Sezatoarea 2012

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Universitatea de Stat ”Alecu Russo”, Bălţi

Colegiul Pedagogic ”Ion Creangă”, Bălţi
al activităţii educative la tema:

”PE PRISPA NEAMULUI”
Au participat: Elevii grupei 404

Organizatori: Briţchi Aliona
Postolachi Tatiana
Bălţi, 2012
Data: 24.04.12
Participanţi: elevii grupei 404
Subiectul: ”Pe prispa neamului”
Forma: şezătoare
Obiective educaţionale:
Cultivarea dragostei pentru tradiţiile neamului şi a specificului naţional;
Perpetuarea valorilor populare în şezători - o puternică influenţă educativă asupra
tinerei generaţii;
Transpunerea tradiţiilor, datinilor, obiceiurilor în fapte comportamentale ale
generaţiei în creştere;
Manifestarea cultului strămoşilor, al mamei, al copilului,al omenescului;
Reglementerea etichetei naţionale bazată pe devotamentul faţă de bine, adevăr,
frumos;
Manifestarea demnităţii naţionale faţă de limbă, istorie,cultură şi apartenenţei la
neam;
Participarea elevilor în activitatea creatoare şi reformatoare a actualei vieţi;
Familiarizarea elevilor cu unele izvoare cristale din folclorul copilăriei lui Ion
Creangă.
Argument:
Viaţa spirituală a poporului nostru s-a păstrat în creaţia populară de-a lungul
anilor. Cîntecele de leagăn, numărătorile, frămîntările de limbă, basmele etc. sunt nişte
oglinzi fermecătoare ale vieţii reale prin care vedem istoria neamului, activităţile
oamenilor. Generaţiile în devenire trebuie să păstreze comoara străbunilor ca pe nişte
izvoare cu apă vie şi să le îmbogăţească cu creaţiile proprii cu nişte mărgăritare pentru
urmaşi, ce ar trezi interesul şi curiozitatea pentru viaţa neamului.
Cînd eram copil, răsunau văile şi dealurile de căntecele celor maturi care se
întorceau de la muncă şi nu simţeau oboseala, dar nici copiii nu tăceau, căci ştiau ei cît e
de vesel să exclame numărători, ghicitori , să tălmăcească proverbe şi zicători propuse
de părinţi.
Dotare activităţii:
Pe scenă- o Casă Mare. Pe perete un covor moldovenesc, portretul lui Ion Creangă.
În fund o laiţă acoperită cu un laicer, pe ea perne mari de zestre.Pe masă- farfurii cu
mere,nuci, brînză,ceapă.Pe jos aşternute ţoluri moldoveneşti. Fiecare participant la
şezătoare avea în mîină ceva de lucru: croşetă, andrele, aţă, desfăcătoare şi popuşoi,
furcă şi lînă ş.a.
Referinţe bibliografice:
1. Curriculumul educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară (1-7 ani) în
Republica Moldova, Editura Cartier, Chişinău, 2008.
2. Gorovei A., Folclor şi folcloristică,Editura Hiperion, Chişinău 1990;
3. Învăţătorul modern, Revistă ştiinţifico-metodică, NR.1(11), Februarie, 2011,
Editura Cartier;
4. Proverbe şi zicători, Editura Ştiinţifică, Chişinău, 1981;
5. Silistrale Nicolaie, Valoarea morală a pedagogiei populare moldoveneşti, Chişinău,
1992;
6. Valentina Mazilu, Scenarii pentu activitatea educaţională extraşcolară, Editura
Labirint, 2003, Chişinău;
I Evocare:
Prezentatoarea 1
Burlaciuc Ana
Elevii grupei 404, ai Colegiului Pedagogic ”Ion Creangă” din Bălţi,
vă invită în catedrala sfîntă a neamului nostru.
Să fim alături cu gîndul şi sufletul la acea zestre de dor şi lumină,
căreia îi zicem folclor. Căci ce este folclorul, dacă nu copilăria
tuturor artelor, istoria noastră orală!
Prezentatoarea 2
Pînzescu Olga
Participanţii la şezătoarea de astăzi vor lucra poate mai puţin,
deoarece e o şezătoare-sărbătoare, o şezătoare - omagiu voievodului
prozei româneşti-Ion Creangă.
Nică-Ionică s-a născut în Zodia Basmelor. Poate de aceea a şi fost
atît de dornic de istorisiri înţelepte.
Budu Iana:
Ozana îşi pierduse somnul
Şi tot striga prin Humuleşti:
-Mai bun şi mai curat e omul
Din amintiri şi din povesti
Silea săteanul-gospodarul
La lăcomie şi averi,
Simţea profund, cu tot amarul,
Cum seacă haru-i de puteri.
Speranţa era una – banul

Şi pentru mici şi pentru mari.
Credinţa popei Oşlobanu
Servea doar la momit bondari...
Ursac Irina:
Dar nu putea să nu audă
Cel glas răsunător de rîu
Din satul asurzit de trudă
Măcar un boţ de-aici, un fiu.
Şi-l auzi Ion , zis Creangă.

C-a fost aşa, avem dovezi :
De-atunci pălelte lumea –ntreagă
Şi pragul şcolii ... cu Trei Iezi.
De-atuncea pacea-i mai cu soare

Pe-ntinse plaiuri sufleteşti,
Iar omul mai frumos apare
Din Amintiri şi din Poveşti.
Prezentatorea 2
Pinzescu Olga
Doar rostind pur si simplu cuvintele Ion Creangă ai şi dat glas

unui basm frumos , unei legende luminătoare. Din paginile
operei sale se desprind coline verzi , numele lui simbolizează
fremătul tainic de sevă , tranformată de soare în frunze , care
şoptesc eternităţii numele neamului nostru.
La şezătoarea de azi am invitat îndrăgitele personaje
crengiene, care împreună cu noi , cei îndrăgiţi de creaţia
populară orală, vom împrospăta acele perle, pe care le-am
acumulat de la buneii şi bunicile satului natal. În felul acesta le
vom prelungi tinereţea spirituală şi le vom mulţumi pentru
neosteneala lor creatoare.
Deci, îi salutăm în mijlocul nostru pe Nică şi dulcea lui măicuţă
Smaranda, Smărăndiţa cea plina de ghiduşii, Mătuşa Mărioara şi
moş Chiorpec, fata babei şi fata moşneagului, soacra cu nurorile,
capra cu iezişorii, negustorul de pupăze şi Dănilă Prepeleac, Ivan
Turbincă, Păcală, leneşul Tîndală, Stan Păţitul şi toţi-toţi din
sală!
II Realizarea sensului
Cîntecul: ” Mamă inima mă doare ”
Mama inima ma doare
mama inima ma doare
lasama la sezatoare
la la la la la la la la la.
Mama inima ma doare
lasama la sezatoare
Sezatoareai in hirtop
sezatoareai in hirtop
sezatoarea-i in hirtop
unde fak flakaii fok
Sezatoarea-i in hirtop
unde fak flakaii fok
Ei fak fokul ku surcele
ei fak fokul ku surcele
ei fak fokul ku surcele
pe plakul inimii mele
Ei fak fokul ku surcele
pe plakul inimii mele
Mama inima ma doare
mama inima ma doare
mama inima ma doare
lasama la sezatoare
la la la la la la la la la,
mama inima ma doare
lasama la sezatoara
Prezentatorea 1
Burlaciuc Ana
Pînă ce participanţii la şezătoare se vor obişnui cu atmosfera

sărbătoreasca de aici, vreau să vă adresez Dumnevoastră, celor din
sală, cîteva întrebări referitoare la opera lui Ion Creangă care ştie a
rîde printre lacrimi , refugiindu-se provizoriu in lumea copilăriei,
unde poţi sorbi cu nesaţ din cupa cu sănătate pentru suflet, deoarece
în altă parte n-a avut unde fugi dintr-o lume cu strîmbătăţi sociale şi
multe necazuri.
1)Aşa dar , bunicul Creangă

Vă e bine cunoscut,
Dar ştiţi unde s-a născut?
Dacă stai să te gîndeşti,
Răspunsul uşor îl găseşti,
El s-a născut în ...
Cei din sală: Hu-mu-leşti!
2)Corect. Acum, de mi-i permis,

O să vă întreb din ce a scris,
Iar ce a scris, usor ghiceşti:
A scris o carte de ...
Voci din sală: Poveşti!
3)Numai atît? Cine mai ştie?
Voci din sală: Amintiri din copilărie!
4) Acum o altă întrebare:

Creangă în ce poveste oare
Vorbeşte despre un ostaş rus,
Care chiar la Rai s-a dus?
Hai, răspundeţi-mi,fiindcă
Nu am timp, s-aştept…
Voci din sală : Ivan Turbincă!
5)După cîte-mi amintesc,

Este-un poznaş într-o poveste,
El uneori, cu chibzuială,
Făcea isprăvi, cam de Păcală,
Schimba o pungă pe-un gînsac...
Îl ştiţi?...
Voci din sală: Dănilă Prepeleac!
6)Un voinicel neînfricat

Din greu cu spînul s-a luptat,
L-a ajutat căluţul dalb...
Cine-i insul?
Voci din sală: Harap Alb!
7)Cred eu, cu toţii v-aţi mirat,

Cînd din poveste aţi aflat
Despre cocoşul năzdrăvan
Ca cel din povestea...
Voci din sală: Punguţa cu doi bani!
8) Vai, a mîncat papară bună

Fata popii, ştrengăriţa,
Cum o cheamă? Cine-mi spune?
Voci din sală: Smărăndiţa!
Prezentatorul 2
Vă mulţumim frumos. Numai cititorii pasionaţi pot oferi asemenea
răspunsuri corecte. Bravo tuturor! Acum să ascultăm participanţii la
şezătoare, pentru că avem ocazia de a mai răsfoi, a cîta oară!... pagini din
aleasa carte a scriitorului îndrăgit de toate vîrstele - Ion Creangă.
Edinciuc Andriana:
E-atîta cer senin în casa ta,
Ion Creangă, dascăl cu renume,
Iezişorii tăi cu ochi de stea
Îţi poartă eternitatea prin lume.
Îţi ştim pe de rost toate basmele tale,

Atîta de dragi şi de încăpătoare!
Zbucnesc din ramuri afară petale,
Cînd le citim cu voce mai tare.
Cînd le rostim cu voce înceată,

Arborii prind să rodească stele,
Fructele pururi o să-ţi înceapă
Verdele de la vorbele-acele.
Creangă, tu făcător de minuni,

Lumină de cîntec ai dat verbelor,
Ai curăţit limba de minciuni
Şi-ai presurat-o cu mierea proverbelor.
Ai ascuns între pagini naiuri,cavale,

Să deie muguri spre neuitare.
Şi-aducem în primăvara naşterii tale
Inimile noastre ce-au dat azi în floare.
(A.Ciocanu)
Nică(Irina Groza)
Hai mai bine despre copilărie să povestim. Căci ea singură este veselă şi
nevinovată...
“Stau cîteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau prin
părţile noastre, pe cînd începusem şi eu, drăguliţă-doamne să mă ridic
băiţaş la casa părinţilor mei…Dragu-mi rea satul nostru cu Ozana frumos
curgătoare şi limpede ca cristalul. Dragi îmi erau tata şi mama , fraţii şi
surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie. Asemenea dragi îmi
erau şi şezătorile, clăcile şi toate petrecerile din sat la care luam parte cu
cea mai mare plăcere. Vorba proverbului:”Nu şedea, că-ţi şede
norocul”,”Omul blînd încape oriunde”.
Fetescu Irina
Am cules i eu cîteva proverbe din opera lui Ion Creangă : ”Frate cu frate ,
dar pita-i cu bani”
”Sîngele apă nu se face”.
Zglavoci Tatiana
Dar eu vreau să vă spun că ”Pereţii au urechi i ferestrele au ochi”.
Tocarciuc Liuba
Adevărat , ”Nu e zicală fără potriveală”, i să ţineţi minte :
”Toată pasărea pre limba ei piere” , ”Fuga-i ruinoasă , da-i sănătoasă”!
Budu Iana
Fumoase i de neuitata erau ezătorile din Humuleti, dar tot atît de
interesante sunt i cele de la Colegiul Pedagogic ”Ion Creangă”, Bălţi.
Fata babei(Lungu Cristina)

(fata babei se uită în oglindă , rîde zgomotos i fără motiv) :
Eu ... cînd aud de sărbătoare ,
Uurică-s la picioare.
Cînd aud de zi de lucru,
Mi-i greu trupul ca butucul!
Tîndală(Budu Iana)
Frumoasă ai fost i harnică ai rămas...
Fata babei(Lungu Cristina)

Ți-a eit un sfînt din gură, frate, harnică foc!
Fata moneagului (Vasîlcan Liliana )
Dar eu vreau să vă spun că lucru aduce sănătate, lenevia-doar păcate!
Păcală (Irina Ursac)

Tot una ...de la sobă pîn la foc pentru lene e mult loc!
Vasîlcan Liliana (fata moneagului privind spre Nică, acesta torcînd în rînd cu fetele):
Eu una tiu : cine lucrează i tace mai mult lucru face, fiindcă vorba lungă
e sărăcia omului.
Edinciuc Andriana
Al meu bunic, la ezători torcînd,
Comori ne-a adunat, ne-a semănat in gînd
O Capră cu trei iezi, un Prepeleac
i un Turbincă proştilor de leac.
(Urmează inscenarea unui fragment din povestea ”Capra cu trei iezi”.Apare Capra cu un couleț.)
Capra (Zglavoci Tatiana)
Vreau să vă spun i eu un proverb : ”Sunt cinci degete la o mînă i nu
seamănă unul cu altul”.
Aa-s i ieziorii mei, vedea-i-a mari , dragii mamei trengari!
Apar iezii. Se zbenguie, sar, fac tumbe , încîlcesc o sfoară. Se împung cu
corniţele.
Dragii mamei!...
(Iezii se joaca în continuare , n-o aud.)
Dragii mamei copilai! Eu ma duc al pădure, ca să mai aduc ceva de ale
mîncării. Voi încuiaţi binior ua după mine, ascultaţi unul de altul i nu
cumva să deschideţi pînă ce nu-ţi auzi glasul meu. Cînd oi veni , eu am
să vă dau de tire, ca să mă cunoateţi i-am să vă spun aa:
Trei iezi cucueți,
Mamei ua descuieți
Că mama v-aduce vouă:
Mălăie în călcăe,
Smog de flori
Pe subsuori...
Auzit-ați ce-am spus eu!
Iezii (în cor):

Da mămucă !
I-a să vă aud eu ... cum am să strig eu la geam?
Iezii repetă , se încurcă, capra îi învață poezia.
Pot să am nădejde în voi?
Iedul mai mare (Fetescu Irina)
Să n-ai nici o grijă mămucă!
Iedul mijlociu (Vasîlcan Liliana)
Noi suntem odată băieţi,
i ce-am vorbit, vorbit rămîne!
Iezii (în cor):
Noi vom sta cuminţi acasă,
Să vii, maică, sănătoasă.
Noi te ateptăm cu dor,
Vino cît mai repejor!
Daca-i aa, apoi veniţi să vă sărute mama. Domnul să vă apere de cele
rele i mai rămîneţi cu bine.
Îi sărută, îi netezete pe cap i pleacă.
Iedul cel mic (Tocarciuc Liuba)
Mergi sănătoasă, mămucă, să te întorci cu bine!...
Lupul (Pînzescu Olga)
Trei iezi cucueţi ,
Toţi ca unul nătăfleţi,
Mamei ua descuieţi
(Iezii se opresc , devin atenți)

Ia acum mi-i timpul...De iar împinge păcatul să-mi deschidă ua...halal
să-mi fie! tiu că i-a cîrnoi i i-a jumuli.
Trei iezi cucueţi,
Obraznici i deocheţi,
Mamei ua descueţi!
Hai, fuguţa, dragii mamei,
Fuguţa!...
(Iezii sar în sus de bucurie).

Iedul mijlociu (Vasîlcan Liliana)
Ia,băieţi, săriţi i deschideţi ua,că vine mama cu de mîncare!...
Iedul mic (Tocarciuc Liuba):
-Sărăcuţul de mmmii-neee! Nu cumva să faceţi pozna i să deee-
eeschideţi, că-i vai de –ee noi!
Glasul ei nu e aa de gros i răguit, ci-i mai subţireee-eel i mai frumos!
(tremură, începe să plîngă, ceilalți îl răcoresc cu o batistă. Se aude glasul subțirel al
lupului).
Trei iezi cucuieți,
Mamei ua descuieți
Mamei ua descuieți...(Clănțănete din dinți)
Iedul cel mare(Fetescu Irina):

Ei, vedeţi, dacă mă potrivesc eu vouă!... Nu-i mămuca, nu-i
mămuca...D-apoi cine-i ,dacă nu-i ea?Cineee-eee-e-i?
Doar i eu tot am urechi.Eu unul mă duc să deschid!
Iedul cel mic(Tocarciuc Liuba)

Bădică!Bădică...(Tremură ca varga).Ascultaţi-mă i pe miii-inee! Poate mai
apoi va veni cineva si va zice:”Deschideţi usa, că vine mătua” i-atunci
voi trebuie numaidecît să deschideţi?!
Lupul(Pînzescu Olga):
Nu tiu părerea m-a amăgit, ori n-am nimerit la casa cumătrei.Parcă
am auzit glasul finilor...Nu înţeleg nimic...
Iedul mic(Tocarciuc Liuba):

Nu înţelegi? Afară ticălosule i mangositule!
Cei prezenți la ezătoare: Nu primim lupi la ezătoare!
Lupul:
Las-că-i jumulesc eu după ezătoare!
Iezii:
Mai puneţi pofta-n cui, nănaule!
Smărăndița(Pogor Violeta):
Vedeţi ,neastîmpăraţilor! Numai de năzdrăvănii vă ţineţi. Dacă nu
eram noi, vă păpa lupul. Ce tremuraţi asa? Aţi îngheţat de frică, după
cîte văd.Ia, daţi-vă mai aproape! Nu v-ar strica oleacă de carte, poate
aţi mai prinde la minte.Toţi aveţi titirez la limbă? Toţi?
Iezii: Mee-ee-eee!
Vreţi să vă învăţ o poezie? Una mică de tot! S-o spuneţi mămucăi
frumos, cănd se va întoarce? Vreţi?
Iezii: Mee-ee-eee
Ascultaţi atent i după asta repetaţi, dar cît mai repejor...Ca morica să
vă umble limba...
Capră albă,
Piatră albă,
Calcă capra,
Crapă piatra.
Aţi înţeles? Mai repet o dată:
Capră albă,
Piatră albă,
Calcă capra,
Crapă piatra.
Acu toţi odată! Două...Trei!
(Iezii încearcă ,greesc,ceilalți rîd în hohote).
- Unde s-a mai văzut să înveţe ghiduii poezii! Numai calul Bălan i
Sfîntul Niculaie din cui v-ar cuminţi! Eu prima am mîncat papara i am
să ţin minte toată viaţa!
Păcală către Tîndală(Ursac Irina):
-Auzi, frate, ia zi repede: ”apte sape late”.
(Tindală spune, se încurcă, toți rîd).
Prezentatorul 2
Cînd venim la ezători,
Aducem i ghicitori
i acum o să vedeţi
Care este mai isteţ!
Prezentatorul 1:
Fetelor, cine ţese pînză minunată, fără iţe, fară spată?...(Păiangenul)
Prezentatorul 2:
ede-ntr-una pe perete i se uită-n ochi la fete...(Oglinda)
Prezentatorul 1:
Cimilică, cimilea,
Ghici ghicitoarea mea:
Ciuturu, buturu
Joacă într-un picioru...(Fusul)
Prezentatorul 2:
Pe-a mea n-o mai ghiciţi!
Ocolică, ocolea,
Ocoli casa cu ea
i-o puse-i apoi colea...(Mătura)
Un băiat(Ursac Irina):
-Da cine-aici e ochioică,
Cine-i cea mai hărnicică?!
Fata babei(Lungu Cristina):

Eu!!!
Nică(Groza Irina):
Fata mamei jucăuă
Cu gunoiul după uă!
Numai pieptine i-oglindă,
Da gunoiul pînă-n grindă!
Mi-o zis mama ca mi-o da

Mi-o zis mama ca mi-o da
Valeleu, valeleu
Zestre cand m-oi marita
Valeu, valeu, valeleu.
Douazeci de perne mari

Valeleu, valeleu
Toate pline de tzantzari
Douazeci de perne mici

Valeleu, valeleu
Toate pline de furnici
Douazeci de perne moi

Valeleu, valeleu,
Toate pline de gunoi
Douazeci de poloboace
Valeleu, valeleu
Far' de fund si far' de doage
Doua rate cracanate

Valeleu, valeleu
Astea cica-s vaci cu lapte
Valeu, valeu, valeleu
Smaranda(Uja Iana):
-Dragii mei, serviţi plăcinte cu poalele-n brîu...Luaţi,cît sunt
fierbinţi...(Îi servete).
Nică(Groza Irina):
De plăcinte rîde gura ,
De vărzare i mai tare!
Un glas(Gurău Elena):
tie cineva, care-i cel mai bun bucătar din lume?
Care-i?
Toți:
Foamea!
Un glas(Tocarciuc Liuba):
Laudă-mă gură,
Că ţi-oi da friptură!
Dacă nu mă-i lăuda,
Nici plăcinte nu ţi-oi da!
Altul(Fetescu Irina):
Ce-i drept, nu-i minciună,
Măncarea de dimineaţă lungete viaţa,
Dar mîncarea de plăcinte o lăţete...
Altul(Pînzescu Olga):
Bucăţica din mîna altuia pare mai bună...
Vecinul lui(Fetescu Irina):

Da a ta unde-i?...
Altul(Pînzescu Olga):
Am mîncat-o să nu-ţi facă ţie poftă...
Păcală(Ursac Irina):
Ascultaţi o păţanie cu plăcinte. O păţanie...fierbinte, fierbinte.
Era odată un om mecher. Aa ca mine! i avea trei copii.Într-o zi de

sărbătoare s-a pomenit că nu avea nimic de mîncat. Ce să facă? Vede
că-n ogradă la nănaul său iese fum din hogeag.
-Măi femeie,- zice,- eu m-oi face că te bat, iar tu să fugi la nănaul să
te jelui. Oi veni i eu din urmă cu copiii.
Aa i fac. Femeia alergă, văietîndu-se, la nănai, bărbatu-său cu
copiii-din urmă. Acolo nănaul începe să-i povăţuiască, dar ei se
sfădesc i se sfădesc.
-Hai, nu vă mai sfădiţi. Treceţi la masă i-ţi gusta din plăcintele
noastre fierbinţi,- zice nănaa i pune pe masă o farfurie cu plăcinte
gustoase,tăiate în bucăţi.
Finul cu fina i copiii au mîncat repede toate bucăţile din partea lor
i, ca să le mănînce i pe cele dinspre nănai, finul zise cu supărare
femeii sale:
- Fa, de ai să mai fugi la alde nănaul să te jelui, am să-ţi sucesc
gîtul uite-aa!- i întoarce repede farfuria cu bucăţile de plăcinte ale
nănailor înspre dînsul...
O voce(Edinciuc Andriana):
Care-i la rînd cu păţaniile?...
Tîndală(Budu Iana):
Da eu într-o seară am păţit-o mai a naibii, i tot cu plăcintele.
Vrasăzică, m-am cărărit pe o pornită i am bordeit în văzut trei fete
plăcinteu făcute. Văzutele m-au fetit... m-au bordeit în chemată i m-
au scăunit pe un pus. Am plăcintit o mîncată i săturatul tot nu mi-
am pîntecit. Atunci m-am cotruţit pe lîngă dată i am plăcintit o
furată. Am sînit-o-n pus i mi-a pelicit fripta. M-au fetit văzutele i m-
au gurit peste pălită, de mi-au dinţit dîrdîiţii. Neputînd ui pe
nimerită, am ferestit pe ieită. Din grabă am ferestit stricata i am
poznit o făcută... Cine a face ca mine, ca mine să păţească...
(Se aud bătăi puternice în uă)

Iezii(sar speriați):
Lupul!
Ivan(Luța Stela):
Mojno? Zdrasti la Nevoastră! Noroc i privet!...
Lungu Cristina:
-Parcă am mai auzit de unul ca dînsul...
Ivan(Luța Stela):
Eu îs altul! Eu sînt Ivan ... Vanea Turbichin... i, voobe, votcă aveţi?
Glasuri:
N-avem!
Ivan(Luța Stela):
Tabacioc este?
Glasuri:
Ferească sfîntul! Nu-i!
Ivan(Luța Stela):
Mamocica! Cîte fete frumoase! Aici îi de guleai.
Aglaia(Pavlov Anastasia):
Iaca uhajoru! Treci Ivan, să te fac znacom cu lumea de aici... Apoi,
oameni buni, cînd am fost eu la zarabotca la Moscova, că tiţi doar că
m-a trimis mamaia să aduc acasă bogăţie i averi, dumnealui, mojicu,
m-a învăţat rusete i pe urmă m-a dus de nas... Adică într-un fel mi-o
cerut mîna i inima, dar mi-a luat numai banii i pe mine m-a lăsat i...
dosvidania, Aglaia! Mai bine mă duceam în turcia, la Mohamed, i nu
dădeam de oseolul ista sto let!
Ivan(Luța Stela):
No! No! Fără oscorblenii! Tie, Aglaia! Bagă de seamă, că nimereti
zaprosto în turbincă! Vidimo!
Da tu ai să nimereti la zubnoi, măi! Cară-te la mama dracului cu tot
cu turbincă!
Ivan(Luța Stela):
Vezi, că-ţi fac acui pricioscă, crasaviţo! Aa i ai să rămîi... nemăritată
vo vechi vecov! i... voobe!
Cară-te! Eu îl atept pe Harap Alb, mă...
Glasuri:
-Ce a căutat pe nas i-a dat!...
-Fuga-i ruinoasă, da0i sănătoasă...
-Cînd ar ti omul ce-ar păţi, dinainte s-ar păzi...
Altă participantă(Pînzescu Olga):

Nevestelor, da pe Tîndală al nostru mai că-l prinde somnul de harnic
ce este!... Măi vecine, d-apoi i piatra prinde muchi, dacă ede într-un
loc! Mai spune vreo pătăranie, mai ia vreo codană la joc!...
Leneul(Iana Budu):
Iaca n-am s0o fac pe asta, că nu mi-i bine deloc... M-a apucat un fel
de moliciune, amestecată cu slăbiciune... M-o fi deochiat cineva,
păcatele mele...
Toate(gălăgioase):
-Descîntaţi omul, fa, că se pierde cu zile!
-Care-i mai doftoroaie?...
Apoi, Aglaia tie i descîntece.
(Îl ia pe lene i-l descîntă)
Fugi deochi dintre ochi,

din gene, din sprancene,
din varful nasului,
din maduva oaselor,
din crestetul capului si du-te unde cocosul nu canta,
unde popa nu toaca,
acolo te-asteapta cu mesele intinse,
cu faclii aprinse si las-l
lasa-o pe leneul curat, luminat,
cum Dumnezeu l-a lasat,
Amin!”.
Glasul Soacrei(mînios):
Cam mult tăifăsuiţi i prea puţin isprăviţi!... Mai tacăvă gura, că mi-
aţi făcut capul dobă...
Nică(Groza Irina):
Taci , leliţă, că te căptuesc eu!
Îi mai pupa i pe dracul de-acum!
(Pleacă după culise. Toți cîntă vesel):
Pu, pu, pu,
Strici mereu, somnul meu,
Pupaza din tei.
Las' ca mi te prind moţato
i te-oi intreba ce vrei,
Cand ţi-oi smulge coada toata
i ţi-oi vinde pe cinci lei.
(Apare mătua Măriuca c-o falcă în cer i una în pămînt)
Măriuca(Edinciuc Andriana):
Mai auzit-ai dumneta, cumnată,una ca asta? Să fure Ion pupăza,
care ne trezete dis-de-dimineaţă la lucru de atîţea ani?!
Smaranda(Uja Iana):
Ce spui, cumnată? L-a ucide în bătaie , dacă a afla că el a prins
pupăza s-o chinuiască... De-amu bine că mi-ai spus: las-pe mine, că
ţi-l iau eu la depănat!...
Măriuca(Edinciuc Andriana):
Nici nu te mai îndoi despre asta, cumnată Smarandă, căci de
zbînţuitul ista al dumitale nimica nu scapă! Nimica!! Ce ma atîta!
Mi-au spus mie cine l-au văzut, că Ion a luat-o: gîtul îmi pun la
mijloc!
(Pleacă amîndouă. Se improvizează imediat un colț de iarmaroc. Apare Ion cu pupăza. Se plimbă
țanțo de colo pînă colo).
Unul(Ursac Irina):
Ia de la moul, frăţioare,
Cele mai bune ulcioare...
Ulcioare! Ulcioarae...
Pentru neveste jucăue!...
Altul: Budu Iana(cu o roată de căruță):

Uite roata, iaca roate,
Te va duce ca săgeata!...
(Apare negustorul. Îl zărete pe Nică, de apropie).
Negustorul(Ursac Irina):
De vînzare ţi-i găinua asta, măi băiete?
Nică(Groza Irina):
De vînzare, moule!
i cît vrei pe dînsa?
Nică(Groza Irina):
Cît crezi i dumneta că face.
Ia dă-o încoace la mou, s-o drămăluiască!
Nică îi dă pupăza.
Nică(Groza Irina):
Gătete degrabă banii!
Iacă poznă, c-am scăpat-o!
Nică(Groza Irina):
Ce gîndeti dumneta, moule? Te pui cu marfa omului? Dacă nu ţi-a
fost de cumpărat, la ce i-ai dat drumul?...
Că nu scapi de mine cu una cu două? Înţeles-ai? Nu ţi se pară lucru
de agă!
Da tii că eti amarnic la viaţă, măi băiete! În ce te bizui, de te îndîrjeti
aa, nepoate? Pe semne, te mănîncă spinarea, cum văd eu, măi ţică!
Acui te scrpin, dacă vrei, ba i un topor îţi fac, dacă mă crezi, de-i
zice ”aman puiule”, cînd îi scăpa din mîna mea... Ia stai oleacă să te
duc eu la tată-tău i să văd , el te-a trimis cu pupăza de vînzare?!
(Nică se furiează i o croiete de fugă. Se aude iar pupăza. Apare mătua Mărioara).
Mărioara(Edinciuc Andriana):
Doamne, cumnăţică, hăi, cum se pot învrăjbi oamenii din nimica
toată, luîndu-se după gurile rele! Dacă ai sta să faci voie rea la toate,
zău, ar trebui de la o vreme s-apuci cîmpiii...
Smaranda(Uja Iana):
Aa-i, Măriucă dragă. Văzut-ai dumneta? Să mai pui altă dată
temei pe vorbele oamenilor!...
Soacra: Da ce staţi, fa, ca nite momîi? Ce vă hliziţi toată vremea?

Cine să lucreze în locul vostru? Ha?...
Eu mă las puţin, că mi-a trecut ciolan peste ciolan cu ezătoarea
voastră.
-Dar să tiţi! Eu dorm iepurete. Aţi înţeles ce-am spus eu?
-Da mămucă!
-Da nu te codi, că ne vede mămuca.
-Cum? Eu văd că doarme. Ce fel de treabă e aceasta? Noi să lucrăm i
ea să doarmă?!
-Nu căuta că horăiete, mămuca are la ceafă un ochi neadormit, cu
care vede tot ce facem, -apoi tu nu tii cine-i mămuca, n-ai gustat
niciodată moarea ei.
-La ceafă?...vede toate?N-am mîncat moarea ei? ... Bine că mi-am
adus aminte...Dar ce mîncăm noi, fetelor hăi?
-Ia, răbdări prăjite, dragă cumnăţică...Iar dacă eti flămîndă,ie i tu o
bucată de mămăligă din colţar i cu nite ceapă i mănîncă.
-Ceapă cu mămăligă? D-apoi neam de neamul meu n-a mîncat aa
bucate! Da slănină nu-i în pod? Unt nu-i? Ouă nu sunt?
-Ba sunt de toate, ziseră cele două, dar sunt a mămucăi.
-Eu cred că tot cei a mămucăi e -al nostru, i ce-i al nostru e -al ei.
Fetelor hăi! S-a trecut de agă. Voi lucraţi, că eu mă duc să pregătesc
ceva de-a mîncării; tiţi, cole, ceva mai omenete; -acu vă chem i pe
voi.
— Doamne, ce vorbă ţi-a ieit din gură! ziseră cele două. Vrei să ne-
aprindem paie în cap? să ne zvârlă baba pe drum?
— Las' dacă v-a durea capul! Când v-a întreba pe voi, să daţi vina pe
mine i să lăsaţi să vorbesc eu pentru toate.
— Apoi dar... dăă!... fă cum tii; numai să nu ne bagi i pe noi în belea.
— Hai, fetelor, tăceţi, gura vă meargă; că nu-i bună pacea, i mi-e
dragă gâlceava. i iese cântând:
Vai, săracul omul prost,

Bun odor la cas-a fost!
Nu trece nici un ceas la mijloc, -un cuptor de plăcinte, câţiva pui
pârpâliţi în frigare i prăjiţi în unt, o străchinoaie de brânză cu
smântână i mămăliguţa erau gata. Apoi iute cheamă i pe celelalte
două în bordei, i se pun la masă cu toatele.
— Hai, fetelor, mâncaţi bine i pe Domnul lăudaţi, că eu mă reped în
cramă s-aduc i un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele aceste mai
bine pe gât.
După ce-au mâncat -au băut bine, le-au venit a cânta, ca rusului din
gura gârliciului:
Căntecul: ”Soacra”
Aa îmi vine cite-o dată
Să dau soacra în judecată 2 ori
La-la-la-la-la-la-lai
Să dau soacra în judecată

Că mi-o stricat viața toată 2 ori
A vorbi cu procurorul
S-o eie cu biniorul 2 ori
A vorbi a da i bani
Să-i deie vre-o 10 ani 2 ori
— Da' ce-i acolo? strigă baba înspăimântată. Nurorile atunci sar arse
în picioare; i cele mari încep a tremura de frică, cum e varga, i lasă
capul în jos de ruine. Iar cea cu pricina răspunde:
— Da' bine, mămucă, nu tii c-au venit tătuca i cu mămuca, i le-am
făcut de mâncare, i le-am scos un cofăiel de vin, i de aceea ne-am
chefăluit i noi oleacă. Iaca, chiar mai dineoarea s-au dus.
— i m-au văzut cuscrii cum dormeam?
— D-apoi cum să nu te vază, mămucă?!
— -apoi de ce nu m-aţi sculat? Mânca-v-ar ciuma să vă mănânce!
— D-apoi dă, mămucă, fetele aceste au spus că d-ta vezi tot; i de
aceea am gândit că eti mânioasă pe tătuca i pe mămuca, de nu te
scoli. i ei erau aa de mâhniţi, de mai nu le-a ticnit mâncarea.
— Ei, lasă, ticăloaselor, că vă voi dobzăla eu de acum înainte!
Pînzescu Olga către Stan Pățitu:

Da cui îi duci dorul, Stane, de-un car de ani?
Nu ţi-i urît singurel?
Stan(Mîndru Zinaida):
Apoi eu ce să vă spun? Eu chiar că-s Stan Paţitul. Se vede că m-a
născut mama într-un ceas rău, sau tiu cum să mai zic ca să nu greesc
înăintea lui Dumnezeu.
Pînzescu Olga :
Însoară-te , Stane, că eti flăcău cu casă i avere bunicică. Ți-ai
sclipuit nite parale, ai car cu boi, văcuoară cu lapte, căteva oi!... Ce
mai atepţi?
Aglaia:
Însoară-te cu mine, că are să-ţi pară bine!
...Vin la mama de mă cere
De m-a da, de nu m-a da,
Vin-la noapte i mă fura...Vii?
tiu eu...Am să mai amăn...
O voce:
De joi pînă mai apoi, că ai acui 30 de ani!...
Mătua Măriuca(Edinciuc Andriana):

Apoi, dragul mătuii drag... eu ţi-oi spune o vorbă: pînă la 20 de ani
te însori singur, de la 20 la 25 te însoară alţii, de la 25 la 30 te
însoară babele, dar de la 30 –numai dracul ţi-i staroste...
Mulţumesc, mătuă Măriucă, de povaţă.
Buburuz,buburuz,
Încotro vei zbura,
Acolo m-oi însura!
(Se aează lîngă fata monegului).
Mătua Măriuca:
Bună ţi-i alegerea Stane, pune ochiul pe dînsa, că-i frumoasă i
harnică, muncete ca o albină...
Aglaia:
Ai să mă cauţi, Stane...
Nică(Groza Irina):
Mo Chiorpec, matale ce faci?
(Moul nu-l ia în seamă. Nică se mută de partea cealaltă i-i strigă la ureche)
Mo Chiorpec, ce metereti?
Moul(Luța Stela):
Bat cuie, nu vezi?
Nică(Groza Irina):
Bate-le sănătos, dar dă-mi nite curele din astea...să-mi fac un bici...,
să merg cu uratul...
Îmi dai, mo chiorpec? Îmi dai ,ha? Să-mi fac un drăguţ de bicior!
Moul(Luța Stele):
Da mai lasă-mă că m-ai înebunit, lucru rău ce eti! Spală putina cît e
lucru cu cinste!
Nică(Groza Irina):
Nu mă strănici că tot una nu mă duc. Uite stau aici pînă nu-mi dai.
Mo Chiorpec îmi dă curele
i-am să-mi fac un bici din ele...
Moul:
Auzi tu... curele(îl mîzgîlete pe obraji cu dohot).N-aţi curele, n-aţi,
ghiavole...
Nică(Groza Irina):
(fuge la mama-sa i plînge).
Uite,mama,Chiorpecul dracului ce mi-a făcut!
Smaranda(Uja Iana):
Doamne, parcă l-am învăţat eu! Am să-l cinstesc, zău, pentru asta, că
ezi lipcă unde te duci i scoţi sufletul din om cu obrăzniciile tale,
uernicule ce eti!...
(Îi terge obragii cu pestelca. Apare Smărandița cu o traistă plină )
Smărandița(Pogor Violeta):
Eu am adus o traistă plinuţă cu obiecte de cartea bunicului nostru.
Să vedem ale cui sunt? Să le găsim stăpînul.Îmi ajutaţi?
(Nică îi sare bucuros în ajutor. Scot pe rînd cîte un obiect. Întîi o veche carte ferfenițită.)
Asta a cui să fie oare?
Un glas(Edinciuc Andriana):
Păi,clar lucru, e gramatica lui Trasnea... A pierdut-o, somnorosul!
Trăsnea(Tocarciuc Liuba):
Gramatica este...este,arată...nu arată...artea...artea ce ne învaţă...,
ăăăă, a vorbi... bi...bi, ce ne învaţă, ce este...
(se apuca cu miinile de cap i se duce la locul său).
Leneul(Budu Iana):
Mă Trăsnea, nu mai iese din tine cărturar. Din coadă de cîine nu faci
sită bună, -apoi am auzit că unul vroia să devină învăţat i cică a
plecat la Paris, unde-o mai fi i ăsta...A plecat bou i s-a întors...vaa-
acă!!
Iaca i nite posmagi, hărnicelule! Pentru cine-s?
Toți: Îs pentru leneul de Tîndală!
Leneul(Budu Iana):
Staţi oleacă...,opriţi graba! Îs muiaţi posmagii, bre?
O voce:
Lene-a e cucoană mare, care n-are de mîncare.
Alta: Leneul la toate zice ca nu poate...
Aista-i de cusut sumane!
Nora cea mică(Zglavoci Tatiana):

Îi tocmai potrivit pentru Mămuca, să fie ea sănătoasă!
Nică(Groza Irina):
Iaca i hăinuţele mele!Îs ale mele, dragele de ele...
Da cînd i de ce le-ai pierdut, Nică?...
Nică(Groza Irina):
Cînd am fost la scăldat. Aţi uitat?... cum rîdeaţi de mine, cînd
fugeam cu pielea goală?.. Aţi uitat? Îmi venea să mă înec de ciudă i
să intru în pămînt de ruine...
Fetele:
Tunsul, felegunsul,
Cîinii după dînsul!
Ei, lasă, Nică, supărarea... Ia spune-mi: dragi ţi-s fetele?
Nică(Groza Irina):
Dragi...
Da tu lor?...
Nică(Groza Irina):
i ele mie...
Bravo! tiţi ce vă propun eu la toţi? Sa cîntăm un cîntec. Cînd lumea
glumete, cînd inima se-nveselete i lucru sporete.
Cîntec: La portiță la Gheorghiță
La portiță la Gheorghiță, Leano, fa,
La portiță la Gheorghiță, Leano, fa,
La portiță la Gheorghiță,
Se certau două mândruțe,
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la
Cea bogată-aa zicea, Leano, fa,
Cea bogată-aa zicea, Leano, fa,
Cea bogată-aa zicea:
Pe mine badea mă ia
Că-mi dă tata patru boi, Leano, fa,
Că-mi dă tata patru boi, Leano, fa,
Că-mi dă tata patru boi
i-o turmă mare de oi
Cea săracă-aa zicea, Leano, fa,
Cea săracă-aa zicea, Leano, fa,
Cea săracă-aa zicea:
Pe mine badea mă ia
Rrr-iu-ho-ho Uui-iu-iu
Nu dă badea gura mea, Leano, fa,
Nu dă badea gura mea, Leano, fa,
Nu dă badea gura mea
Nici pe toată turma ta,
Nu dă badea ochii mei
Pe cei patru boi ai tăi
Ai-la-la-la-la E-lai-la-la la-la-la
III Reflecţia
Prezentatorul 1:
E primăvară!...
Pe căi răzleţe se întorc cocorii
La cuibul inimii,pe-aripi de cînt,
Dar Creangă cu poveti ne-aduce zorii
Copilăriei sfinte pe pămînt.
Prezentatorul 2:
i a plecat Creangă prin lume,
Să tot depene, să spună
Tot ce are scump un grai,
Tot ce are sfînt un plai.
Pogor Violeta:
Sfătosule bunic din Humuleti,

Cît haz ai pus, cât păs i cîtă jale
În tîlcul slovei tale ţărăneti
Din zilele copilăriei tale.
Ai ticluit nepoţilor poveti,

Pe prispele Țicăului din vale,
Ca-n Sadoveanu-apoi să dăinuieti
i-n alţi rapsozi de slove i chimvale.
Aidoma jitarului străbun

Ai desluit ce-a fost i rău i bun,
Sub pana ta i tristă i glumeaţă.
Iar cînd a fost să pleci pe la chindii,

Tot astfel ai intrat i-n venicii-
Cu zîmbetul i lacrima pe faţă.
Prezentatorul 1:
Păind pragul lumii eroilor lui Ion Creangă la o vîrstă fragedă, cănd
abia începem a înţelege tîlcul slovei materne i rămînem aici pe viaţă
ispitiţi de ai gusta miezul. E scriitorul tuturor vîrstelor i al celor mai
diferite gusturi estetice, adică al copiilor de la 3 la 73 de ani. E, într-
adevăr, un copac rămuros i voinic, cu rădăcinile adînc împîntate în
solul înţelepciunii populare, căruiă îi este hărăzit să rămînă pururea
verde.
Prezentatorul 2:
Multe seri vom mai sta la sfat cu bunicul din Humuleti. De la dînsul,
din opera lui nemuritoare, am învăţat că trebuie să fim puternici,
descurcăreţi ca Harap Alb, buni ,ugubeţi ca Dănilă Prepeleac,
harnici i înţelegători ca Fata moneagului.
El ne-a povăţuit că răul e ceva trecător, că, dacă ai alături prieteni
devotaţi, dacă tii să preuieti, bunătatea, nimeni nu-ţi mai poate sta
în cale.
(Smaranda îl ține pe Nică de mîină)
Smaranda(Uja Iana):
Dragi copii! L-am crescut pe Nică omenos, bun la suflet. Aa e
mama, aa-s i măicuţele voastre. Sînt bucuroasă că îl găsesc mereu
printre voi, că îl iubiţi. Pentru mine el a rămas copil, copil dulce i
scump, dei grijile, necazurile l-au încărunţit i în fiecare ajun de An
Nou păete în nemurire.
S-a prefăcut într-o carte cu poveti, ce o aveţi la căpătîi încă din
leagăn.
Să vă aibă Dumnezeu în paza sa! Să creteţi omănoi, destoinici de
pămîntul străbun. Păstraţi-i în suflet doinele, baladele, povetile, care
au fost plăsmuite într-un grai cu ochii umezi de dor, într-un grai fără
de moarte.
Nu uitaţi niciodată satul natal cu aomenii lui harnici i frumoi,
doinele strămoesti, casa, vatra părintească.
Prezentatorul 1:
A sosit primăvara cu grijele ei. O veche zicală glăsuiete: ”O zi de
primăvară hrănete un an întreg”.
Prezentatorul 2:
La sfîrit de ezătoare
Noi avem cîte-o urare...
Toți seamănă spectatorii.
Pe rînd:
-soare în casă!
- Păine pe masă!
-Fericire!
-Sănătate!
-i succese mari la carte!
Cîntecul: ” Bine-i sade mesei mele”
Bine-i şade mesei mele împrejur cu neamurile

Bine-i şade mesei mele împrejur cu neamurile
La, lai, la, la, la, la ..................
La, lai, la, la, la, la ..................
Dar mai bine i-ar sedea dac-ar fi şi mama mea

Dar mai bine i-ar sedea dac-ar fi şi mama mea
La, lai, la, la, la, la ..................
La, lai, la, la, la, la ..................
Bine-i şade omului la masă cu neamul lui

Bine-i şade omului la masă cu neamul lui
La, lai, la, la, la, la ..................
La, lai, la, la, la, la ..................
Veniţi fraţi şi-om trăi bine că nu iei nimic cu tine

Veniţi fraţi şi-om trăi bine că nu iei nimic cu tine
La, lai, la, la, la, la ..................
La, laï, la, la, la, la ..................

Sezatoarea 2012

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sezatoarea 2012

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat ”Alecu Russo”, Bălţi

al activităţii educative la tema:

Au participat: Elevii grupei 404

Speranţa era una – banul

Şi-l auzi Ion , zis Creangă.

De-atuncea pacea-i mai cu soare

Doar rostind pur si simplu cuvintele Ion Creangă ai şi dat glas

Pînă ce participanţii la şezătoare se vor obişnui cu atmosfera

1)Aşa dar , bunicul Creangă

Cei din sală: Hu-mu-leşti!

2)Corect. Acum, de mi-i permis,

Voci din sală: Poveşti!

3)Numai atît? Cine mai ştie?

Voci din sală: Amintiri din copilărie!

4) Acum o altă întrebare:

Voci din sală : Ivan Turbincă!

5)După cîte-mi amintesc,

Voci din sală: Dănilă Prepeleac!

6)Un voinicel neînfricat

7)Cred eu, cu toţii v-aţi mirat,

Voci din sală: Punguţa cu doi bani!

8) Vai, a mîncat papară bună

Voci din sală: Smărăndiţa!

Îţi ştim pe de rost toate basmele tale,

Cînd le rostim cu voce înceată,

Creangă, tu făcător de minuni,

Ai ascuns între pagini naiuri,cavale,

Fata babei(Lungu Cristina)

Fata babei(Lungu Cristina)

Păcală (Irina Ursac)

Iezii (în cor):

Lupul (Pînzescu Olga)

(Iezii sar în sus de bucurie).

Iedul cel mare(Fetescu Irina):

Iedul cel mic(Tocarciuc Liuba)

Iedul mic(Tocarciuc Liuba):

Cei prezenți la ezătoare: Nu primim lupi la ezătoare!

Fata babei(Lungu Cristina):

Mi-o zis mama ca mi-o da

Douazeci de perne mari

Douazeci de perne mici

Douazeci de perne moi

Doua rate cracanate

Vecinul lui(Fetescu Irina):

Era odată un om mecher. Aa ca mine! i avea trei copii.Într-o zi de

(Se aud bătăi puternice în uă)

Altă participantă(Pînzescu Olga):

Fugi deochi dintre ochi,

Altul: Budu Iana(cu o roată de căruță):

Soacra: Da ce staţi, fa, ca nite momîi? Ce vă hliziţi toată vremea?

Vai, săracul omul prost,

Să dau soacra în judecată

Pînzescu Olga către Stan Pățitu:

Mătua Măriuca(Edinciuc Andriana):

Toți: Îs pentru leneul de Tîndală!

Alta: Leneul la toate zice ca nu poate...

Nora cea mică(Zglavoci Tatiana):

Sfătosule bunic din Humuleti,

Ai ticluit nepoţilor poveti,

Aidoma jitarului străbun

Iar cînd a fost să pleci pe la chindii,

(Smaranda îl ține pe Nică de mîină)