Psihologia culorilor

Ce este culoarea?
In 1666, omul de stiinta englez Sir Isaac Newton a descoperit ca atunci cand lumina pura
trece printr-o prisma, se separa in toate culorile vizibile. El a descoperit si faptul ca fiecare
culoare are o singura lungime de unda si nu poate separa mai departe in alte culori.
Alte experimente au demonstrat ca lumina poate fi combinata pentru a forma alte culori. De
exemplu, lumina rosie combinata cu lumina galbena, formeaza lumina portocalie. Anumite
culori, combinat se anuleaza una pe cealalta, cum ar fi galben si violet, lumina rezultata fiind
lumina alba. Acestea sunt culorile complementare.
Psihologia Culorilor - Efectele Psihologice ale Culorilor
In vreme ce perceptia culorii este cumva subiectiva, exista cateva efecte ale culorilor care au
o semnificatie universala.
Exista culori calde. Acestea sunt: rosu, galben si portocaliu. Aceste culori calde evoca emotii
de la caldura si confort, la furie si ostilitate.
Culorile de pe partea albastra a spectrului sunt cunoscute drept culori reci si includ albastrul,
violetul si verdele. Aceste culori sunt deseori descrise drept calme, dar pot insemna deseori si
sentimente de tristete sau indiferenta.
Psihologia culorilor drept terapie
Cateva culturi antice, inclusiv egiptenii si chinezii, practicau cromoterapia sau foloseau
culorile pentru a vindeca. Cromoterapia mai este numita uneori drept terapie usoara si este
folosita si in ziua de azi drept tratament alternativ sau holistic.
In acest tratament:
Rosul este folosit pentru a stimula corpul si mintea si pentru a mari circulatia sangelui.
Galbenul este folosit pentru a stimula nervii si a purifica corpul.
Portocaliul este folosit pentru a vindeca plamanii si pentru a creste nivelele de energie.
Albastrul este folosit pentru a alina bolile si pentru a trata durerile.
Umbrele de indigo sunt folosite pentru a vindeca problemele de piele.
Majoritatea psihologilor privesc cu scepticism terapia culorilor si spun ca majoritatea
efectelor presupuse ale culorilor au fost exagerate. Culorile au de asemenea diferite intelesuri
in culturi diferite. Cercetarile au demonstrat ca in multe cazuri efectele culorilor asupra starii
de spirit pot fi doar temporare. O camera albastra poate cauza initial sentimente de calmitate,
dar efectul va disparea dupa o perioada scurta de timp.

Fiecarei personalitati ii corespunde o culoare. Dar oare acea culoare chiar are o
insemnatate pentru fiecare persoana?
Studiile facute asupra psihicului uman au condus la ideea ca oamenii sunt influentati de
culori si acestea dau un sens diferit vietii. Stari psihice sunt induse de modul in care
fiecare persoana percepe mediul, sensul pe care il da obiectelor inconjuratoare. Anumite
femei sunt fericite cand sunt inconjurate de culori deschise si acest lucru pare sa fie
suficient pentru ele. Modul in care acestea se imbraca si talentul cu care combina culorile
in incercarea de a reusi accesorizarea perfecta ofera indicii despre personalitatea lor si
spun multe lucruri despre starea de spirit din acel moment. Reprezentantele sexului
frumos insa nu sunt interesate de felul in care actioneaza aceste culori asupra
personalitatii lor si cum le schimba starea de spirit. Psihologii sunt de parere ca nuantele
inchise denota putere, vointa si forta mentala. Stiind ce simbolizeaza culorile, este usor sa
ne cunoastem interlocutorul chiar daca nu am schimbat doua vorbe cu el.
Rosu. Persoanele care iubesc aceasta culoare au un ego debordant si sunt rationale in
acelasi timp. Adesea, femeile care prefera rosul au un temperament impulsiv si sunt mai
irascibile decat restul doamnelor. Reprezentantele sexului frumos care isi achizitioneaza
haine si accesorii rosii sunt firi puternice pe exterior, dar in sufletul lor sunt sensibile si,
de cele mai multe ori, au de suferit in urma acestui comportament. Impulsivitatea si
dorinta de a domina le fac pe acelea care poarta culoarea rosu sa se impuna in aproape
orice situatie, reusind sa isi atinga scopul propus. Femeile sunt pasionale, se aprind foarte
usor, precum un foc, si actioneaza sub impulsul „Acum si aici!“.
Galben. Aceasta este o culoare vesela, care adesea caracterizeaza persoanele fericite,
pline de viata, uneori timide si sensibile. Studiile au aratat ca persoanele care iubesc
aceasta culoare au tendita de a deveni egoiste, punand pe primul loc propria persoana. In
general, doamnele din aceasta categorie sunt persoane de incredere, emana o sanatate
fizica si mentala de invidiat. Galbenul caracterizeaza si persoanele geloase, cateodata
nesigure pe ele, poate si din cauza ca se afla la un inceput de drum si nu au garantia ca
vor duce la bun sfarsit ceea ce au inceput.
Albastru. Aceasta este o culoare calmanta si clara. Aproape toate nunatele de albastru
sunt benefice si caracterizeaza persoanele de incredere. Doamnele care investesc in
aceasta culoare sunt prea sincere si adesea isi atrag dusmani, oameni care vor sa profite
de pe urma firii lor nevinovate. Aceasta este culoarea luptatorilor, a persoanelor care vor
sa se perfectioneze intr-un domeniu de activitate. Adesea sunt firi introvertite, care se
dedica cu tot sufletul muncii, in special domeniilor de cercetare. In dragoste, aceste
persoane pot suferi de „inima albastra“, pentru ca pun suflet in tot ceea ce fac si ajung sa
fie dezamagite tocmai de aceia pe care ii credeau adevarati prieteni.
Verde. Cu un tonus exceptional, doamnele care prefera verdele sunt prietenoase,
perfectioniste si autoritare. Le place sa mediteze si isi aleg prietenii dupa ce ii supun mai
multor teste pentru a fi sigure ca merita increderea lor. Aceste persoane actioneaza dupa
premisa: „sunt libera si ma pot bucura in voie de tot ce ma inconjuara“. Atentie totusi la
persoanele care prefera combinatia verde - galben pentru ca au o fire duplicitara si tind sa
deformeze adevarul dupa ce au analizat situatia pe toate partile, o intorc in asa fel incat
ele sa fie in avantaj.
Alb. Acesta este simbolul puritatii. Persoanele din aceasta categorie au un suflet curat,
sunt darnice, inocente si de obicei sunt adeptele stilului de viata simplu. Nu le plac
complicatiile, nu se implica in scandaluri si ies de obicei din orice confruntare cu fruntea
sus. Despre reprezentantele sexului frumos care prefera aceasta culoare se poate spune cu
certitudine ca au ajuns la maturitate si au discernamant si putere de filtrare asupra tuturor
persoanelor din jurul lor. Caracteristice acestor persoane sunt diplomatia si forta de
caracter.
Negru. Negrul reprezinta misterul, necunoscutul si cateodata nevoia de singuratate.
Doamnele din aceasta categorie sunt conservatoare, invaluite intr-o aura de mister si sunt
adesea greu de abordat. Odata ce le cunoasteti, veti descoperi ca sunt devotate si, in
acelasi timp, conservatoare.
Violet. Fantezie, asa s-ar traduce intr-un cuvant aceasta culoare. Violetul reprezinta
regalitatea, un caracter sacru, sfant sau o lume plina de romantism. Doamnele care se
inconjoara cu aceasta culoare adora fantasticul si se detaseaza de lumea reala.
Portocaliu. Aceasta este o culoare sexy si, fiind apropiata de rosu, caracterizeaza
persoanele calde, care radiaza bunatate. Compania lor este cautata de toti cei din anturaj
pentru ca optimismul lor se transmite si celor din jur.
Roz. Este culoarea tineretii, denota imaturitate. Daca apare frecvent in vestimentatie,
explica dorinta acelei persoane de a copilari, de a retrai bucuria tineretii. Dezavantajul
celor din aceasta categorie este ca sunt lipsite de puterea de decizie si sunt prea obsedate
de propria persoana

Vă afectează culorile bună dispoziţie ?

David Johnson

Cum nu poţi scăpa de moarte şi de impozite, nu poţi scăpa nici de culori. Sunt
omniprezente. Totuşi, ce înseamnă ele? De ce sunt oamenii mai relaxaţi în camere verzi?
De ce sportivii care ridica greutăţi dau tot ce au mai bun în săli de gimnastică albastre?
Culorile au semnificaţii diferite în diverse culturi. Şi chiar şi în societăţile occidentale,
sensurile culorilor s-au schimbat pe parcursul anilor. Dar astăzi, în SUA, cercetătorii au
găsit următoarele ca fiind corecte.
Negru
Negrul este culoarea autorităţii şi puterii. Este popular în modă, deoarece face
oamenii să pară mai subţiri. Este, de asemenea, elegant şi fără vîrstă. Negrul, de
asemenea, presupune supunerea. Preoţii se îmbrăca în negru pentru a arăta supunere
faţă de Dumnezeu. Unii experţi în modă afirmă că o femeie îmbrăcată în negru
 semnifică supunerea faţă de bărbaţi. Veştmintele negre, pot fi, de asemenea, pline
de forţă, sau fac că cel ce le poartă să pară distant sau chiar rău. Personajele rele,
cum ar fi Dracula, de multe ori se îmbracă în negru.
Alb
Miresele poartă alb pentru a simboliza puritate şi nevinovăţie. Albul reflectă
lumina şi este considerat o culoare de vară. Albul este popular în decoraţiuni şi în
modă, pentru că este luminos, neutru, şi merge cu orice. Cu toate acestea, albul
arată murdăria şi, prin urmare, este mai dificil a-l menţine curat decît alte culori.
Medicii şi asistentele medicale purtau alb pentru a sugera curăţenia.
Roşu
Cea mai intensă emoţional culoare, roşul stimulează un ritm mai alert al inimii şi al
respiraţiei. Este, de asemenea, culoarea dragostei. Hainele roşii atrag atenţia, iar cel
ce le îmbrăca pare mai plinuţ. Deoarece este o culoare extremă, îmbrăcămintea
roşie nu ajută în negocieri sau în confruntări. Maşinile roşii reprezintă o mare
atracţie pentru hoţi. În decoraţiuni, culoarea este de obicei un accent. Designerii
spun o canapea este , deoarece atrage atenţia.
Albastru
Culoarea cerului şi a oceanului, albastrul este una dintre cele mai populare culori.
Stîrneşte exact reacţia opusă culorii roşii. Paşnic şi liniştitor, albastrul produce
adevărate calmante chimice în corp, astfel el fiind des utilizat ca o culoare preferată
pentru dormitoare. Albastrul poate fi, de asemenea, rece şi deprimant. Consultanţii
în modă recomandă a se purta albastru la interviurile de recrutare, pentru că
simbolizează loialitatea. Oamenii sunt mai productivi în camere albastre. Studiile
arată că sportivii care ridica greutăţi sunt capabili să ridice mai mult în săli de
gimnastică albastre.
Verde
În prezent, cea mai populară culoare folosită în decoraţiuni, verdele simbolizează
natura. Este cea mai uşoară culoare pentru ochi şi poate îmbunătăţi vederea. Este o
culoare calmantă, revigorantă. Oamenii care aşteaptă să apară la TV stau în camere
verzi, pentru a se relaxa. Spitalele utilizează verdele des, pentru că relaxează
pacienţii. Miresele în Evul Mediu purtau verde pentru a simboliza fertilitatea.
Verdele închis este masculin, conservator şi sugerează bogăţia. Cu toate acestea, de
multe ori organizatorii defilărilor pe podium refuză să folosească verdele, pentru că
le e teamă că aduce ghinion.
Galben
Galbenul vesel, culoarea soarelui atrage atenţia şi el. Deşi este considerată o culoare
 optimistă, oamenii se enervează mult mai des, iar bebeluşii plîng mai mult în
camerele zugrăvite în galben. Este cea mai stridentă culoare, aşa că poate fi
dăunătoare, dacă este folosită abuziv. Galbenul îmbunătăţeşte puterea de
concentrare, astfel că poate fi folosit în medierea conflictelor.
Purpuriul
Culoare regală, purpuriul semnifică lux, bogăţie şi rafinament. Este, de asemenea,
feminin şi romantic. Cu toate acestea, pentru că se găseşte rar în natură, purpuriul
poate părea artificial.
Maro
Solidă, de încredere, culoarea maro este culoarea pămîntului şi se găseşte din
abundenţă în natură. Maroul deschis înseamnă onestitate în timp ce maroul închis
este asociat cu lemnul sau pielea. Bărbaţii sunt mai îndreptăţiţi să spună că maroul
este una dintre culorile lor preferate. Maroul poate sugera, de asemenea, tristeţea şi
melancolia.

Din punct de vedere fizic nu exista culori, asa cum le percepem noi; exista numai unde de
lumina de diferite lungimi. Atunci cand privim un obiect vedem lumina care reflectata de
acesta. Ochiul uman are abilitatea de a distinge intre sute de astfel de unde, pe masura ce
ele sunt primite de catre retina. Aceasta capacitate pe care o avem ne da posibilitatea de a
vedea lumea in culori.
La ce ne referim atunci cand spunem ca cerul este albastru si trandafirii sunt rosii? In
timp ce ochii nostri sunt capabili sa distinga sute de varietati de lungimi de unda
vocabularul nostru este mult mai limitat. Numele unei culori se refera la un prototip al
unei arii mai mari de lungimi de unda. De exemplu, rosu se refera la acele culori care
contin rosu in mai mare masura decat alte culori. Nu exista insa o distinctie clara intre
culori, deseori neputandu-ne decide daca o culoare este albastra sau verde. Perceptia
culorii este o experienta subiectiva. Din aceasta cauza de cele mai multe ori lungimile de
unda la care se refera doua persoane atunci cand numesc o culoare sunt diferite. Oricum,
datorita aparatului biologic asemanator, termenii care definesc culorile sunt folositi la fel
in culturi si limbi diferite.
Efectul psihologic al culorilor
Perceptia in culori nu este singura reactie psihologica pe care o avem la lungimile de
unda. Studiile stiintifice au aratat ca radiatiile rosii ajuta mult mai mult la calmarea
epilepsiei decat lumina albastra. In plus
, presiunea sangelui, respiratia, numarul de batai pe minut ale inimii, clipirea, toate sunt
mai rapide sub influenta culorii rosii si scad cand se merge catre alb, albastru.
Au cu adevarat culorile un efect direct asupra sentimentelor noastre si a modului in care
ne comportam? Raspunsul este pozitiv. Insa nu se poate spune ca o anumita culoare va
avea tot timpul acelasi efect asupra tuturor subiectilor asupra carora actioneaza. Reactiile
noastre sunt influentate de o combinatie de factori biologici, psihologici, sociali si
culturali.
Unele reactii par a fi universale, cum sunt cele la culorile calde si reci. Culorile calde,
precum rosu, portocaliu, galben, verde deschis produc sentimentul de caldura, comfort,
comunicare. Aceste culori sunt asociate emotiilor pozitive, fericirii. Culorile reci: violet,
albastru, bleu, verde inchis trezesc o paleta de sentimente care se intinde de la liniste
sufleteasca la tristete, retragere sau dominare.
Adesea culorile au semnificatie diferita in functie de cultura. De exemplu, pentru noi
albul este simbolul nuntii, in timp ce pentru chinezi este culoarea purtata la inmormantari.
Rosul este asociat de noi fericirii, iar de catre chinezi furiei. Este larg raspandita ideea ca
albastrul este pentru baietei in timp ce rozul este mai potrivit pentru fetite.
Utilizarea culorilor
In industria modei si publicitatii culoarea este unul dintre cele mai puternice instrumente
de comunicare. Impresia pe care o creaza culoarea constituie 60% din tendinta de a
accepta sau respinge un produs, un serviciu.
Psihologia culorilor
Chiar dacă scapă percepţiei noastre, culorile au influenţă asupra noastră. Culorile
deschise, pastelate ne liniştesc, odihnesc, iar culorile închise, mai puternice ne încarcă cu
energie.
Deja cei din antichitate şi-au dat seama de efectele culorilor asupra oamenilor, astfel încât
unele dintre ele erau considerate magice. De exemplu, morţii erau vopsiţi cu culoarea
roşie ca să se trezească. Chinezii au făcut legătură între savoare şi culori. Conform teoriei
lor, celor care preferă culoarea albastră le plac mâncărurile mai sărate, celor ce preferă
verdele le plac dulcurile, iar celor ce preferă violetul le plac gustările amare. Celor care
au culoarea preferată roşie, le plac mâncărurile picante.
O importanţă deosebită o au culorile şi în domeniul feng shui. Străvechea artă
chinezească spune: e important să decorăm cu culori acele colţuri ale locuinţei care sunt
însemnate.
Grafologia foloseşte şi ea culorile: cu ocazia analizării unui scris trebuie luată în calcul
culoarea şi calitatea hârtiei folosite, totodată dacă s-a folosit cerneală colorată sau pix de
culoarea roşie sau verde.
Unul dintre indicatorii cotidieni ai alegerii culorilor este culoarea cărţilor de vizită
comandate, culoarea preferată aleasă după mai multe încercări. Relaţia cu culorile este
sugerată şi de culoarea maşinilor cumpărate. În străinătate, cei ce-şi cumpără maşină roşie
vor plăti asigurare mai mare, deoarece cei ce-şi aleg maşină roşie sunt mai agresivi.
Aceasta este partea de cromometrie a psihologiei rutiere....
Psihologii ce se ocupă cu problematica alegerii culorilor în cursul experimentelor au
elaborat un întreg şir de teste, deoarece toţi oamenii aleg şi resping anumite culori, astfel
încât are rol important care sunt prechile de culori selectate în această alegere. Atragerea
şi respingerea culorilor poate fi asemănată cu simbolul culorilor: fiecare om le percepe
altfel. Pe când unul din visători, înotând în strălucitoare apă albastră se simte foarte
fericit, celălalt are groaza morţii de adâncul negru ce se află sub el.
Alegerea culorilor pentru produce un anume sentiment şi este rezultatul unui proces
psihologic dificil. Aceasta este relevantă în special în cazul desenelor de copii, care
pentru interpretare, se folosesc de semnificaţile culorilor. Astfel, desenul ne va oferi
explicaţii referitoare la neliniştea, frica, bucuria sau gelozia copilului.
Exprimarea bucuriei se realizează cu culori saturate, cea a tristeţei cu culori închise,
sparte. E diferit în cazul noţiunilor-pereche liniştit-zgomotos. Zgomotul poate fi exprimat
cu mai puţine culori decât liniştea. Cele mai zgomotoase culori sunt cea galbenă,
portocalie şi roşie, iar cele mai liniştite sunt albastru de cobalt şi ultramarin.
Psihologii au ajuns la concluzia că clasificarea culorilor diferă în funcţie de vârstă. La
vârsta mai activă, vioaie şi sensibilă sunt preferate culorile mai ţipătoare, iar la vârsta mai
târzie sunt alese culorile pastel. Femeile cumpără trusou pentru nou născuţi de culori
diferite pentru băieţaşi şi pentru fetiţe. Femeile curioase, care caută noi experienţe
sufleteşti crează în locuinţa lor o atmosferă particulară a culorilor, ceea ce nu se poate
numi doar decoraţiune interioară ci un joc conştient cu culorile. Camera de lucru –
peretele, ceramicile, materialele textile- vor avea o culoare ce va stimula la lucru. Camera
unui nou născut va avea o culoare moale, însă camera de baie va fi albastru sau verde ca
apa. Depinde de persoanlitate ce culoare va primi dormitorul. Poate fi de culoare calmă,
eventual alb spart sau chiar portocaliu şi roşu cu puţine elemente negre.
Culorile oferă deci un mare ajutor în autoexprimare. Îmbrăcămintea de toate zilele –
începând de la pantofi şi până la fular- este o felie a sufletului, a stării de spirit a zilei
respective. Aceasta nu este doar o caracteristică a zilei respective, ci poate chiar avem
nevoie de culoarea respectivă: culorile vioaie ne pot da energie în zilele depresive,
ploioase şi obositoare, eleganţa perechii alb-negru ne va împrumuta siguranţă cu ocazia
unei importante negocieri.
Ţinuta – şi femeile conştiincioase ştiu acest lucru – este, în majoritatea cazurilor, unealta
autoexprimării şi nu a modei, iar dacă ştim acest lucru şi ne folosim de el, ne vom simţi
toţi bine.
Cromoterapia
În ultima vreme în cadrul terapiei naturiste este aplicată în mod conştient cromoterapia la
tratarea anumitor boli, în special ca terapie complementară. Unul dintre experimente a
avut un fantastic rezultat: contorul de energie, în cazul diferitelor culori, a măsurat valori
diferite, ceea ce înseamnă că unele culori transmit mai multă energie, iar celelalte mai
puţină. Tot cu această experienţă s-a demonstrat faptul că unele culori sunt atrăgătoare iar
celelalte respingătoare.
În unele state, cromoterapia este utilizată în practica de toate zilele: culoarea spaţiului
interior al spitalelor, al policlinicilor, totodată culoarea îmbrăcămintei de lucru a
personalului, au fost alese luîndu-se în considerare principiile cromoterapiei. Diferitele
culori au efecte diferite asupra noastră. În mod înconştient folosim şi ne înconjurăm cu
culori ale căror efect terapeutic ne lipseşte, aceasta este explicaţia cumpărării unei piese
de îmbrăcăminte de culoare vioaie sau al unui set de bucătărie unicolor.
Câteva exemple din terapia ştiinţifică:
Unii psihologi vor vindeca bolnavii ce suferă de depresie cu ajutorul culorilor închise,
silindu-i astfel, cu ajutorul unui specialist, să se confrunte cu problemele. Conform
credinţei indienilor, de-a lungul corpului uman, din cap până-n vârful picioarelor, pot fi
distinse şapte centre energetice (aşa numite chacre) şi fiecăreia îi aparţine o culoare de la
galben până la alb. Fiecare chacră reprezintă alte organe, astfel terapia cu ajutorul culorii
chacrei respective va avea efect asupra organului dat. Există şcoli de terapie naturistă care
folosesc cele 12 culori ale scalei vibraţiilor în tratarea bolnavilor.
Câteva exemple dintre efectele diferitelor culori:
Roşu:
Excită, incită, influenţează tensiunea, sistemul circulator şi alimantarea cu sânge. Crează
senzaţia de activare şi dinamism. Folosit în proporţii mici, în cazul unor obiecte asigură
senzaţie caldă, însă pe suprafeţe mai mari reflectă nevrozitate, iritabilitate, impulsivitate
şi deseori agresivitate. Intensifică temperatura corpului, stimulează alimentarea cu sânge,
ajută la producerea de adrenalină. Diminuează senzaţia de oboseală, suprimă bolile
cronice. În cromoterapie este utilizată în cazul anemiei, colitei, răcelilor cronice
(sinuzite), artitei, depresiei. Prea mult roşu poate provoca agresivitate, agitaţie.
În antichitate a fost folosită pentru exprimarea dragostei, pasiunii. În Roma mireasa purta
voal –flammeum- de culoarea roşu aprins, dar roşu reprezintă şi forţa, focul, puterea. În
tradiţiile creştine şi ebraice a fost culoarea seriozităţii, a măreţiei. În Noul Testament
reprezintă păcatul, ispăşirea, pocăinţa şi sacrificiul.
Verde:
Este culoarea naturii, a renaşterii, a speranţei, a liniştii, a echilibrului. Amestecul culorii
galbene şi albastre în acelaşi timp produce senzaţie de împrospătare şi calmare. Asigură
armonia dintre trup şi suflet, diminuează iritabilitatea, oboseala, relaxează, asigură
adunarea puterilor, regenerarea. Reglează tensiunea arterială, dilatează venele sanguine.
Nuanţele deschise, gălbui generează prietenie, prospeţime, vitalitate, activitate. Nuanţele
medii, de culoarea ierbii reprezintă seriozitate, securitate, iar cele mai închise, ca
albastru-verzui sobritate, calm, iar nuanţele cenuşii şi medii lipsite de lumină generează
pasivitate, somnolenţă.
Albastru:
Calmează, are efecte plăcute asupra ochilor, asupra unor inflamaţii, este util împotriva
unor dureri şi sufocări, este răcoritoare şi are efect de echilibrare a energiilor. Este
culoarea calmului, a liniştii, a dezlegării, culoarea sentimentului de eternitate, exprimă
sensibilitate, fineţe, simbolul fidelităţii, credinţei şi a tradiţiilor. Predispoziţie la linişte,
revarsă răcoare şi acestea pot asigura senzaţie de securitate. Diminuează tensiunea
arterială, pulsul, ritmul respiraţiei şi simţul durerii. Nuanţele mai închise indică senzaţia
de depărtare şi adâncime, pe suprafeţe mari, împreună cu culoarea neagră înclină spre
depresie şi sentimente pasive. Nuanţele deschise reflectă senzaţii de prospeţime,
seninătate, încăperile mici par mai spaţioase.
Galben:
Efect detoxifiant, calmant al psihonevrozelor, deoarece regenerează nervii epuizaţi,
reflectă veselie. Culoarea naturii, a renaşterii, a speranţei, a liniştii, a echilibrului.
Galbenul vitalizează, culoarea aspiraţiei de libertate, veselie, experienţe intelectuale.
Reprezintă culoarea cunoştinţelor, a paternităţii, a curiozităţii, reflectă aspiraţia către
fericire, bucurie, şi trai liber.
Portocaliu:
Înviorează, dă impresie de veselie, asigură fluxul energiilor pozitive. Indică sinceritate,
bucurie, fericire. Are efecte activizante, însă-i lipseşte agresivitatea culorii roşii.
Intensifică capacitatea de concentrare, creativitatea, motivaţia, are efecte pozitive asupra
depresiei, readuce dorinţa de viaţă, influenţează pozitiv pofta de mâncare şi sistemul
digestiv. Culoarea portocalie întăreşte sistemul imun, stimulează activitatea splinei, a
rinichilor, a bilei, a glandelor genitale.
Violet:
Violetul este amestecul nuanţei de albastru rece şi a nuanţei calde de roşu, poate avea
efecte calmante şi agitante în funcţie de culoarea dominantă. E culoare ce reflectă dorinţe,
vise, melancolie, bătrânesc, somnolent. Reprezintă misticul, subconştientul, misterul,
îndeamnă la meditaţie. Datorită efectelor contradictorii nu este o culoare prea îndrăgită.
Maro:
Culoarea lemnului, reprezintă siguranţă, căldură, permanenţă. Copii de obicei nu preferă
culoarea maro, însă adulţilor cu viaţa plină de stresuri le place această culoare. Maroul în
locuinţe reflectă o atmosferă agreabilă, însă fără alte culori mai vii devine cam tristă.
Purpuriu:
Culoare plină de demnitate, rigidă, ce reflectă sentiment de superioritate. Pe o suprafaţă
mai mare ea devine apăsătoare, deprimantă.
Gri:
Culoare neutră, sobră, izolată, reflectă monotonie. Pe suprafaţă mare sugerează
monotonie, tristeţe, însă efectele celorlalte culori mai vioi îl atenuează.
Alb:
Are efecte analgezice. Este culoarea curăţeniei, ordinii, neutralităţii. Reflectă inocenţă,
bunătate, emoţii pure. Are cea mai mare capacitate de reflexie a luminii, astfel pe o
suprafaţă mare, devine orbitoare. Datorită luminozităţii lărgeşte spaţiul, faţă de celelalte
culori are rolul de neutralizare. Folosind culoarea albă ca fond, va evidenţia celelalte
culori.
Negru:
Reprezintă culoarea nopţii, a morţii, nenorocirii, a păcatului. Utilizat pe suprafaţă mare
devine deprimant, reflectă reţinere, depărtarea de natură şi de lume, izolare. Pe suprafeţe
mici poate fi folosit cu oricare altă culoare, evidenţiază efectele acestora, le luminează.
Împreună cu culoarea albă reprezintă solemnitate. În filosofia feng shui are o semnificaţie
pozitivă: reprezintă relaţiile, cariera; e acea culoare compusă, care cuprinde multe lucruri.

Sunt mereu împrejurul nostru, ne înveselesc, ne întristeaza, ne îmbraca, ne îmbata si ne

fac sa visam. Dar înainte de toate, culorile (ne) exprima
Culorile înseamna multe: pentru unii culoarea reprezinta un mod de viata (aminteste-ti de
etapele colorate ale istoriei cum sunt perioada hippie sau anii ’80), pentru altii înseamna
un mijloc de a-si castiga traiul (oameni care lucreaza în domenii ce au legatura cu arta,
designul), în timp ce pentru altii culorile sunt doar o alegere care tine de moda sau de
dispozitie (tu în fata sifonierului cand te îmbraci dimineata). Însemnatatea culorilor este
pe atat de interesanta pe cat e de larg raspandita – toata lumea simte, daca nu chiar stie
simbolismul culorilor. Totusi, subiectul e departe de a fi secat de culoare.
Imprumuta-le energia
Culorile calde, luminoase, creeaza buna-dispozitie, au un efect stimulativ, promoveaza si
intretin
starile afective pozitive. Asa ca, inconjoara-te cu ele.
Si non-culorile vorbesc
Alb. Fiind o reflectare a luminii, este perceputa ca fiind culoarea puritatii, curateniei si
sigurantei – ce se poate întampla rau pe lumina? Albul mai semnifica neutralitate si
purificare. E folosit adesea pentru noi începuturi si este asociat cu ideea de bunatate.
Negru. Poate avea un efect coplesitor pentru ca nu emite lumina. Inspira putere (mentala)
si autoritate. Da senzatia de mister si fascineaza prin posibilitati. E continatoare de emotii
profunde tocmai pentru ca în întuneric se poate gasi orice. Este simbol universal pentru
conceptul de rau.
Gri. Griul este o trecere dinspre alb spre negru. Senzatia pe care o produce este de
constanta si monotonie. Nu întamplator, este culoarea drumurilor pe care mergem: clar
duce undeva si este stabil. Totusi, prea mult gri e asociat cu stari mentale negative de
depresie. Transmite conservatorism.
Pe limba culorilor
Culoarea este o expresie a spectrului luminii, dupa cum stim de la fizica. Lumina la
diferite intensitati (unde) este fie reflectata, fie absorbita, fie emisa si astfel, percepand
diferite intensitati ale acestui spectru luminos percepem culori. Explicatia – ca orice
explicatie de altfel – suna mai putin spectaculos decat efectul produs si trait. Dar daca e
totusi sa pornim de la origini, lumina ca sursa a culorilor este în esenta ei sursa esentiala
pentru miscare si viata. Poate si acesta e un motiv pentru care culorile sunt atat de
importante în viata noastra.
În natura, culorile exista cu anumite scopuri precise (altele decat cel apa rent de încantare
a vazului). Astfel, culorile sunt pentru unele animale si plante podoabe, în timp ce pentru
altele sunt capcane sau pericole mortale cand ies din „peisaj” si devin prea vizibile pentru
pradatori. Evident, culorile sunt asociate cu multiple aspecte ale vietii omenesti. Avem
culori speciale pentru evenimente importante din viata (sarbatori, casatorii, stingerea din
viata) – care variaza de la o cultura la alta, dar asta nu afecteaza esenta. Daca ar fi sa
tragem o tusa comuna peste toate acele aspecte din viata omului care sunt traversate si
influentate de culori, probabil ca acea tusa ar purta numele de emotional. Nimic mai
concret si mai raspandit (în toata lumea) care sa uneasca si sa exprime mai bine stari,
emotii, momente decat culorile. Sau mai bine spus, limbajul culorilor. Pentru momente si
stari de oboseala sau lipsa de energie psihica se folosesc nuantele neutre de gri, la fel cum
pentru momente de tristete sau depresie sunt alocate expresii precum „vede totul în
negru”. La polul opus, „a vedea viata în roz” descrie o viziune optimista asupra vietii;
mania e asociata cu o fata „rosie ca para focului” la fel cum e si o expresie a pasiunii si
erotismului. Mai mult decat un limbaj pentru exprimarea emotiilor si starilor, culorile ne
ofera posibilitatea de a schimba aceste stari sau de a le potent a sau diminua. Gandeste-te
numai la designul interior, la faptul ca în general spitalele sunt zugravite în anumite
culori, halatele medicilor sunt tot în acea zona cr matica, camerele de copii trebuie sa fie
vopsite în anumite culori, la fel cum culorile din anumite uniforme sunt graitoare pentru
anumite profesii si meserii. Asadar, orice ai face, culorile vorbesc despre starea ta
emotionala,

fizica, despre profesia si statutul tau, despre gradul tau de optimism, despre felul tau de-a
fi, despre momentul pe care îl traversezi în viata, despre lucrurile cu care îti place sa te
înconjori. De fapt, exista un întreg domeniu care „trateaza” pe larg subiectul – psihologia
culorilor. Cei care se ocupa cu studiul efectelor si semnificatiilor atribuite culorilor sunt
orientati spre ceea ce îi face pe oameni sa aleaga anumite culori – care sunt acele culori
care atrag atentia, care sunt cele mai bune contraste între culori, care culori vor „vinde”
anumite produse, care anume inspira siguranta, care inspira autoritate si asa mai departe.
Ar mai fi de mentionat ca semnificatia culorilor difera în functie de emisfera în care ne
aflam: esticii au uneori alte obiceiuri decat vesticii; un exemplu la îndemana este albul –
în ambele culturi înseamna puritate, dar în timp ce vesticii îl folosesc la nunti, esticii îl
considera o forma de a-si exprima durerea si il poarta la înmormantari. Asadar,
conceptiile noastre (despre culori, în particular, si cultura, în general) sunt mai degraba în
spectrul vestic.
Coloreaza-ma frumos
E de mentionat din capul locului ca preferinta pentru o culoare sau alta poate spune ceva
despre firea unei persoane, dar nu totul. Poate cel mai semnificativ test al culorilor este
testul Luscher, cel care se bazeaza pe alegerea culorilor în niste succesiuni în functie de
preferinta de moment. Testul interpretat corect poate avea rezultate destul de precise
despre starea de moment a celui care îsi face testul. Dincolo de teste si stiinta exista si
interpretarile care ne sunt familiare si destul de la îndemana. Gaseste mai jos atat
interpretarile simbolice ale culorilor, cat si explicatiile si aplicatiile lor în viata de zi cu zi.
Rosu. Este o culoare care prin definitie stimuleaza: inima bate mai repede, respiratia se
accelereaza. Asadar, rosu e furie, agresivitate, dar si pasiune, erotism. Rosul atrage
atentia, poate însemna atractie, dar si interdictie. La haine, rosul da o usoara senzatie de
greutate si, evident, o vizibilitate crescuta.
Galben. La vederea galbenului apare o stimulare benefica a metabolismului, dar si a
sistemului nervos, pentru ca se produce o descarcare de serotonina, de aici si impresia de
optimism si energie. E un bun stimulent pentru intelect si creativitate. E mult folosit in
marketing pentru cresterea vanzarilor.
Verde. La nivelul organismului, verdele produce o relaxare si o detensionare. De aceea, e
considerata o culoare care calmeaza si echilibreaza. Fiind o culoare foarte prezenta în
natura, e linistitoare si obisnuita ochiului uman - de aceea e si foarte recomandata în
designul interior.
Albastru. Induce o senzatie de calm pentru ca încetineste ritmul cardiac si respirator.
Astfel, e asociat cu spiritualitatea, pacea si stabilitatea – sunt o multime de uniforme
albastre, nu? Poate din toate aceste motive este si o culoare atat de populara în
preferintele oamenilor.
Maro. Este o culoare a neutralitatii organice. Simbolizeaza originea tuturor lucrurilor, este
culoarea pamantului, de aceea sta în spatele unor concepte precum stabilitate, relatii
puternice si încredere. Poate fi asociata planurilor foarte stabile. Pentru produse, duce cu
gandul la natural si organic.

Invingatorii se imbraca in rosu, psihologie, cromatica, comportament, culori, rosu,

cercetare, invingatori, frumusete, atractie, sex, seductie, femei in rosu

Vrei sa castigi o intrecere sportiva sau sa treci un examen? Imbraca-te in rosu. Studii
stiintifice recente au confirmat faptul ca performantele noastre, atat cele fizice, cat si
intelectuale, sunt influentate de culori.

Agresivitate si dominare

Anul trecut, in cadrul unui experiment, specialistii in psihologia sportului de la

Universitatea din Münster, Germania, au supus atentiei a 42 de arbitri niste videoclipuri
cu intalniri de tae-kwon-do. Intrucat in aceasta arta martiala, cei doi combatanti sunt
identificati prin intermediul a doua culori - rosu si albastru -, specialistii respectivi au fost
pusi ulterior sa revada filmarile, dar modificate digital astfel incat culorile purtate de
luptatori sa fie inversate. Rezultatul? "Razboinicul" in rosu a fost recompensat invariabil
cu o medie de 13% mai multe puncte fata de cel in albastru.

Influenta culorilor in sport a fost pentru prima oara descoperita in 2004, cand antropologii
Russel Hill si Robert Barton de la Universitatea Durham, Marea Britanie, au analizat
punctajele obtinute de concurentii la cateva sporturi olimpice: box, tae-kwon-do, lupte
greco-romane si lupte libere. Si atunci, in 55% din cazuri, victoria a fost atribuita
sportivilor in rosu, iar in cazul disciplinelor care presupuneau o lupta corp la corp
(precum luptele greco-romane) acest procent a urcat chiar la 62%.

In opinia lui Barton, acest rezultat poate fi explicat in parte printr-o preferinta
inconstienta pentru rosu a arbitrului, dar mai ales prin faptul ca rosul, culoarea
agresivitatii si a dominarii, ar favoriza din punct de vedere psihologic sportivul care-o
poarta, facandu-l sa se simta si sa actioneze ca un invingator.

Iar forta rosului pare a se manifesta chiar si in sporturile de echipa: un studiu in cadrul
caruia au fost analizate 56 de sezoane din Premiere League, liga de fotbal britanica, a
demonstrat ca echipele cu tricou rosu (Liverpool, Manchester United si Arsenal) au
cucerit 38 de titluri dintr-un total de 63.

Rosu egal pericol

Atat la animale, cat si la oameni, rosul indica forta fizica si capacitatea de a lupta si de a
inspira frica adversarilor. Comportamentul primatelor de exemplu este puternic influentat
de rosu: la masculii de Mandrillus sphinx (foto), fata si organele genitale rosii comunica
rivalilor capacitatea de a lupta, iar nivelul de stralucire a culorii este direct proportional
cu cantitatea de testosteron din sange.

Potrivit lui Barton, omul reactioneaza in mod asemanator: chipul celui suparat si agresiv
se inroseste, indicand faptul ca sangele e mai bogat in oxigen si ca individul e gata de
lupta, in timp ce, dimpotriva, un om mort de frica se albeste la fata.

Expunerea la rosu nu are efecte doar in ceea ce priveste luptele, si abilitatile cognitive ii
resimt influenta. Andrew Elliot de la Universitatea Rochester, New York, le-a testat in
cadrul mai multor experimentei, reiesind ca, la un nivel foarte elementar, corpul uman are
tendinta de a fugi de rosu.

Potrivit lui Elliot, ecuatia care caracterizeaza culorile este "rosu egal pericol"; in acelasi
timp insa, rosul pare a fi in masura sa influenteze in mod pozitiv performantele
intelectuale: tot el le-a cerut unor studenti sa sustina un test scurt pentru masurarea IQ-
ului, distribuind foile cu intrebarile marcate in rosu si negru. Si de aceasta data a reiesit ca
cei cu foaia de examen rosie ar avea un IQ mai ridicat fata de ceilalti. Prin intermediul
tehnicilor de imagistica s-a descoperit ca expunerea la rosu activeaza cortexul frontal
drept, o zona cerebrala corelata inteligentei emotionale si atentiei.

De la limonitul utilizat in ritualurile antice la cartierele cu felinar rosu si pana la infamele

inimioare ale Sfantului Valentin, rosul a fost dintotdeauna asociat cu pasiunile carnale si
dragostea romantica deopotriva, in toate culturile de-a lungul mileniilor. Faptul ca rosul
este culoarea dragostei si a pasiunii pare asadar un lucru cunoscut dintotdeauna, dar ca
aceasta asociere are si un fundament stiintific reprezinta o descoperire de data recenta.

Dintr-un studiu realizat pe macaci de Corri Waitt, de la Stirling University, Marea

Britanie, a reiesit ca femelele din aceasta specie isi aleg drept parteneri in vederea
reproducerii exemplare cu botul intens colorat in rosu. La aceste primate, caracteristica
este corelata unui nivel ridicat de testosteron care presupune ca exemplarul in cauza este
dotat cu un sistem imunitar eficient si cu gene "de calitate".

In urma acestor rezultate, Waitt a avansat ipoteza ca si la oameni, o fata imbujorata este
tocmai ceea ce sugereaza, la un nivel primar, ca individul sau individa in cauza este
unul/una "viabil/a". Craig Roberts, biolog de la Universitatea Newcastle, sustine si el teza
cercetatoarei. "Pare ca o coloratura sanatoasa, dificil de gasit in lipsa unei stari bune de
sanatate, ofera o imagine autentica a mostenirii genetice si a vigorii unui individ".

Pentru a intelege daca suprematia rosului are o origine genetica sau ambientala, recent,
Sarah Pryke de la Macquarie University din Sydney a realizat un studiu pe gulzi, o specie
de cinteza (Chloebia gouldiae), niste pasari mici care, in functie de gene, pot avea capul
rosu sau negru. In competitia pentru hrana, indivizii cu capul rosu au iesit mereu
invingatori. Si tot invingatoare au fost si pasarile al caror cap negru a fost colorat de
cercetatori in rosu, pentru ca in multe cazuri adversarii au refuzat infruntarea chiar inainte
de inceperea luptei. La acesti subiecti, frica de rosu a fost considerata a fi innascuta.

Rosul afrodiziac

Un alt studiu de ultima ora al psihologilor Andrew Elliot si Daniela Niesta de la

Universitatea Rochester, programat spre publicare la finele lunii octombrie in Journal of
Personality and Social Psychology, a demonstrat prin intermediul a 5 experimente, ca
barbatii prefera femeile imbracate in rosu. Studiul in chestiune a furnizat prima
confirmare emipirica a indelungatei povesti de dragoste dintre societatea umana si rosu,
documentand efectele acestei culori asupra comportamentului.

"Doar de putina vreme psihologii si cercetatorii din alte discipline au inceput sa studieze
mai atent legatura dintre culoare si comportament. Se stiu multe lucruri despre fizica si
fiziologia culorii, dar foarte putine despre psihologia culorii", a precizat Elliot, in opinia
caruia este un lucru fascinant sa descoperi ca nimeni nu este constient de acest potential
al culorilor de a influenta comportamentul. Experimentele - a explicat el-, demonstreaza
insa o analogie a felului in care oamenii si masculii de primate raspund la rosu.

Descoperirile noastre confirma ceea ce femeile au suspectat si au afirmat de multa vreme:

ca barbatii actioneaza ca animalele in sfera sexualitatii. Pe cat de mult le place barbatilor
sa creada ca reactioneaza in fata femeilor intr-o maniera sofisticata, se pare ca cel putin
intr-o anumita masura, preferintele si inclinatiile lor sunt primitive".

Pentru a cuantifica efectul rosului, cercetatorul a aratat mai multor barbati fotografii cu
femei atragatoare imbracate "succint" in rosu si verde si le-a cerut acestora sa decida care
erau cele mai sexy. Acestia au cazut toti de acord ca doamnele in rosu sunt semnificativ
mai atragatoare decat celelalte.

Pigmentul imaginatiei umane

Potrivit neuropsihologilor de la Durham University din Marea Britanie, exista o zona

cerebrala "dedicata" elaborarii contrastului culorilor: cea cunoscuta sub numele de
cortexul vizual; este asadar creierul si nu ochiul cel care "raspunde" de sarcina de a
recunoaste culorile. Pentru a-si confirma teoria, cercetatorii au supus la o serie de teste
pacienti carora in trecut le fusese indepartata chirugical o parte din cortexul vizual, iar
rezultatele au fost inechivocabile: la acesti subiecti, perceperea culorii nu este influentata
de diferentele de culoare, ci de luminozitate.

Explicatia fenomenului este fascinanta: culoarea este un produs al sistemului nervos si

potrivit cercetatorilor, ar putea fi definita drept "un pigment al imaginatiei umane".
Tocmai de aceea, persoanele care sufera daune cerebrale si isi pierd tocmai aceasta
capacitate "imaginativa" sunt influentate de lumina; in functie de cum se reflecta aceasta,
pentru ei se schimba si culorile in care vad lumea.

De altfel, ideea newtoniana conform careia ochiul ar fi un instrument capabil sa

reproduca pasiv imagini rasturnate ale lumii exterioare nu mai este considerata una valida
la ora actuala; de-acum se stie ca lumina nu este compusa din "raze" capabile sa deseneze
pe retina vreo reprezentare a lumii exterioare. Oamenii de stiinta concep acum radiatia ca
un camp electromagnetic definit de fotoni, cu dublu caracter: de unde si de particule. In
plus, la ora actuala, se stie ca ochiul raspunde la radiatiile luminoase printr-o reactie
fotochimica oscilanta care are loc pe retina, iar variatiile acesteia sunt interpretare de
creier.

Ochii unui nou-nascut nu vad nimic: vazul este consecinta unei sistematizari complexe si
active la nivelul creierului, ce implica recurgerea la arhetipuri genetice fundamentale; el
este prin urmare rodul unui proces de invatare rafinat, in cadrul caruia structurile
cognitive se dezvolta in mod progresiv.

Conform celor mai recente teorii, perceptia vizuala reprezinta un act psihosomatic si se
bazeaza pe procese ce integreaza intr-un mod foarte complex functii biologice si
culturale. Percepem ceea ce ne inconjoara prin mijlocirea creierului, care interpreteaza
realitatea generand imagini, sunete, mirosuri si gusturi.
El descifreaza astfel un univers care in sine este incolor, inodor, mut si insipid. Lumea
vizuala umana este asa cum o percepem tocmai pentru ca suntem oameni, iar ceea ce
vedem reprezinta rodul unei transfigurari a realitatii realizate de catre creier astfel incat sa
serveasca sepravietuirii si cunoasterii; o simulare ce reconstituie interactiunile dintre noi
si mediul material care ne inconjoara, realizata de creier sub controlul unor determinari
genetice.

Culoarea nu este insa o caracteristica a obiectelor, ci rezultatul complex al efectului pe

care lumina il are asupra aparatului uman al perceptiei. In timp ce unii oameni pot
distinge chiar si 250 de culori, anumite mamifere nu percep nici macar o singura culoare,
traind mai degraba intr-un univers al mirosurilor decat al vizualului. Pasarile insa vad cel
mai probabil mai multe culori decat oamenii, ele fiind de altfel, dintre toate vertebratele,
si cele mai dependente de acest simt.

Facts :

Lumina intra in ochi prin cornee, cantitatea ei fiind reglata de contractia si dilatarea
pupilei.

Cristalinul permite focalizarea luminii pe retina - tunica interna a globului ocular, care
consta intr-o membrana cu trei straturi. Primul "adaposteste" fotoreceptorii" (conurile si
bastonasele), al doilea - celulele bipolare aflate in conexiune cu fotoreceptorii, iar al
treilea, celulele ganglionare care compun nervul optic. Acesta din urma strabate interiorul
cutiei craniene pana la ariile vizuale ale scoartei cerebrale.

Cele doua tipuri de fotoreceptori produc substante diferite: conurile, stimulate de

radiatiile electromagnetice, genereaza iodopsina si sunt responsabile de vederea diurna,
perceperea culorilor, de detalii si de claritatea contrastelor; bastonasele, mai sensibile la
lumina, produc rodopsina si ii confera aparatului vizual capacitatea de a elebora
informatii chiar si in conditii de iluminare foarte scazuta.

Simbolismul unei culori: Pretutindeni, rosul este considerat un simbol al fortei, al

principiului vital, al bogatiei. El este culoarea focului si a sangelui si, la fel ca acestea,
contine o ambivalenta simbolica. Focul incalzeste, dar si mistuie, arde. Sangele inseamna
viata, dar este si durere, pentru ca da culoare ranilor. Rosul deschis este diurn, masculin,
tonic, in vreme ce rosul inchis este nocturn, feminin, tainic. Primul insufleteste,
incurajeaza, da aripi, precum rosul drapelelor, al firmelor, al ambalajelor publicitare, al
fundelor aniversare, cel de-al doilea indeamna la vigilenta sau chiar la neliniste - vezi
rosul semafoarelor ori al becului ce interzice intrarea intr-un studio foto sau
cinematografic. Tot asa, felinarul rosu de la bordelurile de pe vremuri putea sa para o
invitatie, dar implica si incalcarea unei interdictii fixate de epoca respectiva, anume
infranarea impulsurilor sexuale, a libidoului. In toate tarile comuniste, rosul a fost
recuperat drept culoare a celor oprimati, a luptei pentru propasire. Pentru cei care au
scapat de acest regim, el este, acum, sinonim al terorii. Pentru locuitorii vechii Rome,
rosul era Culoarea prin excelenta, purpura imperiala. Prin comparatie, albastrul era pentru
ei un simbol al barbariei, al natiilor neevoluate.

Terapia prin culori este o noua forma de tratament, facand parte din medicina
complementara, alaturi de acupunctura, homeopatie, aromaterapie si altele.
de Irina Markovits

Cunoscut si sub denumirea de cromoterapie, acest tip de tratament foloseste culorile

pentru a schimba starea sanatatii mentale cu ajutorul unor camere, surse de lumina,
cristale si tesaturi colorate intr-un anumit mod. Efectul psihologic pe care-l incumba
culorile a jucat un rol terapeutic inca din vremea antichitatii, datorita capacitatii lor de a
produce raspunsuri emotionale directe. Abia la sfarsitul secolului 19, Europa a inceput sa
fie interesata de teoria culorilor, iar Rudolph Steiner a devenit fondatorul terapiei
moderne a culorilor.

Explicata pe scurt, terapia se bazeaza pe teoria conform careia lumina reprezinta o

frecventa, deci fiecarei culori prezente in spectru ii corespunde o anumita frecventa. Cum
stiinta ne invata ca energia nu poate distrusa, ci doar redistribuita, acest lucru inseamna ca
frecventa va avea un anumit efect asupra fiecarei persoane in parte. In timpul anilor
'70-'80, o serie de teste au aratat o oarecare legatura intre sanatate si culori, iar de atunci
unii psihologi au inceput sa foloseasca culorile pentru a investiga starea unui pacient.

O alta explicatie a terapiei culorilor se bazeaza pe conceptul de "aura", un camp invizibil,

legat de 7 centre de energie numite chakre, care interpenetreaza corpul fizic. Lumina alba
este absorbita din atomosfera de aura, apoi impartita in energii ale culorii componente
pentru a revitaliza diferite parti ale corpului. Aceasta este una dintre explicatiile
depresiilor afective sezoniere (DAS), cand tristetea specifica iernii se datoreaza lipsei de
ultraviolete.

Culoarea din mediul inconjurator ne influenteaza starea de spirit, relatiile, sanatatea,

deciziile. Culorile imbracamintii sau culorile peretilor unei camere iti pot modifica - in
mod inconstient - actiunile, nivelul de energiei fizica si starea emotionala. Expertii in
marketing, psihologii, specialistii in publicitate si creatorii de moda se joaca cu intreaga
gama coloristica, cunoscand faptul ca diversele combinatii de culori iti vor afecta
deciziile si starea de spirit. De exemplu, ambalajul oricarui lucru pe care il cumperi este
rezultatul lucrului asupra unei scheme coloristice, al carui efect este incurajarea actiunii
de cumparare. Culorile din restaurante sunt deseori aranjate special pentru a deschide
apetitul - rosu, portocaliu - sau pentru a-ti prelungi sau scurta sederea intr-o anumita
incapere. Mai mult, culorile alimentelor iti pot deschide sau distruge pofta de mancare.
Bolnavii de icter sunt tratati in camere albastre. Medicii dieteticieni recomanda folosirea
rozului pentru a diminua apetitul si atacurile de supraalimentatie. Culoarea poate fi
folosita pentru a crea o stare de bine si de multumire, pentru a agita spiritele, pentru a
calma si vindeca, pentru a exprima frivolitate sau seriozitate…

Terapia culorilor este astazi privita ca o arta rafinata care implica cateva tehnici diferite.
Culorile aurei pot fi observate daca terapeutul le priveste printru-un ecran Kilner, care
pentreaza spectrul luminii albe. Unii terapeuti pretind ca pot face acest lucru pe cale
psihica, fara ajutorul ecranului. Boala se manifesta ca o pata intunecata sau decolorata a
zonei afectate. Terapia presupune existenta unei lampi colorate sau a unui cabinet, astfel
incat clientul poate fi complet scaldat in lumina colorata, sau i se poate trata doar partea
afectata a corpului. Filtrele de culoare (maximum 3 o data) trebuie combinate cu ritm si
tonuri pentru un efect curativ sporit. Se mai pot incerca si alte activitati precum bautul
apei din rezervoare sau vase care care au fost tinute la soare, servirea mesei din vase
colorate intr-un anume fel, purtarea anumitor culori in vestimentatia de la serviciu si de
acasa (albastru este odihnitor si reduce tensiunea arteriala, in timp ce rosu potenteaza
energia si este util in cazul durerilor menstruale). Totusi, nu incercati terapia culorilor
daca nu beneficiati de sfatul unui expert. Se pare ca anumite combinatii gresite pot duce
la dereglari in plan fizic si psihic.