„Dacă putem înţelege motivele, putem scrie o simfonie...

”
Eugen Doga

Principiul de funcţionare al dispozitivului lui Kapanadze

Publicaţie originală scrisă în limba rusă de Viktor Grieg – Martie 2009
Trascriere în limba engleză de Stoytcho Stoev (23 august 2009)
Traducere în limba română de Victor S. (18 octombrie 2013)

1
 I. ASPECTUL MORAL
După ce am văzut demonstraţia video a lui Tariel Kapanadze în legătură cu
obţinerea de energie gratuită, am început să-l simpatizez ca inventator devotat, dar şi ca
persoană. Trebuie să-i acordăm respectul pe care îl merită şi să-l punem pe acelaşi nivel
cu Edwin Gray, Hubbard, V. Grebennikov şi ceilalţi inventatori şi cercetători în domeniul
energiei libere.

II. ASPECTUL SOCIAL

Este adevărat, energia liberă alunecă de-a lungul tuturor celorlalte consecinţe în
care suntem împlicaţi în prezent. Cel mai mare impact îl are asupra faptului că acest
dispozitiv ar putea înlocui centralele electrice sau orice altceva vă puteţi gândi ca fiind
sursă de energie.
Prin urmare, acest lucru poate anula toate veniturile obţinute din resursele
naturale, exportul de energie şi partea din produsul intern brut care are legătură cu
toate aceste aspecte ale extracţiei şi transportului de combustibili fosili.
Viaţa pe Pământ se află în continuă dezvoltare. Avem navete spaţiale ce se
deplasează prin sistemul solar, însă, până în acest moment, aici pe Pământ folosim
totuşi în mari cantităţi combustibili fosili ca sursă principală pentru transport. Este
imperios necesar ca noi, cercetătorii, să luăm măsuri pentru propria protecţie. Toată
informaţia din domeniul cercetării energiei libere trebuie să ajungă în cele din urmă în
mod deschis pe Internet în scopul de a se păstra rădăcinile mişcării pentru studiul
energiei libere.

III. MOTIVELE PRINCIPALE

În prezentarea mea voi încerca să nu iau în considerare tot materialul aşa cum se
vede în film. Principiul de funcţionare al dispozitivului lui Kapanadze se bazează pe
interdependenţa fundamentală iar acest lucru este principiul întregului dispozitiv. Acesta
este destul de simplu, însă, pentru a fi explicat, va trebui construit fără nici un fel de
prejudecată un anumit cadrul conceptual.

2
 Imaginea de mai sus este un extras din brevetul acordat lui Tariel Kapanadze.
Acesta arată destul de diferit în comparaţie cu acea cutie de culoare vedere care se
poate vedea în film, şi în plus, această schemă pare de asemenea să fi fost îmbunătăţită.

IV. UN SINGUR CICLU REZONANT ÎN MEDIU

Să începem cu începutul. Circuitul LC paralel. Încărcarea condensatorului.
Descărcarea condensatorului în bobina inductivă. Inducţia creează tensiune în mediul
imediat apropiat bobinei – uşoară presiune, fără impuls abrupt. Mediul răspunde şi el
printr-o presiune producând autoinducţie şi încărcarea condensatorului, în consecinţă
rezultând rezonanţă în circuit. Astfel, se creează o undă stabilă aceasta creând la rândul
ei frecvenţa de rezonanţă. Care este motivul apariţiei acesteia?
Aceasta este rezultatul presiunii mediului înconjurător care vine dintr-un sens, şi a
încărcării condensatorului prin absorbţia energiei create prin împingerea provenită din
mediul înconjurător de pe partea opusă.
Sută la sută apărea un ciclu rezonant pe un pod atunci când peste acesta treceau
mărşăluind soldaţii romani. Suprafaţa podului împinge înapoi iar acest lucru este de
ajuns pentru ca podul să intre în rezonanţă şi să se rupă.
Să ne întoarcem înapoi la circuitul LC.
Voi schimba încărcarea capacitivă în direcţia creşterii sau descreşterii. Ce se va
întâmpla?
Existenţa rezonanţei persistă, numai frecvenţa şi amplitudinea acesteia se schimbă
în funcţie de schimbarea „echilibrului energetic” din circuit.

3
 Din punctul de vedere al mediului local – totul este aşa cum era şi mai înainte.
Acesta are, ca şi mai înainte, rezistenţă electromagnetică, întotdeauna încercând să
egalizeze gradientul local creat prin „elasticitatea” tensiunii.

Prin dezvoltarea acestei idei apare o întrebare. Există o rezonanţă naturală a

mediului? În consecinţă, înseamnă că am putea să ne folosim de scheme electronice
pentru a găsi o anume rezonanţă naturală pe care nu o cunoaştem şi să ne folosim de
aceasta. Răspunsul este NU! Nu există!
În întreaga istorie a ştiinţei radio şi a electricităţii, prin analiza schemelor electrice
şi electronice, a fost imposibil de găsit şi de captat o asemenea rezonanţă
electromagnetică (a mediului).
Dar, există în acest caz o mică posibilitate.
Există volumul mediului, cel în legătură cu părţile unei suprafeţe ale unui obiect
material, acolo undele electromagnetice pot fi reflectate înapoi. În acest volum putem
observa o aşa numită rezonanţă de volum, indusă nu numai prin procesul de inducţie,
dar şi prin fluxul radiaţiei electromagnetice.
Însă, această problemă este relevantă pentru fundamentarea „WSG” (?) şi astfel
că o vom include în aceasta.

V. DOUĂ CICLURI REZONANTE ÎN MEDIU

Ce facem în continuare.
Înlocuim condensatorul cu un generator de unde sinusoidale pe care îl conectăm
la bobină. De preferinţă unul cu un coeficient mic de neliniaritate.
Vom investiga din nou un anume mediu local.
Local – pentru că acesta este creat prin legea scăderii forţei electromagnetice
induse, fiind egal cu pătratul distanţei faţă de sursă.
Şi mulţumim Lui Dumnezeu pentru acest lucru, pentru că altfel nu am avea o
rezonanţă constantă.
Pentru a avea un control asupra rezonanţei mediului local vom pune o mică
bobină inductivă deasupra acestuia şi vom conecta un osciloscop la această bobină.
Ce se va întâmpla?

4
 Vom putea vedea acelaşi mediu rezonant dar mult îmbunătăţit, pentru că,
generatorul neavând capacitate, nu numai că va împinge mediul într-o singură direcţie,
dar va trage de asemenea de acesta şi din cealaltă parte.
Vom putea vedea puterea optimă a fluctuaţiilor mediului. Imediat ne vom gândi
să adăugăm un mic consumator ca să folosim această energie.
Pentru a face acest lucru, vom conecta la bobină un bec cu incadescenţă. Vom
observa că se aprinde slab. Dar în acest moment vom observa că generatorul începe să
consume energie de la reţea în sumă egală cu puterea folosită pentru aprinderea becului
cu incandescenţă.
În acelaşi timp, rezonanţa mediului local va începe să alunece şi vom înţelege că
această rezonanţă apare în mediul local în acord cu definiţia lui Nikola Tesla – aceasta
definiţie se referă la fricţiune!
Ce păcat. Ne dăm seama că cel mai important lucru a fost perturbat – acest lucru
este rezonanţa mediului local!!!
ENERGIA LIBERĂ POATE FI EXTRASĂ DIN MEDIUL REZONANT NUMAI
CU CONDIŢIA CA REZONANŢA SĂ NU FIE PERTURBATĂ!!! DECI, CUM FACEM
ACEST LUCRU??!!

VI. EVOLUŢIA IDEII

În acest caz, pentru a ne fi de ajutor, vom face apel la Ritmodinamica lui Yuri
Ivanov. Ivanov descrie următoarele evenimente.
Când în reţeaua obişnuită ucraineană de energie moştenită din fosta U.R.S.S. a
scăzut frecvenţa, s-a produs un mare dezechilibru în legătură cu puterea care curgea din
Rusia către Ucraina. Eu am numit-o Rezonanţa Hohliatsky.
EXACT ACEASTA REZONANŢĂ ESTE CEEA IMPORTANTĂ PENTRU NOI
DIN ÎNTREAGA RITMODINAMICĂ.
Este interesant de aflat cum şi-a dat seama Kapanadze de acest lucru sau dacă a
dat pur şi simplu întâmplător peste acest proces.
De asemenea, este foarte interesant de aflat dacă Alfred M. Hubbard (cel care a
construit Generatorul Hubbard) a ştiut despre această proprietate a fluxului de energie
sau de asemenea a dat de aceasta întâmplător.
AICI ESTE DEZVĂLUIT RĂSPUNSUL LA ÎNTREBAREA NOASTRĂ:
CUM SE EXTRAGE ENERGIE LIBERĂ DIN REZONANŢA MEDIULUI; DIN
MEDIUL ÎNCONJURĂTOR! ŞI NU CIRCUITUL ELECTRIC!

VII. DOUĂ REZONANŢE ALE MEDIULUI LOCAL MIXATE

Acesta este motivul, folosind analogia pentru rezonanţa locală de frecvenţe

5
mixate, acestea vor fi extrase în comun la nivel mare, „în mod corespunzător” sistemului
energetic rezonant în care este „ascunsă” energia disponibilă şi gratuită. Trebuie doar să
acordăm atenţie parametrilor celei de-a doua bobine de inducţie şi rezonanţei acesteia,
proiectată fiind pentru extragerea energiei din rezonanţa deja existentă în mediul local al
primei bobine de inducţie.
1. Cantitatea de energie extrasă din cea de-a doua bobină de inducţie trebuie
să fie de mărimea 10-1 sau chiar mai mică decât cantitatea de energie
creată în prima bobină de inducţie;
2. Ca o consecinţă a acestui lucru, câmpul magnetic al celei de-a doua
bobine de inducţie va fi mult mai slab decât câmpul magnetic al primei
bobine;
3. Datorită necesităţii câmpului magnetic, măsurătorile fizice şi capacitatea
inductivă dată în Henry al celei de-a doua bobine va fi mult mai mică decât
cea a primeia;
4. Extragerea energiei din cea de-a doua bobină de inducţie – acesta este
rezultatul diferenţei dintre frecvenţa de rezonanţă al primeia şi al celei de-a
doua bobine de inducţie!!!
Se poate întâmpla astfel încât, această frecvenţă a celei de-a doua bobine de
inducţie să se modifice substanţial, în asemenea mod încât să se extragă întreaga
energie din rezonanţa locală?
Fireşte că se poate!!!
În brevetul de invenţie al lui Kapanadze există o descriere a acestui lucru:
Primul regulator al frecvenţei (7) stabilizează înalta frecvenţă creată în
conformitate cu ceea ce se cere şi ceea ce se produce, fără a crea vreun efect
perturbator în circuitul de ieşire.
Aparent, cele menţionate mai de sus sunt tulburătoare, dar nu numai acestea...
S-ar putea spune că extragerea de energie din mediul rezonant creează de
asemenea rezonanţă, dar frecvenţa se situează în domeniul Hertzilor şi a zecilor de
Hertzi, diferită faţă de frecvenţa de rezonanţă creată de prima dintre bobine.
Cum ar trebui să fie construită schema electrică astfel încât să se facă diferenţa de
frecvenţă pentru a îndeplini aceste condiţii – vom defini ulterior.

VIII. CEA DE-A TREIA REZONANŢĂ

– REZONANŢA DE ÎNCĂRCARE
Completând toate cele mai de sus şi adăugând un bec cu incandescenţă la cea de-
a doua bobină – totul revine aşa cum a fost mai înainte – vom obţine acelaşi simplu
transformator şi cu acesta un sentiment rău, cel fără de care prezentarea înregistrărilor
experimentelor lui Tariel Kapanadze ne-ar fi oprit eforturile în această direcţie.

6
 IX. DAR VOM CONTINUA SĂ NE DEZVOLTĂM IDEEA
Cine spune că atunci când vom adăuga un bec la cea de-a doua bobină lucrurile
nu se vor schimba, că nu se vor deteriora condiţiile pentru rezonanţa mediului? Chiar
frecvenţa de rezonanţă din cea de-a bobină şi chiar rezonanţa relevantă a primei bobine
de inducţie.
În mod clar aceasta este cauza problemei, aceasta se va deteriora pentru că
rezonanţa celei de-a doua bobine „pulsează mai lent” şi se transformă în fricţiune! Este
acelaşi bec pe care l-am folosit mai înainte atunci când l-am conectat în paralel cu
osciloscopul.
Atunci, ce putem face în legătură cu asta? Cum putem înlătura această fricţiune?
De fapt, nu trebuie să o eliminăm!
Ce este curentul electric?
Potrivit unui institut militar:
Maiorul Profesor arată cum se deplasează curentul printr-o schemă: de la borna
pozitivă a sursei de alimentare, bec sau altă schemă şi după aceea către masă
(împământare), masa este o sursă de energie. Deci, ce este curentul electric? Acesta
este numai flux de particule încărcate, electroni care circulă prin circuitul electric?
Cea mai bună definiţie pare să fie cea dată de Horowitz şi Hill, autorii celei mai
bine vândute cărţi - „The Art of Electronics”.
Curentul electric – acesta este viteza de mişcare a încărcării electrice într-un
anumit punct! Deci, avem o problemă de rezolvat: aprinderea becului.
Cum putem face acest lucru?
1. Aplicând o diferenţă de potenţial dintr-o sursă de curent continuu, spre
exemplu un acumulator;
2. Aplicând o diferenţă de potenţial alternativă de la reţeaua electrică;
3. Sau o putem face de asemenea într-un mod diferit: legând becul la o
bobină conectată la un circuit de înaltă frecvenţă şi becul se va aprinde
fără aplicarea vreunei diferenţe de potenţial!
În acest ultim caz, nu există aici nici un curent electric care să se deplaseze către
masă (împământare) sau minusul sursei de potenţial!
În acest caz, încărcarea, electronii, vor fi excitaţi cu putere de înalta frecvenţă şi
vor rupe reţeaua cristalină a metalului.
Acest lucru este bun.
Dacă vom adăuga un alt bec cu incandescenţă la circuit, prin prelungirea
cablurilor de la cel deja existent şi care este pe post de inductor şi le vom conecta la un
al doilea bec, acesta de pe urmă nu va mai fi inductor. Cel de-al doilea bec nu se va
aprinde dar va continua să se încălzească.
Cel de-al doilea bec nu se va aprinde pentru că puterea particulelor încărcate nu
este suficientă ca să creeze excitaţie în volumul mic de particule din şirurile celui de-al
doilea bec.
Observăm din nou exact acelaşi proces de fricţiune.
Dar, dacă ne vom conecta la una dintre conexiunile celui de-al doilea bec cu

7
orice tip de obiect metalic de dimensiuni mari, şi chiar mai mult de atât, la o
împământare, aşa cum foarte bine a făcut dl. Kapanadze în materialul video, atunci
imaginea se schimbă imediat.
Avem o mare sursă gratuită de particule încărcate, aceasta este Pământul nostru.
Nu trebuie să împingem în interior sau în exterior această cantitate limitată de
particule încărcate care există în micul bobinaj din wolfram al becului. Vom crea un
capăt liber, un potenţial în opoziţie care ajunge la sute de volţi, în acelaşi mod în care
acesta ajunge să fie creat în mica bobină de wolfram situată în inductorul de înaltă
frecvenţă.
Cel mai important lucru pe care îl căutăm este să creăm – atunci când trebuie să
avem o cantitate nelimitată de particule încărcate care vin dintr-un obiect de mari
dimensiuni – rezonanţa particulelor încărcate!!!, în masa de firului de cupru, „creată”
prin primul şi cel de-al doilea inductor.
Acolo nu există curent electric în sensul obişnuit al cuvântului!
Există acolo doar „salturi” are particulelor încărcate în masa şi pe grosimea firului
de cupru!
Sarcina fiind ataşată la cutia de culoare verde (care apare în film), avem în vedere
următoarele concluzii.
ACESTA ESTE MOTIVUL PENTRU CARE „SALTURILE” ELECTRONILOR
PRIN MASA ŞI GROSIMEA FIRULUI CARE ARE CEL DE-AL DOILEA SĂU CAPĂT
ABSOLUT NECESAR CONECTAT LA PĂMÂNT, ASTFEL POT FI CREATE, NUMAI
DACĂ UN CAPĂT AL CELEI DE-A DOUA DINTRE BOBINELE DE INDUCŢIE ESTE
CONECTATĂ LA ACESTA PRIN SARCINĂ!!!

Cel mai important lucru este că, există obstacole în cazul fricţiunii, pentru că
apare aici o a treia rezonanţă – rezonanţa particulelor încărcate.
Cu permisiunea dvs. bunule domn, o să repet încă o dată: aici nu există curent
electric, aşa cum este în sens cunoscut acum, există numai fricţiune. Aceasta este calea

8
de ieşire care se vede prin intermediul cutiei verzi, aceasta se bazează pe înalta
frecvenţă!
Cea mai potrivită sarcină în acest caz este sarcina de tip activ, „vrăjitoria” este
exact aceea din tipul unui bec incandescent (n. tr. Becul este un consumator de tip inductiv).
Acest fapt, creează prin sine o nouă şi completă modalitate de a trata sarcina
reactivă în tipurile de motoare electrice şi cele similare acestora. Însă, cel mai bine în
cazul sarcinii reactive este faptul că, în acest tip de circuit putem crea o rezonanţă
suplimentară, o rezonanţă specifică pentru extragerea sursei sarcinii!
Ne punem următoarea întrebare relevantă: cum de se poate conecta
binecunoscutul şi răspânditul motor de curent alternativ care funcţionează la 50 Hz la
acest tip de circuit electric?
Pentru a face acest lucru, dl. Kapanadze a folosit un obişnuit modulator de
amplitudine la 50 Hz care este notat pe schema din brevet cu numărul 11.

X. DECI, CE AVEM PÂNĂ ACUM?

Am aflat trei condiţii, trei sisteme rezonante la un loc şi de care avem nevoie
pentru a obţine energie gratuită. ( n.tr. De asemenea, de trei frecvenţe diferite vorbeşte şi Steven
Mark în invenţia sa pe care a denumit-o Toroidal Power Unit, TPU ).
1. Înalta tensiune, mediul rezonant de înaltă frecvenţă care să fie creat în
prima bobină de inducţie;
2. Rezonanţă de înaltă frecvenţă în cea de-a doua bobină de inducţie, însă
această rezonanţă trebuie să fie de joasă tensiune şi să aibă frecvenţă şi
putere diferite faţă de rezonanţa din prima bobină de inducţie;
3. Rezonanţa galvanică a particulelor încărcate din masa şi grosimea sârmei
de cupru care este împământată la unul dintre capete pentru a primi o
cantitate nelimitată de particule încărcate, în scopul de a contracara
procesul de fricţiune din rezonanţa galvanică. Din cauză că toate procesele
ce se dezvoltă în dispozitiv se influenţează unele pe celelalte, procesul de
fricţiune rezonantă galvanică influenţează rezonanţa primei bobine de
inducţie;
4. Modalitatea de conectare a sarcinii este specific diferită faţă de metoda
tradiţională.
Este foarte interesant de reglat raportul dintre puterea rezonantă din prima şi cea
de-a doua bobină.
Observaţiile arată că la cutia de culoare verde există o distanţă între care apare
scânteia cuprinsă între 1 şi 1,5 mm, tensiunea trebuind să fie în intervalul de 2kV.
Frecvenţa aplicată pe eclator ar trebui să fie între intervalul 150 kHz şi 200 kHz.
Calculele curentului sunt: 5000 W / 220 V = 23 A, ceea ce corespunde exact cu
amperajul indicat de ampermetrul care apare în film.
Puterea de ieşire din primul circuit este de 10 ori mai mare, undeva în intervalul a
50 kW.
Este acest lucru adevărat? Avem de a face în acest caz cu rezonanţă?
Hai să facem calculele în mod diferit.

9
 În prima bobină 2000 x 2000 = 4 x 106
În cea de-a doua bobină 220 x 220 = 48,4 x 103
Raportul 4 x 106 / 48,4 x 103 ≈≈ 83, aproximativ de 100 ori.
Ajunge aproape de două ori mai mult. Deci, este ceva.
Astfel, rezonanţa mediului local din prima bobină pulsează cu o putere de 500
kW, iar noi extragem din aceasta o cantitate destul de mică, 5 kW. Deci, mergând pe
principiul nivelul de zgomot făcut „într-o formaţiune de 100 de soldaţi, nu mai contează
dacă unul dintre aceştia lipseşte”.
Acum să căutăm despre frecvenţă.
Dacă „Rezonanţa Hohliatsky” descreşte, frecvenţa rezonanţei sistemului va fi 0,5
Hz, deci este 1 % din 50 Hz.
1 % din 200 kHz = 2 kHz.
Rezultă că, frecvenţa în cea de-a doua bobină este de 100 de ori mai mică, deci,
în jurul a 2 kHz. În definitiv, se pare că există o dependenţă între putere şi frecvenţă.
Dar acest lucru îl vom lăsa pentru o viitoare investigaţie. Se pare că este foarte bine
aşa, iar încercarea de a obţine o anume rezonanţă în Hertzi în cea de-a doua bobină de
inducţie sau chiar în zeci de Hertzi, la asta m-am gândit mai înainte.

XI. CONCLUZII
Aprofundarea principiului de bază al problemei a fost realizată.
Există anumite probleme cu teoria funcţionării circuitului dar le-am explicat mai
devreme astfel că, din punctul meu de vedere, acestea nu sunt obstacole de netrecut.
Ca o concluzie, am prezentat o schemă care confirmă explicaţia lui Kapanadze,
unde, „condensatorul (2) este folosit pentru extragerea...” şi este arătat aici modul cum
cum este utilizat acesta.

10
 Deci, vă rog domnilor să vă exprimaţi gândurile!
P.S.
În principiu, există oarecum aici o stranie interconexiune între dimensiunea timp
şi transferul energiei în timp, acesta este motivul care m-a provocat să investighez
problema.
Dar acesta nu este decât unul dintre subiectele pentru conversaţii mult mai
consistente.

11