sanguine ;
c. TGO-TGP
267. Insuficienta renala cronica este o boala provocata de :

a. insuficienta renala acuta
b. glomerulonefrita cronica
c. obstructia cailor urinare.
268. Dintre cele mai periculoase complicatii ale insuficientei renale cronice fac parte
a. edemul pulmonar
b. diabetul
c. edemul cerebral
269. In insuficienta renala cronica urinile sunt:

a. poliurice si palide ;
b. disurice si hematurice :
c. poliurice si hpercrome.
270. Poliuria insotita de hipostenurie si ulterior de izostenurie este simptomul principal in :

a. infectii urinare ;
b. insuficienta renala cronica ;
c. adenomul de prostata.
271 .Analiza sângelui in insuficienta renala cronica pune in evidenta :

a. anemia si unele tulburari hemoragice ;
b. valori crescute ale ureei si creatininei ;
c. valori scazute ale ureei si creatininei .
272.Care dintre urmatoarele manifestari sunt semnificative pentru insuficienta renala cronica ?
a. cefalee precoce, contractii musculare, stari ccnfuzionale
b. stare generala profund alterata, miros amoniacal al aerului expirat, intoleranta digestiva
c. stare generala alterata; toleranta digestiva, dispnee, somnolenta.
273.Interventiile asistentei medicale in insuficienta renala cronica este un element important al

activitatii medicale. Educarea pacientilor se refera la :
a. exercitii fizice intense, sustinute ,
b. necesitatea restrictiilor alimentare
c. igiena riguroasa a tegumentelor.
274. Problemele pacientului cu insuficienta renala cronica pot fi :

a. alterarea echilibrului acido-bazic prin degradarea functiei tubulare ;
b. alterarea integritatii pielii ;
c. insomnia .
275. Corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice si acido-bazice in I.R.A. se face cu

a. bicarbonat de sodiu in acidoza metabolica ;
b. clorura de sodiu in deshidratarea extracelulara ;
c. diuretice in deshidratarea extracelulara .
276. Categoria de populatie la care se poate intalni mai frecvent litiaza renala este :
a. barbati intre 30-50 ani;
b. femei intre 30-50 ani;
c. barbati intre 50-70 ani.
277. Etiopatogenia litiazei renale este reprezentata de :

a. prezenta in urina a unor coloizi protectori care sa împiedice cristalizarea;
b. conditii fizico-chimice care favorizeaza cristalizarea (oligurie, staza urinara);
c. prezenta in urina, in exces, a unor substante care pot cristaliza (acid uric, acid oxalic, fosfati, calciu).
278. Manifestarea caracteristica in simptomatologia clinica a litiazei urinare este;

a. mictiuni frecvente si dureroase;
b. colica nefretica;
c. neliniste, agitatie.
279. Diaonosticul pozitiv clinic in litiaza renala se bazeaza pe :
a. polakiurie, usturimi la mictiune, febra, frison;
b. durere cu caracter de colica nefretica,hematurie si uneori eliminarea calculului;
c. durere lombara asociata cu manifestari reflexe: varsaturi, constipatie, balonari abdominale.
280 Evolutia in litiaza renala depinde de urmatorii factori:

a. compozitia calculului, regimul alimentar;
b. numarul si marimea calculilor, obstructia cailor urinare;
c. aparitia infectiei.
281 .Cele mai frecvente complicatii ale litiazei renale sunt:

a. anuria, infectia urinara;
b. hidronefroza;
c. malformatia cailor urinare.
282. Tratamentul colicii nefretice in litiaza renala consta in;

a. antispastice (Papaverina, Scobutil), analgezice (Aminofenazona, Algocalmin);
b. opiacee (Mialgin,Morfina), si infiltratii paravertebrale cu Novocaina;
c. substante cu actiune litica asupra calculilor (Cystenal.Renogal).
283. Medicatie indicata in litiaza urica este:

a. acidifianta urinara (acid fosfaric);
b. alcalinizanta urinara (bicarbonat de sodiu);
c. diurocard sau acid mandelic.
284. Alimentele ce se vor evita in litiaza oxalica sunt:

a. cele sarace in acizi nucleici (carne, icre);
b. laptele;
c. fasole, cafea, ciocolata.
285. Indicatiile tratamentului chirurgical in litiaza renala sunt:

a. la aparitia infectiei urinare sau cand calculii ureterali nu se elimina mult timp;
b. atunci cand este afectata functia renala si medical nu da rezultate;
c. la producerea unei recidive.
286. Litiaza renala se defineste ca fiind:

a. afectiunea caracterizata prin formarea unor calculi in bazinet si in caile urinare;
b. afectiunea caracterizata prin formarea unor calculi in bazinet si in caile biliare;
c. afectiunea caracterizata prin formarea unor calculi in bazinet si vezica urinara.
287. In tratamentul litiazei renale se va tine seama obligatoriu de:

a. manifestarea acuta;
b. boala de baza;
c. numarul calculilor renali.
288.Caracteristicile durerii in colica renala sunt:

a. localizare lombara, bilaterala, cu iradiere anterioara in tot e abdomenul;
b. localizare lombara unilateral cu iradiere de-a lungul ureterului spre organele genitale externe,
radacina a coapsei;
c. localizare suprapubiana cu iradiere in tot abdomenul inferior.
289.Conduita de urgenta la pacientul in stare de colica renala consta in administrarea de:

a. ceaiuri diuretice si ape minerale 2000 - 3000 ml/24 ore ;
b. analgezice antispastice, la indicatia medicului
c. antiinflamatoare.
290. Pozitia antalgica in colica renala este:

a. culcat in decubit lateral cu membrul inferior flectat;
b. decubit dorsal
c. decubit ventral
291. Hematuria reprezinta:

a. eliminarea de urina cu sange
b. mictiuni frecvente si dureroase;
c. mictiuni frecvente.
292.Manifstarea clinica caracteristica litiazei renale este:

a. infectia urinara;
b. insuficienta renala;
c. colica renala.
293.Sediul durerii in colica renala se afla in:

a. regiunea lombara;
b. regiunea toracala; c. regiunea suprapubiana
294. Prin tenesme vezicale se intelege:
a. nevoia imperioasa de mictiune;
b. mictiuni frecvente;
c. mictiuni nocturne.
295. In colica renala, principalele semne sunt:

a. durere, disurie, hematurie, meteorism
b. hipertensiune^poliurier durere, anxietate;
c. durere, neliniste, tenesme vezicale, varsaturi, uneori febra moderata .
296. In colica renala, dintre tulburarile mecanismelor eliminarii urinii pot apare.:.
a. polakiuria;
b. izostenuria;
c. hipostenuria
297.In colica-renala, tratamentul de urgenta este:

a. repaus la pat, calmarea durerii;
b. sonda uretro-vezicâla, combaterea durerii;
c. repaus la pat, ingerarea de lichide din abundenta
298.Colica renala este :

a. un sindom dureros, acut, paroxistic, de obicei apiretic
b. un sindrom provocat de spasmul cailor urinare excretoare superioare, insotit de agitatie si iradieri
uretro-vezico-genitale
c. imposibilitatea evacuarii vezicii urinare
299. Durerea lombara cu iradiere in organele genitale externe este caracteristica:

a. insuficientei renale acute
b. insuficientei renale cronice
c. colicii renale
300. Principalele cauze ale colicii renale sunt reprezentate de:

a. litiaza reno-ureterala, inflamatii urogenitale
b.
c. tumorile renale si ale organelor de vecinatate
301. Interventiile asistentei medicale in calmarea durerii in colica renala, sunt:

a. aplicatii locale de caldura pe zona de maxima durere
b. aplicarea alternativa de comprese calde si reci in zona lombara
c. administrarea de analgezice – antispastice la indicatia medicului
302. In colica renala examinarile de urgenta sunt:

a. examen complet de urina
b. radiografie renala pe gol
c. urografie
303. Diabetul zaharat este o boala cronica caracterizata prin perturbarea metabolismului:
a. glucidic b. mineral
c. glucidic, lipidic, proteic, mineral
304. Diabetul zaharat se datoreste:
a. insuficientei secretiei absolute a insulinei
b. insuficientei secretiei relative a insulinei
c. insuficentei secretiei absolute sau relative a insulinei
305. Cum motivam un bolnav cu diabet zaharat ca are componenta ereditara?

a. ca este un bolnav tanar
b. ca este un bolnav in varsta
c. printre rudele bolnavului s-au aflat sau se afla bolnavi de diabet zaharat
306. Cum intervine alimentatia in etiologia diabetului zaharat?

a. consumand exagerat zahar si dulciuri concentrate inainte de masa
b. consumand grasimi animale in cantitate mare inca din copilarie
c. supraalimentatie, indiferent de
307. In etiologia diabetului zaharat intervine:

a. o singura cauza
b. neaparat sa se nasca din parinti diabetici
c. este o interventie multifactoriala
308. Diabetul zaharat insulinodependent poate debuta uneori prin:

a. coma diabetica
b. colica renala
c. slabire progresiva
309. Diabetul zaharat insulinodependent apare:

a. numai la copii
b. numai la adolescenti
c. la copii, adolescenti, varstnici
310. Bolnavul cu diabet zaharat are:

a. polidipsie, poliurie
b. tuse cu expectoratii muco-purulenta
c. polifagie
311. Investigatiile de laborator in diabetul zaharat arata:

a. hiperglicemie
b. transaminaze crescute
c. glucozurie
312. Ce diferenta este intre diabetul zaharat si diabetul insipid ?

a. in diabetul zaharat avem hiperglicemie;
b. in diabetul insipid densitatea urinei este scazuta,
c. in diabetul zaharat densitatea urinei este scazuta .
313. Ce deosebire este intre diabetul zaharat si diabetul renal ?

a. in diabetul zaharat exista hiperglicemie;
b. in diabetul renal proba hiperglicemiei provocate este normala;
c. in diabetul renal poliuria este nocturna.
314. In ce conditii putem incadra un bolnav in prediabet ?
a. ambii parinti sunt diabetici;
b. mamele care nasc copii cu o greutate peste 4,5kg;
c. unul dintre parinti are ciroza hepatica.
315. In diabetul zaharat iatrogen sunt incriminate :

a. antibioticoterapia prelungita;
b. tratamentul cu tiaziaice (Nefrix);
c. corticoterapie.
316. Complicatiile acute ale diabetului zaharat sunt:

a. coma diabetica acidocetozica;
b. enterocolita acuta;
c. coma hipoglicemica.
317. Complicatiile cronice ale diabetului zaharat sunt:

a. ciroza hepatica;
b. glomeruloscleroza diabetica;
c. retinopatia diabetica
318. Faza prodromala a comei diabetice este exteriorizata clinic prin

a. polidipsie, poliurie;
b. senzatie de foame;
c. polipnee cu halena acetonica.
319. Tratamentul de urgenta in coma diabetica consta in a '-ministrarea de insulina

in doza de :
a 20 ui I.V. si 20 ui S.C.;
b 20 ui S.C.:
c 20 ui I.V.
320 Starea clinica a unui pacient in coma hipoglicemica se cara ;terizeaza alaturi de alte manifestari si
prin:
a. tegumente uscate, hiperemice:
b. pupile dilatate ;
c. tensiune arteriala normala sau crescuta.
321. In mod obisnuit, la un pacient diabetic, glucoza administrata ir PEV se tamponeaza cu 1 ui

insulina la 2 grame glucoza. Deci un lacon de 500 ml de glucoza
5% va fi tamponat cu : ;
a. 24,5 ui insulina;
b. 12,5 ui insulina;
c. 10 ui insulina.
322. Administrarea insulinei Ia un bolnav diabetic se face in genera! , dupa urmatoarea schema:
a. de 3 ori pe zi, dupa caz si doza, cu 15 min. înaintea meselor principale;
b. de 2 ori pe zi, la 15 min. dupa mesele principale;
c. de 3 ori pe zi, la 15 min. dupa micul dejun si cu 15 min. inaintea mesel
or de prânz si de seara.
323. In cadrul examenului fizic general, mirosul are valoare importanta in stabilirea unui diagnostic.
Astfel, in coma diabetica, ; mirosul este de:
a. usturoi:
b. fructe coapte, acetona;
c. amoniac.
324. In coma diabetica, simptomele evolueaza cu.

a. agitatie psiho-motorie si dezorientare psihica,
b. astenie, somnolenta pana la coma.
c. pierderea cunostintei.
325. Faza prodromala a comei hipoglicemice este exteriorizate clinic prin:

a. anxietate;
b. transpiratii;
c. anorexie totala.
325. Conduita de urgenta in coma diabetica impune si recoltarea urmatoarelor probe de laborator:
a. glicemie;
b. ionograma;
c. fibrinogen.
327. In cazul in care diferentierea intre coma diabetica si cea hipoglicemica este greu de facut,
diagnosticul se poate stabili prin administrarea a:
a. 20-30 ml glucoza hipotona(5%);
b. 20-30 ml glucoza hipertona( 20-40%);
c. 10 ui insulina .
328. In coma hipoglicemica debutul este:

a. lent (mai multe zile);
b. brusc, sau la cateva ore dupa administrarea de insulina,
c. brusc, imediat dupa administrarea de insulina.
329. Coma diabetica poate fi declansata de:

a. corticoterapie;
b. antibioterapie;
c. oprirea sau diminuarea nejustificata a tratamentului cu insulina.
330. Conduita de urgenta abordata in spital la un pacient in coma diabetica, vizeaza:

a. combaterea alcalozei;
b. combaterea acidozei;
c. hidratarea.
331. Fenomenele digestive intalnite in coma diabetica sunt urmatoarele:

a. senzatie de foame;
b. greturi;
c. varsaturi.
332. Coma hipoglicemica are tablou caracteristic de coma

a. "uscata"(tegumente si mucoase uscate) si "calma";
b. "umeda" (tegumente acoperite de transpiratii profuze):
c. hipertona (convulsii, hiperreflexie osteo-tendinoasa, hipertonia globilor oculari, Babinski pozitiv
bilateral).
333. Socul este definit ca:

a. grava tulburare functionala a intregului organism;
b. suferinta grava a creierului cu conservarea partiala a functiilor vitale;
c. reactie organica post-agresiva decompensata.
334 Obiectivul principal al tratamentului in soc este:

a. combaterea insuficientei cardiovasculare;
b. restabilirea perfuziei organice a tesuturilor;
c. combaterea hipoxiei cerebrale
335. Clasificarea etiologica a socului este urmatoarea:

a. hipovolemic, cardiogen, toxico- septic, anafilactic, reurogen;
b. cardiogen, hemoragie, septicemic, toxic, anafilactic, psihogen;
c. hipovolemic, cardiogen, neurogen, infectios, anafilactic.
336.Care dintre urmatoarele semne nu fac parte din tabloul clinic al socului:
a. bradipnee superficiala;
b. hipertermia;
c. facies palid, buze uscate si cianotice.
337. Socul traumatic compensat asimptomatic si nemanifest clinic este caracterizat prin:
a. echilibru biologic care impiedica aparitia socului recompensat:
b. faza imediat postagresiva;
c. perioada in care nu se face tratament antisoc.
338.Conduita de urgenta in socul traumatic cuprinde :

a. inlaturarea factorului socogen;
b. combaterea durerii;
c. evaluarea rapida a leziunilor.
339. Pretratamentul socului se aplica:

a. la locul accidentului si pe timpul transportului ;
b. numai in unitati U.P.U si T.l. ;
c. imediat dupa agresiune, cand nu se manifesta semne de gravitate;
340. Refacerea volemiei in socul traumatic se face cu :

a. Dextran 70 cu timp de injumatatire 8-12 ore:
b. Dextran 40 cu timp de injumatatire 6-8 ore ;
c. preparate de gelatina.
341. Punctionarea unei vene cu ac de mare calibru este un gest de mare urgenta deoarece :
a. scade tensiunea venoasa prin hemoragie masiva ;
b. este necesara mentinerea unei cai venoase libere ;
c. in etapa decompensata a socului venele se colabeaza si se punctioneaza greu.
342. Terapia analgetica in soc :

a. sedeaza bolnavul ;
b. inlatura frica si agitatia ;
c. nu preintampina decompensarea socului.
343. Factorii etiologici in socul cardiogen sunt:

a infarctul miocardic acut;
b. insuficienta cardiaca acuta,
c. embolia pulmonara cu tromb sanguin
344. Socul cardiogen se poate instala :

a. o data cu debutul I.M.A.;
b. in cursul evolutiei I.M.A.;
c. in cursul aparitiei edemului pulmonar acut.
345. Primul ajutor in socul cardiogen consta in:

a. culcarea si sedarea bolnavului;
b. oxigenarea pe sonda nasofaringiana;
c. se administraza adrenalina subcutan 0.5-1 mg
346. Tratamentul socului cardiogen presupune :

a. calmarea durerii cu analgetice majore : mialgin. fortral
b. corticoterapie ;
c. supravegherea functiilor vitale : TA. puls. diureza. respiratie, facies.
347. In socul anafilactic :

a. are loc o exsudare de lichid interstitial;
b. vasodilatatie;
c. vasoconstrictie.
348. Debutul clinic al socului anafilactic cuprinde:

a. tulburari cardiovasculare;
b. tulburari digestive;
c. acidoza marcata.
349. Conduita de urgenta in socul anafilactic cuprinde:

a. aplicarea de garouri;
b. supraveghere directa 24 ore ;
c. administrare de antipiretice .
350. Socul septic apare ca urmare a :

a. imunitatii scazute a pacientului, infectii asociate fungii- bacterii ;
b. patrunderii bruste in torentul circulatiei a bacteriilor si toxinelor lor;
c. aparitiei insuficientei vasculare acute.
351. Socul septic este provocat îndeosebi de;
a. preexistenta altor leziuni ;
b. stafilococi, enterococi .
c. Neisserii, Clostridium.
352. Stadiul I al socului septic se caracterizeaza prin :

a. hipertermie, hipotensiune arteriala, tahicardie, tahipnee, anxietate:
b. hipotermie, prabusirea tensiunii arteriale, tulburari metabolice.cianoza
c. soc hiperdinamic, compensat, tegument uscat si calc.
353. Tratamentul socului septic se face cu:

a. antibiotice ;
b. intubatie endotraheala ;
c. heparina.
354. Epidemiologia este o stiinta medicala care studiaza :

a. bolile cu raspandire in populatie ;
b. bolile cu raspandire mare in populatie, ce creeaza probleme de sanatate publica, perturbând
dezvoltarea normala a societatii;
c. boli cardiovasculare, neoplaziile, accidentele rutiere, boli . psihice, sinuciderile etc.
355. Profilaxia generala presupune:

a. masurile permanente cu caracter general si educatia sanitara
b. supravegherea si controlul preventiv al factorilor epudemiologici
c. masuri tranzitorii care inceteaza odata cu stingerea focarului de infectie
356. Profilaxia speciala se refera la:

a. masurile ce trebuie luate in focar pentru combaterea unei boli infectioase
b. prevenirea unor noi cazuri secundare
c. masurile indreptate impotriva spectrului de morbiditate
357. Ancheta epidemiologica definitiva presupune :

a. este efectuata de catre medicul de familie ;
b. încheierea o data cu limitarea focarului ;
c. completarea anchetei preliminare cu investigatii si masuri eficiente si incheierea o data cu limitarea
focarului .
358. Triajul epidemiologie presupune :

a. termometrizarea, ex. tegumentelor, cavitatii bucale si conjunctivelor;
b. masurarea T.A. puls, diureza;
c. informarea privind eventualele contacte la domiciliu
359.Triajul epidemiologie se efectueaza :

a. zilnic, in crese si gradinite, inainte de intrarea in colectivitate,
b. in crese si gradinite, dupa intrarea copiilor in colectivitate:
c. la prezentarea copiilor in tabere si la reinceperea cursurilor dupa vacanta .
360.Termometrizarea zilnica, manevra efectuata in cadrul triajului epidemiologie, se efectueaza :

a. de catre asistenta medicala ;
b. saptamanal, la copiii din crese si gradinite;
c. zilnic, la copiii suspecti sau bolnavi din crese si gradinite
361.Controlul medical periodic anual al personalului din sectorul alimentar se face prin :
a. examene clinice ;
b. coproculturi, rx.pulmonar, RBW;
c. ecografie abdominala
362.Dezinfectia urmareste :
a. indepartarea agentilor patogeni de pe tegumente si de pe diferite obiecte din mediul extern;
b. distrugerea agentilor patogeni din profunzime, prin mijloace fizice si chimice;
c. indepartarea si distrugerea agentilor patogeni de pe tegumente si diferite obiec
te din mediul extern, prin mijloace fizice, chimice si mecanice.
363.Mijloacele mecanice de dezinfectie sunt: ,

a. spalarea, aerisirea, ventilatia;
b. stergerea umeda a suprafetelor, folosind agenti chimici
c. radiatii ultraviolete
364. Metodele fizice de dezinfectie:

a. sunt reprezentate in principal de caldura uscata, umeda si radiatii u.v.
b. se bazeaza pe reactia de oxidare, hidroliza si precipitare
c. se realizeaza prin denaturarea proteinelor
.
365. Dezinfectia prin metode chimice se realizeaza prin
a. spalarea si / sau stergerea cu substante dezinfectante
b scufundarea in substante dezinfectante
c. iradierea cu ultraviolete pentru dezinfectia aerului .
366.Sterilizarea urmareste : .
a. neutralizarea agentilor patogeni de pe toate suprafetele ce vin in contact cu bolnavul
b. distrugerea tuturor microorganismelor patogene si nepatogene inclusiv a sporilor de pe obiecte cu
utilizare medicala;
c. inactivarea agentilor patogeni existenti pe suprafata instrumentelor chiurgicale
367. Dezinsectia de combatere utilizeaza in mod curent:

a. metode fizice, chimice si biologice ;
b. metode genetice ;
c. ambele raspunsuri sunt corecte .
368. Vaccinoprofilaxia utilizeaza :

a. vaccinuri corpusculare din culturi de germeni vii, atenuati;!
b. vaccinuri preparate din toxine detoxifiate, transformate in anatoxinea
c. vaccinuri din culturi de germeni vii neatenuati, eficienta sporita
369. Anginele sunt:
a. cele mai frecvente infectii streptococice
b. inflamatii ale istmului faringian
c. afectiuni intalnite numai la copii
370. Manifestarile locale cele mai frecvente in angina streptococica sunt:

a. odinofagia
b. congestia intensa a fundului de gat
c. false membrane
371. Angina ulceronecrotica, ca forma a anginei streptococice se intalneste:

a. cu mult mai rar
b. frecvent
c. niciodata
372. Din punct de vedere clinic, anginele se clasifica astfel:

a. angine: rosii, albe, ulceroase
b. angine: rosii, necrotice
c. angine: rosii, albe
373. Tratamentul anginei streptococice consta in administrare de:

a. penicilina
b. tetraciclina si cloramfe dool
c. doxiciclina
374. Scarlatina este o boala infectioasa produsa de:

a. streptococul beta hemolitic din grupa A
b. stafilococul auriu
c. stafilococul alfa hemolitic din grupa B
375. Scarlatina se manifesta clinic in perioada de debut, prin:

a. angina, febra moderata, eruptie fugace
b. febra mare, angina, cefalee, varsaturi
c. febra, angina, tahicardie, varsaturi
376. Eruptia in scarlatina este:

a. micropapuloasa, aspra la pipait;
b. micropapuloasa, catifelata la pipait; *
c. veziculara .
377.Pentru scarlatina distinctiv este semnul :

a. Grozovici - Pastia. cu elemente purpurice dispuse linear" la nivelul plicei cotului si inghinal;
b. Koplik - roseata difuza a mucoasei bucale, o dunga albg pe gingii (dunga Appert);
c. Masca Filatov, semnul Pastia si ciclul lingual.
378. Perioada de incubatie in scarlatina dureaza:

a. 1-2 zile;
b. 1-10 zile;
c 3-6 zile .
379. Exantemul scarlatinos apare mai intai :
a. pe gat si torace;
b. membre superioare;
c. fata anterioara a toracelui si abdomen.
380. Angina rosie + febra + eruptie micropapuloasa pe trunchi, respectând fata, va sugereaza :
a. varicela;
b. rujeola;
c. scarlatina .
381. Copilul cu scarlatina este tratat:

a. obligatoriu in spital de catre medical specialist;
b. la domiciliu ;
c. de catre medical scolar.
382. Manifestarile clinice in scarlatina sunt determinate de actiunea

a. streptococilor alfa- hemolitici;
b. streptococci beta -hemolitici;
c. toxina scarlatinoasa (Dick) eliberata de streptococul beta-hemoliticgrupa A
383. Angina din scarlatina are urmatoarele caractere:

a. rosie, cu false membrane aderente care se refac rapid, extensive la pilieri, lueta, sângerânde;
b. rosie sau eritemato-pultacee, rar ulcero-necrotica ;
c eritematoasa difuza.
384. In dianosticul scarlatinei de importanta majora este ciclul lingual cu urmatoarele

caracteristici:
a. limba saburala, smeurie, rosie inchis, lucioasa;
b. limba smeurie, reliefare a papilelor fungiforme:
c. limba saburala ce se descuameaza in sens antero- posterior.
385. Complicatiile imunoalergice ale scarlatinei se instaleaza la 15-25 zile de la debutul bolii si pot fi:
a. glomerulonefrita difuza acuta;
b reumatismul articular acut;
c colica biliara .
386. Profilaxia scarlatinei include :

a. asuri de izolare, de supraveghere a contactilcr timp de 10 zile , tratam
ent cu penicilina al purtatorilor;
b. dezinfectia in focar de tip continuu si terminal, atat in colectivitati,
cat si in locuinte ;
c. supraveghere facultativa a bolnavului .
387. Ingrijirea unui bolnav cu scarlatina include :

a. aplicarea de comprese reci pe frunte;
b. combaterea pruritului cu lotiuni de alcool mentolat;
c. regim hiperprotidic.
388. Problemele pacientului cu scarlatina pot fi:
a. alterarea confortului legat de durerea de cap si febra;
b. varsaturi si cefalee din cauza edemului cerebral infectios;
c. hiperdinamie, agitatie legata de starea toxica .
389. Interventiile asistentei medicale pentru prevenirea complicatiilor la un pacient cu scarlatina sunt:
a. combatarea pruritului;
b. îngrijirea cavitatii bucale, de 2 ori pe ora;
c. repaus la pat, cel putin 7 zile .
390.Tratamentul etiologic in scarlatina cuprinde :

a. administrarea de penicilina, eritromicina, la indicatia medicului;
b. la externare tratamentul se continua cu moldamin ;
c. administrarea de hidrocortizon acetat.
391 .Tratamentul simptomatic in scarlatina se adreseaza :

a. febrei, cefaleeei si durerilor ia deglutitie:
b. febrei si catarului respirator ;
c. febrei, poliadenopatiei occipitale .
392.In scarlatina, testarea receptivitatii se face prin testul intraderrnic Dick, test de:
a. imunitate;
b. alergie ; tCC
c. nici una dintre afirmatii nu este corecta .
393. Complicatiile scarlatinei pot fi:

a. toxice, septice, postinfectioase;
b. suprainfectii bacteriene, crup, encefalita;
c. poliartrita, efect teratogen.
394. Rujeola se manifesta clinic in perioada de debut prin :

a. febra moderata, catar (nazal, bronsic, ocular), enemtem;!
b. catar nazal, febra inalta, diaree; 102
c. febra +catar + semnul Koplick.
395. Perioada eruptiva din rujeola se caracterizeaza prin :

a. cresterea mare a febrei; I
b. eruptia maculopapuloasa incepe la fata si se generalizeaza descendent in 3 zile ;
c. eruptia micropapuloasa cu fond congestiv, aspra la pipait
396. Patagnomonic pentru rujeola este :

a. semnul Barsieri;
b. semnul Koplick;
c. catar ocular, nazo-bronsic.
397. In rujeola, perioada de incubatie dureaza :

a. 3-6 zile;
b. 8-11 zile:
c. 14-21 zile.
398. Eruptia maculopapuloasa in rujeola incepe la :
a. fata - dupa urechi, pe frunte si obraji ;
b. gat - torace:
c. membre .
399. In rujeola eruptia :

a. este insotita de prurit;
b. nu este insotita de prurit;
c. nu produce prurit.
400. Evolutia eruptiei in rujeola este:

a. descuamatie furfuracee precoce, in lambouri tardiva;
b. fara urme;
c. pigmentara cafenie si descuamatie foarte fina .
401. Cresterea febrei in perioada de stare si de palire a eruptiei :

a. este normala;
b. este semn de complicatie prin suprainfectie bacteriana;
c. este lipsita de importanta .
402. Semnul Koplick, patognomonic in rujeola, dispare:

a. in prima zi de eruptie ;
b. in a treia zi dupa ce eruptia paleste;
c. in perioada de convalescenta .
403. La ivirea unui caz de rujeola se procedeaza la :

a. izolarea bolnavului la spital sau la domiciliu pe perioada contagiozitatii;
b. urmarirea contactilor nevaccinati sau care nu au trecut prin boala ;
c. administrarea de imunoglobuline dupa 5 zile de la j contact.
404. Manifestarile de dependenta la un pacient cu rujeola.in perioada de incubatie sunt:

a. febra, frisoane, tahipnee; I
b. greturi, varsaturi, dureri abdominale;
c. apatie, imobilitate.
405. In perioada eruptiva din rujeola apare:

a. exantemul - macule de culoare rosie (pe fata, dupa urechi, gat);
b. inapetenta, stare de neliniste, nervozitate; j.
c. tegumente palide, reci.
406.Interventiile asistentei medicale la un pacient cu rujeola vizear

a. pastrarea permeabilitatii cailor respiratorii;
b. reechilibrarea hidro-electrolitica;
c. imobilizarea pacientului in perioada eruptive.
407.Problemele pacientului cu rujeola pot fi:

a. dispnee cu polipnee cauzata de febra:
b. potential de deficit de lichide legat de varsaturi, ] transpiratii;
c. hipotermie .
408. Interventiile asistentei medicale pentru diminuarea obstructii cailor respiratorii, tusei, polipneei
sunt:
a. aplica comprese hipotermizante ;
b. umidifica aerul din incapere; *
c. administreaza medicatia prescrisa de medic .
409. Rubeola este o boala :

a. infectioasa, virala, ce evolueaza favorabil , cu adenopalj eruptie micropapulo
asa fugace si febra inconstanta
b. cu izolare la domiciliu ;
c. cu contagiozitate majora ce impune internarea obligatorie in spital.
410. Importanta rubeolei este data de :

a. efectul teratogen asupra sarcinii in primele 3-4 luni cu aparitia unor malformatii congenitale ;
b complicatiile toxice, septice postinfectioase ;
c. evolutie asimptomatica .
411. In rubeola, modul de transmitere este :

a. aerogen;
b. prin contact cu obiecte recent contaminate de secretii;
c. digestiv.
412. Eruptia in rubeola are urmatoarele caracteristici :

a. macule mici de culoare roz, fara tendinte la confluente;
b. micropapuloasa, cu fond congestiv ;
c. maculopapuloasa, cu tendinte la confluente .
413. Icubatia in rubeola dureaza :

a. 2-3 saptamani:
b 1-2 saptamani;
c. 1 saptamana .
414. Alaturi de eruptie, un alt simptom cardinal in rubeola este :

a. poliaaenopatia;
b. febra inalta la adulti;
c. ciclul lingual .
415. Dintre rarele complicatii ale rubeolei se pot mentiona .

a. poliartrita,
b purpura trombocitopenica si meningoencefalita;
c. reumatism articular acut.
416. Tratamentul rubeolei este :

a. simptomatic;
b. etiologic;
c. igienic.
417.Febra + catar respirator + adenopatie va sugereaza:

a. rujeola;
b. rubeola;
c. scarlatina .
418. Legislatia actuala prevede ca raportarea cazurilor de rubeola sa se efectueze:
a. trimestrial, numeric;
b. lunar, nominal ;
c. in 24 ore de la depistare, nominal.
419. In perioada de stare, eruptia cu aspect polimorf: maci. papule, vezicule clare ori tulburi si cruste
hematice apar in :
a. scarlatina;
b. rujeola;
c. varicela.
420. Distributia centripetal a eruptiei (sunt mai multe elemente pe trunchi si radacina membrelor)
apare in :
a. rujeola;
b. tuse convulsiva;
c. rubeola.
421 Eruptia este pruriginoasa in :

a. scarlatina;
b. rubeola;
c. varicela.
422. Parotidita epidemica este cunoscuta si sub numele de :

a. oreion;
b. varsat;
c. pojar.
423. Tabloul clinic cu debut relativ brusc, febra, cefalee si jena lojile parotidiene apare in:
a spondiloza cervicala;
b. parotidita epidemica;
c. rubeola.
424. Orbita urliana, complicatie a parotiditei epidemice, apare la:

a. fete
b. baieti
c. dupa pubertate
425. In tusea convulsiva, sursa de infectie este:

a. omul bolnav cu forme tipice si atipice
b. animale
c. purtatorii faringieni de streptococ
426. Calea de transmitere in tusea convulsiva este:

a. aerogena, prin picaturi din secretiile respiratorii expulzate prin tuse
b. digestiva, prin maini murdare
c. prin obiecte recent contaminate
427. Semne catarale respiratorii: rinita, raguseala, tusea, injectie conjunctivala, aspect „facies plans”,
subfebrilitate, apar in :
a. rujeola
b. tuse convulsiva
c. rubeola
428. Tusea convulsiva, evolueaza endemo-epidemic cu " ingrosari" epidemice la sfarsitul:
a. iernii;
b. primaverii;
c. verii.
429. Izvorul epidemilogic in poliomielita este omul infectat, calea de yansmitere

Fiind:
a. fecal-orala;
b. aerogena, prin contact intim la inceputul bolii ;
c. parenterala.
430. Poliomielita face parte din categoria bolilor transmisibile:

a. cu declarare nominala obligatorie;
b. internare si tratament obligatoriu in spital ,
c. tratament la domiciliu si izolare obligatorie .
431. Primovaccinarea in poliomielita se face in doua administra", orale, la 2 luni interval, in lunile de :
a. larna-primavara;
b. vara- toamna; '
c. toamna - iarna
432. A treia vaccinare pentru poliomielita se face :

a. in primul an de scoala;
b. liceu;
c. maturitate.
433.Sindromul meningean - un grup de simptome si semne, apar in :

a. meningita tuberculoasa;
b. meningita seroasa ;
c. tetanos .
434. Meningita meningococica detine primul loc ca frecventa i etiologia meningitelor purulente la :
a. copii;
b. adulti peste 40 ani;
c. tineri
435. Meningita pneumococica detine prioritate ca frecventa in etiologia meningitelor purulente la :

a. copii;
b. adulti peste 40 ani;
c. nou-nascut si sugar.
436. Calea de transmitere a meningitei poate fi :

a. hematogena ;
b. prin contiguitate ;
c. aerogena .
437. Simptomatologia afectarii meningiene cuprinde :

a. febra, cefalee puternica, fotofobie;
b. varsaturi si somnolenta pana la coma;
c. subfebrilitate, agitatie, greata.
438. Sindromul encefalitic - o inmanunchere de semne si simptome- care exprima afectarea creierului
de cauza infectioasa si postinfectioasa, apare in :
a. hepatita acuta virala;
b. encefalita;
c. toxiinfectie alimentara.
439. Encefalitele acute postinfectioase survin in convalescenta unor boli infectioase precum:
a. rujeola;
b. varicela:
c. hepatita virala A.
440. Tabloul clinic in encefalita cuprinde :

a. febra, cefalee, tulburari de senzori
b. convulsii, diverse paralizii ;
c. greturi, varsaturi, oligurie.
441. Tratamentul encefalitei consta in ;

a. chimioterapie antivirala;
b. medicatie antiinflamatorie si antiedematoasa;
c. imunoterapia cu imonoglobuline specifice .
442. Profilaxia encefalitelor virale :

a. cuprinde protectia celor expusi prin masuri generale sau prin vaccinuri formolate; b. urmareste
combaterea vectorilor;
c. consta in protectie generala prin vaccinare specifica .
443. Boala acuta ce apare sporadic sau epidemic in urma ¦ mului de alimente contaminate cu diverse
bacterii se numeste:
a. rujeola;
b. toxiinfectie alimentara;
c. parotidita epidemica.
444. Tablou clinic cu varsaturi, colici abdominale, scaune diareice, defineste:

a. hepatita acuta virala;
b. toxiinfectia alimentara
c. scarlatina
445. Toxiinfectiile alimentare survin in urma urmatoarelor situat patogenice :

a. prin ingestia toxinei eliberata in aliment; 􀀀
b. prin ingestia unor alimente in care germenul s-a dezvoltat in foarte mare cantitate
c. parazitoza intestinala
446. Tabloul clinic ce cuprinde scaune frecvente, moi, lichide abundente, cu aspect omogen, de
culoare galben verzui, apare in:
a. holera
b. sallmoneloza
c. dizenterie
447. Impiedicarea proliferarii agentului patogen existent in unele alimente se face prin pastrarea la
temperatura de :
a. -5 grade C;
b. 5 grade C;
c. -10 grade C
448. Febra tifoida este:

a. boala transmisibila cu declarare obligatorie;
b. specifica omului;
c. o boala produsa de Rickettsia Prowazekii.
449. In feora tifoida este obligatorie:

a. spitalizarea;
b. declararea nominala;
c. imobilizarea pacientului.
450. Bacilul tific are patogenitate exclusiva pentru ;

a. animal;
b. om;.
c. om si animal, in egala masura.
451. Febra tifoida se transmite pe cale :

a. digestiva;
b. aerogena;
c. parenterala.
452. Scaune diareice verzi ca „zeama de mazare”, omogene, apare in:

a. salmonela
b. febra tifoida
c. peritonita
453. Scaune numeroase, mucopiosanguinolente, tenesme si uneori

Febra, stare toxica, subliniaza sindromul clinic din :
a. tetanos;
b. dizenterie;
c. hepatita virala
454. Calea de transmitere a dizenteriei este:

a. aerogena;
b fecal-orala;
c. parenterala.
.455. Rol primar in transmiterea dizenteriei ii au:

a. contaminarea hainelor;
b. mâinile murdare;
c. mustele
456. Pentru bolnavii care lucreaza in sector alimentar, colectivitati de copii, este obligatoriu controlul,
dupa tratament, prin recoltarea de .
a. 1 coprocultura;
b. 3 coproculturi;
c. 5 coproculturi.
457. Receptivitatea la dizenterie este generala, mai mare la :

a. copii sub5 ani;
b. vârstnici;
c. barbati.
458. Tetanosul impune :

a. izolarea obligatorie in spital ;
b. declarare nominala obligatorie;
c. regim alimentar strict .
459. Solul, praful, obiectele contaminate mijlocesc patrunderea sporilor prin:

a. leziuni ale tegumentelor;
b. digestive;
c. aerogen.
460. Morbiditatea prin tetanos generalizarea vaccinarii cu:

a. anatoxina tetanica;
b. verorab;
c. anatoxia difterica.
461. Debutul, de obicei lent, cu "trismus" precedat uneori de tresariri musculare la nivelul plagii este
semn patognomonic pentru :
a. scarlatina;
b. tetanos;
c. dizenterie.
462. "Rasul sardonic" apare in :

a. scarlatina; b. rujeola; c. tetanos.
463.In ce varietate de luxatie de sold membrul inferior este in adductie si rotatie interna, cu coapsa in
flexie de 90° pe bazin:
a. luxatie postero-superioara;
b. luxatie postero-inferioara;
c. luxatie antero-superioara.
464.Cea mai frecventa fractura a antebratului este:

a. fractura in 1/3 medie a radiusului;
b. fractura extremitatii inferioare a radiusului,
c. fractura Pouteau - Colles.
465. In fractura diafizei femurale tratamentul consta in:

a. imobilizare in aparat gipsat femuropodal
b. osteosinteza centromedulara;
c. imobilizare la pat.
466. Fractura cu mai multe fragmente ale aceluiasi os este:

a. fractura spiroida;
b. fractura prin infundare;
c. fractura cominutiva.
467. Hemartroza se intalneste in :

a. luxatia soldului;
b. luxatia de genunchi;
c. fractura olecranului.
468. O entorsa incorect tratata poate determina:

a. luxatie;
b. recidivare;
c. artroza.
469. Fractura de col femural este mai frecventa la:

a. persoanele in varsta;
b. copii;
c. adolescenti.
470. La un pacient cu luxatie de police, semnul caracteristic este
a. police asezat in forma de Z;
b. police asezat in forma de U;
c. police asezat in forma de L.
471. Fracturile in 1/3 medie a gambei sunt mai ales:

a. oblice;
b. spiroide;
c. cu infundare.
472. Imobilizarea pentru luxatia scapulo-humerala este:

a. bandaj Dessault:
b. aparat gipsat brahio-antebrahio palmar;
c. bandaj compresiv.
473. Prin entorsa se produce:
a. deplasare permanenta a extremitatilor articulare;
b. intindere a ligamentelor si a capsulei articulare;
c. intrerupere a continuitatii unui os.
474. Semnele vindecarii fracturii sunt:

a. varsta bolnavului;
b. disparitia edemului;
c. reluarea miscarilor.
475. Se considera cea mai buna atela pentru imobilizare :

a. atela din material plastic;
b. atela Cramer;
c. atela gipsata.
476. Imobilizarea gipsata a unei fracturi trebuie sa cuprinda:

a. articulatia situata deasupra focarului de fractura;
b. articulatia situata dedesubtul focarului de fractura;
c. articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura.
477. lmbracarea si dezbracarea unui pacient cu fractura de membr se face astfel:

a. dezbracarea se incepe cu membrul sanatos, imbracarea se incepe cu membrul bolnav;
b. dezbracarea se incepe cu membrul bolnav, imbracarea se incepe cu membrul sanatos;
c. nu are importanta ordinea .
478.Arsura de gradul II are ca semn caracteristic:

a. flictena alba, cu continut serocitrin;
b. hipertermie, usturime;
c. flictena, cu continut sanguinolent, tulbure.
479. Escara din arsura de gradul IV:

a. cuprinde epidermul si dermul;
b. are o culoare ce variaza de la alb la negru;
c. se insoteste de usturime.
480. Gravitatea unei arsuri se apreciaza dupa :

a. intinderea in suprafata a arsurii;
b. gradul de profunzime a arsurii;
c. natura agentului etiologic.
481. Arsura de gradul IV evolueaza cu:
a. cicatrici vicioase;
b. epitelizare spontana la o suprafata de peste 5 cm2;
c. invaliditati grave.
482. Socul din arsuri este:

a. traumatic;
b. anafilactic; c. hipovolemic.
483. Hemcconcentratia din arsuri:
a. este influentata de suprafata arsa;
b. este prezenta in prima perioada;
c. se accentueaza daca bolnavul prezinta hemoragii digestive.
484. Evolutia unei arsuri:

a. nu depinde de varsta si echilibrul psihic al bolnavului;
b. este influentata de calitatea si promptitudinea tratamentului aplicat;
c. este in functie de locul unde se produce arsura.
485. In calcularea suprafetei arse, toracele posterior reprezinta:

a. 9%;
b. 18%;
c. 36%.
486.Prognosticul vital al bolnavului ars se calculeaza in functie de

a. marimea suprafetei arse;
b. profunzimea arsurii;
c. inaltimea si greutatea arsului.
487.Faza de soc postcombustional:

a. se considera primele trei zile de la arsura;
b. poate aparea edemul pulmonar acut;
c. se caracterizeaza prin hipoxie, oligoanurie, varsaturi, hemoragie digestiva.
488.Complicatiile arsurii prin erori de tratament sunt, cu exceptia:

a. edem pulmonar acut;
b. complicatii hepatice;
c. insuficienta renala acuta.
489.In acordarea primului ajutor in arsura:

a. se badijoneaza cu alcool dublu rafinat;
b. se unge cu substante grase;
c. nu se acopera cu pulberi.
490.Stingerea arsului cuprins de flacari se face:

a. prin rostogolire prin nisip;
b. prin stropire cu apa;
c. prin acoperirea cu o patura.
491.Tratamentul arsurilor incepe cu:

a. calmarea durerii prin aplicare de albastru de metilen;
b. administrarea de ATPA si sedative;
c. recoltarea probelor de laborator.
492.Prelucrarea chirurgicala a unei arsuri consta in:

a. indepartarea flictenelor;
b. badijonare cu alcool 70%;
c. aplicarea unui pansament umed.
493. Care dintre urmatoarele zone nu se panseaza in caz de arsura;

a. fata;
b. zonele de flexie;
c. regiunile perineale.
494. Traheostomia trebuie practicata la bolnavul cu :

a. arsuri circulare ale trunchiului;
b. arsuri profunde ale fetei si gatului;
c. arsuri, dupa explozii in spatii inchise.
495.Tratamentul arsurilor chimice prin acizi se face cu:

a. spalaturi abundente cu apa sterila, ser fiziologic;
b. badijonare cu alcool sanitar si violet de gentiana;
c. neutralizarea acizilor cu amoniac 1% sau bicarbonat de sodiu.
496. Arsura produsa de acizi se caracterizeaza prin:

a. escara alba, moale, hidratata;
b. escara galben-bruna, mai mult sau mai putin dureroasa;
c. flictena cu continut sanguinolent.
497. Cantitatea de lichide ce trebuie administrata in caz de arsuri se calculeaza:

a. un ml solutie pentru fiecare procent suprafata arsa X greutatea corporala;
b. nu este influentata de evolutia clinica;
c. nu tine seama de examenul de laborator.
498. Hemoragiile pot fi clasificate in functie de:

a. felul vasului lezat si cantitatea de singe pierduta;
b. locul unde se dezvolta si se evidentieaza hemoragia;
c. felul hemostazei.
499. In hemoragiile arteriale, sângele are urmatoarele caracteristici:

a. culoare rosu inchis;
b. culoare rosu deschis;
c. tisneste sincron cu sistola si cu o forta concordanta cu TA.
500.Cantitatea de sânge pierdut intr-un timp scurt este mai mare in

a. hemoragia venoasa;
b. hemoragia venoasa si capilara;
c. hemoragia arteriala
501.In cazul hemoragiei venoase, sângele are urmatoarele caracteristici:

a. tasneste sincron cu sistola cardiaca;
b. culoare rosu inchis;
c. sangerare difuza greu de stapanit
502. Corpul unui barbat cu greutatea de 80 kg contine urmatoarea cantitate de sânge:

a. 6 I;
b. 7 l;
c. 5 I.
503. Se considera o hemoragie mica atunci cand:
a. hemoragia este numai capilara;
b. se pierde numai 1/3 din cantitatea de sânge din organism;
c. se pierde o cantitate neinsemnata de sânge.
504.Consideram o hemoragie mare atunci cind:

a. se pierde 1/3 din cantitatea de sânge din organism;
b. se pierde 1/3 - 1/2 din cantitatea de sânge din organism;
c. se pierde mai mult de 1/2din cantitatea de sânge din organism.
505.Gravitatea unei hemoragii este data:

a. numai de cantitatea de sânge pierduta;
b. de raportul dintre cantitatea de sânge pierduta, greutatea corporala a individului si viteza cu care se
produce pierderea de sânge;
c. numai de viteza cu care se produce pierderea de sânge
506.In cazul hemoragiilor de mai jos, cea mai grava este

a. pierderea de 1 sange la un adult de 90 kg
b. pierderea de 400 ml sânge la un copil de 10 kg
c. toate sunt de aceeasi gravitat
507. In functie de locul unde se dezvolta, hemoragia poate fi -clasificata astfel:

a. hemoragie capilara, intratisulara, exteriorizata
b. hemoragie externa, arteriala, intratisulara
c. hemoragie externa, interna, interna exteriorizata, intratisulara.
508. Hemoragia intratisulara este:

a. hemoragia care se dezvolta numai sub piele;
b. hemoragia care se dezvolta in interiorul unor cavitati (pleurala, pericardica);
c. hemoragia care se dezvolta sub piele sau in interiorul unor organe (ficat, crater, muschi)
509. Poate fi considerata hemoragie interna urmatoarea situatie:

a. hematom la nivelul mezenterului;
b. revarsarea sângelui in cavitatea pleurala;
c. revarsarea sângelui in cavitatea pericardica.
5 10.Hemoragia din caile urinare se evidentiaza prin:

a. scaderea brusca a tensiunii arteriale;
b. hematurie;
c. polakiurie.
511. Atat hematemeza, cat si melena, pot fi cu sânge rosu in urmatoarele situatii:
a. hemoragii abundente cand sângele stagneaza in stomac;
b. hemoragii abundente candsângele nu are timp sa stea in stomac;
c. daca singele este evacuat foarte repede.
512. Irtr-o hemoptizie caracteristic este :

a. sânge aerat cu elemente caracteristice sputei;
b. sânge incoagulabil, ca zatul de cafea c. aparitia dupa un acces de tuse
513. Intr-o hematemeza intalnim:

a. sânge amestecat de multe ori cu resturi alimentare si care coaguleaza greu
b. senzatie de caldura in regiunea epigastrica;
c. senzatie de caldura in regiunea retrosternala
514. Bolnavii cu hemoragie mijlocie prezinta:

a. paloare;
b. ameteli in.ortostatism;
c. lipotimie in clinostatism.
515. Cauza agitatiei in faza de inceput a socului hemoragie este dat de :

a. vasoconstrictie;
b. scaderea masei circulante;
c. oxigenare insuficienta a creierului.
516. Mentinerea sau chiar o usoara crestere a T.A. in faza de inceput a hemoragiei se datoreaza:
a. vasoconstrictiei;
b. acumularii de C02;
c. mobilizarii singelui din depozite (ficat, splina, muschi).
517. Cauza tahipneei in cazul unei hemoragii este:

a. cresterea C02 in sânge si excitarea centrului respirate'' din bulb;
b. scaderea C02 din sânge si tesuturi ;
c. vasoconstrictia arteriala.
518.In cazul unei hemoragii mari, cand T.A. scade sub 60-80 mm Hg, rinichiul reactioneaza astfel:
a. apare insuficienta renala acuta;
b. apar tulburari de irigatie a cordului, care duc la ischemie si infarct cardiac;
c. functioneaza normal, urina este hiperconcentrata
519.In cursul unei hemoragii mari, ritmul cardiac si pulsul au urmatoarele caracteristici:
a. pulsul este aritmic;
b. ritmul cardiac este foarte rapid : 120 - 130 batai / minut;
c. pulsul este slab batut, filiform.
520. ln cazul unei hemoragii intraperitoneale pot apare:

a. contractura si aparare musculara;
b. matitate abdominala deplasabila;
c. meteorim accentuat.
521. Etapa hematologica de refacere a organismului la situatia anterioara hemoragiei poate avea
urmatoarea durata:
a. refacerea este imediata, dupa oprirea hemoragiei;
b. dureaza 3-4 luni ;
c. dureaza 1-2 luni.
522. Etapa de refacere a organismului la situatia anterioara hemoragiei care are loc in primele 5-6 zile,
este:
a. etapa hematologica;
b. etapa volemica;
c. etapa de refacere a fierului.
523. Hemostaza spontana este:

a. manevra prin care se poate opri pentru un timp limitat o hemoragie;
b. oprirea fara vreo interventie a unei hemoragii;
c oprirea hemoragiei prin aplicarea unei compresiuni pe vas.
524. Hemostaza spontana este posibila numai pentru:

a. artere si capilare;
b. vasele mici si mai ales pentru vene;
c. capilare.
525. La hemostaza spontana contribuie urmatorii factori:

a. vasodilatatia;
b. formarea trombusului alb;
c. formarea coagulului rosu.
526. Hemostaza provizorie este:

a. oprirea singerarii pentru 24 de ore;
b. oprirea singerarii prin închiderea vasului care singereaj'
c. oprirea singerarii pentru un timp limitat, pana la hemostaza definitiva.
527. Hemostaza provizorie se poate realiza prin:

a. compresiunea pe vas;
b. comprimarea pe plan osos;
c. cauterizare.
528. Pentru a realiza hemostaza provizorie, garoul poate fi mentinut maxim:

a. 20 minute;
b. 1-2 ore;
c. minute.
529.In cazul in care garoul a stat aplicat mai mult de 30 de minute, ridicarea lui se va face :
a. brusc; 5
b. in 2-3 minute;
c. in 4-5 minute.
530.In segmentul de sub garou se pot produce urmatoarele fenomene: 5:

a. tromboza vaselor;
b. dilatarea paralitica a vaselor;
c. navalirea singelui central in zona de dedesubtul garoului la scoaterea acestuia, cu scaderea brusca a
TA, putind duce chiar la moarte.
531 .Pentru a preveni socul prin garou vor fi luate urmatoarele precautii:
a. mentinerea garoului pe o durata cit mai mica;
b. ridicarea cit mai incet a garoului; '
c. ridicarea rapida a garoului.
532.Hemostaza definitiva se realizeaza prin :

a. comprimarea pe plan osos;
b. inchiderea vasului care singereaza;
c. compresiune pe vas.
533. Hemostaza definitiva se poate realiza prin :

a. cauterizare, pansament compresiv;
b. forcipresura si legarea vaselor;
c. aplicarea garoului.
534. Cauterizarea in scopul nemostazei definitive se face cu :

a. termocauterul;
b. substante chimice (nitrat de argint sau perclorura de fier 4%);
c. radiatii ultraviolete.
535. Pot realiza hemostaza definitiva urmatoarele procedee:

a. administrarea de hemostatice;
b. ligatura si sutura vaselor;
c. cauterizarea si forcipresura.
536. Primul ajutor in cazul unui accidentat incepe cu:

a. oprirea provizorie a hemoragiei;
b. scoaterea accidentatului din mediul nociv;
c. identificarea agentului causal.
537. Tratamentul plagilor nepenetrante este urmatorul:

a. stabilirea felului si gradului leziunilor:
b calmarea durerii;
c. toaleta locala minutioasa.
538. Badijonarea cu iod:

a. se incepe circular din jurul plagii;
b. se realizeaza pe o distanta de 20-30cm de plaga;
c. este prima etapa in toaleta plagii.
539. O plaga se considera infectata:

a. daca sunt mai putin de 6 ore de la accident;
b. daca nu s-a administrat ATPA;
c. daca este mai veche de 6 ore.
540.Sutura per primam se realizeaza:

a. la plaga recenta;
b. partial, la o plaga ce pare curata si a fost pansata st? dupa producere;
c. la o plaga cu semne de inflamare.
541. ATPA se admministreaza la:

a. numai la plagile infectat;
b. toate plagile murdare cu pamant, prin muscatura t animale;
c. fracturi deschise.
542. In cazul unei plagi, la locul accidentului:

a. se exploreaza plaga;
b. nu se scot fragmente osoase;
c. se toaleteaza plaga cu solutii dezinfectante.
543. Pansamentul ce izoleaza complet o plaga de exterior este:

a. ocluziv;
b. compresiv;
c. protector.
544. Pansamentul absorbant este indicat in:

a. plagile infectate, secretante;
b. plagi cu edem;
c. plagi operatorii.
545. Pentru pansament cu scop antiflogistic se foloseste:

a. rivanol;
b. cloramina;
c. tinctura de iod.
546. La un bandaj nodul prin care se termina fasa:

a. se va plasa la distanta de plaga;
b. va fi cat mai strâns pentru a asigura hemostaza;
c. nu se face in zona pe care sta bolnavul.
547. Pentru a desface compresele aderente de plaga:

a. se imbiba cu ser fiziologic sau apa oxigenata;
b. se face o baie calduta in vas steril cu solutie diluata de KMn04;
c. se imbiba cu alcool sanitar.
548. La sfârsitul pansamentului:

a. plaga trebuie sa fie curata, fara secretii;
b. sangeranda;
c. sa nu aiba sfaceluri.
549. Un bun pansament:

a. se realizeaza cu materiale sterile;
b. absoarbe secretiile plagii;
c. sa fie cat mai strâns ca sa nu alunece.
550. Solutiile folosite in pansamentul plagilor:

a. se vor schimba zilnic;
b. vor fi pregatite in cantitate mare;
c se pastreaza in sticle de culcare inchisa.
551. Conduita fundamentala a oricarei transfuzii este :

a. determinarea grupei sanguine a primitorului,
b. determinarea grupei sanguine a donatorului;
c. daca donatorul are grupa sanguina 0(1) Rh negativ, nu mai este necesara determinarea grupei
primitorului.
552. Coexistenta unui aglutinogen cu aglutinina corespunzatoare (A sau B si b) la aceeasi persoana :

a. reprezinta conditia pe care trebuie sa o indeplineasca o compatibilitate de grup;
b. determina aglutinarea hematiilor de care sunt fixate aglutinogenele;
c. nu este compatibila cu viata.
553. In conditiile in care nu este posibila transfuzarea de sânge izogrup, izo-Rh, transfuzia de sânge
0(1):
a. se face numai in cantiîafci limitate : 500-S00ml sânge, pentru a evita reactia de
aglutinare a aglutininelor a si b cu hematiile primitorului;
b. in cantitati mari, deoarece eritrocitele celor cu grupa 0(1) e sunt lipsite de aglutinogene:
c. nu este posibila .
554. Determinarea grupelor sanguine in sistem OA3 prin proba directa, consta in:
a. amestecarea serurilor standard 0, A si B cu plasma primitorului;
b. amestecarea eritrocitelor primitorului cu serurile standanr 0, A si B, observând unde se produce
aglutinarea:
c. amestecarea serului sau a plasmei primitorului cu eritrocitele cunoscute din grupele A(li) si B(lil).
555. Plasma bolnavului si donatorului se obtine recoltând sânge :

a. prin înteparea pulpei degetului;
b. prin punctie venoasa, in eprubete cu citrat de sediu;
c. prin punctie venoasa, in eprubete fara anticoagulant.
556. Daca ia o proba de determinare a grupei sanguine, pe lama se observa aglutinare intre picatura de
plasma din sangele de cercetat si eritrocitele standard din grupele A (II) si B (III):
a. sangele face parte din grupul AB(IV): 7
b. sangele face parte din grupul 0(1);
c. sangele face parte din grupa B(lll).
557. Factorul Rh este:

a. un aglutinogen care se poate gasi in eritrocite ;
b. aglutinina prezenta in plasma sanguina;
c. important de cunoscut, intrucat incompatibilitatea de factor Rh poate produce accidente
posttransfuzionale .
558. Aglutininele de imunizare anti- Rh apar la:

a. femeile gravide Rh-pozitive, al caror fat este Rh-negativ:
b. femeile gravide Rh-negative, al caror fat este Rh-pozitiv;
c. persoanele Rh-negative dupa transfuzii repetate cu sânge Rh-pozitiv, continând aglutinogenul Rh.
559. Prezenta aglutinarii intre picatura de ser anti-Rh si picatura din eritrocite de cercetat:
a. arata ca persoana este Rh-negativa;
b. arata ca persoana este Rh-pozitiva
c. nu are importanta
560. Sangele destinat ptr. transfuzia de sânge este verificat înainte de recoltare ptr. infectiile :
a. HIV;
b. H8V, HCV;
c. bacii Koch.
561. Compatibilitatea de grup intre sângele din purna si sângele primitorului implica determinarea
(atat in sângele primitorului cat si sangele din punga) :
a. grupei sanguine prin metodele Beth-VIrcent si Simonir
b. a probei ce compatibilitate directe Jeancreau si a probei biologice Oeiecker;
c. a valorii hemoglobinei.
562. Sangele care urmeaza sa fie transfuzat intr-un ritm rapid, va fi

Incalzit:
a. la flacara ;
b. deasupra caloriferului;
c. in termostat.
563. Ritmul de administrare a sângelui este de;

a. 30-60 pic./min, eventual 80 pic./min;
b. jet continuu, cand patul vascular trebuie umplut repede;
c. 10-15 pic./min.
564. Transfuzia de sânge are urmatoarele indicatii;

a. stimularea hematopoiezei;
b. restabilirea nivelului normal al glicemiei;
c. restabilirea masei sanguine si asigurarea numarului de eritrocite necesare pentru transportul
oxigenului in caz de hemoragii, anemii, stari de soc.
565. Transfuzia de sânge stimuleaza:

a. reactiile metabolice ale organismului, intensificarea schimburilor celulare;
b. reactiile antitoxice si antiinfectioase ;
c. acumularea in cantitate mare de substante toxice exogene sau autogene.
566. Transfuzia de sânge este contraindicata in urmatoarele afectiuni:

a. insuficienta cardiaca;
b. diabet zaharat;
c. edem pulmonar acut.
567.In cazul incompatibilitatii de grup 0, A, B, frisonul este:
a. foarte puternic si apare de obicei la 1-2 ore de la terminarea transfuziei de sânge;
b. precedat de senzatie de frig si apare chiar in timpul transfuziei de sânge;
c. semn precoce al socului hemolitic .
568. Embolia pulmonara cu cheaguri, accident superacut al transfuzarii unui sânge alterat, se
manifesta astfel:
a. cianoza brusca;
b. dureri lombare, hemoliza intravasculara cu blocaj renal;
c. dureri toracice si tuse chinuitoare insotita de hemoptizie si febra.
569. Transfuzarea sângelui neincalzit, la temperatura joasa:

a. nu este urmata de accidente, daca administrarea se va face picatura cu picatura (perfuzie);
b. soc posttransfuzional, acidoza metabolica sau chiar stop cardiac;
c. poate provoca hemoliza intravasculara cu blocaj renal
570. In cazul aparitiei unui accident transfuzional sau posttransfuzional, asistenta medicala trebuie sa
ia urmatoarele masuri:
a. diminuarea ritmului de administrare a sângelui si injectarea intravenoasa de Cortizon sau Romergan,
b. întreruperea imediata a transfuziei;
c. instiintarea neintarziata a medicului.
571. Instrumentele cele mai frecvent utilizate în sfera O.RL. sunt:

a. oglinda frontala, specule nazale, specule auriculare, stilete;
b. apasatoare de limba, pense cudate, diapazon, seringaGuyon;
c. tub Kehr, trocar, canula de aspiratie cu apasator perforat.
572. Hipofaringoscopia si laringoscopia indirecta se executa:

a. sub anestezie generala;
b. rahianestezie;
c. anestezie locala (pulverizare de cocaina 2%).
573. Pregatirea prealabila în vederea laringoscopiei directe consta in:

a. administrarea unui calmant-somnifer cu 30 de minute înainte;
b. administrarea cu 10 minute înainte de hemostatice;
c. nu se face pregatire prealabila.
574. Condro-pericondrita se datoreaza:

a. unui traumatism violent al pavilionului urechii;
b. unei plagi neglijate;
c. unei otite supurate netratate.
575. Condro-pericondrita se caracterizeaza prin:

a. insomnie, cefalee, febra, frison;
b. fatigabilitate, acufene, pirozis;
c. înrosirea si tumefierea accentuata a pavilionului si a conductului auditiv, durere, stare generala
alterata.
576. Tratamentul în furunculoza conductului auditiv extern consta în:

a. radiatii cu raze ultrascurte;
b. aplicatii de caldura local;
c. administrarea de antibiotice, badijonari locale cu tinctura de iod.
577.In otita medie supurata acuta, temperatura se ridica la:

a. 37-38 grade Celsius;
b. 39-40 grade Celsius;
c. bolnav afebril.
578.Simptomele otitei medii supurate sunt:

a. durere, stare generala alterata, febra;
b. frisoane, hipoacuzie de transmisie, senzatii de puls; arteriale în ureche;
c. pirozis, anxietate, sialoree, subfebrilitate.
579. Tratamentul otitei medii acute supurate consta în:

a. chiuretarea portiunilor de cartilaj necrozat;
b. instilatii auriculare cu glicerina boricata 3% sau Boramid
c. antibioterapie, vitaminoterapie.
580. Agentul microbian care declanseaza otomastoidita supura: acuta este:

a. Escherichia colii;
b. Haemophilus influentzae;
c. Stafilococul.
581 .Principalele complicatii ale mastoiditei acute sunt:

a. osteomielita temporala/occipitala;
b. paralizia nervului facial;
c. angina Ludwig.
582.Otomastoidita supurata acuta se caracterizeaza prin:

a. disfonie, disfagie, dispnee, fotofobie;
b. leucocitoza ridicata, frison, hipoacuzie;
c. torticolis, paralizii ale nervului facial, febra.
583.Tratamentul osteoflegmonului consta în :

a. tratament medicamentos;
b. timpanotomie;
c. antromastoidectomie.
584.Labirintita este:
a. infectie a labirintului urechii interne;
b. complicatie a otitei medii supurate netratate;
c. infectie a celulelor mastoidiene.
585. Simptomatologia Sindromului Meniere consta In:

a. vertij accentuat, tulburari de echilibru, acufene, anxietate;
b. sialoree, surditate, febra, frison;
c. disfagie, nistagmus, trismus, disfonie.
586. Sinuzita incorect tratata poate da complicatii ca:

a. epistaxis, sindrom Meniere, labirintita;
b. osteoperiostite, abcese extradurale
c. meningite, tromboflebite ale sinusurilor cavernos, septicemie.
587. Germenii microbieni care determina sinuzitele sunt:

a. pneumococul, streptococul;
b. stafilococul;
c. Escherichia Colii, Proteus.
588. Simptomele sinuzitelor supurate acute sunt:

a. durerea, tulburari ale mirosului, vertije;
b. disfagie, odinofagie, tumefactie la nivelul sinusurilor;
c. respiratie dificila, febra de tip inflamator-supurativ.
589. Conjunctivita acuta se manifesta prin:

a. hiperemia vaselor conjunctivale si secretie conjunctivala care se aduna in unghiul intern al ochiului;
b. inflamatia glandei Meibomius;
c. senzatie de arsura si usturime, de corp strain in ochi.
590. Simptome pe care le intalnim in keratita herpetica:

a. debut brusc, usturime locala, senzatie de corp strain,lacrimare intensa;
b. frisoane, hipotensiune, puls filiform;
c. ulceratie corneana cu aspect dendritic, neregular.
591 .Tratamentul antiglaucomatos consta in:

a. instilarea de miotice.PEV.Manitol 20%;
b. administrarea de antiemetice orale in caz de varsaturi;
c. simpaticomimetrice.
592. Atitudinea de urgenta in arsurile oculare:

a. neutralizarea agentului caustic si administrarea unui calmant;
b. administrarea locala si generala de antibiotice, antiinflamatorii;
c. administrarea de miotice.
593. Miopia se corecteaza cu lentile:

a. biconvexe ;
b. biconcave ;
c. cilindrice-convergente.
594. O infectie oculara se poate recunoaste prin:

a. secretia purulenta la nivelul conjunctivei si a tesuturilor adiacente;
b. durerea, eritemul conjunctival sau periocular;
c. scaderea acuitatii vizuale.
595. Factorii care contribuie la cresterea riscului operator sunt:

a. interventiile de urgenta si asociatia de boli;
b. conditiile de viata si munca;
c. imposibilitatea corectarii preoperatorii a deficientelor.
596. In ingrijirea preoperatorie a bolnavului se tine cont de urmatoarele reguli:

a. crearea conditiilor care sa impiedice producerea de traume psihice;
b. explorarea clinica si paraclinica pentru stabilirea diagnosticului;
c. castigarea încrederii bolnavului in personalul care îl ingrijeste si-I va opera.
597. Dupa schema lui Adriani, putem incadra in Riscul II urmatoarele afectiuni:
a. operatie majora la un pacient cu boala de sistem decompensata;
b. interventie chirurgicala mica sau mijlocie la un pacient fara tare organice;
c. operatie majora la un pacient care prezinta o boala de sistem nepericuloasa sau
compensata.
598. La amplasarea unui bolnav in salon se va tine cont ca :

a. bolnavii tineri sa fie asezati linga cei in virsta;
b. bolnavii neoperati sa fie amplasati in saloanele cu bolnavi operati;
c. bolnavi sa fie de aceeasi categorie, cu evolutie normala, cu preocupari asemanatoare.
599. Pregatirea psihica a bolnavului chirurgical internat are ca scop:

a. convingerea ca interventia chirurgicala este benefica si dupa efectuarea ei isi va putea relua
activitatea anterioara in conditii mult mai bune;
b. acomodarea cu personalul spitalului si respectarea disciplinei spitalicesti;
c. acomodarea cu conditiile de spitalizare si inlaturarea fricii de spital.
600. Analizele de laborator si examinarile paraclinice au ca scop:

a. aprecierea starii functionale si modul de raspuns la anestezie si interventia chirurgicalae;
b. stabilirea diagnosticului;
c. stabilirea datei si felul interventiei chirurgicale.
601. Analizele hematologice cuprind determinarea :

a. numarului de hematii ;
b. vitezei de sedimentare a hematiilor;
c. agentilor patogeni prezenti in sânge.
602. Numarul de hematii poate fi crescut in urmatoarele afectiuni:

a. poliglobulie esentiala;
b. soc septic si alergic;
c. scleroze pulmonare.
603. Hemoglobina poate avea valori scazute in urmatoarele afectiuni:

a. hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca ; ,
b. hemoragii, infectii cronice, intoxicatii, anemii;
c. traumatisme toracice, arsuri.
604. Cresterea anarhica a numarului leucociteior, cu deviere spre stinga poate fi intalnita in:
a. hemoragii;
b. leucemii;
c. agranulocitoza.
605. In infectiile cronice intalnim o crestere a :

a. limfocitelor;
b. eozinofilelor;
c. neutrofilelor.
606. V.S.H. are valorile cele mai mari in:

a. apendicita acuta;
b. neoplazii;
c. pneumonie.
607. Densitatea urinei poate scadea sub 1015 in urmatoarele situatii:

a. soc hemoragie si traumatic;
b. aport mare de lichide: bere, apa;
c. diabet zaharat, diabet insipid.
608.Oliguria si anuria pot aparea in urmatoarele afectiuni:

a. diabet insipid;
b. insuficienta renala acuta ;
c. soc cu hipovolemie si hipotensiune.
609. La pacientul cu diabet, apare glicozuria in urmatoarele situatii:

a. glicemia este de 125-140 mg%;
b. glicemia depaseste 1,7 g%;
c. glicemia este de 80-120 mg%.
610. Examenul citologic al sputei are ca scop:
a. identificarea germenilor din sputa;
b. depistarea celulelor neoplazice;
c. depistarea sediului si cauzei unei septicemii.
611. Scaderea indicelui Tiffeneau cu capacitate vitala normala, vnm in:

a. fibroza pulmonara;
b. astm;
c. disfunctie ventilatorie obstructive.
612. Valorile normale ale rezervei alcaline in sângele arterial sunt:

a. 70-80 voi. C02/100 ml sânge arterial:
b. 45- 50 voi. Co2/100 ml sânge arterial;
c. 50-60 voi. C02/100 ml sânge arterial.
613. Electrocardiograma Holter reprezinta:

a. EKG efectuata cu electrocardiograf cu 6 canale;
b. inregistrarea pe banda EKG in timpul unei ziie de activitate a bolnavului;
c. EKG de efort in cardiopatie ischemica.
614. Radiografia abdominala pe gol ne poate furniza date suplimentare in vederea precizarii
diagnosticului in urmatoarele afectiuni:
a. ulcer gastro-duodenal in criza;
b. perforatie de organe cavitare;
c. ocluzie intestinala.
615. In cazul unui cancer de stomac putem intalni urmatoarele semne radiologice:
a. hipertrofia mucoasei gastrice;
b. imagine lacunara;
c. rigiditatea unui segment al peretelui gastric.
616. Irigografia poate evidentia:
a. dinamica colica;
b. cancer de colon, polipoza colica;
c. diverticuli colici, boala Crohn.
617. Efectuarea colecistocolangiografiei are urmatoarele contraindicatii:

a. icter cu bilirubinemie ce depaseste 2.5 mg%;
b. chist hidatic hepatic;
c. intoleranta la iod, hipertiroidism.
618. Avantajul principal al explorarilor endoscopice ale tubului digestive este:

a. nu folosesc raze X;
b. nu folosesc substante de contrast;
c. permite prelevarea de biopsii, ajutind la stabilirea diagnosticului histopatologic.
619. Ecografia abdominala are ca scop:

a. urmarirea in timp a unor aspecte patologice, inlocuinc metode mai putin agreabile (colangiografia,
arteriografia);
b. precizarea diagnosticului unor afectiuni ale tubului digestiv;
c. stabilirea naturii chistice sau solide a unor formatiuni tumorale abdominale, palpabile.
620. Urografia intravenoasa se poate executa atunci cand:

a. bolnavul are TBC renal;
b. densitatea urinei este sub 1015;
c. urea depaseste 70 mg%.
621. Ureteropielografia retrograda si pielografia ascendenta ne dau informatii referitor la:
a. existenta hidronefrozei, tumorilor renale, stricturilor ureterale;
b. prezenta de tumori si calculi vezicali;
c. anomalii congenitale ale ureterelor si rinichilor.
622. Nodulii reci tiroidieni pot fi dati de:

a. cancer tiroidian;
b. chist tiroidian;
c. adenom toxic tiroidian.
623. In cazul unui bolnav cu apendicita cronica, care are focare de -tie (dental, sinusal) se va proceda
astfel:
a. se face tratament cu antibiotice si se opereaza de apendicita;
b. se asaneaza focarele de infectie si dupa asanare se poate practica apendicectomie;
c. preoperator, intraoperator si postoperator se face tratament cu antibiotice.
624. Dintre afectiunile de mai jos, pot duce la denutritie. necesitând ratament preoperator pentru
combaterea acesteia:
a. bolnavii cancerosi in stadiul I;
b. stenozele esofagiene postcaustice si tumorale;
c. stenoza pilorica. fistule digestive.
625.In cazul in care este greu sau imposibil de acorectat denutritia. rocedeaza la:
a. regim alimentar hipercaloric si apoi interventie chirurgicala;
b. transfuzie de sânge total, interventie chirurgicala pentru inlaturarea afectiunii cauzale;
c. aducerea la norma! a starii de denutritie postoperator.
626. Deosebirea dintre anemia acuta si cea cronica este:

a. anemia acuta se produce prin pierdere importanta de sânge intr-un timp scurt;
b. ambele se produc prin pierdere de sânge;
c. anemia cronica apare cand pierderea de sânge este in timp.
627.In cadrul pregatirii preoperatorie a bolnavilor anemici in etapa Polemica se va efectua :

a perfuzie cu ser fiziologic si glucozat 5-10%;
b. transfuzie de sânge total conservat;
c. masa eritrocitara.
628. Interventia chirurgucala intr-o stenoza pilorica ulceroasa se va face in functie de urmatoarele
elemente:
a. normalizarea diurezei, hematocritului, ionogramei;
b. normalizarea TA si EKG;
c. imbunatatirea starii generale si cresterea in greutate.
629. Pregatirea preoperatorie a bolnavului cu HDS cu anemie severa cu tendinta la soc consta in:
a. administrare de anticoagulante: vit.K.C.Ca, adrenostazin;
b. transfuzie cu singe, inten/entie precoce;
c. transfuzie intra si postoperator.
630. Riscul operator la un cardiac, care necesita interventie pe alt organ (stomac, intestin, rinichi etc.)
se stabileste in functie de:
a. boala de inima este compensata;
b. afectiunea pentru care se opereaza.;
c. boala de inima este decompensata.
631. Interventia operatorie in cazul unui cardiac este contraindicata in urmatoarele situatii:
a. infarct miocard, 1 an de la producerea lui;
b. insuficienta cardiaca, cel putin 2 luni de la reducerea ei;
c. infarct miocardic, chiar compensat, cel putin 3 luni de la accident.
632. In pregatirea preoperatorie a unui bolnav pulmonar ce urmeaza a suferi o interventie pe alt organ,
se va urmari:
a. oprirea sau rarirea tusei;
b. uscarea completa a secretiilor;
c. reducerea secretiilor sub 50ml/24 ore.
633. La un bolnav renal urmeaza a fi corectata preoperator urmatoarele deficiente:

a. hipotensiunea arteriala; b. dezechilibrul hidroelectrolitic si acido- bazic;
c. hipoproteinemia, edemele si H.T.A secundara.
634. Regimul alimentar al bolnavului in preziua operatiei consta in:
a. regim hidric;
b. dimineata si prinz regim obisnuit, iar seara regim hidric;
c. nu se dau alimente grele cu 24 de ore inaintea operatiei.
635. Restrictia alimentara este impusa in cazul :

a. anesteziei generale;
b. anesteziei locale;
c. indicatiei operatoii.
636. In seara percedenta interventiei chirurgicale se va administra:

a. paracetamol;
b. fenobarbital;
c. romergan.
637. Pentru calmarea durerii in postoperator se va recurge la:

a. linistirea bolnavului;
b. asezarea acestuia pe partile dureroase;
c. utilizarea agentilor mecanici si fizici, tratament medicamentos calmant.
638. Durerea postoperatorie trebuie tratata in functie de:

a. intensitate;
b. tipul de operatie;
c. durata.
639. Intensitatea maxima a durerii postoperatorii apare in:

a. primele 2 ore;
b. primele 24 ore;
c. primele 3 zile.
640. Dintre metodele fizice folosite pentru tratarea durerilor, enumeram:

a. schimbarea pozitiei;
b. realizarea tehnicilor de respiratie si tuse;
c. acupunctura.
641. Dintre cauzele care pot exacerba durerile pacientului prin stres si anxietate fac parte:
a. pierderea obisnuintelor zilnice;
b. incertitudine cu privire la reusita operatiei,
c. forma de administrare a anesteziei.
642. Cel mai grav simptom al hipotermiei este aparitia:

a. frisonului;
b. tremuraturilor necontrolate;
c. infectiei acute.
643. Pentru calmarea durerii se recurge la:

a. mobilizare imediata ;
b. linistirea bolnavului;
c. asezarea lui in pozitii de menajare a pârtilor dureroase.
644. Dintre agentii fizici folositi in combaterea durerii mentionam:
a. perna electrica;
b. punga cu gheata;
c. perna electrica si punga cu gheata alternativ.
645.Sangerarea imediata in postoperator poate fi data de :

a. deraparea unui fir;
b. tulburari de coagulare;
c. hipotensiune postoperatorie.
646. Risc mare in producerea hematoamelor prezinta bolnavii tratati cu :

a. tonicardiace;
b. aspirina, heparina;
c. propranolol.
647. Tratamentul general in evisceratii consta in :

a. antibioterapie, aspiratie gastrica;
b. punga cu gheata pe abdomen;
c. reechilibrare hidroelectrolitica.
648. Tratamentul profilactic al infectiilor urinare in postoperator consta in:

a. aplicarea sondei vezicale la toti bolnavii indiferent ele tipi operatiei
b. aplicarea sondei vezicale in conditii de asepsie perfecta:
c. in perspectiva sondajelor repetate se va prefera sonda a demeure.
649. Tratamentul chirurgical in stadiul de colectie al abcesului fesier consta in :

a. incizie larga in partea cea mai decliva a colectiei,
b. sutura partiala a inciziei pentru efectuarea hemostazei:
c. evacuarea puroiului, desfiintarea fundurilor de sac, spalarea cu apa oxigenata, drenaj, pansament.
650.In postoperator atelectazia pulmonara se combate prin:

a. asezarea bolnavului in pozitie Trendelenburg
b. mobilizarea precoce a bolnavului, aspiratia secretiilor
c. tuse comandata, suprimarea durerii, aerosoli.
651 .Tratamentul preventiv al bolii troboemboiice este:

a. mobilizare precoce si imediat ce este posibil miscarea bolnavului pe proriile picioare;
b. gimnastica respiratorie;
c. schimbarea pozitiei si miscari pasive in cazul imobilizarii la pat timp mai îndelungat.
652. Pentru prevenirea infarctului miocardic postoperator se iau urmatoarele masuri :

a. executarea EKG la bolnavii chirurgicali care depasesc 45-50 de ani;
b. pregatirea preoperatorie corespunzatoarea bolnavilor cu cardiopatie ischemica, hipertensivi,
diabetici, obezi;
c. evitarea operatiilor de lunga durata.
653. Dupa operatiile pe stomac si intestin prevenirea stazei gastrice se face prin:
a. administrare de medicatie antisecretorie;
b. spalaturi gastrice;
c. se introduce intraoperator o sonda de aspiratie continua.
654. Tratarea sughitului se face prin:

a. infiltrarea nervilor frenici cu novocaina;
b. administrare de mialgin si algocalmin;
c. administrare pe sonda nazala a unui amestec de 5%C02 si 95%02 cite 5 minute pe ora.
655. Pentru prevenirea meteorismului postoperator se vor lua urmatoarele masuri:

a. administrare de purgative postoperator;
b. clisma seara dinaintea operatiei si in dimineata operatiei;
c. mobilizare precoce.
656. Combaterea ileusului paralitic in postoperator se face prin:

a. aspiratie gastrica;
b. administrare de sedative centrale;
c. corectarea tulburarilor hidroelectrolitice.
657. Printre interventiile efectuate in prima faza postoperatorie a tulburarilor respiratorii sunt si:
a. stimularea expectoratiei;
b. aplicarea de pipa orofaringiana;
c. monitorizare E.C.G.
658. Postoperator, starea confuzionala are ca manifestari:

a. hipertermie;
b. agitatie;
c. somnolenta.
659. Recuperarea starii confuzionale postoperatorii consta in:

a. interzicerea consumului de alcool;
b. mobilizare;
c. monitorizarea functiilor vitale.
660. Obiectivele îngrijirii unei plagi sunt:

a. suprimarea durerii;
b. aseptizarea plagii;
c. localizarea plagii.
561.La efectuarea pansamentului unei plagi, asistenta trebuie sa cunoasca:

a. caracterul durerii;
b. stadiul de inflamare;
c. starea nutritionala a pacientului.
662. Pentru a preveni caderea tuburilor de dren in cavitatea abdominala sau toracica se va proceda
astfel:
a. se fixeaza cu leucoplast;
b. se ancoreaza tubul de dren cu un fir la pielea bolnavului la sfirsitul operatiei;
c. scurtarea tubului, se va aplica pe tub un ac de siguranta.
663. Aspiratia continua a secretiilor care se evacueaza prin tubul de dren se efectueaza in urmatoarele
operatii:
a. rezectia gastrica;
b. operatii ce se executa in cavitatea toracica;
c. amputatia de mamela.
664. coaterea firelor de sutura in cazul apendicectomiei cu incizie mica, se face in a:

a. 3-a-4-a zi;
b. 4-a - 5-a zi;
c. 5-a - 6-a zi.
665. In urma interventiei chirurgicale bolnavul urineaza spontan dupa :

a. 2-3 ore;
b. 1-2 ore;
c. 4-6 ore.
666. Masurile adoptate pentru tulburarile de mictiune postoperatorii sunt:

a. introducerea tubului de gaze;
b. masarea zonelor reflexogene;
c. stimulare medicamentoasa.
667. La 6 ore dupa operatie, alimentarea orala consta din :

a. lichide in cantitati mici:
b. piureuri semilichide:
c. iaurt.
66S. AIimentatia va fi reluata mai rapid in:

a. rezectie gastrica;
b. operatie pentru varice;
c. operatie pentru hemoroizi.
669. Dupa operatie tranzitul intestinal se reia in mod obisnuit:

a. la 4-5 zile dupa interventiile efectuate cu rahianestezie,
b. la 48-78 de ore;
c. in functie de tipul de anestezie efectuat.
670. Dupa operatia pe colon, peristaltica va fi stimulata prin:

a. administrare de ulei de ricin 15 - 20 grame in 2 prize zilnic, din prima zi dupa operatie;
b. clisma zilnic;
c. dilatatie anala facuta la sfirsitul inteventiel chirurgicale.
671. Folosirea de analgetice opiacee prezinta reactii adverse ca:

a. greata;
b. voma;
c. hipertensiune.
672. La pacientii inconstienti, medicamentele sunt introduse stomac:

a. se administreaza doar medicatie injectabila;
b. prin sonda impreuna cu alimentele;
c. numai in perfuzie.
673. Pentru puctionarea unei vene, garoul se strânge pana cand:

a. pulsul radial ramane perceptibil;
b. pulsul nu se mai simte;
c. circulatia venoasa se opreste complet.
674. Apa oxigenata este un antiseptic eficace in cadrul plagilor:
a. infectate;
b. intinse;
c. necrotice.
675. Tegumentele sanatoase din jurul unei plagi se dezinfecteaza cu:

a. cloramina "B";
b. alcool iodat;
c. apa oxigenata.
676. Contuzia abdominala poate determina moartea in citeva minute prin:

a. hemoragie masiva, soc;
b. peritonita;
c. hemoragie in "doi timpi".
677. Contuziile abdominale pot provoca peretelui abdominal urmatoarele leziuni:

a. echimoze, hematoame subcutanate;
b. hematoame periviscerale;
c. rupturi musculare si aponevrotice.
678. Contuziile abdominale pot provoca organelor viscerale urmatoarele leziuni:

a. hematoame periviscerale;
b. rupturi partiale sau complete de organe;
c. hematoame subperitoniale.
679. Care semne conduc la diagnosticul de peritonita, in cazul unui traumatism abdominal inchis:
a. durerea extinsa in tot abdomenul;
b. peretele abdominal contractat, uneori excavat;
c. prezenta lichidului peritoneal la punctia abdominala.
680. In cadrul abdomenului acut chirurgical netraumatic, afectiunile care evolueaza catre stare de soc
grav sunt:
a. infarctul intestinal si torsiunile de organe;
b. pancreatita acuta necrotica; c. apendicita cronica.
681. Leziunile peretelui abdominal pot fi:
a. echimoze, hematoame subcutanat;
b. rupturi musculare si aponevtotice;
c. hematoame periviscerale.
682.Inspectia unui pacient cu traumatism abdominal arata:

a. urme de echimoze sau hematoame parietale;
b. disparitia mobitatii hepatice;
c. abdomen imobil in timpul respiratiei.
683. Dezvoltarea unui sindrom hemoragie in cazul unui traumatism abdominal se

caracterizeaza prin:
a. contractura abdominala;
b. prabusirea T.A., paloare accentuata;
c. mobitate deplorabila abdominala.
684. Conduita de urgenta in cazul unui pacient cu traumatism abdominal care prezinta contractura
abdominala, dureri la tuseu- rectai sau vaginal este:
a. reechilibrare hidroelectrolitica;
b. administrare de antialgice;
c. interventie chirurgicala.
685. Contuzia abdominala poate determina moartea in citeva zile prin:
a. peritonita;
b. hemoragie lenta;
c. hemoragie in "doi timpi".
686. Daca dupa 6-8 ore starea generala a unui pacient cu traumatism abdominal, tinut sub observatie si
tratament, nici nu se amelioreaza, nici nu se inrautateste:
a. se efectueaza interventie chirurgicala exploratorie;
b. se externeaza pacientul;
o. se administreaza antialgice si se reia alimentatia
687.Unui pacient cu traumatism abdominal inchis i se poate pune diagnosticul de ruptura de stomac,
daca radiografia abdominala (pe gol) arata:
a. prezenta aerului in cavitatea peritoneala;
b. prezenta lichidului in cavitatea peritoneala;
c. nu arata nici o modificare.
688.Sub denumirea de plagi ale abdomenului sunt cuprinse toate leziunile determinate de un
traumatism care:
a. intereseaza si deschide peretele abdominal;
b. nu intereseaza peretele abdominal;
c. produce leziuni viscerale, dar nu lasa nici o urma pe peretele abdominal
689. Cele mai frecvente hemoragii "in doi timpi" sunt cele:
a. ale ficatului;
b. ale pancreasului; .
c. ale splinei.
690. La hemoragia interna "in doi timpi", timpul intai consta in.
a. hemoragia intra- sau subcapsulara;
b. ruperea capsulei si evacuarea sângelui in cavitatea abdominala;
c. sângele curge liber in abdomen.
691 .La un pacient cu abdomen acut, la care diagnosticul nu s-a precizat inca, este contraindicat sa se
administreze:
a. barbiturice ;
b. antialgice;
c. antialgice majore (morfina, mialgin).
692. Care dintre plagile abdominale prezinta o mai mare gravitate:

a. cele perforante,
b. cele penetrante;
c. cele care intereseaza numai peretele abdominal.
693. Plagile abdominale penetrante sunt plagi care intereseaza:

a. pielea, aponevroze, muschi;
b. peritoneul dar nu lezeaza organe;
c. organe intraabdominale.
694. Colectia lichidiana in fundul de sac Douglas poste fi pusa in evidenta prin:
a. tact rectal;
b. tact vaginal:
c. palpare.
695 Radiografia abdomenului in cazul unui traumatism abdominal pune in evidenta:
a. aerul patruns in cavitatea peritoneala;
b. prezenta unui corp strain metalic in cavitatea abdominala,
c. locul si marimea plagii abdominale.
696. Bolnavul care a suferit un traumatism abdominal va fi asezat corect in pozitia:

a. de decubit dorsal cu membrele pelviene usor flectate (sub genunchi se aseaza o patura rulata sau o
perna);
b. de decubit lateral drept sau stâng, de partea traumatismului;
c. semisezanda, cu genunchii flectati, pentru a asigura compresiunea abdomenului.
697. Care dintre afectiuni evolueaza catre o stare de soc grav.

a. sarcina extrauterina;
b. infarctul intestinal;
c. torsiunile de organe.
698. Care dintre afectiuni evolueaza catre o hemoragie interna:

a. sarcina extrauterina rupta;
b. pancreatita necrotica;
c. ruptura de varice esofagiene.
699. Plastronul apendicular este:

a. apendicita gangrenoasa;
b. peritonita plastica; c. tumora apendiculara.
700. De obicei durerea in apendicita acuta :
a. apare in fosa iliaca dreapta;
b. este accentuata de miscarea membrului inferior drept;
c. apare in etajul abdominal superior.
701.In evolutia unei apendicite acute, peritonita acuta poate aparea;

a. inaintea declansarii simpomatologiei apendiculare;
b. odata cu peritonita plastica localizata;
c. in primele 24-48 ore de la debutul crizei apendiculare.
702.Aspectul anatomo- patologic al unei apendicite acute flegmonoase este:

a. apendice marit de volum, cu aspect de "limba de clopot";
b. apendice de culoare neagra- verzuie si aspect de "frunza vesteda";
c. apendice congestionat.
703.In cazul unui plastron apendicular se impune :

a. punga cu gheata;
b. apendicectomie;
c. antibibterapie, urmarirea evolutiei.
704.Semnele functionale in ulcerul perforat sunt:

a. durere violenta in epigastru, transpiratii reci;
b. accelerarea pulsului, imobilitate respiratorie in etajul abdominal superior;
c. disparitia matitatii hepatice.
705. Prin termenul de "abdomen de lemn" intelegem:

a. disparitia matitatii hepatice;
b. contractura pe toata aria abdominala;
c. durere violenta in epigastru.
706. Care este cea mai frecventa forma de perforatie a ulcerului:

a. perforatia in peritoneul liber;
b. perforatia in peritoneul închistat;
c. perforatia acoperita.
707.In colecistita acuta durerea are urmatoarele caractere:

a. apare in hipocondrul drept;
b. iradiaza in omoplat si umarul drept;
c. apare in epigastru.
708.Diagnosticul de certitudine al ulcerului perforat se pune pe;

a. disparitia matitatii hepatice;
b. pneumoperitoneu evidentiat radiologie;
c. contractura abdominala .
709.in cazul plagilor penetrante cu evisceratie posttraumatica vor fi luate urmatoarele masuri:
a. nu vor fi executate manevre de reducere a anselor in interior;
b. vor fi executate manevre de reducere a anselor in interior;
c. vor fi aplicate câmpuri mari imbibate cu solutie calduta izotonica.
710.Durere lombara sau lomboabdominaia, fosa iliaca de multe ori nedureroasa, semen urinare sau
genitale intalnim in :
a. apendicita acuta la copii;
b. apendicita acuta pelviana;
c. apendicita acuta retrocecala.
711 .Tratamentul medical in cazul colecistitei acute este reprezentat de:

a. antibiotice;
b. antispastice, antialgice;
c. corticoizi.
712. Tratamentul chirurgical al colecistitei acute consta in :

a. colecistostomie;
b. colecistectomie;
c. colecistocolangiografie.
713. Un plastron colecistic se poate trata astfel:

a. interventie chirurgicala de urgenta;
b. antispastice, antibioterapie, regim alimentar;
c. regim alimentar, tratament medical, completat cu tratament chirurgical peste 6-8 saptamani, dupa
"racire"
714.Oprirea completa si persistenta a tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze apare in :
a. colecistita acuta;
b. ocluzia intestinala;
c. ulcerul perforat.
715.Obstacolele intrinseci care determina ocluzia mecanica sunt reprezentate de:

a. invaginarea unei anse intestinale;
b. fecaloame;
c. o brida de neoformatie.
716. Obstacolele extrinseci care determina ociuzia mecanica sunt.

a. un process tuberculos;
b. un inel de eventratie sau hernie;
c. rasucirea anselor.
717. In cazul unei ocluzii intestinale mecanice instalate de mai multa vreme, atitudinea ele urgenta
consta in:
a. montarea unei sonde de aspiratie gastrica, acord venos pentru recoltarea sângelui in vederea
efectuarii probelor de laborator si montarea unei perfuzii pentru reechilibrarea hidroelectrolitica;
b. recoltarea sângelui in vederea determinarii unor probe de laborator si calmarea durerii;
c. se face direct interventia chirurgicala.
718. In evolutia sindromului ocluziv, tulburarile electrolitice care influenteaza negativ starea
bolnavului, ducând la soc, sunt:
a. scaderea Cl sanguin, cresterea K si a ureei;
b. hemoconcentratia;
c. scaderea Ca
719. Volvulus intestinal se traduce prin:

a. rasucirea anselor intestinale;
b. un proces inflamator aparut dupa o interventie chirurgicala;
c. un inel de eventratie in care intra o ansa intestinala.
720. Volvulusul intestinal apare la nivelul:

a. anselor intestinale subtiri;
b. colonului ascendent;
c. sigmoidului.
721. Ocluzia functionala este determinata de excitatii date de :

a. intoxicatii voluntare sau profesionale, toxicomanii;
b. intestin;
c. insuficienta respiratorie.
722.Ocluzia intestinala functionala poate fi:

a. spastica;
b. obstructiva;
c. paretica.
723. Care din urmatoarele semene sugereaza o ocluzie intestinala

a. contractura abdominala;
b. oprirea tranzitului intestinal;
c. varsaturi alimentare.
724. Alte semene de ocluzie sunt:

a. scaune sanguinolente;
b. hematemeza;
c. constipatie alternata cu diaree.
725.In ocluziile intestinale vechi, varsaturile sunt:

a. fecaloide;
b. bilioase;
c. alimentare.
726.Varsaturile fecaloide apar precoce in ocluziile:

a. intestinale inalte;
b. intestinale joase;
c. intestinale functionale.
727.In ocluzia intestinala examenele de laborator releva:
a. numar mare de hematii si hematocrit crescut;
b. tulburarea constantelor ionice;
c. amilazurie crescuta.
728. Tratamentul preoperator al ocluziei intestinale consta in:
a. aspiratie gastro-intestinala;
b. reechilibrare hidroelectrolitica;
c. antibioterapie.
729. Tratamentul ocluziei functionale consta in:

a. interventie chirurgicala;
b. reechilibrare hidroelectrolitica;
c. tratamentul causal al afectiunii abdominale.
730. Pancreatita acuta apare la persoanele:

a. care consuma in exces alcool, alimente;
b. cu litiaza biliara;
c. peste 45 ani.
731 .Pancreatita acuta se manifesta prin :

a. oprirea tranzitului intestinal;
b. dureri abdominale violente in etajul abdominal superior;
c. alterarea marcata a starii generale.
732.Forma cea mai grava a pancreatitei acute este :

a. forma edematoasa;
b. forma hemoragica;
c. forma necrotica.
733.Semnele intalnite in pancreatita acuta sunt:

a. meteorism abdominal, greturi, varsaturi;
b. contractura musculara;-
c. durere "in bara", stare de soc.
734.Examenele de laborator in pancreatita acuta arata:

a. amilazemie si amilazurie crescute;
b. leucopenie,
c. hiperglicemie.
735.lntr-o pancreatita acuta este indicata interventia chirurgicala in urmatoarele situatii:

a. cand pancreatita acuta se datoreaza unui vechi proces litiazic biliar, se intervine chirurgical pentru
tratarea litiazei biliare:
b. in caz de dubiu, cand se oscileaza intre diagnosticul de pancreatita acuta si alta afectiune acuta
abdominala;
c. cand bolnavul se prezinta la medic imediat dupa debut si procesul acut nu evolueaza;
736. In pancreatita acuta este caracteristica:

a. durerea abdominala cu localizare in etajul superior "in bara", cu iradiere in spate ;
b. durerea este continua si de intensitate mare;
c. durerea este violenta, abdomenul devine rigid, "de lemn".
737. Pentru calmarea durerii din pancreatita acuta internata in spital, se poate administra mialgin, dar
pentru anularea efectului spastic al acestuia se mai adauga:
a. atropina, papaverina, nitroglicerina;
b. atropina, xilina, papaverina;
c. scobutil, piafen.
738.In pancreatita acuta administrarea de mialgin sau morfina poate da:

a. spasmul sfincterului Oddi;
b. mascarea procesului inflamator acut;
c. tulburari de tranzit.
739. Persoanele predispuse la imbolnavirea de pancreatita acuta sunt:

a. bolnavii subponderali;
b. bolnavii cu ulcer perforat;
c. adultii obezi.
740. Pancreatita acuta se produce prin autodigestia glandei de catre:

a. tripsina;
b. amilaza;
c. tripsinogen.
741. Tulburarile in evacuarea secretiei pancreatice in duoden, prin dereglari functionale ale
sfincterului Oddi duc la:
a. inflamarea pancreasului;
b. necrozarea pancreasului;
c. autodigestia pancreasului.
742. Pancreatita acuta hemoragica se caracterizeaza printr-o:

a. sangerare subcapsulara masiva si ruperea capsulei sub presiunea hematomului;
b. sangerare peritoneala;
c. sangerare provocata sub presiunea hematomului splenic.
743. Un abdomen acut chirurgical cu sediul durerii juxtapubian arata o perforatie a:

a. stomacului si duodenului;
b. uterului;
c. intestinului mezenteria! si colonului.
744. La un pacient cu pancreatita acuta, internat in spital, atitudinea de urgenta consta in:
a. recoltare de sânge pentru probe de laborator de urgenta, sonda de aspiratie gastrica, calmarea
durerii, gheata, perfuzie,
b. completarea investigatiilor si pregatire in vederea interventiei chirurgicale;
c. administrarea de calmante per oral, regim alimentar, repaos la pat.
745. Forma acuta a hemoragiei digestive superioare se exteriorizeaza prin:

a. hematemeza:
b. hemoragie oculta;
c. melena.
746. Care dintre examenele de laborator permit aprecierea gravitatii hemoragiei digestive superioare:
a. hemoglobina ;
b. proteinemia;
c. hematocritul.
747. In perforatia carui organ din cavitatea abdominala nu apare radiologie pneumoperitoneul:
a. stomacului;
b. colonului;
c. veziculei biliare.
748. In cazul unui abdomen acut chirurgical, cu semne de peritonita , instalate, interventia chirurgicala
este obligatoriu sa se practice in:
a. 10-12 ore de la instalarea semnelor de peritonita:
b. 5-6 ore de la instalarea semnelor de peritonita;
c. 8-10 ore de la instalarea semnelor de peritonita.
749. Pacientul imobilizat poate prezenta:

a. atrofie musculara;
b. ataxie;
c. mioclonie.
750. Escarele sunt:

a. leziuni superficiale ale tesuturilor prin irigarea insuficienta datorita comprimarii lor mai indelungate;
b. leziuni profunde ale tesuturilor prin irigarea insuficienta datorita comprimarii lor mai indelungate;
c. leziuni superficiale intre proeminentele osoase .
751. Pentru evitarea escarelor de decubit se indica urmatoarele,cu exceptia:

a. asigurarea igienei tegumentelor si a lenjeriei de pat si de corp;
b. schimbarea pozitiei pacientului la interval ae cateva zile;
c. efectuarea de exercitii active si pasive (dupa caz).
752. Regiunile predispuse escarelor in decubit dorsal sunt:

a. regiunea trohanteriana,interna si externa a genunchilor;
b. regiunea occipitala, scapulara, sacrata, calcaneana ;
c. regiunea ischiatica.
753. Ulceratia necrotica din cadrul escarei poate ajunge pana la :

a. vase;
b. muschi;
c. os.
754. Printre factorii cei mai favorizanti ai aparitiei escarelor sunt:

a. obezitatea;
b. incontinenta de urina si fecale;
c. caldura si transpiratiile abundente.
755. Pentru prevenirea escarelor:

a. se asigura alimentatie si hidratare adecvata;
b. se face toaleta pacientului;
c. se efectueaza pansamente bio-oclizive.
756.In administrarea medicamentelor, asistenta medicala:

a. respecta intocmai medicamentele prescrise;
b. poate iniocui cu un alt medicament cu efect asemanator;
c. utilizeaza preparate identice care circula sub diferite denumiri.
757. Asistenta medicala trebuie sa faca identificarea medicamentelor administrate:

a. la preluarea acestora;
b. inainte de administrare;
c. la externarea pacientului.
758. Nerespectarea cailor de administrare a medicamentelor:

a. nu influenteaza intensitatea efectului medicamentelor:
b. are efecte nedorite:
c. duce la complicatii locale la locul injectiilor.
759. Asistenta medicala noteaza in condica de predare:

a. medicamentul, doza prescrisa;
b. un alt medicament inlocuitor;
c. doza ce insumeaza necesarul pe 24 de ore.
760. Prelungirea intervalului de administrare a medicamentelor:

a. favorizeaza eliminarea relativ rapida a medicamentelor;
b. duce la scaderea nivelului util al medicamentelor in singe;
c. determina fenomene cumulative.
7S1 .Asistenta medicala:

a. este nevoita sa trezeasca bolnavul pentru administrarea medicamentelor simptomatice;
b. trezeste bolnavul pentru administrarea medicamentelor etiologice;
c. stabileste orarul de administrare respectind somnul pacientului.
762. Asocierea mai multor medicamente in aceeasi seringa:

a. menajeaza bolnavul de intepaturi;
b. duce la transformarea, precipitarea, degradarea acestora;
c. priveste in mod direct medicul.
763. Asistenta medicala:

a. administreaza imediat fiolele deschise;
b. ofera supozitoarele pacientului pentru administrare
c. respecta ordinea succesiva de administrare a medicamentelor.
764. Cind administreaza tratamentul, asistenta medicala:

a. lasa la pacient intreaga doza zilnica;
b. administreaza personal supozitoarele, picaturile pentru ochi si nas;
c. administreaza intai tabletele, solutiile si picaturile, apoi injectiile.
765. Asistenta medicala are grija:
a. sa informeze pacientul despre timpul in care se va instaia efectul medicamentelor;
b. sa atraga atentia asupra efectelor secundare ale medicamentelor;
c. sa corecteze dozele prescrise.
766. Calea de administrare a medicamentelor se alege in functie de :

a. scopul urmarit;
b. toleranta bolnavului la medicamente;
c. preferinta bolnavului.
767. Efectele medicamentelor administrate pe cale bucala pot fi :

a. locale;
b. generale;
c. imediate.
768. Medicamentele se administreaza pe cale rectala in caz de :

a. intoleranta digestiv;
b. bolnavul refuza inghitirea medicamentelor;
c. diaree .
769. Alegerea caii de administrare a injectiilor depinde de :

a. rapiditatea necesara instalarii efectului prescris,
b. compatibilitatea tesuturilor organismului cu substanta injectata;
c. greutatea pacientului.
770. Caile de administrare a'medicamentelor pe cale parenterala sunt:
a. subcutanata;
b. intravenoasa;
c. intrarectala.
771. Regulile generale de pregatire si administrare a injectiilor prevad;

a. injectarea imediata a continutului seringii;
b. verificarea solutiei injectabile;
c. pregatirea cu 30 min. inainte de administrare.
772. Accidentele survenite la administrarea injectiilor intramusculare sunt;

a. atingerea nervului sciatic si a ramurilor sale;
b. atingerea nervului trigemen si a ramurilor sale;
c. patrunderea cu acul intr-un vas sanguin.
773. Accidentele survenite in urma injectiei intravenoase sunt:

a. flebalgia;
b. supuratia aseptica;
c. tumefierea brusca a tesutului perivenos, hematom.
774. Injectia cu oxigen se administreaza in caz de :

a. astupare vremelnica a cailor respiratorii;
b. inundarea alveolelor pulmonare cu exudate :
c. stop cardiorespirator.
775. Caile de administrare a injectiei cu oxigen pot fi :

a. subcutanata;
b. intravenoasa;
c. intradermica .
776. La stabilirea antibioticului ce urmeaza a fi administrat trebuie sa se tina seama de anumite reguli:
a. alegerea unui singur antibiotic, cel mai activ si mai putin toxic, pe baza antibiogramei;
b. antibioticul folosit sa expuna cel mai putin la aparitia rezistentei microbiene;
c. asocierea a doua antibiotice pe baza antibiogramei in scopul acoperirii unui spectru cat mai larg de
germeni.
777.Stabilirea diagnosticului de alergie la un antibiotic se bazeaza pe:

a. terenul alergic;
b. calea de administrare ;
c. manifestarile aparute la testele de provocare (cutanate si serologice).
778. Calea subcutanata nu se utilizeaza pentru administrarea antibioticelor din cauza:

a. resorbtiei rapide din acest tesut;
b. resorbtiei neregulate din tesutul subcutanat;
c. toxicitatii antibioticelor.
779. Cu ocazia administrarii antibioticului, asistenta medicala trebuie sa cunoasca :

a. doza totala pe zi de antibiotic ce trebuie administrata unui pacient;
b. durata tratamentului ;
c. cantitatea exacta a unei doze.
780. Intrucât antibioticele distrug de obicei si flora intestinala care suntetizeaza unele vitamine,
administrarea per orala a antibioticului cu spectru larg se va face împreuna cu:
a. vitamina A;
b. vitamina C;
c. vitamine din grupul B.
781 .Personalul care manevreaza antibiotice poate sa se sensibilizeze fata de aceste substante, fiind
expus la:
a. dermite profesionale;
b. soc anafilactic;
c. urticarii.
782. Gentamicina, Kanamicina au actiune:

a. ototoxica;
b. nefrotoxica;
c. diuretica.
783. Cantitati!e de antibiotice si chimioterapice se exprima întotdeauna in:

a. unitati, grame sau submultipli ai acestora;
b. numar de tablete sau capsule; c. mililitri de solutie.
784. In cazul in care sunt indicate asociatii de antibiotice, este bine ca:
a. fiecare substanta sa fie administrata separat;
b. administrarea sa se faca per os;
c. intre administrarile de antibiotice sa existe un interval de cel putin 2-3 ore.
785.Un nivel constant ideal de antibiotic in sânge se poate obtine:

a. prin perfuzie rapida, permanenta;
b. prin perfuzie lenta, permanenta;
c. prin perfuzii la intervale de 6 ore.
786. Administrarea antibioticului trebuie sa fie precedata de:

a. identificarea germenului patogen cauzator al bolii;
b. determinarea sensibilitatii germenului patogen la antibiotic;
c. administrarea medicamentelor cu efect antipiretic si antiemetic.
787. Antibioticele sunt substante obtinute:

a. prin sunteza chimica;
b. din culturi de celule vii, mai ales din ciuperci;
c. prin selectarea tulpinilor de germeni foarte rezistenti .
788. Antibioticele sunt medicamente cu efect:

a. bactericid;
b. de stimulare a imunitatii;
c. bacteriostatic.
789. Un antibiotic sau chimioterapie are efect bactericid daca:

a. distruge microbii;
b. inhiba numai inmultirea lor;
c. distruge microbii si inhiba inmultirea lor.
790.Intervalul dintre doua administrari de doze de antibiotic trebuie sa fie:

a. egal cu timpul necesar pentru dezvoltarea unei generatii microbiene;
b. mai mic decât perioada de dezvoltare a unei generatii microbiene;
c. mai mare decât perioada de dezvoltare a unei generatii microbiene.
791 .Contraindicatiile corticoterapiei sunt:

a. ulcer gastric sau duodenal;
b. hipertensiune arteriala severa;
c. hipotensiune arteriala.
792.Hidrocortizonul intrebuintat sub forma de hemisuccinat de hidrocortizon fiole de 25 mg, are

indicatie in urgentele :
a. soc;
b. coma diabetica;
c. stare de rau astmatic.
793. Hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar(ACTH) stimuleaza secretia

a. cortizonului;
b. cortizonului si a altor hormoni ai glandelor suprarenale.
c. hormonilor glandelor suprarenale cu exceptia cortizonului.
794. Administrarea hormonilor corticosuprarenali esteTndibata in:
a. osteoporoza;
b. afectiuni reumatice;
c. afectiuni alergice.
795.In caz de insuficienta hepatica, tratamentul cu cortizon se face cu:

a. hidrocortizon;
b. prednisolon ;
c. cortizon acetat.
796. Calcularea dilutiiior atat pentru ACTH, cat si pentru preparatele de cortizon se face:
a. in functie de durata tratamentului;
b. la fel ca in cazul antibioticelor;
c. tinand cont de cantitatea de ACTH exprimata in unitati cuprinsa in fiecare ml. de solutie .
797. Toleranta organismului fata de ACTH se testeaza prin:

a. metoda reactiei subcutanate;
b. metoda reactiei intracutanate;
c. proba Thorn .
798. ACTH se administreaza in primele zile:

a. in doze progresive, pentru ca stimularea scoartei suprarenale sa nu se faca brusc;
b. in doze egale, pentru a obtine o stimulare constanta a scoartei suprarenale;
c. in doze mai mari de la inceput. scazancl apoi cantitatile pana la doza minima de intretinere .
799. Cortizonul se administreaza:

a. la inceput in doze mai mari, scazand apoi cantitatea pana la doza minima de intretinere;
b. in primele zile in doze progresive, apoi in doze egale pana la sfarsitul tratamentului;
c. in doze egale, pentru a obtine o stimulare constanta a scoartei suprarenale.
800. ACTH si cortizonul:

a. retin sodiul in organism ;
b. spoliaza organismul de potasiu, marind eliminarea iui;
c. retin potasiul si spoliaza organismul de sodiu.
801. In mod obisnuit, la un pacient diabetic, glucoza administrata in PEV se

tampmoneaza cu 1 ui insulina la 2 grame glucoza. Deci un flacon de 500 ml de glucoza 5% va fi
tamponat cu :
a. 24,5 ui insulina;
b. 12,5 ui insulina;
c. 10 ui insulina .
802. Administrarea insulinei la un pacient diabetic se face in general:
a. de 3 ori pe zi, dupa caz si doza, cu 15 min. inaintea meselor principale
b. de 2 ori pe zi, la 15 min. dupa mesele principale;
c. de 3 ori pe zi, la 15 min. dupa micul dejun si cu 15 min. inaintea meselor de prânz si de seara.
803. Insulina este inactivata de:

a. alcool, fie si in cantitati infime;
b. tinctura de iod;
c. rivanol.
804. Locul injectiei precum si dopul de cauciuc al flaconului de insulina, dupa curatire si degresare
chimica, vor fi spalate cu :
a. solutie rivanol;
b. solutie cloramina 1/°°;
c. apa sterila.
805.Insulina administrata subcutanat isi incepe activitatea hipoglicemianta:

a. in 20-30 min. de la injectare;
b. in 1 ora de la injectare ;
c. in momentul injectarii.
806.Insulina administrata intravenos isi incepe activitatea hipoglicemianta :

a. imediat dupa injectare;
b. la 10 min. de la injectare;
c. la 15 min. de la injectare .
807. Accidentele dupa administrarea de insulina sunt:

a. infectii locale (flegmoane) datorita lipsei de asepsie:
b. lipodistrofia hipertrofica sau atrofica;
c. eritem la locul injectarii.
808. Locurile de electie pentru administrarea subcutanata a insulinei sunt:

a. fata anterioara si latero-externa a coapselor;
b. jumatatea superioara a abdomenului;
c. fetele anterioare si laterale ale bratelor.
809. Insulinele pure, numite monocomponente, spre deosebire de insulina romaneasca, prezinta
avantajele.
a. nu dau rezistenta;
b. nu dau reactii alergice;
c. pot fi administrate in doza unica.
810. Daca un bolnav diabetic elimina prin urina 20 gr. glucoza in 24 ore, el va avea nevoie de :
a. 20 ui insulina obisnuita;
b. 10 ui insulina obisnuita;
c. 50 ui insulina obisnuita.
811 .Tratamentul cu insulina la bolnavii vârstnici, cu complicatii renale este condus :

a. numai dupa valorile glicemiei;
b. in functie de glicozurie;
c. in functie de diureza .
812.La copii si adolescenti se contraindica tratamentul cu:
a. insulina cu actiune rapida care se administreaza in doze repartizate pe 24 ore;
b. insulina cu actiune medie;
c. insulina cu actiune lenta care administreaza intr-o singura priza pe zi.
813.Injectiile subcutanate cu insulina se fac:

a. de obicei in acelasi loc;
b. in locuri de electie care se schimba periodic, dupa o schema pe care si-o va face bolnavul;
c. in locuri indicate de catre medic .
814. Flacoanele de insulina se pastreaza tot timpul:

a. la frigider;
b. la loc uscat;
c. la intuneric, la temperatura camerei;
815. înainte de administrarea insulinei pe calea subcutanata trebuie respectate urmatoarele reguli de
asepsie:
a. spalare pe mâini cu apa si sapun;
b. sterilizarea zonei de electie cu alcool, stergerea aceteia cu un tampon de vata fiert in apa si apoi
uscarea regiunii de injectare;
c. sterilizarea dopului de cauciuc de la flaconul de insulina cu alcool.
816. Asistenta medicala semnaleaza complicatiile datorate repausului la pat ca fiind:

a. procese tromboembolice;
b. infectii bronhopulmonare;
c. fractura, entorsa.
817. Retentia acuta de urina se produce frecvent la :

a. bolnavii imobilizati;
b. la vechii prostatici;
c. bolnavii tineri.
818. Evitarea escarelor se face prin:

a. schimbarea frecventa a lenjeriei;
b. schimbarea de pozitie la 10 ore;
c. schimbare de pozitie la 2-3ore.
819.Supravegherea membrelor peiviene comporta:

a. mobilizarea de mai multe ori pe zi a diferitelor articula
b. lipsa mobilizarii;
c. masaje locale pentru evitarea flebitelor.
820. Complicatiile infectiilor bronhopulmonare apar la:

a. bolnavii casectici;
b. bolnavii cu staza pulmonara pronuntata:
c. bolnavii cu eroziune corneeana.
821. Medicamentele care se prezinta sub forma ce TIZANE sunt

a. preparate prin infuzie in apa fierbinte;
b. potiuni in solutii zaharate;
c. preparate pe baza de solvent- alcool.
822. Reactiile adverse idiozincrazice sunt:

a. rectii imunologice;
b. independente de doza;
c. reactii de intoleranta.
823. Medicamentele pentru care este necesara supravegherea biologica sunt:

a. anticonceptionalele orale;
b. analgetice in doze medii;
c. anticoagulantele.
824.Insuficienta cardiaca poate apare dupa administrarea de:

a. chinina:
b. betablocante:
c. ergotamina.
825.Nefropatia tubulara apare dupa administrarea :

a. indelungata de aminoglicozidice;
b. paracetamol;
c. vincristina.
826.Eliminarea medicamentelor din organism se face prin:

a. singe venos:
b. aerul expirat;
c. urina .
827. Ce reprezinta doza maxima:

a. cea mai mare doza suportata de organism, fara sa apara fenomene toxice;
b. doza care determina fenomene toxice:
c. doza ce se administreaza in 24 ore .
828. Regulile de administrare ale medicamentelor precizeaza ca:

a. se respecta intocmai medicamentul prescris :
b. se respecta calea, dozajul si orarul de administrare;
c. apar si fenomenele secundare mentionate .
82S,Intoleranta la medicamente poate provoca :

a. anemii;
b. febra;
c. soc anafilactic.
830. La administrarea medicamentelor asistenta medicala trebuie sa cunoasca :

a. indicatiile si contraindicatiile ;
b. fenomenele de intoleranta .
c. epicriza.
831. Dupa gradul de toxicitate medicamentele se clasifica astfel:

a. toxice;
b. stupefiantei
c. oficinele:
832.Se cunosc urmatoarele incompati'cilitati medicamentoase:

a. de prescriere;
b. de asociere;
c. de administrare.
833. Efectul chimioterapiei impieaica:

a. cresterea tumorilor maligne;
b. extinderea tumorilor maligne;
c. caderea parului,
834. Starile patologice ale sistemului respirator produse ce administrarea de medicamente sunt:
a. lupus eritematos cu determinari pulmonare:
b. astmul bronsic;
c. sindrom Cush ingoid.
835. Toleranta la medicamente este;

a. efect benefic terapeutic scazut;
b. stare de necesitate de a administra permanent un medicament;
c. tulburare care apare la întreruperea administrarii unui medicament.
836.Sterilitatea ca efect secundar este data de administrarea de:

a. citotoxice anticanceroase;
b. aminoglicozideie;
c. antisecretoriile.
837. Efectele cancerigene ale medicamnentelor pot aoare in cazui:

a. utilizarii indelungate;
b. existentei unei predispozitii;
c. terapiei combinate.
838Reactiile cutanate diverse aparute ca urmare a administram medicamentelor sunt

a alopecie;
b. acnee;
c. lupus eritematos diseminat.
839. Efectele toxice ale medicamentelor pot fi provocate de :

a. calea de administrare;
b. asocieri medicamentoase;
c. anticoagulante.
840. Dupa mecanismul producerii, reactiile adverse se clasifica astfel:
a. de tip toxic;
b. de tip idiosincrazic;
c. de tip endogen.
841.Infectia nozocomiala este :

a. infectia contactata in spital sau alte unitati sanitare cu paturi ;
b. infectia care se refera la orice boala datorata microorganismelor;
c. infectia dobandita in spital si diagnosticata dupa iesirea din spital.
842.Criteriile pentru diagnosticul de pneumonie, ca infectie nozocomiala, includ:

a. examen de sputa;
b. examen radiologie;
c. combinatii diferite ale unor dovezi clinice, radiologice si de laborator
843.Atributiile asistentei medicale in prevenirea infectiilor nozocomiale cuprind:

a. respectarea regulilor de tehnica aseptica in efectuarea tratamentelor prescrise;
b. supravegherea mentinerii conditiilor de igiena si a toalete; bolnavilor imobilizati;
c. supravegherea aplicarii tratamentului cu antibiotice in functie de antibiograma
si evolutia clinica a bolnavului.
844. Scopul aplicarii Precautiunilor Universale este:

a. prevenirea transmiterii infectiilor cu cale de transmitere sanguina , la locul de munca al personalului
;
b. prevenirea transmiterii infectiilor nozocomiale ;
c. prevenirea transmiterii infectiilor, cu cale de transmitere aerogena, in unitatile sanitare cu paturi .
845.In cadrul Precautiunilor Universale este considerat la risc contactul tegumentelor si mucoaselor cu
urmatoarele produse :
a. lichid amniotic, lichid peritoneal, LCR, lichid sinovial;
b. sperma si secretii vaginale;
c. sputa, secretii nazofaringiene .
846. Regulile de baza in aplicarea Precautiunilor Universale considera:

a. toti pacienti potential infectati;
b. toti pacientii sunt potential sanatosi ;
c. ca acele si alte obiecte folosite in practica medicala sunt contaminate dupa utilizare
847. Aplicarea Precautiunilor Universale se refera la :

a. prevenirea accidentelor si a altor tipuri de expunere profesionala ;
b. personal infectat cu Hbs;
c. utilizarea echipamentului de protectie adecvat, complet, corect.
848. Echipametul de protectie este :

a. bariera intre lucrator si sursa de infectie;
b. utilizat in timpul activitatilor care presupun risc de infectie;
c. alcatuit din halat si incaltaminte de spital .
849. Spalarea mâinilor si a altor parti ale tegumentelor, cel mai important mod de prevenire a
contaminarii cu agenti microbieni, se efectueaza:
a. inainte si dupa aplicarea unui tratament pacientilor;
b. dupa scoaterea mânusilor de protectie ;
c. numai la intrarea in senrviciu .
850. Metodele de prevenire a accidentelor profesionale prin taiere, intepare cu obiecte ascutite,
constau in:
a. colectarea imediata dupa utilizare in containere rezistente la intepare si taiere, amplasate la
indemana si marcate corespunzator
b. reducerea de manevre parenterale la minimul necesar
c. recapacirea acelor folosite

850 Teste Fara Variante

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

850 Teste Fara Variante

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

850 TESTE

1 .Bronsita acuta este:

2. Bronsita acuta poate fi provocata de:

3. Cele mai importante cauze favorizante ale bronsitei acute sunt:

4.Simptomatologia bronsitei cronice este caracterizata ds

5. Faza de cruditate in bronsita acuta este caracterizata prin:

6. Faza de coctiune in bronsita acuta este caracterizata prin:

7.Tratamentul simptomatic al bronsitei acute in faza de cruditate este reprezentat de :

8.In faza de coctiune a bronsitei acute tratamentul simptomatic consta in :

9 Tratamentul bronsitelor comice consta in:

10. Ca tratament calmant al tusei in bronsita acuta se foloseste:

12. Bronsita acuta nu poate fi provocata de urmatorii factori:

13. Bronsita acuta se intilneste frecvent in urmatoarele boli, cu exceptia:

15. Aspectul clinic de rinebronsita evolueaza in :

16. Catarul rinofaringian din bronsita acuta dureaza:

18. Bronsita cronica este definita ca :

19. Caracteristic bronsitei cronice este:

20.Bronsita cronica apare mai frecvent la:

21 .Bronsita cronica este provocata de :

24. Factorii iritanti in bronsita cronica sunt reprezentati de:

25.In bronsita cronica expectoratia este de obicei:

26. Bronsita cronica afecteaza:

27. Bronsita cronica cu afectarea bronhiolelor este dominata de

28. Infectia din bronsita cronica:

29. Alergia din bronsita cronica:

30. Tusea din bronsita cronica are urmatoarele caracteristici, cu exceptia:

31 .In bronsita cronica:

32.In bronsita cronica, ascultator se deceleaza:

34. Explorarea functionala in bronsita cronica evidentiaza:

37. Explorarea functionala in bronsita cronica evidentiaza:

40. Astmul bronsic se defineste ca un sindrom clinic caracterizat prin:

41. Bronhostenoza din astmul bronsic se datoreaza:

42. Diagnosticul de astm bronsic se pune pe baza urmatoarelor criterii:

43. Factorii determinanti ai astmului bronsic sunt:

44. Conceptul de bronhopneumonie cronica obstructiva nespecifica cuprinde:

45. Complicatiile bronsitei cronice sunt:

46. Astmul bronsic este:

47. Etiopatogenia astmului se bazeaza pe :

48. Criza de astm bronsic se caracterizeaza prin:

49.Semnele clinice caracteristice pacientului in criza de astm sunt:

50.In astmul bronsic se descriu urmatoarele forme clinice:

51 .In cazul unui prim acces de astm bronsic se intervine cu:

52.Astmul cu dispnee continua se trateaza cu:

53. In starea de rau astmatic se intervine de urgenta cu:

54.In tratamentul astmului bronsic de electie sunt:

55. Astmul bronsic se complica cu:

57.Insuficienta respiratorie acuta este :

58.In cadrul insuficientei respiratorii acute apare :

59. Insuficienta respiratorie acuta de origine cardiaca este determinata de :

60.In etiologia insuficientei respiratorii acute intervine:

61. Cauzele de origine bronhopulmonara a insuficientei respiratorii acute sunt reprezentate de :

62. Dispneea din insuficienta respiratorie acuta se caracterizeaza prin :

63. Cianoza din insuficienta respiratorie acuta poate lipsi in :

64. In insuficienta respiratorie acuta ralurile bronsice crepitante sunt asemanatoare cu :

65. Miscarile respiratorii din insuficienta respiratorie acuta pot fi

66.Ce rol joaca tahicardia in cadrul insuficientei respiratorii acute :

69.In orice forma de insuficienta respiratorie acuta grava fara etiopatogeneza se

70. La un pacient cu insuficienta respiratorie acuta, la administrarea oxigenulu, asistenta medicala

71 .Tratamentul in insuficienta respiratorie acuta se face cu :

72. Insuficienta respiratorie acuta este :

73.In cadrul insuficientei respiratorii acute apare :

74. Insuficienta respiratorie acuta de origine cardiaca este determinata de :

75.In etiologia insuficientei respiratorii acute intervine:

76. Cauzele de origine bronhopulmonara a insuficientei respiratorii acute sunt reprezentate de :