În orice plan al creatiei, fizic, mental sau spiritual, e nevoie de cele doua principii- masculin, activ,

care "insamanteaza" sau fertilizeaza, și feminin, pasiv sau receptor, care gesteaza și apoi da
expresie, sau "naște fiu". În plan fizic, ele sunt femeia și bărbatul. În plan mental, este conștientul
și subconștientul. Practic, subconștientul e "pantecele" creației mentale, conștientul are
"datoria" de a-l "insamanta" cu idei pozitive, altfel subconștientul naște monștri, frici, temeri. În
plan spiritual, sunt intenția de a darui și dorința da a primi. Hai sa ne uitam cu alți ochi la biblie,
fiindcă Iisus, Baraba, Iosif, apostolii etc NU sunt persoane care au trăit pe Pământ, ci personificari
ale anumitor stări de conștiința. Ca Imperiul Roman a fabricat religia creștină, motivele,
modalitățile și procedeele prin care a făcut acest lucru le-am arătat în alte postari.

"Și cei doi se vor lipi și vor fi un singur trup" sau "când din doi veți face unul" este misterul
conștiinței, explica modul în care funcționează corect creația mentala. În Numeri 5, "Apa de
gelozie", scrie "femeia care și-a înșelat barbatul nu va avea copii", adică subconștientul care a
fost manipulat, "insamantat" de altcineva decât de tine însuți nu are idei proprii, creații mentale
originale, ci repeta ca un papagal, fără sa înțeleagă, ce i-au spus alții. În plan mental, preoții
"preacurvesc". Asta e semnificatia "curvei"- subconștientul insamantat de alții. Nu îl "ucizi cu
pietre" fiindcă este vina noastră, a propriului constient, ca am permis asta- "dacă voi sunteți
lipsiți de pacat aruncați primii piatra". În greaca veche, "hamartia" care a fost tradusa prin
"pacat" inseamna "lipsa atenției conștiente". În alta parte scrie "bărbatul care nu se însoară e
famen". "Famen" inseamna impotent, și este adevărat nu în plan fizic, dar în plan mental, dacă
nu îți insamantezi singur "femeia" ești, într-adevar, impotent, lipsit de putere mentala.

În aramaica "bar" inseamna "fiu", "aba" inseamna "tata". Baraba nu e un nume, ci un contras, și
înseamnă "fiul tatalui", dorința egoista de a primi pentru sine. Exista în fiecare dintre noi. La fel,
exista în noi și Iisus-ul ascuns, zis tot "fiul tatalui", intenția altruista. Asta e semnificația mistica a
Pastelui- "eliberează-l pe Baraba din tine și crucifica-l (fixează-l) pe Iisus". Unde se întâmplă
scena asta psihologica? pe "Golgota", adică în capatzana omului.

De fapt, sunt vreo 25 de "personaje mitologice" tot "nascute din fecioara", cu 12 "apostoli", care
au "murit si inviat". Cei doisprezece apostoli sunt principalele calități ce trebuie corectate pe
drumul spiritual. Ce înseamnă corectate? Pornim de la o nuanță egoista a lor și ajungem la o
folosire altruista. Cine e Petru, numit inițial Simon? Este încăpățânarea omului, care se
transforma în hotărâre. Încăpățânarea e un aspect necorectat, dar foarte util- e cea pe care
"clădești biserica", fără încăpățânare omul nu are motivatia sa pornească pe drumul atât de
dificil al confruntării cu egoismul din el.. Lupta cu "Satana", indoiala din om, e un proces
psihologic extrem de greu. Foarte interesant este Iuda, Iuda semnifica pragmatismul omului,
dorința lui de câștig, acel "mie ce-mi iese?" fiindcă pornirea pe drumul conștientizării se face
inițial dintr-o dorința egoista, unii vor sa obțină puteri paranormale, alții vor sa aibă putere de
manipulare sau vor măcar sa fie apreciați, respectați, temuți, sau sa scape de suferinte fizice sau
psihologice. Dar Iuda, după ce înțelege ca Iisus, cel pe care îl cauta, este în el, atunci omul are
revelația, iar Iuda "se spânzură", fiindcă restul drumului nu-l mai faci din dorința de a obține
vreun câștig personal. Interesanta e Maria, intuitia trezita în om, cunoașterea directa, ea e prima
care îl "vede" pe Iisus inviat. În Cina cea de taina DaVinci a lăsat un cod, mulți s-au întrebat de ce
Ioan, cel din stânga lui Iisus cum te uiți la tablou, are trăsături feminine. Pai de aia. Cunoașterea
ta prin învățare se transforma în intuiție , ceea ce se numește "al treilea ochi" sau "al șaselea
simt". Acest "al treilea ochi", despre care unii neștiutori cred că-i simbol masonic, deși il găsești
in majoritatea bisericilor ortodoxe, e un simbol pre-creștin pentru intuiție, "vedere in duh". Pana
nu-l dezvolți, percepi lumea doar prin intermediul celor cinci simțuri limitate, de aia cei ce
"stăteau pe cele cinci pridvoare" erau "șchiopi, orbi, ologi și leproși", de aia avem cinci fecioare
"proaste" si cinci "destepte"- astea intra in "camera" unde Mirele si Mireasa se impreuneaza.
"Mortii" sunt cei neinteresați de cunoastere, ei sunt "morți care își îngroapă mortii". "Învierea lui
Lazăr" e în spirit, nu se refera la trup.

Doar naivii pot crede ca, dacă în timpurile noastre noi ne cunoaștem poate patru sau cinci
generații anterioare, în acele timpuri, cu războaie, migrații forțate și analfabetism, "fiul de
tâmplar" își cunoștea 42 de strămoși, adică pe toți din ultima mie de ani! Nu mai vorbesc ca,
dacă ar fi o genealogie de sânge, faptul ca "Iosif" e "tatăl lui Iisus" rupe asa-zisa descendența din
regele David, adică "dovada" ca Iisus e Mesia anunțat în VT. Sigur ca sunt alegorii, "bărbați care
nasc bărbați", stări de conștiința în evoluție. De aceea momentul conștiinței "Iesei", care
înseamnă "eu sunt" în multe limbi europene (je suis, io sono, yo soy) îl "naște" pe David,
considerat "rege". E momentul în care omul aflat pe un drum al autocunoasterii înțelege ca
"regele" este egoismul din el, cel care ii conduce viata. Asa ca David "procreeaza cu o vaduva",
adică cu un subconștient căruia înainte ii "ucizi conștientul", nu îl mai lași sa insamanteze, îl
anulezi. De aceea Iosif, care reprezinta conștiința-martor, care nu mai are nevoie sa insamanteze
subconștientul curat, din care am eliminat vechile frici și programe autodistructive, personificat
prin Maria, îl "naște" pe Iisus, care personifica intenția altruista din om. "Mântuitorul" interior
trebuie construit.

Dumnezeu-Tatal - conștiința conștientă de sine. Iisus- înaltă stare spirituală de dăruire -"nu-l veți
putea găsi pe Tatal decât prin mine". Sfântul Duh- stare de conexiune, ceea ce misticii descriau ca
o stare modificata de conștiința în care se simțeau complet integrați în tot ce exista, sinonim cu
lumea spirituală. Baraba- egoismul omului, dorința de a primi pentru sine. Iosif- stare de
conștiința-martor. Maria- subconștient "curat", eliberat de frici. Maria-Magdalena- "adultera",
subconștientul unei persoane manipulate, "însămânțate" de oricine. "Sa nu preacurvesti!"- sa nu
manipulezi pe altcineva. "Sa nu iei numele Domnului în desert!" sa ai grija cum te
autosugestionezi ca ești, fiindcă asa devii. "Numele lui dumnezeu" comunicat lui "Moise" este EU
SUNT, rețineți asta. Tot ce punem dupa "Eu Sunt" ne aducem in viata, fiindca "Eu Sunt" creeaza
mereu. "Genealogia lui Iisus"- evoluția stărilor de conștiința a initiatului. "Popoare"- gânduri,
stări, emoții de o anumita factura, "romanii"- gânduri obsesive, care te "invadează", "egiptenii"-
gânduri egoiste, "israeliții" de la "Yashar-El", care înseamnă "direct spre El", cei ce îl cauta pe
dumnezeu, propria conștiința, gânduri de factura spirituală."Primul născut de parte bărbătească-
gândul impulsiv, nu e bun, "ucide-l". "Primul născut de parte femeiasca"- gândul intuitiv, "ai grija
de el". Puneți totul la un loc și recitiți biblia.

Avem patru tipuri mari si late de "femei" in biblie... "femeia cu o scurgere de sange", simbolizand
subconstientul blocat, care nu "rodeste" sau "nu naste fii mentali", curva, simbolizand
subconstientul insamantzat de altcineva decat de tine insuti, virgina, simbolizand subconstientul
curatat de frici, temeri, emotii negative, si "vaduva", subconstientul care nu are "barbat", sau "i-a
murit" intre timp. Francmasonii spun "Iisus- fiul vaduvei", vaduva vine de la latinescul "Vidus",
vid! Intrebati-va de ce. Totul a fost incifrat, dar putini cunosc cheia.

De exemplu, Ilie (în ebraică ‫יהו ו‬

‫אל ל י ו‬
‫ א‬, Eli - jah, în trad. "Al cărui Dumnezeu este Jah(ve)", în greacă
și latină Hλίας respectiv Elias. Yashar - El sau Eli inseamna "cel ce il cauta pe Dumnezeu"... si
acum e Israel. Bar - aba inseamna "Fiul Tatalui". Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (arhaic
Iehoșua), „‫”ישוע‬, care înseamnă „YHWH mântuiește”. Această formă a fost elenizată inițial sub
forma Iason (Ἰάσων), apoi a fost adaptată de traducătorii Septuagintei la greacă sub forma
Iησους Iēsoûs, cu aluzie la alte persoane care aveau același prenume. Pe de altă parte, forma
grecească Χριστoς, Hristós, este o traducere a ebraicului „ ‫ ”משיח‬mașiach, Mesia, care înseamnă
„uns”... si tot asa.

Neville. "UN CONCEPT CLAR al naturii duale a conştienţei omului trebuie să fie temelia a toată
adevărata rugăciune. Conştienţa include atât o parte subconştientă cât şi una conştientă. Partea
infinit mai mare a conştienţei se află sub sfera conştienţei obiective.

Subconştientul este partea cea mai importantă a conştienţei. Este cauza acţiunii voluntare.
Subconştientul este ceea ce omul ESTE. Conştientul e ceea ce omul ŞTIE. „Eu şi Tatăl Meu una
suntem” [Ioan 10:30], dar „Tatăl este mai mare decât Mine” [Ioan 14:28].

Conştientul şi subconştientul sunt una, dar subconştientul este mai mare decât conştientul.

„Eu nu pot să fac de la Mine nimic” [Ioan 5:30], „ci Tatăl – Care rămâne întru Mine– face lucrările
Lui” [Ioan 14:10]. Eu, conştienţa concretă, obiectivă, nu pot face nimic de la mine; Tatăl,
subconştientul, El face lucrarea. Subconştientul este cel în care totul se cunoaşte, în care totul e
posibil, căruia toate îi ies, din care totul vine, care aparţine tuturor, la care toţi au acces.

Cele despre care suntem conştienţi sunt construite din cele despre care nu suntem conştienţi. Nu
numai că asumpţiile noastre subconştiente ne influenţează comportamentul, dar şi modelează
tiparele existenţei noastre concrete.

Numai ele au puterea de a spune „Să facem om – manifestări concrete – după chipul şi după
asemănarea Noastră” [Geneza/Facerea 1:26]. Întregul creaţiei e adormit în adâncul omului şi e
trezit la existenţă concretă de asumpţiile lui subconştiente.

Înlăuntrul absenţei aceleia pe care o numim somn există o conştienţă de o vigilenţă ce nu

doarme, iar în timp ce corpul doarme, această fiinţă neadormită eliberează din vistieria
eternităţii asumpţiile subconştiente ale omului."

Sensul mistic al rugaciunii Tatal Nostru a fost pierdut prin traducerea ei din latina, unde nu există
nici un timp verbal care să exprime o acţiune neterminată la imperativ, diateza pasivă. In original
rugăciunea este scrisă la imperativ, diateza pasivă şi se aseamănă unei porunci, un lucru care
trebuie făcut numaidecât şi continuu. A fost numita Rugaciunea Domneasca nu fiindca ne rugam
la un Domn, ci fiindca o facem de pe pozitia de Domn si Stapan. Astfel s-a pierdut sensul
revendicativ si s-a transformat intr-o implorare miorlaita. Traducerea din greaca veche a lui
Farrar Fenton este astfel:

"Our Father in the Heavens; Your name must be being Hallowed; Your Kingdom must be being
restored; Your Will must be being done both in heaven and upon the earth. Give us today our
tomorrows bread; And forgive us our faults, as we forgive those offending us, For You would not
lead us into temptation, but deliver us from its evil."

Traducerea- "Tatal nostru din Ceruri; Numele tau trebuie sa fie sfintit permanent; imparatia ta
trebuie sa fie restabilita permanent; Vointa ta trebuie sa fie implinita permanent, atat in cer cat
si pe pamant.Da-ne noua astazi painea noastra cea de maine; si ne iarta noua greselile noastre
asa cum si noi ii iertam pe cei care ne supara. Pentru ca Tu nu ne-ai duce in ispita, ci ne ne-ai
izbavi de raul ei."

Sensul mistic, in interpretarea mea- "Tatal Meu, propria mea Constiintza Constienta al carui
Nume este EU SUNT trebuie permanent sfintit prin prezentza, Imparatia care este EU SUNT o
restabilesc in fiece moment, fiindca Intentia Mea din Starea launtrica se manifesta in Viata. Imi
revendic dreptul de a avea totul ACUM, Imi iert greseala din trecut cand nu stiam Cine Sunt asa
cum iert fiindca inteleg acum ce imi aratau ceilalti. Si nu voi mai cadea din starea de prezenta
constienta, astfel ma izbavesc de suferintza."

"Noul Testament contine o sumedenie de coduri si simboluri intercalate într-o naratiune care nu
poate conduce decât la confuzie si ratacire daca este luata literal. Acest lucru transpare în fraza
repetata obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi de auzit sa auda”. Cine este initiat în
cunoasterea secreta sa înteleaga ce este de înteles. Cât de spre ceilalti, care nu sunt initiati,
lasati-i sa creada în prostiile astea.

Nu exista dovezi credibile si incontestabile ale existentei unui personaj istoric numit Iisus, nici de
natura arheologica, nici scrise – nimic. La fel stau lucrurile si în ceea ce îi priveste pe Solomon,
Moise, David, Avraam, Samson si nenumarate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care ne
putem baza sunt cele levite si diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât de disperati trebuie sa fi
fost manipulatorii daca au încercat sa introduca o referinta la Iisus în opera istoricului „iudeu”
Josephus, încercând sa demonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Exista mai mult de 40 de
scriitori care au scris cronici despre evenimentele petrecute în aceasta perioada de timp în
Iudeea, dar care nu fac nici o mentiune la Iisus. Sa nu existe chiar nici o referire la un om ca el,
dupa tot ce se presupune ca a facut? Philo a trait în perioada atribuita vietii lui Iisus si a scris o
istorie a iudeilor care a acoperit integral aceasta perioada. A locuit chiar în Ierusalim în anul în
care ar fi trebuit sa se nasca Iisus si când Irod ar fi trebuit sa dea ordinul de ucidere a copiilor cu
vârste de pâna la doi ani; si totusi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalim
când Iisus ar fi trebuit sa îsi faca intrarea triumfala în oras, apoi sa fie crucificat si sa se ridice din
morti a treia zi. Ce credeti ca spune Philo despre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici
celelalte documente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrieni care
cunosteau foarte bine perioada si tinutul respectiv nu mentioneaza nimic despre aceste lucruri.

De ce? Pentru simplul motiv ca ele nu s-au petrecut. Întreaga legenda a lui Iisus este o poveste
simbolica, împanata de coduri si simboluri ezoterice si astrologice, cu scopul de a crea o noua
religie-închisoare pentru mase, pornind de la aceeasi simbolistica a Fratiei Babiloniene.

Rasa umana a fost amagita din nou. A câta oara?"

O altfel de istorie a religiilor - Mix de Cultura

Istoria religiilor scrisa altfel de un scriitor noncomformist

MIXDECULTURA.RO