Antoci Alexei

M1621

AFECŢIUNILE PLEURO-PULMONARE SUPURATIVE

(Abcesul pulmonar, Boala bronşiectatică, Gangrenul pulmonară, Pleureziile
purulente nespecifice)

1.CS. Factorul etiologic (mecanismul) principal in dezvoltarea abcesului şi gangrenei

pulmonare este:
A. Factorul bronhogen;
B. Traumatismele;
C. Boala bronşiectactică;
D. Emboliile septice;
E. Răspândirea infecţiei din focare purulente din vecinătate.

2.CS. Cauza principală in dezvoltarea gangrenei pulmonare este:

A. Reactivitatea imunologica scăzută;
B. Vârsta înaintată a pacientului;
C. Bolile concomitente;
D. Flora microbiană;
E. Reactivitatea imunologică scăzută şi flora microbiană.

3.CS. Care floră microbiană provoacă mai frecvent gangrena pulmonară:

A. Protozoare;
B. Fungii;
C. Flora microbiana aeroba gram-pozitivă;
D. Flora microbiana aeroba gram-negativă;
E. Flora microbiana anaeroba neclostridiană.

4.CS. Care este localizarea mai frecventă a abceselor pulmonare prin aspiraţie:
A. Segmentele bazale anterioare ale lobilor inferiori;
B. Segmentele laterale ale lobilor inferiori;
C. Segmentele apicale ale lobilor superiori;
D. Segmentele anterioare ale lobilor superiori;
E. Segmentele posterioare ale plămânilor (preponderent lobii superiori).

5.CM. Abcesele de origine bronhogenă în majoritatea cazurilor sunt:

A. Multiple;
B. Periferice;
C. Solitare;
D. Centrale;
E. Bilaterale.

6.CM. Abcesele pulmonare secundare unor embolii septice sunt:

A. Centrale;
B. Multiple;
C. Periferice;
D. Solitare;
E. Bilaterale.
7.CS. Care semn clinic nu este caracteristic pentru prima fază a abcesului pulmonar
acut:
A. Tusea;
B. Febra;
C. Expectoraţie purulentă;
D. Dispnee;
E. Sindromul algic.

8.CM. Care din semnele mentionate mai jos se diminuează în faza a două a abcesului
pulmonar acut:
A. Hemoptizia;
B. Tusea;
C. Expectoraţia;
D. Dispneea;
E. Intoxicaţie septico-purulentă.

9.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru faza I a abcesului pulmonar este:

A. Sindromul de hiperinflatie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Devierea mediastinului contralateral;
D. Sindromul fizic cavitar;
E. Sindromul de revărsat pleural.

10.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru faza a doua a abcesului pulmonar acut
este:
A. Sindromul de hiperinflaţie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Devierea mediastinului contralateral;
D. Sindromul fizic cavitar;
E. Sindromul de revărsat pleural.

11.CS. Care metodă de diagnostic este mai informativa in faza I a abcesului pulmonar
acut:
A. Scanarea cu radionuclizi;
B. Bronhoscopia;
C. Tomografia asociată cu puncţia toracică;
D. Ultrasonografia;
E. Bronhografia.

12.CM. Cea mai informativă metodă de diagnostic în faza a II a abcesului pulmonar

acut este:
A. Angiopulmonografia;
B. Radiografia de ansamblu în doua proiecţii;
C. Scanarea cu radionuclizi;
D. Tomografia;
E. Ultrasonografia;

13.CS. Imaginea radiologica în gangrena pulmonara se caracterizează prin:

A. Condensarea pulmonară;
B. Sindromul de hiperinflatie;
 C. Formaţiune cavitară solitară;
D. Formaţiune lichidiană plină, bine delimitată;
E. Opacitatăţi pulmonare răspândite, cu focare de destrucţie (fagure de
albină).

14.CS. Cu care forma a empiemului închistat diagnosticul diferenţial a abcesului

pulmonar este mai dificil:
A. Empiem apical;
B. Empiem mediastinal;
C. Empiem interlobar cu fistula bronşică;
D. Empiem parietal;
E. Empiem supradiafragmal.

15.CS. Cu care dintre formaţiunile cavitare ale toracelui diagnosticul diferenţial al

abcesului pulmonar este mai dificil:
A. Cancerul pulmonar forma atipică;
B. Tuberculoza pulmonară forma exavată;
C. Chist supurat cu fistulă bronşică;
D. Boala bronşiectatică;
E. Abces mediastinal.

16.CS. Complicaţia cea mai frecventă a abcesului piogen pulmonar acut este:
A. Generalizarea procesului septico-purulent cu abcese la distanţă;
B. Piopneumotoraxul;
C. Hemoragia;
D. Mediastenita acută;
E. Afectarea plămânului sănătos.

17.CS. Cea mai gravă şi periculoasă complicaţie a abcesului pulmonar acut este:
A. Pleurezia sero-fibrinoasă;
B. Pleurezia purulentă;
C. Pleurezia purulentă cu fistula bronşică;
D. Hemoragie profuză;
E. Medistenita acută.

18.CS. Hemoragia profuză în patologiile pleuropulmonare survine mai frecvent în:

A. Boala bronşiectatică;
B. Abcesele pulmonare;
C. Tuberculoza pulmonară;
D. Cancerul pulmonar;
E. Gangrena pulmonară.

19.CS. Sursa hemoragiei profuze în gangrena şi abcesele acute pulmonare mai

frecvent este:
A. Eroziuni ale mucoasei bronhiilor;
B. Ramurile arterei pulmonare;
C. Arteriile intercostale;
D. Cârja şi aorta toracică;
E. Arteriile bronşice.
20.CS. Metoda cea mai veritabilă de determinare a florei microbiene in abcesul si
gangrena pulmonară este examenarea:
A. Sputei expectorate;
B. Lichidului lavajului aspirat;
C. Conţinutului aspirat in timpul bronhoscopiei;
D. Frotiului nazo-faringian;
E. Materialului prelevat prin puncţia transtoracală.

21.CM. Tratament abceselor şi gangrenei pulmonare prevede:

A. Corecţia metabolismului hidro-salin;
B. Antibioticoterapia;
C. Dezintoxicaţia;
D. Sanarea locală a focarului purulent;
E. Imunocorecţia.

22.CS. Metoda de elecţie pentru sanarea abcesului pulmonar acut este:

A. Inhalaţii curative;
B. Drenajul postural;
C. Toracopleuropneumocinteza cu drenare;
D. Lavajul bronşic prin cateterism;
E. Bronhoscopia cu lavaj;

23.CS. Metoda de elecţie în sanarea abceselor voluminoase cu sechestre şi intoxicaţie

septică pronunţată este:
A. Toracopneumocinteza cu drenaj;
B. Bronhoscopia;
C. Lavajul bronsic prin cateterism;
D. Microtraheostomia;
E. Toracopneumotomia şi drenarea abcesului.

24.CS. Care din metodele de hemostază este inificientă în hemoragiile din abcesele
pulmonare:
A. Bronhoscopia cu obturarea bronhiei de drenaj;
B. Colabarea plămânului afectat;
C. Embolizarea arterelor bronşice;
D. Toracopneumotomia şi suturarea vaselor in cavitatea abcesului;
E. Rezecţia pulmonară.

25.CS. Metoda terapeutică de elecţie în gangrena pulmonară complicată cu hemoragii

repetate , masive, este:
A. Bronhoscopia cu lavaj;
B. Puncția pleurală repetată;
C. Pleurotomie minimă (închisă);
D. Toracopneumotomie cu tamponament;
E. Rezecţia pulmonară.

26.CS. Metoda de bază de tratament local în cazul rupturei abcesului piogen sau
gangrenos în cavitatea pleurală, este:
A. Bronhoscopia cu lavaj;
B. Puncţia pleurală repetată;
 C. Pleurotomie minimă (închisă);
D. Toracotomie largă, sanarea, drenarea cavitaţii pleurale şi abcesului;
E. Rezecţia pulmonară.

27.CS. În aprecierea rezultatelor tratamentului conservator al abcesului pulmonar

acut, care afirmaţie nu este corectă:
A. Însănătoşirea are loc în 80-85% cazuri;
B. Însănătoşirea definitivă (clinică şi morfopatologică) - în 25 -40% cazuri;
C. Însănătoşirea numai clinică se marchează în 35-50% cazuri;
D. Cronicizarea procesului are loc în 50% din cazuri;
E. Mortalitatea constituie 1-2%.

28.CM. Care din cauzele enumerate mai jos duc la cronicizarea abcesului pulmonar:
A. Tratamentul consevator întârzieat;
B. Terapia antibacteriană defectuoasă;
C. Localizarea apicală a abcesului;
D. Terapia de detoxifiere neadecvată;
E. Abcesul pulmonar voluminos cu sechestre, asanat defectuos.

29.CS. Complicaţia cea mai gravă a abcesului pulmonar cronic este:

A. Tuberculoza cavităţii reziduale;
B. Suprainfectarea cu fungi;
C. Amiloidoza viscerală;
D. Hemoptizia;
E. Pioscleroza cu bronşiectazii secundare.

30.CS. Metoda cea mai eficace de diagnostic în abcesul cronic este:

A. Angiopulmonografia;
B. Scanarea cu radionuclizi;
C. Radiografia de ansamblu;
D. Bronhoscopia;
E. Tomografia şi bronhografia.

31.CS. Care din formele evolutive ale abcesului pulmonar cronic nu va fi supusă
tratamentului chirurgical:
A. Cu hemoragii repetate;
B. Cavitate restantă asimptomatică;
C. Progresarea piosclerozei;
D. Acutizarea frecventă a procesului septico-purulent;
E. Malignizarea cavităţii restante.

32.CS. Metoda de elecţie în tratamentul abcesului pulmonar cronic este:

A. Tratamentul conservativ general;
B. Bronhoscopie cu lavaj;
C. Toracopneumotomia cu drenaj;
D. Antibioticoterapia;
E. Rezecţia pulmonară.

33.CM. Care din complicaţiile enumerate apar mai frecvent în perioada precoce la
bolnavii operaţi pentru supuraţii parenchimatoase pulmonare:
 A. Bronhospasmul;
B. Plămânul de stres;
C. Atelectaziile;
D. Sindromul de încărcare bronşică;
E. Bronhopneumoniile.

34.CS. Cea mai periculoasa complicaţie pleurala în rezecţiile pulmonare este:

A. Pleureziile purulente;
B. Fistula bronşică;
C. Supuraţia plăgii;
D. Hemoragia;
E. Atelectaziile.

35.CS. Metoda primordială de profilaxie a empiemului pleural în rezecţiile pulmonare

efectuate pentru supuraţiile parenchimatoase este:
A. Corecţia homeostazei;
B. Antibioticoterapia;
C. Corecţia stării imunologice;
D. Reexpansionarea plămânului şi drenarea adecvată;
E. Inhalaţii curative.

36.CM. Care din următoarele afirmaţii, referitoare la structura anatomică a

plămânilor, nu sunt corecte:
A. Plămânul stâng este alcătuit din doi lobi;
B. Plămânul drept este alcătuit din trei lobi;
C. Plămânul stâng este alcătuit din trei lobi;
D. Plămânul drept este alcătuit din doi lobi;
E. Plămânul drept are lob mediu.

37.CS. Segmentele lobilor plămânilor sunt următoarele, exceptând:

A. Lobul superior al plămânului drept are trei segmente /1,2,3/;
B. Lobul mediu are un segment /4/;
C. Lobul inferior pe dreapta - 5 segmente /6,7,8,9,10/;
D. Lobul superior pe stânga - 5 segmente /1,2,3,4,5/;
E. Lobul inferior pe stânga - 4 segmente /6,8,9,10/;

38.CM. Locul de plecare al arteriilor bronşice este:

A. Artera pulmonară;
B. Arteriile intercostale;
C. Artera axilară;
D. Artera subclavia;
E. Aorta.

39.CS. Mucoasa bronşiilor este tapetată cu:

A. Epiteliu alveolar;
B. Epiteliu ciliat;
C. Mezoteliu;
D. Endoteliu;
E. Epiteliu pavimentos.
40.CS. Peretele bronşiilor are următoarele straturi, exceptând:
A. Stratul mucos şi membrana proprie;
B. Stratul muscular;
C. Stratul submucos;
D. Stratul adipos-celular;
E. Stratul fibros-cartilaginos şi adventitia.

41.CS. Care din indicii volumului respirator nu este corect:

A. Volumul inspirator de rezervă 1500-2000 ml;
B. Volumul expirator de rezervă - 500 ml;
C. Volumul rezidual - 1000-1300 ml;
D. Volumul respirator - 400-500 ml;
E. Volumul respirator pe minută - 5000-10000 ml.

42.CS. Care din indicii ai capacităţii de volum pulmonar nu este corect:

A. Capacitatea vitală - 3000-4000 ml;
B. Capacitatea totală - 4000-5300 ml;
C. Capacitatea inspiratorie - 2400-3200 ml;
D. Capacitatea reziduală funcţională - 1500 ml;
E. Capacitatea respiratorie maximă - 128000 ml.

43.CS. Care din indicii presiunii gazelor sângelui nu este corect:

A. Presiunea O2 în sângele arterial - 60 mm/Hg;
B. Presiunea O2 în sângele venos - 38 mm/Hg;
C. Presiunea O2 în sângele arterial - 98 mm/Hg;
D. Presiunea CO2 în sângele arterial – 37,8 mm/Hg;
E. Presiunea CO2 în sângele venos - 42,5 mm/Hg.

44.CS. Metodele de examinare ale funcţiei respiratorii sunt următoarele, exceptând:

A. Spirometria;
B. Scanarea cu radionuclizi;
C. Spirografia;
D. Spiroergometria;
E. Pneumotahografia.

45.CS. Factorii cei mai importanţi în etiologia bolii bronşiectatice sunt:

A. Boala bronsiectatică preponderent este congenitală;
B. Factorii ereditari;
C. Factorul mecanic;
D. Factorul infecţios;
E. Factorii mecanic şi infecţios.

46.CS. Boala bronşiectatică se dezvoltă pe fondal de:

A. Pioscleroză;
B. Pneumoniei cronice;
C. Parenchimului neschimbat;
D. Emfizemului pulmonar;
E. Empiemului pleural cronic.

47.CS. Forma anatomo-patologică a bronşiectazielor mai frecvent întâlnite este:

 A. Dilataţii moniliforme sau varicoase;
B. Dilataţii cilindrice;
C. Dilataţii saciforme sau pseudochistoase;
D. Dilataţii ampulare;
E. Dilataţii mixte.

48.CS. Care strat al peretelui bronşic este înlocuit cu ţesut conjunctiv în

bronşiectaziile avansate (stadiul III):
A. Stratul mucos;
B. Stratul submucos;
C. Muşchii netezi;
D. Cartilajul;
E. Toate straturile.

49.CS. Care este simptomul funcţional dominant al bolii bronşiectatice:

A. Sindromul algic;
B. Sindromul hemoptoic;
C. Sindromul de intoxicaţie septico-purulentă;
D. Sindromul bronşic;
E. Febra.

50.CS. Boala bronşiectatică afectează preponderent:

A. Lobul superior al plămânului drept;
B. Lobul mediu al plămânului drept;
C. Lobul superior al plămânului stâng;
D. Lobul superior şi mediu al plămânului drept;
E. Lobii inferiori.

51.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru boala bronşiectatică este:

A. Sindromul de hiperinflatie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Sindromul fizic cavitar;
D. Sindromul de revărsat pleural;
E. Sindromul bronşic.

52.CS. Cea mai frecventă complicaţie locală a bolii bronşiectatice este:

A. Pneumopatia acută;
B. Bronşitele acute şi subacute;
C. Hemoptiziile;
D. Pleureziile purulente;
E. Pioscleroza.

53.CS. Complicaţia cea mai gravă de ordin general în perioada tardivă a bolii
bronşiectatice este:
A. Abcesul cerebral;
B. Abcesul hepatic;
C. Generalizarea procesului septico-purulent;
D. Abcesul subfrenic;
E. Amiloidoza viscerală.
54.CM. Diagnosticul diferenţial al bolii bronşiectatice prezintă dificultăți cu
următoarele maladii:
A. Bronşitele supurate fără dilataţii bronşice;
B. Supuraţii bronhopulmonare cronice cu bronșectazii secundare;
C. Tuberculoza pulmonară;
D. Bronhocelele;
E. Formele chistice sau pseudochistice ale bolilor congenitale pulmonare.

55.CS. Metoda cea mai eficace de diagnostic a bolii bronşectatice este:

A. Angiopulmonografia;
B. Radiografia de ansamblu;
C. Tomografia;
D. Bronhografia;
E. Bronhoscopia.

56.CS. Care din următoarele investigaţii paraclinice asigură o informaţie optimă

vizavi de rezervele funcţionale ale plămânilor:
A. Scanarea cu radionuclizi;
B. Determinarea presiunei O2 şi CO2 în sânge;
C. Teste de ventilare pulmonară;
D. Testele ventilatorii pe plămâni separaţi;
E. Angiopulmonografia.

57.CS. Metoda optimă de pregătire a bolnavilor pentru bronhografie cu boala

bronşiectatică este:
A. Administrarea parenterală a antibioticelor;
B. Administrarea de expectorante;
C. Corecţia homeostazei;
D. Terapia de dezintoxicare;
E. Asanarea arborelui bronşic.

58.CS. Metoda cea mai eficace de asanare a arborelui bronşic este:

A. Inhalaţii aerozolice;
B. Drenajul postural;
C. Lavajul bronşic prin cateterism;
D. Administrarea de expectoranţi;
E. Bronhoscopia + lavaj bronşic cu antibiotice, anticepsice şi aspirare.

59.CS. Tratamentul strict conservator a bolii bronşiectatice este indicat în

următoarele cazuri, exceptând:
A. La bolnavii cu boli concomitente decompensate;
B. În stadiile iniţiale a maladiei, mai cu seama la copii;
C. În cazurile de afectare a unui plămân şi a unui lob sau mai mulţi din partea
opusă;
D. Afectarea limitată a ambilor plămâni;
E. Degerescenţa amiloida gravă a organelor interne.

60.CS. Tratamentul conservator al bolii bronşiectatice include obligatoriu următoarele

măsuri, exceptând:
A. Corecţia homeostazei;
 B. Terapia de detoxicare;
C. Sanarea bronşiilor şi a căilor aeriene superioare;
D. Combaterea secreţiei gastrice;
E. Tratamentul balneo-climatic.

61.CS. Tratamentul chirurgical al bolii bronşectatice în dependenţă de procesul local

este rar indicat în următorul caz:
A. Bronşiectazii supurate unilaterale;
B. Plămân bronşiectatic complet distrus;
C. Bronşiectazii localizate bilateral bine delimitate;
D. Bronşiectazii difuze din copilărie, mai cu seamă bilaterale, fără complicaţie;
E. Bronşiectazii secundare, mai cu seama, hemoptoice.

62.CS. Operaţiile radicale în boala bronşiectatică sunt următoarele, exceptând:

A. Rezecţia segmentară;
B. Lobectomia, bilobectomia;
C. Rezecţia cuneiformă;
D. Decorticarea pleuro-pulmonară;
E. Pulmonectomia.

63.CS. Complicaţiile postoperatorii imediate în boala bronşiectatică sunt următoarele,

exceptând:
A. Trezirea postanestetică tardivă a bolnavului;
B. Hemoragia gravă;
C. Șocul de durere;
D. Bronhospasmul;
E. Insuficienţa suturilor bronhiei.

64.CS. Complicaţiile pleurale postoperatorii precoce, în rezecţiile pulmonare pentru

boala bronşiectatică, sunt următoarele, cu excepţia:
A. Empiemul pleural;
B. Hematoraxul ;
C. Pneumotoraxul;
D. Atelectaziile;
E. Chilotoraxul.

65.CS. Complicaţiile postoperatorii precoce parinchimatoase şi bronşice, în rezecţiile

pulmonare pentru boala bronşiectatică, sunt următoarele, cu excepţia:
A. Atelectaziile;
B. Pneumoniile;
C. Încărcării bronşice;
D. Edemul pulmonar;
E. Emfizemul cervico-toracic.

66.CS. Care din complicaţiile postoperatorii imediate, în rezecţiile pulmonare pentru

boala bronşiectatica, necesită reintervenţie chirurgicala de urgenţă majoră:
A. Atelectazia;
B. Șocul de durere;
C. Hemoragia intrapleurală;
D. Pneumatoraxul;
 E. Inundaţia traheo-bronşică.

67.CS. Seroasa pleurei este tapetată cu:

A. Epiteliu cilindric ciliat;
B. Epiteliu alveolar;
C. Endoteliu;
D. Mezoteliu;
E. Epiteliu pavimentos.

68.CS. In pleură este bine dezvoltată reţeaua:

A. Reţeaua vasculară arterială;
B. Reţeaua vasculară venoasă;
C. Reţeaua vasculară limfatică;
D. Reţeaua vasculară arterială şi venoasă;
E. Șunturile arterio-venoase.

69.CS. Care este cauza cea mai frecventă a dezvoltării pleureziilor purulente
nespecifice:
A. Afecţiunile inflamator-supurative ale bronşiilor şi parenchimului pulmonar;
B. Afecţiunile septice din vecinătate;
C. Afecţiunile septice la distanţă;
D. Traumatismul toracic;
E. Operaţiile toracice.

70.CS. Care floră microbiană este mai frecventă în empiemul pleural nespecific:
A. Flora microbiană aerobă;
B. Flora microbiană anaerobă neclostridiană;
C. Fungii;
D. Flora microbiană anaerobă clostridiană;
E. Flora microbiană aerobă si flora microbiană anaerobă neclostridiană.

71.CS. Simptoamele funcţionale principale în pleureziile acute nespecifice sunt

următoarele, exceptând:
A. Durerea toracică;
B. Tusea;
C. Dispneea;
D. Bradipneea inspiratorie
E. Polipneea.

72.CS. În pleureziile de difuziune (perioada iniţială) durerea are următorul caracter:

A. Junghi toracic;
B. Durere toracică difuză;
C. Durere în punct fix;
D. Durere intercostală;
E. Dureri în spaţiul interscapulo-vertebral.

73.CS. În pleureziile colectate durerea poartă următorul caracter:

A. Junghiul toracic;
B. Durerea toracică difuză;
C. Durere în punct fix;
 D. Durere intercostală;
E. Dureri în spaţiul interscapulo-vertebral.

74.CS. Care este sindromul fizic caracteristic pentru pleureziile purulente:

A. Sindromul de hiperinflatie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Sindromul fizic cavitar;
D. Sindromul de revărsat pleural;
E. Sindromul fizic mixt.

75.CS. Care din semnele sindromului fizic de revărsat pleural dispar în pleureziile
colectate:
A. Vibraţia vocală abolită;
B. Matitatea;
C. Murmurul vezicular abolit;
D. Hipersonoritatea apicală;
E. Suflul și frecaturile pleurale.

76.CS. În cazul pleureziilor închistate, care afirmaţie nu este corectă?

A. Pleurezii apicale;
B. Pleurezii costo-parietale;
C. Pleurezii intersegmentare;
D. Pleurezii mediastinale;
E. Pleurezii interlobare.

77.CS. Care metoda de diagnostic este cea mai informativă în pleureziile purulente
acute:
A. Ultrasonografia;
B. Scanarea plămânilor cu radionuclizi;
C. Radiografia de ansamblu în diferite poziţii;
D. Angiopulmonografia;
E. Bronhoscopia.

78.CM. In care forma de pleurezie închistata diagnosticul este dificil:

A. În pleureziile apicale;
B. În pleureziile mediastinale;
C. În pleureziile diafragmatice;
D. În pleureziile interlobare;
E. În pleureziile parietale.

79.CS. Care este metoda optimă de diagnostic în pleureziile închistate:

A. Ultrasonografia;
B. Examenul radiologic (radioscopia, radiografia, tomografia/ cu puncţia
colecţiei şi examenul citologic a ichidului recoltat);
C. Scanarea plămânului;
D. Angiopulmonografia;
E. Bronhoscopia.

80.CS. Pentru examenul revărsatului pleural în pleureziile purulente bacteriale este

caracteristic:
 A. Predominanta limfocitelor;
B. Numărul de leucocite in câmpul de vedere nu mai puţine de 50;
C. Numărul de leucocite intre 50-70 în câmpul de vedere;
D. Numărul de leucocite în câmpul de vedere 100 şi mai mult, dintre care 80%
neutrofile;
E. Prevalarea eritrocitelor schimbate.

81.CS. Tratamentul conservator al empiemului acut bacterian, include următoarele

masuri, exceptând:
A. Terapia de dezintoxicare;
B. Terapia antimicrobiană;
C. Evacuarea revărsatului pleural;
D. Asanarea sursei septico-purulente primare;
E. Ameliorarea reactivităţii organismului prin imunizarea activă.

82.CS. Metoda primordiala în tratamentul local al pleureziilor purulente acute este:

A. Administrarea intrapleurală a antibioticelor;
B. Evacuarea revărsatului pleural şi reexpansionarea plămânului;
C. Toracoscopia cu aspiraţia revărsatului pleural;
D. Bronhoscopia cu lavaj şi aspiraţie bronşică;
E. Cateterizarea v.subclavia cu administrarea parenterală a antibioticelor.

83.CS. Metodele tradiţionale de evacuare a revărsatului pleural sunt următoarele,

exceptând:
A. Puncţia repetată;
B. Pleurotomia minimă cu drenaj;
C. Pleurotomia largă fără rezecţia coastelor cu drenaj;
D. Pleurotomia largă cu rezecţia coastelor şi drenaj;
E. Toracoscopia repetată cu aspiraţie revărsatului pleural.

84.CM. Metoda de evacuare a revărsatului pleural depinde de următoarele situaţii:

A. Cauza pleureziei;
B. Vârsta bolnavului;
C. Reactivitatea organismului;
D. Caracterul revărsatului şi factorul etiologic al pleureziei;
E. Flora microbiană.

85.CM. Care din cauze enumerate mai jos pot favoriza cronicizarea empiemului acut:
A. Tratamentul întârzieat;
B. Drenarea insuficientă a cavitaţii pleurale;
C. Flora microbiană agresivă şi rezistentă la antibioticoterapie;
D. Reactivitatea imunologică scăzută;
E. Boli concomitente decompensate.

86.CS. Care este principiul de baza în tratamentul empiemului cronic:

A. Dezinfectarea cavitaţii restante;
B. Terapia cu antibiotice;
C. Tratamentul de dezintoxicare;
D. Corecţia homeostazei;
E. Lichidarea cavitaţii restante.
87.CS. Procedeele chirurgicale contemporane in tratamentul empiemului cronic sunt
următoarele, exceptând:
A. Toracoplastia extrapleurală;
B. Toracoplastia intrapleurală;
C. Decorticarea pleuro-pulmonară;
D. Decorticarea pleuro-pulmonară asociată cu rezecţia pulmonară parţială;
E. Plombajul extrapleural cu materiale plastice.

88.CS. Care metodă de plombaj intrapleural este utilizată în cazuri sporadice ale
empiemului cronic pleural fără fistule bronşice:
A. Plombajul cu parafină;
B. Plombajul cu grăsimi;
C. Plombajul cu bureţi din material plastic;
D. Plombajul cu muşchi;
E. Plombajul cu bile de acrilat.

Supuraţii bronhopulmonare

1. In sectia de chirurgie se interneaza un pacient de 45 de ani cu acuze la tuse cu

expectoraţii seropurulente, febra de 38 C seara, dispnee, preponderentă la efort
fizic, inapetenţa. Se considera bolnav de aproximativ 2-3 ani când a observat
aparitia semnelor manţionate maisus. Starea de regula se acutizează in
perioada rece a anului. La examen radiologic şi tomografia computerizată
pulmonară la nivelul lobului inferior pe dreapta se presupun dilatatii bronşice,
sindrom de condensat pulmonar adiacent. Bronhografia a permis de a stabile
dilataţii ale arborelui bronsin de tip ampular la nivelul lobului inferior dreapta.

1. Formulati diagnosticul prezumtiv.

Boala brosiectatica
2. De argumentat diagnosticul prezumtiv in raport cu datele prezentate in cazul
examenat.
Am stabilit diagdosticul prezumptiv in baza urmatoarelor date anamnestice si
acuze:
Pacient de 45 de ani cu acuze la tuse cu expectoraţii seropurulente, febra de 38
C seara, dispnee, preponderentă la efort fizic, inapetenţa
La examen radiologic şi tomografia computerizată pulmonară la nivelul
lobului inferior pe dreapta se presupun dilatatii bronşice
Bronhografia a permis de a stabile dilataţii ale arborelui bronsin de tip ampular
la nivelul lobului inferior dreapta.
3. Efectuaţi diagnosticul diferenţial.
Bronsita cronica
Bronhopneumopatie cronica obstructiva
Fibroza chistica
Tuberculoza pulmonara
Aspergiloza bronhopulmonara alergica
Abces si gangrena pulomonara cind se afla linga bronhie
Empiem pleural cronic , evacuat printro fistula pleuro -bronsica
4. Ce semne clinice permit de a concretiza diagnosticul in cazul analizat.
Tuse cu expectoraţii seropurulente, febra de 38 C seara, dispnee,
preponderentă la efort fizic, inapetenţa, cu acutizare in perioada rece a anului.
La bronhografie sa depistat dilatatii ampulare bronsice la nivelul lobului
pulmonar inferior pe dreapta. La Rx. Condensarea tesutului pulmonar
peribronsic.
5. Ce program de investigare veţi realiza la stabilirea diagnosticului.
Hemograma: este posibila o leucocitoza cu devierea formulei spre stanga,
VSH marita, policitemie in stadii avansate.
Examenul sputei (Frotiu Gram, Ziehl-Neelsen sau Giemsa). Investigatie la
flora nespecifica (metoda culturala) cu antibiograma. Examenul sputei
evidentiaza caracterul ei (sero-muco-purulent, muco-purulent sau purulent) si
germenii cauzali (examen bacteriologic).
Radiografie: desen pulmonar accentuat, deformat, pereti bronsici ingrosati,
umbre chistice cu nivel de lichid. Bronsiectaziile pot fi confirmate doar prin
bronhografie sau tomografie computerizate.
Tomografie computerizata
Bronhoscopia (edem al mucoasei, hipersecretie).
Examen histologic la necesitate.
Spirografia: pentru aprecierea ventilatiei pulmonare (in caz de bronsita
cronica secundara cu obstructie bronsica VEMS < 75 % si indicele Tiffneau <
65 %).
Gazele sanguine si balanta acido-bazica: in stadiile avansate hipoxemie,
hipercapnie, acidoza respiratorie.
ECG: hipertrofie a ventriculului drept in caz de complicare cu cord pulmonar
cronic.

6. Prin ce metoda (manevra diagnostica) in cazul analizat poate fi stabilit

diagnosticul defenitiv.
Bronhografie si CT
7. Ce complicaţii severe pot surveni.
Hemoptizie, fistle bronho-pleurale, fistule bronho-pleuro-cutanate, empiem
pleural, amiloidoza, cord pulmonar, enfizem pulmonar, infectii recurente,
sepsis, abces pulmonar etc.
8. In ce consta progrmul curativ. Argumentati indicaţii catre tratamentul
chirurgical
Evacuarea secretiilor: mucolitice, expectorante, bronhodilatatoare, drenaj
postural, bronhoaspiratia cu bronhoscop, chineziterapie etc.
Tratamentul general: vitaminoterapie si antibioticoterapie conform
antibioticogramei
Tratamentul chirurgical (rezectia segmentelor patologice) este indicat in
bronsiectaziile localizate (un lob sau cel mult doi) ce nu raspund la terapia
medicala, in complicatii (hemoptizii repetate, pneumonii recidivante, in forme
cu obstructii ireversibile. Contraindicatiile tratamentului chirurgical sunt:
formele difuze bilaterale, formele asociate cu boli grave generale, varstnicii
peste 70 ani.
 9. Prescrieţi receta – Ciprinoli, din foaea de prescripţii.
Rp.: Sol. Ciprinol 0,1 – 10ml
D.t.d N 10 in ampullis
S. intravenos cite 200mg de 2 ori pe zit imp de 10 zile.
10. Ce prognostic va fi in cazul analizat.
Prognostic favorabil in caz de tartare a cazurilor de acutizare si profilaxia
complicatiilor.

2. Pacientul de 55 de ani se adresează la medicul de familie cu acuze la tuse,

febră seara pînă la 390C, slăbiciuni , vârtijuri, dispnee. Se consideră bolnav de
aproximativ 3-4 săptămâni când au apărut febra de seară, tusele uscate. Din
anamneza sa constatat că pacientul este fumător, frecvent folosete băuturi
alcoolice, se alementează prost. La internare se recurge la radiografia toracică
ce a permis de a suspecta o pneumonie pe dreapta lob inferior, nu se exludea o
formaţiune lichidiană in centrul acestei opacităţi. Tomografia computerizatţ
permite de a stabili clar la nivelul menţionat o formaţiune lichidiana. Testele
de laborator sunt caracteristicee pentru un proces inflamator avansat cu
leicocitoză, devierea formulei leicocitare spre stinga, este mărit VSH-ul.

1. Formulati diagnosticul prezumtiv.

Abces pulmonar
2. De argumentat diagnosticul prezumtiv in raport cu datele prezentate in cazul
examenat.
Am stability diagnosticul prezumptiv in baza urmatoarelor date anamnestice,
acuze si instrumentale:
Debutul bolii 3-4 saptamini cu tuse seaca febra 39 grade Celsius, slabiciuni
vertijii, dispnee. Pacientul este fumator, consuma alcool, si se alimenteaza
prost. La CT sa stability formatiune lichidiana la nivelul lobului inferior pe
dreapta.
3. Efectuaţi diagnosticul diferenţial.
Cancer bronhopulmonar, gangrene pulmonara, chist supurat, infiltran
eozinofilic, pneumonie, empiem pulmonar inchistat, tbc pulmonara etc.
4. Ce semne clinice permit de a concretiza diagnosticul in cazul analizat.
Tuse, febră seara pînă la 390C, slăbiciuni , vârtijuri, dispnee
Tomografia computerizatţ permite de a stabili clar la nivelul menţionat o
formaţiune lichidiana. Testele de laborator sunt caracteristicee pentru un
proces inflamator avansat cu leicocitoză, devierea formulei leicocitare spre
stinga, este mărit VSH-ul.

5. Ce program de investigare veţi realiza pentru stabilirea diagnosticului.

6. Analiza singelui ( anemie, leucocitoza cu deviere formulei leucocitare spre
stinga, VSH crescut) , Analiza biochimica a singelui ( PCR marit, fibrinogen
marit, proteina totala scazuta,), markerii tumorli pentru excluderea formatiunii
tumorale), testul BAAR pentru excluderea TBC, urinei ,radiografie in 2
incidente ( pentru determinarea segmentului in care sa produs supuratia) ,
 bronhoscopie, examenul sputei ( pentru determinarea agentului patogen),
bronhoscopia pentru a exclude aspiratia de corp strain.
7. Prin ce metoda (manevra diagnostica) in cazul analizat poate fi stabilit
diagnosticul defenitiv.
CT
8. In ce consta progrmul curativ. Argumentati indicaţii catre tratamentul
chirurgical.
Măsurile generale presupun repaus la pat în condiții de spitalizare, dietă
normocalorică (hipercalorică la pacienții subnutriți), reechilibrare
hidroelectrolitică și reabilitare respiratorie cu drenaj postural. Procedurile de
drenaj includ percuția și poziționarea pentru a crește drenajul la nivelul căilor
respiratorii. Tratamentul simptomelor se face cu antipiretice, antalgice,
expectorante
distrugerea florei bacteriene patogene prin administrarea antibioticelor conform
antibioticogramei.
drenarea adecvată a focarului pulmonar şi a empiemului asociat.
Tratamentul chirurgical se va efectua in cazul ca colectia purulenta este mai mare de
6 cm in diameru sau tratamentul conservative adecvat este fara dinamica pozetiva
dupa 12 saptamini de administrare.
9. Ce metode chirurgicale pot fi utile in tratamentul acestei maladii.
drenarea abcesului prin tub thoracic transcutan sau rezectia abcesului cu segment sau
lobectomie.
10. Prescrieţi receta – Ciprinoli, din foaea de prescripţii.
Rp.: Tab. Ciprinoli 0,25 N 10
D.S peros cite o pastila de 2 ori pe zi.
10. Ce prognostic va fi in cazul analizat.
Prognosticul este favorabil in cazul respectarii cu strictete a tuturor
recomandarilor medicale si administrarea corecta a tratamentului conservative.