i s f l X r t l M * t . < AkF.

lXlR> > * ' ' Â Jl

k fjC < W ^ ’ **FRI*TT*
Jurăminte
umbrite
Shadowed Vows
by Sue Rich
 ^ u e T^ich

Jurăminte
umbrite
 LONDRA ANGUA

Hawk îşi dezbrăcă ultimele haine şi le aruncă pe

podeaua din lemn negru, lustruit. Lumina tremurîndă a
două lumînări dansa deasupra pluşului albastru şi a
lucrurilor elegante din dormitorul grandios pe care îl
ocupa de unsprezece luni, în casa ei.
Deşi colţurile gurii i se lăsaseră în jos, el nu-şi putea
aduna energia pentru a se încrunta aşa cum ar fi vrut.
Era prea obosit. Pe de o parte, căutarea continuă a
surorii prietenului lui şi, pe de alta, nevoia de a o evita
pe ea îl epuizaseră peste măsură.
Privi spre patul acoperit cu o cuvertură aurie şi în­
cepu să se îndrepte către acesta, tocmai cînd orologiul
de la parter bătu o dată. Dîndu-şi seama că era treaz de
patruzeci de ore, simţi oboseala învăluindu-l şi se în­
tinse, dezbrăcat, peste aşternuturi. Se afundă în perne,
bucurîndu-se de căldura focului uşor mocnit, care îi li­
niştea trupul obosit.
în curînd va pleca acasă, în America, la liniştea ca-
banei lui din adîncul pădurii d in Virginia.
G îndul de reîntoarcere în colo n ii îi produse o clipă
d e n elinişte. C u s ig u ra n jă că, du p ă aproape un an
p e trecut în străinătate, reuşise să pună capăt se n ti­
m entelor pe care le purta so|iei prietenului său, Jason.
R euşise oare? De altfel şi căutarea surorii vitrege a lui
Jason, de m ult pierdută, care îl Jinuse o cu p a t zi şi no a p ­
te, se apropia d e sfîrşit.
C opila, avîndu-l ca părinte pe tatăl lui Jason, Beau
Kincaid, venise pe lum e fără c a acesta să aibă ştire.
Cînd m am a ei a m urit la naştere, unchiul copilului, într-o
criză de m înie, dădu fe tiţa m oaşei şi îi porunci să se
descotorosească de ea. A poi îl om orî pe Beau Kincaid.
M oaşa vîndu noul-născut unui cuplu fără copii, din
Anglia, care se afla în vizită în colonii. Jason află de
acest lucru puţin tim p după ce H awk plecase la Londra
şi atunci îi ceru ajutorul.
Şaisprezece cupluri se întorseseră, în 1760, în A n­
glia, din colonii, cu cîte o fetiţă, iar H awk reuşise să ia
legătura cu toate, alegînd două dintre ele. Cu acestea
spera să se întîlnească mîine.
Dar mai întîi trebuia să doarm ă fără să mai îndure
încă un coşm ar în care să-i apară ea. Oftă adînc şi
închise ochii, forjîndu-şi gîndurile să-i părăsească m in­
tea. Dar curios, parcă d in depărtare, auzea cu m adierea
biîndă îşi sufla, printre pinii din Virginia, şuierătura uşoa­
ră, chem îndu-l... .

Avea d in nou zece ani şi ştia că ceva nu era în

regulă. Ignorînd oboseala, apucă coam a calului şi îl în-
călecă.
Bălţatul păşi în lături şi-şi înălţă capul.
 S hadow Hawk^ se aplecă în faţă şi bătu cu palm a
grum azul neted al arm ăsarului.
- Uşor, Atar. O s-o sperii pe servitoarea lui Jason.
Ea nu înţelege legătura dintre un bă rb a t şi calul lui.
Zîm bi răutăcios şi se uită înapoi spre casă şi ia fe­
m eia care privea nervoasă pe verandă.
Îndem nîndu-i pe A tar spre pădurea învecinată, fericii
c ă term inase cu lecţiile din ziua aceea, se strîm base
atunci cînd fusese sig u r că servitoarea nu-l m ai putea
vedea.
- Of, de ce oare N otha m ă forţează să învăţ obi-
ceiuriie om ului aib, cînd d e -fa p t ştie că to t ceea ce
vreau -este să fiu un luptător ca el?
Pe N ikyah o înţelegea. în definitiv, m am a lui era a l­
bă. Dâr tatăl lui, Flam ing W ing^, era m area căpetenie a
trib u lui Shawnee.
El cunoştea obiceiurile bărbaţilor, ale luptătorilor. Şi
cu toate acestea, îl trim isese pe Hawk la m icuţa casă pe
care Beau Kincaid o construise pentru şcoală, sigur
fiin d că om ul alb va conduce, odată, aceste păm înturi.
V oia ca fiul lui să fie pregătit.

H awk nu fusese de acord cu Notha, dar niciodată

nu i se opusese. Se întîlnea cu profesoara a lb ă în fie­
care zi - şi ura acest lucru, mai ales acum de cînd băieţii
lui Beau, Jason şi N ick, nu mai locuiau în H alcyon.
H aw k îşi îndepărtă valul de singurătate, ii lipseau

1. Umbră de Şoim.
2. Aripa înflăcărată.
fra jii lui de cruce, dorea m ult să-i vadă, să călărească
îm preună cu ei. De nu i-ar fi trim is tatăl lo r d e aici. De nu
ar fi m urit m am a lor.
H aw k sim ţi ceva dureros în piept. Ştia ce ar fi sim ţit
el da că N ikyah ar fi plecat la Marele Spirit. D orind să
scape de g îndul înspăim întător, îşi lipi genunchii de cal
şi se concentră la drum ul din faţa Iul. -
Pe m arginea drum ului, zări un sînger încărcat cu
flori roz. Cu o sm ucitură, îl opri pe Atar şi sări jos.
Zîm bind, apucă o ram ură mai jo a s ă şi a d ună num e­
ro a se flo ri, am in tin d u -şi im a g ine a m a m e i-lu i purtînd
aceste flori, în părul de culoarea nisipului. Ei îi plăceau
florile, m ai ales cele roz. _
Un alt fio r de nelinişte îi străpunse abdom enul. în­
cru ntat şi ne putincios să-şi îndepărteze senzaţia, urcă
pe cal, sim ţind nevoia să se în to a rcă repede acasă. îl
lovi pe Atar cu piciorul, făcîndu-l să galopeze... şi în­
cepu să se roage, deşi nu-şi dădea seam a de ce sim ţea
nevoia să facă acest lucru.
Cînd ajunse în sat, sudoarea I se prelingea pe tîm-
ple, iar degetele îi erau am orţite de puterea cu care
ţin u se strîns florile şi coam a lui Atar. M irosul de lemn
ars, d e carne friptă şi de pieie p ro a sp ă t argăsită îi um ­
plu nările. D ar nici aceste fam iliare şi odihnitoare arome
nu au reuşit să-i liniştească spiritul. Sim ţise ciudata ne­
linişte ce îi cuprinsese pe indienii Shawnee, atunci cînd
trecuse pe lîngă rîndurile de w egiwa, acoperite cu piele.
C hiar şi ceilalţi copii erau tăcuţi. îl priveau cu atenţie.
Cînd ajunse acasă, H awk sări de pe cal şi, aruncînd
din n o u o privire confuză oam enilor cu c h ip u ri grave,
din tribul său, îndepărtă pielea de bizon de la intrare.
A şteptă să-şl acom odeze ochii la lum ina palidă care
pătrundea înăuntru prin gaura făcută sus, în vîrf, în we-
giwa, pentru eliberarea fum ului, închipuindu-şi că îşi va
găsi m am a ocupîndu-se cu treburi dom estice. Dar cînd
începu să d istingă totul clar, îşi văzu tatăl stînd înco-
voiat în faja unui fo c mic.
- N otha? Eşti bolnav? întrebă Hawk.
Tatăl lui ar fi tre b u it să fi fo s t plecat la vînătoare,
îm preună cu ceilal]i.
- U nde este N ikyati? A pleca t la şam an?
Tatăl îşi ridică uşor privirea.
D urerea din ochii lui Flam ing W ing aproape că opri
inim a băiatului. O chii lui erau trişti, lipsi{i de viaţă.
- N otha? Ce s-a-ntîm plat?
Flam ing W ing îl fixă m îhnit, d u p ă care îşi c o b o rî pri­
virea.
- Sîntem singuri, S hadow Hawk. V oce a tatălui lui era
zdrobită. Pentru noi, m am a ta nu mai trăieşte. S-a întors
în lum ea om ului alb.
Palma lui H awk se strînse tare în jurul buchetului
roz. M am ă lui plecase?
- De ce? întrebă, d a r îi d isplă cu to n u l cu care inter­
venise. V-aţi certat? S-a supărat? Lupta din răsputeri
îm potriva groâzei care îl Cuprindea. Ea nu putea să-l
părăsească. îl iubea. Buza lui de jo s începu să trem ure.
- Nu. Palmele lui Flam ing W ing se adunară în pum n
şi el continuă. Am ieşit îm preună cu ceilalţi, d u p ă ce ai
p le cat tu la şcoală. L-a trim is pe vînător, pe Jed, să-mi
sp u nă decizia ei - că nu mai putea accepta m odul n o s­
tru de viaţă. Pînă m-a găsit el şi pînă am reuşit eu să mă
întorc, ea... /
V ocea lui se stinse. C uvintele i se înecară în gît.
Nu. Oh, te rog, nu. O m ie d e săgeţi în flăcări stră ­
punseră parcă pieptul lui Hawk. Ea nu putea să-l pără­
sească. Clipi repede şi privi în jur, prin casa pe care o
ştia dintotdeauna. O ala în care gătea m am a lui, de o b i­
cei plină cu legum e şi carne, aburinde, şedea goală.
S cîndura pe care m am a frăm înta pîinea era atîrnată de
un cui, aproape de scutul de războinic ai lui Notha.
Plecase.
îşi co b o rî privirea spre florile roz pe care încă le mai
 10

strîngea în pum n. Deschizîndu-şi palma, lăsă buchetul

să cadă. Pe m ăsură ce fiecare floare atingea pămîntul,
durerea pătrundea m ai adînc în inim a iu i Hawk, ame-
ţin d u-i şi îm povărîndu-i cu răceala şi cruzim ea ei. îşi
fo rţă bărbia să răm înă ridicată. Nu putea să-l lase pe
N otha să-l vadă piîngînd. Nu va piînge.

H awk se ridică din pat, îm pleticindu-se. Strînse aşter-

nuturile şi respiră adînc pentru a-şi p o to li ritm ul năvalnic
al inim ii. N ici m ăcar oboseala absolută nu putea să-i
op rească coşm arul.
Ridicîndu-se, ştia că şi în seara aceasta, la fel ca-n
m ulte altele, nu va m ai avea parte de odihnă. îşi trecu
degetele prin păr şi se blestem ă din nou pentru că
venise în Anglia. D upă toţi aceşti ani, durerea pe care o
pro dusese plecarea definitivă a m am ei lui devenise su­
portabilă. Dar o d a tă ajuns aici, în fiecare zi şi în fiecare
n oapte devenea to t n;iai grea.
C oborîndu-şi mîinile, privi în jur, prin cam eră, şi se
sim ţi ca într-o capcană. T rebuia să iasă din casa ei.
D eschise dulapul şi privi m înios la rîndurile de b ro ­
carturi şi de veşm inte satinate. P entru a suta oară, se
întrebă unde îi pusese pantofii d in piele de căprioară.
H aw k îm brăcă o pereche de pantaloni strim ţi şi o
căm aşă albă cu ja bon, croită special pentru el, Adam
R em ington, al cincisprezecelea d u ce de Silvercove. Mî-
nia îl cuprinse. C um m ai detesta titlurile om ului albi
îşi puse o red in g o tă maro, ştiind că noaptea avea să
fie rece. T otdeauna era aşa în această ţară uitată de
Dumnezeu.
D upă ce încălţă cizm ele negre d e călărie, îşi stre­
cură, în partea dreaptă, cuţitul de care n u s e despărţea
 u
n icio d ată şi ieşi din dorm itor.
A flat pe scară, ta jum ătatea drum uiui, şi auzind uşa
d e ta cam era m am ei iui deschizîndu-se, înjură încet.
Fem eia avea instinctele unei iupoaice.
- Adam ? U nde te duci?
H aw k se opri din m ers şi îşi încleşta m îna pe baiu-
stradă.
- Afară.
- Să nu faci asta.
ignorînd spusele ei, îşi continuă coborîrea pînă ajunse
în fa{a uşii de la intrare.
A laina îl urmă.
- Fiule, ştiu că faci asta ca să m ă pedepseşti pe
mine, d a r m ai m ult te răneşti pe tine. Ar fi bine dacă ai
vrea să vorbeşti cu mine.

Alaina Remington privi m uşchii încordindu-se pe spa­

tele fiului ei, am ărăciunea şi încăpăjînarea lui fiind vizi­
bile în to a te liniile puternice ale staturii lui înalte. Un oftat
u şo r scăpă de pe buzele ei şi îşi m ută privirea de la el.
R euşise să o îm piedice din nou. Nu va asculta niciodată
m otivele pentru care îl părăsise, cu ani în urmă.
Privirea ei a lunecă d in nou, în apoi, la trăsăturile
zvelte şi cizelate, asem ănătoare cu cele ale tatălui lui.
S im ji un gol im ens. Cit de repede îl pierduse atunci. Cît
de repede îl pierduse pe Flam ing W ing...
Se fo rţă să-şi concentreze atenjia asupra fiului ei.
De-a lungul tim pului, îi expediase m ai m ult de două
duzini de scrisori, explicîndu-i ceea ce se întîm plase în
acea zi, d a r era evident că el nu citise nici una din ele.
N -ar m ai fi urît-o dacă ar fi ştiut adevărul. Flam ing W ing
s-ar fi p u tu t să nu o ierte, dar nu şi Adam .
 12

- Fiule, te rog. -
- Să nu m ă mai num eşti fiu. Sau Adam . Dacă tre ­
buie, spune-m i în orice alt fel, deşi aş prefera S hadow
Hawk, sau mai scurt. Hawk. Dar să nu mă mai numeşti
fiu, pentru că tu {i-ai pierdut dem ult calitatea de mamă.
Ş f să ştii c ă greşeşti: înţeleg perfect.
O chii lui lim pezi şi cenuşii se întunecară.
- Ne-ai părăsit. V iaţa din satul nostru nu-ţi oferea
nim ic interesant. Flam ing W ing nu-ţi putea dărui bogăţia
p e care ai fi dorit-o, adăugă, glasul lui devenind puter­
nic şi distant. Iar eu nu aveam de oferit decît dragostea
unui copii naiv.
D urerea se adună în pieptul Alainei. Era o suferinţă
veche, distrugătoare, c ii care trebuise să trăiască în
ultimii paisprezece ani.
- Adam , să nu...
C uvintele i se stinseră pe buze cînd îl văzu gura
încordîndu-se la auzul num elui de botez.
- Ce să nu, m am ă? Să nu-ţi mai am intesc de om ul
pe care aproape c ă l-ai distrus? Să nu-ţi m ai am intesc
că al fă sa t în urm ă un copii de zece ani? Un m uşchi îi
trem ură în m axilar, iar vocea lui deveni mai profundă:
Să nu-ţi mai am intesc că ai trim is du p ă mine, numai
pentru că eram singura persoană care putea pretinde
averea ducelui, în locul tău? -
El chiar credea asta. C hiar credea că ea dorise ca el
să vină aici, num ai pentru banii tatălui el. D oam ne Dum ­
nezeule! Cît trebuie să-l fi rănit. Nici m ăcar nu şi-o mai
aducea aminte. Sugrum ată de emoţie, îşi ridică bărbia.
- Dacă crezi asta despre mine, atunci de ce ai venit
cînd te-am invitat? Şi asta înainte ca Jason să afle că
surioara lui fusese adusă în Anglia.
R ăspunsul lui veni atît de greu, încît, pentru o clipă,
crezu că nu i-l va m ai da.
- Pentru a m ă despărţi de o situaţie neplăcută, zise
el, în cele din urmă, rîzînd fără m otiv. Şi am con sta t că
 13

am schim bat o serie de circum stan}e dezagreabiie cu

aitele. ,
Privirea îi alunecă spre eleganta cam eră de zi, si­
tuată în aripa vestică a apartam entului londonez, iar
d isp rejul lui deveni evident.
- Dar acum îmi dau seam a că cealaltă situa}ie era
m ult m ai pe placul meu.
Luă o pelerină neagră din cuierul de lîngă masă, şi-o
aruncă peste umerii laji şi se îndreptă spre uşă.
- Cît de curînd posibil, voi pleca înapoi, în Am erica.
- Şi cu Jason K incaid cum rămîne? Cu căutarea
surorii lui, ce vei face?
Ştia că se agăfa de un fir de a]ă, dar nu pute a sâ-l
lase, pînă nu va înjelege.
El ridică din umeri.
- Am petrecut aproape un an căutînd această fată,
fără succes însă. D acă nu voi afla nim ic de la cele două
num e care au mai răm as pe listă, voi lăsa to tu l în seama
lui Jason său a fratelui lui, Nick.
A tinse clanja.
- Nu pleca, fiule. Nu încă. Nu pînă nu se v o r lămuri
to a te lucrurile între noi.
C hipul lui deveni distant. .
- Nu există nim ic între noi care să fie lămurit, do a m ­
nă. Iar dacă grija dum neavoastră provine din team a că
vă voi lăsa fără nici un ban, atunci cînd vo i pleca, vă voi
uşura această suferinjă. N eprejuita avere R em ington vă
aparţine şi sînteţi liberă să faceţi ce vreţi cu ea.
S m ucind violent zăvorul auriu, ieşi furtunos din casă.
în tim p ce uşa se trîntea în spatele lui. Hawk închise
ochii. B lestem ată să fie ea! Nu va sim ţi durerea pe care
i-o pricinuise dragostea pentru această fem eie, care ţi­
nea atît de puţin la el. Nu îi va asculta m inciunile. In­
diferent care ar fi m otivele ei, scuzele ei, îl părăsise, îşi
arătase, fără cuvinte, adevăratele ei sentim ente.
Sim ţi o uşoară pulsaţie în tîm ple în tim p ce privi spre
 14

s trada învăluită în ceajă, din fa ja apartam entelor mamei

lui, către Park Lane. V echiul sentim ent - nevoia de a
lovi ceva, de a face pe cineva să sufere la fel c a el -
ap roape că-l c o pleşi şi atunci îşi flexă m îinile pentru a-şi
relaxa m uşchii încordaţi. Num ai de ar pute a evada în
liniştea p ădurii din Virginia.
Răsufiînd uşurat, privi spre lum ina palidă a dosurilor
londoneze, aflate la trei m ile depărtare. îşL am inti atunci
d e m ultele ocazii în care, ignorînd bunele m aniere aris­
tocratice, nu num ai că intrase,- dar şi devenise un client
o b iş n u it al tavernei, rău fam ate. Waterfront, situată pe
m alul nordic, precum şi de m otivele pentru care acţio­
nase aşa. Zîm bind crispat, se îndepărtă d e uşă şi o
a p ucă pe stradă. O plim bare scurtă şi un p o p a s la ta ­
vernă îi v o r linişti frustrarea.

V ictoria Tow nsend îngheţă cînd treapta scîrtîi, sub

ghetele ei din piele de ied. îşi reţinu respiraţia. Aşteptă.
N eauzind nici un zgom ot, strinse tare la piept pachetul
şi rnai făcu un pas.
îşi dădu uşor, peste umăr, o şuviţă din părul cas-
tan iu-roşcat şi privi, agitată, în spate. Nici o m işcare nu
se sim ţea pe scara întunecoasă. Cu o m înă trem urîndă,
apucă balustrada de fag pentru a-i mai prelua d in greu­
tate şi se furişă pe ultim ele trepte.
Cînd, în final, ghetele ei atinseră podeauă d e la in­
trarea pardosită cu ceram ică, m irosul de ulei d e lămîie
şi de ceară, care venea din salonaş, ii produse o stare
de ameţeală. Se o pri şl începu să exam ineze cu atenţie
spaţiul larg şi întunecat. Pentru m om ent, am intirile luară
locul fricii. De cîte ori nu-şi văzuse ea m am a, dirijînd
sen/itoarele care trebăluiau, sau lustruind sin g u ră m o ­
 15

bila grea, din lemn de trandafir.

V iziunea frum oasei A lexandra plutea în fa ja ei, iar
V ictoria aproape că-şi putea im agina statura zveltă a
m am ei ei, aflată sub boltă. V edea parcă din nou g in ­
gaşele ei bucle din părul închis şi m ătăsos, auzea parcă
vocea ei dulce, care n iciodată nu fusese mai m ult decît
o şo aptă răguşită.
D urerea V ictoriei reveni. Nu va mai auzi niciodată
acea voce, nu va mai privi niciodată acel chip perfect,
aflat pentru totd e a u n a sub capacul coşciugului.
0 scîndură scîrjîi deasupra ei. Im aginea mam ei ei
dispăru, o d a tă ,ce V ictoria se răsuci în d irecjia din care
venea zgom otul. Tem îndu-se să nu fie descoperită, se
grăbi spre spatele casei.
în tim p ce fugea prin sufragerie, buzunarul fustei ei
se agăţă de braţul unui scaun stil W indsor. Piciorul
acestuia hîrîi pe podeaua de lemn, făcînd-o pe V ictoria
să se oprească printr-o alunecare. Ea trase materialul,
privind, înnebunită, spre uşă. Reuşi, în cele d in urmă,
să-şi sm ulgă buzunarul şi, gonin d spre ieşirea din spa­
te, se îndreptă spre grajduri.
A junsă înăuntru, lăsă jo s pachetul pe care-l p u rta şi
aprinse o lum inare, pentru a înhăm a repede iapa ei la
trăsură.
O dată trăsura pregătită, ea luă pachetul învelit în
m uselină, îl aruncă pe scaunul de sub strapontină şi
deschise apoi uşile grajdului. C ăţărîndu-se pe capră,
ridică hăţurile, m ulţum indu-i în gînd lui Pandy că o în ­
văţase să le mînuiască.
U m iditatea ceţii groase Ji pătrunsese prin rochia ver­
de din lînă şi prin pelerină. îşi trase hainele mai aproape
de trup, aşteptînd să i se liniştească neîncetatul tre ­
m urat al acestuia.
O adiere de gheaţă îi am orţi obrajii, în tim p ce în­
drepta calul spre străzile pustii din Londra. T ropotul ani­
m alului răsuna pe strada pavată. Ceva se m işcă într-un
 16

u n gher al unei străzi laterale, înceţoşate, Iar Victoria privi

agitată în acea direcţie. D ocurlie erau bîntujţe de cri­
m inali şi hoţi care jefuiau oam eni nevinovaţi. încetează,
se avertiză ea, încercînd să-şi recapete încrederea. Te
cornporţi prosteşte.
înăbuşindu-şi un fior, trase hăţurile spre stînga şi
întoarse trăsura spre o străduţă îngustă. Doam ne, cum '
ura această parte a Londrei, cu uiiţele întunecate şi cu
cheiurile ei.
Un rîs nestăpînit se auzi dintr-o circium ă din a p ro ­
piere. Taverna Waterfront. Un alt fior, care nu avea nim ic
de-a face cu frigul, îi traversă şira spinării. Plesni calul
pentru a-şi Iuţi pasul.

Căută, nesigură, în lum ina felinarelor trăsurii. Siluete

înfricoşătoare se furişau pe lîngă'şirurile de barăci c o n ­
struite grosolan, în spatele d e p o zite lo r care străjuiau
străduţa pe care tocm ai intrase. D uhori um ane, m irosuri
de aer sărat şi s tătut şi de peşte descom pus îi năpădiră
sim ţurile. îşi scoase autom at batista d in buzunar şi o
duse la nas, nedezlipindu-şi privirea de la nenum ăratele
uşi, care I se conturau ca nişte dem oni ascunşi. Se ruga
încontinuu ca nici unui din locatari să nu-şi fa că apariţia.
Num ai pentru P addigton M cD aniels era în stare să
se supună unul asem enea risc. Numai pentru dragul,
iubitul Paddy, prietenul ei. O m ul care fusese ca un al
d oilea tată pentru ea, iar în ultim ul tim p m ult mai tată
decît propriul ei tată.
R espiră adînc, gîndindu-se la suferinţa amară, ne­
deghizată, a tatălui ei, la faptul că nu reuşea să-l înţe­
leagă. Dacă nu ar fi fo st Paddy, ea nu ar fi putut suporta
ultim ele şase luni. Nu d u p ă ce m am a ei...
 17

Îndepărtîndu-şi am intirile nedorite, se gîndi la Paddy.

Fusese acolo lîngă ea, cînd m am a m urise. Iar mai apoi,
Paddy fusese m ereu acolo, pentru ea, cînd avusese
nevoie. El fusese cel care ii îngrijise genunchii, cel care
o alintase d u p ă traum ele din copilărie, cel care îi şter­
sese lacrim ile Izvorite din certurile cu tatăl el, legate de
com portam entul libertin. Şl acum , pentru prim a dată, el
avea nevoie de ea. Nu voia şl nu putea să-l dezam ă­
gească, indiferent care ar fi fo s t sacrificiul.
îşi focaliză din no u atenjia pe strada m ohorîtă. Vă-
zînd o m ică licărire de lum ină, la fereastra m icuiel colibe
a Iul Paddy, slm jl cum încordarea o părăseşte. Trebuia
să înceteze cu îngrijroarea că lui I se va întîm pla ceva.
Deşi nu putea să um ble bine d u p ă accidentul avut, el
se refăcea. Şi m înca - de asta avea ea grijă. Ce prostie,
această grijă insistentă!
Trăgînd de hăjuri, făcu iapa să se o prească şi, re­
găsind repede pachetul aruncat substrapontină, sări de
pe capră,
C iocăni uşor la uşa Iul Paddy. Trecu parcă o eter­
nitate pînă cînd aceasta se deschise, etaiînd statura Iul
înaltăj zveltă, îm brăcată în ceva ce părea a fi fo s t veş-
m întui unui paria.
- Ria? Ah, dragă, ce ca'Ji afară, în frig? Intră, fetijă,
repede, să nu răceşti. '
îşi puse un bra] slab, d a r m usculos, pe umerii el şi o
co n duse în cam era cu tavan jos.
îm brăţişarea lui puternică nu înceta să o surprindă.
Există o fo rjă în el, o putere ascunsă şl o isteţim e în
acei ochi albaştri, lim pezi, care contracarau felul lui ne­
cultivat de exprim are.
- ÎJi spusei că nu-m i place să te văd um biînd pe o
noapte ca asta, îi zise, aruncînd spre ea o privire dură. îi
prea periculos pentru o tînără ca tine. îs recunoscător
pentru hrană, dragă, dar tu însem ni m ult mai m ult pen­
tru Paddy, decît toate m încărurile fanteziste ale Provi-
 18

denjei. Inima m ea s-ar fringe dacă }i s-ar întîm pla ceva.

V ictoria zîmbi, aşeză pachetul pe m asa cu trei pi­
cioare, sprijinită de perete, şi, ridicînd mîiniie, îl îm bră-
ţişă pe bătrîn, ,
- Mi-ai lipsit.
- Da, bine... Şi tu, Ria, îm i lipseşti. Cînd nu venişi de
Sabat, aşa cum obişnuiai, îm i im aginai că de data asta
m ă ascultaşi şi nu o să vii. Sperai să acorzi atenjie
avertizărilor m ele, legate, de perioadele de aici.
- Tata a organizat o vînătoare, la Denwick, lă stîrşitul
săptăm înii. Mi-a fo s t im posibil să scap cu atîta lume în
jur.
Cînd p ro n u n jă cuyîntul „vînătoare". V ictoria avu tim p
să zărească o um bră de tristeţe în ochii lui, înainte ca el
să se întoarcă cu spatele. Uitase cît de m ult îi plăcea lui
urm ărirea vînatului.
- Aş voi ca tu să uiţi de mine.
Se îndreptă şchiopătînd spre un fOc m icuţ, în co n ­
jurat de pietre, aflat în m ijlocul podelei prăfuite, -şi mai
adăugă cîteva bucăţi din vreascurile preţioase. A po i se
întoarse spre m asa şchioapă, trase de sub ea un scaun
gro solan şi o pofti să se aşeze. ~
V ictoriei i se rupea inim a văzîndu-l aşa - atît de
nefericit şi trăind ca un cerşetor, pentru Dumnezeu!
To a tă viaţa ei, pină acum şase luni, el locuise deasupra
grajdurilor, la m oşia tatălui ei, Denwick, într-o cameră
mare, aerisită. Pe atunci nu era invalid şi nici nu arăta
m ai bătrîn decît fusese cu doi ani în urmă.
Nu. A tunci m ergea ţanţoş şi drept, corpul lui greoi
fiin d m ult mai solid ca acum . A vea o a n u m ită se n i­
nătate. Mulţum ire. Şi deşi pierderea greutăţii nu-i dim i­
nuase măreţia, trăsăturile sale aveau un a spect decrepit,
erau ale unui om cu sufletul hăituit.
- De ce te-a fă c u t ta ta să pleci, Paddy? întrebă V ic­
toria, dintr-o dată. Nim eni nu-m i spune nim ic şi cu atît
mai m ult el. Aşezîndu-se pe scaunul pe care Paddy i-l
 19

oferise, privi la fostul rîndaş. De ce nu te-ai întors să

vorbeşti cu el? D acă ai fi încercat, po a te {i-ar fi perm is
să râmîi.
Cu privirea pierdută, P addy scutură negativ din cap,
făcînd lum ina fo cu lu i să danseze peste părul lui cas­
taniu, albit uşor la tîm ple.
- Nu, dragă. Se aşeză cu picioarele încrucişate pe
salteaua de paie, uzată şi continuă: Supărarea între m i­
ne şi tatăl tă u nu poa' să dispară prin cuvinte.
- Ba da. L-aş pu te a convinge să te roage să te
întorci.
La început, P addy păru copleşit, dar apoi îşi schim ­
bă repede privirea.
- Nu, Ria. Nu voi ca tu să-{i bagi nasul în problem ele
mele. Lasă- le aşa cum îs. Eu mi-s m ulţum it aici.
M inţea; şi ea îşi d ădea seam a de asta din felul în
care îi ocolea privirea. Şi în plus, el adora Denwick-ul.
Fusese grăjdar a colo cu m ult înainte ca V ictoria să se fi
născut. Ea ştia că disputa dintre el şi tatăl ei era legată
de a ccidentul d in ziua în care m urise mam a ei. C ontele
îl lovise pe P addy cu trăsura. Dar nu fusese vina tatălui
ei. Era disperat. M am a ei tocm a i căzuse în lac şi el nu
fusese în stare să o salveze. De fapt, alergase nebu­
neşte la D enw ick să aducă ajutor.
Se aşeză în faţa prietenului ei. Bănuia că apariţia
zilnică a lui P addy îi trezea am intiri dureroase tatălui el.
Aşa că se hotărîse să-l concedieze. Dar cu siguranţă,
acum , după şase luni, contele îşi va asculta raţiunea.
N eţinînd seam a d e stricăciunile pe care le putea fa­
ce hainelor sale, ea se aşeză jos, pe podea, în faţa
prietenului ei, şi-l apucă de mînă.
- Lasă-m ă să-i vorbesc.
Paddy ar fi vrut să-i răspundă, dar, după ce se eli­
beră din strînsoarea ei, îşi puse degetele pe obrazul ei,
plim bîndu-şi degetul m are pe pielea catifelată.
- îi de dom eniul trecutului, dragă. Lasă-1 acolo. îşi
 20

co b o rî mîna şi arătă spre pachet. Ce-mi aduseşi de data

asta?
Ea oftă, d re p t răspuns. Ş tiind c ă d iscu jia era ter­
m inată, se ridică, luă pachetul şi i-l puse în poală.
- Deschide-1 şi vei vedea. Şi apoi o să vedem dacă
m i-am m ai îm bunătăţit îndem înarea la joc.
P addy scu tu ră negativ din cap.
- Dragă, nu îti m ai iau nici o leţcaie. Crezi tu că eu
nu văd că m ă laşi înadins să cîştig?
V ictoria clipi, nevinovat.
- Nu fi absurd. De ce aş face aşa ceva? S igur nu ai
înţeles încă. A bia acum îm i însuşesc jo cu l d e cribbage.
Ea chicoti încet, apoi adăugă: Şi am să-l învăţ foarte
curînd. Şi atunci să vedem cine face pe prostul.

C ollier Parks aruncă o privire nenorocită ultim ilor

bani aflaţi pe m ijlocul mesei. Punînd cărţile jos, se ridică
şi, îndreptîndu-se m îndru spre capătul tejghelei lustruite,
aflată de cealaltă parte a cam erei, încercă să nu se
g în dească la ce e a ce în se m n a pie rd e re a d in seara
aceasta. îl durea prea m ult şi nu se făcea să afle ne­
n orociţii din taverna W aterfront situaţia lui disperată.
Aşezîndu-se la bar, îşi puse palm a pe suprafaţa lui
spartă.
- Fii bun şi toarnă-m i o halbă. Fum ul ăsta blestem at
aproape că m i-a iritat gîtui.
T hom as M arkw orth,. patronul localului Waterfront, ri­
d ică o sprinceană stufoasă spre C ollier.
- Arată m ai întîi banii, am ice.
Collier privi spre clientela tavernei şi îşi dim inuă vocea:
- 0 să-ţi prim eşti banii. Trece-o în contul meu.
Vînjosul proprietar continua să şteargă cofiţa pe care
 21

O {inea.
- îm i pare rău, dar îi cam depăşit contul matale.
Nu-Ji m ai dau pe credit, Parks, pînă nu îji intri în d re p ­
turi. _ .
- ÎJi vei prim i banii! .G lasul lui C ollier răsună de mî-
nie. A poi, am intindu-şi de s itua jia în care se afla, se
calm ă. La naiba, om ule. îi voi avea în d o u ă săptămîni.
Ştia că trebuia să-i aibă, dacă vo ia să apuce sfîrşitul
lunii. A scultă, M arkw orth, în cutînd voi prim i o rentă din
averea tatălui meu, m inji el, convingător, ştiind foarte
bine că pierduse de m ult, la jocuri, aceşti bani. Voi regia
conturile atunci.
- M ai auzii io asta şi înainte.
- Ştiu, ştiu. Dar acum e altfel. A vocajii au fă cu t o
greşeală, luna trecută. Au îndreptat-o acum . îji voi da
banii înainte de sfîrşitul lunii.
T hom as M arkw orth respiră exasperat şi a runcă şer­
vetul în lături, apoi um plu cofiţa şi o puse in faţa lui
Collier.
- A scultă-m ă bine, am ice, spuse aspru bătrînul. Da­
c ă nu-m i aduci d atoria p în ’ la sfîrşitul lunii, am să sco t
costul d in pielea matale.
Prea ocu p a t cu băutura din faţa lui, pentru a răs­
punde, C ollier dădu aprobator din cap. A vea nevoie de
această băutură. Era o nevoie disperată. îl ajuta să ţină
departe nenumăratele ameninţări pe care le primise. Fir-ar
al naibii! T hom as M arkw orth va tre b u i să stea la coadă
cu m ulţi alţii, d a că va vrea să pîngărească persoana lui
C ollier. Jum ătate din Londra aştepta acest mom ent.

S avurînd berea, d o rin d să nu se mai term ine. Collier

privi în jur, prin încăperea slab luminată. Zece zile. îi mai
 22

răm ăseseră zece zile pînă la plata creditorilor. Era dis­

perat,- ş tiind care a r fi fo s t consecinjele în caz d e ne­
reuşită.
Mai luă o înghiJKură şi încercă să se gîndească. Tre­
buia să o va d ă din nou pe Ria. Ea era singura lui şpe-
ranjă. T o t ce spera, era ca ea să-i perm ită s-o vadă.
G îndul la frum oasa şi m aleabila lui verişoară 11 făcu
să zîm bească. O iubea nespus şi plănuia să se căsă­
torească cu ea, cînd aceasta va îm plini optsprezece ani,
deşi ea nu ştia încă.
C hiar şi num ai gîndul că, într-o zi, o va p<»eda, îi
înfierbîntă sîngele. P ăcat că ea nu disp u n e a de sum e
de bani m ai m ari. D acă unchiul ăsta al lui riu ar fi fost
atît de zgîrcit, ea ar fi fo s t m ai avută. Cum credea el că
avea să trăiască fata lui, din m eschina sum ă pe care el
i-o stabilise lunar? Riei i-ar fi m ult m ai bine da că bles­
tem atul ăia de taică-său ar suferi un accident.
C ofiţa se opri pe buzele lui Collier. Ah, da, asta era
într-adevăr o idee. C ontele nu disp u n e a de averea unui
rege, dar ceea ce avea, putea să-l asigure Intactă pielea
lui Collier, vrem e îndelungată. Iar Ria i-o va da lui. Collier
nu avea nici o îndoială în privinţa asta. Cu siguranţă,
fata i-ar fi dăruit Iul zestrea el.
Ca întotdeauna, gîndul la V ictoria îi trezi fiori. Peste
ap roape doi ani ea va fi a lui. V a em ite pretenţii legate
de zestrea... şi corpul ei ferm ecător. -
Ce p ăcat că unchiul R ichard e atît de sănătos, se
gîndi Collier. Dacă ar fi pe m oarte. Collier, ca singurul
d e scendent m asculin, ar căpăta co n tro lu l asupra Riei şi
asupra întregii sale averi. '
Oftînd, mai luă o înghiţitură. A r fi vrut să aibă curaj,
să ia gîtui bătrînului. Pur şi sim plu nu avea putere. A ces­
ta era şi m otivul pentru care frecventa astfel de locuri.
O ricînd ar fi avut nevoie de execuţia vreunei sarcini, s-ar
fi găsit destui aici, care, pentru un anum it preţ, ar fi făcut
ceea ce el nu pu te a - cel puţin c u propriile mîlni. Păcat
 23

că nu avea m ai m ulţi bani sau mai m ult sînge rece. Asta

ar fi rezolvat toate problem ele Iui şi ale Victoriei.
G indindu-se la fem eia cu care plănuise să se căsă­
torească, C ollier fu cuprins de un sentim ent de vino­
văţie, în tim p ce aşeza jo s cofiţa, Dacă nu i-ar fi spus
contelui ceea ce ştia, Ria n-ar fi suferit acum de pe
urm a urii acestuia. >
C ollier îşi ridică bărbia şi privi m înios, în spate. A
tre b u it să o facă, îşi zise el. Avusese mare nevoie de
bani atunci. Şi u richiul Richard, cu toate defectele lui,
plătise bine pentru acea inform aţie.
Um erii i se prăbuşiră brusc. De-ar fi prevăzut ceea
ce avea să facă unchiul lui! Dar cum putea să ştie la ce
lucra m intea contelui? O m ul acela îşi pierduse minţile?
Şi de unde să fi ştiut că unchiul lui îşi va vărsa mînia pe
Ria?
Lui C ollier nu i se întîm pla des să aibă regrete, dar
de d ata asta tare ar fi vrut să-şi fi ţin u t gura. Nu ar fi
tre b u it să-i spună niciodată unchiului R ichard ceea ce
văzuse. ■
S cutură negativ d in ca p şi-şi fo rţă sentim entul n e -’
o b işn uit de vinovăţie să-i elibereze gîndurile. Ria putea
să-şi poarte singură de grijă. Ar fi m ult mai bine dacă
s-ar concentra pe ce va mai im p o rta nt - ca de pildă,
cum să-şi salveze pielea. C eea ce se întîm plase apar­
ţin e a trecutului. V iitorul lui era cel care trebuia avut în
vedere. Trebuia să pună mîna pe o mare sum ă de bani.
Cît mai curînd posibil.
 Aerul um ed şi rece a c jionă ca un balsam, liniştind
starea de încordare a lui Hawk, astfel că, atunci cînd
intră în lum ina palidă a tavernei Waterfront, plin ă de fum ,
a p roape că renunjase la gîndurile lui d e răzbunare.
Aproape.
H awk cercetă m uljim ea zgom otoasă. Cei mai m ulji
erau m arinari în trecere, aflaji aici după călătorii înde­
lungate. Privirea lui H awk stărui, o clipă, asupra băr­
batului b lond de la capătul barului, care se uita fix in
direcţia lui. Nu întîlneai des persoane îm brăcate elegant,
care să frecventeze docurile. Şi cu to a te acestea. Hawk
îşi am inti că pe acesta îl mai văzuse şi altădată. Şl,
judecind d u p ă m odul în care îl fixa, şi bărbatul acela îi
recunoscuse pe Hawk. Sau mai degrabă, îl recunos­
cuse pe ducele de Silvercove.
Aşa cum făcuse de m ulte ori, în ultim ul an. H aw k se
îndreptă spre o m asă aflată în colţul îndepărtat al încă­
perii şi se aşeză, cu spatele la perete. S prijinindu-se de
spătarul scaunului, aştepta nepăsător, privind şi gindin-
du-se că nu va tre ce m ult pînă ce atm osfera destinsă,
din încăperea m are şi plină de zarvă, se va transform a
 25

într-una violentă.
Rîse în sinea lui. O m ului alb îl plăceau ritualurile ciu­
date. Şl apoi, acesta era m otivul pentru care H awk ve­
nise aici. Poate că jum ătatea albă d in sîngele lui era în
căutarea acestei cerem onii stranii - tîsul, discuţiile pes­
te mese... şi inevitabila încăierare.
O chelnerijă brunetă se ivi în faţa lui. Pieptul ei mare,
trem urător, aproape că nu putea fi ascuns de decolteul
adînc al bluzei albe pe care o purta.
- Ce să fie, dragule? Ea îl zîmbi şi începu să-şi
plim be lim ba p rovocator pe buza de jos. Unui tip cu
bani, avem m ulte de oferit.
G îndindu-se la C assandra, frum oasa cu care îm păr-
Jise patul, m ai b ine de un an. H awk prim i jn vita jia femeii,
lipsit de interes.
- Bere.
Buzele ei se subţiară, eâ se îndreptă brusc, iar ochii
negri îl fulgerară mînios.
- Cum spui, m ilord.
O privi am uzat cum se răsuceşte şi se îndreptă spre
tejgheaua de lemn, de unde apucă o halbă de bere de
la bărbatul îm brăcat în şorj. Se întoarse pentru a trînti
c o fija înspum ată în fa ja lui Hawk, nepăsîndu-i c ă lichidul
gălbui, dînd pe de lături, îi stropi îm brăcăm intea şi se
îm prăştie pe su prafaja mesei. C ontinuînd să zîmbească,
el se lăsă pe spate şl ridică halba la gură. Avea să fie o
noapte interesantă.
Fem eia făcuse num eroase drum uri în co lju l lui, în
ultim ele ore, dar nu mai scosese nici o vo rb ă şi nici
m ăcar nu mai zîm bise. Fără s ă ridice privirea, îi luă
halba goală, o înlocui cu una plină şi dispăru repede.
Era evident că lipsa lui de interes o supărase.
H aw k studie fem eia, o privi atent cum se îndepărta
din nou c u halba lui goală, legănîndu-şi şoldurile bine
rotunjite. ’
Cînd trecu prin dreptul unei mese ocupate de patru
 26

bărbaţi, o mînă puternică o apucă şi o trase din drum ul

ei. A teriză în braţele unui m arinar roşcat. Ţipînd tare, îl
pocni cu mîna liberă peste faţa păroasă.
Z gom otul răsună în încăperea în care, deodată, se
făcu linişte.
Umerii m asivi ai bărbatului se întinseră, iar m uşchii
m îinilor i se încordară. Pum nul lui ţin ti direct în faţă.
H awk sări în picioare. Dar nu suficient de repede.
Tresări cînd forţa loviturii bărbatului trim ise fata la po ­
dea. Ea căzu lîngă piciorul unei mese, sîngele ţîşnindu-i
din buza tăiată. Prin im pact, halbele se vărsară, iar o c u ­
panţii m esei săriră în lături pentru a evita să fie îm ­
proşcaţi.
S im ţindu-se vinovat de starea de nervozitate a fe ­
m eii şi enervîndu-l com portam entul dur al m arinarului.
H awk păşi în spatele lui.
- Cel ce loveşte o fem eie îşi dezvăluie laşitatea.
M ulţim ea începu s ă m urmure.^
R oşcovanul sări în picioare. întoarse spre H aw k o
faţă buhăită, a c operită cu o ba rb ă roşie, cu o cicatrice
proem inentă peste ceea ce ar fi trebuit să fie ochiul
stîng.
- Oh! Ce ziseşi m atale?
H awk ridică o sprînceănă. ,
- Eu nu m ă repet. ’
Trăsăturile grosolane ale bărbatului cu p ăr roşu se
înăspriră şi singurul lui ochi revărsă mînie.
- Ce, im pertinentule, fiu sn o b de c...
- Ieşi afară, O 'R yan. S olid u l p ro p rie ta r interveni,
tinînd o flintă în mîini. In seara asta nu va fi nici o bătaie,
în că m ai plătesc oalele sparte de la ultim a ta încăierare.
Cu o m işcare a capului arătă şi spre ceilalţi trei bărbaţi
de la masă, precizînd: Şi ia-ţi şi lacheii cu tine.
Nim eni nu suflă cînd O ’Ryan îl fixă pe M arkw orth. îşi
m ută apoi privirea la H aw k şi, cu un surîs dispreţuitor, îl
a p robă pe barm an.
 27

- ’njeles, şetu’. C um s p u i m atale. Făcu un semn

cam arazilor săi. H aide băie]!, se cam im p u te treaba
p-aici.
H awk îl urm ări pe O 'R yan şi pe prietenii acestuia
depărt?ndu-se JanJoşi şl zgo m o to şi de tejghea, intuind
că-l vo r aştepta undeva la ieşire. Un zîm bet îi apăru pe
buze, gîndindu-se la lu p ta ce avea să se încingă. Pier-
zîndu-şi in tenjionat tim pul. H awk îşi reluă locul şi aş­
te p tă ca fem eia lovită să-i aducă berea.
Cînd se apropie de el cu o halbă nouă, ea îi zîmbi
călduros, dezvăluind o urm ă de sînge în colţul gurii.
- M ulţum irile mele, conaşule, c-ai intervenit. D a’ cred
că ştii in ce intraşi. O m ul pe care îl puseşi la punct este
D ooley O'Ryan. Făcu o pauză, pentru a-i d a tim p lui
H awk să-şl am intească. Văzînd c ă expresia teţei lui ră-
mînea neschim bată, ea con tin u ă cu vo ce joasă: îi rău
pînă-n vîrful unghiilor. S capă pe un d om nişor d e m ulte
ibovnice care rămîn grele. D e cîte o ri vine p-aici, tace
scandal. Fără clapă care o poartă pe ochi, nu-l recu­
noscui, căci altfel n-aş. fi ridicat mîna la el. îşi puse m ina
grea pe braţul Iul Hawk. Să ai grijă, conaşule, cînd pleci
d-acl. A bia aşteaptă să te întîlnească.
_ H aw k încuviinţă din cap şi se întoarse la băutura lui.
în tim p ce fem eia se îndepărta, se gîndea la m odul în
care O ’Ryan o lovise. Deşi aparţinea tribului Shaw nee şi
oam enii acestuia credeau în con tro lu l fem eii prin forţă,
el nu era de acord cu acest lucru. Existau căi m ult mai
plăcute pentru un bărbat ca să ispitească o fem eie. Ca
de obicei, gîndurile legate de satul lui, d e fem ei, fi tre ­
zeau fio ri de căldură. Dar aceştia dispăreau la fel de
repedg precum veneau, atunci cînd era v o rb a de mam a
lui. .
Sîngele îi p o m p a supărare prin vene şi, privind spre
uşa cîrcium ii, ştia că D ooley O ’Ryan era undeva, în spa­
tele ei, aşteptîndu-l. Din acest m otiv venise H awk în
această seară, aici. S orbind ultim a picătură de bere.
 28

trînti cofiţa pe m asă şi se ridică.

încăperea se legăna cu el. C lipi. Se h o lbă la halba
goală, încercînd să rem em oreze cîte băuse. Neputînd
să-şi aducă am inte, scutură din c a p şi, înainte de a păşi
îm pleticit, pe m izerabila p odea de la intrarea în tavernă,
a runcă o privire furişată.
Cînd ajunse la uşă, observă că bărbatul cu p ăr blond
lăsă şi el halba jo s ş i se depărtă de bar, de parcă ar fi
încercat să-l urm ărească.
S urprins şi, în acelaşi tim p, nepăsător. H aw k îl ig­
noră şl puse m ina pe clanţă. S tom acul Iul frem ătă. Erau
afară. Le sim ţea prezenţa, înţelegea (jrlm ejdia. Sîngele
Iul de luptător începu să clocotească uşor. Nările Iul
adulm ecau disputa. Dar cînd deschise portalul d e stejar
şi privi afară, co n sta tă că strada era pustie.
N eînşelat de evidenta cursă a lui O'Ryan, răm ase in
alertă şi se îndreptă, nesigur, spre Parcul St. Jam es. Cu
flecare pas, gîndurile legate de trădarea mam ei lui îl
tulburau, făcîndu-l să-şi încleşteze pum nii. în tim p ce
m ergea printre casele cu oblo a n e le trase la ferestre,
sim ţea cum aerul um ed-sărat îi irita ochii. ’
. M irosul neplăcut de peşte de sco m p u s şi d e lemn
putred îl învălui. Strîm bă d in gură şi întoarse capul. O
um bră se m işcă. Inim a îi tresări.
A po i îi văzu.
Răbdător, privi spre cel patru bărbaţi, care se a p ro ­
piau de pe o uliţă laterală. Se gîndi să-şi sco a tă cuţitul
din cizmă, dar renunţă repede la idee. Nu voia să om oare
pe nimeni, mai ales ca să-şi potolească mînia. Spera că şi
ei vor simţi la fel.
îi cercetă d in n o u cu atenţie pe acel bărbaţi ,şi avu
un m om ent de ezitare. Se bătuse de m ulte ori în viaţa
Iul, în special în ultim ul an, şi îşi cîştigase o reputaţie
proastă din această cauză. Dar nicio d a tă nu se înfrun­
tase cu astfel de oam eni. Ce-I determ inase oare să se
confrunte, pe digul Londrei, cu patru dintre cei mai mari
 29

ticăloşi? P robabil că aveau de gînd să-l ucidă. Privi p ru ­

dent spre oam enii care încercau să-l încercuiască. .
A pa izbea uşor stîlpii învechiţi ai digului, în tim p ce
indivizii se apropiau.
Se trase deoparte.
Unul dintre indivizi încerca să se furişeze în spatele
lui. ■
H awk se răsuci. ■s
Rîsete răsunară d inspre cîrcium ă, dar nu le îngădui
să-i distragă atenţia. La capitolul lupte cu victorie, era
foarte priceput.
Din senin, se pom eni cu un pu m n puternic în falcă.
Im pactul îi m ută c apul d in loc. D urerea i se citea pe faţă.
Am eţit, îşi scutură capul şi clipi. îşi strînse pum nii... şi
începu să se învîrtească. .
în tim p ce se depărta, anevoios, din lum ină, fiecare
m uşchi al c orpului său îşi striga durerea. C apul îi răsuna
ca o to b ă nouă de piele, ia rsîn g e le de la rana tăcută de
pum nal îi îm biba căm aşa de olandă. Atît de m ult îl co s­
tase corectitudinea lui! .
Ideea că cei patru m arinari şedeau întinşi pe docuri,
bătuţi şi învineţiţi, îl m ulţum ea. Şi nu avea nici o îndoială
că dobîndiseră acum un nou respect pentru aristocraţia
engjeză, din care credeau ei că făcea şi el parte.
începu să meargă, dar păm întul îi fu g e a de su b p i­
cioare. încasase probabil m ulte lovituri, pierduse prea
m ult sînge dela rana din braţ. S cuturîndu-şi capul, în ­
cercă să se gîndească. Se clătină şi încercă să se ţină
de unul d in butoaiele aliniate pe străduţă. Privi în îrttu-
neric, întrebîndu-se cum ajunsese aici.
Cercetă, confuz, uliţa îngustă, pe care erau aliniate
co lib e şi, deodată, văzu ceva strălucind în depărtare. Se
îndreptă legănîndu-se spre lum ină şi zări o m ică trăsură
neagră. C iudat lo c pentru o trăsură, se gîndi el, hol-
b1ndu-se la aceasta şi im aginîndu-şi confortul din scau­
nele d e culoare grena. Probabil că o va angaja.
 30

A runcă o privire cercetătoare spre locul vizitiului şi

încercă să mai facă un pas. Dar picioareie nu-l ascul­
tară. G enunchii începură să-i trem ure, i se înm uiară, iar
mîna se a găjă în aer. V edea strada venind peste el.
A poi nimic... '

C ollier privi c u m statura m are a d u ce lu i se prăbuşi

jos, fără cunoştinţă. Ieşi zîm bind din a s cu n z ă to a re a sa,
aflată în spatele unui m aldăr de butoaie. !l urm ase afară
d in cîrcium ă, aşteptînd m om entul potrivit ca acesta să
ca d ă in nesim ţire şi să-l uşureze de portofel. Dar, d u p ă
ce văzu cum duceie s-a d ispen sa i de D ooley O'Ryan şi
de cam arazii acestuia, lui C ollier îi pieri cheful să-şi du ­
că planul la îndeplinire. Un om atît d e puternic nu era o
p e rsoană cu care să te pui, cel puţin nu d in p u n c t de
vedere fizic.
Ieşind uşor din um bră, se a propie,-prudent, de băr­
batul nem işcat, d o rn ic să-l scape de aurul pe care îl
avea. Dar speranţele i se spulberară repede. Nu găsi
decît cîţiva şilingi într-un buzunar satinat. Fir-ar ai naibii!
N ici nu m eritase efortul.
C ollier se ridică punîndu-şi mîinile în şold, în semn
d e dezgust. S-ar fi aşteptat ca o asem enea persoană să
poarte a supra s a destui bani. G hinion.
^Scuturîndu-şi capul, dezam ăgit, rem arcă trăsura de
culoare neagră. La început, nu o recunoscu. A poi lu­
m ina miji: trăsura de la Denwick.
Surprins, privi în jur. în num ele Providenţei, ce căuta
unchiul R ichard într-un astfel de lo c rău fam at, la aceas­
tă o ră d in noapte? ’
Uitînd, o clipă, de om ul întins pe păm înt, se apropie
de trăsură şi a poi de lum ina ce răzbătea din spatele
 31

ferestrei unei căsuje amărîte.

C urios, se cătără pînă la fereastra deschisă şi privi
peste pervaz. O pînză îi îm piedica vederea. Înjurînd în
gînd, ridică degetul îm brăcat în m ănuşă şi, încet, dădu
la o parte c olţul aspru al m aterialului.
P addington M cD aniels şi V ictoria aşezaţi la o masă
veche şchioapă, jucau cărţi. Rial Cu ochii m ăriţi de sur­
prindere, C ollier se depărtă de fereastră.
Paddy M cD aniels. D esigur! Ria îl adorase totdeauna
pe um ilul ticălos. De m ulte ori în să C ollier, în drum ul
său, îl zărise pe bătrîn, dar nu-l oprise niciodată. A naibii
treabă, se gîndi el. Auzi, puştoaica îşi vizitează fostul
grăjdar. S prîncenele i se ridicară. Ea nici nu-şi dădea
seam a de prim ejdia care o păştea. Reputaţia ei! Pentru
num ele lui Dum nezeu, nici m ăcar nu se gîndise cît se
com prom itea. -
C ollier îngheţă şi se întoarse spre ducele întins încă
la păm înt. C om prom isă? Un icnet u şo r scăpă din p ie p ­
tul lui. Nu, nu era com prom isă, nu încă. Dar va fi în
curînd. Era perfect. Dacă Ria şi ducele vor fi găsiţi într-o
situaţie delicată, v o r fi forţaţi să se căsătorească. Şi încă
repede.
Mai că-i venea să-şi bată palm ele de bucurie. Ave­
rea nelim itată a ducelui ar fi devenit a V ictoriei şi, de­
sigur, că ea ar fi îm părţit-o cu vărul ei preferat.
- Este perfect. Al naibii de perfect! exclamă.
Ezită, gîndindu-se cum îndeplinirea acestui plan va
pune capăt şanselor lui de a se mai căsători cu Ria. Dar
cu atîţia bani n-ar mai avea nevoie de legăm inte. Pur şi
sim plu ar face-o am anta lui.
S atisfăcut de alternativă, se reîntoarse repede la d u ­
ce, îl apucă în braţe şi îl trase spre trăsură, dar acesta
se prăbuşi. Mai făcu un efort, trase corpul lipsit d e vlagă,
înăuntru, pe banchetă.
Sări jo s şi se îndreptă spre cocioabă, observînd ur­
me de sînge pe m ănuşi. Un zîm bet uşor, diavolesc, îi
 32

apăru pe buze.
- Ria! C ollier se năpusti, furios, pe uşa coiibei, stri-
gînd: V ino repede, Ria. Un om a fo s t înjunghiaţi
Uşa, larg deschisă, lăsă vederii o V ictorie Tow nsend
cu ochii ieşiţi d in orb ite şi cu gura căscată.
- C oliier? Ce cauţi aici? De unde ai ştiut că eu... Ce
om ? V ăzu mîinile lui Coilier pătate de sînge şi păli. Oh,
D oam ne. Ce s-a întîm plat? Privirea ei se întoarse spre
trăsură. Cum a ajuns acolo?
C ollier îşi ascunse satisfacţia printr-un gest, făcut în
aer, cu mîna.
- Eu l-am pus acolo. L-am găsit pe stradă. Evident
că băiatul a fo s t aranjat de cuţitari. Un adevărat noroc
că am d a t peste trăsura ta aici, continuă el, aruncînd
spre ea o privire plină de reproş. D espre acest lucru
vom d iscuta mai tîrziu. între tim p însă acest o m are
nevoie im ediat de un doctor. V ino. îl vom d u ce la un
han şl a poi voi pleca d u p ă A rthur Polk. Se uită spre
MoDanIeis înainte de a mai a ru n ca o privire dezapro­
batoare spre Ria. A poi voi avea grijă să ajungi cu bine
acasă.
M cD aniels păşi spre trăsură.
- Cine este?
C ollier se încruntă la om ul îm brăcat sărăcăcios.
- Nu am nici cea mai vagă idee. E Clar că starea în
care este nu-i perm ite să se prezinte. Întorcîndu-se spre
Ria, o apucă de braţ şi o îndrum ă. Trebuie să ne grăbim .
G îndurile începură să se învîrte în capul V ictoriei, cu
rapiditate. A cum o clipă, se bucura c ă pierduse ultim ul
ban la jo c u l de cribbage, iar în m om entul urm ător, îm-
brîncită în trăsura ei, era o b lig a tă să se aşeze lîngă un
bărbat solid, care arăta de parcă ar fi fo s t călcat in
picioare de o herghelie d e cai.
- C ollier, nu cred că este prea bine.
- Nu-ţi fie team ă, dragă, nu o să-ţi fa că nici un rău.
Stai liniştită. Este un han chiar după prim ul colţ.
 33

Cînd C ollier luă curba, cu o viteză rnai mare decît I

se păru V ictoriei necesară, trăsu ra se înclină într-o par­
te. Bărbatul alunecă spre ea, pînă cînd o Jintui d e pere­
tele lateral, m îna Iul căzînd într-un lo c foarte stînjenitor
pentru ea. îndepărtă m îna ofensatoare d in poala ei şi
încercă să ţină m asivul tru p la o d istanţă' respectabilă.
Nu-I putu însă clinti.
- C ollier, eu...
- A proape c ă am ajuns, dragă.
V ictoria oftă.
T răsura se op ri în faţa unei clădiri dărăpănate, ce
părea abandonată. S cînduri învechite erau bătute în
cuie pe d ia gonala ferestrelor sparte, ia r scările, cu tre p ­
te lipsă, înşelau aşteptările că a co lo ar fl fo s t un loc
serios. Num ai firm a de deasupra, care atîrna liber într-o
parte, făcea dovada că acel edificiu decăzut era cu ade­
vărat un han: Hanul D ockside.
- Stai aici, poru n ci Collier sărind de pe capră şi
intrînd, în fugă, înăuntru.
- Stai aici, îl îngînă Victoria, ştiind că n-ar fi p u tu t să
se m işte nici dacă ar fi vrut. Şi c'rt ar fi d o rit să o facă.
Cel puţin puteai să iei, mai întîi, m atahala asta de pe
mine, m urm ură ea, în întuneric.
D eranjînd-o m asivitatea bărbatului, ea deveni c o n ­
ştientă de izul Iul cam neplăcut. M irosea a bere, a tutun
şi a răni sîngerînde. '
îngrijorată, îşi întoarse faţa, pentru a-l privi mai aten­
tă, şi aproape că leşină. Ciţiva centim etri le separau
buzele. încercă să se tragă mai în spate, dar părea că
nim ic nu-i reuşeşte. Fără voie, ochii îi rătăciră pe chipul
lui bătut, de la părul m ătăsos, negru, prins în coadă, la
vînătăile care desfiguraseră m axilarul puternic şi pătrat,
pînă la nasul d re p t şi to tu ş i puţin umflat. înainte ca pri­
virea să-i alunece spre linia ferm ă a gurii, care într-un fel,
scăpase nevătăm ată, cercetă atentă cele d o u ă evan­
taie de gene negre, care se odihneau pe pom eţii înalţi
 34

al obrajilor. Buzele lui erau frum oase, uşor arcuite în

partea de sus şi pline la bază, foarte senzuale, deşi
pujin cam nem iloase. . ^
O senzaţie neobişnuită îi invadă pieptul. îşi schim bă
privirea spre clădirea dărăpănată. Cine era acest om?
Judecînd după îm brăcăm inte, era clar că făcea parte
din înalta societate, d a r era sigură că nu îl mai văzuse,
pînă atunci. Sau cel puţin nu credea că-l mai văzuse.
Cu faţa aşa zdrobită, era foarte greu de spus. .
Uşa hanului se deschise şl C ollier ieşi, urm at de un
bărbat solid, îm brăcat într-o căm aşă m ototolită şi o pe­
reche de pantaloni strîm ţi, din lînă. Era m onstruos. îl
depăşea pe vărul ei, înalt de şase picioare, cu jum ătate
de picior sau mal m ult. Şi m îlnile acelea! D oam ne, erau
ca trunchiurile de copaci.
- Pe aici... Jonas, parcă aşa te num eşti, nu? Ajută-mă
să-l d u c pe dom nul ăsta înăuntru. ,
- Lui A tw ood n-o să-i placă asta, d o m nule Parks.
Dacă om ul n-are un sfanţ, d u p ă cum aţi spus, n-o să-l
lase să stea.
- O să m ă o c u p eu de A tw ood, bătrîne. Tu atît să
faci: să c on duci acest biet suflet într-o cameră.
Încuviinţînd din cap, uriaşul înconjură trăsura şl d e s­
chise uşa o p u să locului unde şedea V ictoria. Ca şi cînd
bărbatul de tîngă ea ar fi fo s t un copii, Jonas îl ridică în
braţe şi, cu pas legănat, se îndreptă spre han.
- Haide, îi porunci C ollier V ictoriei. Să-l vedem aran­
jat. A poi m ă d u c să aduc un m edic.
'P riv in d spre clădirea m urdară, ea negă din cap.
- A ştept aici.
- Nu! Impo... a dică vreau să spun să nu fii absurdă.
N-am să te las singură aici. Doamne, Ria, nu se ştie ce
fel de oam eni se pot ivi. Privi apoi spre han şi adăugă:
Poate chiar aceiaşi care l-au atacat pe acest om.
V ictoria nu-i mai aduse am inte că, în urm ă cu cîteva
clipe, nu se m ai îngrijorase atit că o lăsase im obilizată
 35

su b acel individ.
- Bine, dar o facem repede. Trebuie să m ă întorc
acasă înainte de a se constata că lipsesc.
□ cărui neaşteptat din ochii lui C oliier îi dădu o sen-
zajie nepiăcută.
- Bineîn]eles, dragă. Să nu mai pierdem nici o ciipă.
O cuprinse de taiie şi o ajută să c o b o a re din trăsură.
Urm îndu-i pe C ollier în han, V ictoria se opri, brusc.
Urlaşui, încă legănîndu-se cu bărbatul înjunghiat, în
braje, stătea în fa]a unui individ slăbănog şi cheiios, de
vîrstă greu d e apreciat, care îşi ridică v o ce a într-un stri­
gă t puternic:
- Am spus, s ă Ieşi afară cu o m u l ăsta! Fără bani,
nici o cam eră.
C oliier făcu un pas în fajă.
- D om nul A tw ood, proprietarul, bănuiesc.
S cheleticui b ă rbat aruncă o privire furioasă spre vă-
rui ei.
- Şi dum neavoastră cine sînte|i? ^
- C oilier Parks, nepotul contelui d e Denwick. îşi în-
ciină capul blond, respectuos şi continuă: Mi-a]i face un
m are serviciu, dom nuie, dacă a]i perm ite om ului dum ­
neavoastră să-l ducă pe acest gentlem an într-o cameră.
Ochii dom nuiui A tw o o d se ium inară şi un zîm bet
abia perceptibii I se răsfrînse pe buze. '
- Desigur, înăljim e voastră, de îndată ce voi vedea
banii.
Trăsăturiie copiiăreşti ale lui C oilier se încordară şi
un roşu aprins îi c o lo ră gîtul.
- O să-li prim eşti afurisitul de onorariu, mîîne. Sim pla
m ea pozi]ie a r tre b u i să-Ii ofere siguran]ă, om ule. Acum ,
fă cum spun eu.
D om nul A tw ood îşi puse mîinile osoase la p ie p t şi îşi
ridică, încăpăţînat, bărbia.
- Toate titlurile fanteziste din Londra nu-m i vor achita
nota, stim ate prin|. Ori îmi piătiji în seara asta, o ri vă
 36

găsiji un alt adăpost.

C ollier îşi strînse m axilarul, V ictoria văzînd astfel pri­
mele sem ne de mînie, un lucru groaznic, pe care şi-l
am intea din copilărie. Ea îşi m ută privirea spre omul
în ju nghiat şi ceva şi mai înspăim întător îi atrase atenţia.
- Sîngerează.
. Domnul A tw ood păru afectat la vederea bălţii de sînge
de la picioarele lui Jonas.
- Fir-ar să fie! Scoate-I de aici!
C ollier însă îi b lo c ă drum ul spre uşa d e la Ieşire.
Uriaşul se opri, uitîndu-se cînd la Collier, cînd la
patron.
D om nul A tw ood privi, înnebunit, la picăturile de sîn­
ge care îi pătau covoarele uzate, dar încă utilizabile.
- Fir-ar să fie! Hai, bine. Duceţi-I sus. Dar, nem er­
nicilor, veţi plăti şi cam era şi covorul.
V ictoria ezită şi, forţîndu-se să ignore agitaţia din
stom acul ei, îi urm ă pe C ollier şi pe uriaşul individ pe
scări.
Din holul de deasupra, Jonas izbi o uşă, care se
deschise spre o cam eră m icuţă, cu m obilier m odest.
D upă ce păşi de-a lungul podelei deform ate şi neaco­
perite, puse povara, aflată în nesim ţire, pe o cuvertură,
ce învelea un pat îngust. Întorcîndu-se, el dădu mai întîi
cu ochii de C ollier, apoi de V ictoria şi le zîmbi uşor.
- î n locul dum neavoastră, m-aş tem e de A tw ood. Şi,
înclinînd scurt capul, părăsi camera.
C ollier privi fix la uşa închisă, traversă cam era şi
ridică unicul scaun, ii aşeză lîngă pat şi îi făcu semn
V ictoriei să se aşeze.
- Ai grijă de pacientul nostru pînă a d u c eu medicul.
- Ce spui? Ţi-ai pierdut m inţile? Nu p o t rămîne aici.
C ollier oftă şi o apucă de m iini.
- A scultă, Ria, nu avem de ales. Este m ult prea
periculos să te duci tu după dom nul Folk. Arătă cu
capul spre pat, apoi con tin u ă ; Şi nu putem lăsa un om
 37

în s tarea'lui, nesupravegheat. Pînă să dăm prim ul colţ,

A tw ood l-ar scoate în stradă. Şi, odată ajuns acolo, i
s-ar tăia beregata pentru hainele de pe el. Pur şi sim plu
trebuie să rămîl.
El inspectă cam era. Privirea i se opri mai întîi asupra
unui m ic ulcior şi asupra unui vas aflat pe un stativ,
lîngă pat, iar apoi c o b o rî pe un m orm an de şervete, aflat
pe un raft mai jos. Ceva, ce ea nu putu desluşi, străluci
în ochii lui; apoi el se întoarse.
- Şi îţi sugerez să încerci să opreşti sîngele cît sînt
ou plecat. Doar nu vrem ca tipul să-şi dea sufletul. Mă
întorc cît p o t de repede. O sărută uşor pe buze şi p ă ­
răsi, brusc, cam era.
V ictoria clipi, nevenindu-i a crede ceea ce se îritîm-
pla. Vărul ei nu.îndrăznise niciod a tă să o sărute într-o
m anieră atît de fam iliară, şi nici nu se gîndise vreodată
să o lase singură în cam eră, cu un bărbat rănit. Su­
părată, privi spre om ul lovit şi sim ţi o slăbiciune, care îi
înm uie genunchii. Dar vederea sîngelui nu era singura
ei problem ă. învinuirea ce avea să i se aducă era pe
aproape.
 V icto ria s tă te a îngheţată, privind ia bă rb a tu l c io ­
m ăgit, întins pe pat. Inim a ei tresări puternic, cînd aces­
ta ciipi. D oam nei Se tem ea că va muri de frică, dacă
bărbatui se va trezi la realitate, înainte de întoarcerea lui
Coilier.
Privi atentă spre uşa închisă. Poate ar fi mai bine să
aştepte pe hoi. A şa ar putea să-l ţin ă în şah pe hangiu,
să-şi învingă team a şi, în acelaşi tim p, ar păstra şi o
oarecare decenţă. Făcu un pas nesigur spre ieşire, dar
cuvintele lui C ollier îi răsunară în cap: „Să opreşti cu rg e ­
rea sîngelui." C ollier ştia foarte bine ce efect avea asu­
pra ei, num ai sim pla m enţionare a cuvîntului.
Se opri din m ers şi aruncă din nou o privire îngri­
jo rată spre bărbatul lovit. M îneca lui stîngă era îm bibată
de sînge. Sim ţind că păleşte, se uită repede la chipul
lui. Dar acest lucru nu o ajută prea mult. li părea atît de
chinuit! Ştia că nu-l putea lăsa singur, cînd se afla într-o
astfel de situaţie.
Uitîndu-se cînd la bărbat, d n d la uşă, eliberă un
oftat lung, plin de resem nare, şi se îndreptă spre pat.
- Cînd te vei înzdrăveni, dom nule, va trebui să-ţi
 39

arăji gratitudinea fajă de postura în care m ă pun pentru

dum neata.
N eştiind cum să procedeze, îl fixă cu privirea, o c li­
pă, încercînd să ia o hotăiîre.
- Un singur lucru este sigur; va tre b u i să-i înde­
părtez haina, bolb o ro si ea.
Cu mare băgare de seamă, a p u că m îneca bărba­
tului, încercă să-i tra g ă haina în jos. Dar aceasta nu se
clinti. ' ■
Se m ută la capătul patului, îşi sprijini genunchiul pe
perna de paie, îi ridică mîna trăgînd de m anşetă şi reuşi
astfel să-i scoată mîneca.
El gemu, şi-şi întoarse capul într-o parte.
Cu inim a spărgîndu-i pieptul, ea îi lăsă m ina jos şi
sări în spate. După un lung m om ent, el se linişti, iar ea
respiră uşurată.
S upraveghind faţa bărbatului, înconjură patul şi, cu
mare atenjie, scoase haina de sub e l şi îi dezbrăcă şi
celălalt braţ. .
Văzînd mînecile sfişiate ale căm ăşii îm bibate de sin­
ge, i se făcu rău. înghiji în sec şi reuşi, cu m işcări tre-
m urînde, să ridjce resturile {esăturii sfişiate de pe rănile
lui. S tom acul ii dădu un sem nal am eninţător. Pielea lui
era ju puită pe jum ătate din braţul m usculos, fiind a co ­
perită cu un strat gros de sînge umed.
V ederea i se înceţoşă. Am intiri pline d e groază o
năpădiră. îşi trase mîna. Nu putea face acest lucru.
Dar, pe m ăsură ce im aginile înspăim întătoare dis­
păreau, sim ţurile ei se linişteau. Team a era de dom eniul
trecutului. A cest bărbat avea acum nevoie de ajutor şi
ea era singura prin preajm ă.
Luptîndu-se cu panica, sfîşie cu m ult curaj mîneca
din um ăr şi o trase uşor, în jos. Apoi, întorcîndu-şi pri­
virea, se ridică şi luă un p ro so p de pe raftul alăturat.
După ce um ezi şervetul, se întoarse să cureţe rana. '
Se opri brusc. Ultim ul lucru pe care dorea să-l facă
 40

era să-i p ro d u că alte leziuni. Tem îndu-se să.nu-1 ră­

nească din nou, îm pături şervetul suta fo n riă de tam pon
şi îi aşeză, uşor, pe tăietura adîncă. Starea de încordare
perm anentă, poziţia aplecată în care stătuse, situaţia
jenantă, în care se afla, îşi spuseră cuvîntul. Respirînd
uşurată, m uşchii spatelui i se contractară dureros.
Se uită spre scaunul aflat de partea cealaltă a pa­
tului, apoi la patul care o ispitea să se aşeze. Dar, de ­
sigur, acest lucru era de neim aginat.
Privirea îi alunecă din nou spre p rosop şi, pentru un
s cu rt m om ent, îşi ridică mîna pentru a constata efectele
com presei. A jutorul ei părea să fi o p rit sîngerarea, dar,
pentru num ele lui Dum nezeu, nu putea să stea aşa
aplecată, to a tă noaptea. Unde era oare C ollier cu d o c ­
torul? .
Exam ină din nou, atentă, starea bărbatului. Părea
destul de neputincios. Deşi era solid, avînd o înfăţişare
robustă, în som n părea m ai tînăr şi lipsit de apărare. Cu
siguranţă, nu se putea întîm pla nim ic rău da că s-ar fi
aşezat lîngă el.
Lăsîndu-se uşor pe spate, îşi m enţinu piciorul pe
p odea, pentru a putea fugi repede, în caz de pericol.
Fără prea m ult confort, se relaxă pe cuvertura m atla-
sată.
Neavînd la ce să se uite în cam era mică, privirea îi
alunecă spre rănit. C ăm aşa se descheiase, dezvelind
un piept lat, m usculos, cu o piele catifelată. Nici un fir
d e păr nu-i um brea perfecţiunea sculpturală.
S im ţindu-şi obrajii arzînd, îşi schim bă repede privi­
rea. Ce se întîm pla cu ea? Doam ne, se co m p o rta ca o...
ca o prostituată.
Braţul de sub mîna ei se m işcă şi un geam ăt slab
rupse tăcerea.
V ictoria tresări, g ata să fugă.
B ărbatul îşi m işcă capul, înfundîndu-şi obrajii în per­
nă şi m orm ăind ceva într-o lim bă pe care ea nu o m ai
 41

auzise pină atunci. Şi a b ia dacă o auzea acum, cînd

inim a îi răsuna în urechi.
Agitată, încercă să-şi îndepărteze mîna, dar, înainte
de a reuşi, el se răsuci prinzîndu-i degetele su b braj.
Privirea ei strălucitoare alunecă d in n o u spre faţa iui.
O chii lui erau deschişi.
Ea inspiră rapid. D oam nei
- Sam...
V ocea lui era aspră şi răguşită, de pa rcă ar fi fo st
lo v it în gît. Privea incapabil să înţeleagă, apoi clipi pen­
tru a-şi lim pezi im aginea. Deodată, tristeţea m arcă tră ­
săturile lui puternice. -
- Cum tînjeşte inim a m ea d u p ă tine, m urm ură el,
în a in te de a-şi în c h id e o c h ii. C um ti lipseşti, tu nele­
giuit...
Zbătîndu-se între com pasiun e şi team ă, ea încercă
să-şi tra g ă din nou mîna, dar el nu i-o eliberă. N eliniştea
începu să o cuprindă. în treacăt, se gtndi la C ollier şl la
cît d e m ult ar fi vrut să-i turtească p uţin nasul, pentru
faptul că o pusese într-6 astfel de situaţie. A poi, pe
m ăsură ce începu să înţeleagă sensul cuvintelor bărba­
tului, sprîncenele i se arcuiră, ridicîndu-i-se pînă aproa-,
pe d e linia părului. Inim a lui tînjea după un proscris cu
num ele de Sam ? Un alt bărbat? O chii ei se măriră, vi­
zibil. D oam ne] Era un desfrînat!
Fără să-şi dea seama, îşi lăsă privirea să rătăcească
pe superbul lui trup. Pentru prim a dată, deveni co n ­
ştientă de fineţea pantalonilor pe care îi purta, de p u ­
terea m uşchilor care se conturau su b piele. Părea atît
de bărbat, încît era greu de crezut că i-ar fi preferat pe
cei de acelaşi sex cu el.
Mai încercă o dată să-şi elibereze mîna, d a r strîn-
soarea bărbatului nu-i permise.
O chii lui se deschiseră, apoi se închiseră din nou. îşi
m enţinea încleştarea, degetul lui mare desenînd mici
cercuri pe dosul mîinii ei.
 42

- îm i eşti interzisă, şopti el. Dar asta nu stă în calea

d o rin je i mele.
inim a V ictoriei se zvîrcolea dureros. Cît d e groaznic
tre buie să fie să ţii la cineva şi to tu şi să te tem i să-ţi arăţi
afecţiunea. Exam ina atentă trăsăturile lui elegante şi un
val de m ilă o cuprinse. Cît de nefericit era.
Fără să se gîndească, îşi puse grijuliu cealaltă mînă
peste braţul lui.
- A ş vrea să te p o t ajuta. ‘ ,
Bărbatul deschise ochii părînd, pentru o clipă, că
înţelege. îşi co b o rî a p o i privirea pe form a buzelor ei.
- Da, poţi, răspunse el, încet. îşi trase degetele d in ­
tre m îinile ei şi i le strecură în păr.
Respiră, buim ăcită.
D egetele lui se încordară, o clipă, mîngîindu-i şuvi­
ţele roşcate, pentru ca apoi să o tra g ă spre el, aco-
perindu-i, îndrăzneţ, gura cu un sărut.
Panica o învălui, îngheţînd-o de groază. Se îm potrivi.
Dar bărbatul o ţin u strîns, însă fără să o rănească.
A păsîndu-şi insistent gura, el contura cu lim ba bu­
zele ei strîns lipite.
V ictoria se agită, dădea din picioare, sălbatic, luptîn-.
du-se num ai cu aerul, deoarece pum nii ei loveau umerii
lui de neclintit.
El se răsuci, trăgînd-o şi pe ea odată cu el, pînă cînd
o aşeză într-o poziţie în care tru p u l lui masiv o strivea în
cutele saltelei. Dîndu-I cu greu posibilitatea să respire,
el continuă să-i devasteze gura.
Ş ocată de rapiditatea m işcărilor lui, ea îşi despărţi
buzele într-un oftat. El îşi lipi atunci lim ba de dinţii ei.
V ictoria sim ţind un fio r care le traversă trupurile. Braţul
lui se încordă pe spatele ei, O trase mai aproape de el,
de parcă ar fi vrut să o facă parte din el. _
S im ţurile ei nu mai puteau fi stăpînlte. încercă să-l
îm pingă lim ba afară, fo lo sin d -o pe a ei. C ontactul însă a
fo s t exploziv. Dînd înapoi, încercă să-şi elibereze mîinile
 43

prinse între piepturile lor, pentru a-l plesni şi a-l face

astfel să se oprească.
Florii îi cuprinseră braţele şi picioarele, Iar gura îi
trem ura de dorinţă, în locurile în care lim ba lui o atin­
sese.
_ îşi ridică braţul rănit şl îşi aşeză nlîna su b sînul ei.
încet, batjocoritor, rătăci cu degetul m are pe sfîrc.
Un am estec de team ă, plăcere şl prevestire prinse
viaţă în ea. Este greşit, strigau gîndurile ei. Dar, Dum ­
nezeu s-o ajute, nu putea face nim ic care să-l oprească.
Iar cum pulsul el creştea to t mai repede, nici nu m ai era
sigură că ar fi vrut să facă acest lucru.
V a regreta totul, se va urî cînd, în final, îi va da
drum ul. Pentru o clipă, ea se relaxă savurînd senzaţiile
pe care el reuşise să le trezească în ea.
Deodată, uşa cam erei se deschise brusc.
- V ictoria A nn T ow nsend!
B ărbatul aflat deasupra ei se răsuci şi Întoarse capul
spre intrare.
Privirea V ictoriei se îndreptă în aceeaşi direcţie. Oh,
nu! închipuirea îi era încă şovăielnică, d ă r ochii ei nu
părăsiră o clipă chipul roşu, aflăt în pragul uşii.
- Tata!
H aw k clipi.
Un geam ăt alunecă pe buzele lui şi privi la fem eia
aflată sub el. C e se întîm plase? A cum un m inut eră la
docuri; apoi se gîndi la Sam antha. în clipa urm ătoare,
această fantasm ă cu păr negru îi spusese că ar vrea
să-l ajute, Sîngele îi coborîse direct din cap în coapse,
gîndindu-se sălbatic la m odul în care putea să-i în d e ­
plinească dorinţa. Nu se aşteptase ca ea să se îm po­
trivească sărutărilor lui. De fapt, credea că vrea să-l
stîrnească. P robabil că, dacă nu ar fi băut atîta bere,
şi-ar fi d a t seam a.că lupta el era adevărată. Se pregătea
să o elibereze, cînd îi ceda, nim icind astfel bunele lui
intenţii.
 44

Uitîndu-se la fem eia îngrijorată, se dădu jos din pat,

făcînd o grim asă de durere în tim p ce se ridica Se
întoarse pentru a-l privi pe tatăl ei. H aw k se putea o c u ­
pa mai bine de furia cuiva decît de pro p ria încurcătură.
- Ce înseam nă asta? urlă bărbatul, agitînd un bas­
to n negru şi lu 3 o s , în direcţia lui Hawk. Pentru Dum ­
nezeu, am să te distrugi
Fata se ridică.
- Tată, te rog. Nu înţe... >
- Taci! Tu... tu, tîrfo, ţipă bărbatul la fata cu ochii
m ăriţi. Cum îndrăzneşti sl-m 'r vorbeşti cînd stai în faţa
mea pe jum ătate dezbrăcată?
Fem eia oftă şi privi în jos.
- D oam ne Dum nezeule!
H awk urm ări privirea fetei îndreptată spre corsajul
deschis, abia reţinîndu-şi zîm betul faţă de încercările ei,
bîjbîite, de a-şi restabili castitatea. Totdeauna fusese
tare la acest capitol.
Tatăl ei mai făcu un pas.
- C ine eşti dum neata? C orupător de m inorei Vreau
să-ţi cunosc num ele, înainte de a pune capăt m ize­
rabilei dum itale existeriţe.
Sim ţind că-şi pierde cum pătul, mai m ult datorită fa p ­
tului că fusese prins într-o situaţie pe care nu o înţe-
legea^ H aw k înfruntă privirea bărbatului.
- Imi arunci m ănuşa?
- D upă cele ce ai făcut, m ai ai obrăznicia să întrebi?
Bineînţeles că te provoc la duel. A l d istrus num ele şi
onoarea fam iliei mele. Voi fi pe buzele tuturor, datorită a
ceea ce dum neata şi această... această tîrfă aţi făcut.
Hawk se încordă,
- C e fel de ta tă îşi ponegreşte fiica, fără a-i asculta
m ăcar explicaţia?
Faţa bărbatului se înroşi. . .
- Nu este nim ic de explicat. A titudinea ei... şi a d u m i­
tale spun totul.
 45

- Tată, nu este ceea ce crezi tu. IJi jur. Eu... eu...

- Ce este, V ictoria? Nu p o ji să găseşti o m inciună
atît de repede?
- Era rănit şi eu am avut grijă de ei. Ridică o m ină
trem urîndă, arătînd s p re 'H a w k şi-l întrebă: Nu-i vezi fa­
ţa? C oliier s-a dus să aducă un m edic. Eu intenţionam
să rămîn pînă se întorceau ei.
- Şi vrei c a eu să cred acest lucru? Ha! Tatăl ei îşi
în c ie ş tă de g e te le în ju ru l b a sto n u lu i. Dacă eşti atît de
nevinovată. V ictoria, cum de rătăceai noaptea pe stra ­
dă?
Hawk îşi întoarse privirea spre fem eie. Bună între-
barel
Ea se încurcă.
- Eu... ah... eu...
- Şi cînd te gîndeşti că eu n-aş fi aflat nim ic de
c cm p ortam entuf tău da că Coler, o cuno ştin ţă de-.a mea,
nu te-ar fi văzut intrînd în han şi nu m-ar fi adus aici. Se
întoarse spre Havyk. Iar dum itale, ticălosule, vreau să-ţi
c u n o sc num ele pentru piatra funerară.
N um ele pentru m orm înt? H awk zîmbi, sim ţind o să­
geată de durere în falcă.
- A dam Rem ington.
Atît tatăl, cît şi fiica părură că îngheţaseră pe loc. O
tăcere m orm întală se aşternu în cameră.
B ărbatul îşi drese glasul.
- Ducele de Silvercove?
H awk înclină uşor din cap.
Fata se lăsă pe m arginea patului sau căzu?
H awk îşi îndreptă atenţia spre Tow send. O nouă lu­
m ină licărea în ochii acestuia. îngrijorat. H awk îl privea
îndeaproape.
Bătrînul îşi îndreptă um erii şi-şi netezi o cută de pe
jiletcă.
- Ei bine... Alteţă, probabil că am fost puţin prea
nechibzuit, aruncîndu-vă mănuşa. Sînt sig u r că noi, ca
 46

gentlem eni, vom rezolva această situaţie întru satisfac­

ţia m ea şi a dum neavoastră. îşi drese glasul din nou şi
privi spre fată. Sînt sigur că vă daţi seam a de im piicaţiile
a cţiunilor dum neavoastră şi cum s-au răsfrînt ele asupra
reputaţiei co pilei mele. A cestea fiind circum stanţele, sînt
sig u r că dum neavoastră, ca gentlem an al acestui regat,
veţi dori să faceţi ceea ce se cade.
- C a de pildă?
Tatăl se înroşi.
- Păi, să vă căsătoriţi cu ea, desigur.
Să se căsătorească cu ea? Cu o fem eie albă?
-N u .
- Poftim ?
-N u .
- A dică refuzaţi să vă căsătoriţi cu ea, du p ă ce aţi
profitat de ea?
- Da. H aw k nu ştia cum . ajunsese aici şi nici de unde
venise această fată. Dar avea o va g ă idee c ă to tu l fu ­
sese înscenat. Nu o cunosc pe această fem eie.
- Este o copilă! ţip ă bărbatul. La naiba, om ule, nu.
are decît cincisprezece ani! Şi ai distrus-o. Am văzut.
Privirea lui H aw k se întoarse sp re Victoria. C inci­
sprezece? îşi p lecă ochii spre pieptul ei plin.* A ceasta
este o copilă?
îm pietrit, se întoarse spre bărbatul al cărui num e îi
părea foarte fam iliar.
- Vîrsta ei nu are nici un fel d e im portanţă. Nici
simplul^ sărut la care aţi fo st m artor. Nu m ă voi căsători
cu ea. îşi ţin u privirea departe d e fată, ştiin d că, da că ea
va m anifesta vreun sem n de suferinţă, el ar pute a fi
tentat să-şi schim be decizia. V oce a lui deveni distantă
atunci cînd se adresă tatăiui: Aţi d o rit d uelul pînă v-eţi
dat seam a de poziţia mea. Nu mai vreţi să vă răzbunaţi
onoarea? .
Bărbatui înghiţi în s e c şi privi nervos.
H aw k îşi s cu tu ră capul. Tatăl V ictoriei auzise, cu
 47

Siguranţă, de sălbaticul duce şi de numeroasele lui în­

căierări.
- Ei bine?
O m ul părea distrus, ca şi cum tocm ai pierduse o
avere. Respiră adînc şi încuviinjă din cap.
- Vă dau o zi, pentru a vă pune în ordine afacerile.
Pistoale, în zori. Poimîine, pe cîm pul lui Stuart. Să vă
a d u ceji m artorul. O apucă pe V ictoria de mînă, o ridică
în picioare şi o îm pinse afară din cameră.
Cînd uşa se închise în spatele lor. H awk se încruntă.
Oare fata plăripise totul, sperînd că-l va fo rja să se că-
şătorească cu ea? A m intindu-şi însă cît de speriată fu ­
sese, cînd sosise tatăl ei, renunţă repede la această
ipoteză.
Privi din nou spre uşă, întrebîndu-se dacă nu cum va
tatăl urm a să-l facă fetei vreun rău. M axilarul lui se în-
co rd ă gîndindu-se la această posibilitate, d a r îşi reveni
rapid. D oar nu era ră sp u n ză to r p e n tru ea. A po i un alt
gînd îi fulgeră. T re b u ia să afle se n su l cuvîntuiui „m ar-
to r“ . "
Întorcîndu-se să-şi ia haina şi mantaua, cercetă, amă­
nunţit, redingota plină de sînge, aflată pe podea, dar nu
văzu nici urm ă de manta. Se încruntă, încercînd să re­
m em oreze unde ar fi putut să o lase şi, ca prin ceaţă, îşi
am inti că o folosise ca scut îm potriva pum nalului cu
care îl atacase O ’Ryan.
R ernem orarea luptei îi trezi durerea care îi brăzda
braţul. îşi puse mîna pe rană şi fu surprins să constate
lipsa m înecii. Am eţit, cercetă rana şi decise că era m i­
noră. A vusese alte situaţii şi mai grele.
Fără a-l mai pre o cu p a lipsa mînecii, se îndreptă^spre
o g lin d a care atîrna d e a s u pra biro u lu i, pen tru a-şi a n a ­
liza faţa vătăm ată. Se încruntă. O chii îi erau um flaţi,
cu lo a re a lo r ce n u şie fiin d ascu n să în s p a te le p le o a p e ­
lor greoaie. T ăietura de lîngă tîm plă sîn g e ra şi era
inflam ată. De-a lu n g u l m axilarului stîng, rănile roşii.
 48

supărătoare, deveniseră adevărate contuzii. Se strîmbă.

Nu era prea rău, considerind că avusese de-a face cu
patru persoane.
încă ztm bind, ignoră stngele de pe haine şi se în­
dre ptă spre ieşire. T rebuia să se furişeze în casă, fără
ştirea m am ei lui. Dacă l-ar vedea în halul în care era, ar
cere o explicajie, pe care nu era încă pregătit să i-o
dea. Scuturîndu-şi capul de dezgust, deschise uşa.
Un b ă rbat slăbănog, cu faja ascuţită, care atinsese
clanţa, sări în lături de parcă ar fi fo st îm puşcat.
- La naiba! M-aţi speriat aşa de tare, gă aproape am
m ai îm bătrînit cu cîţiva ani. A m crezut că_aţi murit.
O brajii i se îm bujorară şi privi în jur, agitat. îl văzui pe
co n te scoţîndu-şi fa ta d-aici şi venii să văd ce faceţi. îşi
drese glasul şi-şi îndreptă umerii. Şi a cu ’ că văd că nu-i
m otiv de îngrijorare, că nu suferiţi, tre i' să insist să vă
plătiţi găzduirea.
- Dacă îmi ceri să-ţi plătesc cam era, atunci am să-ţi
a d u c am inte că, deoarece eram inconştient cînd am
ajuns aici, nu eu am cerut să fiu adus. Se aplecă spre
bărbatul m icuţ d e statură şi-î întrebă; Cum am ajuns
aici?
- Fii-sa lui Tow nsend şi C ollier Parks, văru-su, vă
a d useră aici cînd sîngeraţi fo a rte tare. O m u' m eu, J o ­
nas, vă cară sus. D upă mine, ei vă salvaseră viaţa. Iar
dum neavoastră datoraţi plata.
Incapabil să-şi am intească ceva din ceea ce spunea
acel om , deşi ştia că cererea lui nu era nejustificată.
H awk oftă. Va trebui să revină cu plata. Nu purta bani la
el cînd m ergea la docuri, deoarece tîlhăriile erau foarte
frecvente. Cît luase, abia îi ajunsese să plătească |a
cîrciumă.
- D atoria dum itale va fi achitată mîine.
Omul deschise gura să vorbească, dar H awk se în­
toarse brusc şi co b o rî spre hoi. '
Se întoarse pe aceleaşi străduţe înceţoşate, m ersul
 49

fiindu-i încă nesigur în încercarea d e a atenua efectul

puternic al berii, asupra corpului său.
C asa şi îm prejurim ile erau cufundate în linişte, cînd
se strecură prin m arile uşi şi păşi în lum ina lum inărilor
din holul de la intrare. Privind în jur, se deplasă uşor
spre scara răsucită. Cînd piciorul atinse prim a treaptă, o
uşă se deschise undeva, în spatele lui.
- Adam ?
H aw k se în co rd a şi nu răspunse.
- Doresc să m ă odihnesc acum, doam nă. Păstraji-vă
întrebările pentru altă dată.
S im ji respiraţia ei uşoară, eliberîndu-se. A poi foşni
ceva.
- Foarte bine. Nu m -am culca t pentru că am crezut
că vrei să ştii că a so sit o nouă scrisoare d e la Jason
Kincaid. Mi-am adus am inte abia d u p ă ce ai plecat.
M inte, se gîndi Hawk. Iar îl aşteptase. Se întoarse
spre ea.
S căpînd un Icnet, m am a lui îşi duse mîna la gufă.
- D oam ne! C e s-a-ntîm plat cu faţa ta? Privirea ei zări
crestătura de pe braţul lui g o l şi adăugă: Cine ţi-a făcut
asta?
Înjurînd în gînd. H aw k ridică palma.
- Eu m i-am făcut-o, singur. Unde este scrisoarea de
la fratele m eu? •
- El nu este fratele tău.
- El îmi este m ai frate, decît îmi eşti tu mamă.
Văzînd durerea din ochii ei, H awk regretă cele s p u ­
se, sim ţind o oarecare com pasiune pentru acea femeie.
Nu, nu îl va fi milă. Nu va sim ţi nimic.
Întorcîndu-se cu spatele la el, mama lui traversă holul,
îndreptîndu-se spre o măsuţă frum os sculptată, aflată
lingă uşă, ridică un p lic şi i-l înm înă. Fără să-l privească
în o chi şi fără să-i adreseze vreun cuvînt, se pregăti să
plece.
C ăinţa pentru cuvintele greie pe care le spusese îi
 50

apăsa conşfiin|a. '

- D oam nă?
Ea se opri, dar nu se întoarse. îşi plecă capui. Lumi­
na ium înărilor străiucea în părul ei de culoarea nisipului.
Rochia de catifea albastră, pe care o purta, îi îm brăca
umerii, m arcînd uşoara lor curbură.
H awk deschise gura pentru a se scuza, d ar cuvin­
tele nu-i veneau. Privi în jur, apoi se uită din nou la
spatele ei. ^
- Ce este un m artor?
Ea se în co rd ă şi se răsuci brusc.
- Cînd ai auzit acest cuvînt?
H aw k ridică d in umeri.
- Trebuie să a d u c unui la... o întîlnire'.
Fem eia îşi strînse mîinile pe m ijloc.
- Şi această întîlnire, din întîm plare, va avea cum va
loc în zori?
- Detaliile sînt lipsite de im portanţă. Num ai definiţia.
Mîna ei trem urîndă se ridică în aer.
- Un m artor este un om p e care îl iei cu tine ca
însoţitor, atunci cînd eşti provocat la un duel.
- A cest om trebuie să îndeplinească anum ite ce­
rinţe?
- Nu. Dar, de obicei, este un prieten. ■
H awk luă în considerare cuvintele ei. Nu-şi făcuse
nici un prieten în Anglia, cel puţin nici unui de sex mas-
culin._
-V înţeleg.
M am a lui îşi c o b o rî mîna.
- Nu. Nu cred că ai înţeles. Duelurile nu sînt ca
încăierările cu care te-ai obişnuit. Cînd ai un cuţit sau o
flintă, puţini sînt ce-i care te egalează. Dar în cazul pis­
to a lelor sau săbiilor? Ai ţin u t vreuna din aceste arm e în
mînă? ' .
La privirea ei sceptică, el îşi ridică bărbia. _
- Da. Ei bine, ţinuse în mînă pistolul lui Jason. îl
 51

cercetase chiar foarte atent.

- Dar nu ai tras niciodată, corect? Fără a mai aştep­
ta răspunsul, ea se întoarse şi se îndreptă spre birou.
C are este num ele gentlem anului? Este tim pul să folosim
banii şi puterea pe care ni le conferă titlul Rem ington.
Sînt sigură că oricare a r fi cauza, individul va fi m ulţum it
cînd îşi va v edea buzunarele pline cu aut.
- Nu. ' .
Ea se întoarse cu spatele. '
- Nu m ă v o i atinge d e banii tatălui tău.
Ea deschise gura, d a r el ridică o mînă, cerîndu-i
tăcerea. ‘
- Este o chestiune d e onoare. .
Pentru o clipă, ea păru distrusă, team a um brindu-i
ochii. Apoi, dîndu-şi seam a că, prin cuvinte, nu-i va schim ­
b a hotărîrea, îşi p lecă capul, resem nată.
- Am să m ă rog pentru tine, fiule, şo p ti ea şr ieşi
repede d in cam eră.
Dar ceva din m aniera ei, d in supunerea ei nefirea­
scă, îl făcu să se îngrijoreze. P robabil că s-ar o cu p a de
această problem ă în locul lui. Dacă el i-ar perm ite. Ceea
ce nu se va întîm pla.
Scotîndu-şi problem a din m inte, urcă scările pînă în
cam era lui. C înd intră, obsenră lum înarea pîlpiind pe
căm in. Din nou, m am a lui. Închizînd uşa, scutură din
cap, aruncă plicul pe m asă ş i se lu n g i de-a curm ezişul
patului. V a citi scrisoarea de la Jason mai tîrziu.

intinzîndu-se pe cuvertura aurie, îşi îm preună mîinile

la ceafă şi în c h is e ochii. Instantaneu, im agini ale fru­
m oasei Sam antha K incaid îl năpădiră, stîrnindu-l. O chii
ei verzi şl părul negru, m ătăsos, îl obsedau. Deşi făcea
 52

parte din rasa albă, avea curajul şi îndrăzneala unul

războinic S haw nee şi sufletul pur ca al unul copil. Gura
lui se strînse de durerea care-l cuprinse d orind această
fem eie. Pleacă, nelegiuit-o. Eşti so ţia fratelui meu, se
gîndi.
C a şi cînd i s-ar fi aăcultat ruga, im aginea ei dispăru,
fiind îniocuită cu cea a V ictoriei Tow nsend. V ictoria Ann
Tow nsend, un num e pe care nu-l va uita prea curînd,
da că va m ai trăi. O chii ei mari, aibaştri, îi am inteau de
cerul prim ăverii şi părul ei m ătăsos strălucea ca lemnul
de cireş. Sprîncenele I se încruntară. Era ceva în ea
care îi tuibura. Era oare num eie sau chipul ei?

A doua zi, cînd H aw k deschise ochii, era după-a-

m iază tîrziu. C lipi, uitîndu-se pe fereastră la cerul în­
norat. Im ediat, am intirea n o p ţii tre cu te îl învălui. Se
ridică în pat, tresărind de durere. N edîndu-i nici o im ­
portanţă, îndepărtă cuvertura. Trebuia să găsească un
martor.
D upă ce se ridică d in pat, se spălă atît cît îl per-
m iseră rănile iritate, îm brăcă hainele curate şi totuşi je ­
nante ale om ului alb şi oftă, suspinînd d u p ă pantalonii
lui din piele de căprioară. în curînd, va purta din nou
pielea catifelată. în clipa în care se va term ina duelul,
dacă va scăpa, va părăsi acest tărîm rece, lipsit de
inim ă. îşi va aranja să treacă prin Virginia. Îndepărtînd
dorul de casă, alese o altă m anta d in şifonier şi se
îndreptă spre uşă.
Ieşind din casă, o apucă spre grajduri. Q îndurlle îl
năpădiră. Unde avea să găsească m artorul cerut?
Im aginea tînărului b lo n d ,jn a lt, care îl ajutase, îi re­
veni în m inte. C assandra? îi satisfăcuse de multe ori
 53

dorinjele, după cum era sig u r că la fel procedase şi cu

aijii. P robabil că era în m ăsură să-i recom ande pe c i­
neva. Zîm bind crispat, se îndreptă spre trăsura familiei
Rem ington.
0 jum ătate de oră mai tîrziu, cînd Hawk ajunse la
căsuţa C assandrei, de la rnarginea oraşului, uşa îi fu
deschisă de servitoarea bătrînă. Fără să-l salute, îl c o n ­
duse ţn salonaş, dîndu-i im presia, c a de obicei, că nu
era de acord cu el, sau probabil cu oaspeţii, bărbaţi, în
general.
Privi îp jur la m obilierul îm brăcat în m ătase. Auzi,
salonaş! încă nu putea înţelege de ce om ul alb se încă-
păţîna să dea num e tu tu ro r încăperilor din casă. C am e­
re pentru primiri, pentru studiu, pentru cusut. Camere
pentru mîncat, dansat, g ă tit şi dorm it. Şi chiar pentru
desenat. Şi lista ar putea continua.
G îndurile îi zburară la cabana lui de lîngă Lynch’s
Ferry. Avea a colo o singură cam eră, cu o masă, un
căm in şi un pat. Dar era to t ce-i trebuia. T o t ce voia.
Un foşnet îi atrase atenţia, făcîndu-l să privească
spre uşa pe care to cm a i intra am anta lui, îm brăcată
într-o rochie verde, care se potrivea cu culoarea ochilor
ei. Părui blond îi cădea uşor în bucle, încadrîndu-i faţa
delicată.
Văzîndu-I, och ii ei şe măriră.
- D oam nei C e s-a-ntîm plat? Ce al păţit?
- Nu este treaba ta, i-o reteză el. Rănile m ă afec­
tează num ai pe mine.
M ăsuiîndu-I din cap pînă în picioare, un zîm bet uşor
apăru pe buzele ei roz.
- Mă bucur de ceea ce aud, Intră în cam eră, şol­
durile ei bine conturate legănîndu-se în ritm ul mersului,
la lo c. Am s-o ro g pe Lisette să ne p re g ă te a scă un
ceai.
- Nu am venit pentru ceai.
Sprinceana ei fină, blondă, se înălţă şi, apropiindu-se
 54

de el, îşi sprijini palm a de pieptul lui. V ocea ei se trans­

form ă într-o şo a p tă răguşită.
- A tunci pentru ce ai venit? ^
S im ţea parfum ul am eţitor al pielii ei. îi am intea de
no pţile petrecute îm preună. D orinţa îi contracta stom a­
cul, dar se hotărî s ă o lase pe mai tîrziu.
- Am nevoie de un om.
O chii C assandrei aproape că ieşiră din orbite.
- Poftim ?
- De un bărbat. Un m artor. Iar eu nu cu n o sc nici
unui.
Expresia fem eiii se relaxă şi ch ico ti uşor.
- înţeleg. Ea se întoarse şi apucă între degete un
ţurţure din lam pa de cristal. Deci, vă veţi lupta într-un
duel.
-D a .
- De ce?
- O neînţelegere.
Ea rîse.
- Da. C a de obicei. Se întoarse spre el şi-i întrebă:
Deci, spune-m i, cine nu te-a înţeles? Şi cînd şi unde te
vei întîlni cu el? -
Ha\wk ridică din umeri.
- Se num eşte Towrnsend şi-l voi întîlni în zori, pe
cîm pul lui Stuart.
- C ontele? Dar ce fel de neînţelegere a p u tu t să se
ivească între tin e şi contele de D enw ick? N-am ştiu t că
şi tu practici jocu ri de noroc.
- P retinde că i-am com prom is fiica.
- V ictoria? Dar este o copilă. Sprîncenele fin e ale
C assandrei se uniră într-o încruntătură. Şi aşa a fost? Ai
gă sit drăguţa fată atît d e irezistibilă, încît ţi-ai p ierdut
firea? -
Lui H aw k nu-i plăcu to n u l din vocea ei.
- Unde p o t să găsesc un m artor?
C assandra ar fi vrut sâ-i răspundă, dar nu mai spuse
 55

nici un cuvînt despre fata iui Tow nsend.

- Am să mă inform ez şi am să văd d acă am să
găsesc pe cineva potrivit. Zîm bi ispititor şi continuă:
V ino m ai tîrziu, în seara asta, A dam . Privirea ei fierbinte
îi devora trupui. Asta este, da că te-ai hotărît.
ignorînd făptui c ă ea folosise num eie p e care îi ura
aşa de m uit, H awk rătăci cu degetui pe decotteul adînc
ai corsajuiui ei. , •
- V oi veni. Se încruntă uşor şi adăugă: Şi m-am
hotărît.
D upă ce plecă de la acea fem eie, Hawk se întoarse
acasă şi avu norocul să nu se întîlnească cu m am a lui.
îşi scoase detestabila redingotă şi se aşeză la birou,
unde gîndurile legate de evenim ent îl năpădiră din nou.
A proape de m iezul n o pjii se va du ce la C assandra, cu
spe ra nja că-i va găsi un m artor. A poi va căuta acest
cîm p al lui Stuart. ■
R idicîndu-şi mîna pe gît, se lupta cu durerea din
braţul vătăm at. Cît tînjea d u p ă ierburile tăm ăduitoare
care să-i uşureze durerea. Privind spre birou, zări cutia
cu alifie, pe care m am a lui i-o dăduse după prim a lui
încăierare. Nu era ca acele ierburi, d ar o va folosi.
Încercînd să se ridice, observă, pe m ăsuţa de m a­
hon, plicul nedesfăcut. Scrisoarea de la Jason. Uitase
cu to tul de ea. ■
H awk o ridică, cunoscîndu-i conţinutul. Jason, voia
să ştie dacă m ai aflase ceva în legătură cu sora lui
vitregă, în vîrstă acum de cincisprezece ani.
C incisprezece! Hawk pipăi pergam entul. C opila ar fi
acum de vîrsta V ictoriei Tow nsend. Mîinile lui se liniştiră.
Acesta era m otivul pentru care num ele contelui i se
păruse atît de fam iliar. T ow nsend era unul din numele
rămase pe listă. îşi am inti din nou im aginea tinerei fem ei
cu păr m ătăsos şi ochi albaştri, strălucitori.
O chi albaştri, strălucitori! O uşoară crispare îi c u ­
prinse pieptul şi rem em oră senzaţia fam iliară pe care o
 56

sim jise, cînd îşi am intise prim a dată d e o chii Victoriei

Tow nsend.
Privi din nou, îngrijorat, spre scrisoarea lui Jason şi
un fio r rece îl străbătu. Şi fratele lui avea părul negru şi
ochii de culoarea cerului de primăvară.
H awk sim ji c ă se înăbuşe. Oh, M oneto, zeu al tu ­
tu ro r lucrurilor, nu lăsa să mi se întîm ple mie aşa ceva.
Prh/i la p licul sigilat din mîna lui.
- Trebuie să fie cealaltă fată, Degetele lui strînseră
scrisoarea, m ototolind-o. A ceasta nu putea să fie sora
lui Jasont
 V ictoria şedea în fa ja oglinzii, strîngînd o perie de
argint în mînâ. U ltim ele raze ale soarelui d e după-a-
m iază se strecurau printre draperiile de culoare grena,
accentuîndu-i um brele de sub ochi şi vînătaia de pe
maxilar. Se cutrem ură c în d îşi am inti de furia dezlănjuită
a tatălui ei.
Privind la uşa încuiată de la dorm itor, oftă, plină de
dezg ust şi frustrare. Nici m ăcar nu-i păsase că era ne­
vinovată. 0 condam nase fără a o lăsa şă se apere.
Era adevărat. întotdeauna fusese sever. Dar pînă să
m oară mama, niciodată nu fusese incorect sau iraţional.
P robabil că trecerea ei în nefiinţă îl zdrobise. îl secătuise
de îndurare. De orice fel de înţelegere.
Puse deoparte peria, se ridică şi începu să um ble
prin cam eră. A bia îl mai recunoştea. Şi din clipa în care
ducele refuzase să se căsătorească cu ea, tem pera­
m entul lui devenise groaznic. Şi acum intenţiona să o
m ărite cu prim ul care ar fi fo st interesat.
Se apropie de căm in şi îşi rezem ă fruntea de supra­
faţa lui netedă. Lui nu-i păsa că ar fi fo st osîndită la o
căsătorie pustie, lipsită de dragoste, pentru o m ică In-
 58

d iscrejie. Părea c ă nu-i mai păsa de absolut nim ic. Se

îndepărtă de căm in. Dar ei îi păsa. Tatăl ei trebuia să-şi
revină înainte de a se înfăptui totul.
Şi d a că nu va fi aşa? Dacă o va fo rja şă se căsă­
torească cu unui ca S tandford P eckw ood? îşi încrucişa
mîiniie, îndepărtîndu-şi un brusc fior. Num ai gîndindu-se
la p rostia lui S tandford, la mîiniie lui um ede, pe care
le-ar sim |i pe trup, la acele buze umflate, care i-ar fi
violat gura, se cutrem ură.
- Oh, Collier, de ce m-ai lăsat singură în acel han
nenorocit?
G îndindu-se la vărul ei iresponsabil, răsuflă zgom o­
tos. El cauzase această încurcătură. Din cîte ştia, nici
m ăcar nu se mai întorsese cu doctorul. Ultimul lucru pe
care putea să-l facă era s-o ajute acum. Să vorbească
cu tatăl ei şi să-l lăm urească într-un fel, să nu o forjeze
să încheie o căsătorie nedorită. C ollier se considera un
m aestru în arta convingerii. într-adevăr, o practicase foarte
m ult asupra ei, cînd avusese nevoie de îm prum uturi bă­
neşti. ■
Dar atunci, el nu ştia că V ictoria nu folosea banii pe
care tatăl ei îi acordase. Ea îşi p rocura to t ce avea
nevoie prin cont. Rareori folosea bani. Şi deci de ce să
nu îi dea lui C ollier? Şi totuşi, ea lua to tu l în glum ă,
lăsîndu-se linguşită şi convinsă.
încercă să nu îşi am intească d e tim purile cînd îi sp u ­
sese că era în drăgostit de ea. Ştia că era o altă cursă
pe care i-o întindea, dar uneori părea atît de sincer, încît
îşi dorea să sim tă şi ea la fel penţru el. Era chipeş,
am abil şi atent. A r fi fo s t un s o j bun. însă defectul lui cel
mare era că petrecea prea m ult tim p la jo curile de no­
roc. Dar aşa procedau cei mai m ulji tineri. Da. A r fi un
s o j bun... dar pentru altcineva.
Victoria ridică m îna pentru a apuca cuvertura roz, de
m ătase, de pe pat. D ragoste! C e sentim ent supraesti­
m at era. Cu siguranjă, nu era acea stare de fericire
 59

despre care vorbeau prietenele ei la şcoală. De prea

m ulte ori văzuse izbucnirile de furie ale părinlilor. Nu
vo ia să aibă parte de aşa ceva. V ia ja era prea scurtă
pen tru astfel de ieşiri perm anente.
îşi ream inti că mfine era posib il - ca din cauza ei -
să m oară un om . Fie tatăl ei, fie ducele. Nu, nu tatăl ei.
El va învinge ca întotdeauna, indiferent că va a cjiona pe
căi cinstite sau nu.
Nu putea decît să spere că tatăl ei va Jinti atît cît să-l
rănească pe duce, nu să-l om oare.
Un zîm bet trist îî apăru pe buze, gîndindu-se că Adam
R em ington fusese o b lig a t să se dueleze pentru ea - o
fem eie. Era de neînchipuit ca un om , care îi prefera pe
cei de acelaşi sex cu el, să-şi rişte viaţa pentru virtutea
unei fem ei.
Un c iocănit uşor în uşă îi atrase atenţia Victoriei.
-D a ?
- Eu sînt, se auzi vocea şoptită a lui Collier. Pot să
intru?
A r fi vrut să-l strîngă de gît pentru necazul pe care i-l
pricinuise, dar ştia că nu dorise decît să ajute un om
rănit. Se apropie de uşă şi-şi lipi obrazul de aceasta
pentru a-l auzi m ai bine.
- Uşa este încuiată.
- Ştiu. Mi-a spus servitoarea.
Auzi un m ic fream ăt, apoi un zg o m o t ce sem ăna cu
o cheie introdusă în broască. S cuturîndu-şi capul, ea
păşi în spate. Poate c ă i-a subestim at puterea de c o n ­
vingere. Işi încrucişă m îiniie şi-l aşteptă pe C ollier să
intre.
El intră şi privi atent prin cameră,
- Este totul în ordine?
- D epinde, spuse ea, ridicînd ceea ce spera că se
num eşte o sp rinceană am eninţătoare. De ce nu te-ai
întors aseară?
- M -am întors. Dar era prea tîrzkj. D octorul nu era
 60

acasă. A tre b u it să m ă d u c după el in partea cealaltă a

oraşului. îşi trecu degetele subţiri prin buclele blonde,
se răsuci pentru a nu-i întîlni privirea şi continuă: A
d u ra t m ult pînă a născut doam na Ludwig. Cînd Polk şi
cu m ine am ajuns la han, to ţi plecaseră. A tw ood era aşa
de g ră b it să ne povestească înfiorătoarele detalii ale
situaţiei tale, in c it era să-şi rupă gîtui fugind să ne în-
tîm pine.
Faţa ei fu cuprinsă de flăcări.
- D om nul P olk ştie? întrebă ea, lipsită d e vlagă, dîn-
du-şi seam a că deja to a tă Londra vorbea despre in ci­
dent. R eputaţia ei era definitiv distrusă.
- N u ştiu cum să m ă scuz pentru această d ezgus­
tătoare situaţie, Ria. C ollier îşi ridică privirea, căutind un
sem n de m ilă în ochii ei. Este num ai vina mea. Ar fi
tre b u it să-l las pe d u ce în plata Dom nului.
C ît de m ult voia să fie de acord cu el, să nu fie
supărată pe el!
- Nu, Collier, ai fă cu t ceea ce trebuia. Fără eforturile
tale, ducele de S ilvercove ar fi fo st m ort acum . îşi sprijini
m ina d e a lui. Deşi s-ar putea ca to t cavalerism ul tă u şi
situaţia m ea penibilă să fi fo s t în van.
D egetele lui se lipiră strîns de ale ei.
- C e vrei să spui?
V ictoria tresări sub puternica lui încleştare.
- T a ta l-a p ro vo ca t pe du ce la duel, mîine, în zori.
Un tim p. C ollier răm ase tăcut, pentru ca apoi, eli-
berîndu-i b ru sc mîna, să se întoarcă cu spatele.
- A refuzat să se căsătorească cu tine?
- Da.
- De ce? C ollier s e răsuci cu faţa spre ea, vo ce a lui
fiind joasă şi răguşită. Da' ce-i, orb? Pentru Dum nezeu,
Ria, eşti frum oasă şi distinsă şi atît d e bună. O ricine ar fi
m îndru să spu nă că-i aparţii.
S tinghereala i se revărsă pe obraji şi e a se văzu
nevoită să-şi m ute privirea.
 61

- Este evident că ducele este prost, co n tin u ă vărul

ei, cu glasul plin de supărare. Dar să fiu al naibii, dacă
am să-l las să scape. J u r că o să am grijă de el. Tică­
losul se va căsători cu tine sau va m uri d e mîna mea.
Se întoarse spre uşă.
V ictoria intră jn panică. '
- Nu! Stai! îl apucă de m îneca hainei şi adăugă:
V reau să spun că nu are nici un rost. D ucele şi-a ex­
prim at pozijia foarte clar.
- A scultă, Ria, tipul trebuie să se însoare cu tine.
A şa este corect fajă de tine. Şi eu, ca văr ce-Ji sînt,
vreau să-m i fa c cu n o scu tă pozijia. Nu voi îngădui ca
num ele tău să fie defăim at. îi luă m îinile într-ale lui şi i le
sărută. '
- Oh, C ollier! V ăzîndu-i bunătatea, lacrim ile începură
să-i curgă pe obraji. A preciez ceea ce încerci să faci,
dar, crede-m ă, nu va sch im b a nim ic. Nu po t să mă
căsătoresc cu el.
- N enorocitul este deja însurat?
V ictoria scutură din cap.
- 'N u , nu. Nici vorbă. Eu... eu... Pur şi sim plu nu po t
să m ă căsătoresc cu el. Asta-i.
- La naiba, Ria, nu te înjeleg. D espre ce vorbeşti?
Mîiniie V ictoriei începură să trem ure în îm brăjişarea
vărului ei, iar privirea ei co b o rî pe nasturii jiletcei lui
m aron. -
- Ştii, lui nu-i plac... adică... este... Se urî pentru
ceea ce avea să spună: Preferă bărbajii.
Vărul ei răm ase înm ărm urit.
- N-ai m inte. Nu este adevărat. Aş fi ştiut... adică, Ji-a
spus el asta?
Ea în cuviinjă din cap.
- Nu. Nu este posibil. P robabil că a spus aşa ceva
pentru a nu fi constrîns să se însoare cu tine.
- A spus-o în som n, m urm ură Victoria, cu o voce
joasă, sim jindu-se ca un crim inal. S punea că inim a lui
 62

s u spină d u p ă unui num it Sam . Un neiegiuit.

C oiiier tăcu. Un tim p, nu m ai scoase o vorbă. Apoi,
respirind adînc, dădu din cap, absent.
- N u are nici o im portanţă. Te vei căsători cu duceie.
B ineinţeies, d acă nu cum va vrea ca m icui iui secret să
fie d a t în viieag.
C apui ei se ridică, brusc.
- Coiiier, nu! Oh, te rog. Să nu îndrăzneşti cum va să
repeţi cuiva ceea ce ţi-am spus.
Vărul ei zîm bi răutăcios.
- Nu vo i vorbi, decît dacă m ă forţează. Este totul
perfect. Nu vezi, Riâ? Cu averea iui şi cu zestrea ta, veţi
avea fo n d u ri nelim itate. Vei avea libertatea să faci ce
vrei. Te vei elibera de tatăl tău. îşi c o b o rî vocea şl c o n ti­
nuă: Vei fi liberă s ă iubeşti pe cine vrei. Ducele, evident,
nu va avea nici un interes în consum area căsătoriei.
Avînd... înclinaţiile pe care le are. A r fi perfect pentru
tine. Şi pentru m ine. Mîngîie dosul palm elor ei cu d e ­
getul lui m are şi adăugă: Cu banii ducelui, noi... tu nu-ţi
vei mai dori nim ic niciodată. Privirea lui co b o rî sugestiv
pe corpul ei. Am să am grijă personal d e treaba asta. Şi,
în plus. R em ington este duceie care a venit din A m e­
rica. Nu este încă fam iliarizat cu gura lumii, care s-ar
putea să fie prea puţin interesată d e preferinţele lui. Va
fi uşor de influenţat cu m odul nostru de gîndire.
- M odul nostru de gîndire? C ollier, vorbeşti num ai
tîm penii, încetează im ediat. N-am să-ţi perm it să te fo lo ­
seşti de ceea ce ţi-am spus. Iar da că am să m ă căsă­
to re sc c u acel om , nu am să fiu de acord cu unirea de
nedescris pe care o to t sugerezi.
O sărută repede pe buze.
- A sta spui tu acum , iubire. Eşti încă tînără. Mai
vorbim peste cîţiva ani.
- D acă faci asta, n-am să m ai vo rb e sc cu tine n icio ­
dată. N-am să-ţi mai dau nici un ban.
C ollier chicoti uşor.
 «3

- Ba O să-m i dai, dragă. Cînd îţi vei d a seam a că am

fă cu t to tu i pentru tine. Şi voi face. îţi garantez. Te va
cere în căsătorie mîine. Şi, furîndu-i din nou un sărut,
C oliier ieşi din cameră.

H aw k privea fix, cu neîncredere, ia scrisoarea n e ­

citită a frateiui său aib, pe care o ţinea strîns în pumn.
Dacă V ictoria T ow nsend era, într-adevăr, sora iui Jason,
nu putea s-o iase în dezonoare. Nu-i putea face acest
lucru prietenului lui. Sau cuiva care avea sîngele lui
Jason.
D isplăcîndu-i sentim entul de vinovăţie care-i obseda
gîndurţie, aruncă plicul şi se ridică. T rebuia să afle ade­
vărul. îşi trecu degetele prin păr, încercînd să-şi im a­
gineze cine ar putea cunoaşte istoria fam iliei Tow nsend.
Bănuia că am anta lui, C assandra, nu ştia decît poveştile
care circulaseră în tîndurile nobiiim ii.
H aw k se îndreptă spre fereastră şi, printr-un gest
absent, îndepărtă draperiile de culoare portocaiiu-des-
chis. Bătrîna senritoare a Âiainei, Bertha, ar putea să
ştie, dar zvonurile deform ate erau sau nu adevărate.
Nu-i mai răm ăsese decît o singură soluţie, îşi zise,
încruntîndu-se şi îndreptîndu-şi privirea spre uşă: Mam a
lui.
Ieşi repede din cam eră şi, tocm ai cînd să coboare
treptele, îi apăru în cale bătrîna menajeră.
- Bertha, unde este lady Rem ington?
O chii ei biînzi, căprui, se m ăriră cînd îl văzură.
- Doamne Dumnezeule, Alteţă. Ce s-'a-ntîmplat? Sprîn-
cenele ei albe, aproape invizibile, se ridicară brusc. Aţi
fo st din nou pe docuri.
- Lady R em ington? repetă Hawk.
 64

Buzele zbîrcile ale B erthel se ţuguiară într-o încre-

{itură.
- M am a dum neavoastră ar trebui să vă tra g ă o cu­
rea la spate. V-ar arăta atunci ce înseam nă să te bajt în
m ijlocul străzii, ca orice om de rînd. De ce oare bunicui
dum neavoastră nu m ai e-n via... •
H aw k răsuflă, plin de dezgust, deşi ştia că ea nu
intenţiona să-i jignească. T onu l ei răstit pornea din grija
pe care i-o purta m am ei lui. Dîndu-şi seam a că ea ar
putea să continue aşa, ore întregi, trecu pe lîngă fem eie
şi începu să c o boare treptele.
- Este în birou, spuse m enajera, în urm a iui. Dar
da că mi-a{i cere părerea...
Scuturînd negativ din cap, se îndreptă spre birou.
Fără să bată la uşă, intră înăuntru şl o y iz u pe mam a lui
aşezată la o m asă m are de stejar. _
Ea îşi ridică privirea şi puse deoparte pana. Întorcînd
hîrtia cu faţa în jos, îşi înclină obrazul într-o parte, într-o
poziţie dură.
- D oreşti ceva?
H aw k cercetă atent spatele pergam entului, întrebîn-
du-se ce punea la cale. P robabil întocm ea o scrisoare
către vreun prieten influent. în speranţa că va afia astfel"
identitatea celui cu care el urm a să se dueleze, pre­
supuse Hawk. Enervat, îşi întoarse privirea spre ea. O
s-o ajute. ,
- S pune-m i despre V ictoria Tow nsend.
- Fiica contelui de Denwick?
-D a .
Fixîndu-şi privirea pe maxilarul lui, îl privi sever prin­
tre gene.
- Ea este m otivul acestui duel, nu-i aşa? Mam a lui
se ridică de pe scaun, îşi sprijini mîinile de birou şi se
a p le că în faţă. Tu eşti nobilul despre care vorbeau ser­
vitorii de dim ineaţă. Cel care a distrus reputaţia tinerei
Victoria, la H anul D ockside.
 65

Hawk nu răspunse nim ic în apărarea iui.

- Oh, A dam , ce ai făcut? Biata copiiă! Cum ai putut?
- Eu nu vreau d e cît să-m i răspunzi ia întrebare,
doam nă.
Faţa m am ei lui se schim bă. Părea rănită, iar cînd se
întoarse cu spateie ia ei, um erii fei se prăbuşiră brusc.
- Ce vrei să ştii?
- Unde s-a născut fata?
A laina se răsuci, expresia ei fiind contrariată.
- Ce legătură are asta cu situaţia de faţă?
- Poate că nici una.
- A tunci de ce... '
A laina îşi ţuguie buzele şi se îndreptă spre cămin.
Se sprijini cu mîna de suprafaţa lui netedă, trăsăturile ei
delicate exprim înd înfrîngerea.
- Nu eram aici, pe atunci, dar, din povestirile ul­
terioare, îm i am intesc că V ictoria Ann s-a n ăscut în c o ­
lonii. '
H awk ştia deja acest lucru, dar ar fi vrut c a ea să i-i
infirme. A r fi v ru t să-i dea ceva - orice - de care să se
agaţe. Încercînd să nu ia în considerare pulsul care îi
creştea to t mai mult, puse a d o u a întrebare:
- Părinţii ei trăiau în colonii?
- Nu.
îşi înghiţi cuvintele triviale.
- Aş vrea să ascult întreaga poveste.
M am a lui se în to a rs e s p re el, s tu d iin d u -l în d e ­
aproape.
- Nu ştiu prea m ulte. Doar că Alexandra şi Richard
T ow nsend, părinţii V ictoriei, au fă c u t o călătorie în c o ­
lonii, pentru a o vizita pe sora Alexandrei. Toţi au fost
surprinşi cînd au revenit de acolo cu un copil. încercau
de m ulţi ani să aibă unui. Ea îşi încruntă sprîncenele
fine şi continuă; D acă stau să m ă gîndesc bine, îm i
a d u c am inte că lum ea socotise că V ictoria s-a născut
prea devrem e. Se făceau speculaţii cum că... Nu-mi mai
 66

am intesc exact am ănuntele. Dar ce are de-a tace cu

tine? , _
- Are, răspunse H aw k printre d in jii strînşi. În to rc în -.
du-se brusc, ieşi furtunos din birou.
Nu mai avea acum nici 6 îndoială că V ictoria era
sora lui Jason. S uspiciunile legate de naşterea ei, faptul
că fam ilia T ow nsend încercase să aibă copii şi, dintr-o
dată, s-au întors c u 4 inul, conduceau toate către o sin­
g u ră concluzie.
H awk se opri la baza scării, frecjionîndu-şi fruntea.
A vea d o u ă alternative acum : să-l lase pe conte' să-l
om oare sau să se căsătorească cu fata. C u fata albă. îşi
strînse mîinile în pum ni şi începu să urce treptele. M oar­
te a ar fi fo s t m ai indicată. Dar oricît s-ar fi gîndit la
această opţiune, ştia că n-ar fi preferal-o. Se va căsători
cu V ictoria Tow nsend. Dar asta nu înseam nă că va tre­
bui să trăiască cu ea.
- Alteţă? i se adresă Bertha, din spatele lui, vă caută
un dom n. .
Încruntîndu-se, se întoarse şi-l zări la intrare pe tînă-
rul cu părul blond, de la cîrcium a Waterfront. Ce voia?
- M ulţum esc, Bertha. H awk înclină capul aprobator.
Da?
- Alteţă, aş do ri să vă vorbesc între patru o c h i.'
- Dar nu vă cunosc.
- Nu. Dar am venit într-o chestiune de mare im por­
ta n ţă - pentru am îndoi.
H awk îşi d ă d u seama, din poziţia ferm ă a m axilarului
interlocutorului lui, că nu se va d e sco to ro si uşor de el.
Curios, se întoarse şi, printr-un g e st cu mîna, îl invită în
salon.
- Aici. '■
Bărbatul se aşeză pe unui din scaunele aurii.
Hawk, răm as în picioare, se îndreptă spre căm in, cu
mîinile încrucişate la piept.
- Care este problem a atît de im portantă pe care
 «7

vreji să o discutaţi?
B lon d u l îşi s p rijin i p alm ele d e g e n u n ch i şi, ridicîn-
du-se, se aşeză lîngă H aw k. Un zîm bet îngîm fat îi juca
pe buze.
- Eu sînt C ollier Parks, vărul V ictoriei Tow nsend.
Făcu o pauză aşteptînd să v a d ă reacţia lui Hawk.
Trăsăturile lui H aw k răm aseră inexpresive. Nu era
sigur dacă voia să-i m ulţum ească om ului pentru că îi
salvase viaţa sau dacă să-l om oare pentru că-i d istru ­
sese echilibrul.
Park inspiră adine.
- înţeleg c ă aţi refuzat să v ă c ăsătoriţi cu Ria.
- Ria?
- C u Victoria.
H awk încuviinţă din cap.
- A şa este.
- Nu vă înţeleg m otivele. La naiba, doar v-a salvat
viaţa. Şi, făcînd acest lucru, şi-a distrus reputaţia. Aşa o
răsplătiţi pentru ceea ce a făcut?
H awk nu răspunse.
- Doam ne, R em ington, doa r nu este vreo fată bă-
trînă, veştejită. Este frum oasă, pentru Dum nezeu.
- Da. Dar înfăţişarea ei nu are nici un fel de im p o r­
tanţă pentru m ine. Cu excepţia faptului că este albă.
Parks se întoarse cu faja la H aw k şi surîse d ispre­
ţuitor.
- Ştiu.
- C e anum e? '
La început. Hawk se tem u că îi citise gîndurile. Dar
pe urm ă îşi dădu seam a că Parks răspunsese cuvintelor
lui. Ceva însă din to n u l a ce stu i om îl avertiză că avea
de-a face cu un individ periculos.
- C e anum e ştii?
D inţii lui Parks străluciră în lum ina focului.'
- Suficient. Dar nu aş folosi ceea ştiu, dacă am c ă ­
dea la învoială.
 68

S upărătoarea am eninjare în c o rd a m uşchii lui Hawk,

- Şi ce cuno ştin je aveji de care nu vreji să vă fo-
losiji?

H awk se tem ea că Parks a aflat d e originea lui in­

diană şi voia să folosească inform ajia în avantajul lui.
Nu că ar fi avut vreo im portanjă pentru Hawk. N u avea,
Dar oricît nu ar fi vrut să recunoască, nu i-ar fi plăcut
să-şi vadă m am a evitată de lum e. îşi îndreptă privirea
cruntă spre intrus.
O chii tînărului cu părul b lon d întîlniră ochii lui Hawk,
du pă care traversară statura acestuia ca şl cînd ar fi
explorat trupul unei fem ei.
- ÎJi cunosc preferinjele, spuse el, încet. De fapt şi
eu am avut ocazia să mă bucur, hai să-i spunem , de un
alt fel de iubire.
H awk deveni livid. Un alt fel d e iubire! Făcu un pas
în spate.
Parks zîmbi.
- C red că ar fi spre binele dum neavoastră, lord Re­
m ington, dacă v-aji reconsidera p o zijia în legătură cu
m ariajul.
- C hiar crezi? ,
Furia lui H aw k era atît de mare, încît abia putu să
articuleze cuvintele.
Tînărul ridică din umeri.
- C ăsătoria v-ar proteja de bîrfe. Cercetă d in nou
statura lui H awk şi se strîm bă.' Bîrfeie ar putea distruge
reputajia oricui.
- Lăsa]i-m ă să văd da că înjeleg sensuj spuselor
dum neavoastră, zise Hawk, tensionat, înjelegînd totul
perfect. Dacă m ă căsătoresc cu fiica contelgi, a tunci,
 69

reputaţia m ea nu va avea de suferit. Nim eni nu va afla

vreodată de... preferinţele mele?
- Corect.
Cum reuşise H aw k să se abţină să nu-l lovească, nu
ştia. ^
- înţeleg. A poi un alt gînd îi încolţi în m inte şi-l ex­
prim ă; Dar cum se face că aţi ve n it dum neavoastră şi
nu contele?
B ărbatul zîmbi şiret.
- C ontele nu ştie nim ic despre această situaţie. El
este încă pregătit pentru duelul d e mîine Ria şi cu mine
am decis că este calea cea m ai bună de urmat.
- Şi ea ştie de treaba asta?
Zîm betul şiret al lui C ollier se lărgi.
- Bineînţeles că ştie. D oar ea mi-a spus. Aţi strigat în
som n, cînd zăceaţr fără cunoştinţă, după un anume
Sam . G entlem anul - sau să-i sp unem n e legiutul? -
du p ă care suferea inim a dum neavoastră.
-S a m ?
H awk îşi strînse maxilarul. Sam antha. O strigase în
som n pe soţia lui Jason, iar V ictoria făcuse o confuzie.
Inspirînd adînc şi supărat, se uită spre bărbatul al
cărui scalp a r fi v ru t să-l ia.
' - Înţeleg. Deschise uşa şi adăugă: Puteţi să-i sp u ­
neţi c ontelui şi verişoarei dum neavoastră că voi trece
m îine după-am iază, pentru cererea în căsătorie. '
Un rînjet im ens apăru pe buzele lui Parks.
- Aşa m-a gîndit şi eu. N oap te bună. Alteţă. Se pre­
gătea să piece, cînd aruncă o privire peste umăr, zîm-
b in d cu subînţeles. Poate ne vom vedea am îndoi, cît de
curînd.
H aw k privi fix la retragerea tînărului bărbat, sim plul
gînd pe care Parks îl sugerase provocîndu-i silă. Ar fi
tre b u it să-l bată măr. Şi poate că o va şi face. Pentru
to a te nebuniile, idioţeniile...
Scrîşni din dinţi. Stătuse şi-i perm isese lui Parks să-l
 70

insulte, în loc să-l castreze pe ticălos.

- C ine era acel bărbat, Adam ? întrebă A laina venind
d in spatele lui. ^
H awk se întoarse bru sc c u fa ja spre ea. îşi analiză
a tent m am a, am intindu-şi de faptul că îl părăsise. Apoi
se gîndi la V ictoria Tow nsend şi furia lui crescu. Toate
fem eile albe erau la fel. Nişte căţele egoiste. Privi spre
Alaina.
- Bărbatul a insinuat că s-ar putea vreodată să d o ­
rească să îm partă patul cu mine.
Ea răm ase cu gura. căscată.
Vrînd să-şi ascundă furia care clocotea în el. Hawk
ig n o ră ş ocul pe care îl avu m am a lui şi se depărtă
băţos. Pe verandă, se o pri şi-şi duse mîiniie la ceafă. îşi
m asă m uşchii încordaţi. N iciodată, în cei douăzeci şi
patru de ani de viaţă, nu fusese pusă vreodată la în d o ­
ială virilitatea lui, iar acum nu ştia cum să reacţioneze.
Un singur lucru era sigur; trebuia să se întîlnească cu
C assandra. Acum .
 V ictoria intră în salon şi se lăsă într-un scaun. Tot
nu-i venea să creadă că vărul C ollier reuşise să ducă la
capăt isprava. Ducele îl va vizita astăzi pentru a o cere
în căsătorie. Cum să dea ochii c u el, mai ales acum,
cînd C ollier îl am eninjase?
- Oh, de ce am deschis g ura spunîhd că om ul este
desfrînat? se întrebă V ictoria cu glas tare. A cum nu
num ai că va trebui să mă m ărit cu el, dar va tre b u i să
în d u r şi to a tă duşm ănia lui. Şi va fi ostil, fără d o a r şi
poate.
S ingurul avantaj din to a tă povestea asta era că va
avea o casă a ei, departe de tirania inexplicabilă a ta ­
tălui ei. Dar să fii căsătorită cu un desfrînat? Un bărbat
care niciodată nu...
Se lăsă pe spate, închizînd ochii. Şansa el de a avea
co p il era com parabilă cu prinderea unul fulger. Numai
dacă, bineînţeles, ar avea un amant, du p ă cum îi su­
gerase Collier. Ceea ce era în afara oricărei discu|ii.
Tulburată de perspectiva de a nu avea copil, se ri­
d ică de pe scaun şi se opri în faţa căm inului.
- Nu este drept. Tată blestem at! îmi distrugi viata!
 72

G ata să-şi dea drum ul lacrim ilor, îşi reţinu to tu şi în ­

cordarea.
- Lady V ictoria?
Tresărind, V ictoria se întoarse şi o văzu pe Tess,
tînăra siujnică, stîdd în uşă.
-D a .
- A s o s it lordul Rem ington.
V ictoria îşi strînse m îiniie agitate şi-i spuse slujnicei.
- P ofteşte-i înăuntru.
Fata ieşi şi, un m inut m ai tîrziu, se întoarse, con-
ducîndu-l pe duce în salonaş, d u p ă care se retrase,
neliniştită. ■
V ictoria nu putea să-i găsească vreo vină pentru
faptul că era agitată. Ducele arăta groaznic, cu toate
rănile care îi distruseseră faja. Pentru mom ent, îşi uită
em oţia.
- Oh, bietul om !
Dîndu-şi seam a c ă vorbise cu glas tare, se îm bujoră.
- Scuzaţi-m ă, nu am vrut...
El o studie atent cîtva tim p, fără să scoată un cuvînt.
A po i privirea i se îndreptă spre m axilarul ei.
C onştientă, ea ridică mîna şi-şi acoperi vînătaia pe
care i-o produsese tatăl ei.
D ucele îşi schim bă privirea, dar ea reuşi to tu şi să-i
vadă m uşchiul care i se contractase în maxilar. C ercetă
am ănunţit salonaşul, dar păru că nu-l vede. ^
U rm ărindu-i privirea, ea nu găsi nici un m otiv ca lui
să nu-i placă salonaşul. Nu era un palat, desigur, şi
evident era su b standardele lui m ăreţe, d ar era drăguţ.
Influenţa m am ei ei se vedea peste to t, de la draperiile
aurii de creton, la covoarele fine, orientale. Nici o gre­
şeală nu putea fi găsită în această cameră.
îşi ridică, sfidător, bărbia.
- A fo st ceva om is, Alteţă?
Privi distant spre ea.
- Nu.
 73

V ictoria îşi schim bă p o z ijia şi-şi aranjă fusta.

- D oriji o ceaşcă cu ceai?
- A cesta este obiceiui de salut?
- Nu înjeleg ce vreji să Spuneji.
- Nimic. Şi nu, nu d o re sc ceai. Am venit să vă cer
mîna.
Bărbatui nu se în cu rcă în cuvinte.
- înjeieg.
Stătea în picioare, aşteptînd.
- Ei, bine?
- Ei, bine, ce?
- Care este răspunsui dum itaie?
- Care a fo st întrebarea?
- Nu m ă am uză d eloc jocul dum itaie. V-am vizitat
p u r şi sim plu dintr-o form alitate. V ărui dum neavoastră
mi-a spus, foarte clar, c ă aji pus la cale acest aran­
ja m e nt şi este evident că eu nu m ai am de ales. Aşa că
nu faceţi situaţia şi mai neplăcută, mim înd inocenţa.
îm pietrită de neadevăr şi totu şi incapabilă să nege
to tu l, îşi dădu drum ul la m înie: _
- C um îndrăzneşti, n e trebnic a rogant! îşi strînse
pum nii şi-i sprijini de şolduri, pentru a se abţine să nu-l
lovească peste nas. Nu m-aş m ărita cu dum neata nici
pentru to t ceaiul din A nglia!
O privi calm.
- D om nişoară T ow nsend, d u p ă cum ştiţi, nu vi s-a
oferit ceai. Vi s-a oferit o cale de a ieşi dintr-o situaţie
nefericită şi, după cum sînt sig u r că vă ream intiţi, o
avere de duce la dispoziţia dum neavoastră. '
V ictoria sim ţi furia scurgîndu-i-se încet-încet, pe m ă­
sură ce înţelegea sensul cuvintelor lui: i se oferea o cale
să iasă dintr-o situaţie nefericită. El avea dreptate. Şi, în
plus, ea nu avea de ales. Era ob ligată să accepte p ro ­
punerea, dacă se putea num i aşa.
- Scuzaţi-m ă, Alteţă. Aveţi dreptate şi sînteţi foarte
generos, date fiin d circum stanţele. Şi de dragul form a-
 74

Ntăjii, a cce p t propunerea dum neavoastră, aşa cum este.

Bărbatul o privi atent şi-şi în clin ă capul. '
- D esigur. Fără să mai spună ceva, părăsi cam era.
V ictoria ar fi vrut să-i strige cuvinte vulgare, d a r se
a bjinu. Nu va putea niciodată să trăiască lîngă un astfel
d e m ăgar îngîmfat.
Închizînd ochii, încercă să-şi redobîndească c o n tro ­
lul. Cel pu jin nu-şi va face problem e că va trebui să
îm partă patul cu acest ticălos.
R idicîndu-şi poalele fustei, călcă apăsat pe scara li­
niştită şi se îndreptă spre cam era ei. D orea să facă ceva
ruşinos. Ceva rău. C eva ce ducele să nu uite prea re­
pede. -
S peranjele V ictoriei crescură. Şi, mă rog, ea de ce
n-ar putea? Sufletul ei se îm povără deodată. Pentru că
nu ar şti de unde să înceapă asta. Nu avea. nici un fel
de experienjă în astfel de problem e. Doamne, lucrul cel
mai îndrăznej pe care-l făcuse în viaja ei era să ascun­
dă m încare pentru Paddy. Şi uite cum se sfîrşise totul;
Intrînd in cam era ei, închise uşa şi se rezem ă de ea.
Era sortită unei vieţi nefericite, alături de un bărb a t aro­
gant.

C ollier se aranjă confortabil în scaunul ta p isa t al tră ­

surii. Se sim ţea m inunat. Totul ieşise exact cum spe­
rase. Peste cinci zile, Ria se va căsători cu ciudatul
du ce şi va dobîndi o avere pe care o va putea folosi şi
el. Va avea bani suficienţi să-şi răscum pere poliţa şi să
trăiască pe p icior mare.
S ingurul obsta co l care mai răm înea era ducele în ­
suşi. Şi de acesta se va ocup a el curînd, într-un m od
chiar foarte plăcut.
 75

Ria îl am eninţase că nu-i va da nici un ban, dar

acest lucru nu-l îngrijora deloc, cum de altfel nu-l In­
teresa nici atitudinea ei m orală. Nu avea nici un fel de
în d o ială că ea va putea fi convin să să-i îm prum ute banii
d e care avea nevoie şi, eventual să devină am anta lui.
Firea ei fiind m ult prea pătim aşă, im pulsul ei fem inin va
avea grijă ca problem a lui să nu aştepte prea m ult, pînă
să fie rezolvată.
Se agită, negăsindu-şi locul. N um ai gîndul d e a o
avea îi crea o stare .de tensiune. P robabil c ă ar trebui
să-şi viziteze am anta... sau p e unui d in prietenii lui spe-
cialL
în tim p ce privea pe fereastra trăsurii, la vasele cu
catarguri înalte care se legănau ancorate, un zîm bet îl
apăru pe buze. Da. Se va întîini cu Bertram . Dar mai întîl
avea altă problem ă de care trebuia să se ocupe. Lă-
sîndu-se pe spate, îşi îm preună mîinile şi chicoti.
Cîteva m inute mai tîrziu, vizitiul trase trăsura in faţa
tavernei Waterfront, iar C ollier sări Jos. Privi în jur, în-
trebîndu-se cîtă vrem e va pierde pînă ii va găsi, la o
asem enea oră din zi, pe om ul pe care-l căuta.
Intrînd in circium ă, se opri în uşă şi aşteptă să-şi
o b işnuiască ochii cu lum ina slabă dinăuntru. Privi apoi
cercetător, căutindu-l pe patron, dar nu-l văzu printe
clienji.
C ollier traversă barul şi-şi sprijini co tu l pe suprafaţa
zgtriată a tejghelei.
- M arkw orth, unde-i O'Flyan?
- Nu-l văzui de cînd îl dădui afară. Vînjosul p ro ­
prietar se întoarse spre C ollier. îmi aduseşi banii?
- Ţi-am spus c ă Ji-i dau la sfîrşitul lunii, îi ream inti
Collier. C ele d o u ă zile care au tre cu t nu au schim bat
term enul. Şi acum , zi-mi, unde-l p o t găsi pe O'Ryan?
B ărbatul solid zîmbi şi-i întoarse spatele lui C ollier.
- încearcă la F irendiy M aiden. C ăpitanul R oss tre i’
să ştie. ■
 76

Privind spre insolentul om, C ollier se ridică de la bar

şi ieşi afară.
N u tre cu m ult şi o găsi pe Friendly M aiden legă-
nîndu-se a costat la chei, alături d e alte vase supra­
încărcate. -
Urcă pe vas, vorbi pu|in cu căpitanul Ross, care-l
d irecţionă sub punte, spre locul de încartiruite al m a­
rinarilor.
Cînd O'Ryan răspunse' la uşă, o chii Ipi C ollier se
m ăriră de uimire.
- Pe legea mea! exclam ă el, om ul avînd o înfăţişare
de parcă căzuse sub roţile unei căruţe cu marfă. Arăţi
îngrozitor.
D ooley O 'R yan îşi schim onosi faţa schilodită, într-o
gro tescă îhcruntătură.
- C e m ai doreşti de data asta. Parks? Mai ai altă
am antă de vînzare?
B uzele um flate ale b ă rb a tu lu i îi d e zve liră d in ţii m a-
ro-verzui, iar obrajii lui se ridicară atingînd m arginea
banderolei care o purta peste ochi.
- A ngajări, nu-i aşa? Şi ce fel de slujbă te gîndişi
să-m i oferi? Poate oi vrea să iau gîtu’ la careva?
C ollier se m işcă, stînjenit.
- Şi care ar fi preţul pentru o astfel d e treabă?
G ura lui O ’Ryan se deschise larg.
- M ai m u lt d e c ît (Soţi plă ti, am ice. Şi cin e -i n e ­
ghiobul?
Aruncînd o privire în jur. Collier se aplecă mai aproape.
- Un duce: A dam R em ington.
- lisuse! A c u ’ ştiu c ă n-ai băni suficienţi. Nu m ă bag
în treaba asta pentru o nim ica toată.
- Fixează tu preţul şi lasă-m ă pe m ine să m ă o cu p
d e bani.
O ’Ryan îşi frecă bărbia gînditor.
- Păi, să to t tacă pă puţin do u ă sute de lire.
- Ăsta-i jaf, izbucni Collier.
 77

- Nu, bătrîne, îi crimă.

Ş tiind că nu are d e ales, Collier încuviin}ă, cu 2gîr-
cenie.
- Două sute de lire.
- înainte.
C ollier îşi strînse mîiniie.
- Nu p o t să-Ji a d u c banii decît d u p ă ce m oare d u ­
cele şi m oşteriirea îi răm îne soţiei lui. Prevăzuse acest
lucru şi luase cu el inelul pe care îl prim ise în dar de ia
m ătuşa A lexandra şi carfe se num ăra printre puţinele
lucruri care îi m ai răm ăseseră. Şl-I scoase de pe deget.
Poţi să-l păstrezi pînă ad u c bariii.
M arinarul ch io r se uită la inel şi începu să rîdă.
- O piesă drăguţă, d a r nu face d o u ă sute de lire.
- La naiba, om ule, este to t ce am. îţi vei prim i banii;
ai cuvîntul meu.
- Ştiu, şefu’. V iaţa ta depinde de asta. Luă inelul şi
întrebă: Cînd vrei să fie treaba gata?
Ignorînd am eninţarea care îl privea direct. C ollier îşi
strecură m îiniie în buzunare.
- Peste cinci zile, va fi o nuntă la Denwick, 6 m ie de
m ile mai la nord de R egents Park. Vreau s-o faci atunci,
nu însă înainte de căsătorie. Vei urmări mirii la locuinţa
lor. Dar vezi să nu faci nim ic în faţa fiicei contelui. Să-l
scoţi afară înainte de...
- 'nţeles, şefu'. Am prins ideea. Nu vrei ca doam na
să vadă sînge.
- Nu vreau să ştie nim ic despre asta. Şi asta nu e
to tu l, adăugă C ollier în tim p ce bărbatul începu să des­
c h id ă uşa. Vei avea nevoie de m ai mulţi oam eni.
O ’Ryan răsuflă.
- M-oi descurca eu cu de-alde d-ăştia, ca ducele.
Parks.
- Tu şi cam arazii tăi n-aţi prea făcut treabă bună
acum cîteva nopţi.
- Ce? O chii lui O ’Ryan se măriră, înţelegînd sensul
 78

cuvintelor. Vrei să spui că ticălosul cu care ne încăie-

rarăm aseară este cel la care vrei să i-o pui?
- El este.
Mîiniie lui D ooley O'Ryan se îm preunară deasupra
capului, iar degetele începură să-i trosnească. Respi-
. rînd puternic, lovi cu pum nul în tavan.
- O m oarte rapidă îi prea bună pentru d-alde ne­
g h io b i din ăştia şireţi! O să am eu grijă ca tică lo su l să
sufere groaznic pentru ceea ce-m i fă cu m ie şi oam enilor
rhei. îşi subţie buzele lovite, pînă ii dispărură în spateje
m ustăţii roşcate. A şa voi face. Şi o să sufere, am ice. îţi
garantez.

Stînd în clădirea m are de cărăm idă, care adăpostea

b iroul avocaţilor fam iliei R em ington, aşteptînd să fie p ri­
mit, H aw k privi în jur prin încăperea curată, cu pereţii
gri-bleu şi tapiseria m obilierului azurie. Din scurta în-
tîlnire cu Prine Baylor, H awk ştia că bărbatul era rigid şi
rece, precum această cam eră. P robabil că sem ăna m ult
cu Nustrul bunic al lui Hawk. '
Îndreptîndu-se spre fereastră, privi afară, gîndindu-se
la m ireasa Iul. Nu se putea abţine să nu se întrebe cum
va reacţiona ea cînd îşi va da seam a că m irele o pără­
sise. P robabil uşurată, răspunse o vo ce lăuntrică. Sta­
rea lui sufletească se agravase, deşi nu înţelegea de ce.
Era încă în dilem ă dacă să o părăsească sau nu. Cum îi
va explica lui Jason abandonul?
Să răm înă în A nglia e ra în afara discuţiei. Dar nici să
o forţeze pe fată să m eargă cu el în co lo n ii şi să tră ­
iască cu el, in cabana lui din pădure, nu era o soluţie.
Nu. Se va căsători cu această fem eie albă pen tru că nu
putea să aducă ruşine surorii lui Jason. îi va d a to t ce
 79

va avea nevoie. Dar nu va putea trăi cu ea.

- Altejă?
H awk se răsuci spre fem eia rum enă care îi infor­
mase pe avocat de prezenja lui.
- D om nul Baylor vă po a te prim i acum .
în tim p ce H awk intra în birou, burtosul avocat, îm ­
b ră ca t elegant, se ridică în picioare şi Ti ieşi în întîm-
pinare. Remarcînd faţa lovită a lui Hawk, se întoarse în
silă, gesticuiînd cu mîna un salut distant.
- Lord R em ington, cum vă p o t fi de folos?
C ăutînd în buzunar, scoase o bucată de hîrtie pe
care i-o înm înă avocatului.
- Voi pleca curînd într-o călătorie. Instrucţiunile aces­
te a doresc să fie urm ate după plecarea mea.
Baylor deschise pergam entul şi parcurse conţinutul,
apoi respiră repede.
- Nu vorbiţi serios. A ...adică, este neobişnuit. Alteţă.
Părea îngrijorat. C redeţi că este înţelept să acordaţi m a­
mei dum neavoastră controlul deplin asupra averii?
, - Nu are im portanţă.
Baylor privea fix la hîrtia pe care o ţinea.
- îm i dau seam a că veniţi din colonii şl că nu sînteţi
fam iliarizat cu procedurile, dar sum a pe care o alocaţi,
lunar, soţiei este extraordinară. Este de neînchipuit să
perm iţi unei fem ei să risipească asem enea fonduri. Este
ilogic.
H awk nu-şi etală adevăratele sentim ente în faţa m i­
cuţului bărbat.
' - V eniturile fam iliei R em ington nu vor rezista chel­
tuielii?
B aylor se înroşi. .
- Vai, nu... fără îndoială. Dar nu asta-i pro...
- A tunci faceţi aşa. Fără a mai rosti ceva. Hawk
părăsi încăperea.
Problem a aceasta fiind rezolvată, se îndreptă spre
croitorie. C assandra îi spusese că o m ireasă trebuia să
 80

aibă un trusou - oricare ar fi fo s t acesta - şi că putea fi

procurat de la m adam e Bovier. C assandra îi mai spu­
sese că se obişnuia ca m irele să ofere un dar special
m iresei. Un dar de nuntă. Surîse batjocoritor. Se pare
că averea ducelui nu era suficientă.
O prind trăsura în fa ja croitoriei, îi tre cu prin m inte să
abandoneze totul, dar ştia că acum nu se mai poate.
Făcea parte din ritualul căsătoriei şi, deşi {inea puţin Ia
V ictoria şi la m am a lui, nu le putea fa ce de ruşine în faJa
o am enilor d in {ara lor.
Cînd intră în m icul m agazin, un clopoţel sună deasu­
p ra uşii. Se opri şi privi în jur. Ţesături d e to a te culorile
şi texturile stăteau îngrăm ădite pe m asă şl pe rafturile
d e pe partea nordică a încăperii. Desene reprezentînd
fem ei îm brăcate în diferite m odele de rochii ocupau în­
treg peretele sudic, în tim p ce altele erau adunate pe
m asa aflată în m ijlocul duşum elei acoperite cu covoare.
Privi în spate şi văzu că nişte perdele roşii form au o
despărţitură, în spate. '
- Un m om ent, strigă o voce în tim p ce draperiile se
depărtară, lăsînd vederii o bătrînică scu n d ă şi rotundă.
Părul ei argintiu era strîns în vîrful capului atît de
puternic, încît pielea obrajilor se întinsese .extrem de
tare. Un o b ie ct ascuţit, sim ilar cu cel pe care m am a lui îl
folosea la tricotat, ieşea afară din c o cu l argintiu. O ban­
dă galbenă atîrna în jurul gîtului ei gros, term inaţiile ar­
gintii ale acesteia legănîndu-se peste pieptul volum inos.
- B onjour, m onsieur. Eu sînt M onet Bovier. îşi undui
mîna dolofană, arătînd spre interiorul m agazinului, apoi
adăugă: Prroprrietarra. C u ce vă p o t ajuta?
- V reau să văd un trusou. Ce culori aveţi?
- C ulori? O chii calzi şi lunecoşi se măriră, apoi de-
veniră zîm bitori. înţeleg. Şi acest trusou este pentru vi­
itoarea mireasă?
H awk încuviinţă din cap,
- AhJ exclam ă ea, m işcîndu-şi c a p u l în sus şl-n jos.
 81

Cînd este nunta?

- Peste cinci zile.
Femeia îşi pierdu răsuflarea.
- C inque Jours! Oh, m onsieur, d arr nu este posibil
să aveţi trusoul ptnă atunci. îşi duse mîna la p ie p t şi
continuă: M onet ar avea nevoie de cel puţin o lună. Nu
mai puţin - hainele nu p o t fi făcute atît de repede.
- D oam nă, nu vreau decît un trusou.
- M onsieur, vă rog. T rrebuie să înţelegeţi. Ceea ce
cerrşţi este im posibil. M îna ei se ridică la gît şi ea adău­
gă: Este evident că nu vă daţi seam a cît este de mare
un trusou. Este... .
- D acă vă este prea greu', o întrerupse Hawk, voi
m erge în altă parte. D ucesa de Silvercove va avea un
trusou. -
întregul com portam ent al fem eii se shim bă subit.
- D ucesa! Oh, m on Dieu. Sînteţi A lteţa Sa, le duc?
Le d u c din colonii?
Plictisit, H aw k dădu să plece.
- Non, aşteptaţi! Oh, m onsieur, nu am ştiut. M oneţ
va face trrusoul m irresei dum neavoastră. Oui. Va fi ne­
voie de m ulte ajutoare şi de m ultă muncă, dar va fi
făcut.
H aw k se uită fix, pentru o clipă, la fem eie, m inu-
nîndu-se cît de uşor se lăsau oam enii im presionaţi de
titlu ri şi bani, a poi încuviinţă:
- Peste cinci zile.
- A şteptaţi!
Exasperat, Hawk se întoarse cu faţa.
- T rebuie să-i c u n o sc măsura.
M ăsura ei? De unde dracu' s-o ştie? Ridică o mînă,
indicînd că V ictoria i-ar ajunge pînă la bărbie.
- S curtă. încercă să exprim e, prin gesturi, mărimea
taliei, d a r îş i înrîpreună mîirtile a dezg u st şi preciză: Mică.
- Este petit, nu? Foarte drrăguţ. Buzele fem eii se
strînseră tare. Darr M onet are nevoie de măsurri.
 82

H aw k scrîşni din dinji.

- Doam nă, nu am inform ajiile în buzunar. V a trebui
să o întreb pe fată.
- Oh, oui. Se grăbi spre o m asă cu schije şi aduse o
pană şi o bucată de hîrtie, Cum se numeşte?
- Lady V ictoria Tow nsend.
- M icuja Rria? Darr nu este decît o copilă! exclam ă
şi obrajii fem eii se îm bujorară. S cuzaji-m ă, m onsieur. Nu
este treaba mea. M onet arre m ăsurrile dom nişoarei. îi
fac to a te hainele. Ridică, întrebător, o sprînceană. Nu­
mai dacă, desigurr, nu a mai luat în grreutate.
Lui H awk îi displăcu insinuarea fem eii, cum de altfel
îl deranjă şi m odul în care acest gînd îi încordă sto­
m acul. Mai ales cînd el nici măcar...
- Nu. Nu a luat. Cel pu jin nu, d u p ă ştiinţa lui. Se
întoarse din nou cu fa ja spre uşă şi adăugă: Dacă mai
aveji alte nelăm uriri, întrebaţi-o pe fată.
Părăsind m agazinul, oricît încercă să-şi scoată din
m inte rem arca fem eii, nu reuşi. V icto ria nu va avea
copii, atît tim p cît va fi căsătorită cu el. Exceptînd cazul
în care va avea un am ant sau d a că o vă lua cu ei în
colonii. .
Evident deranjat de am bele idei, urcă în trăsură şi
trase uşa. Nu putea să fie atît d e crud cu ea. Nu putea
să-i distrugă viaţa pe care o avea, luînd-o cu el în A m e­
rica. Nu-i m ai răm ăsese decît o singură alternativă. Va
aştepta o bună bucată de vrem e, du p ă care îi va acorda
divorţul pentru a se putea recăsători. Dar nici m ăcar
acest gînd nu-l alină. Dezgustat; îşi lovi zg o m o to s m ij­
locul. Ajunge. S osise tim pul să-şi aranjeze întoarcerea
acasă. Zîm bind, se în dreptă spre docuri.
Urcînd la b ordul vasului S aiier's Choice, Hawk află
că acesta va pleca în colonii d o u ă zile d u p ă ce nunta va
avea loc. Dezam ăgit, dar nu Intim idat, decise ca servi­
torii să-i îm barce bagajele; după cerem onia căsătoriei,
va sta la bordul vasului. De la docuri, plecă să se întîl-
 83

nească cu un b in e c u n o sc u t crescăto r d e cai, de la care

achizi]ionă un m urg p uternic şi bine antrenat, p e care îl
trim ise ia grajdurile de pe dom eniul Silvercove. Nu ştia
dacă V ictoria Tow nsend călărea sau nu, dar era sin­
gurul dar pe care îl c onsideră potrivit.
Term inîndu-şi treburile zilei, se duse la H anul D ock­
side. Era încă d a to r hangiului pentru acea cam eră bles­
tem ată. ■
D acă A tw ood fu surprins să-l vadă, proprietarul din
el nu se lăsă im presionat de faptul că H awk intră în hol
şi puse banii pe tejghea.
O clipă, A tw o o d se holb ă la m onede, pentru c a apoi
să-şi ridice capul.
- Mai trebuie o coroană, Alte{ă. Pusei o b lig a t să
chem o fem eie şă spele sîngele d e pe covoare.
H awk privi la urm ele decolorate de pe covoarele ce
acopereau duşum eaua, încuviinţă d in ca p şi mai puse o
m onedă.
Mîna scheletică a lui A tw ood adună repede aurul.
- Nu crezul o clipă că o să vă m ai întoarceţi, fiind
pretin cu C ollier Parks. C oconu' îi re cu n o scu t de rău
platnic, num ai dacă nu-i pui pistolul la tîmplă.
- Nu sîntem prieteni.
A tw ood clipi.
- Ah, înţeleg, dum neata eşti unui dintre bu n ii prieteni
ai m icuţei doam ne.
H awk încercă să-şi ascundă surprinderea.
- Unui dintre?
A tw ood rîse.
- Ce se-ntîm plă, cucernicia voastră? Credeaţi că sîn-
teti singurul b ă rbat al puştoaicei? îşi îm preună mîinile
oso a se pe tejghea, se aplecă în fa jă şi spuse: V-aş
putea spune to tu l despre fată dacă prejul ar fi bun.
H aw k abia se a bjinu să nu-l strîngă de gît pe ticălos.
S co jînd din buzunar cîteva m onede, le aruncă pe te j­
ghea. ,
 84

- V orbeşte.
- Ei bine, spuse A tw ood, frecîndu-şi bărbia, se pare
că fătuca vine prin partea asta de vreo şase iuni şi se
întîlneşte cu un tip cam bătrînel, care şade pe uiija din
spatele hanului meu. îi văzui chiar io de cîteva ori cum
se îm brăţişau şi cum el o poftea în co lib a lui. Iar ea
m ereu îi aducea un pachet. Fără îndoială, schim buri.
Auzii că nen o ro citu ’ fuse grăjdarul ei pînă cfnd tatăl
fătucăi îl schilodi şi-l dădu afară. A tw ood se strîmbă,
dezvelind strungăreţele mari dintre dinţii stricaţi, apoi
continuă: Cred că ta-su îi prinse hîrjonindu-se în fîn şi
încercă să-l om oare pe neghiob. Auzii spunîndu-se că
M cD aniels - ăsta-i num ele tip u lu i - intră totdeauna în
posesia unei sum e bunicele de bani, după plecarea ei.
Io cred că puştoaica se achită pentru serviciile Igi, o r îşi
ajută iubitu'.
' H awk încercă cu greu să-şi ascundă furia care-i sfre­
delea pe dinăuntru. Se răsuci, fără să m ai spună un
cuvînt, şi părăsi hanul. Nu-i venea să creadă că fata îl
prostise atît de uşor. A r fi putut să jure că este o sfîntă.
Dar ceea ce tocm ai aflase ii întărise părerea, deja fo r­
mată, despre fem eia albă.
Ea şi vărul ei. C ollier Parks, aranjaseră totul. Parks,
indiscutabil, pentru bani. Dar se îndoia că V ictoria îşi
risca viaţa, venind pe chei, num ai pentru un sim plu p ar­
tener de pat. Nu. Venea să-şi ajute iubitul.
Exasperat, c oborî z g o m o to s treptele. Femeia îşi bă ­
tuse jo c de el, iar vărul ei îi insultase virilitatea.
Pentru o clipă, se gîndi să se întoarcă la a vocat şi la
croitoreasă şi să contram andeze totul, apoi însă s e răz-
gîndi. De fapt, nu-i păsa d e lo c de bani sau de ceea ce
avea să facă fem eia cu ei. Din partea lui, ea şi iubitul ei
puteau să se scalde in ei, dacă voiau.
V oia să-i om oare pe am îndoi, încet, torturîndu-i. Dar
ştia că nu va face ace st lucru. Nu putea să-i facă rău
surorii lui Jason. Şi nici nu-i va spune prietenului său
 85

despre ceea ce uneltise ea. Nu voia să-l rănească pe

Jason.
Dar Jason va afla, pînă la urmă, despre nuntă, cînd îi
va scrie surorii lui vitrege. Şi atunci, cum îi va explica că
s-a întors, fără m ireasă?
Deodată, îl fulgeră un gînd, care-l făcu să se re­
laxeze pe bancheta trăsurii. Nu va mai fi nevoie de nici
o explicajie, dacă ar lua-o cu el. Ce pedeapsă mai m are
putea să fie, pentru această tîrfă m incinoasă, decît să o
iei din m ijlocul vieţii pe care o iubea atît d e m ult? Privată
de petrecerile, teatrele şl balurile londoneze şi forţată să
trăiască în m unţii stîncoşi d in Virginia?
Un zîm bet i se aşternu pe buze. Un cadou de nuntă
surpriză, pentru m icuţa lui mireasă.
 22 mai 1775, ziua în care V ictoria se căsătorea, se
a n u n ja răcoroasă şi caim ă, adierea prim ăverii făcîndu-şi
prezenta sim fită peste to t. Nim eni nu-şi am inti că, de
fapt, în acea zi ea îm piinea şaisprezece ani şi, deşi
încerca să nu se lase afectată de această neglijentă,
căutîndu-şi ocupaţia în treburile casei, to tu şi nu reuşi.
Ş tiind că această zi groaznică va fi şi mai proastă,
d acă va perm ite sentim entelor ei să se exteriorizeze.
V ictoria începu să se concentreze asupra cerem oniei ce
avea să vină. Pînă acum , conside ra că fusese destul de
norocoasă. Tatăl ei {esuse o poveste care explicase to t
scandalul. A firm ase că, în urm a unei discuţii neplăcute
pe care o avuseseră îm preună, ea ar fi fu g it de acasă.
A poi, pentru a face m inciuna credibilă, susţinuse că vă­
rul e i plecase d u p ă ea şi că am îndoi, ea^ şi Collier, îl
găsiseră pe du ce la întoarcerea acasă. înflorind mai
departe, el jură că d u p ă ce fiica lui salvase via ja d u ­
celui, R em ington se îndrăgostise nebuneşte de ea - de
aici rezultînd căsătoria. -.
V ictoria zîm bi la am intirea acestei poveşti groaznice.
Putini oam eni ar fi crezut-o.
Uşa dorm itorului se deschise ^ i cam erista păşi înă-
 87

untru. în urm a ei, venea o droaie de servitori cu găleji

de apă, pentru a um ple cada de alamă.
Oftînd, V ictoria se iăsă pe mîna lor.
Toată ziua fusese agitată. Servitorii se înghesuiau
frenetic să deretice prin casă, să aerisească paturile, în
tim p ce bucătăreasa ocăra tim pul scu rt şi meniul bogat.
Înveşm întată în rochia de m ireasă a m am ei sale, aş-
te p tîn d plecarea la capelă. V icto ria se sim je a foarte
obosită. Şi, în plus, dezbrăcată. Cam erista insistase să
poarte sub rochie num ai ju p a şi nim ic altceva. V ictoria
nu putea distruge ideile rom antice ale fem eii, spunîndu-i
că noaptea acestei nunji nu va avea loc, aşa că-şi păs­
tră zbucium ul pentru sine. Nu voia să facă acest lucru!
Ş tiind că nu era altă cale, zîm bi şi încercă să-şi as­
cu n d ă starea de agitajie. Dar, în tim p ce urca în trăsura
care avea s-o du că la biserică, stom acul ei fremătă.
Cînd vizitiul încetini în faţa capelei albe, aflată p e o
m ică colină, la m arginea m oşiei D enwick, ea sim ji p ri­
m ul sem n de frică adevărată. Nu pute a să facă fa]ă
situajiei.
Intră în panică şi-şi propuse să fu g ă cînd vizitiul des­
chise uşa. în acea clipă, tatăl ei apăru din clădire, pri­
vind printre gene de parcă i-ar fi suspectat intenjiile. îşi
rid ică bastonul de care era nedespărjit, într-un gest
care-i dădu curajul s-o înfrunte.
Inspirînd adînc, ea aruncă o ultim ă privire nenorocită
libertăţii dealurilor din de'părtare şi-şi acceptă, cu re­
sem nare, soarta.
- Fată deşteaptă, m urm ură tatăl ei, num ai pentru ea,
în tim p ce V ictoria, coborînd din trăsură, îi luă brajui.
A poi, adăugă cu voce tare: Haide, draga mea, să nu-l
lăsăm pe mire să aştepte.
V ictoriei nu-i păsa. Din partea ei, m irele putea să
aştepte pînă se va evapora marea. Adunîndu-şi forjele,
îşi ridică bărbia şi-şi fixă privirea pe arcada de deasupra
ce lo r două uşi ale bisericii.
 88

Cu coada ochiului, văzu caleaşca neagră a fam iliei

R em ington, cu em blem a Silvercove gravată pe uşi. Fri­
ca îi înjepeni picioarele, de parcă o lovise im portanja
lucrului pe care avea să-i facă. Urma să se căsăto­
rească cu un om pe care nu-l văzuse decît de do u ă orii
Se dezechilibră.
R ichard T ow nsend o Jinu strîns de braj.
Tresări, dar continuă să m eargă înainte, gîndindu-se
la singura asigurare pe care o avea. Ducele, de vrem e
ce era hom osexual, era evident că nu-şi va pretinde
d re pturile de so|. îl venise în m inte şi faptul că nu va
avea copii, dar la şaisprezece ani p roblem a aceasta nu
o preocupa prea m ult. N im eni nu putea şti ce se va
întîrnpla în viitor. S tăpînindu-şi, o clipă, gîndurile şi te ­
merile, ea se îndreptă spre mire.
în capelă. H aw k stătea b ă jo s în fa ja preotului îm ­
bră cat în alb, privind ultim ii invitaţi care soseau şi care
îşi ocupau locurile. Se sim ţea c a uh prizonier expus. De
ce oare n-or începe odată?
în spatele lui, uşile arcuite se deschiseră larg. Ceea
ce văzu, îi făcu inim a să se oprească.
V ictoria T ow nsend stătea alături de tatăl ei, cu capul
plecat sub vălul auriu. R ochia p e care o purta, avînd un
d e colteu adînc în faţă, etala rotunjim ile line ale sînilor ei
plini, iar după ce se aduna strîris, în jurul taliei subţiri,
cădea în falduri dantelate pe podea.
Prin voalul auriu, el desluşi trăsăturile ei delicate,
încadrate de părul m ătăsos, d e culoarea lem nului de
cireş, şi, pentru o clipă, îşi am inti pînă şi de m oliciunea
acestuia. H aw k strînse puternic în mînă obişnuitul inel
pe care, curînd, avea să i-l dea, blestem înd-o pentru că
era aşa de frum oasă şi de tînără.
A poi, am intindu-şi de figura lui cotonogită, se în--
toarse cu faţa spre om ul îm brăcat în alb. Nu voia ca ea
să-l vadă aşa. S-o lase mal bine să se gîndească la
banii după care alerga.
 89

Sim ji parfum ul dulce, înm iresm at, cu m ult înainte ca

ea să se opre ască lîngă el. Nu se va uita la ea decît
d u p ă ce va fi a Iul.
Victoria sim]i o repulsie zdrobitoare, cînd ducele, după
' ce o privi, îi întoarse spatele, de parcă sim pla el vedere
i-ar fi inspirat scîrbă. Lacrim ile îi îm păienjeniseră ochii.
A ceasta era ziua nunjii ei... şi ziua ei de naştere. Ar fi
tre b u it să fie cea mai fericită zi din via|a ei.
îşi o cu p ă locul lîngă bărbatul care urrria să-i devină
s o j şi abia da că auzea cuvintele preotului, care înce­
puse cerem onia. G îndurile neplăcute i se adunară în
m inte şi nu o m ai părăseau. Şi cu to a te astea, reuşi să
se descurce în tim pul slujbei şi să dea răspunsurile
cuvenite, auzindu-se, în scurt tim p, declarată s o jia lor­
d u lu i A dam R em ington, al cincisprezecelea duce de Sil-
vercove. '
Totul se term inase. Pentru to t restul viejii o să apar-
Jină acestui bărbat. înghiţind cu dificultate, îşi întoarse
fa ja spre s o ju i ei, dar, em ojionîndu-se, îşi lăsă capul în
jos.
El îi ridică voalul şi o prinse cu mîna de bărbie.
în tim p ce buzele lui se cobora u să le întîlnească pe
ale ei. V ictoria închise ochii .şi începu să se roage ca
atingerea lui să nu fie crudă.
A scultîndu-i parcă ruga, el o sărută uşor, aproape
reverentios. V ictoriei îi plăcu căldura Incredibilă a b u ­
ze lo r lui, atingerea bărbătească a trupului lui.
Bărbătească? Ea se încordă.
S im ţind schim barea ei, el o eliberă şi p ă şi în spate.
Stînjenită, ea îşi m ută privirea, incapabilă fiind să se
uite in ochii lui, pe care îi bănuia reci şi plini de dezgust.
P uţinii invitaţi aplaudară zgom otos. A poi urm ară feli­
citările şi îm brăţişările cu prietenii şi rudele îndepărtate.
De la biserică, nuntaşii se duseră acasă, pentru
m asă şi pentru festivităţile obişnuite, deşi V ictoria nu.
sim ţea nici o plăcere pentru ele. Dar nu avea ce face.
 90

For{îndu-şi un zîm bet, îşi im puse să jo a ce roiul miresei

îndrăgostite.
Şi se descurcă foarte bine, aproape toată seara, mai
pu jin cînd C ollier îi făcu un sem n îndrăznej cu ochiul
sau cînd taică-su o privi, zîm bindu-i com pătim itor.
Lady Rem ington era singura salvare a Victoriei. Alaina
părea că era singura persoană care înjelegea team a
Victoriei.
Cînd m uzicanîii începură să cînte un m enuet ritmat,
privirea V ictoriei se îndreptă spre Adam . Nen/ii e se
încordară. Mirii erau aşteptaji să deschidă prim ul dans.
M am a ducelui vorbea în şoaptă cu el, spunîndu-î
ceva ce el nu voia' să audă, judecînd d u p ă privirea lui
mînioasă. Se uită d ezaprobator spre Victoria, apoi spre
m uzicanţi, gura răsfrîngîndu-i-se într-o grim asă adîncă.
Nu voia să dansezfe cu ea. Orice tîm pit putea Să-şi
dea seam a de ace st lucru. Şi totu şi se îndreptă spre ea.
Încercînd, cu disperare, să-şi ţin ă firea. V ictoria îi
întîlni privirea şi aşteptă să o co n d u că în m ijlocul salo­
nului. Figura ei se schim bă cînd, apucînd-o de mînă, o ■
îm pinse spre uşa principală.
- C e...ce faci?
D ucele nu o privi. .
- Plecăm.
D oam nei G îndul de a dansa cu ea era chiar atît de
groaznic?
- Nu p o ji face asta, şo p ti ea, precipitat, picioarele ei
abia m ai atingînd pămîntul.
- Deja am făcut-o. .
El se o p ri şi o urcă în trăsură.
Aşezată pe banchetă. V ictoria răsucea, nervos, ine­
lul cu care nu era obişnuită. Nu ar fi vrut să plece încă.
Cu el. Ar m ai fi trebuit s ă rămînă, dar acest om înfiorător
se purta de parcă n-ar fi avut nici un fel de bună-cu-
viinjă. S ojul ei era, cu adevărat, un m onstru lipsit de
scrupule.
 91

SoJ! C e ciudat suna acest cuvînt. R etrăgîndu-se cît

mai departe d e duce, îşi aranjă rochia, îm preunîndu-şi
a p o i m îiniie în poaiă.
A dam R em ington părea c ă găseşte prezen{a ei plic­
tisitoare. 0 ignoră com plet. S tătea p u r şi sim plu a co lo
şi, Jinînd draperiile trase într-o parte, privea pe fereastră.
C ălătoriră în linişte atît de m ult, încît V ictoria începu să
se sim tă invizibilă ş i îngrozitor de dezbrăcată, fără len­
jeria ei intimă. O blestem ă pe cam eristă. într-un sfirşit,
întrerupse tăcerea:
- Unde m ergem ?
El nu-şi dezlipi privirea de pe fereastră.
- La locu in ja noastră.
- C ea în care stai cu m am a ta?
- Nu.
V ictoria oftă. Tipul mai avea m ult d e învăjat în pri-
vin ja conversajiei.
- Alteţă, ne vom petrece viaţa, d e acum încolo, în
tăcere?
- Se pare c ă nu, răspunse el sec.
S im ţind că se îtfîurie, ea îşi îm preună mîiniie, se lăsă
pe spate şi-şi ţuguie buzele. Bine, se gîndi ea. Nu vrei
să vorbeşti? A tunci, nu o să vorbim . Prost fudul!
Tirziu, cînd trăsifra se opri. V ictoria sări la fereastră,
trase perdeluţa şi privi afară. Şocată, se uită fix la nu ­
m ele hanului: D ockside. .
D acă pînă atunci m ai avusese unele îndoieli, acum
acestea dispăruseră definitiv. S oţul ei n edorit se supă­
rase foarte tare, pentru că fusese forţat să se însoare cu
ea. Işi dădu perfect seam a de acest lucru şi, ch ia r dacă
nu-i va îm părţi patul, căsătoria cu ducele îm bufnat avea
să fie o experienţă în sine. Slavă cerului că nu avea alte
problem e cu care să se confrunte.
■în holul dezolant, dom n u l A tw o o d zîm bi, indicîndu-i
astfel m asivului Jonas să ia geam antanul de piele al
Victoriei.
 92

- O daia de la c a p u ’ scării.
Dîndu-şi seam a că dom nul A tw ood indicase cam era
in care fusese în noaptea scandalului, V ictoria se zbă-
tea între rîs şi piîns. în cele din urmă, rîsui învinse. întor-
cîndu-se spre so|ul său, ea stim ulă plăcerea.
- Oh, ce bine! Este cam era mea preferată.
A r fi putut jura c ă el îşi Jugulase buzele, înainte să
aprobe din cap.
- M ă b u cur că eşti de aco rd cu mine. El arătă spre
scări şi adăugă: D upă tine. .
în cam eră, Jonas lăsă jo s bagajele şi, înainte de a
ieşi, îi zîmbi uşor V ictoriei.
Privind în jur, ea observă că fusese făcută o singură
schim bare în m obilier. Patul îngust, pentru o singură
persoană, fusese în lo cu it cu unui mai mare. Forjîndu-se
să-şi alunge team a care o cuprinsese subit, ea pre­
supuse că dom nul A tw o o d aranjase to tu l în ideea că ea
şi ducele v o r îm părţi totul.
S im plul gînd că s-ar pute a culca alături d e Adam
R e m in ^ o n o cutrem ură. îşi opri apoi privirea pe o g ră­
m adă de cutii aflate într-un col} al camerei. La început,
crezu că to a te bagajele ei din trăsură fuseseră aduse
înăuntru, dar îşi d ă d u seam a că se înşelase, deoarece
ei abia sosiseră. '
- Oe sînt acelea? întrebă ea arătînd cu degetul.
- Mi s-a sp u s că se num eşte trusou.
V ictoria nu-şi putu ascunde surpriza.
- Pentru m ine?
- D oar nu le-am luat pentru slujnice.
Ignorînd rem arca lui, un va l de bucurie o inundă pe
dinăuntru. Fără să vrea, sojul ei îi dăruise un ca d o u de
ziua ei. O chii i se um plură de lacrimi şi-şi plecă im ediat
capul, nedorind ca el să observe m odul în care bună­
ta tea lui o im presionase.
- M ulţum esc, A lteţă. R ecăpătîndu-şi stăpînirea de
sine, ea îl privi printre genele um ede şi continuă: Te
 93

superi dacă le desfac cînd ajungem acasă? Ea îşi sim ţi

obrajii arzînd. Eu... cam era aceasta este prea... Mi-e
team ă că tru so u l s-ar pu te a m urdări.
El se încruntă şi privi prin cam eră, d e parcă atunci ar
fi văzut-o pentru prim a oară. Expresia lui deveni aspră şi
încuviinţă din cap.
Uşurată, V ictoria arpncă din nou o privire curioasă
cutiilor, întrebîndu-se care erau gusturile soţului ei în
privinţa veşm intelor fem inine. Nu putea să aibă prea
multă_ experienţă. _
- întoarce-te, zise A dam , calm. îţi voi desface rochia.
Inim a V ictoriei începu să bată puternic.
- Poftim ?
- Nu mai auzi bine?
- B...ba da. S igur că da. Se îm bujoră. Num ai că nu
m ă aşteptam ...
- Să te ajut?
Un fio r uşor îi săgetă c orpul la gîndul că degetele lui
îi v o r atinge pielea. Şi, în plus, din cauza cam eristei, nu
îşi pusese nici lenjeria obişnuită. V ictoria îşi reaminti
însă im ediat: acest bărbat nu este nici pe departe in­
teresat în...
- Nu. Eu m-am gîndit că vom cina mai întîi.
Păşi în urma ei şi atinse nasturii de pe spatele rochiei.
- Te-ai gîn d it greşit. El se apropie şi mai m ult, că l­
dura respiraţiei lui m îngîindu-i urechea. De altfel, te în ­
şeli în m ulte privinţe.
S tom acul ei începu să fream ăte. Oare ce însem na
acest lucru? Uuptîndu-se să-şi controleze trem urul, aş­
te p tă ca el să term ine. Din fericire, el îi trase mînecile
rochiei de pe umeri.
îşi adună rochia în jurul ei, pentru a se feri de p ri­
virea lui.
- Mai departe, m ă descurc, m ulţum esc.
O întoarse cu faţa spre el, ţinînd-o uşor, dar ferm, de
umeri.
 94

- li refuzi m irelui plăcerea?

R espiraţia ei se opri.
- D oar nu ai de gînd să...
' El se apropie, c u ochii arzînd de dorinţă.
- Ba da.
Fără să se g în d e a s c i, ea izbucni: -
- Dar ţie nu-ţi plac fem eile! .
Pentru o clipă, m axilarul lui se încordă, apoi zîmbi şi
co b o rî pivirea pe sinii ei aproa p e goi.
- Dar tu nu eşti încă... fem eie.
- Nu asta am vru t să spun, şi ştii bine. Preferi alte
distracţii.
îşi apăsă degetele în um erii ei, încercînd să se în-
frîneze.
- Da? Şi care ar fi acestea,'m ă rog?
V ictoria se înăbuşi. Oh, D oam ne, ceva din expresia
lui foarte bărbătească, foarte periculoasă, o făcu să se
oprească. Ar fi bine să nu se fi înşelat în privinţa lui.
- Eu, hm...
îi eliberă umerii, iar ea, oftînd uşurată, scăpă corsajul
rochiei din mînă, dezvelindu-şi sînii. înainte să m ai a p u ­
ce să se acopere, el o trase spre el, acoperindu-i gura
cu un sărut.
-Frica îi scutură trupul. Insistenţa sărutului lui exprim a
nu num ai pasiune, ci şi o do m in a ţie sălb a tică . Oh,
D oam ne! G reşise în legătură cu preferinţele lui!
încercă să se tra g ă deoparte, d a r el o ţinu strîns.
Sim ţi un z g o m o t surd în urechi şi îşi dădu seam a că, de
fapt, erau bătăile inim ii ei. încercă din nou să se eli­
bereze, lovindu-l in picior, iar el s e dezechilibră şi o
răsturnă pe pat.
înnebunită de frică, ea îm brîncea şi lovea statura lui
masivă. N im ic însă nu-l afecta. Sărutăriie lui deveneau
mai fiăm înde şi m ai înfocate. îşi răsucea capul într-o
parte şi-n alta, încercînd să-i o colească atingerea.
A dam o ţin tu i atît d e tare cu tru p u l său, încît Victoria
 95

abia mai putea respira. Mîinile lui începură să rătăcească

prin părul ei. îi acoperi g ura cu un sărut, nepăsîndu-i de
răul pe care buzele lui îl făceau gurii ei delicate. O frică
n econtrolată puse stăpînire pe ea. N iciodată nu se gîn-
dişe că el ar vrea să-i facă vreun rău, că încercase asta.
- Nu! strigă ea. .
S trînsoarea ducelui se înteji.
- Ba da, nevastă.
Oh, Doam ne, o va forja.
' - N u , te rog. "
Din păr, mîna lui c o b o rîrc u putere, pe sînii ei.
Forja lui o um plu de spaim ă.
- Nu! O preşte-te!
Gura ii alunecă uşor pe gîtui ei, pină cind buzele ii
a coperiră sfîrcul sînuiui, pe care îl Jinea-între degetul
m are şi arătător. '
La început, o căldură incredibilă îi invadă trupul, dar
apoi sim ji dinjii lui netezi atingîndu-i sfîrcul. A pro a p e
îngrozită de frică, îşi arcul spatele şi Jipă.
O m uşca uşor, am eninjător.
Un suspin înăbuşit îi scăpă din piept.
- Te rog, nu-m i face asta.
El îşi in ă ijă uşor capul, ochii strălucindu-i sălbatic şi,
eliberînd-o, se ridică din pat.
- J o c i bine rolul fecioarei nevinovate, dar am îndoi
ştim adevărul în p rivinja purtării tale.
Victoria era atît de uşurată că reuşise să se elibe­
reze, îhcît nu-şi m ai d ă d u seam a de sem nificajia s p u se ­
lor lui, iar în clipa în care înjelesese, el era deja plecat.

Avîntîndu-se furtunos în hoî, lui H awk i se făcu scîr-

bă de ceea ce tocm ai săvîrşise. Nu dorise s-o înspăi-
 96

mînte sau s-o sărute sau să se fi lăsat ab so rb it de ea.

Dar cînd îi zărise spatele gol, nu-şi putuse co ntrola do-
rin ja care-i ardea în trup. Nu mai cunoscuse pînă atunci
o chem are atît de puternică de a stăpîni, de a cuceri.
D ar ea începuse să im plore. A şa ceva, o fem eie din
trib u l S haw nee n-ar face niciodată, nici chiar sub cazne,
îşi scutură capul. V ictoria o fi fo st sora lui Jason, dar nu
avea nim ic din curajul sau onoarea acestuia. .
- O noare! exclam ă Hawk, s co jîn d cuvîntul ca pe un
scuipat. Etalase exact atîta onoare cît avusese şi el. Nu
num ai că aproape o violase, dar încercase să se răz­
bune, luînd-o cu el în colonii. încercase? Dar încă mai
vo ia acest lucru.
D ezgustat de el însuşi, c o b o rî scările şi trecu prin
ho lul de la intrare, m u lju m it că, m ăcar o dată, A tw ood
nu era prin preajm ă. H angiul, presupunînd că tinerii
p roaspăt căsătoriţi nu vor să fie deranjaţi se retrăsese.
A stfe l nu va afla că H awk îşi părăsise mireasa. De fapt.
H aw k nici nu ştia de ce-i păsa de asta. Nu avea im por­
ta n ţă dacă v o r ieşi zvonuri. V ictoria nu va m ai fi aici. Cu
to a te astea, în m od nejustificat, era m ulţum it că repu­
ta ţia ei nu va m ai suferi o lovitură.

A propiindu-se de uşăj se gîndi din nou la nunta şi la

petrecerea care urm ase. întrunirea fusese m ică. D acă ar
fi fo s t o nuntă cum trebuie, cu invitaţii, anunţuri şi o b iş­
nuita perioadă de aşteptare, participanţii ar fi fo st mult
mai num eroşi.
De altfel, se distrase spre sfîrşitul petrecerii, urm ă­
rind-o cu privirea pe Victoria. Fusese m îndru văzîfld-o
cît de .g ra ţio s se m işca, cum îşi înclina uşor capul cînd
vorbea, sau cum îşi ridica mîna accentuînd vreun cuvînt.
 97

Zîm betul ei era atunci sincer, dezveiind dantura dreap­

tă, m ică şi aibă. A tunci îi văzuse pe vărui ei făcîndu-i un
sem n conspirativ, cu ochiui.
H aw k apucă clanja, jurînd că, într-o zi, îşi va înfige
pum nui în faja încrezută a iui Coiiier.
G îndul acesta îi mai alină furia şi îi am inti cît de
ş o ca t fusese, cînd m am a lui îi şoptise la ureche că el şi
V icto ria trebuiau să c o n d u că dansul. Dansul! Dar el nu
ştia cum . Şi deşi so{ia lui s-a sim ţit stînjenită, cînd au
părăsit petrecerea, ar fi fo s t şi mai rău pentru amîndoi,
da că el ar fi în c e rc a ts ă danseze.
D eschizînd uşa care dădea spre stradă, un alt gînd îi
încolţi în m inte, făcîndu-l să se sim tă vinovat. Fata fu ­
sese atît de entuziasm ată de trusou! Nu i-ar fi plăcut ca
ea să afle că el nu se gîndise singur lă acesta. A poi îşi
aduse am inte de celălalt cadou şi constată că abia aş­
te p ta să-i vadă expresia feţei, atunci cînd îi va dărui
arm ăsarul.
M ult mai liniştit, ieşi afară, nerăbdător să ajungă la
vas, să vadă dacă era pregătită cabina şi să descarce
bagajele V ictoriei din trăsură. A poi va trim ite d u p ă cal.
Pînă astăzi, îşi păstrase toate planurile pentru mireasa
lui, d a r peste puţin tim p... Îndreptîndu-se spre trotuar,
în ce p u să coboare treptele şubrede.
Un zg o m o t se auzi în urm a lui. Instinctiv, se întoarse.
C eva îl pocni în tîm plă.
C lipi, încercînd să-şi lim pezească privirea, dar leşină
de parcă totul s-ar fi s cufundat în întuneric.
 SILVERCOVE

în tim p ce se îndepărta de sat, în şaua calului, V ic­

to ria inspiră aerul răcoros şi sărat ai oceanului, Se făcea
că nu observă m icuţa um bră care o urmărea. Era ace­
eaşi care o însoţea m ereu cînd venea cu m încare în
com unele care aparţineau m oşiei Silvercove. Nigel. Un
puşti de o p t ani, care îi furase inim a acum şapte ani,
cînd vizitase pentru prim a d ată cătunul, iar ea ştia foarte
bine intenţia lui,
Zîm bi gîndindu-se la biscuiţii cu zahăr ce-i mai răm ă­
seseră în pungă. Deşi oferea cîte unui fiecărui copil,
N igel m ereu mai venea d u p ă aitui, iar ea îi dădea nu
pentru că era invaiid şi nici pentru că ea îşi dorea atît de
m ult un copii.
R esentim entul pentru soţul ei creştea şi, pentru a
suta oară, îl blestem ă pentru că o părăsise, pentru că îi
refuzase iucrul pe care şi-l dorea cel mai mult. Un copii.
Nu că şi l-ar fi d orit cînd s-au căsătorit. Nu. Era m ult
prea tînără atunci. Fusese toarte fericită să devină stă-
pîna propriei case şi să se bucure de libertăţi pe care.
 99

pînă atunci, nu le cunoscuse. Mai ttrziu, ctnd anii tre ­

cură pe lîngă ea, începu să-şi d e a seam a de go lu l din
via]a ei. Ceva lipsea.
îşi văzuse prietenele căsătorindu-se, devenind apoi
m am e. Ea participase la m ulte botezuri în calitate de
naşă. Dar să Iii naşă, nu era suficient. Ceva din ea,
dorea, disperat să-şi po a tă Jine co p ilu l la piept. D orinţă
care nu se putea realiza atîta vrem e cît rămînea căsă­
to rită cu un bărbat care conside ra că ea nu există. Un
bărbat care nu m ai apăruse din noaptea nunţii,
Oh, cît de naivă fusese atunci. Zilele care urm ară
disparyiei lui H aw k au fo s t adevărate chinuri pentru ea.
S oacra ei insistase să se m ute la ea, la Silvercove, pe
m alul mării, lîngă B righton, şi să nu se mai preocupe atît
de dispariţia lui A dam . D ar V icto ria era sigură că el
intrase într-o încurcătură şi că, probabil, fusese omorît.
în cele din urmă, d u p ă o săptăm înă care trecuse fără
nici o veste de la el, se duse la m am a lui Adam , speriată
şi cu planuri de investigare.
A laina îi spuse, cu biîndeţe, că A dam intenţiona să
se întoarcă în colonii. N econvinsă pe deplin. V ictoria
întrebă servitorii şi află că aceştia ti duseseră bagajele
pe vas, cu o zi înainte de nuntă.
Pe ea o înfurie fu g a lui şi refuză să se mai gîndească
vreo clipă la ticălosul lipsit de scrupule. Desigur, aşa
ceva nu trebuia, să se întîm ple. Fuga lui îi era am intită
m ereu de zîm betele com pătim itoare pe care lum ea i le
adresa, de privirile înduioşătoare ale servitorilor şi de
tristeţea exprim ată de ochii Alainei, ori de cîte ori ex­
pedia cîte o scrisoare fam iliei Kincaid, din Virginia, fiind
sigură că prietenul lui, Jason, va avea grijă ca aceasta
să a jungă la el.
Alaina, m ereu răbdătoare, fi spu n e a să nu o mai
consum e fa p tu l că nu prim ea veşti de la el, pentru că,
ultim a dată, A dam avusese nevoie de paisprezece ani
ca să răspundă.
 100

V ictoria ţinu c o n t de sfătui soacrei ei şi, în cele din

urmă, îl scoase din m intea şi din viaţa ei pe acest om
josnic.
Brandy, arm ăsarul ei, necheză, readucînd-o la reali­
tate. Acesta îşi mişcă coada neagră, mătăsoasă, lovind-o
de spatele lui lucitor, de culoarea abanosului.
V ictoria îi m îngîie gîtul neted.
- Hai, acum sîntem gata, băiete.
Privi peste um ăr la m icuţul cu picioarele goale, care
o urm ărise. Avînd un păr roşu, inegal tuns, şi o faţă
m ică, rotundă, stropită toată cu pistrui, purtînd o pere­
che de pantaloni largi, sem ăna cu un golan din Londra.
Privirea ei alunecă spre piciorul bolnav al copilului şi
îşi am inti de ziua cînd beţivul de taică-său îl lovise cu
căruţa. Se uită la faţa lui, la privirea din acei ochi verzi,
care aştepta.
Se înduioşă. .
- Am uitat d in nou să-ţi dau biscuit, Nigel?
încercă din răsputeri să nu zîm bească cînd băiatul
se ruşină. .
El se uită fix la săculeţul de pe cal, apoi o privi pe
ea, zbătîndu-se clar între dorinţa de a spune adevărul şi
team a de a nu prim i o altă trataţie. '
Se sim ţi, dintr-o dată, vinovată pentru faptul că-l p u ­
nea într-p astfel de situaţie.
- Ei bine, oricum nu are im portanţă. Mai am cîţiva.
Se aplecă şi-i mîngîie obrazul m urdar. Ai vrea unui?
Un surîs îi lum ină faţa, dezvelind spaţiul unde îi că­
zuseră prim ii dinţi,
- Da, da, doam nă.
Ea zîmbi, to p ită după băieţelul care îi furase inima, şi
tre b ui să-şi stăpînească pornirea de a-l trage în braţele
ei, de a-l strînge drăgăstos la piept, aşa cum va face,
odată, cu propriul el copil. Surîsul ei păli. Dacă situaţia
ei m atrim onială nu se va schim ba curînd, nu va exista
nici o odată. La aproape douăzeci şi trei de ani, posi-
 101

bllitatea de a mai avea copii se limita.

Oh, de ce aşteptase atît de m ult pentru a se hotărî
ce drum să apuce? La început, to tu l fusese captivant -
să'Şi fie propria stăpînă, să nu fie o b ligată să dea so co ­
teală nirnănui, pentru neglijenţele ocazionale din c o m ­
portam ent. Dar odată cu războiul şi cu toate cele, anii
trecuseră pe lîngă ea. Prea mulţi.
Încercînd să nu-şi trădeze, faţă d e copii, disperarea,
căută un biscu it în săculeţ şi i-l dădu.
- Ai g rijă să nu te va d ă ceilalţi copii. Nu mai am şi
pentru ei.
N igel încuviinţă puternic din cap. A poi, cu un zîm bet
im ens şi un m ulţum esc tim id, o şterse în păduricea rară.
Victoria privi tristă spre copilul care se deplasa şchio-
pătînd, de la un co p a c la altul, dorindu-şi din nou ca
tatăl acestuia să-i perm ită să-l ducă, să-l va d ă un d o cto r
la Londra. Dar acesta nici nu voia să audă, ia î ea se
tem ea să insite prea m ult. Dacă îşi va exercita auto­
ritatea, tatăl s-ar p u te a să-şi întoarcă m înia spre băiat.
Dar poate odată...
Scrtşni din dinţi.
- Din nou ace st cuvînt. _
Oftînd, îşi sprijini capul de gîtui lui Brandy. îşi dez-
m ierdă obrazul de pielea lui catifelată, plăcut m irosi­
to a re a fîn. Cel puţin, bine că avea armăsarul.
- Ţi-am spus astăzi cît de m ult de iubesc? S igur că
ţi-am spus. Mai m ult decît orice, tu eşti singurul lucru
bun care mi s-ă-ntîm piat în căsătoria mea nenorocită. Şi
d acă vreodată am să-l văd pe netrebnicul ăia de s o ţ al
meu, am să-i m ulţum esc că m i te-a dăruit.
M urgul păşi într-o parte şi fom ăi de parcă ar fi în­
ţeles-o. .
R id id n d u -şi capul. V ictoria privi fix peste pajiştea
care m ărginea satul, către fortăreaţa cu turnuri, aflată pe
stînci. Sih/ercove. Im presionant şi m aiestuos, cu zidurile
lui cenuşii, im punătoare şi cu turlele dispuse în trepte.
 102

d o m in a peisajul stîncos de deasupra oceanului.

Se cutrem ură cînd îşi am inti d e im presia pe care o
avusese cu şapte ani în urmă, cînd venise aici, împreună
c u Alaina, d u p ă fu g a lui A dam , şi cînd văzuse pentru
prim a d ată fortăreaja. V ictoria îşi imaginase, din com ­
portam entul lui, că ducele era rece şi dur, d a r nu se
aşteptase ca asprim ea lui să se reverse în casa pe care
ar fi urm at să o îm partă.

Nu, ei n-ar fi îm părtit-o, chiar dacă el nu ar fi dis­

părut. C onform m am ei lui, A dam nu stătuse niciodată la
Silvercove - de fa p t refuzase să pună piciorul îti casa
bu n icului lui. în treacăt, V ictoria se întrebase unde ar fi
lo cuit dacă nu ar fi părăsit-o. în orîce caz, nu putea să
fie ceva m ai m ohorît decît la Silvercove.
Slavă cerului că A laina fusese de aco rd să rămînă
cu ea, în acest loc deprim ant, să o ajute să redecoreze
o parte din cele o sută de camere, Pe atunci, frum oasa
soacră a V ictoriei era sin g u a il suflet, în acea citadelă
plicticoasă, creată de lungul şir al distanţilor duci Re­
m ington.
Se înfioră cînd se gîndi la ultim ul bărbat care stă-
pînise această fortăreaţă am eninţătoare. Deşi la d y Re­
m ington nu spusese prea m ulte. V ictoria intuise că tatăl
ei, W alter R em ington, fusese un om crud, nem ilos. Ea
se întrebase m ereu dacă nu cum va Adam sem ăna cu
bunicul lui. '
Deodată, zîm bi, am intindu-şi cum , la început, cre ­
zuse că so ţu l ei era hom osexual. Mai tîrziu, răm ăsese
uim ită cînd soacra ei îi povesti despre reputaţia, oare­
cum scandaloasă, pe care o avea A dam printre femei.
La şaisprezece ani, sim plul gînd că era căsătorită cu un
 103

indian sălbatic şi im oral o înnebunea. Sau că soacra ei

trăise printre ei, în păduri! O îngro ze a şi acum ideea de
a tră i la m arginea pădurii.
Cîţiva ani mai tîrziu, cînd se ob işnui cu originea s o ţu ­
lui ei, toate acestea o am uzau, mai ales cînd îşi am intea
petrecerea de la nuntă; cînd ea şi A dam ar fi tre b u it să
c o n d u că dansul. Cît de ofensată fusese atunci că el o
sm ulsese şi o îm pinsese afară, ignorînd buna-cuviintă.
A cum , îşi d ădea seam a că p ro b a b il el nu cunoştea
com plicaţii paşi de m enuet sau ai vreunui alt dans, poa­
te num ai dacă ar fi fo s t v o rb a de vreun dans războinic.
O dată o bişnuită cu ideea că era m ăritată cu un lu p ­
tă to r Shaw nee - care, fără îndoiaiă, nu era im oral -
curiozitatea nativă a V ictoriei se manifestă. Săptăm îni la
rînd îşi asaltase soacra cu întrebări d espre po p o ru l lui
Adam , d espre obiceiurile lor, despre credinţele lor.
îngăduitoare, fem eia ii povestise V ictoriei despre li­
n iştitul s ă tu c Shaw nee, al tatălui lui Adam , Flam ing
W ing, şi al vieţii paşnice pe care A laina o dusese acolo.
Dar V ictoria sim fise că soacra ei lăsase cîteva detalii
neexplicate. Unele esenţiale - cum a f fi fo s t motivele
pentru care părăsise satul şi oam enii pe care, evident, îi
iubea. Dar V ictoria nu insistase ca soacra e i să spună
mai m ult decît voia. ■
Brandy necheză. ^
V ictoria îşi ridică privirea şi suspină cînd îl văzu pe
vărul ei. Collier, care se îndrepta, legănat, spre ea, pe
p o te ca stîncoasă. Şase ani ş i jum ătate trăise liniştită, el
fiind plecat la război. Dar de cînd se întorsese să ia în
prim ire reşedinja de la Denwick, începuse să o plicti­
sească.
A scultînd valurile care se izbeau într-un m ic golf, din
stînga ei, şi urm ărindu-i statura înaltă care se strecura
printre stînci. V ictoria observă schim bările care se pe­
trecuseră în ultim ii ani. El se m ai îm plinise; umerii îi erau
ceva mai la]i, p o z ijia pu]in mai dreaptă, iar părul blond-
 104

alb era acum auriu-deschis. Dar asta nu era to t - fizio­

nom ia lui căpătase o nouă expresie, aspră, prim ejdi­
oasă, pe care nu o avusese înainte de a se înrola în
M arina R egală ş i de a lupta în colonii.
- Ria, iubito, strigă Collier, îndreptîndu-se spre ea.
Servitoarea mi-a spus c ă te -a i dus din nou în sat, aşa că
te-am aşteptat. Dar ai întîrziat aşa de m ult, încît înce­
pusem să-m i fa c griji. îi ridică brajele şi, trăgînd-o aproa­
pe de el, îşi lipi buzele de ale ei. Mi-era team ă să nu {i
se fi întîm plat ceva.
C u un efort curajos. V ictoria încercă să pară con­
trariată. '
- N-am v ru t să fa c pe nim eni să se îngrijoreze. Cred
că am p ierdut noţiunea tim pului.
îşi furişă mîna în jurul taliei ei şi o trase aproape de
el.
- V orbind de tim p, nu crezi c-a sosit vrem ea să
încetezi cu jo cu l ăsta feciorelnic prostesc?
Nu este un joc, ar fi v ru t V ictoria să l-o reteze, în
tim p ce se zbătea în strînsoarea lui.
- Collier, te rog, |i-am sp u s d e o sută de ori: Nu am
s ă fiu iubita ta. .
- naiba, Ria, îţi iroseşti via ţa şi pe a m ea d e o p o ­
trivă! îşi strînse încleştarea, m irosul lui de tu tu n invadînd
aerul curat al mării. Nu este dre p t să te refuzi aşa. Ai
douăzeci şi d o i de ani, ba chiar te apropii d e douăzeci
şi trei şi încă nu ai c u n o scu t atingerea unui bărbat.
Ea se supără.
- N-ai de unde să ştii tu acest lucru.
- S igur că nu. Dar aşa vorbeşte lumea. Toată Lon­
dra ştie că ticălosul ăla de s o ţ al tău te-a părăsit în
noaptea nunţii. Cînd a venit să vă aducă cina, Atwrood a
constatat că ducele dispăruse. La naiba, Ria, n-ai o b ­
servat cum se aşterne tăcerea în încăperile în care ţ i
faci apariţia? .
Cum putea să nu observe acest lucru? se gîndi Vie-
 105

toria, necăjită.
V ocea lui acoperi zgo m o tu l unui val care to cm a i se
spărgea în g o lful de jos;
- To{i rîd în spatele tău. Spun că eşti frig id ă .. S-a
zvonit chiar că s o ţu l te-a părăsit pentru că l-ai refuzat,
pentru că nu l-ai lăsat să se culce cu tine. Cu m îna făcu
un g e s t dezaprobator, apoi adăugă: Desigur, noi ştim
că nu este ăşa, dar asta nu îm piedică lum ea să bîr-
fească.
Ea nu se lăsă antrenată de iritarea care o învăluia.
Ştia ce credeau to ţi, dar ce putea fa ce în legătură cu
acest lucru? Şi c u toate acestea, co n tin u ă să se întrebe
dacă nu cum va era vreun sîm bure de adevăr în toată
povestea asta. în definitiv, ea i se îm potrivise.
- N u este drept, co n tin u ă Collier. La naiba, iubire,
am nevoie de tine. O trase, lipind-o de el. C hiar şi îna­
inte de a pleca în acel război tîm pit, am vrut să te fac a
mea. Din to a te punctele de vedere. Nu vezi ace st lucru?
V ictoria respiră precipitat. '
- Ba da. Văd ce vrei să faci, d a r nu am să perm it
aşa ceva. Întîlni privirea lui înflăcărată şi im ediat regretă
acest lucru.
O chii lui C ollier străluceau, iar îm brăţişară Iul se în­
teţi. G ura lui flăm îndă o sărută puternic.
- B lestem ată să fii, m urm ură el, cu greutate. Nu-ţi'
dai seam a ce-m i faci? Doam ne, Rla, nu m ai p o t co n ­
tin u a aşa. Nu mai p o t să dorm , să m ănînc, nu m ă mai
g îndesc la nim ic altceva decît la tine.
P rintre faldurile rochiei. V ictoria sim ţi atingerea b ăr­
băţiei lui, iar reacţia ei, la îm brăţişarea lui virilă, o îngrozi.
Cum visase ca cineva să o strîngă aşa! Să-i şoptească
cuvinte d e dragoste. Să-i dăruiască copil.
îşi îndepărtă gîhdurile, rugîndu-se ca senzaţiile ei pă­
cătoase să treacă repede.
- Nu, C ollier. Te rog, pleacă.
C ontinua să o ţin ă strîns lîngă el. Dar, în final, cu o
 106

evidentă părere de rău, o eliberă.

- A cum ... plec, prom ise el, cu subînjeles. Dar m ă voi
întoarce. P oji fi sigură de asta. Şi, în curînd, o să începi
şi t u să vezi lucrurile ca mine. îşi c o b o rî vocea, se­
du cător: Nu vei putea rezista, la infinit, p ro priilor tale
. chem ări.
O ricît de m ult ar fi v ru t să ne g e acest lucru, ea ştia
că era adevărat. C u fiecare, sărut, cu fiefeare atingere,
hotărîrea ei slăbea.
- Blestem at să fii, A dam Rem ington, pentru soarta
pe care mi-ai dat-o.
Nu era c o re c t ceea ce făcuse el. Duceie nu avusese
nici un drept să procedeze aşa. Se întoarse spre Brandy.
S oacra ei urm a să fie în birou ocupîndu-se de contabili­
ta tea g o spodăriei - o altă problem ă care nu-l interesa
pe A dam R em ington - şi de care V ictoria trebuia să se
îngrijească personal. Sosise vremea să pună capăt aces­
tei căsătorii lipsite de sens, oda tă pentru totdeauna.
■ Dacă A dam R em ington nu se va întoarce la res­
p onsabilităţile sale, atunci, pe to t ce era mai sfînt, se va
duce să-l caute. Va avea ea grijă s-o elibereze din această
închisoare de catifea. Ori va anula căsătoria, ori se va
întoarce şi-şi va prelua îndatoririle de s o j şi de tată al
c o p iilo r ei. La acest ultim gînd, se îm piedică d ar se
■reechilibră repede. El nu se va întoarce, se gîndi.
Mînîndu-I pe B randy spre castel, o apucă spre graj­
duri, luînd-o pe scurtătura noroio a să de peste dealuri.
_ Cînd V ictoria intră în birou, A laina îşi ridică privirea.
Închizînd registrul în care scria, ea zîm bi călduros.
- Bună ziua, dragă.
V ictoria stătea nem işcată, privindu-şi frum oasa so a ­
cră. Fem eia parcă nu îm bătrînise cu trecerea anilor. Era
a b solut uim itoare.
In treacăt se întrebă dacă ducele îşi sim p a tiza m a­
ma. A cestui gînd îi urm ă altul, unui m ult mai înspăim în-
tător: nu mi-aş recunoaşte soţul dacă ar apărea acum
 107

în faţa mea. Nu văzuse niciodată un p o rtre t de-al lui. Şi

du p ă cum m ergeau lucruriie, nu avea să ştie niciodată
ce se ascundea sub rănile lui sîngerînde.
- Scuzaţi-m ă, Alteţă. Nu intenţionam să vă întrerup,
dar aş vrea să d iscu t ceva cu dum neavoastră.
A laina se încruntă.
- V ictoria, de ce mi te adresezi cu un to n atît de
oficial? C redeam că am mai progresat, odată cu tre ­
cerea anilor.
- Da...
Incapabilă să întîlnească privirea soacrei. V ictoria îşi
co b o rî ochii pe covorul ce reprezenta o scenă de vînă-
toare.
- Num ai că...
Inspirînd profund, soacra ei m orm ăi ceva, aşa cum
făcea ori de cîte ori se agita, şi rid ică pana albă de
vultur, nelipsită de pe m asa ei. Rătăci c u degetele pe
m oliciunea ei, privind-o atent, apoi o puse la loc.
- C ollier a fo st din nou pe aici.
- N-a fo s t nevoie să-l văd ca să-m i dau seam a că a
fo st pe aici. N um ai d u p ă ce te vizitează, devii aşa de
tulburată. Ce a mai vrut de data asta? A început iar să-ţi
ceară bani?
V ictoria strîngea în mînă m aterialul rochiei. Femeia
era m ult prea perspicace.
- Nu. De cînd s-a întors, nu a mai m enţionat nim ic
despre bani. Şi, în plus, nu putea să cheltuiască toată
a verea tatei în num ai şapte ani.
A laina se întristă.
V ictoria sim ţea dezaprobarea soacrei ei faţă de ceea
ce R ichard T ow nsend făcuse, înainte dă a muri. Dar
pentru ea nu avea nici o im portanţă că el îşi schim base
testam entul şi-i lăsase to tu l lui C ollier. Ea nu avea ne­
voie d e averea lui.
în plus, îşi am inti cît de disperat fusese C ollier după
bani, chiar im ediat după nuntă. A firm ase că viaţa lui era
 108

pu să în pericol de creditorii săi de joc. V ictoria cedă, în

cele din urmă. La sugestia lui Paddy, înainte de a-i oferi
banii, ea insistă ca vărul ei să folosească o parte din el
pentru a intra în M arina Regală. V oia ca el să se înveţe
cu răspunderea şi să devină ceva în viaţă. Şi devenise.
C a ofiţer de intendenţă, reuşise să acum uleze o mare
sum ă de bani, sau cel puţin aşa se lăuda.
- N iciodată nu voi înţelege de ce tatăl tă u te-a ex­
clus din testam ent. Erai d oar singurul Iul copii.
' V ictoria se întristă am intindu-şi că tatăl ei m urise la
d o u ă zile d u p ă nunta el.
- Nu are im portanţă. N-am avut nevoie de banii lui
atunci şi nu am nici acum .
A laina se uită, cercetător, la m odesta rochie a norei,
de culoarea m ărgeanului.
- Ba ai cam avea. Din averea fiului m eu nu chel­
tu ie şti. D acă ai fi d is p u s de cea a ta tă lu i tău, c e l p uţin
ai fi a v u t nişte ro ch ii m ai elegante. Se rid ică ş i se
aşeză în faţa Victoriei, apoi adăugă: C opila mea, nu sînt
de acord cu ceea ce a făcut fiul meu, d a r la urm a urmei
ţi-a lăsat o rentă destul de generoasă. De ce nu o fo lo ­
seşti? ‘
- Am folosit o parte din banii ducelui. ,
- Da. Pentru săteni şi pentru a-l trim ite pe P adding­
to n M cD aniels la apele tăm ăduitoare din Bath. Iar cu
excepţia cîtorva cheltuieli pentru reparaţia castelului şi
pentru slujba lui Collier, cu ani în urmă, abia dacă ai
fo lo sit ceva şi pentru tine.
- Nu a fo s t nevoie.
- Ba da, o contrazise Alaina, exasperată. Uită-te la
tine. A răţi m at d e grabă ca o cerşetoare decît ca o d u ­
cesă. De cînd A dam ţi-a dăruit trusoul, nu îţi asiguri
decît strictul necesar.
V ictoria îşi ridică, încăpăţînată, bărbia., '
- îmi pare rău că veşm intele mele vă supără.
Privirea Alainei se înmuie.
 109

- V ictoria, orice ai face, tu nu m ă poţi supăra. Şi ştii

asta. Te iubesc ca pe fiica mea. Dar nu-mi place să văd
că eşti aşa d e inflexibilă în legătură cu aceste treburi.
Se întoarse la m asa de lucru şi urm ări, cu degetul, m ij­
locul penei albe. Şi deoarece este evident că direcţia
spre care a alunecat această conversaţie te deranjează,
de ce nu am schim ba-o, hm m m ? Întîlni privirea V ictoriei
şi adăugă: S pune-m i deci m otivul lui Collier.
Incapabilă să-şi mai reţină frustrarea, Victoria replică:
- Vrea să devină am antul meu.
- Poftim?
V ictoria căzu z gom otos în scaun.
- Cu asta m ă to t sîcîie de cînd s-a reîntors.
A laina am uţise. Cînd, în final, începu să vorbească,
glasul ei avea to n u l unei şoapte strangulate:
- Şi tu ce i-ai răspuns? ,
S urprinsă de vădita nedum erire a soacrei ei, V ictoria
îşi ridică privirea. _
- Am fo st tentată să spun da. îşi ascunse adevă­
ratele sentim ente de nesiguranţă în spatele unei figuri
nonşalante şi continuă: în definitiv, cred că oferta ar
putea fi considerată acceptabilă, sau cel puţin norm ală,
date fiind îm prejurările. Zîm bi răutăcios şi adăugă: Dar
l-am refuzat.
U şurarea se aşternu pe faţa fem eii mai în vîfstă.
- S lavă ceruluii
- Cel puţin, deocam dată. Alaina, nu-ţi dai seam a
prin ce tre c.'în fiecare zi m ă aştept ca Adam să reapară.
Dar nu vine. M-a lăsat într-o situaţie foarte jenantă. Nu
sînt nici căsătorită, nici o fem eie liberă. Şi adevărul este
că sînt foarte tentată să-m i iau un iubit, indiferent că
este C ollier sau altcineva. Ar fi contrar principiilor mele,
d ar ce altceva p o t să fac? Nu mai p o t continua aşa.
Trebuie să fac ceva. Am să fa& ce va .
-Alaina începu să trem ure în scaunul ei.
- Poftim ?
 110

- Am de gînd să-m i găsesc sptul. Dacă nu vrea o

s o lie - şi este ciar că nu vrea - d o re sc să-m i recapăt
iibertatea. D acă refuză, in dife re n t d e m otiv, atunci...
cred că via{a unei fem ei pîngărite este mai bună de cit a
uneia fără nici un fei de via]ă.
A laina ridică pana de pe birou şi o studie cu o pri­
vire pierdută. Cînd se uită spre V ictoria, ochii ei cenuşii
aveau o nouă expresie. _
- Ai dreptate, copiiă. Â s o sit vrem ea ca A dam să-şi
asum e responsabiiităjiie. Răsuci pana în mînă, mîngîin-
du-şi apoi nasui cu vfrfui acesteia. De fapt, o căiătorie în
co lonii ne-ar putea face bine amîndurora.

A pa se izbea uşor de m arginile corăbiei, clipocind.

M irosul dezgustător de m u fd ă rie .ş i descom punere se
ridica din podeaua um edă a calei. H awk strîm bă din
nas, luă o gură de aer şi se rugă ca întunericul n opţii să
se lase repede. V oia să iasă. V oia să sim tă duicea{a
aerului p roaspăt um plîndu-i plămînii. Dar nu putea risca
să apară la lum ină. C ăpitanul corăbiei nu era recunos­
c u t ca avînd m ilă faţă de călătorii clandestini.
H aw k privi raza subţire de soare care pătrundea pe
s u b uşă. De cîteva săptăm îni, aceea fusese singura lui
sursă de lum ină. Aceea şi razele lunii din tim pul ex­
cursiilor lui nocturne, în căutare de hrană şi apă.
U ra îm potriva celui care îi făcuse acest lucru se
aprinse. Şapte ani. Tim p de şapte ani fusese b ă tu t şi
înfom etat, forţat să m uncească zile în şir su b soarele
algerian arzător. în tim p ce sclavii ceilalţi cădeau în jurul
lui, num ai două lucruri îl ţinu ră în viaţ$: V ictoria... şi
răzbunarea.
S oţia lull Pînă şi rostirea cuvîntului îi ardea lim ba. Nu
 I ll

m ai conta acum că era sora lui Jason. R espectul lui

Hawk, chiar şi pentru fratele lui de cruce, fusese nim icit
de bătăi, foanne şi... am ărăciune.
Chiar şi acum , după atîta vrem e, mai sim ţea încă
d u rerea neîncrederii şi furia pe care o cunoscuse în
noaptea nunţii. Faptul că O ’Ryan fusese cel care-l prin­
sese şi-l vînduse negustorilor de sclavi nu reprezenta o
surpriză pentru el. In schim b, răm ăsese de-a dreptul
stupefiat, cînd m arinarul chior se lăudase că soţia lui
H aw k era cea care pusese totul la cale.
Dar cu trecerea anilor, golu l din interiorul lui se um ­
pluse de ura acum ulată. Cum putuse oare să creadă
despre ea că era o inocentă? Mînia lui se intensifică. Şi
ştia că, dacă în clipa asta ar avea-o în faţă pe Victoria,
ar om orî-o cu mîinile lui.
Un val de furie îl cuprinse cînd îşi am inti de lunile
istovitoare pe care le petrecuse în adîncul minei, săpînd
cu greu o cavitate în m ijlocul unui b loc de sare, pentru
care construise apoi un capac corespunzător, riscînd
astfel să fie descoperit, chiar om orît, pentru planul Iul de
evadare. C iuruise capacul pentru a putea respira şi aş­
tep ta se m om entul potrivit.
Cînd unii prizonieri încercară să se revolte. Hawk 1şi
dă d u seam a de şansele sale. Profitînd de faptul că găr­
zile erau ocupate, îşi m ută cubul de sare în rînd cu cele
ce urm au să fie încărcate pe o corabie ce pleca spre
M aroc şi se închise înăuntru. Din M aroc, nu a mai fost
decît o chestiune de îm barcare clandestină pe un vas
care se îndrepta spre Londra.
S trigătele de pe punte îl făcură pe Hawk să tresară.
- Pămînt! urlă cineva.
Senzaţiile lui H awk se potriveau cu cele ale oam e­
nilor de pe punte. în cîteva ore va fi liber. Cu adevărat
liber. Z gom otul paşilor repezi, îndreptaţi spre cală, îl
îndem nă să treacă la fapte'. Marinarii urmau să pregă­
tească marfa pentru descărcat.
 112

Intrînd înapoi în ascunzătoarea lui - o ladă mare,

g o ală trase capacul. Prin m icile crăpături laterale ve­
dea lum ina care inundase cala, oda tă ce uşa se d e s­
chise şi d o i m arinari năvăliră pe scări.
în urm ătoarele ore, nici că mai putea respira cu m a­
rinarii din jur, care, în tim p ce stivuiau butoaie, lăzi şi
coşuri, vorbeau şl gesticulau.
- Deci, Harry, în seara asta te duci la tîrfulija aia cu
fa ja de purcică, de la Tully? întrebă bărbatul care se
sprijini de lada lui Hawk, glasul lui răguşit exprim înd
am uzam ent.
O voce m ult mai îndepărtată mormăi:
- Să m ă ia naiba, Jam ie, în halul în care îs, m-aş
culca şi cu îm puţita de bunică-sa. A cu hai, grăbeşte-te,
ticălos puturos, că p ita n u ’ vrea să fie to tu ' gata cînd
acostăm .
B ărbatul din a propiere înjură şi, schim bîndu-şi p o ­
ziţia, făcu s ă se clatine capacul lăzii lui Hawk.
H aw k îngheţă.
- Fir-ar să fie, scrîşni bărbatul, aproplindu-se atît de
m ult de ladă, în c ît H awk îi zări săculeţul de tu tu n atîr-
nîndu-i la cureaua de sfoară.
- H arry? Ai vreun ciocan şi nişte cuie? Unui din
capace s-a desfăcut.
- Vezi pe buto iu l de pe scară.
H awk respiră uşurat cînd cel care se num ea Jam ie
se îndepărtă. Fusese atît de aproape. O clipă se gîndi
că avea să fie ferecat în ladă. A cum nu mai avea nici o
im portanţă; prin crăpăturile laterale va putea să respire,
iar cînd echipajul îl va căra în depozit şi se vor întoarce
d u p ă alte lăzi, va avea tim p suficient să se elibereze.
Nici nu apucă bine să sfîrşească gîndul că, deodată,
sim ţi zdruncinătura corăbiei - inconfundabilul z g o m o t al
lem nului izbit de lemn. H awk închise ophii m ulţum ind
Marelui Spirit. V asul acostase.
Cînd auzi glasurile m arinarilor care se îngrăm ădeau
 113

să descarce marfa, to t ce putea face era să se a b jin ă să

nu rîdă. .
Fără să mai respire, aşteptă ca lada lui să fie m u­
tată. Cînd acest lucru se întîm plă, se sim ji luat pe sus,
văzu lum ina zilei prin crăpăturile lăzii şi ch ico ti încet.
Dar, deodată, lada începu să se legene, înclinîndu-se
într-o parte.
- N enorociţilor! urlă cineva.
O senzaţie groaznică de cădere îi pro d u se lui Hawk
rău la stom ac. Auzi o plescăitură puternică şi faţa lui se
izbi de pereţii de lemn.
O clipă, sim ţi o m işcare vălurită, de parcă lada a r fi
plutit. Dar foarte curînd aceasta a fo st înlocuită de o
senzaţie cum plită de înec, cu năvălirea rapidă a apei
printre crăpăturile laterale.
Lada căzuse peste bord. Hawk încercă să spargă
stinghiile, dar nu avea toc suficient să-şi m işte picioa­
rele. A pa îl inundă, tăindu-i respiraţia. Se m ută într-un
unghi mai prielnic. Nu se clinti. Era cuprins de panică.
închisoarea de lem n se scufu n d ă mai adînc.
C u o fo rţă izvorîtă d in groază, Hawk lovi cu pum nul
în capac. Pielea i se jup u i. Dar durerea nu se com para
cu focul care îi ardea plămînii. Iarăşi şi iarăşi lovi lemnul.
Şi se ruga.
S igur că plăm înii îi v o r ceda, mări viteza loviturilor.
în cele din urmă, printr-o sm ucitură violentă, capacul
cedă.
Încercînd, cu disperare, să iasă la suprafaţă, se în ­
dre p tă în sus. Picioarele nu-i mai erau de folos. Stătuse
în aceeaşi poziţie prea m ultă vreme. A dunîndu-şi toate
puterile, îşi forţă rnîiniie şi picioarele am orţite să răs­
p u n d ă dorinţei lui. încet, cu m are suferinţă, sim ţea cum
se ridică la suprafaţă.
Plămînii nu-l m ai ajutau. Team a îl invada. Dorise să
nu se îm bibe cu apă. Dar stătuse prea mult. Pieptul i se
zgudui. P anica îi curgea prin vene. Sim ţi gura deschi-
 114

zîndu-i-se din in slinct. S im ţurile lui se învîrteau înnebu­

nite. Nu m ai putea să judece.
A pă peste tot... atît de rece... atît de întunecată,
aproape liniştitoare. O putea gusta, aîunecîndu-i uşor
pe gît. încetă să se m ai zbată şi-şi lăsă braţele pe lîngă
corp. Era o b o sit să mai lupte... atît de obosit. .
Se lăsă a bsorbit de ea. Era bine. Atît de curată, de
proaspătă, aproape ca aerul. Ochii i se deschiseră. Era
aer! O tuse puternică îi cuprinse plămînii. A poi încă una
şi încă una. Cînd, în final, îşi recăpătă respiraţia, clipi
uim jt fiind de faptul că reuşise să ajungă la suprafaţă
îşi d ă d u părul la o parte din ochi, aşteptindu-se să
dea nas în nas cu echipajul corăbiei. Cînd colo, îşi dădu
seam a că se afla în faţa cheiului alunecos, din lemn.
îi trebui puţin tim p să constate că, de fapt, era în
siguranţă şi liber. Iar cînd într-adevăr îşi dădu seam a de
acest lucru, îşi lăsă capul pe spate şi începu să rîdă,
sunetele p u rta te de vînt, îm părţite între în ju ră tu ri şi
chiote, plutind deasupra lui.
U şurat dar nu încă în siguranţă, se orientă spre cel
mai apropiat stîlp şi se sprijini de el. Va aştepta să-şi
recapete puterea în picioare, apoi va înota departe de
m ulţim e şi v a urca pe chei.
Cîteva m inute mai tîrziu. H awk ieşi din Tam isa şi o
apucă înainte, luînd-o pe sub p o dul W estm inster, m ul­
ţum ind că ora era înaintată şi era puţină lume pe stradă.
Trem urînd şi am orţit, alergă spre parcul St. James, ne­
răbdător să evite străzile aglom erate şi sâ ajungă la
locuinţele din M ayfair ale m am ei sale, cît mai repede
posibil.
_ Tîrziu, se întrebă dacă soţia lui era acolo sau stătea
la S ilvercove? S peră să fie la castel. Nu voia s-o vadă,
Nu încă. O baie, m încarea şi căldura erau priorităţile
lui... apoi urm a Victoria.
Bătrîna servitoare, Bertha, răspunse, deschizînd la
ciocăniturile lui dar, privindu-l, îi trînti uşa în nas.
 115 -

S tu p e fiat, p rive a în m ă rm u rit b a rie ra d e stejar. O

mfnie puternică il cuprinse im ediat. Nu-I recunoscuse.
Purtînd num ai pantalonii care atîrnau în zdrenţe, avînd
tru p u l m urdar şi slăbit, ştia că i-a apărut senritoarei ca
un cerşetor.
Oftînd, se d ă d u înapoi, ridică piciorul şi-l izbi cu p u ­
tere în uşă.
Se deschise.
Un piîns strangulat izbucni din o ch ii m ăriji ai ser­
vitoarei, în tim p ce se d ă d u în spate.
- Berthal o rd o n ă Hawk, aspru, pregăteşte-m i baia.
Bătrînica clipi şi încercă să facă un pas în faţă.
- A ltejă? R espiraţia I se tăie. Oh, D oam ne! Se în ­
to a rse şl începu să alerge, vocea ei răsunînd pe hoi: A
venit. Hai, repedel A venit ducele!
în cîteva clipe, sculă to t personalul şi, d u p ă un baraj
d e întrebări, îl aşeză pe H aw k - care ţinea într-o mînă o
bucată m are de pîine, iar în cealaltă o felie groasă de
brînză - în cada cu apă fierbinte. Un pahar m are cu vin
stătea pe o m ăsuţă lîngă el.
Zim bi pentru prim a dată, d u p ă m ult tim p. P robabil
că se putea spune ceva şi despre gusturile om ului alb,
în definitiv.
A tunci îşi dădu seam a că nu o văzuse pe m am a lui.
- Bertha, unde este lady Rem ington?
S ervitoarea aşeză vraful de prosoape pufoase, pe
care-l ducea, lîngă cadă.
- A plecat.
- U nde?
- Să vă c a ’te.
- De ce?
- Să vă găsească, desigur. Bertha îl privi ca şi cum
m intea lui ar fi avut de suferit pe durata absenţei, apoi
ridică din um eri şi continuă; Nu fuse ideea dum neaei.
C ocoana a ’ tînără a dum neavoastră a h o tă iît să m eargă
în colonii.
 116

H awk încrem eni.

- N eewa mea, s o jia mea, a plecat în Am erica?
Servitoarea încuviinţă din cap.
- Dum neaei, îm preună cu m am a dum neavoastră şi
cu grăjdarul ăia şchiop, Paddy McDaniels, Plecară ieri.
B uim ăcit şi mînios. Hawk se ridică brusc,
Bertha scoase un icnet şi se întoarse cu spatele.
- Doam ne, Alteţă!
Dîndu-şi seam a de goliciunea lui. Hawk luă un p ro ­
so p şi şi-l legă în jurul mijlocului.
- Unde îm i sînt pantalonii din piele de căprioară?
Bătrîna îi luă, îngrijorată, şi îi dădu peste umăr, apoi
se relaxă şi se întoarse cu faţa la el. îşi puse mîinlle în
şold, arătîndu-se dezgustată. _
- A cu' de ce-i vrusără-ţi p-ăla? A bia sosiră-ţi acasă. ÎL
privi, suspicioasă, apoi îl întrebă: Nu Intenţionaţi să p le­
caţi iar, aşa-i?
Respiraţia lui H aw k şuieră printre dinţi,
- Da. ,
- Ai milă. Doam ne, B unicu' dum neavoastră o să se
răsucească în m orm înt după cîte griji îi faceţi mamei
dum neavoastră. Ea îşi scutură capul cu păr cărunt şl
continuă: Nu-i drept. Nu, dom nule, nu-i, încrucişîndu-şi
braţele rotofeie pe pieptul mare, ea păşi -înainte, între-
bîndu-l: Şi de data asta, unde mai vreţi să vă duceţi?
Se forţă să nu-şi arate colţii.
- D upă soţia mea.
 ^L^t’i-yyctGrtut S

C ollier Parks, dezvelindu-se, aruncă pledul deoparte

şi privi, încruntat, la fem eia care stătea încă întinsă în
aşternuturi.
- C ine m -o fi căutînd oare la această oră din noapte
aici, la tine acasă? Probabil că sen/itoarea asta bătrînă
a ta, cu faţa acră, a făcut vreo confuzie.
C assandra se întinse leneşă, privirea ei som noroasă
rătăcind liberă pe form ele lui.
- M ă cam îndoiesc. M orm ăind ceva. Collier îşi trase
pantalonii.
- Oh, da, am uitat cît de perfectă este zgripîuroaica
asta bătrînă.
Privind, dezgustat, la frum useţea blondă aşezată în
aşternuturile roşii, satinate, îşi tîrşi picioarele goale pe
duşum ea şi ieşi trîntind uşa.
Cînd îl văzu pe D ooley O'Ryan, stînd în m ijlocul exo­
ticu lu i salonaş al C assandrel, enervarea lui Collier se
accentuă.
- - Ce dracu' cauţi aici? Am crezut că am pus p unct
afacerii noastre, noaptea trecută.
- Aşa-i, în legătură cu micul accident care vruseşi să
 118

aibă loc, am pus. M arinarul privea, insistent, cu singurul

ochi ce-l mai avea. A proape că era să mă prinză osia
cărujei. Data viitoare, cînd te-o m ai supăra vreo puş­
toaică, să te ocupi dum neata singur de ta-su.
C ollier işi stăpîni porn ire a de a urla.
- Binel Şi acum , de ce ai venit?
- Nu m ă lua pe d-alde m ine c u to n u ' ăsta. Parks. Nu
veneam io aci, da că nu tre b ’ia.
- Şi ce era atît de im portant de a tre b u it să vii după
mine, la trei dim inea|a, în casa unei prostituate?
- D ucele de Silvercove.
Lui C ollier i se urcă sîngele la cap.
-C e ?
-Ţ ic ă lo s u ' evadă.
- A evadat? D espre ce vorbeşti?
- Spusei că ducele scăpă.
C ollier sim ţi genunchii înm uindu-se.
- De unde să scape? Blestem at să fii, O'Ryan. Ce
to t vorbeşti? Te-am plătit să-l om ori.
R oşcovanul îşi scărpină barba neîngrijită şi ridică un
um ăr vînjos.
- Eh, şi io vă spusei c-o să am grijă ca ticălosul să
sufere ca-n iad. îl vîndui ca sclav la o mină, în Algeria,
îm i închipuii că n-o s-o ducă mai m ult de d o u ă săptă-
mîni. D a’ uite că reuşi. Şi acu' afurisitu’ scăpă. Bănuiesc
că o să vină în c o a ’.
- TicălosuleJ Idiotule! exclam ă, panica lui îm pletin-
du-se cu furia. îţi dai seam a ce ai făcut? Va afla că eu
sînt în spatele la tot. Eu l-am şantajat să se căsăto­
rească cu Ria. Cînd va pune cap la cap îm prejurările
răpirii sale, va şti c ă eu sînt im plicat şi m ă va om orî!
- D a’ nu ştie d espre dumneata.^ O'Ryan îşi sch im o ­
nosi gura într-un zîm bet grotesk:. îi spusei c ă ,to tu l e
opera Iu’ n e v a s tă -^ . Mă gîndii să-i fa c suferinţa mai
dureroasă, afiînd că iubita îl trădă.
-C e ?
 119

C ollier nu-şi dădea seam a d acă să se liniştească,

sau să se înfurie şi mai m ult. Se linişti că viaţa nu-i mai
era în pericol. Dar cu Ria, cum răm înea? Ducele p ro­
babil că o va om orî. D acă o va găsi, îi şo p ti o voce
lăuntrică. Team a lui C ollier se mai m icşoră pu ţin cînd îşi
am inti de biletui pe care Ria i-l trim isese, inform1ndu-l
despre planurile ei de a călători to tu şi în colonii. Slavă
cerului m ăcar pentru atît. R em ington nu o va găsi pînă
ce C ollier nu-l va elim ina din nou. D ar d e data aceasta,
pentru totdeauna.
Privind furios la m arinar şi făcînd un sem n cu mina, îi
arătă uşa.
- Pleacă de aici, O'Ryan. V ino ia taverna W aterfront
în ju rul prînzului. Pînă atunci, am să m ă gîndesc la un
plan care să corecteze greşeala ta tîm piţă. îi aruncă o
privire plină de sem nificaţie, adăugînd; Şi a do u a oară
nu mai plătesc. <
O ’Ryan privi chiorîş şi nu spuse nim ic. A bia în cu ­
viinţă din cap şi ieşi din cameră.
C ollier privi retragerea solidulu i individ, întrebîndu-se
pe cine ar putea angaja să-l scape de acest ticălos
îm puţit. R espiră anevoios şi se întoarse la scară. La
naiba, ar putea să-i sucească chiar el gîtui porcului. în
ultim ii ani exersase destul.
Ria nici nu ştia ce serviciu im ens îi_făcuse plătindu-i,
acum şapte ani, pregătirea în marină. învăţase o groază
despre crim e şi despre cum se fa c banii. Ca ofiţer de
intendenţă avusese acces la m ulte m ărfuri de valoare.
Mărfuri pe care apoi le vindea celui care făcea cea mai
bună ofertă, indiferent d e culoarea uniform ei lui.
Da, îşi zise. Iubita lui îi făcuse, înfr-adevăr, o favoare.
Term inase cu to ţi creditorii. A m intindu-şi de disperarea
în care fusese, pentru a aduna fondurile necesare, se
albi.
în noaptea nunţii, d u p ă ce Ria şi R em ington ple­
caseră, unchiul R ichard îl invitase pe C ollier în biroul lui.
 120

A co lo bătrînul îl adusese la cun o ştin |ă schim bările pe

care le făcuse în testam entul lui şl m otivele pe care le
avusese. La început, C ollier răm ăsese uim it d e expli­
caţia contelui, apoi se bine dispuse. O dată cu noul tes­
tam ent, el devenea singurul m oştenitor al contelui.
Lui C ollier îi tre b u iră num ai do u ă zile pentru a aranja
m oartea accidentală a contelui. Din păcate, nu fusese
pus în posesia m oştenirii atît de repede încît să-şi llniş-
tească creditorii. A tre b u it să solicite bani de la ffia, cu
p rejul înrolării în Arm ata Regală.
Slavă cerului că avusese inspiraţia să aleagă o p o ­
ziţie atît de avantajoasă. Printr-un m ic vicleşug, d u p ă ce
tre cu de cele cîteva obstacole - căpitanul foarte onest
şi secundul acestuia - reuşi să acum uleze, în anii aceia
nenorociţi, o sum ă im portantă. A vea bani să-şi perm ită
plăceri de care pînă atunci nu se bucurase. Privirea lui
se îndreptă spre tavan. Bani suficienţi pentru a avea
acces la cele m ai scum pe (srostituate din Londra.
Z îm bind, urcă scara ş i deschise uşa dorm itorului
C assandrei. Privi la fem eia dintre aşternuturi şi surîse
larg. înainte de a se înrola în serviciul regelui, nu şi-ar fi
p u tu t perinite aşa ceva.
Traversînd cam era, îşi dezbrăcă pantalonii şi se urcă
în pa t lîngă tîrfa voluptuoasă. Da, plătise o groază pen­
tru ea şi intenţiona să-şi scoată banii.
- Cine era vizitatorul?
C ollier îşi furişă mîna pe tru p u l ei, cuprinzîndu-i în
palm e sînul.
- Nim eni im portant. Un m arinar. îi strînse carnea,
ciupindu-i sfîrcul. '
Ea scoase un geam ăt de durere.
- Uşor, iubitule. întoreîndu-se cu fata la el, rătăci cu
degetele ei subţiri prin părul lui blond, de pe piept. Ce
voia?
C ollier se aplecă să lingă sfîrcul roz pe care îl tinea
între degete, apoi îl m uşcă.
 121

- Să-mi spună că A dam R em ington s-ar putea să se

întoarcă.
Ea se ghem ui şi încercă să se tra g ă deoparte.
- A dică vrei să spui că s-a întors şi a şi piecat.
- Poftim ?
- S-a întors şi a piecat din nou, dacă mă iau după
bîrfa servitoriior mei: Bucătăreasa spunea că a auzit că
duceie a so sit ieri şi că a plecat astăzi, în colonii.
- La naiba! C ollier sări din pat.
- Ce este? Ce s-a întîm plat?
- N im ici spuse el cu disprej, căutîndu-şi hainele, Am
uitat că aveam întîlnire, asta-i tot.
C assandra, m asîndu-şi sfîrcul înroşit, afişă o figură
uşurată.
- îm i pare rău că trebuie să pleci. Dar poate vii mai
tîrziu. - _
C ollier era conştient de falsitatea ofertei ei. îi veni să
zîmbească.
- Poate m ă întorc. Tîrfa ar face o rice pentru bani, se
gîndi el, dar niciodată nu va fi căpabilă să-şi ascundă
reac]ia fa}ă de stilul lui de a face dragoste. ,
Lăsînd la o parte gîndurile plăcerilor atrăgătoare, îm ­
brăcă ultim ele haine, încercînd să-şi stăpînească fiorii
de team ă. R em ington plecase du p ă Ria.
Degetele lui C ollier se opriră pe nasturii căm ăşii şi o
nouă scînteie de nelinişte se aprinse. Ticălosul o va
om orî! Luîndu-şi pelerina, ieşi furtunos din cam eră. Tre­
buia să facă ceva.
La capătul scării, se opri să-şi liniştească inim a care
bătea gata să-i spargă pieptul. Nu-I pute a lăsa pe Re­
m ington să o găsească pe Ria. Dar dacă nenorocitul nu
o ucidea şi îi asculta m ărturisirea inocentei? A tunci că­
tre cine s-ar întoarce ducele pentru răzbunare? Către
D ooley O'Ryan, către cine altcineva? Iar nem ernicul nu
va ezita să dea vina pe Collier, pentru a-şi salva ceafa
aia groasă.
 122

Strîngîndu-şi pum nii, ar fi vrut să-i rupă gîtui căr-

pănosuiui ăia prost, şi poate că o va şi face, d u p ă ce
O ’Ryan îi va ajuta să term ine treaba pentru care îşi
prim ise deja sim bria şi asupra căreia ei va insista la
întîlnirea pe care o v o r avea la prînz.
Ezită un m om ent, gîndindu-se că acest lucru în ­
sem na o călătorie cu gloata, spre acele co lo n ii bles­
tem ate. Dar nu exista altă cale. Trebuia să-l om oare pe
A dam R em ington.

C ăldura îngrozitoare se revărsa pe spatele lui Hawk,

iar aerul era atît de greu, că abia putea fi respirat.
M uşchii lui se în co rd a u sub greutatea tîrnăcopului de
plum b. îl lăsă jos, o dihnindu-se pe un b lo c de sare. îşi
linse buzele crăpate şi în g h iji uscăciunea care îi îm ­
povăra gîtui. ■
Un bici pocni, -t
O durere sălbatică îi străpunse carnea. C orpul lui se
zgudui violent.
O altă lovitură.
Plesnitura arzătoare îl făcu să cadă în genunchi. Su­
doarea îl alunecă de-a lungul spatelui, usturîndu-l de
parcă ar fi fo st am estecată cu sînge. Trem urînd, îşi în ­
cleşta mai tare tîrnăcopul, pentru a nu leşina.
- înapoi la m uncă, corcitură infectă! urlă, în arabă,
paznicul.
Pentru pr[m a dată în viajă. H aw k îşi dori pacea liniş­
tită a m orjii. în ultim ii ani, văzuse pe m ulji m urind. Ar fi
atît de uşor! Apoi im aginea Victoriei rîzînd, batjocorindu-l,
începu să-l obsedeze. H otărîrea lui era luată. Va supra-
viejui pentru a se răzbuna. Ura pentru V ictoria îi înveni­
nase inim a şi, deşi brajele îi trem urau de slăbiciune,
 123

ridică tîrnăcopul şi iovi pereteie de sare.

- Mai repede, puturosuie.
Biciui pocni din nou.
H aw k respiră adînc şi clipi pentru a-şi iim pezi pri­
virea. D urerea şi căidura îi făcură să-şi piardă sim ţurile.
Am etit, se răsuci. A r fi vru t să-şi m işte brafele. Sus...
jos... V ictoria. Sus... jos... S ojie. Sus... jos... Vei piăti.
Iarăşi, iarăşi. Mai repede.
H awk tresări şi se trezi d in som n cînd un rîs izbucni
în ho lui de jos. Un strat de sudoa re îi acoperea pieiea,
iar m îinile îi trem urau trăind ultim ele clipe aie coşm a­
rului. Nu. Nu ale coşm arului. Ale amintirii.
Se ghem ui într-o parte şi încercă să-şi liniştească
bătăile inimii. R ăcoarea cearceafului de sub el îi penetra
pielea încălzită, atrăgîndu-l înapoi în am bianta din ca­
mera cîrcium ei d in Y orktow n, Virginia.
Cînd respiraţia i se linişti, se ridică şi-şi trecu de­
getele prin păr. Nu ştia ce era m ai rău, să retrăiască
ziua în care m am a lui îl părăsise sau iadul din m ina de
sare. Oftă. Ştia care din acestea îi p roducea durerea de
nesuportat. Şi sofia lui va plăti pentru asta.
Ridicîndu-se, traversă podeaua uzată de lemn şi se
îndreptă spre fereastră, privind cerul întunecat al nopţii.
Ju d e cind după pozifia lunii, era tre cu t de m iezul nopţii,
dar mai erau cîteva ore bune pînă la ivirea zorilor.
Se întoarse de la fereastră şi privi spre pat, dar
am intirea visului nu-l va lăsa să se odihnească. Nu în
noaptea asta.
Se deplasă spre un scaun cu o tapiserie decolorată,
unde îşi aruncase hainele, şi ridică o pereche de p a n ­
taloni negri, pe care îi puse deoparte. Nu va mai purta
de acum în co lo hainele om ului alb.
Privirea lui cercetă cam era m ică pînă găsi ceea ce
căuta! Valiza pe care o adusese de la Londra stătea pe
o com odă, lîngă uşă. ,
Din ea, scoase repede hainele cu care era m ult mai
 124

fam iliarizat. Zîm bi cînd îşi trase prantalonii din piele de

căprioară, peste şolduri. A proape că uitase cît de moi
erau. Cînd term ină să se îm brace, se privi în oglinda de
d easupra lavoarului şt îşi zise că sem ăna mai m ult a
vînător decît a S haw nee. Se strîm bă. Nu voia să-şi dez­
văluie originea atît tim p cît se afla încă în oraşul omului
alb. Dar od a tă ce va ajunge în pădure, îşi va îndepărta
pălăria şi bentija care-i lega părul, iar cînd va sosi vre­
mea, îşi va pune în aplicare planul şi va îm brăca veş­
m intele oam enilor lui.
în holul întunecat, se auzeau rîsetele zgom otoase
din cîrcium a de la parter. M irosul de bere, com binat cu
cel de sudoare, im pregna aerul. Strîm bă din nas la mi­
rosurile neplăcute. Trăgîndu-şi pălăria mai pe ochi, se
în dreptă spre scară, d o rn ic să părăsească spaţiile su­
focante ale clădirii.
O dată ajuns afară, îşi cro i drum spre docuri. Pro­
babil că nava pe care se îm barcase V ictoria va ajunge
mîine şi astfel va putea să-şi pu n ă planul în aplicare.
Deşi mai erau m ulte ore pînă cînd soarele va urea sus
pe cer, va aştepta. Urm ărise d o cu rile to t tim pul, de cînd
acostase corabia sa şi pînă se lăsase noaptea, cînd,
epuizat, găsise o cam eră. Trebuia să fie foarte vigilent şi
să stea ascuns. C înd trio-ul va sosi, m am a lui nu va
tre bui să-i vadă faţa. Nu, dacă voia ca schem a lui să
funcţioneze.
R n ă acum , totul m ersese aşa cum plănuise. La Lon­
dra, bătrîna Bertha îi povestise că A laina îi spusese V ic­
toriei despre originea lui Shawnee şi că, auzind acestea,
so ţia lui se îngrozise. Ar fi vrut să afle mai m ulte, dar
fem eia se întrerupsese datorită u n o r situaţii urgente din
bucătărie. Şi cu to a te astea, ştia suficient ca să-i în­
colţească o idee.
Din apartam entele m am ei lui se dusese d ire ct la
docuri, unde aflase că aceasta şi so ţia lui - îm preună
cu iubitul V ictoriei - se îm barcaseră pe M o lly Clay, o
 125

co ra b ie care avea de făcut m ulte escale de-a lungul

canalului englez. Hawk descoperise că putea ajunge în
colonii, înaintea celor trei, da că se îm barca pe cargoul
rapid 5ea Master.
Privi spre portul lum inat de lună, la num eroasele
a m b a rcaţiu n i an co ra te lîngă chei. _
In curînd, corabia V ictoriei se va alătura celorlalte. îşi
frecă ceafa, rotindu-şi capul pentru a-şi m ai linişti în­
cordarea. Se săturşse de atîta aşteptare, în toţi aceşti
ani. Să aştepte m esele. Să aştepte apa. Să aştepte ca
soarele arzător să apună. Să aştepte să evadeze. Ca să
se poată răzbuna, ar fi fo s t în stare să mai îndure, încă
o dată, totul.
Se întoarse şi se îndreptă spre depozitul gol, pe
care îl folosise mai devrem e ca p o s t de observaţie. De
la fereastra etajului al doilea, se putea vedea întreg p o r­
tul şi pasagerii care debarcau.
Uşa grea scîrţîi cîpd se propti în ea, deschizînd-o atît
cît să se strecoare. Praful şi m ucegaiul, am estecate cu
tutunul intrat în putrefacţie, dădeau aerului un m iros ori­
bil. H awk se încruntă şi, în tim p ce-şi croia drum pe
scara îngustă de lem n, îşi scutură capul încercînd să
evite duhoarea.
La etaj,, se îndreptă spre stiva de lăzi goale din apro­
pierea ferestrei şi se aşeză. Întinzîndu-şi picioarele lungi,
le pu se unele peste altele, îşi încrucişă mîlnlle la piept şl
se lăsă pe spate. Nu m ai avea nim ic de făcut decît să
aştepte...

V ictoria privi spre M o lly Clay, care se legăna an­

corată în portul Y orktow n, corpul ei trem urînd pe digul
de su b tălpi. C hiar şi aşa, era extraordinar să sim ţi din
 126

nou păm întul. încă nu-i venea să creadă că ajunseseră.

D upă to a te escalele şi furtu n a care întîrziaseră vo ia ­
jul cu aproape o săptăm înă, începuse să se îndoiască
că va mai atinge vreodată uscatul. Se gîndi că, dacă ar
fi plecat cu o zi m ai tîrziu, n-ar m ai fi a pucat furtuna cel
p u|in aşa pretinsese tînărul care le descărcase baga­
jele.
- Portul s-a dezvoltat d e cînd am fo s t eu ultim a oară,
în Y orktow n, spuse Paddy. .
V ictoria se uită spre prietenul ei înalt, atractiv, îm ­
b răcat cu o haină elegantă şi p a ntaloni m aron de lină.
- Nu ştiam că ai m ai fo s t în Am erica.
El explora d o c u rile aflate în dezordine, anim ate de
m arinari gălăgioşi şi de com e rcia n |i zgom otoşi. O tris-
te je i se aşternu p e och ii azurii. -
- Da, dragă. înainte c a tu să te fi născut. C ontele mă
trim isese să am g rijă de m am a ta, cînd aceasta venise
să-şi viziteze sora - cea care m uri.apu' vreo zece ani în
urm ă. îşi c o b o rî spre ea o privire plină de dragoste, care
îi încălzea trâsătudle. C hiar în acest loc, venişi pe lume.
S tînjeneaia citindu-se pe faţa ei, îşi schim bă privirea.
Ceva îi atrase atenţia - o m işcare - şi se uită spre
fereastra de la etajul superior al depozitului, d ar nu văzu
nimic. Şi totuşi, se sim ţea urm ărită. R eîntorcîndu-se spre-
Paddy, îşi exprim ă nedum erirea legată de afirm aţia lui.
- C redeam că ta ta a călătorit îm preună cu mama.
- Aşa intenţionase, d a r regele trim ise d u p ă el tocm ai
cînd se pregătea să plece. M am a ta co n tin u ă călătoria
fără el, însoţită de m ine şi d e o servitoare bătrînă, Loise.
Tatăi tău veni m ai tîrziu.
A laina li se alătură şi, îndepărtîndu-şi d e p e obraz un
cîrtionţ din părul auriu, îi aruncă o privire încurcată lui
Paddy.
- Ce în g rozitori Şi contele a fo st reţinut m ult?
O chii lui P addy îi întîlniră pe cei ai fem eii în vîrstă şi,
pentru u n m om ent, păru c ă se fereşte d e ceva. îşi c o ­
 127

borî privirea.
- N u p o ’ să-m i aduc am inte, Aitejă. A fo s t prea de-
muit.
- D oam ne! Nu mi-am dat seam a că eşti de atîta
vrem e în serviciui fam iiiei T ow nsend, spuse Alaina, în-
cercînd, brusc, să-şi schim be tonui.
- A sta pentru că nu i-a{i cun o scu t personal, decît
d u p ă ce aji întîinit-o pe fe tija noastră, milady.
Femeia în vîrstă zîmbi uşor, fără să s p u n ă nimic.
- Scuzali-m ă!
V ictoria se răsuci şi zări un tînăr m arinar cu dinjii
încălecaji, purtînd o căciuiă tricota tă şi o căm aşă iargă,
verde.
- Sînteji lady R em ington?
Surprinsă, ea făcu un pas în spate.
-D a .
- Bun, bun, zise el, aprobînd din cap. A dusei tră su ra ,
pe care o doreaji. •
- Poftim ? zise V ictoria. Dar nu am cerut nici o tră ­
sură.
Părul de pe ceafa ei se zburii şi sim ]i din nou acea
senzaţie ciudată. Fără să vrea, privirea îi alunecă spre
fereastra întunecată de ia etajui ai doilea al depozitului.
A iaina se aşeză în faţa ei.
- Eu am com andat. Ştiam că vom avea nevoie, aşa
că am scris din vrem e pentru a ni se construi una.
- Dar nu a fo s t tim p suficient.
S oacra ei zîm bi cu induigenţă.
- Am expediat instrucţiunile şi banii în ziua care a
urm at discuţiei noastre. D acă îţi m ai aduci aminte, abia
du p ă două săptăm îni au fo st încheiate toate pregătirile.
- Dar cum a ajuns aici?
- La scurt tim p după ce am debarcat, am solicitat
ajutorul secundului să ne aducă trăsura. După cum se
vede, dom nul C harles nu şi-a pierdut vremea.
Uşurată, deşi nu ştia de ce. Victoria se relaxă.
 128

D upă C6H înm înă o m onedă tînărului, A laina arătă

spre trăsură.
- Eşti atît de am abil să ne încarci bagajele?
- Sigur, Altejă.
P addy îşi ridică geam antanul din piele.
- Am să te ajut şi io, băiete.
A laina îi privi pe cei doi bărb a ji depărtîndu-se, apoi
se întoarse spre V ictoria.
- A r fi bine să ajungem la Crystal Terrace, deşi e
catn departe de aici. C red că ne-ar trebui vreo trei zile.
înaltul şi zveltul do m n C harles apăru chiar in aceţ
m om ent, părînd foarte distant în pantalonii lui confor­
tabili, de culoare m aron, şi în jacheta albastru-închis.
- Am auzit eu bine, Crystal Terrace?
. - Da, confirm ă Alaina.
- S înteji sigură că acela este locul corect? Din cîte
ştiu, acolo nu m ai locuieşte nim eni de dinainte de răz­
boi.
- Nici Jason Kincaid?
Sprîncenele blo n d e ale secundului se ridicară dea­
su p ra och ilo r verzi, întuneca}!.
- îm i pare rău, doam nă, dar nu-l cunosc.
A laina se încruntă.
- M ulţum esc, dom nule Charles. Sînt convinsă că
m -aji s cutit de o călătorie îngrozitoare. M-ar fi părut rău
să fa c un -drum pînă la Lynch’s Ferry, num ai ca să aflu
că Crystal Terrace este pustiu. Deşi m ă tem că acum va
tre b u i s ă facem o călătorie mai lungă, pînă la H alcyon,
la plantaţia lui Jason Kincaid din S henandoah Valley.
V ictoria tresări, rugîndu-se să nu fie m unţi pînă la
destinaţia lor, în S henandoah.
- Trebuie să aveţi, neapărat, o călăuză fam iliarizată
cu terenul m untos.
V ictoria gem u.
- Oh, dom nule Charles, vă m ulţum esc atît de mult,
spuse Alaina, dar n ici în vis nu îndrăzneam să m ă gîn-
 129

dese că am putea s ă vă luăm de la îndatoririle dum ­

neavoastră. *
V ictoria zîm bi uşor văzînd roşeaţa din obrajii soacrei
el. ^ ,
- O h, da. C e prostie din partea m ea să presupun...
A laina îşi drese glasul şi adăugă: C unoaşteji pe cineva
care ne-ar putea fi de folos?
- Posibil. D om nul C harles îşi înclină capul, gura lui
căpătînd o form ă gînditoare. Există un tip, Bragen A le­
xander. Se ştie că a fo s t angajat ca g h id o dată sau de
d o u ă ori. Din cîte am auzit este o p e rsoană de nădejde.
A laina se încruntă.
- Dar nu-l cunoaşteji?
- Personal, nu. Dar are o re p u t^ ie foarte bună. Sînt
sig u r c ă este de încredere.
A laina aruncă spre V ictoria o privire plină de îngri­
jorare, apoi se uită din nou la ofijer.
- P oate dacă l-aşîntîlni... S puneji-m i, dom nule Char­
les, cum p o t să-l găsesc pe acest dom n Alexander?
- Să văd da că p o t să-l găsesc eu pentru dum nea­
voastră. Unde ve{i sta? -
- încă nu ne-am instalat, m ărturisi Alaina.
- A tunci aş putea să vă sugerez ceva, spuse -el,
arătînd în jo su l drum ului. Faceţi la stînga, la capătul
străzii. C hiar d u p ă c o lţ este o excelentă pensiune. N u
se poate să nu o zăriţi.
A laina înclină capul, recunoscătoare.
- Nu ştiu cum să vă thulţum esc pentru ajutor.
- Plăcerea a fo s t de partea mea, doam nă. Am să mă
interesez da că B ragen este In oraş. Şl d acă este, am să
trim it d u p ă el. *
Zîm bind ferm ecător spre V ictoria, cum de altfel fă ­
cuse de nenum ărate ori pe punte, se înclină în faţa
am îndurora, se întoarse şi plecă.
V ictoria îl privi o clipă, apoi se uită spre soacra ei.
- D acă dom n u l Alexander este satisfăcător, cît tim p
 130

ne trebuie ca să ajungem la H alcyon?

A lăina îşi ridică bărbia.
- D acă nu-m i va spune, atunci vom m erge la bătrînul
vînător, Jeded iah B lackburn.
- Şi de ce nu m ergem a colo de la început? întrebă
V ictoriă, nedum erită.
- Este o călătorie periculoasă şi prefer să o evităm,
da că este posibil. R idică din um eri şi adăugă: O voi
fo lo si ca pe ultim a alternativă în a-l găsi pe Adam . -
V ictoria se cutrem ură la perspectiva d e a-şi întîlni
so ju l d u p ă atîţia ani, dar reuşi repede să-şi îndepărteze
senzaţia neplăcută. Nu m ai era d e lo c preocupată.
-A tu n c i, spre H alcyon. Dar du p ă o m asă bună şi un
som n tihnit, într-un p a t care nu se mişcă.
A laina zîmbi şi, îm bră{işînd-o pe Victoria, se îndreptă
spre P addy şi spre trăsura care-i aştepta.
- O idee grozavă. -
V ictoria nu rnai era atît de sigură că era o idee într-a-
devăr grozavă. în A nglia, ideea de a-şi găsi soţul şi de a
sta în faţa lui păruse sim plă. Dar cu cît se ap ro p ia clipa
posibilei revederi... Un alt fior cum plit o săgetă. Se uită
în spate şi, instinctiv, privi s pre fereastra depozitului.
Dar din nou nu văzu nimic.

Hav\(k răm ase în um bră, în apropierea ţerestrei. D u­

p ă o săptăm înă de aşteptări, sosiseră, în sfîrşit. Prin
geam urile m urdare îşi privi m am a şi soţia urcîndu-se în
trăsură, con d u se evident de M cDaniels. îl cuprinse scîr-
ba cînd bărbatul invalid, care îm părţea patul V ictoriei, o
bătu uşor pe mînă înainte de a închide portiera.
Perm iţînd privirii s ă alunece spre fem eia răspunză­
to a re de anii lui de tortură. Hawk clip i pentru a în d e ­
 131

părta cea}a izvorîtă din ură, care întuneca im aginea ei.

Studie obiectul răzbunării lui. Deşi sufletul ei era ca al
unui şarpe, nu putea să nege că, în exterior, so ]ia sa
devenise o frum oasă fem eie. M ai m ult d e d t îşi în ch i­
puise.
S oarele s tră lu ce a în şuviţele ei negre, transform în-
d u -le în văpăi. Dar asta era ceva norm al pentru o fe-
m eie-diavol. R ochia ei albastră se strîngea pe ta lia mică,
iar rotunjim ile sînilor răzbăteau de su b d ecolteul adînc.
A m intirea im odului în care m oliciunea lo r îi um pluse mîi-
niie, îl străfulgeră şi un fio r de d o rin ţă îl străbătu între
coapse. îşi schim bă poziţia şi se blestem ă din nou pen­
tru că nu o vizitase pe C assandra, înainte de a părăsi
Londra. D upă şapte ani petrecuţi fără vreo prezenţă
fem inină, chiar şi această viaţă desfrînată părea dezi-
rabilă.
Zîm bi batjo co rito r şi privi spre m arinarul care vorbise
cu cele d o u ă fem ei.
M arinarul se îndreptă spre un bărbat înalt, cu părul
negru, cu care intră în cîrcium ă. -
H awk se ridică. V a trebui să afle ce discutase Vic­
to ria c u acel m arinar.
P ărăsind depozitul izolat, se hotărî să se întoarcă în
cam era sa, înainte de a lua legătura cu marinaruî. Mă-
rindu-şi pasul, s e g ră b i s p re casă, unde se îm brăcă în
co stu m u l negru care-i d isp lă ce a atît.
T o t ce v o ia era s ă afle destinaţia V ictoriei. A po i avea
să-şi pună planul în aplicare.
 In tim p ce apa se răpea, V ictoria se ridică, oftînd cu
regret, şi ieşi din cadă. Înfăşurîndu-şi un p rosop gros în
jurui tru p u lu i ud, se gîndi la servitoarea ei, Claire. Nu
pentru că ar fi deranjat-o să se o cu p e singură de astfel
de lucruri, ci pentru că sim ţea lipsa fetei. Dealtfel i se
păruse destul de ciudat că A laina insistase ca seivitorii
să răm înă în Anglia. Parcă ar fi p lănuit să nu se mai
întoarcă. C eea ce, desigur, era de neînchipuit.
A propiindu-se de birou - una din num eroasele piese
de m obilier din cam eră - îm brăcă halatul ei roz. înainte
de a se aşeza în faţa căm inului dogoritor, ridică de pe
m asă peria.
Doam ne! Părea că trecuse o eternitate de cînd nu
m ai făcuse o baie bună. încet, tre cu peria prin desim ea
părului ei lung. Pe corabie, rareori avusese ocazia să se
bucure de o toaletă adecvată.
Zîmbi, am intindu-şi cum dom nul C harles se p rezen­
tase galant, într-o djm ineaţă, dup ă furtună, cu un hîrdău
cu apă de ploaie. îl instalase cu grijă, ca ea să poată
b e n ^ ic ia de o spălare înviorătoare.
D om nul C harles făcuse o serie de lucruri frum oase
 133

pentru ea. Fusese un adevărat gentlem an şi, d acă nu ar

ti fo s t jurăm intele căsătoriei ei nenorocite, poate că n-ar
fi ezitat să-l cunoască mai bine. Sau, poate că nu, îşi
zise ea. Pînă acum nu c unoscu se nici un gentlem an
care să-i fi atras cîtuşi de p u jin interesul. Erau fie prea
pedanţi, fie prea pom p o şi sau, ca în cazul -domnului
Charles, erau prea m aleabili. Nici unui nu trezea în ea
decît plictiseala.
Lipsa de em oţie care o stăpînea era p ro babil un
blestem . Se în d o ia că va sim ţi vreodată acea dorinţă
despre care citise, cu cîţiva ani în urmă, într-una din
revistele trim ise de la Paris de o prietenă a ei.
Oar o am intire bruscă o fulgeră şi rem em oră săru­
tările excitante ale lui Adam . Pe atunci, sim ţise într-a-
devăr ceva. Dar atribuise totul tinereţii. în definitiv, la
vrem ea aceea ea un copil, iar de atunci nu m ai cunos­
cu se acele senzaţii.
P oate că sentim entele ei se vor schim ba oda tă ce
c ă să to ria va fi anulată. C el p uţin , aşa spera. G îndin-
du -se la m ariajul el fals, fără copii, o apucă furia şi,
trecîndu-şi peria prin păr, tresări cînd acele acesteia se
îm piedicară în şuviţele ei de acum uscate.
A runcîndu-şi şalul peste umeri, se ridică şi se în­
d re p tă şpre pat, unde-i erau aşezate hainele. Nu se va
mai gîndi la căsătoria ei, acum .
D upă şapte săptăm îni pe corabia aceea nenorocită
şi avînd în vedere c ă urm a să mai petreacă încă două,
într-o trăsură înghesuită, se hotărî ca în seara aceea să
se d estindă şi să se distreze, luînd m asa cu cei care o
însoţeau.
O o ră m ai tîrziu, V ictoria c o b o rî scările, purtînd o
rochie sim plă, dar elegantă, din satin verde, care îi îm ­
bră ca um erii şi îi etala un decolteu adînc. Din cauza orei
înaintate, nu se m ai deranjă să-şi strîngă părul, ştiind
că, în s cu rt tim p, va tre b u i să-l lase din nou liber.
Z gom otul de farfurii şi m urm urul de glasuri deve-
 134

neau to t m ai clare, pe m ăsură ce se apropia d e sufra­

g e ria com ună. A rom a apetisantă d e piine co a p tă şi pui
frip t se ridica, făcîndu-i stom acu l să fream ăte. Cînd c o ­
b orî ultim a treaptă, privi în ju r şi-i localiză im ediat pe
P addy şi pe Alaina, care şedeau la .o m asă lungă de
lemn, alături de al}i cîjiva clienji.
P addy îşi rdică privirea şi zîmbi.
- Ria, dragă, vino. Stai lîngă mine. Bătu cu palm a
locul liber de lîngă el, aflat aproa p e d e m arginea băncii
uzate.
Alaina, care o c u p a lo c u l de vizavi, afişă un surîs
cald.
- Vai, cît de uim itor arăji. R ochia îji vine de m inune.
Dar desigur că, îm p re u n ă -c u ch ip u l tă u extraordinar,
cum ai putea arăta altfel, hm m ?
A laina chicoti încet, apoi arătă spre un platou cu
friptură de pui şi cartofi noi, care abureau, aflat la m ij­
locul mesei.
- Serveşte-te, dragă. Sînt delicioşi.
în tim p ce P addy ridică platoul, punîndu-l în faja
Victoriei, uşa se deschise.
Un bărbat înalt, foarte atrăgător, intră. Purta o că­
maşă gri de olandă, care îi acoperea um erii laji şi bra­
ţele m usculoase. Partea din faţă, desfăcută, îi dezvăluia
părul negru şi c re ţ de pe piept. Pantaloni m aron, strimţi,
îi îm brăţişau coapsele puternice şi dispăreau în nişte
cizm e negre. în treacăt, îşi am inti de statura cu umeri
laţi a soţului ei şi-şi sim ţi inim a tresărind.
B ărbatul traversă încăperea, cu paşi mari, eleganji,
o prindu-se să adreseze cîteva cuvinte proprietarului. Işi
aplecă apoi capul, evident pentru a asculta răspunsul
hangiului.
Se îndreptă şi, uitîndu-se în jur, privirea i se opri
a supra Alainei. Răm ase cu ea fixată acolo, o clipă, după
care se întoarse spre Victoria.
A precierea ostentativă din ochii lui îi făcură obrajii să
 135

ardă, îi evită repede privirea şi se co n ce n tră la mîncarea

din fa ja ei. Cum îndrăznea să se holbeze la ea aşa? Un
gentlem an adevărat nu ar face aşa ceva^ Dar aici erau
în colonii, îşi am inti ea, un tărîm plin de ticăloşi şi săl­
batici. ■
- Lady R em ington? rosti, încet, o voce groasă, '
V ictoria tresări şi era gata să ca d ă de pe bancă
auzind glasul bărbatului atît de aproape. D oam ne! Nici
m ăcar nu-l auzise cînd se apropiase.
D eschise gura să răspundă, d ar obsen/ă că se adre­
sase soacrei ei.
- Da?
A laina îşi ridică privirea. '
- Sînt Bragen Alexander. Lester C harles mi-a spus
că d o riţi să m ă vedeţi.
- Oh, dom nule A lexander, da. Poftim aici, zise ea
arătînd spre locul de la capătul băncii, lîngă Victoria. Te
rog ia loc. '
Aşezîndu-se lingă V ictoria, nu se uită spre ea. Dar în
tim p ce se aplecă în faţă, coapsele lui se şterseră de ale
ej.
- înţeleg că aveţi nevoie de p călăuză pînă la She­
nandoah Valley. '
- Da, aşa cred, zjse ea, zîmbind călduros. Spuneţi-mi,
dom nule Alexander,'^ aţi mai c on d u s pe cineva în zona
M unţilor Blue Ridge?'
-D a .
V ictoria răm ase tăcută, ca şi A laina şi Paddy, aştep-
t7ndu-l pe el să le spună mai mult.
P addy îşi drese glasul.
- Avuserăţi ceva problem e?
D om nul Alexander îşi întoarse acei ochi negri spre
P addy şi-l studie. •
-N u .
V ictoria se stăpîni cu greu să nu scrîşnească din
dinţi. B ărbatul acesta luase, cu siguranţă, lecţii de co n ­
 136

versaţie de la bărbatul el.

- D om nule A lexander, dacă doriţi postul, va trebui
s ă ne daţi m ai m ulte inform aţii. Dacă nu-l doriţi, spuneţi
aşa de la bun început.
El se uită spre ea cu Indiferenţă. V ictoria îşi încieştă
punimul în poală.
- D om nule, nu avem tim p de pierdut. Ori ne exem ­
plificaţi experienţa dum neavoastră, o ri ne lăsaţi în pace
să ne căutăm o călăuză potrivită.
V ictoria se sim ţi mai bine acum , că-şi exprim ase p o ­
ziţia, deşi era tuiburată de m odul în care el îi urmărise
m işcările buzelor.
- Ce aţi dori să ştiţi? Cîte roţi am schim bat la căruţă?
Cîţi indieni am ucis? Cîţi călători am pierdut? R ăspunsul
la to ate aceste întrebări este... nici unui. Şi vă asigur că
ştiu drum ul spre S henandoah Valley. Se întoarse spre
Alaina. Ceea c e nu înţeleg este de ce vreţi să ajungeţi
acolo, trecînd munţii. Nu ar fi mai uşor să luaţi un vas
pînă la P hiladephia şi apoi, pe un teren m ai neted, să
ajungeţi la vale?
A laina ridică un um ăr zvelt.
- A ceasta s-ar putea să fie calea mai puţin prim ej­
dioasă, dar ar dura d e două ori mai' mult.
- Aveţi provizii?
- Da, băiete, răspunse Paddy. Le adusei a cu ' cîteva
ore de pe docuri. '
B ragen A lexander privi, pe rînd, la fiecare, apoi se
uită spre V ictoria. Se ridică brusc.
- Să fiţi gata în zori. Fără să m ai aştepte confirm area
sau respingerea, se ridică şi părăsi cu paşi mari în­
căperea.
- în zori? zise V ictoria, oftînd. C u cîtă arog a n ţă ne-a
tratat! C ine se c re d e ? ,
Se întoarse spre Alaina.
S oacra ei zîmbi.
- Este călăuza noastră, dragă.
 137

- Poftim?
P addy chicoti.
- îi cam necioplit, dragă, da' băiatu’ îi deştept, asta
Ji-o spui io. O să se descurce.
- Cum de ai ajuns la o astfel d e concluzie? Sau mi-a
scă p a t m ie o parte din conversajie? _
- Asta-i, Ria. El nu se-ncurcă în vorbe. îi un om de
acjiune.
V ictoria se uită la Alaina.
- A sta credeţi şi dum neavoastră?
- Mai m ult sau mai puţin.
- N u-m i vine să cred, s puse V ictoria şi se ridică. Dar
d acă va trebui să m ă dau jo s din pat, înainte ca Dum ­
nezeu să se trezească, atunci m ă d u c să m ă culc. în-
clinînd din cap, ea se îndreptă s p re cam era ei, încercînd
din răsputeri să nu tropăie. Oare A laina şi Paddy îşi
pierduseră m inţile? Q îndurile legate de B ragen Alexan­
d e r se întunecară. Colonist!^ Evident, toţi erau d e ne­
s u p o rta t, b estii in solente. îşi d ă d u astfel seam a că
g ro so lănia era aproape unica trăsătură a brutalului ei
soţ.
Tirîndu-şi cu greu picioarele pe holul de la etaj, avu
o senzaţie ciudată, provenită din supărare. Sim ţind însă
că nu este singură, se răsuci, d a r nu văzu decît c o ­
ridorul gol şi întunecat. Şi totuşi, cineva o urm ărea! Şi o
urm ărise to a tă ziua.
Respirînd adînc, îşi descleştă pum nii şi se întoarse
cu faţa la cam eră. Ce ridicoli Doam ne, n iciodată nu
fusese atît de speriată. Dacă acest lucru avea să c o n ­
tinue, ar fi în stare să se închidă într-un p o d pînă îşi va
găsi soţul.
 138

H awk îşi privi so ţia prin crăpătura îngustă a uşii şi

zîmbi. Ea îi am inti de prada agitată care sim ţea pasui
tip til al vînătorului. Zîm betul i se adîncî.
A poi ea dispăru în cam eră, închizînd uşa în urm a ei,
iar ei făcu la fel. în treacăt, îşi am inti conversaţia pe care
o avusese cu m arinarul. O m ul ti dăd u se inform aţiile pe
care le căuta, cu oarecare greutate. Nu-I fusese greu să
observe că m arinarul era aproape în drăgostit de V ic­
toria.
D upă ce aflase de ultim a lo r destinaţie, Hawk îşi
găsise cu uşurinţă soţia. Se uitase pe fereastra hanului
pînă cînd V ictoria şi ceilalţi fuseseră c o n d u şi în ca­
m erele lor. O dată ce urcară, el intrase şi solicitase o
cam eră, m utîndu-şi lucrurile de la circium ă m ult mai tîr-
ziu.
H aw k rîse z g o m o to s şi dezgustat cînd îşi am inti cum
îl urm ărise, d in u m bra scărilor, pe acel bărb a t înalt, cu
părul negru ca pana corbului, care intrase în salon,
Cum cel care se num ea Alexander o fixase pe Victoria,
chiar dacă ea se aşezase lîngă iubitul ei. D egetele lui
H aw k se adunară în pum n, Era, evident, o bucăţică
tentantă pentru aceşti ticăloşi naivi, care nu cu n o scu ­
seră încă finalul am ăgirii ei.
Un sentim ent, pe care îl suspectă a fi gelozie, îl
cu p rinse şi-l fă c u să se în toarcă d e la uşă. Nu era
gelos, era num ai su p ă ra t că tîrfă de nevastă-sa se ex­
p unea în faţa oricărui bărbat care avea o d o rin ţă ar­
zătoare.
Pînă şi rochia aceea blestem ată îi trăda intenţiile,
mai m ult d e c ît ar fi făcut-o cuvintele. A bia dacă îi ascun­
dea vîrfurile sînilor. încă mai avea în m inte im aginea lor
ferm ă, trem urînd în ritm ul m ersului, încă m ai sim ţea
enervarea p rodusă de etalarea provocatoare.
El se aruncă direct în pat. Oh, ce bine m ai ju ca se pe
inocenta, în seara asta, ţinîndu-şi ochii plecaţi şi pre-
făcîndu-se tulburată de prezenţa lui Alexander. Părea
 139

întruchiparea perfectă a purităjii. Şi nu-i putea învinui pe

ei, pentru că-i credeau interpretarea.
La început,, chiar ei se iăsase furat d e acest teatru
originai. Dar nu şi acum . A cum ştia de ce era în stare şi,
din cauza asta, o ura.
îm pietindu-şi degetele la ceafă, îşi pironi privirea în
ta va n u [ ornam entat. Şi totuşi, jo cu l ei va lua în curînd
sfirşit. în d o u ă săptăm îni, va cunoaşte cea mai groaz­
nică pedeapsă pentru trădarea ei.

V ictoria nu suporta ideea c ă cineva o spiona. Chiar

şl după nouă zile, petrecute între pereţii sufocanji ai
trăsurii, avea încă această senzaţie. Era obsedată. Dîn-
du-şi la o parte o şuviţă rebelă, se aranja pe bancheta
tare din păr de cal, încercînd să-şi găsească o poziţie
mal confortabilă. N oaptea trecută, pentru a d o u a oară
în această călătorie, visase un bărb a t care şedea lîngă
ea, privind-o fix, un bărbat ale cărui trăsături um brite se
îm pleteau cu ura.
r R oata izbi un b o lo v a n de pe d rum ul p e care îl
urm au.
Ea sări la fereastră pentru a nu se lovi de pereţii
trăsurii, aşa cum i se m ai întîm plase de cîteva ori în
această călătorie îngrozitoare. Nu credea că v o r ajunge
vreodată la H alcyon. Iar dacă vor ajunge, nu credea că
va exista vreun lo c pe corpul ei care să nu fie vînăt.
Oftînd lung, se uită spre Alaina. V ictoria nu-şi putea
im agina cum de soacra ei putea să doarm ă aşa de
adînc, în acest enervant m ijloc de transport. Dar Alaina
nu se plînsese nici atunci cînd au dorm it pe păm întul
tare. Şi nici nu o deranja să m ănînce acel vînat în g ro ­
zito r pe care B ragen Alexander reuşea să-l captureze in
 140

tim p ul m isterioaselor lui disparl]ii.

Privirea V ictoriei se întoarse din nou spre fereastră.
C um îl mai invidia pe B ragen! De cîte ori trecea pe acel
arm ăsar ridicat în d o u ă picioare, abia se ab{inea să nu-l
roage să o lase să călărească. Orice, num ai să poată
ieşi din această trăsură mizerabilă.
Ş tiind că bărbatul nu ar fi fo st niciodată de acord, îşi
lua privirea de la te n tanta privelişte şi se ruga ca voiajul
lor să ia curînd sfirşit.
Ca răspuns la ruga ei de acum , trăsura începu să
încetinească şi B ragen Alexander veni lîngă ea.
- Ne vom opri.
B ucuria V ictoriei fu atît de mare, încît ar fi vrut să-i
sărute cizm ele. Dar în lo c de asta, ea nu suflă un cuvînt.
N u îndrăznea. De cîte o ri o făcuse, o supărase faptul că
nu luase în serios lipsa ei de co n fo rt şi se tem ea că,
într-una din aceste zile, s-ar putea ca el să-i întoarcă
iritarea şi să-i lase în m ijlocul drum ului. '
A plecîndu-se în faţă, atinse braţul Alainei.
- Sîntem aproape gata să aşezăm tabăra pentru
seară. -
A laina căscă şi se întinse.
- A şa repede?
S tăpînindu-se să nu înjure. V ictoria încuviinţă din
cap.
- C onform spuselor dom nului Alexander.
Lady R em ington îşi aranjă fusta şi privi pe fereastră.
Sprîncenele ei se ridicară uşor.
- Cred că am d o rm it mai m uft decît mi-am închipuit.
Am atins deja zo n a subalpină a M unţilor Blue Ridge.
- Cît mai este pînă la fam ilia Kincaid?
Era singurul lucru de care îi păsa V ictoriei în acel
mom ent.
- Cam patru zile, dacă vrem ea ne perm tie. Halcyon
este situat între M unţii Blue Ridge şi Alegani. Distanţa
nu este foarte mare, dar este cea m ai grea parte a
 141

călătoriei. Urcarea şi coborîrea acelui teren stîncos este

foarte obositoare.
Inima V ictorei tresări.
Cea m ai grea parte a călătoriei? Nu va reuşi n icio ­
dată să ajungă ia destinaţie. .
C ind trăsura se opri, P addy se d ă d u jo s de pe capră
şi deschise uşa. în tim p ce o ajuta pe A laina să c o ­
boare, B ragen stătea c u mîna întinsă, gata să-i ofere
sprijinui Victoriei.
Ea ezită o clipă. N u că nu a r fi vrut să-l atingă.
Dim potrivă. C ăldura strînsorii Iu! o făcea rjiereu să se
g în d e a scă la atingerea excitantă a so ţu lu i ei. Poate
C ollier ar fi fost, la urm a urmei, potrivit. Im pulsurile ei
fem inine o vo r face probabil să cedeze. Blestem at să fie
Collier. Blestem at să fii tu, A dam Rem ington. Respirînd
adînc. V ictoria se sprijini de mîna lui Bragen. Blestemaţi
să fie to ţi bărbaţii.
Degetele lui se strînseră tandru în ju ru l mîinii ei.
- Cum te descurci, Ria?
V icto ria îşi în g h iţi o rem arcă u sturătoare. Num ai
P addy şi C ollier îi spuneau aşa.
- Oh, m inunat. Mulţum esc.
O chii el negri străluceau de am uzam ent. Ca de o b i­
cei, subtilul ei sarcasm aproape dă ricoşă în acel piept
lat. ,
- M ă bucur să aud ăşa ceva. Mă tem eam ca drum ul
să nu fie prea greu de s u portat pentru o persoană atît
de d elicată ca dum neata, zise el, privirea aiunecîndu-i
pe trupul ei.
Obrajii ei se îm bujorară şi ea ignoră adevărul in­
sinuat d e cuvintele lui.
- Ei bine, d u p ă cum vezi, tem erile dum itale au fost
fără m otiv. Şi acum , poţi să-mi dai drum ul, pentru că aş
vraa să m ă alătur celorlalţi.
B ragen îi eliberă mîna şl afişă un zîm bet frum os.
- Da, Alteţă.
 142

- C redeam c ă voi, colo n iştii, nu m ai crede]! în ti­

tlu ri!
Privirea Iul exploră contururile fe]ii ei, d e parcă ar fi
v ru t să înjeleagă pornirea pe care ea o avea îm potriva
lui.
- Eu nu sînt colonist.
-P o ft...
- Ria? strig ă P addy din apropierea unui p ilc de m o ­
lizi. Am să-]i aştern aici, lîngă doam na. Arătă cu mîna
spre o pătură de lînă pe care o aşeză sub nişte ramuri
je p o a se , aplecate s u b fo rm a unui acoperiş.
V ic to ria în g h e ]ă . P entru prim a dată deveni c o n ­
ştientă de pinii înaiji şi denşi care îi înconjurau. Erau în
pădure! Oh, D um nezeule m ilostiv. S im ji genunchii îrt-
m uindu-i-se, în tim p ce cu mîna se apucă strîns de
abdom en. Păm întul ii fu g i de sub picioare şi to tu l se
întunecă.
- V ictoria? V ocea lui B ragen părea foarte departe.
La naiba. V ictoria. C e s-a-ntîm plat?
- Fir-ar să fie! ÎI auzi ea pe P addy Jipînd.
S im ţurile ei se trezeau. De departe auzea paşi grei,
îm piedicaţi.
A po i nişte m iini o îm brăţişară şi vocea cu n o scu tă a
lui P addy îi linişti panica;
- îi în regulă, Ria. Paddy-i aci. N-o să las' pe nim eni
să-ţi facă rău, fetiţo. N iciodată.

M uşchii braţului lui H aw k se înco rd a ră instantaneu

cînd îl văzu pe iubitul şchiopa al V ictpriei strîngînd-o Ia
p iept. Pînă acum , individul păstrase distanţa. Numai
pentru a c e st m otiv îşi evita soţia. A po i altceva îl lovi.
M odul părintesc în care M cD aniels o ţinea. Nu era nim ic
 143

e ro tic în acţiunile lui. Părea mai m ult ca un tată liniş-

tin d u -şi copilul speriat.
Dezorientat, îşi m ută privirea spre bărbatul înalt, cu
părul negru ca pana corbului. C eva din fig u ra lui îl făcu
pe H awk să şovăie. Părea încurcat.
La fel de tu lb u ra tă era şi m am a Iul Hawk.
Cu precauţie, se uită din nou la so ţia lui şi, pentru
prima, dată observă paloarea ei şi spaim a care i se
aşternuse pe faţă. Ce o speriase? C ercetă am ănunţit
zona, d a r nu Văzu nim ic. Încruntîndu-se, o văzu p e m a­
m a lui păşind în faţă şi c o nducîn d -o pe V ictoria spre
trăsură, unde se urcară am îndouă.
Cei doi bărbaţi discu ta ră scurt. M cD aniels se în­
toarse înapoi, la locul unde aşternuse păturile.
A lexander se încruntă şi privi spre trăsură. H awk nu
fusese atît de aproape încît să poată auzi d espre ce
vorbiseră, dar putea spune că bărbatul înalt nu era prea
bucuros.
în tim pul ultim elor zile, el dobîndise foarte puţin res­
p e ct pentru Alexander, călăuza, d ar nu putuse să des­
copere vizitele lui nocturne, la V ictoria. El nu-i proteja
pe cei care îşi puseseră viaţa în mîinile lui, iar Hawk
dorea să-l ucidă. îl văzuse cum o_ privea pe Victoria,
cînd aceasta nu-i sesiza prezenţa. îl văzuse cum tînjea
d u p ă V ictoria şi ştia că nu mai era decît o chestiune de
tim p, pînă cînd călăuza va încerca să se culce cu ea.
Deşi ea dorm ise pînă acum lîngă Aiaina, la distanţă
apreciabilă de iubitul şchiop, intenţiile lui Alexander nu
puteau fi negate.
Pe H awk îl înfurie acest gînd, deşi nu-şi înţelegea
pornirea arzătoare de a face rău celui care o va atinge.
Nu-i păsa ce se întîm pla între un bărbat şi o fem eie. Iar
pe ea o detesta. Dar sim pla idee că cineva ar putea să-i
despartă coapsele, făcîndu-se parte din ea, îi întuneca
mintea.
Scuturînd capul, pentru a-şi înlătura viziunea, privi
 144

sp re trăsură. Nu ştia ce o înspălm întase pe Victoria, dar

va afla.
Foarte curînd.

D upă ce term inară m asa de seară, A laina şi Paddy

se apucară să a d une vreascuri, în tim p ce V ictoria îi
privea uim ită. Nu-i venea să creadă uşurinja cu care
A laina se deplasa printre copaci. Era oare conştientă de
pericole?
înăbuşindu-şi neliniştea, privi în direcţia opusă pa­
jiştii lor. C hiar in spatele unui pîlc de pini, o cărare
ducea spre un firicel de apă. îşi strînse degetele. Sim |ea
în că grăsim ea fripturii de iepure pe care o mîncaseră la
cină şi ştia că tre b u ia să traverseze acea zo n ă îm pă­
durită, pentru a ajunge la pîrîu.
Se gîndi să-l roage pe P addy sau pe Bragen să
m eargă cu ea, d a r deja se făcuse d e rîs pe ziua d e azi.
Era suficient. S ingura ei consolare era că, dacă d e aici
putea vedea apa, atunci de acolo va vedea cîm pul. Şi,
în plus, a colo nu va avea nevoie decît de cîteva se­
cunde.
A dunîndu-şi to a te forţele, îşi îndreptă spatele şi-şi
ridică bărbia. N u este decît un pîlc de copaci, se în-
curajă ea. S trîngîndu-şi pum nii pentru a-şi opri nervo­
zitatea, începu să înainteze. ^
Fum ul de la fo c u l lor şi m ireasm a pinilor *erau purtate
de adierea serii. Um brele sclipitoare ale focului dansau
sinistru, în form e groteşti, pe ram urile copacilor.
S trăduindu-se să le ignoreze, privea dre p t înainte,
nelăsînd nici m ăcar o clipă apa să-i scape din ochi.
Cînd ajunse la pîrîiaşul m ărginit de m alul ierbos, încercă
să-şi alunge groaza şi să se concentreze la cît de fru-
 145

m os era totul, învăluit de lum ina argintie a lunii.

în genunchind pe păm întul um ed, se fo rţă să se des­
tindă. îşi trecu degetele prin buclele reci, strălucitoare,
auzul ei fiind atent la fiecare zgom ot. O adiere m işcă
frunzele de arţar de pe mai. O pasăre fîlfîi din aripi
deasupra, în tim p ce un c o io t urlă în depărtare.
Fără nici un m otiv anum e, sentim entul acela ciudat,
pe care-1 c unoscuse de nenum ărate ori, în ultim ele zile,
o cuprinse din nou. Scoţîndu-şi degetele din apă, se
şterse nervoasă de fusta neagră d e lînă. O ram ură tro s ­
ni în spatele ei. Tresărind, sări în picioare şi se răsuci.
- N-am v ru t să te sperii, spuse B ragen încet, ieşind
din um bră. V oiam num ai să vorb e sc cu tine între patru
och i. '
V ictoria îşi duse m îna în dreptul inim ii care bătea
puternic.
- Nu cred că mai s u p o rt vreo rem arcă de-a dum i-
tale, legată de defectele mele.
S e apropie de ea.
- P addy m i-a spus ce s-a-ntîm plat. V ictoria. Nu te-aş
tachina c u astfel de lucruri. Se aplecă, coborîndu-şi p ri­
virea la nivelul o ch ilo r ei. Aş vrea să stăm de vorbă în
legătură ou com portam entul tău ursuz faţă d e mine.
- Nu sînt ursuză, replică cu vehem enţă, fără a-i p u ­
tea întîlni însă privirea.
- Ba da, eşti. O prinse de umeri şi o scu tu ră uşor.
Uită-te la m ine. -
Încăpăţînată, îşi m enţinu ochii plecaţi.
- V ictoria, de cînd am în ce p u t călătoria eşti supărată
p e m ine. De ce?
- Nu ştiu, răspunse ea, sincer.
- Este de vină atracţia dintre noi?
V ictoria nu ştia ce să răspundă, pentru a nu se pune
în încurcătură.
- Dacă acesta' este m otivul, atunci poţi să nu-ţl mai
faci griji, spuse Bragen, sincer. Tu eşti căsătorită, iar eu
 146

nu Sint... disponibil. Dar aş vrea ca această încordare

perm anentă să înceteze. Este a naibii de supărătoare. îi
mîngîie obrazul şi adăugă: Aş vrea să fim prieteni.
Deci, acesta credea el că era m otivul rem arcilor înţe­
pătoare. Ce ostentativ! S im ţindu-se to tu şi uşurată, zîmbi
uşor.
- Şi altceva?
Se apropie de ea şi-i sărută colţul gurii.
- Atît.
Făcînd un pas în spate, ea aprobă din cap.
- Bine, atunci, prieteni. Şi iartă-m ă pentru co m p o r­
tam entul meu grosolan.
- Nu este nevoie de scuze. Mă bucur că, în final, am
reuşit să ne înţelegem . Şi astfel călătoria va fi m ult mai
plăcută.
Afişînd un surîs uşor, o eliberă şi se retrase îndrep-
tîndu-se spre tabăra lor. -
S ingură din nou. V ictoria se gîndi la conversaţia lor.
Nu putea să înţeleagă ce anum e făcuse d e fi dăduse
senzaţia că ar fi atrasă de el. A poi îşi am inti că, d e m ulte
ori. C ollier o acuzase de felul în care îşi m işca trupul
cînd m ergea sau de tonul stins din glasul ei. Doam ne!
Nu avea cum să lupte contra naturii. Şi nici îm potriva
interpretărilor eronate ale acţiun ilo r ei. ^
Pînă şi soţul ei o înţelesese greşit. în noaptea nunţii,
o acuzase de im puritate. Un fior o cuprinse am intindu-şi
cît de brutal fusese pînă să-i spună acest lucru. Şi totuşi
undeva, în adîncul sufletului ei, nu putea spune că atin­
gerile lui nu treziseră pasiuni în ea. C hiar şi num ai gîn-
dul la ele o făcea să tresară. _
O ftînd lung, se întoarse la pîrîu. în definitiv, poate că
B ragen nu greşise chiar întru to tu l. Mai nesigură pe ea
decît altădată, se aplecă să-şi term ine spălatul.
O mînă venită de undeva, din spate, îi astupă gura.
O alta îi cuprinse talia şi o ridică în pidioare. îngheţă de
spaim ă. Oh, Doam ne! C orpul, înţepenit de frică, începu
 147

ş ă se zvîrcolească în efortul de a se elibera. Se zbătea.

îşi înfipse unghiile în braţul care îi ţinea m ijlocul. Se
răsuci sălbatic, m uşcînd m îna care îi acoperea gura.
A tacatorul o lipi strîns de pieptul lui, tăindu-i res­
piraţia.
- Nu te lupta cu m ine, porunci o vo ce joasă, am e­
ninţătoare, foarte aproape de urechea ei.
. V ictoria încetă, instantaneu, a m ai o p u n e rezistenţă,
tru p u l ei trem urînd de spaim ă.
- J o ci bine rolul tîrfei, neew a. R espiraţia atacatorului
şuiera printre dinţi. A cum vei ju c a şi pentru mine.
 CL^i^.y}Ctcrtut 10

A/eeiva/ M ă confundă! înnebunită de frică, }ipă şi-i

înfipse un c o t în abdom en.
El gem u printre d in ji şi o strînse mai tare.
- Nu mă forţa să-Ji fa c rău.
Dar cuvintele lui nu făcură decît să reînnoiască efor­
turile ei.
A plecîndu-se în faţă, îşi luă avînt şi, dîndu-şi capul
pe spate, îl izbi în maxilar.
El înjură dur. '
M uşcă palm a bărbatului şi, cu călcîiul, îi lovi puternic
fluierul piciorului. Un trem ur violent o chinuia, dar nu
putea renunţa la luptă - nu îndrăznea. Cu răutate, îşi
înfipse unghiile în braţul lui.
B olborosind o altă înjurătură, o răsuci spre el.
O durere bruscă o străpunse nebuneşte şi se în­
tunecă, într-o deşertăciune am orţită.
- Fir-ar să fie!
H aw k înjură din nou în tim p ce lăsă uşor, pe iarbă,
tru p u l zvelt al soţiei sale. Nu ştia de ce nu suporta să o
lovească sau de ce se ferea să-i facă rău. în definitiv,
merita din plin. M erita chiar m ai m ult. Privi în jo s la gîtul
 149

ei alb, catifelat, învăluit de lum ina lunii, d ar Im aginea

V ictoriei sărutîndu-l pe A lexander îi întunecă gîndurile.
Sim |i din nou, în stom ac, acel im puls arzător d e a o
ucide - îm preună cu noul ei iubit.
S periat că ar putea fi te n ta t să pună c a p ă t acestui
jo c, înainte de a-l fi început, îşi îndreptă atenjia spre
trăsăturile ei perfecte. Ş uvije lungi, m ătăsoase, cădeau
pe pielea el de fildeş. S prîncenele el se arcuiau uşor, în
tim p ce nasul, p u jin cîrn, părea prea m ic, deasupra
buzelor roz, cărnoase. Buzele, acum uşor depărtate,
cerşeau posesiunea bărbătească. Un fior îl cutrem ură
coapsele, dar el îl ignoră.
Cum putea fi cineva atît de afurisit şi atît de frum os,
în acelaşi tim p? Iar ea era afurisită. C icatricele lui d o ­
vedeau acest lucru.
Ridicîndu-se, el trase repede o fîşie de piele, de sub
păturile rulate pe spatele calului pe care-l cum părase
d in Y orktow n. îi legă mîiniie în fajă ş i o urcă pe calul lui.
îm b o ldind arm ăsarul cu călcîiele, îl mînă spre pădurea
deasă a m untelui. Nu se va gîndi la dorinjă. Num ai la
pedepsire.

B ragen A lexander se uită, îngrijorat, spre A laina şi

Paddy, apoi, în g e iiu n ch in d pe locul unde o văzuse ul­
tim a oară pe V ictoria, îşi coborî to rja . Iarba proaspătă,
c u lca tă şi răsucită, iar în unele locuri chiar bătătorită, îi
confirm ă cele rţiai rele tem eri. Avusese lo c o luptă.
Pentru a suta oară, B ragen se blestemă. Un indian
făcuse acest lucru. Era sigur de asta, aşa cum era sigur
că soarele va apune. Num ai el, călăuza, era vinovat de
cele întîm piate.
Gîndurile I se întoarseră la noaptea în care-l văzuse
 150

pe războinic intrînd în tabăra ior. T o ji adorm iseră, in­

clu siv Bragen. Dar un al şaselea sim], puternic dezvoitat
d u p ă anii petrecu]i printre indienii Shawnee, îl trezise,
avertizîndu-i de intrus.
B ragen îşi scosese cuţitui de ia brîu şi, prefăcîndu-se
adorm it, îşi schim base pozi]ia, pregătindu-se de atac.
Printre gene, observase un frate Shawnee stînd iîngă
V ictoria, privind-o cum doarm ea - şi Bragen îl recunos­
cuse! îl mai văzuse - în Y orktow n - stînd în um bră, pe
scăriie pensiunii, în noaptea în care o îritîlnise pe Alaina
şi se angajase căiăuză. A tunci, însă, indianul fusese
îm b răcat c a un gentlem an. înainte ca el să poată în ­
ţelege sau să se mişte, bărbatui plecase, la fel de uşor
precum venise.
B ragen nu ştiuse ce să creadă. Dar ceva - un in­
stinct sau poate acea expresie chinuită de pe fa]a băr-
b a tu iu i - îi s p u s e s e c ă in d ia n u i ţin e a la V icto ria .
Doam ne, cum se înşelase!
Deşi nu spusese nim ănui despre acest vizitator, c
supraveghease pe V ictoria to t tim pui. Drace, acesta fu ­
sese unui din m otivele pentru care o urm ărise la izvor.
Nu voia s-o iase singură.
S trîngînd puternic to rţa în mînă, se ridică în picioare.
Şi totuşi, o iăsase singură. Din cauza acelui sărut ble­
stem at. V oia, într-adevăr, să devină prietenul ei, dar nu
se aşteptase ca tru p u l lui să reacţioneze printr-o a p ro ­
piere a buzelor lor.
B ragen se întoarse şi întîlni faţa palidă a Alainei şi
trăsăturile încordate ale lui Paddy.
- C e s-a-ntîm plat? întrebă Alaina, speriată.
El îşi c o b o rî privirea spre iarbă.
- D upă sem nele de aici, se pare că s-a luptat cu
cineva. C red că a luat-o un bărbat îm brăcat în veşm inte
indiene.
- Ce bărbat? izbucni Paddy.
B ragen nu putu să-l privească în ochi.
 151

- Cel pe care l-am văzut intrînd în tabăra noastră,

noaptea trecută.
Paddy îl apucă pe B ragen de căm aşă.
- Ce to t spui? întrebă bătrînul, iar ochii luî fulgerau
de furie. Vrei să spui că ştiai de p ericol şi nu ne aver»
tizaşi? Mîna îi trem ura pe gîtui lui Bragen, cînd exclam ă:
N enorocitulel Dacă se întîm plă ceva cu fe tija mea, io cu
mîiniie m ele am să-ti s c o t inim a aia neagră a ta.
Bragen se uita la pum nii care loveau căm aşa lui.
Dacă vreun alt bărbat i-ar fi fă cu t aşa ceva, brajele ace­
luia ar fi fo s t rupte pînă acum . Dar înjelegea tem erea lui
P addy şi nu-l putea învinui pentru asta.
_ A laina interveni, aşezîndu-se între cei d o i bărbaţi.
Îndepărtîndu-I pe Paddy, întoarse spre B ragen o figură
nerăbdătoare.
- Cum arăta? ■
Tresărind, B ragen se uită uim it spre ea.
- C a un b ă rb a t alb , îm b ră c a t c a un indian Sha­
w nee.
- Ce purta?
B ragen aruncă o privire m înioasă spre fem eie.
- Ce im portanţă mai are? Num ai o bucată pătrată de
piele care îi acoperea... la naiba. îl făcuse să roşească
ca un adolescent. A scultaţi, ne pierdem vrem ea. Dum ­
neavoastră rămîneţi aici. Eu m ă d u c du p ă ea.
- A şteaptă, spuse A laina, prinzîndu-l d e mînâ şi
strîngîndu-l cu degetele de parcă ar fi vrut să-l reţină.
Avea o cicatrice mare pe braţul drept?
B ragen se răsuci spre ea.
- L-aţi văzut?
-N u .
- A tunci de unde ştiţi de cicatrice? Abia am zărit-o,
seara trecută, în lum ina focului.
- Deci era una! Cu o fig u ră destinsă, A laipa se în ­
toarse spre Paddy. Nu-i va face nici un rău.
B ragen nu înţelegea totul.
 152

- D espre ce v orbiji? II cunoaşteji pe acest om ? Pen­

tru num ele lui Dum nezeu, cine este?
Ea zîmbi.
- S oţui ei.

V ictoria îşi reveni încet, trezindu-se în tropăituriie ca-

iuiui de sub ea, cu o puternică durere in maxilar. Am e­
ţită, deveni to tu ş i conştientă de iucrurile din jur. Mîiniie îl
erau legate, iar braţul care-i cu p rin d e a ta lia o ţinea
strîns lipită de un p ie p t puternic.
M em oria îi reveni. O atacasel Se răsuci, încercînd să
sară de pe cal. A plecindu-se cu m ai m u lt de jum ătate
din corp, îritr-o parte, dădu cu nasul de ceva solid... şl
gol. Gol? încercă să zărească ceea ce atinsese. Se
contură piciorul gol şi neted al unui bărbat. Stupefiată,
se aruncă cu capul în jos.
- Nu, porunci o voce groasă. Braţul din jurul taliei se
strînse, ridicînd-o.
- Ce... ce... doreşti? Cine"eşti?
A bia rostise cuvintele prin gîtui paralizat, cînd îşi dă­
du seam a că şi pieptul îi era dezgolit. Oare bărbatul nu
purta nim ic?
Mîna lui se încleştă pe m aterialul jachetei care îm ­
brăca talia el şi nu-i răspunse.
Reţinîndu-şi team a, ea continuă, d o rind să-i cunoa­
scă intenţiile:
- Te rog. S... spune-m i ce doreşti.
C ăldura respiraţiei lui şuieră lîngă urechea ei.
- Pe tine.
Inima V ictoriei tresări puternic. Oh, Doam ne! De ce
oare n u ’leşina? A cesta ar fi fo s t cel m ai p o trivit mom ent,
- De ce?
 153

El chicoti încet. A poi mîna care, pînă atunci stătuse

pe talie, alunecă uşor pe sinii el.
De data asta era sigur c ă se va prăbuşi. Sim ţurile ei
tresăriră sălbatic. D eschise g ura s ă ţipe, dar, ghicindu-i
parcă intenţia, degetele lui se înfipseră puternic în ea.
- Nu mă adu în stare să-ţi fa c rău din nou, neewa.
- N um ele meu nu este N eew a! Este V ictoria. Te rog,
ai fă c u t o confuzie.
El se linişti.
- Neewa nu este num ele unei femei.
A tunci ce voia să spună? V ictoria ar fi vrut să ţipe.
Dar groaza îi încleştă gura şi o făcu incapabilă să-şi
stăpînească trem uratul. închise ochii şi încercă să nu se
gîndească la lucrurile înfiorătoare pe care el i le-ar fi
p u tu t face. Şi începu să se roage.
Dar cuvîntul neew a îi o b seda gîndurile. Ce lim bă era
asta? Nu-i văzuse faţa, d a r părea a fi... Inim a ei tresări.
A tacatorul ei era indian? Dacă era şi dacă ar şti că este
so ţia unui Shawnee, atunci poate că nu i-a rfa c e nici un
rău.
Tocm ai cînd se pregătea să-i spună, el trase d e frîu
şi opri calul. Se d ă d u jos, luînd-o şi pe ea d u p ă el. Fără
să scoată un cuvînt, o duse către o m ică poieniţă şi d
lăsă jos.
0 ram ură zgîrie obrazul ei, juiindu-i pielea catifelată.
Prea speriată ca să vorbească, rămase, o clipă, ne­
clintită. A poi, tem îndu-se că tăcerea ei să nu fie inter­
pretată ca o invitaţie, se grăbi să se ridice.
- T rebuie să m ă asculţi. Eu sînt căsătorită Cu un
ră z b o in ic S ha w n e e . H aw k. F iul că p e te n ie i Flam ing
W ing.
Ceva um ed şi cald începu să I se prelingă pe m a­
xilar, dar, neluînd în seam ă acest lucru, privi p e furiş,
pentru pirima dată, la răpitorul ei.
1 se tăie respiraţia. El nu purta nim ici Sau aproape
nim ic. B ucăţica aceea su b ţire d e piele<care îl aco^
 154

perea... cu siguranţă că nu putea ti considerată îm bră­

căm inte.
Se uită la ea într-un m od ciudat, apoi îşi fixă privirea,
pe obrazul ei. înainte de a-o privi în ochi, ceva îl tulbură.
- Ştiu cine eşti.
De unde era să ştie? Ea nu mai fusese niciodată în
colonii. Team a se îm pletea cu confuzia în încercarea ei
de a înţelege. Nim eni nu avea m otiv să-i facă rău, nici
chiar A dam -H aw k. Nu-i tăcuse nimic. Exceptînd faptul
că l-ai fo rţa t să se căsătorească ou tine, ii ream inti o
vo ce lăuntrică.
Bănuiala ei creştea. Aflase el oare de sosirea ei şi
plănuise totul ca s-o înspăim înte? îşi trim isese prietenul
să o terorizeze? Privi către răpitorul ei, care se aplecă în
genunchi, în fa ţa unui m ic fo c. Părea foarte fioros. Cu
to ţi acei m uşchi părea suficient de puternic să sfîrtece
un urs, iar felul răvăşit în care-şi p u d a părul strălucitor,
lung pînă la umeri, îl făcea destul de sălbatic pentru a
realiza acest lucru. Dar astea nu explicau m otivele lui
Hawk.
Privirile lor se întîlniră deasupra flăcării micuţe. în
lum ina pîlpîitoare, ochii lui îi am intiră V ictoriei de fum.
De furia m ocnită.
D eschise gura, gata să im ploreze, să-l roage să nu-i
facă rău. A poi îşi am inti de num eroasele discuţii pe care
le purtase cu Alaina, în care aceasta îi povestise despre
po p o rul lui A dam . Mai presus de toate, spusese Alaina,
un Shaw nee detestă laşitatea.
Strîngînd din dinţi. V ictoria îşi ridică bărbia, deşi înă­
untrul fiinţei ei era scuturată de groază.
- H awk te-a trim is, nu-i aşa?
Trăsăturile bărbatului se încordară.
- Nu te juca, neewa.
- Nu, te rog. Ştiu că este nefericit din cauza că­
sătoriei din obligaţie, d a r nicioda tă n-am crezut că vrea
să-m i facă rău din cauza asta. Nu a fo s t vina mea.
 155

Figura lui se întunecă.

-- V ictoria continuă:
- E... eşti prietenui lui?
El se ridică brusc, punîndu-şi mîiniie în şoiduri. M uş­
ch ii b raje lo r lui se încordară, iar cicatricea d e pe braţul
d re p t se accentuă. Privirea lui dură răm ase aţintită. Un
zîm bet uşor, nu prea frum os, îi apăru pe buze.
- Nu sîrit prietenul lui Hawk. ■
- Dar îl cunoşti! exclam ă V ictoria, stăpînindu-şi em o­
ţia. El nu era prietenul lui Hawk. Un nou fio r de team ă o
săgetă. Oh, Doam ne!
Se îndreptă spre ea, bucăţica de piele unduindu-se
uşor în tim pul m ersului. O fixă, o clipă, cu privirea, apoi
se întoarse brusc.
- Doam ne D um nezeule!
El se întoarse.
- Spatele tău. C icatricele. Ce s-a întîm piat? O brajii i
se înfierbîntară şi ea continuă: I... iartă-mă. Nu ar fi tre­
b u it să spun asta. Nu este treaba mea.
Degetele unei mîini i se înfipseră în piele, iar cealaltă
mînă îi cuprinse gîtui. I-! strînse tare, apoi începu să i-l
scu tu re de parcă ar fi v ru t să-şi perfecţioneze m etoda
d e a o ucide. Ochii lui străluceau de o violenţă inu­
mană.
Panica o im obiliză.
Mfrîind răutăcios, o îm pinse în lături.
V ictoria se îm piedică şi căzu în genunchi, încercînd,
înnebunită, să tragă aer în piept. Doamne, de ce făcea
oare aşa ceva? Cînd reuşi să-şi recapete respiraţia, îşi
ridică privirea spre el şi-l văzu stînd cu spatele la ea,
respirînd rapid.
C a şi cum ar fi sim ţit că-l urm ăreşte cu privirea, se
întoarse către ea. Era uim ită de frum useţea lui, d e pu ­
terea staturii lui... şi de cruzim ea din ochii lui argintii.
Se uită fix la ea vrem e îndelungată, ţin tu in d -o cu
acea privire plină de ură. A poi ceva îi licări în o chi şi-l
 156

făcu să se deplaseze către ea.

- Scoate-Ji hainele.
C uvintele Iul o loviră cu fo iţa unui ciocan.
- Nu! Tîrîndu-se, încercă să se tragă m ai în spate.
Oh, te rog, nu.
Cu paşi înceji, am eninjători, înaintă spre ea.. Vocea
lui era extrem de caim ă;
- S coate-le, neew a. Acurri.
îngrozită, ea încercă să se furişeze. Ceea ce se în-
tîm pia nu era adevărat.
El sări. Cu lujeala unui şarpe cu clo p o je i, o prinse şi
o ridică în picioare.
îşi agită m îinile legate.
-N u ! -
Degetele lui răutăcioase îi sfîşiară corsajul, apoi blu­
za şi căm aşa.
- îic ă lo s u le ! Jipă ea, iovindu-i înnebunită.
Degetele lui apăsătoare i se înfipseră în abdom en, în
tim p ce co rd o n u l fustei pocnea cu zgom ot.
O rbită de panică, se zbătu, apoi căzu la picioarele
lui. Spatele ei g o i atinse pămîntul. Aerul ii ieşi din plă-
mîni. Licăriri aibe se răsuceau în fa{a o ch ilo r ei.
Im ediat, îşi sim ji fusteie şi lenjeria trase de-a lungul
picioarelor. ■
A poi el plecă.
Pieptul şl ochii ei ardeau. Se întoarse p e o parte
oftînd., îngrozită la gîndui că era dezbrăcată.
- îji scoji tu pantofii sau m ă laşi to t pe m ine? V ocea
iui clară, sfărîm ă sim ţurile am orţite.
incapabiiă să răspundă, ea îşi strînse ta re mîinile în
jurul trupului care trem ura şi-şi îngropă obrajii în pămînt.
Lacrim i de um ilinţă şi team ă îi ardeau ochii.
Sim ţea m îinile Iul care-i dezlegau şireturile, dar nu se
clinti. Ce mai c o n ta acum ? Dezgolirea picioarelor ei nu
m ai însem na nim ic faţă de ceea ce deja îndurase.
Cu m işcri dure, o descăiţă şi îi îndepărtă corapii. O
 157

apucă apoi de m ină şi o ridică în picioare.

Instinctiv, ea îşi plecă m îinile pentru a şe ascunde de
privirea lui, d a r gestul era lipsit d e sens. Îndreptîndu-se
spre cal, el nici m ăcar nu se uită în direcjia ei. De sub
şa, luă o fîşie lungă de piele pe care o înnodă d e cea
care deja lega mîinile ei.
îi d ă d u drum ul la mîini, dar jin e a strîns capătul celă­
lalt al fîşiei de piele. C a şi cînd a r fi avut un animal Jinut
în lesă, el se îndreptă spre un co p a c tînăr, trăgînd-o în
spatele lui.
Neatentă, se îm piedică de o ridicătură şi căzu.
Evident neinteresat d e situaţia ei, el îşi continuă d ru­
mul, tîrînd-o pe usturătoarele ace de conifere şi pe pie­
trele ascuţite.
C înd ajunse la copac, înconjură celălalt ca p ă t al fî­
şiei de piele, de trunchiul acestuia, şi-l strînse bine.
V ictoria încercă să-şi stăpînească lacrimile. 0 trata
ca pe un anim al! C u privirea îm păienjenită de lacrim i, îl
obsen/ă cum , depărtîndu-se încet, spre poieniţă, urcă
pe cal şi dispăru în pădure.
R espiră uşurată, dar răcoarea nopţii o făcu să pal­
pite. Un fio r puternic o săgetă şi dinţii începură să-i
clănţăne, gîndindu-se ce va urm a - dacă se va întoarce.
O s-o violeze? O s-o om oare? Ambele? Trase de fîşia
care o lega de copac. T rebuia să scape. '
Se ridică în picioare, alergă pînă la copac şi începu
să tragă, înnebunită, de nod. Durerea îi sfişia degetele
în tim p ce unghiile i se rupeau sub presiunea încercării.
N eputînd să se elibereze, lacrim ile de frustrare începură
să i se rostogolească pe obraji.
Se orientă apoi spre legătura de la încheieturile mîi-
nilor. Se suci, se răsuci, disperată să atingă nodul dintre
palm e. Furia o epuiza.
- Te urăsc! urlă ea. M ă auzi? Te urăsc!
N eprim ind nici un răspuns, aruncă o privire ner­
voasă în jur. Tăcerea întunecată, hidoasă, ţiuia spre ea
 158

din adîncurile n ecunoscute a le pădurii.

S periată, urm ări linia oopaciior, m utindu-şi privirea
rapid de ia um bră, la um bră. Picioarele fiindu-i to t mai
slăbite, se aşeză la baza copacului, strîngîndu-şi p u ­
te rn ic genunchii la piept.
Păru că trecură ore de cînd stătea a colo înghe]ată.
M uşchii tînjeau să se relaxeze de încordarea în care
fuseseră {inu]i, iar buzele ei începură să sîngereze acolo
unde se to t m uşcase, la fiecare zg o m o t pe care-l au­
zise.
Şi-l auzi din nou.
Un m îitit uşor se auzi din frunzişul d in spatele ei.
Inim a fi tresări puternic. A proape că vedea creatura ve­
nind spre ea. Sim }ea cum îi sfîşie carnea. îngrozită, sări
în picioare şi se repezi sălbatic la funie.
- Nu. Oh, nuuu...
 H aw k se opri uitîndu-se, printre frunze, la so ţia sa.
Părea în g ro zită . O chii ei spe ria ţi şi stră lu cito ri fixau
tufişul din faţa lui. Trupul ei trem ura, încercînd zadarnic
să se elibereze. Mîlnlle el căpătaseră o culoare vineţie
datorită legăturii strînse. El cercetă atent tufişul, în cău­
tarea pericolului, apoi întreaga zonă, dar nu observă
nimic.
Auzi scîncetul ei încet, copilăresc, şi, dintr-o dată,
simţi nevoia arzătoare de a se duce la ea, de a-i alunga
tem erile, oricare ar fi fo st ele. înce rcă să-şi stăpînească
im pulsul blestem at, strîngîndu-şi puternic mîinile în jurul
veveriţei pe care o ucisese pentru cină.
D ezgustat de im posibilitatea lui de a se controla, îş i
întări hotărîrea şi-şi mînă calul înainte.
Privirea V ictoriei se lipise de locul unde arbuştii se
m işcară. G roaza îi cuprinse to t trupul. Se răsuci din
nou, încercînd să-şi desfacă legăturile. Doam ne Dum ­
nezeule din ceruri, să nu se-ntîm ple iarăşi.
Dodată, din tufiş, apăru capul calului răpitorului, iar
ei îi veni să leşine de uşurare. Dar oare se liniştise cu
adevărat?
 160

îngrijorată, îl urm ări cum descalecă. Trupul Iul ară­

miu, aproape gol, strălucea în lum ina focului, etaiînd
m uşchii puternici. S tingherită de cutezanja ei, ea îşi în­
d epărtă privirea.
A poi îi zări cu|itul. _
Panica o sufoca. în tim p ce se îndrepta spre ea,
lam a cufitului lui luci. Un geam ăt surd ii scăpă pe buze
şi se lipi d e trunchiul copacului. Avea d e g în d să o
ucidă. S tringînd puternic pleoapeie, se rugă ca sfirşitul
să-i fie mai uşor. '
Pe m ăsură ce se apropia, zgom otul înăbuşit ă l m o­
c a sin ilo r lui d evenea to t m ai p u te rn ic, re sp ira ţia lui
uşoară to t mai clară, m ireasm a lui de pădure to t mai
persistentă. A ceste am intiri le va lua cu ea, în m ormînt.
A m intiri despre el. .

Ceva îi atinse mîinile. Team a o agită. Sim ţea că-i

vine rău. incapabilă să mai respire, aşteptă lovitura care
să-i p ună capăt zilelor. Dar aceasta nu veni. Legătura
dintre mîiniie ei se lărgi, pentru ca apoi să cadă.
Ochii V ictoriei se deschiseră. _
Răpitorul se întoarse cu spatele la ea. în mînă tipea
ceva cu blană - decapitat. îl aruncă lîngă fo c şi apoi,
sm ucindu-şi încheietura mîinii, trim ise cuţitul prin aer.
Cu o bufnitură înăbuşită, acesta se înfipse în buturuga
aflată în apropierea anim alului. .
Bărbatul se întoarse cu fata spre ea, expunînd, în
lum ina pîlpîietoare, trăsăturile lui înveninate.
- Vino.
Ea ezită.
- V ino aici.
- De ce?
 1«1

S tăpînindu-şi greaţa, îşi frecă încheieturile rănite, în-

grozindu-se de ceea ce ar putea să urmeze.
M orm ăind, păşi m îndru spre ea, îşi înfipse degetele
în părul ei şi o forţă să se îndrepte spre foc.
Ea se zbătu, încercînd să-şi stăpînească lacrimiie.
O aruncă în genunchi în faţa anim aiului, pe care
acum îl recunoscu ca fiin d o veveriţă.
- Jupoaie-o!
Să o jupoaie? N ici m ăcar nu voia să o atingă.
- Nu. A... A dică, nu pot. Privi speriată în jur. T... te
rog, oricare ar fi num ele tău, nu m ă pricep. Şi este...
este m oartă.
Ea nu putu să-şi stăpînească schim barea tonului din
glas.
- Ai fi preferat să fie vie?
- Poftim? Nu!
O v o ce venind de undpva din spate, răsună am e­
ninţător:
- Atunci, apucă-te de treabă.
S periată să atingă m icul anim al şi, totuşi, îngrozită
să nu o facă, apucă cuţitul şi întinse o mînă trem urîndă
spre veveriţă. S tom acul i se întoarse pe dos. Nu putea
să facă ace st lucru. C uţitul fi alunecă din mînă.
El îşi încleştă mîna pe degetele ei, forţînd-o să ridice
lam a. ■
- T e rog, nu...
Degetele lui puternice se strînseră peste ale ei, ghi-
dînd cuţitul spre bucăţica de blană.
Înspăim întată, privi cum el a înfipt vîrful lamei în ani­
mai.
Sîngele ţîşni din locul tăieturii.
V ictoriei i se făcu rău de la stom ac.
Se dădu înapoi, privirea ei rămînînd aţintită pe sîn­
gele care îi acoperea degetele. Greaţa i se ridică în gît.
Presîndu-şi dosul palm ei peste gură, fugi spre colţul
văii, unde căzu în genunchi, sub o puternică senzaţie
 162

de vom ă.
H awk privi, surprins, trupul gol al sojiei ce se scu­
tu ra de convulsii. La naiba. Nu se aşteptase la aşa
ceva.
Se duse spre cal şi, după ce desfăcu un bidon,
apucă o bucată din’ hainele ei zdrenţuite. Se aplecă,
fntr-un genunchi, lîngă ea şl o atinse tandru pe spate.
Ea suspină protestînd şi-şi strînse din nou abdo-
m enui.
V inovat de m odul în care se purtase, îşi sim ţea co n ­
ştiinţa încărcată şi, înainte de a-şi reţine im pulsul, umezi
ţe să tura şi i-o puse pe frunte. îşi blestem ă nestăpînirea
de sine şi con tin u ă să ţină m aterialul acolo, pînă criza ei
trecu.
Cînd, în final, se linişti, îi curăţă faţa şi îi vorbi încet,
liniştitor, şocîndu-l pînă şi pe el grija ce-l apucase. După
ce îi şterse m îinile de sînge, aruncă ţesătura deoparte
şi-i puse bido n u l la gură. '
- Bea.
M ulţum ind din cap, ea înghiţi, însetată.
- N-ai mai ju p u it niciodată un animal, spuse el mai
m ult ca pentru sine.
Ea se înecă şi tuşi, luptîndu-se cu un nou val de
greaţă.
- N ici m ăcar un ca rto f n-am jupuit.
- Curăţat.
- Poftim ? ,
El se ridică, trăgînd-o şi pe ea în picioare.
- Du-te şi te aşează lîngă fo c. Eu m ă d u c să văd ce
mai p o t salva din m asa noastră de dim ineaţă.
- D im ineaţă? Privi spre cer. Un cerc strălucitor se
înălţa din spatele m unţilor. Era dim ineaţă. P robabil că
au m ers to a tă noaptea. Ferindu-şi o chii de anim alul
m ort, ea se ridică. Nu era de m irare că era atît de
obosită.
C onştientă din nou de g oliciu n e a ei şi ascunzînd-o
 1<3

cît putea, se îndreptă spre căld u ra fo cu lu i şl se aşeză

jo s, am intindu-şl, în treacăt, de g entileţea răpitorului el,
din m om entele de dinainte. Incapabilă să-şi motiveze
reacţia lui, lăsă gîndurile deoparte şi, uitîndu-se în d i­
recţia de unde veniseră, începu să se roage ca Paddy
să v in ă s ă o salveze.
0 o ră m ai firziu, indianul v e n r spre ea cu o farfurie
fum e gîndă de friptură de veveriţă, cu m orcovi sălbatici,
cartofi şi hrean. N esim ţind plăcerea de a m înca şi ne-
d orlnd s ă se expună din nou, încercă să-l distragă aten­
ţia.
- Cum de-ai învăţat să găteşti aşa?
- T o ţi ră z b o jp ic ii S ha w n e e s în t în vă ţa ţi să p re ­
gătească hrana. A şeză farfuria lin g ă ea şi adăugă; Nu
în to td eauna luăm prizonieri în irtcursiunile noastre.
Deci era Shawnee. G îndurile V ictoriei se um plură de
am intirea soţului ei.
- D ar H awk? V reau s ă spun. H awk m erge şi el în
raiduri?
El nu răspunse. ^
Şi-ar fi d o rit ca el şă nu se mai uite aşa la ea. in
definitiv, ce însem na privirea aceea?
R Idicîndu-se brusc, el aruncă resturile d in farfuria lui,
pe foc.
- E tim pul să m ergem .
- Unde să m ergem ? De ce faci asta? Nu înţeleg ce
vrei.
El nu răspunse.
în schim b îi legă d in nou mfinile, desfăcu apoi ie-
gătu ra din piele din jurul c o pacu lu i şi o trecu în jurul
m îinilor lor.
- Te rog, du-m ă înapoi.
îndepărtă orice sem n al trecerii lo r prin văiugă.
Tresări, nervoasă, văzînd c ă el a încălecat pe cal, iar
pe ea a iăsat-o jos.
- C el puţin spune-m l unde m ergem.
 164

. - S pre est.
îm boldi calul. C ureaua dintre ei se întinse şi aproape
că ea sări în picioare. A tunci îşi dădu seam a că ei voia
ca ea să m eargă pe jos, în spateie caluiui, la pas, sau
să fugă, după cum a r fi fo st pofta lui. Doam ne Dum ­
nezeule, nu va reuşi să supraviejuiască.

C ollier Parks se fixă în şa şi-l săgetă cu privirea pe

O ’Ryan. _
- Ei sînt. Se uită din nou spre trăsura neagră, aflată
în tr-o p o ie n ijă . H a i s ă m ergem . îşi m înă c a p u l în g a ­
lop.
Cu o căutătură mînioasă, D ooley îşi aranjă spatele
am orţit în şaua in com odă de su b ei.
- incetişor, nenorocituie. Trăsura aia dră g u jă n-o să
piece nicăieri de acoio. O urm ărim de aproape două
săptăm îni. ,
' Parks se întoarse şi privi spre D ooiey.
- Ştiu asta, tîm pituie. Sînt num ai nerăbdător să o
văd pe Ria în siguranţă. Şi acum , haide,
- Crezi că nu ştiu ce nerăbdător eşti, am ice? După
ce m ă trezişi în m ijiocu' nopţii, aşa cum o făcuşi?
- N u este m ijlocul nopţii. K n t zorii.
- A cum , repiică D ooley, urm ărind spateie bărbatuiui,
în tim p ce-şi îm boidea calul înainte. D upă ce petrecută
mai m ult de şase săptăm îni în ca d a aceea plutitoare,
num ită corabie, D ooiey se săturase de individul acesta
im pertinent. Fără să m ai pună la socpteală că, atunci
cîn d d e b a rca s e ră , p u ş to a ic a lui CoIJier p le ca se din
Y orktow n cu o zi înainte. Şi acum cutreierau pădurile
alea blestem ate.
D ooiey zîm bi şi se întrebă, încă o dată, da că n-ar fi
 165

bine să-i sucească o d a tă gîtui lui Parks şi să term ine cu

el.

Bragen A lexander îşi încrucişă m îiniie la piept şi privi

în jos, spre A laina R em ington.
- C hiar dacă crede]! că fiul dum neavoastră nu in­
tenţionează să-i facă vreun râu V ictoriei, eu sînt d e altă
părerea. La naiba, doam nă, am văzut felul în care o
privea. B ragen se întoarse spre calul lui şi preciză; Mă
d u c după ea.
A laina îşi ridică bărbia m icu]ă.
- D om nule Alexander, cred c ă îl cu n o sc pe Adam
mai bine ca dum neata. Nu va face rău unei fem ei. Pri­
virea ei se m ută spre ceva ce se vedea în spatele lui
B ragen şi, deodată, păli. Oh, nu!
El se răsuci şi văzu doi bărba]i venind spre ei - unui
blond, îm brăcat în lucruri scum pe, iar celălalt un bărbos
roşcat, purtînd o legătură peste un ochi care părea că
nu aflase niciodată utilitatea băii.
- îi cunoaşte]!?
Ea făcu un zg o m o t neelegant.
- Cel tînăr este vărul V ictoriei, C ollier Parks, răs­
punse ea, pe un to n exprim înd dezgustul. Pe celălalt,
nu-l cunosc.
Privirea lui B ragen răm ase fixată pe cei doi indivizi.
' - Bună dim inea]a, om ule, îl salută Parks pe Bragen
cînd se apropie de trăsură. Se înclină spre Alaina, ex-
clam înd: Lady R em ington! Se uită către McDaniels care
se afla în spatele ei, strîm bă din nas şi-şi m ută privirea.
N erăspunzînd la salutul bărbatului, Bragen aşteptă.
Buzele lui C ollier se sub]lară, apoi el se uită spre
trăsură.
 166

- Ria? Eşti înăuntru, iubito?

A iaina respiră adînc.
- Nu, C oiiier, nu este.
P arks păru mirat.
- Şi atunci, unde naiba este?
- A dispărut.
B ărbatul cu părul b lond îşi întoarse privirea spre
Bragen.
- D espre ce vorbeşte?
B ragen nu avea încredere în acest individ. Era ceva
su sp ect în ochii iui.
- Ai au2it-o pe iady Rem ington. V ictoria nu este aici.
- A sta este evident, om ule. Dar răspunde la între­
barea m ea; U nde este?
R idicînd din umeri, Bragen se întoarse spre trăsură.
- Cu soţui ei. '
C ollier inspiră brusc.
- Doam ne, o va om orî!
- Cine? {ipă A iaina alarmată.
- S oţul ei.
Bragen se încordă.
- Expiică-te!
Vărul părea cup rin s de isterie. A runcă o privire spre
individul cu un singur ochi.
- A... am venit după Ria, cînd O ’Ryan, aici d e faţă,
mi-a spus ce-a auzit pe docuri. C ontinuă tu, Dooiey, îl
îm b o ldi el pe om ul solid. Povesteşte-le.
O'Ryan părea neliniştit şi-şi p lecă privirea spre nas­
turii de la jile tca lui Parks.
- Se spune că, acu' cîţiva ani, ducele fu se răpit şi
vîndut în sclavie.
A iaina se apucă puternic cu mîna de gît.
P addy o cuprinse de um eri, faţa lui exprim înd team ă
şi confuzie, în acelaşi tim p.
- A cu ’ ei zic c ă neno... îhî... o m u ’ a evadat şi-şi c a ’tă
nevasta, c o n tin u ă O 'R yan, p e n ’că ea fuse cea care
 167

aranjă to tu ’.
Lady R em ington gem u uşor.
M cD aniels se înăbuşi, respirînd brusc.
- Ce to t spui, om ule? Ria n-ar...
- T rebuie să o găsesc, îl întrerupse Parks. O va
om orî. Ştiu că o va omorî.
- Nu! strig ă Alaina. N u este adevărat, continuă ea,
privirea ei jin tin d spre B ragen. A dam nu va face aşa
ceva. -
Frăm întîndu-se între încredinţarea fem eii, pe de o
parte, şi team a lui pentru Victoria,, pe de alta, Bragen
privi tăios spre om ul cu un singur ochi. Ceva din p o ­
vestea lui O ’Ryan era fals. Parcă cineva îl învăţase ce să
spună. B ragen se uită către văr şi apor spre lady Re­
m ington.
- Sînteţi sigură?
- Nu o v a om orî. Ea părea, to tu şi, neliniştită şi
adăugă: Dar dacă este adevărat ceea ce susţin aceşti
oam eni... nu p o t să ştiu de ce ar fi capabil.
- Ei bine, eu ştiu, mîrîi Parks. La naiba, dacă nu o va
om orî, o va face să-şi dorească moartea. Trebuie să o
găsesc.
- Ştiţi unde ar putea acest Adam să o ducă? întrebă
Bragen, deodată. D acă fata era într-adevăr în pericol, el
nu putea să stea şi să nu facă nimic.
A laina mai avea puţin şi se topea.
- Ar putea să o ducă la cabană lui s a u în satul
tatălui lui.
- Care ar fi, unde?
- C abana este în apropiere de B edford Country,
avînd m unţii la est. Iar satul, cred că este to t pe rîul
Jam es, a colo unde M unţii Blue Ridge întîlnesc Aleganii.
- Unde dracu'-i asta? întrebă m înios Parks.
B ragen îşi roti privirea către ticălos. -
- Nu contează. Voi m erge eu.
C ollier îşi ridică bărbia.
 168

- N-ai să m ergi fără mine. Este verişoara mea. Res-

ponsabiiitatea mea.
M cD aniels făcu un pas înainte
- M erg şi io cu voi, Bragen. Nu-mi las fe tija pe mîna
la aide ăştia doi.
B ragen îşi roti ochii, lisusel Şi bătrînul?
- A scultă. Este ridicol. Nu putem m erge to ţi după
ea. I se adresă lui M cD aniels: Eu cunosc zona despre
care vorbeşte lady Remington. Dumneata mergi cu dînsa
la fam ilia Kincaid. M ergi pe m unte pînă întîlneşti valea.
Sînt sigur că, de acolo, lady R em ington se descurcă.
Privi apoi dezgustat spre Parks şi O ’Ryan şi declară: Pe
ei îi iau cu m ine. Şi nu vă faceţi griji pentru Ria. întîlni
privirea neclintită a bătrînuiui şi adăugă: V oi veghea la
siguranţa ei.

In tim p c e calul g a lo p a pe malul rîului de munte,

m intea lui H aw k se agita indecisă. Nu se putea hotărî
ce să facă cu V ictoria. Evident, voia să o va d ă suferind,
aşa cum suferise el. Dar de ce oare arătase atîta slăbi­
ciune cînd o văzuse bolnavă? P robabil că anii petrecuţi
în m inele de sare îl făcuseră mai sensibil.
Mîna lui se strînse în jurul curelei d e piele, forţîndu-şi
nevasta să ţin ă ritm ul calului, Ştia clar ce i-ar fi p lă cu t să
facă. Im aginea obsedantă a lui, culcînd-o în iarbă pe
V ictoria şi despărţindu-i coapsele, îl urm ărea. M uşchii
a b d o m e n u lu i i se c o n tra cta ră . Dar a sta nu era p e ­
deapsă.
încetinind peisul calului. H awk se hotărî c ă prim ul
lucru care trebuia să-l facă era să-i dea lui neew a una
din căm ăşile pe care le avea în desagi. El căutase să o
ruşineze şi să o pedepsească, nu să se d istragă d e la
 169

sco p u l lui. G îndindu-se cît de uşor l-ar fl să profite de

ea, im aginea m am ei lui îi apăru în m inte.
Trădarea V ictoriei trecuse, aparent, nedepistată de
către m am a lui. S ojiei lui, evident, îi reuşise bine vi­
cleşugul cu d ecepţia - chiar şi faţă de m am a lui. Şi
totuşi, asta nu explica prezenţa lor în Virginia.
H aw k privea atent păm întui peste care treceau. V ic­
toria era, fără nici o îndoială, deşteaptă, d ar nu m ai ştia
nim ic aitceva despre ea. C are erau tem erile el, ce pre­
ţu ia ea mai m ult - dacă exista ceva. Dacă ar putea
de p ista aceste lucruri...
Da, se gîndi el. Putea. V a învăţa aceste lucruri. Slă­
biciunile ei. Ce anum e a r im presiona-o. Şi-şi va fojosi
aceste cunoştinţe ca s-o rănească, la fel cum făcuse şi
ea.
Trăgînd de frîu, opri calul şi descăiecă.
T o t tim pul cît îi desfăcu mîinile şi o co n d u se spre un
pîlc de arbori. V ictoria îl privi cu nişte ochi roşii, în­
cercănaţi, fără să scoată nici un cuvînt.
- Uşurează-te.
Ea se roşi pînă în vîrful degetelor, apoi înclină din
cap. O privea, am uzat, cum se uita, agitată, în ju r, dis-
părînd a poi d u p ă copaci. O clipă, se gîndi dacă era atît
de proastă încît să încerce să scape.
Dădu jo s şaua de pe cal şi se aşeză jos. Nu, con-
cluzionă el. Nu va fugi. Era conştie n tă că nu avea nici o
şansă să supravieţuiască în pădure, fără nici un fel de
haine şi arme.
Un ţipăt brăzdă văzduhul.
H aw k sări în picioare şi, avîntîndu-se spre pădure, îşi
scoase cuţitul dintr-unul din m ocasinii care-i îm brăca
piciorul.
S trigătul se auzi din nou, de data aceasta mal tare,
venind din stînga. Se întoarse spre sunet. Dădu la o
parte frunzişul şl-n faţa lui se desfăşură o poieniţă.
- A jutor!
 170

H awk privi, cercetător, în căutarea V ictoriei şi a pe-

ricoiuiui. Cînd II văzu, aproape că-i veni să izbucnească
în rîs. .
Pe craca unui c o p a c înait, văzu picioarele goale ale
so{iei, agitîndu-se nebuneşte. Chiar su b ea, un pui de
urs, ridicat în d o u ă labe, încerca să le atingă.
- A jutor!
V ictoria strigase din nou, cu o vo ce isterică.
Pentru o clipă, lui H awk îi trecu prin ca p să o lase să
sufere puţin, d a r groaza evidentă din vocea ei îl făcu să
se răzgîndească. Şl, în plus, văzind-o cum îşi m işcă
picioarele, încercînd să scape de ursuleţ, se tem ea că
ar p u te a să cadă din copac. Îndreptîndu-se spre ea, nu
luă în considerare faptul că această situaţie îl îngrijora.
Privi din nou spre copac, încercînd să găsească ca­
lea cea mai uşoară de salvare. Se întrebă cum reuşise
să se caţere pînă acolo, d a r nu dădu mare atenţie gîn-
dului. Aici, pericolul era evident. Cercetă, precaut, tu ­
fişurile de la m arginea pădurii. Trebuia s ă cunoască
locul unde se afla ursoaica.
Ş tiind că aceasta putea să apară în orice m om ent şi
dîndu-şi seam a că s-ar putea să nu mai aibă tim p să se
urce în co p a c d u p ă soţia lui, puse la lo c cuţitul şi păşi
spre cracă. Se op ri brusc. M icui pîrîu, pe care îl ur­
m aseră mai devrem e, curgea chiar sub crengile c o ­
pacului.
Blestem îndu-şi norocul. H aw k îşi scutură, nervos,
capul. V ictoria se va lovi de el şi ştia că, într-un fel, avea
să regrete atingerea trupului ei. Privind în sus, el ridică
mîiniie.
- Sări!
V ictoria oftă şi se uită în jos.
- la-l de aici. Te rog. Fă-I să piece..
V ocea ei era stinsă, ca a unui copii. .
- Sări acum , neewa.
Ea se trase m ai în spate şi aruncă o privire disperată
 171

spre pîrîu şi apoi spre ursulejul care încerca să se urce

în copac. O chii i se m ăriră. Ţipă. A poi, fără nici o aver­
tizare, pionjă.
H aw k o aştepta. O prinse de m ijloc, dar, în cădere,
ea îl dezechilibră şi se rostogoliră am îndoi în apă. îm ­
prăştiind stropi reci, el ateriză de a supra ei.
V ictoria ţipă.
Luptîndu-se cu a pa îngheţată, Hawk abia îşi stăpîni
un geam ăt. La naibal S ărind în picioare, îşi trase soţia
afară d in apă.
Ea se cuibări la pieptul lui şi, zguduită de puternice
trem urături, îl strînse tare de m ijloc. Instinctiv, H awk o
îm brăţişă, dar mai apoi regretă purtarea.
D upă un tim p de agonie pentru el, ea se linişti şi-şi
ridică privirea. B ucle ude, castanii-roşcate, îi atîrnau pe
obraji. O chii albaştri ş i clari, um briţi de gene negre, îl
fixau. O picătură de apă se prelinse pe obrazul ei,
atinpîndu-i colţul gurii catifelate. Căldura o învălui.
In această apropiere el nu-i mai vedea decît fru ­
m useţea. Nu-i mai sim ţea decît m ireasm a fem inină. Nu
mai conştientiza decît senzaţiile pe care tru p u l ei i le
producea.
- La naiba.
- Poftim ? ,
El îşi reveni, brusc, în fire,
- Eşti nevătăm ată?
- C red că da.
Se uită spre co p a c şi începu să tremure.
N eîndrăznind să-şi coboare privirea pe corpul ei, el
exam ină atent îm prejurim ile.
-D a . .
Luîndu-ş] m îinile de pe spatele ei gol, o apucă de
b raţ şi se îndreptă spre locul unde-şi lăsase calul. Pen­
tru a nu-şi pierde stăpînirea de sine, scoase o căm aşă,
pe care o purtase pe corabia cu care venise în Anglia,
şi i-o dădu.
 172

- Pune-O pe tine.
V ictoria răm ase înm ărm urită.
- De unde o ai?
- Pune-o, repetă el printre dinţi.
C oborîndu-şi uşor pleoapele şi strîngînd veşm întul la
piept, se strecură în spatele unui tufiş.
A bţinîndu-se să nu zîm bească de purtarea ei ridicolă
şi supraveghind, în acelaşi tim p, arbustul. H awk îşi în­
d e p ărtă petecul de piele şi îm brăcă pantalonii d e piele
de căprioară. înşeuă repede calul şi se rezemă, detaşat,
d e un copac, în aşteptarea nevestei.
Cîteva clipe m ai tîrziu, ieşi d in spatele adăpostului
ţinînd m arginile căm ăşii departe de corpul ud.
b intr-o dată. H awk îşi d ă d u seam a că greşise. Ea îşi
lăsase părul pe spate, petm iţîndu-i să curgă în valuri
um ede pe talie şi să i se onduleze te n ta n t pe obraji,
într-un fel, im aginea căm ăşii m ătăsoase, m ulată pe sînii
tari şi catifelaţi, era m ult mai excitantă d ecît g o liciunea ei
totală, ej luptînd din răsputeri îm potriva dorinţei de a o
atinge. îşi încleştă dinţii, dar nu putu să-şi d esprindă
ochii de la sfircurile încordate sub ţesătură.
O bservînd direcţia privirii lui, ea îşi adună căm aşa în
faţă şj înghiţi, încurcată,
- Îh î... m ulţum esc...
Ş tiind că voia să-i cunoască-num ele. H awk se gîndi
mai bine înainte de a-i răspunde. A poi, hotărînd să nu-i
spună chiar o m inciună, se rezum ă la jum ătate din ea:
- Mi se spune S hadow (Um bră).
V ictoria clipi spre bărbatul solid. Shadow ? Urmări
şuviţele lungi şi negre care îi ştergeau um erii arămii,
ridicîndu-şi apoi privirea spre trăsăturile lui chipeşe_şi
inteligente. Da, îşi zise ea. N um ele i se potriveşte. în­
tunecat, evaziv, m isterios.
- M ulţum esc, Shadow . Pentru căm aşă şi pentru că
m-ai salvat. Nu cred c ă m-am speriat vreodată aşa de
tare.
 173

- U rsulejul era inolensiv.

- N im ic de aici nu este inofensiv. Agitată, cercetă
copacii. .
Hawk o privi curios. O are cop a cii o deranjau atît de
tare? Era o problem ă la care avea să se gîndească. Mai
tîrziu, însă, nerăbdător să scape de im aginea ei, o legă
din nou şi o conduse spre cal. Cînd încălecă, armăsarul
se m işcă înainte, iar cureaua, tă in d u -i pielea încheie­
turilor, o făcu pe Ria să scape un jip ă t pe buze.
îşi im puse să nu se uite în spate, să nu sim tă com ­
pasiune pentru acea fem eie care-1 făcuse să treacă prin
iad. V a m erge cît mai m ult şi se va opri num ai cînd va fi
necesar.
Ziua fiind pe trecute, gînduriie iui se întorceau mereu
ia fem eia-copil care se îm piedica pe lîngă ei şi la răzbu­
narea pe care o plănuia. în urm ă cu şapte ani, inten-
Jionase să o aducă ia cabana iui, iar acest gînd nu se
schim base nici acum . Dar în lo c să răm înă acolo ca
soţie, va deveni tîrfa iul, sclava lui.
Un scîncet slab se auzea dinspre fată, iar Hawk sim ­
ţe a c ă plînsui ei îl zdrobeşte. Scăpînd un oftat, mînă
arm ăsarul atent, pe lîngă un m olid, sjje rîn d că, pînă vor
aju n g e la cabană, o să-şi poată învinge această slă­
biciune. Femeia nu m erita com pasiunea lui. După ceea
ce îndurase din cauza ei, m erita to a tă suferinţa pe care
i-o putea inocula... şi chiar mai mult.
 72

V ictoria sim ţea c ă va muri. Nu mai putea să ţină

ritm ui m ersuiui c u pasul acela chinuitor. De d o u ă zile,
S h a dow nu-i în g ă d u ia odihnă m ai m are d e citeva mi­
nute, m om ent cînd îi p u nea în mînă o bucată de carne
uscată sau îi d ădea un s tro p de apă. C hiar şi cînd avea
ne voie să-şi s a tisfa că anum ite necesităţi, abia dacă
a p u ca să-şi tra g ă sufletul, c ă el şi încăleca din nou.
Mîinile îi erau am orţite datorită calului, care o trăgea
continuu; tălpile îi sîngerau. De do u ă ori căzuse şi fu ­
sese tîrîtă cîteva picioare, pînă ca S hadow să oprească
arm ăsarul.
Părul greu, care îi atîrna pe spatele ud şi p e obraji
p re cum şi căldura în ăbuşitoare şi m ireasm a trupului
o b o s it îi produceau o anum ită nervozitate. Picioarele ei
sufereau de pe urm a vînătăilor p e care le dobîndise
cînd se hazardase prea aproape de copitele calului.
S ingurul lucru folositor, din to a tă povestea asta, era
faptul că nu se mai gîndea atit de m ult la pădure. Nu
m ai putea. Toate eforturile ei se c o n ce n tra u asupra
agoniei de a plasa picioarele unul în spatele celuilalt.
Da. A vea să moară... dar nu-i păsa.
 175

Pasul calului se iuji şi V ictoria se îm piedică, d ar nu

căzu. D urerea din picioare şi spate o sim jea în suflet,
însă încercă să se gîndească la altceva.
Evocă în m inte c h ip u î lui H awk şi se întrebă cum va
reacţiona el cînd va afla că ea venise în colonii. Probabil
că va fi furios pentru că-i deranjase intim itatea, se gîndi
ea, deznădăjduită.
încercă să reconstituie im aginea lui din ziua nunţii,
d ar nu îşi am inti decît trăsăturile lui deform ate şi co n ­
stitu ţia lui puternică - fo a rte asem ănătoare cu a Iul
S hadow . Evident, o caracteristică specifică indienilor
Shaw nee. Sărutarea lui H aw k îi tre cu fulgerător prin
m inte, făcînd-o să sim tă un fior de căldură. Strîngînd
legătura de piele, se concentră asupra caracterului lui -
atît cît putea să şi-l mai am intească.
El nu voise să se căsătorească cu ea, asta era sigur.
Dar nici prea crud nu fusese cu ea. Ar fi p u tu t s-o
siluiască în noaptea nunţii, exercitîndu-şi drepturile de
soţ, dar nu o făcuse. A r fi putut să o lase fără nici o
rentă, la mila tatălui ei sau a mamei Iul. Dar nu p ro ­
cedase aşa.
Im aginea arm ăsarului ei. Brandy, i se înfiripă în m in­
te. Nu, H aw k o fi fo st nem ilos, dar nu era un om brutal.
Se îndoia că i-ar fi p lăcut ideea ca ea să vină du p ă el
să-l caute, dar nu i-ar face nim ic rău - dacă va mai trăi
ca să-l vadă.
Dar cum răm înea cu oam enii lui? Tatăl lui Hawk îi
conducea. Flam ing W ing s-ar putea să se fr supărat
cînd a auzit că fiul lui a fo st forţat să se căsătorească.
Poate chiar şeful de trib hotărîse să-l elibereze de p o ­
vară, om orînd-o pe ea. .
G îndui o înfieră şi încercă să-şi am intească ce anu­
m e îi povestise A laina despre Flaming W ing. T o t ce îi
veni în m inte era afirm aţia Alainei cum că soţul ei era
foarte devotat fam iliei şi că, în anum ite situaţii, era foarte
brutal.
 176

V ictoria se îm piedică din nou, dar de data aceasta

căzu. Rău. S im jea o durere chinuitoare, în tim p ce pi-
cioareie se tîrau pe poteca pietroasă. Cureaua îi intra în
pieie rănindu-i încheieturiie. Reuşi să scoată un geam ăt
d in gîtui uscat şi aproape că ţipă, uşurată, cînd, într-un
finai, S hadow opri calui. .
- Te rog, zise ea suspinînd, cînd ei încercă să o facă
să se ridice. Nu mai pot. O m oară-m ă acum ca să se
term ine totui. îşi ridică privirea spre ei şi răm ase sur­
p rinsă văzînd o u n d ă de regret um brind, în treacăt, tră-
săturiie iui puternice.
- Ne vom o dihni în seara asta, spuse ei, ridicînd-o
brutai în picioare. O conduse către un m ic pîrîu şi o
îm brînci jos. Cură{ă-te. C u o privire care o avertiză să
nu încerce să scape, se ridică şi dispăru în spateie
copaciior.
A proape c ă îi venea să rîdă. Nu era nevoie să fie
neliriiştit; ea nu avea puterea să scape. A bia dacă avea
puterea să se speie.
S hadow se întoarse cîteva m inute mai tîrziu, Jinînd
într-o mînă nişte frunze curioase, iar în ceaiaită, un ani­
mai jupuit. V ictoria închise o c h ii şi m uijum i ceruiui că nu
o fo rjase pe ea să fa c ă acei iucru.
A runcă frunzeie ia picioareie ei.
- Um ezeşte-ie şi freacă-ie de încheieturiie mîinii şi de
tăipi, porunci ei, aspru. D upă aceea adună vreascuri
uscate şi fă un foc.
îşi înfipse mîna în grăm ada de frunze, ie udă şi ie
puse apoi pe răniie de ia mîini.
- S per să arzi în iad, m orm ăi ea. Dar trebui totuşi să
recunoască, cu uşurare, că ierburiie îi aiinară suferinja.
R epetă aceiaşi procedeu şi ia tăipi şi ia picioare şi ră-
sufiă iiniştită.
îi privi atent pe S hadow şi-i observă îrifigînd anim aiui
pe un bă{ ascuţit ia vîrf. Ottînd, ea îşi dădu Seama că
trebuia să se scoaie şi să facă focul. Se clătină de
 177

durere şi căzu de la prim ul pas.

S hadow m orm ăi ceva care sună urît.
- Femeie de nim ic! Arătă cu mîna spre un loc ier­
bos, poruncindu-i: Aşează-te.
Uşurată, V ictoria se prăbuşi.

D upă ce mîncară. H aw k îi dădu o cană mică, plină

cu apă, apoi se sprijini c u spatele de un co p a c tînăr. îşi
s tu d ia tă c u t neewa. A şezată pe iarbă, ea îşi {inea g e ­
nunchii strînşi lipiţi unui de aitul, m îinile îi stăteau în
poală, iar degetele subţiri încleştau cana. C oapsele şi
picioarele ei lungi se vedeau s u b tivul cămăşii.
Văzînd tăieturile şi vînătăile de pe pielea ei, de altfel
perfectă, îl cuprinse un sentim ent de vină, care îl forţă
să-şi ridice privirea. C u ochii sem iînchişi de epuizare, ea
se uita spre foc. G ura îi era strînsă într-o linie obosită.
Şuviţele închise la culoare, îm pletite cu cele roşcate, îi
acopereau spatele, strălucind precum tăciunii aprinşi.
Işi luă privirea de la ea, dar nu-şi putu suprim a a d ­
m iraţia faţă de suferinţa ei. Dăşi intenţionat mersese
peste lim ita ei de îndurare, sufletul ei nu era distrus.
Încercînd să-şi schim be gîndurile de la durerea ei,
se concentră asupra pîrîului care curgea uşor, lîngă el.
Dar din n o u privirea lui alunecă pe trăsăturile ei şi o b ­
servă că, deşi era m oartă de oboseală, to t mai cerceta,
agitată, copacii.
- De ce ţi-e frică de pădure? întrebă el, încet.
Ea ridică o mînă trem urătoare şi o duse la frunte.
- Nu de pădure. Ci de ceea ce se ascunde în ea.
- De anim ale? .
- De urşi.
- Ca cel de la copac? Urşii nu-ţi vor face nici un rău
 178

atît tim p cît nu reprezinji o am eninjare pentru puii lor

sau nu le este foam e. El exam ină atent zona, suprave­
g h ind atent frunzişul dens. Acum , hrană este din belşug
şi deci nu sînt o am eninţare prea mare.
O bservă trem urul gîtului ei. Aplecîndu-se în fajă, ca
să pună jo s cana, tivul căm ăşii se ridică uşor. Im ediat
şi-o trase la loc, dar nu suficient d e repede.
^ Privind fix^ H awk se -rîdică şi se îndreptă spre ea.
îngenunche. li îndepărtă pum nii încleştaţi cu una diri
mîini, iar cu cealaltă îi ridică căm aşa. Patru cicatrice mici
însem nau pielea m ătăsoasă. Cum de nu le văzuse cînd
o ţin use dezbrăcată?
A poi îşi dădu seam a că partea ei dreaptă fusese
to td e auna lîngă cal şi, în plus, evitase să-i privească
goliciunea. V oia s-o facă pe ea să sufere, nu pe el.
- Puiul acela nu a fo st prim a ta întîlnire cu ursul,
spuse el, pe un to n răguşit, întîlnind privirea ei speriată.
A ş vrea să aud povestea.
- A scultă, Sh... S hadow . A fo s t dem u... .
-A c u m !
Se întoarse la locul lui de lîngă copăcel, făcîndu-se
că nu observă cît de înnebunită era.
îşi încieştă m îinile m icuţe pe m arginea cămăşii.
- Cînd aveam cinci ani, spuse ea, dregîndu-şi vocea,
m ergeam cu fam ilia spre Sussex, la vînătoare. Ne-am
p p rit la pădure să ne odihnim şi să mîncăm . Eu m-am
rătăcit.
Iniţial, el crezu că asta era toată povestea. A poi p ri­
virea ei se îndreptă spre flăcări, devenind goală şi ch i­
nuită. V ocea îi trem ura cînd continuă:
r- La început, nu m -am speriat. Ştiam că tata, sau
Paddy, grăjdarul nostru, mă va găsi. Nu era prim a că­
lătorie în care m ă rătăceam . Dar ei nu m ai veneau. Şi se
făcuse întuneric... şi frig.
Flăcările focului se reflectau în o chii ei strălucitori.
- Am auzit un zgom ot. Am... Am crezut că este unui
 179

din ei şi m ă sim ţeam atit de uşurată. Am fu g it în direcţia

d in care venea sunetul. Dar nu era un om . Era un ur-
suieţ. Eram m ică ş i neştiutoare, iar ei era tare drăguf.
V oiam num ai să-l mîngîi, să-m i tin ă com panie ptnă m-ar
fi găsit.
D e o dată, se în g ă ib e n i ia fată, iar H aw k fi sim ţi
groaza.
- A poi, un alt urs, m ai mare, s-a năpustit asupra
mea. începu s ă trem ure violent, o ch ii îi erau plini de
lacrim i, d a r adăugă: Am fugit. O h,. Doam ne, cum am
m ai fugiţi^ îi auzeam în spatele m eu, m orm ăind, mîrîind,
zgfriind. în fata m ea am văzut u n c o p a c uscat, care
părea g o l pe dinăuntru. Plămfnii şi picioarele m ă du ­
reau, d a r ştiam că trebuie să ajung la el. Trebuia. Şi
ap ro ape c ă ajunsesem ... închise ochii. Mîna de p e ab ­
d o m e n se răsuci şi preciză: Dar ursul a fo st m ult mai
rapid. Tocm ai cînd m ă urcam ca să intru în scorbura
co pacului, o labă mi-a atins coapsa. '
H awk fu cuprins de milă.
- Ş i atunci, au ve n it ceilalţi?
- Mi-aş fi d o rit să f venit. îşi deschiise o chii şi clipi
rapid ca şi cînd ar fi încercat să dobîndească controlul
a supra em oţiilor sale. Dar n-au venit. Am pe tre cu t noap­
te a acolo. O chii lo r se r.tflniră, iar ea m ărturisi: Nu voi
uita niciodată sfngele. M ă acoperea peste to t - curgea
u m e d şi lipicios pe p iciorul meu. Şi mirosul... acel m iros
o rib il de sînge şi de putregai. Nu p o t să uit. Glasul i se
stinse. Şi nu p o t uita nici acel m orm ăit fioros al ursului
care încerca să m ă prindă.
H aw k cunoscu un sentim ent de com pasiune. Toată
g ro a za tră ită d e fetită era reflectată în privirea ei în­
negurată.
- P addy m-a găsK. A d o u a zi. A fo s t singura dată
cînd l-am văzut plîngînd.
- A i avut n oroc că nu te -a om orît, spuse Hawk, în-
cercînd, din răsputeri, să reziste em oţiei care-l cuprin-
 180

sese. Suferea pentru fe tija care fusese, deşi dispre|uia

fem eia m incinoasă care devenise.
A m in tin du -ş i de hotărîrea iui, se ridică şi, trăgînd-o,
o co nduse spre iocui unde stătuse ei. O tm brfnci ia
păm înt, îi ridică mîiniie viăguite şi i le legă de copacul
tînăr.
- A cum vei dorm i, porunci el, făcîndu-i sem n să se
întindă, dar ştiind dinainte că-i va fi im posibil să se o d ih ­
nească om eneşte, avînd mîmiie legate.
Deşi îl privea cu ochii m ăriji, nu com entă.
Păstrînd aceeaşi figură inexpresivă, el se aşeză lîngă
foc. Nu se va culca decît după ce ea va adorm i. Avea
nevoie de tim p să se gîndească la povestea ei şi la
răzbunarea lui.
C u coada ochiului urm ărea Vînzoleala ei, în încer­
carea d e a se sprijini de co p a c pentru a găsi pu{in
confort. Cînd îşi d ă d u seam a că nu reuşeşte, ea îşi lăsă
unui din um eri pe păm înt şi-şi puse obrazul pe unui din
brajele ridicate. H aw k tresări su b im pulsul conştiinjei,
d a r refuză s-o ajute în cazna ei. în schim b, îşi e m in ti de
num eroasele nopţi de chin cînd încercase să adoarm ă
în durerile care îi sfîşiau sufletul şi în m irosul de praf de
sare, care îi ardea piămînN.
Cînd respiraţia ei deveni adîncă şi ritm ică, flăcările
dispăruseră, lăsînd în urm ă tăciu n i scînteind. Frigul se
lăsase. începuse s ă se întrebe da că fem eia va ceda
oboselii.
Liniştit că, în fine, se putea odihni, se strecură uşor
su b învelişul de lînă pe care îl aşternuse m ai devrem e,
încercînd să nu se gîndească la faptul că şi fem eia ar fi
avut nevoie de o pătură. Aşezîndu-şi mîiniie sub ceafă,
privi cerul negru şi plin de stele sclip ito r de albe. Era
bine să fii din nou acasă. C unoscutul strigăt al unei
bufniţe, un fîifîit de aripi şi un uşor foşnet d e frunze îl
r e la x ă ri Cu adevărat liniştit, pentru prim a dată după
to ţi aceşti ani, închise ochii.
 181

Un scîncet îl trezi din som n. Clipi şi cercetă rapid

tabăra. N im ic nu se clintea. Se uită spre so{ia lui. A du ­
nată ghem , cu unui din obraji, plin de lacrim i, sprijinit de
braj, trem ura din to t corpul.
V ina aproape că-l înăbuşea şi, înainte de a-şi co n ­
tro la im pulsul, se îndreptă spre ea. Biestem îndu-se sin­
g u r pentru nep utinja lui de abjinere, îi dezlegă mîiniie şi
o ridică uşor în braje. Un fio r îl străpunse cînd, fără să
se trezească, ea se agă jă de gîtui lui.
Se blestem ă din nou pentru că era aşa de prost,
pentru că-i perm isese să-l afecteze, şi - ce era şi mai
rău - pentru că se gîndise s-o aducă în căldura aş-
te rn u turilor lui. Nu se putea încrede în trupul lui. Nu,
d u p ă şapte ani de abstinenjă. Judecata lui rajionaiă se
îm prăştie odată ce o aşeză pe păturile lui.
Se cuibări în el.
- Sînge. Atît de m ult... Oh, te rog, Fă-I să dispară.
G roaza d in v o ce a ei îl im presio n ă atît d e m ult, încit
o strînse in bra]e. O le g ă n ă şi-i în je ie se spaim a. Cît de
d ife rită ar fi fo s t via |a fu i da că ar fi e xp e rim e n ta t ceea
ce trăise ea. Privi, peste capul ei, la pinii întuneca}! care
se in ălja u spre lum ina lunii şi în ce rcă să-şi imagineze
team a de ţinutul pe care îl iubea atît de mult. Dar nu
/e u ş i.
- Ursul a dispărut, V ictoria, şo p ti el, sperînd să alun­
ge coşm arul ei, fără să o trezească - sau pasiunea lui
puternică. A dispărut.
D upă un tim p, sim ţi relaxarea ei şl îşi dădu seam a că
reuşise. Şi totuşi, dintr-un m otiv necunoscut, nu putea
să-i d e a drum ul. Ceva din felul în care o sim ţea lipită de
el îi plăcea.
D intr-o dată, deveni conştient de respiraţia ei uşoară
care îi mîngîia gîtui, de sînii ei tari care se m odelau pe
pieptul lui, de palm a lui care se sprijinea pe spatele ei.
Bărbăţia lui se trezi sim ţind căldura em anată din form ele
fem eii cuibărite între coapsele lui.
 182

Fără să se gîndească la ceea ce avea să urmeze,

lăsă mîna să-i alunece în josul taliei, explorîndu-i for-
m eie proem inente. A tingîndu-i pielea goală, îşi înăbuşi
un geam ăt. C ăm aşa ei se ridicase adunîndu-i-se p e şoi-
d u ri
îi mîngîie rotunjim ile delicate, savurînd senzaţia am e­
ţitoare provocată de acestea, înainte de a-şi furişa mîna
su b m aterial şi de a rătăci în sus. Pielea ei catifelată îl
făcea să nu mai raţioneze. Trecuse m ult tim p. Prea mult
tim p.
Se lăsă pe spate, pentru a-şl uşura m işcările as­
cendente pe tru p u l ei.
îşi trecu tandru buzele peste gîtul ei, în tim p ce d e ­
getul Iul mare, urcînd în mîngîieri, atinse un sfîrc de sub
căm aşa de m ătase.
Respiraţia ei se înteţi; apoi un icnet slab vibră d i­
năuntrul ei.
H aw k se sim ţea secătuit m îngîind sfîrcurile încor­
date.
Cu un geam ăt uşor, ea îşi răsuci capui.
M işcarea îi aduse urechea aproape de g u ra iui, iar el
nu reuşi să-şi înfrîngă tentaţia. O atinse cu buzele. Ea
nu reacţionă şi atunci ei, devenind mai cutezător, în­
ce p u să-i urm ărească conturul lobului cu limba, ştiind
că respiraţia lui c aldă îi va produ ce fiori. Palma lui îm ­
presură sînul, iar degetele m asau continuu fo rm a plină.
Ea gem u şi se întoarse cu faţa spre el.
G ura lui c o b o rî apoi pe obraji pentru a-i g usta bu ­
zele. Trem urau, iar el, batjocoritor, le co n tu ra cu lim ba
înainte de a le penetra dulcele obstacol.
Sfîrcurile ei erau tari sub palm a lui.
în replică, c o rp u l lui se te n s io n ă a rcuindu-se pe
coapsele ei, o rb it de dorinţă. Incapabil să-şi stăpînea-
scă trem urul, el se stîrni. Trebuia să o atingă. îşi furişă
mîna pe abdom enul ei, de unde o c o b o rî uşor, spre
interiorul coapsei. M ilim etru cu m ilim etru, îşi cro ia drum
 183

spre form ele pe care le căuta.

Respiraţia el se acceleră, iar picioarele se desfăcură,
prim itoare, sub m fngtierile lui experim entate.
H awk ştia că tru p u l lui flăm înd n u mai putea indura
m ult. Sim ţea că va exploda. R edobîndindu-şi, o clipă,
controlul, îşi d ezbrăcă pantalonii, ellberîndu-se.
Fără să se gîndească, o acoperi cu corpul său şi-i
depărtă coapsele. Cu o insistenţă pe care nu o recu­
noştea, o ridică pentru a-l prim i, în tim p ce buzele lui
furau sărutări, iar degetele i se infipseseră a d ine în ro­
tunjim ile catifelate ale spatelui el.
S im ţind-o că se încordează, îşi dădu seam a că se
trezise la realitate.
Ea îşi întoarse faţa.
- Nu! Oh, te rog, nu.
H aw k îi opri protestele acoperindu-l buzele cu gura
Iul. Deşi continua să se zbată, el reuşi să o lase din nou
pe spate, ţinînd-o cu o mînă d e păr, iar cu cealaltă
forţîndu-i şoldurile să se apropie de el.
îşi dădea seam a de lupta ei nebunească, dar nu
putea să se oprească. Nu-şi putea refuza acest lucru.
Se lipi din nou de ea.
- Opreşte-te! Pentru...
Gura lui ii strivi buzele.
Ea se răsuci şi-l lovi, dar el îşi pierduse orice raţiune.
Era atit de aproape!
Din senin, îi pocni cu ceva tare în cap. Durerea se
îm prăştie ca cioburile de sticlă. El clipi şi încercă să
privească prin tunelul rotitor, întunecat...
V ictoria scăpă piatra din mînă şl respiră adînc şi
sacadat. Inim a îi batea atît de puternic, îneît credea că-i
va sparge pieptul. încercase s ă o violeze! îndepărtă tru ­
pul bărbatului şi se ridică, şovăind, în picioare.
Privind însă în jos, o cuprinse spaim a. Dacă îi om o-
rîse? Neliniştită, urm ări şuviţa de sînge care curgea din
tîm pla lui, prelungindu-i-se pe maxilar. Im aginea o pa-
 184

raliză. Sînge! Şi-n plus, arăta attt de palid, de lipsit de

viajă.
Trem urînd necontroiat, se apiecă şi-şi puse mîna pe
spateie lui plin de cicatrice. Bătăi puternice, ritm ice, scu ­
turară degetele ei. S iavă Dom nului.
îşi în d re p tă s patele şi, încercînd să ignoreze re-
m uşcarea care o cuprinsese, se depiasă spre cai. Ne­
norocitul o meritase.
Dîndu-şi seam a c ă era şansa ei de scăpare, iuji
pasui, crispîndu-se ia durerile pe care le sim {ea în tălpi.
Dar cînd ajunse în dreptui caiului, se opri brusc. Cum să
încaiece fără ajutor? C onstatînd că era neînşeuat, c o n ­
tin u a să se gîndească. Trebuia să mai fie o caie. După
ce aruncă o privire agitată spre răpitorul ei, aflat în
in cohştien|ă, ce rce tă a tentă zona. V ăzu un buştean
căzut. Dacă s-ar urca pe el, poate ar reuşi să încaiece...
A pucă frîui care jin e a anim alui iegat de copac, apoi
îi co nduse spre buştean. Ţinîndu-i iiniştit, ea se urcă pe
lem nul căzut şi încercă să aşeze anim aiui astfel încît să
poată încăleca. Dar de cîte ori încerca să-şi ridice pi-
ciorui, piin de vînătăi şi răni, m uşchii ei ţip a u de durere.
Trecu ceva tim p pînă să coboare, prudentă. Aruncă
din nou o privire neliniştită spre bărbatul aflat pe pă-
mînt. Era încă cu faţa în pătură, mîinile îi erau întinse de
o parte şi de aita a corpului, pantalonii erau traşi în vine.
A bdom enui ei vibră. Cît de aproape fiise se -ca să o...
D upă ce inspiră adînc, duse arm ăsarui spre un pîlc
de copaci, lăsă frîul liber şi se depărtă. D acă ea nu
putea să căiărească, atunci nici răpitorul ei nu trebuia
să-i folosească.
- îm i pare rău, am ice, m urm ură ea, iuîndu-şi ayînt şi
lovind puternic cru p a caiului.
A nim alul necheză pătrunzător şi o luă la g o a n ă spre
pădure.
M ulţum ită, V ictoria apucă o pătură aflată lîngă şa şi
o puse pe umeri. A runcă o ultim ă privire spre ră p ito r şi
 185

dispăru în pădure. Dacă ar găsi apa pe care o urm aseră

mai devrem e, ar reuşi să coboare din m unji, pe cursui
acesteia.
Cînd fugind, cînd sărind peste terenul stîncos, cu
p icio rul ei rănit, se depărta nebuneşte de răpitorul ei,
frica paralizînd-o ori de cîte ori tre ce a pe lîngă vreun
tu fiş întunecat. Ce ar fi dacă ar întîlni un alt urs?
Ramurile i se agăjau în păr. A rbuştii ghim poşi îi zgî-
riau pielea fină de pe bra{ele şi picioarele învine{lte.
Pătura se prindea iar şi iar de crengile ţepoase, aşa că,
renunţînd la ea, o aruncă. Nu-şi perm itea să se to t
oprească.
Dar cu cît fugea mai tare, cu atît se rănea mai mult.
Pieptul ei gîfîla în lupta pentru aer. G him pi ascuţiţi i se
înfipseseră în tălpi, dar nu îndrăznea să se oprească.
Nu, pînă cînd nu va şti c ă este în siguranţă.
C ontinua să alerge, deşi plăm înii îi ardeau, durerea îi
brăzda faţa, picioarele sîngerau, întregul trup...
în cele din urmă, d u p ă ce i se păruse că trecuseră
ore, o rază de lună se strecură dintre nori, luminînd
ceva în faţa ei. Pîrîul! A cesta trebuie să fie. Adunîndu-şi
to a te forţele, se avîntă spre el.
Deodată, păm întul se acoperi de m uşchi. Picioarele
îi alunecară şl totul dispăru.
Un strigăt străpunse văzduhul în tim p ce ea se pră­
buşea, zgom otos.
 13

Prin ceajă, V ictoria sim ji un m iros de putrezeală şi

un alt iz pe care nu reuşi să-i identifice. C lipi şi se ridică,
observînd vag, sub mîna ei, o grăm adă de blană şi
ciolane. îşi dădu părul de pe faţă şi privi în ju r la...
întunecim ea cum plită.
R ăsucindu-se sălbatic, se uită în sus. Deasupra, zări
un roi de stele ivit din um bra unui nor negru. Răsuflă
uşurată.
- Slavă cerului I '
D upă ce răm ase nem işcată o clipă, pentru a-şi p o ­
toli bătăile inim ii, se ridică în picioare, încet, cu mare
greutate. Incapabilă să zărească ceva, întinse mîiniie.
Degetele ei întîlniră perejii de granit, în toate direcţiile.
Privirea i se înălţă din nou şi, în tim p ce ochii se ad a p ­
ta u întunericului, obsenră m arginea superioară a locului
unde căzuse. Era într-o groapă.
Se rezem ă de piatră înjcercînd să se gîndească cum
să iasă de acolo. Făcu un pas înainte şi dă d u rcu d e ­
getele peste ceva moale. Ţipă şi-şi retrase piciorul im e­
diat.
S prijinindu-şi palm ele de piept, în ideea că-şi va
 187

îm piedica inim a să-i sară afară, inspiră adînc de cîteva

ori. I se păru că trecuse o eternitate pină îşi redobîndi
controiul şi se convinse că nu există nici o prim ejdie.
Adunîndu-şi to t curajul, se aplecă în fa jă şi atinse cu
degetele ridicătura volum inoasă. S ub blană, sim ii ceva
tare - erau oase. Un hoit? N eliniştea o cuprinse şi în ­
cepu să se roage să nu fie cu ea a co lo şi alte animale.
Vii._
îngh ijin d în sec, încercînd să-şi stăpînească groaza
to t m ai mare, se îndreptă şi încercă ^ străpungă în­
tunericul. Nim ic. Sim ji din nou lim itele încercuirii ei. îşi
răsuci m îinile în jurul m ijlocului, iuptîndu-se din răsputeri
să-şi învingă panica înspăim întătoare.
- A jutor! Să m ă ajute cineva.
Tim brul răguşit al vocii ei o sperie pînă în m ăduva
oaselor. Respirînd adînc, îşi ridică bărbia.
- Ţine-ji firea. V ictoria, Calmează-te. Gîndeşte, se
încurajă cu voce tare.
■ Trecură cîteva m inute pînă cînd, în final, creierul ei
decise să coopereze. Nu că ar fi ajutat-o cine-ştie-ce
această cooperare. înţelegea num ai c ă era prizoniera
unei gropi fără cale de ieşire, gro a p ă în care se afla un
anim al m ort, pe care nu reuşise să-l identifice.
- Doam ne, te rog, fă să fie o căprioară.

încet, H aw k îşi reveni d u p ă lovitura puternică pe

care o prim ise. M orm ăi şi-şi atinse tîmpla. C eva ud şi
vîscos i se prelingea printre degete. Deschizînd ochii,
cu o privire neclară se uită in jos. Sîngei
- Blestem ata.
îşi frecă, nervos, d osul palm ei de tăietura de sub
linia părului, neacordînd atenţie petelor rămase pe no-
 188

durile degetelor. Se uită îm prejur şi nu văzu nici urm ă

d e sojie.
Sări în picioare. D urerea îi orb e a şi-şi puse capul din
nou în mîini.
- La naiba!
Încet-încet, deveni conştient că pantalonii îi erau că-
zuji. Privi în jo s spre ei. îi atîrnau sub şolduri. _
■ Un geam ăt de frustrare îi zgudui pieptui. încercase
să-şi violeze sojia.
In tim p_ce-şi aranja ţinuta, îi cuprinse sentim entui
vinovăţiei. încercă să ignoreze senzaţia şi începu să
cerceteze atent zona încă ium inată de tăciunii aprinşi.
Printre copaci, îşi obsen/ă arm ăsarui croindu-şi drum
spre ium ină. V ictoria nu-l iuase. De ce? Neewa nu c u ­
n oştea păduriie. Se tem ea de eie,
Un sentim ent puternic îi învăiui şi, deşi nu-i înţe-
iegea, nu i se putea opune.. N eew a avea nevoie de ei.
Acum .
C ercetînd am ănunţit pămîntui, găsi, pe soiui ierbos,
urm e care îi indicau direcţia în care o apucase soţia lui.
M ulţum ind în tăcere iui M oneto, pentru taientui cu care
îi înzestrase în depistarea urm eior. H awk urmări sem-
neie descoperite prin poiană şi se opri în faţa unui desiş
cioturos. O bucăţică de lînă atîrna d e una din ram uriie
ghim poase. R ecunoscînd-o ca fiind din pătura iui, dădu
ia o parte crengiie arbustului.
- Stai pe loc, îi porunci o voce am eninţătoare.
Şocat, H awk tresări şi se-întoarse uşor. în faţa iui,
stătea Aiexander, om ui care însoţise grupul Victoriei.
Ţinea un pistoi îndreptat spre pieptul lui Hawk.
în spateie căiăuzei. H awk răm ase surprins văzînd
acea figură a trecutului - C oilier Parks, vărui Victoriei,
individul care încercase să-l şantajeze. Involuntar muş-
c h iij se contractară.
îşi m ută privirea spre om ui care şedea lîngă C ollier
şi un val de mînie aproape că-l înăbuşi. Era acei m arinar
 189

care-l vînduse în sclavie. Pum nul lui se încleştă. A ştepta

de m ult să se întîlnească din nou cu acest individ.
- Unde este?
V ehem enja din tonul călăuzei îl făcu pe H awk să-i
a corde atenjie. îşi reveni în fire şi-l privi în ochi.
- Cine?
- Omoară-I, A lexander! strigă Parks. A ucis-o pe Rial
Ştim cu to jii ace st lucru. La naiba, om ule, nu-i vezi
hainele însîngerate? Şi sîngele de pe mîini? Omoară-I
acum !
Buzele lui A lexander se s ubjia ră şi privirea lui rece îl
fu lg e ră pe Hawk.
- Să-li reform ulez întrebarea. Rem ington. Unde ai
aşcuns cadavrul Riei?
H aw k se holbă la bărbatul din faja lui.
- Fata nu este m oartă.
- Nu ne aşteptăm să recunoşti, rosti, batjocoritor,
m arinarul.
- Taci, O'Ryan. V-am spus la am îndoi, şi ţie şi lui
Parks, că eu mă voi ocupa de treaba asta. Nu te am es­
teca. Se întoarse cu faţa spre Hawk. U nde este?
- A scăpat.
- M incinosule! izbucni vărul. Ria este îngrozită de
pădure. Nu s-ar aventura niciodată singură.
- Lasă-m ă să fa c io o încercare, am ice. O'Ryan
scoase de la brîu un b ici negru şi păşi în faţă. Ne-
n o ro citu' o să ciripească im ediat d u p ă ce o să guste
loviturile.
H awk avu un g o l în stom ac. Sim ţea de pe acum
durerea groaznică care îi sfîrtecase spatele d e atîtea ori.
Ceva dinăuntrul lui se strînse. Nu mai putea vorbi. C u­
vintele nu mai puteau să treacă de gîtui îm pietrit.
- Lasă-I deoparte, porunci conducătorul grupului.
Lipi ţeava pistolului sub bărbia lui Hawk. O vom găsi pe
Victoria, R em ington. Şi dacă i-ai fă cu t vreun rău, cu
mîna m ea am să te biciuiesc.
 190

G ura om ului grăise adevărul. H awk îşi dă d u seam a

d e acest lucru din privirea lui neclintită.
- A cum , pune-Ji m îiniie la spate. A poi îi porunci,
peste umăr, lui Parks: Leagă-I.
C ollier Parks se depărtă, nesigur, spre m arginea p o ­
ienii şi se întoarse aducînd trei cai. De sub unul din
desagi scoase o legătură de piele şi o fu n ie lungă. Un
rînjet superior i se aşternea pe buze, pe m ăsură ce
înainta spre Hawk.

Parks înnodă legătura atît d e strîns, in cît aceasta îi

intră Iul H awk în carne.
D upă ce vărul îşi term ină treaba, H aw k sim ]i ceva ud
picurîndu-i pe cap. Şi apoi din nou. Şi din nou. Neli­
niştea îl cuprinse. Ploua.
H akw îl studie pe A lexander, care, d u p ă ce urmări
stropii de ploaie ce se izbeau de-o piatră mare, rotundă,
îşi ridică privirea. C eva scînteie în ochii bărbatului cu
părul negru.
- Leagă-I de co p a cu l acela, hotărî el, arătînd spre un
vlăstar.
S urprins, H aw k privi fix spre trunchiul fără crengi.
Nu va fi fe rit de p loaie şi astfel legăturile lui se v o r uda.
Oare ştia A lexander că legăturile de piele se v o r înm uia,
iar el va avea posibilitatea să evadeze? Strînse din ochi.
S igur că ştia. A lexander voia ca H awk să evadeze - era
clar - pentru ca astfel el să-l co n d u că la Victoria.
G îndind acestea, aproape că-i veni să ztmbească.
□ar călăuza nu ş tia c ă îl va putea urm ări pe H awk
num ai atîta vrem e cît acesta îi va îngădui. Deşi A le­
xa n d er făcuse treabă b u n ă pînă acum . H aw k ştia că şi
el era vinovat. Fusese neglijent, se gîndise prea m ult la
 191

Victoria.
C ăiăuza con tin u ă să îm partă com enzi în stînga şi-n
dreapta:
- O'Ryan, întinde păturile sub ram urile acelea, pen­
tru a ne adăposti. Eu voi aduna nişte vreascuri pentru
foc, cît mai sînt încă uscate. ,
Parks apucă brajul lui H awk şi, îm pingîndu-l brutal, îl
legă cu spatele de trunchiul vlăstarului.
- Eşti un om mort, lord Rem ington, zise el înainte de
a i se alătura lui O'Ryan. .
H aw k îi privea cum adunau vreascuri şi cum, mai
apoi, d ispărură sub refugiul fă cu t din pături. Cîteva clipe
mai tîrziu, o undă de fum se ridică prin sp a jiu l dintre
cele două pături. -
Stînd a c o lo nem işcat, cu ploaia răpăindu-i puternic
în creştet, începu să ş e gîndească la tortura pe care i-o
va aplica lui O ’Ryan. într-o zi.
în m intea lui apăru V ictoria, îngrozită şi singură în
pădure şi, dintr-o dată, sim ţi o repulsie faţă de el. Era
vina lui că plecase. O înspăim întase aşa d e tare! Nici nu
se gîndise că va avea curajul să înfrunte prim ejdiile pă­
durii de una singură. Dar,, nici că el îşi va pierde con­
tro lu l şi o v a silui.
C lipi îm potriva s tropilor care cădeau în şiroaie grele
şi-şl răsuci mîinile, în tim p ce apa i se prelingea pe
braţe. De ce o îngrozise posesiunea lui aşa de mult? La
experienţa pe care o avea, trebuia să-şi fi dat seam a că
nu avea să-i facă nici un rău.
O altă presm ţire nefastă îl fulgeră. Victoria era în
pericol. Sim ţea ace st lucru. Trebuia să se elibereze -
tre b u ia să o găsească. Şi nu mai putea să aştepte ca
pielea legăturii să se înm oaie.
D epărtîndu-şi picioarele, se lăsă cu toată greutatea
pe trunchiul copacului şi apoi ridică un picior, îndrep-
tîndu-şi-l către mîini. Dacă ar putea să apuce cuţitul pe
care îl avea în m ocasin...
 192

încovoindu-se într-o poziîie incom odă, îşi fo rjă pi­

ciorul mai sus, ignorînd durerea care-i brăzda muşchii.
Degetele lui atinseră pielea fin argăsită. îşi croi drum
spre m arginea superioară, pipăin d cu vîrfurile degetelor
co nturul cuţitului şi, în sfîrşit, dădu de mînerul neted.

V ictoria se înghesui în pereţii capcanei, trem uiînd de

groază. '
P loaia de gheaţă invada groapa, şiroindu-i pe spate
şi băltind la picioarele ei. Nu îndrăznea să se mişte
pentru a nu risca să atingă din nou hoitul anim alului. Se
sim ţea de parcă viaţa ei i-ar fi atîrnat de un fir de aţă
subţire ca o pînză de păianjen şi, deşi se tem ea că
S hadow ar putea să continue ceea ce abia începuse,
se ruga, totuşi, să vină să o salveze. C ine altcineva ar
mai fi prin preajm ă şi ar putea să o ajute?
A pa îi încătuşa gleznele. Pînă şi violul părea pre-
ferabil_ înecului într-o capcană în care era un animal
mort. înecul! Doam ne, se va îneca dacă g roapa va co n ­
tin u a să se um ple aşa. Ce bine ar fi fo st da că ar fi
învăţat să înoate. .
Se agăţă cu m îinile de pereţii netezi ai capcanei, iar
durerea din degete o făcu să se chircească. îşi aduse
am inte cum , mai devrem e, îşi înfipsese năpraznic un­
g h iile încercînd să iasă afară. D escoperise că adîn-
cim ea capca n e i era de ce l puţin şapte picioare, iar
laturile acesteia nu aveau rădăcini sau pietre solide care
să-i înlesnească scăparea.
D eodată, un fu lg e r străbătu cerul, lum inînd întu­
necoasa închisoare şi m ovila de blană care stătea iîngă
ea. Nu dură decît o secundă, dar fusese suficient ca
V ictoria să identifice animalul.
 193

Era la un pas de isterie.

Un urs!

H aw k nu aşteptă să-şi tra g ă sufietui oda tă ce se

sim ţi eliberat, Punîndu-şi cuţitui ia ioc, aruncă o uitimă
privire de ură a dăpostuiui care îl proteja pe acei bărbaţi,
zbătfndu-se între dorinţa de a se răzbuna şi nevoia de a
o găsi pe V ictoria. Jurînd să se întoarcă în clipa în care
va şti că ea se afla în siguranţă, se avîntă în codru. în
siguranţă, ia naiba! O va ucide pentru că i-a fă cu t să
treacă prin asta. ^
Simţi un nou val de nelinişte. Ea era în pericol. într-un
p ericol foarte mare. S im ţea asta. Luptîndu-se cu propria
team ă, îşi croi drum prin desiş, căutînd sem ne ale tre ­
cerii V ictoriei. Cu ploaia care cădea, nu îi mai putea
d e p ista urm elor paşilor.
Tunetelor puternice le urm ă un fulger lum inos. Dură
puţin dar suficient ca H awk să zărească o altă fîşie de
pătură atîrnînd de-o cracă.

Fiecare m işcare a apei, care acum îi ajunsese pînă

la g e nunchi, făcea ca ursul să plutească şi să se apro­
pie de picioarele ei. Prea am orţită ca să se mai m işte şi
prea răguşită c a să m ai strige, se agăţă de peretele
lunecos al gropii, trem urînd viole n t din toate m ărunta­
iele, | i rugîndu-se.
Se ruga pentru echilibrul ei sufletesc, se ruga ca
P addy să vină, ca ploaia să înceteze, ca întunericul să
 194

se sfîrşeasoă... ş i pentru Shadow . O va salva de urs şi

d e fneo. T rebuia să o facă. La urm a urmei, era nora
şefului de trib. .
- Oh, m am ă, şo p ti ea în întunecim e. Cît de groaz­
nică trebuie să fi fo s t pentru tine ziua aceea, la lac. Cît
trebuie să fi suferit. Cît trebuie să fi suferit tata cînd te-a
găsit. Nu e de mirare c ă s-a schim bat atît de m ult du p ă
m oartea ta.
O are S ha d o w se v a s ch im b a cînd va găsi trupul
ei? Se cutre m u ră şi insp iră adînc. P ro b a b il că nu. Par-
că-l ve d e a ridicînd d in um erii lui taji şi în că le cîtfd apoi
în căutarea altei captive. V ig u ro s u l in d iv id d is p re ţu i­
to r! -
M înia c lo co te a în ea şi sim ţea că-i face bine. Orice
era binevenit, orice care să o distragă de la capcană. Şi
de la urs.
îşi am inti din nou ce dur o lovise cînd a răpit-o, ce
brutal o dezbrăcase, cum o trăsese în spatele calului
sau cum încercase să o facă să ju p o a ie acea veveriţă.
S upărarea îi mai trecu cînd îşi am inti cum o alinase
cînd i se făcuse rău. îi dezm ierdase sprîncenele, îi cu-
răţase mîinile şi faţa, îi vorbise ou un to n liniştitor, îi
dăd u se ierburi pentru tăieturi. îşi aduse am inte ce în ­
ţe legător fusese în această seară cînd îi descrisese frica
ei de păduri şi urşi. A po i o lăsă să adoarm ă.
Dar som nu l nu a făcut altceva deoît să-i readucă în
vis im aginea ursului, a sîngelui, a groazei pe care o
trăise fetiţa de cinci ani, care fusese. Ar fi p u tu t să jure
c ă el o ridicase, deoarece îl auzise liniştind-o, vorbindu-i
tan d ru, spunîndu-i că to tu l era în regulă. Şi ea îl cre­
zuse. Se sim ţea în siguranţă.
O b u ca tă b u n ă de tim p avusese cel m ai e rotic vis
din viaţă. S hadow o săruta cum num ai H aw k o fă fu s e ,
o atingea, îi înflăcăra sîngele, pînă cînd... ^
Ceva îi atinse rotunjim ile spatelui şi ea scăpă pe
buze un oftat, surprinsă de sensibilitatea acelei zone.
 195

Doam ne, parcă a r fi fo s t m îna lui S ha d o w care îi atingea

acea parte intim ă a trupului. D ar nu era Shadow .
Era ursul.

H awk înjură pentru a m ia oară, în tim p ce-şi ridică

părul care-i căzuse pe fajă. B lestem ată să fie. Unde se
dusese? Nu m ai găsise nici o urm ă a trecerii ei, de la
pete cul acela d e pădure.
Lovi cu m ocasinul o piatră care se ro sto g o li pe dea­
lul ierbos, spre pîrîu. Pîrîul! îşi în g u stă privirea încercînd
să , penetreze întunericul. Ea îl fixase de atîtea ori în
tim pul călătoriei. Se gîndise oare să-l urmeze înapoi? Ar
fi posibil.
începu să c o boare panta. Un fulger licări pe cer,
îm prăştiind o lum ină galbenă peste pietrişul neted şi
lunecos care m ărginea pîrîul. A pa se ridicase aproape
de m arginile uneia din num eroasele g ro p i naturale din
această zonă.
V ictoria nu va fi atît de proastă să m eargă pe m ij­
lo c u l apei. Cu sig u ra n ţă ştie că apele, care vin din
m u n ţii înalţi, a ju n g să se tra n s fo rm e în to re n te vije ­
lioase.
N u atît de sigur, cît i-ar fi plăcut să fie, urm ări m ar­
g inea apei învolburate, în căutarea vreunui sem n de-al
ei. Nimic.
Frustrarea crescu şi un fior îl străbătu. Sttînse în
ju ru l lui p ă tura.îm bibată de apă. Era ud şi îngheţat şi
n e n o ro cit - ş i p ro s f pentru că stătea aşa în p loaie cînd,
de fapt, ştia foarte bine că neew a se ferea de el. Cel
p uţin acum .
Privind în jur, văzu o firidă într-una din lespezi. Un
boiovan m ai m are form a un acoperiş deasupra des-
 196

chiderii, oferind un a d ăpost uscat. Ş tiind că zorii nu

erau departe; se decise să aştepte ivirea ior. Întorcînd
spateie ia pînul care curgea vijeiios, stoarse pătura şi se
ghem ui în adăpostul binecuvîntat. .
O dată înăuntru, îşi dădu părui ia o parte de pe lajă,
se iăsă pe spate şi încercă să se reiaxeze. Dar deşi
tru p ul lui încerca să se odihnească, m intea lui nu putea.
A vea în c ă în fa jă im aginea îng ro zită a V ictoriei po-
vestindu-i experienţa ei din pădure, sim ţea încă spaim a
ei. ^ .
încercă să se convingă că obţinuse ce meritase.
V oia să o vadă suferind pentru ceea ce-i făcuse, voia să
o vadă urlînd de team ă şi de durere.
Ceva h idos îi tre cu prin m jnte şi ruşinea, însoţită de
un sentim ent de team ă pentru so ţia lui, îl învălui.
închise och ii încercînd să scape de frică. Fără să
vrea, un m ic gînd îi încolţi. Dacă V ictoria nu era răs­
punzătoare de prizonieratul lui?
Se ridică într-o poziţie care-i ţinea spatele drept.
S igur era! Dar atunci de ce fusese atît de şocată de
cicatricele de pe spatele tău? întrebă o vo ce lăuntrică.
Cum de te-a întrebat de unde le-ai dobîndit? ’
- Era teatru, argum entă el, cu glas tare. A şa trebuia
să fie. Era regina dece p ţiilo r şi o actriţă excelentă.
îşi încrucişă m îinile la piept şi se lăsă d in nou pe
spate, închizînd ochii. Dar viziuni ale frum oasei sale soţii
îi treceau mereu prin m inte. G roaza pe care o văzuse în
ochii ei, atunci cînd o pusese să ju p o a ie veveriţa. Felul
în care i se făcuse rău cînd văzuse sînge. Nu erau
m anifestări ale unei fem ei care plătise ca so ţu l ei să fie
răpit.
G îndurile îi zburară la ziua în care o ceruse în că­
sătorie. Fusese şocată să vadă faţa lui desfigurată, iar
chipul ei exprim ase com pasiune, fără ca ea să-şi dea
seam a, Nu era tocm ai reacţia unei fete nem iloase. “
Se în c ru n tă am in tin d u -şi de vîrsta ei fra g e d ă de
 197

atunci. Era o co p ilă de cincisprezece ani. Foarte se­

ducătoare, dar totuşi o copilă. Nici m ăcar nu-l cunoştea
pe m arinarul cu un s in g u r o ch i, d a r să-l m ai şi a n g a ­
jeze.
D eschise och ii să privească în întuneric. Dar cum
era cu iubitul ei, M cD aniels? Raţiunea lui interveni din
nou. M cD aniels o salvase din pădure. Era suficient de
bătrîn ca să-i fie tată. Fusese servitorul fam iliei m ultă
vrem e. Era prietenul ei.
H awk încercă să-şi am intească cuvintele hangiului.
A tw ood argum entase că tatăl fetei îl dăduse afară pe
bietul om , dar V ictoria îl vizita des, aducîndu-i mereu un
pachet, iar d u p ă fiecare plecare a ei, McDaniels avea
întotdeauna bani. O nelinişte bruscă se instală în pieptul
lui. A juta oare fata un prieten nefericit, care nu era iu­
bitul ei?
Se răsuci, îngrijorat. Va vorbi din nou cu Victoria.
Privi afară din adăpostul lui. Dacă o va mai găsi vre o ­
dată.

A pa începuse să cu rg ă în capcana V ictoriei dintr-o

nouă sursă, din partea opusă... şi m ult mai repede.
Panica ei creştea la fel de repede ca nivelul apei, în
tim p ce se agita, disperată, cu unghiile de margine.
D urerea îi brăzda degetele care se încleştau de m icile
sco b ituri din peretele stîncos. Ajsa îi plesnea umerii, iar
tru p u l ei trem ura.
- A jutor! Doam ne, te rog. ,
Fulgerul lum ină cerul. Tunetul răsună. A pa îi lovea
obrajii. Şi deodată, blana ursului. Un strigăt îşi croi drum
spre gîtul ei, d a r nu mai apucă să iasă. Ceva plesni în
interiorul ei. Ca prin vis, auzi bocetul ascuţit, aproape
 198

isteric, al unei fem ei. Iarăşi şi iarăşi răsună c a valetul

unui suflet torturat şi înnebunit. Cine era ea? De ce nu
se oprea?
Ceva rece ii gidilă buzele şi apoi îl um plu gura. C ăl­
dura o învălui, iar noaptea deveni iiniştită. A tît de iiniş-
tită l A cum se putea o dihni şi nim ic nu avea s-o mai
rănească. M iinlle ei, ridicate pe peretele de piatră, se
relaxară, iar degetele îşi pierdură puterea. Trupul ei în ­
cepu să alunece încet, to t mai încet, în adîncuri...
 ^^ti/yycicrlcct 14-

H awk auzi un suspin slab, aproape înăbuşit de ră­

păiala ploii şi de ropotul tunetelor. V ictorial Ea trebuia
să fie! Se strecură afară din adă p o st şi încercă să pă­
tru n d ă întunecim ea cu privirea.
Un alt ]ipăt, de data asta mai tare, se auzi chiar sub
el.
Fulgeră, dar în lum ina fulgerului nu obsenră decît
aceeaşi groapă pe care o văzuse rrial devrem e. Cercetă
zo n a din nou şi se încruntă. îşi im aginase oare acele
Jipeţe? Neliniştit, îşi întoarse privirea către groapă.
- La naiba!
Se avîntă înainte, aiunecînd pe pietrele um ede şi
netede. A juns la m arginea gropii, se aplecă deasupra
ei, încercînd, disperat, să vadă ceva. Dar privirea lui
nerăbdătoare nu zări decît întunericul de nepătruns.
Un tunet răsună şi apoi un fulger scînteie pe cer.
Lum ina înfăjişă apa care invadase g roapa şi pe V ic­
toria... care se scufunda cu corpul neînsufleţit, mîinile
alunecîndu-i încet pe pereţii cavităţii.
H aw k nu încetă să se gîndească la protecţia lui. Se
întinse cu burta pe păm înt şi se aruncă după mîiniie
soţiei lui.
 200

A pucă o s in g u ră încheietură, ceaialtă scăpîndu-i.

Nul Işi îhcordă strînsura, conştient num ai d e felul în
care trem ura. C u toată puterea pe care o poseda, trase.
începuse să alunece spre g ro a p ă cînd se apucă,
sălbatic, de ştîncă. D egetele lui se înfipseră în muşchi,
atingînd un m ic şanţ. Se agăjă de firidă. Alunecarea lui
se opri, dar V ictoria răm ăsese sub apă. Trase tare,
- La naiba, neewa, îm pinge!
ieşi la suprafaţă, tuşind şi scuipînd apă din gură,
înfigîndu-şi degetele în mîna care o ţinea.
- Ajută-m ă, şopti ea. Nu vreau să mor.
- Eşti în siguranţă, neewa. încerca să-i alunge tea­
ma, spunînd: N im ic nu ţi se mai poate întîm pla. Ţine-te
de mine.
Sim ţi mîna ei trem urătoare şi apoi unghiile care i se
adînciră puternic în carne.
C u o încetineală chinuitoare. H aw k alunecă înapoi
pe păm întul ud. M ilim etru cu milim etru, îşi trăsese soţia
din acea groapă inundată.
în clipa în care genunchii ei atinseră suprafaţa lu­
necoasă, ea se aruncă spre el, plonjînd în braţele lui.
Trem ura nebuneşte, iar braţele ei se încleştară în jurul
gîtului lui. '
- Oh, Doam ne, am crezut că am să m ori îi îm brăţişă
strîns, c orpul ei cutrem urîndu-se incontrolabii. M ulţu­
m esc. îi sărută pe obraz, pe sptîncene. Oh, m ulţum esc,
îi sărută pe nas, a p o i pe celălalt obraz, pe maxilar.
S entim entele lui se dezlănţuită şi îşi strînse braţele în
ju ru l ei. O zdrobi de el. Dacă nu i-ar fi auzit strigătele...
G îndul ăsta îi făcu inim a să bată puternic. Disperat, gura
lui începu să-l caute buzele.
V ictoria răspunse nebuneşte, apucîndu-l de păr, tră-
gîndu-i lim ba adînc în gura ei de parcă ar fi vrut să-l
devoreze.
H awk îşi dădu seam a că ea îşi pierduse firea, că
frica ei căuta o cale de scăpare... pasiunea. Pentru o
 201

Clipă, îi trecu prin m inte să pună capăt situaţiei, dar cînd

ea îşi lipi puternic coapsele de bărbăţia lui, ultjm a urm ă
de control, de care m ai dispunea, dispăru. îi acoperi
gura cu buzele lui, satisfăcînd-o cu sărutările lui, aşa
cum ar fi v ru t să o satisfacă cu tru p u l lui.
Ea trem ura şi-şi roti gura în jurul buzelor lui, m iş­
carea provocînd buzelor um ede, o alunecare erotică.
în acel m om ent, H aw k ştiu că era pierdut. Petrecuse
prea m ult tim p fără să sim tă trupul unei femei în preajm a
lui. îşi afundă lim ba adînc în gu ra ei. Nimic, nici chiar
M oneto însuşi, nu-l putea op ri să nu posede această
fem eie. Se rostogoli cu ea într-o frenetică îm preunare
de mîini şi buze, pînă atinseră iarba. O c u lcă pe pă-
m întul m oale şi o a coperi cu trup u l lui. - '
Ploaia rece îi lovea spatele, d ar nim ic nu mai conta
acum , decît s-o sim tă pe V ictoria zvîrcolindu-se sub el,
să-i guste dulceaţa buzelor, să-i sim tă reacţia şoidurilor
înnebunite d e dorinţă.
Forţîndu-se să facă totul uşor, H aw k se dom oli.
- Nu! Te rog, nu mă părăsi!
- Sst. Uşor, m icuţa mea. N-am să te las. Nu acum.

O ridică în genunchi cu faţa spre el.

Un fu lg e r săgetă cerul, scăldînd-o pe V ictoria într-o
lum ină aurie.
H aw k îşi pierdu respiraţia. C ăm aşa d e m ătase pe
care o purta, udă şi aproape transparentă, etala d e ­
plinătatea sîniior cu sfîrcuri roz şi acel V um bros, as­
cuns între coapse.
El se înco rd ă - era insuportabil. în tim p ce-i des-
cheia căm aşa, m îinile îi trem urau ca ale unui adoles­
cent. Im aginea frum useţii ei învăluite era nim ic faţă de
 202

realjtate.
încet, savurînd m om entul, îi dezbrăcă căm aşa şi i-o
a runcă pe pămînt.
C erui era străbătut de fuigere. Iar Hawk adm ira fru ­
m useţea goală care nu-i fusese îngăduită mai devrem e.
C apul ei era pe spate, iar gîtul îi era arcuit. A pa stră­
lucea cu fiecare scînteiere, dezvăluind m icile şuvoaie
care se prelingeau pe piele. Părul ei ud, de culoarea
lem nului de cireş, se răvăşise pe umeri, acoperindu-i
pielea. Buzele el erau depărtate, lim ba el mică, umezind
buza de jos.
Fiori Izbucneau în ăuntrul lui. A pro a p e că sim ţea
acea lim bă alunecînd pe buzele lui, aproape că sim ţea
c o n topirea c o rp u rilo r lor... A tunci, acesta era singurul
lucru la care se putea gîndi.
îşi c oborî privirea.
Braţele ei atîrnau libere pe părţi, o chii îi erau închişi,
iar apa şirola pe pielea el netedă. Fascinat, el urmări
drum ul care co b o ra prin valea d in tre sîni, trecea peste
abd o m enul încordat şi dispărea în cu ib u l m ătăsos d in ­
tre picioare.
H awk lupta din răsputeri cu d o rin ţa de a săruta acel
lo c şi-i porunci, răguşit:
- Atinge-m ă, neewa.
Ea îşi deschise ochii şi-şi co b o rî privirea pe bărbăţia
lui plină de vibraţie.
Se aştepta ca ea să se dea înapoi, d ar nu o făcu. Se
sim ţi ferm ecat cînd ea îşi ridică m îinile şi le puse în
palm ele lui.
P ulsul lui îşi mări ritm ul şi, strîngîndu-i tare mîinile, se
. lipi d e pieptul Iul lat. Inim a Iul batea puternic su b de­
getele ei reci, în tim p ce el, încet, chinuitor, I le g hida pe
tru p u l lui. .
- Sim ţi ce-m i p roduci? spuse el, trem urător, con-
ducîndu-l mîinile în jos. -
Ea scăpă un icnet pe buze, a p o i gem u şi-şi închise
 203

ochii cind palm ele îl atinseră bărbăţia palpitîndă.

A b dom enul lui H aw k frem ăta dureros, iar el lupta din
răsputeri să-şi păstreze firea şi să guste mîngîierile mîi-
niior ei. O ajută să-i dezbrace pantalonii. încet şi tandru,
îi plim bă degetele pe fo rm a lui proem inentă. Ploaia fă­
cea m işcarea lunecătoare şi senzuală, în tim p ce trupul
lui cunoştea fiori puternici. .
O apucă de păr şi-şi afundă g u ra în buzele ei, în
tim p ce degetele ei catifelate continuau cu mîngîierile.
El nu m ai putea respira, nu mai putea gîndi, hu mai
sirhţea decît em oţiile pe care le produceau atingerile ei.
Trupul lui era plin de senzaţii, de m ireasm a p in ilo r şi a
păm întului jilav, de ropotul violen t al apei care se re­
vărsa din groapă. Trupul lui sensibilizat ardea de d o ­
rinţă, aşa cum adierea, vîntului îi mîngîia pielea. Pînă şi
ploaia care se prelingea pe abdom enul lui era erotică
ca o dezm ierdare.
' C ontrolul lui H aw k era zdrobit.
D epărtîndu-se de ea, se aplecă şi o lungi pe iarbă.
O^sărută sălbatic, furişîndu-şi gura pe urechea ei.
- ţ i voi arăta ce-m i fa c atingerile tale.
Cu braţele fixate de o parte şi d e alta a capului
fem eii, îşi lip i buzele de gîtui ei, gustînd flăm înd din
d ulceaţa acestuia.
O sim ţi cum trem ura şi-şi con tin u ă drum ul descen­
dent, ră tă cin d ,cu lim ba pe sinul m ătăsos pînă îi atinse
sfîrcul rotund. îl strînse cu buzele şi auzi geam ătul ei de
plăcere.
Trupul lui se înflăcără. Deveni lacom , venerind m oli­
ciunea pe care nu o m ai cunoscuse de m ult tim p. De
prea m ult tim p.
Urm ă drum ul care co b o ra pe colivia coastelor ei,
spre abdom en, oprindu-se o clipă pentru a-şi îngropa
fa ţa în m ica adîncitură, înainte de a continua.
M iinile lui lunecară apoi pe braţele ei pentru a-i dez-
m ierda pie p tu î ferm , în tim p ce sărutările înfom etate îşi
 204

continuau drum ul. Cînd ea gem u şi se cutrem ură, el

căpătă curaj. Rătăci cu buzele pe coapsele ei, atingînd
cu ib ul el de bucle.
S im jind ceva să lb a tic în el, degetele el se înfipseră
p u te rnic în părul lui.
Trupul lui Hawrk cun o scu senzalii explozive. îi apucă
şoldurile şi-şi afundă buzele în căldura lor. Ea se înfioră
şi se încordă. A pa se aduna între picioarele ei, iar Hawk
o sorbea, însetat. _
Sim ţi mai întîi vibraţia, apoi arcuirea ei sălbatică, ii
acoperi locul intim cu sărutări to t m ai rapide. Ea ţip a în
n o a p te în tim p ce tru p u l i se cutrem ura.
D orinţa lui H ăw k atinsese apogeul. Se ridică, se lipi
de ea şi o.penetră cu o m işcare rapidă. Bariera fecioriei
ei ce dă sub pătrunderea lui. Surprins, inspiră brusc, dar
nu reuşi să se oprească. Trupul lui nu-l lăsa.
Se c o n to p i cu ea, o dată şi în că o dată, degetele din
părul ei ţinînd-o nem işcată pe păm înt, iar gura lui în­
fom etată posedînd-o.
Ploaia îi cădea pe spate. Părul îi acopera oprajii, dar
era c onştient num ai de căldura, de presiunea intensă.
Crea... crea.
O explozie îi răscoli interiorul. Se întări cînd plăcerile
se s uccedau în el. Trupul lui se răsuci prim itiv, pă-
trunzînd to t m ai adînc, vărsînd şapte ani de abstinenţă,
m uncă chinuitoare şi nevoie devastatoare.

V ictoria sim ţea că pluteşte prin tuneluri, mai întîi de

foc, apoi de gheaţă. Şi durerea? De ce nu trecea? O
chinuia. Nu o lăsa s ă se odihnească. Nu o lăsa să
doarm ă.
Sim ţi ceva lipit de fruntea ei şi se cutrem ură. Rece.
 20S

A tît de recel ^
- Bea asta, îi poru n ci o voce. încercă să deschidă
ochii, d a r pleoapele îi erau prea greie. A poi sim ji ceva
atingîndu-i buzeie şi un lichid respingător îi alunecă în
gură. încercă să nu-l înghită. Dar sim ji o mîna pe gît
care îl făcu să lunece.
- încet, neew a. Da. Bun. .
N eew a? C ine era asta? V oce a părea să se de ­
părteze, apoi se stinseră toate, în tim p ce o m asă de
că ld u ră întunecată o învălui.

H aw k îi u rm ă ri' re sp ira jia Inte n sificîn d u -i-se şi se

aşeză din nou la căpătîiul ei. Trecuseră trei zile de cînd
p scosese din groapa inundată şi-i sim jise pasiunea,
închise ochii, cutreim irîndu-se, am intindu-şi de team a ei
şi de felul în care se agăţase de ei, în care îl iubise pînă
îşi pierduse cunoştinţa. A poi mai tîrziu, cînd o cuprinse
febra, îşi am inti cum folosise fiecare iarbă, fiecare ritual,
fiecare rugăciune pe care o învăţase, ca s-o aducă
înapoi.
Şi nici m ăcar o dată nu fusese coerentă. Febra încă
se manifesta. încetase dem ult să se m ai întrebe de ce îi
păsa da că trăia sau murea. Nu putea să explice acest
lucru. T o t ce conta acum era ca ea să trăiască. Nu va
lăsa pe nim eni să o ia de lîngă el, nici pe Marele Spirit.
Ea începu să trem ure puternic, iar el îşi lăsă privirea
asupra form ei m icuţe de sub pătura pe care, cu mari
eforturi, reuşise să o usuce. Nu avea suficientă pro­
tecţie. Era nevoie de m ai m ultă căldură.
' Ş tiind că va regreta, ridică aşternutul şi-şi furişă
tru p u l în c ă lz it de soarele am iezii, lîngă ea. 0 trase
a p ro a p e şi puse pătura pe am îndoi. Un tim p îndelungat
 206

răm ase nem işcat, luptîndu-se cu senzajia de neputinjă.

Era atît de fragilă, de tînără, m ult prea tînără să se ducă
să însoţească spiritele.
Instinctiv, protector, o strînse puternic. Dar, pe mă­
sură ce clipele treceau, devenea co n ştie n t de dulceaţa
fo rm elor ei, care se m odelau pe tru p u l lui, de m ireasm a
pielii ei înfierbîntate şi de părul m ătăsos. Gîndurile co n ­
to p irii lor, în noaptea furtunii, îl îm boldeau.
încercă să-şi întoarcă faţa, să scape de d orinţa ar­
zătoare, dar nu reuşi. îşi am inti detaliile, încă vii, ale
felului în care i se oferise total, fără nici o reţinere. Şi
fusese virgină.
Sîngele i se înfierbîntă. Blestem îndu-şi ardoarea în­
chise ochii în încercarea de a linişti senzaţiile care-i
răvăşeau bărbăţia. Dar, închizînd pleoapele, reuşi să-şi
facă m ai m ult rău. Fiecare respiraţie a ei su n a ca o
prom isiune şo p tită în m icuţa grotă. Ori de cîte ori se
m işca, sim ţea atingerea pielii ei. Şi, cînd scăpă scîncetul
acela ciudat, sim ţi vibraţia pînă în inimă.
Incapabil.să mai suporte tortura. Hawk se ridică brusc
şi-şi trecu degetele prin păr. Trebuia să o sco a tă din
g ro ta asta, să o ducă undeva unde putea să păstreze
distanţa. îşi ridică privirea şi se gîndi o clipă. C abana lui
era prea departe. A poi o altă soluţie îi fu lg e ră prin m inte
şi zîm bi. Ştia exact locul.

Jedediah B lackburn auzi zgo m o tu l ciu d a t al a p ro ­

pierii unui intrus. M işcîndu-se greoi, datorită durerii pe
care guta de la încheieturi i-o dădea, ridică flin ta din
locul ei de deasupra căm inului şi păşi pe veranda g ro ­
solană din lem n de m olid, care străjuia casa lui izolată.
Deşi trăise în aceşti codri cea mai m are parte din
 207

viaţă, care num ăra acum şaizeci de ani, nu încetase să

fie prevăzător cu străinii, ia fel cum era cu anim alele
sălbatice cu care îm părţea pădurea.
Aşezîndu-se în spatele unei stive de lem ne de foc,
aflată într-unul din colţurile verandei, aşteptă ca viola­
to ru l proprietăţii să-şi facă apariţia.
Deşi îl văzu pe indian îndreptîndu-se spre el, ducînd
în braţe o fem ele, Jed nu-l recunoscu d e prim a dată.
A po i ochii i se m ăriră şi lăsă puşca.
- Hawk? . -
C apul Indianului se ridică şi ochii lui lim pezi, cenuşii,
îi întîlniră pe cei căprui ai Iul Jed.
- Ei, bătrîne, văd că încă mai respiri. Ai de gînd să
înşeli spiritele o veşnicie?
Jed chicoti puternic.
- Cît de m ult pot, băiete. Cît de m ult pot. Lăsă arm a
deoparte şi se aproprie de indian. Ce-ai acolo?
H awk privi fix spre fem eie.
- Un necaz.
Jed rîse.
- Fiule, io nu intram în vorbă cu vreo fem eie dacă nu
exista şi aşa ceva. îi cercetă atent faţa frum oasă. Cine
îi? '
H awk ridică din um eri şi urcă pe verandă.
- S oţia mea.
Pentru prim a dată în viaţa lui, Jedediah B lackburn
fusese redus la tăcere. Dar num ai pentru un mom ent.
- Hawk, dar este albă.
- O chii m ei nu m -au părăsit, bătrîne. Unde p o t s-o
pun? Fem eia este bolnavă.
- Ce s-a-ntîm plat?
Jed deschise uşa ca H awk să poată duce fata înă­
untru.
O aşeză pe un pătuţ aflat lingă peretele ve stic şi o
acoperi.
- Era să se înece în tim pul furtunii, într-una din gro-
 208

pile de lingă pîrîu. Este cuprinsă de friguri.

J e d abia auzise cuvintele lui Hawk, fiind înspăim intat
de spatele lui plin de urm e. Ce naiba se întîm plase?
D eschise g ura să-l întrebe, dar o închise Imediat. Bă­
iatul nu va vedea cu ochi buni lnten/en]la lui. Privi spre
fată. ^
- îi o m inune că bietul copii n-a murit.
Indianul tşi întoarse o bişnuita figură inexpresivă spre
el.
- Nu m ai este un copii. ,
Jed îşi plecă ochii spre conturul sinilor e r plini, trasat
prin pătura gri.
- Nu. C red că nu mai este.
Se în d re p tă ş c h io p ă tin d s p re d u la p şi luă do u ă
c e şti, in c e rc in d să-şi im agineze o cale prin care să
aducă în d iscuţie c icatricele lui.
- Şi deci, unde fuseşi în to ţi aceşti ani?
Se întoarse cu faţa spre indian.
M axilarul lui H awk se încordă.
J e d îşi dă du seam a, instantaneu, că atinsese un
s u b ie ct personal de care indianul era preocupat.
- Îhî, pierduşi un răzbel d a t naibij, aci, în colonii.
- Am auzit de el, spuse, vă d it'u şu ra t de schim barea
conversaţiei. Este bine că această ţa ră şi-a cîştigat in­
d e p e ndenţa faţă de c o nducătorii ei nedrepţi. Un om
trebuie să aibă şansa de a lua propriile sale decizii.
- L-ai văzut pe Jason şi Nick?
H aw k scu tu ră din cap, negativ.
- îi voi vedea în curînd. După ce neew a îşi revine.
- A uzişi de băieţii lui Jason? Are gem eni, la fel ca
Nick. Trecură deja şase ani. N evestica lui se întrecu pe
sine, era aşa de fericită.
Trăsăturile lui H aw k se înăspriră, iar lui Jed. îi veni
să-şi m uşte lim ba. O sînda veşnicăl Cum d e uitase ceea
ce sim ţea H awk pentru soţia lui Jason?
Jed turnă w hisky în căni şi întinse una oaspetelui.
 209

- Care-i num ele nevestei tale?

- V ictoria. Dar ea încă nu ştie că eu sint so ]u l ei.
M ina cu care Jed |inea cana se opri în aer.
-C e ?
- Nu m-a recu n o scu t ca Iiind bărbatul cu care s-a
căsătorit, acum mulţi ani. N-am avut nici un ;n o tiv să-i
spun. Ea crede că m ă num esc sim piu: Shadow .
Jed îl fixă cu privirea.
- La naiba, atunci de ce nu rupi, p u r şi sim plu, re­
laţia?
- Bătrîne, pui prea m ulte întrebări.
Jed răsuflă anevoios şi luă o înghiţitură din băutură.
- Nu te cred. Nici o fem eie nu uită bărbatul cu care
se culcă.
H awk privi spre fem eie şi un licăr de g heaţă străluci
în ochii lui. -
- Nu am avut această plăcere cînd ne-am căsătorit.
Jed se înecă cu w hisky-ul.
- Cum ? Tu, viteazul care totde a u n a se ascundea în
casa mea, pentru a evita m îinia vreunui s o ţ iritat, nu
te-ai culcat cu propria ta soţie?
Hawk se ridică şi, cu un ge st vulnerabil, îşi frecă
ceafa.
- La acea vrem e nu co n ta decît s ă mă însor cu ea,
pentru a salva reputaţia surorii lui Kincaid. Se întoarse
spre Jed. Dacă nu era acest...
- D oam ne, Hawk, ea nu este sora gem enilor.
Indianul îşi îndreptă spatele. Liniştea se aşternu în
cam eră.
- Hawk? Ce s-a-ntîm plat, băiete?
Cînd se întoarse spre el, expresia de pe faţa in­
dia n u lui îl înfioră.
- Nu este sora lor? Glasul lui H awk sună de parcă
înghiţise un ţurţure.
Jed se sim ţea ca şi cînd făcuse o gravă greşeală.
- N um ai dacă, bineînţeles, nu are mai m ulte. Jason
 210

a găsit-o exact înainte de răzbel. Iji trim ise o scrisoare la

m am a ta, spunîndu-Ji de N ichole Heatherton. N-ai pri­
mit-o?
H awk îşi încleştă puternic maxiiarul, iar cuvinteie îi
şuierară printre din ji:
- Ba da. îşi ridică bărbia şi inspiră adînc, încercînd
să-şi păstreze cum pătul. Dar am neglijat să o citesc.
C eva din vocea lui H awk şi din privirea lui întunecată
îl în g rijoră pe Jed. Mai luă o sorbitură din băutură.
- Jason trecu p-aci, în ziua în care îji expedie m e­
sajul. S punea că el şi N ick îi dădură de urm ă fetei, în
Sussex, a colo în Anglia. T o ji răm aseră surprinşi cînd
aflară că N ichole era prietenă cu nevasta lui Jason. O
întîlnii şi io pe puştoaică, acu' cîteva luni, Jed zîmbi.
Parcă-i un înger cu păr argintiu. Dar a dat fra jilo r ei mai
m ultă bătaie de cap decît un bursuc înfom etat.
Expresia lui H awk nu se schim bă. Părea gata să
strîngă pe cineva de gît. Jed inspiră din nou adînc,
bucuros că supărarea lui H akw nu era îndreptată spre
el. D ar fem eia drăguţă de pe patul îngust părea să fie în
m are bucluc. Mînia lui Hawk... •
- Ai de gînd s-o m ănînci la cină pe m icuţa de colo?
H aw k îşi întoarse faţa încordată spre Jed.
- Nu, încă, spuse el, încet. ^
Jed îl studie pe tînărul bărbat m ult tim p. îl cunoştea
pe H aw k de prea m ultă vrem e pentru a nu-şi da seam a
că ceva nu era în regulă cu el. Părea suficient de su­
părat ca să explodeze şi asta era evident din felul în
care îşi privea soţia la fiecare secundă.
- O iubeşti, băiete?
C orzile din gîtul lui H awk se încordară.
- Nici o fem eie albă nu poate să-mi frîngă inima.
- Sam antha a putut.
Expresia de pe faţa lui H awk se înăspri brusc.
- S oţia fratelui m eu nu este ca asta.
- Nu aşa gîndeai cînd o întilnişi, prim a dată, pe Sa-
 211

m antha. C redeai că rănise cei mai bun prieten.

- Pe atunci, nu ştiam adevărul.
Jed întîini privirea lui neclintită.
- Io nu ştiu care îi necazu' cu nevestica asta a ta,
dar ar trebui să înveţi d in experienţa ta. Nici acu' o p t ani
nu ştiai adevărul, fiule, şi s-ar pute a să faci aceeaşi
greşeaiă din nou.
- De data asta nu m ai este nici o neînţelegere. Am
greşit că nu am con tin u a t să cercetez identitatea surorii
fraţilor Kincaid, adm ise Hawk. Dar cum să mă înşel asu­
pra celor şapte ani pe care i-am petrecut în iad, din
cauza acestei fem ei?
Jed încercă să nu-şi m ărească ochii exagerat. Cica-
trice lel Ea avea de-a face cu cicatricele lui. Privi spre
fata care dorm ea. Ce făcuse oare? Şi ce voise Hawk să
sp u nă cu cei şapte ani petrecut! în iad? Jed ar fi vrut ca
indianul să nu fie aşa de mut. Şi, în plus, fem eia nu era
atît de v o inică pentru a putea să-i facă rău.
- Ei bine, io to t cred că ştii bine ce faci. Să tii minte,
băiete, lucrurile nu-s to tdeauna precum par.
Hawk îşi încrucişă m îinile la piept, privirea lui de­
venind de gheată. Era un gest cu care Jed era destul
d e fam iliarizat. H awk îl redusese la tăcere. Se pusese
p u n c t subiectului.
Jed îşi scutură capul cenuşiu. Nu;i m ai rămăsese
decît să spere că băiatul ştia ce face. încurcătura cu o
fem eie putea să fie periculoasă. Şi nu i-ar fi p lă cu t să-l
va d ă din nou pe tînărul războinic suferind m ai m ult decît
atunci cînd îi părăsise m am a lui.
 etert u t 15

V ictoria se sim ţea de parcă s-ar fi căţărat pe mlădiţe

de bum bac. Ridică o m înă trem urîndă, şi-o puse pe
frunte şi gem u, înceroînd să-şi aducă am inte ce se în-
tîm plase cu ea.
D eschise ochii şi privi, în goi, ia tavanul din seînduri
m urdare. C lipind, îşi întoarse capul într-o parte. Se afla
într-o m ică clădire dirt lem n sau ceva de genul acesta;
părea a fi casa cuiva. Pe o m asă şubredă, erau îm prăş­
tiate de-a valm a vase m etalice şi căni. U ngă picioarele
ei, in spatele u nor gratii m etalice, ardea un fo c mic. Din
oala neagră, care atirna deasupra focului, se ridicau
aburi care um pleau atm osfera cu o arom ă îm bietoare.
Ungîndu-şi buzele uscate, atenţia ei se îndreptă către
cele două scaune de lîngă foc. Era evident că fuseseră
făcute de un artizan. Pioioareie era inegale, spătarele
sparte şi erau învelite într-un m aterial scorţos.
O bufnitură de afară îi atrase atenţia spre uşa care
to cm ai se deschidea.
Intră Shadow , înalt şi măreţ, ducînd un braţ d e lem ­
ne. Întîlni privirea ei şi, ezitînd o clipă, puse lem nele în
vatră.
 213

S hadow ! Panica o cuprinse. O găsise. O prinsese.

Oh, D oam ne, ce avea să-i m ai facă? încercă să se ri­
dice, d a r durerea o străpunse prin um ăr şi se întinse la
loc. ,
- Cum m-ai găsit? Ce s-a întîm plat? Unde sîntem?
- Nu-Ji mai am inteşti?
Se băgă în a p o i în pat, p rude n tă , g în d u rlle învîrtin-
du-i-se prin m inte în încercarea ei de a-şi aminti. Deo­
dată, ochii i se măriră,
- U rsul! G roapa. Se um plea cu apă, mă înecam .
R espirajia i se tăie şi întrebă: Tu m-ai salvat, nu-i aşa?
- Ţi-am auzit ţipetele.
Inim a el bătea cu putere. O salvase. Nu ar fl făcut-o
da că într-adevăr îl voia răul, nu-l aşa? începuse să se
lin iştească, a p o i îşi am inti, u ltim a lo r întîlnire. Senti­
m entul de vinovăţie se citea în privirea ei.
- Nu te-aş fi condam nat dacă m-ai fi lăsat să mor,
d u p ă ce te-am lovit cu piatra, chiar dacă meritai.
Pentru prim a dată, afişă un zîmbet, un surîs uşor, v
frum os, care îl dezveli şirul de dinţi albi.
- M-am gîndit şi eu.
V ictoria îl privi agitată. G lum ea? De ce zîmbea aşa
răutăcios? . •
- Ce n oroc pe m ine că nu te-ai hotărît. Ea se uită în
jur. U pde sîntem ?
- într-o cabană.
- A sta văd. Am intrat hoţeşte?
- Nu. A parţine unui prieten. Ne-a perm is să o fo ­
losim .
- Ce grijuliu! C ercetă m icuţa cam eră, apoi întrebă:
U nde dorm iţi tu şi prietenul tău?
S hadow ridică din umeri.
- Jed este de partea cealaltă a m untelui. Doarm e cu
capcanele lui.
El nu-i răspunse com plet la întrebare. Probabil că nu
vo ia ca ea să ştie unde dorm ea el."
 214

- S întem s in g u ri aici? D oam ne! Ce p ro ste şte şi

sclivisit sună, avînd în vedere to t tim pul pe oare îl pe­
trecuseră îm preună, se gîndi.
C hiar şi el c onsideră c ă stup id a rem a rcă nu trebuia
com entată. Se îndreptă spre m asă şi ridică o sticlă plină
pînă la jum ătate.
- ÎJi este sete?
Încercînd să ignoreze căidura care îi usca gîtul, ea
se c o ncentră asupra sticiei.
- Ce este?
- W hisky.
S ub privirea ei sceptică, el ridică o ca n ă da pa masă
şi o um piu. A poi, întinzînd-o spre ea, spuse dom ol;
- N u o să-ţi fa c ă rău. ^
Ea se uită fix la băutură. încet, cu m are precauţie,
sorbi o înghiţitură. Gîtui îi luă foc. Se şp le că în faţă, cu
o ch ii ieşiţi din orbite, încercînd să nu se înece în tuse
şi-n oftaturi.
» - A hhl Este groaznic.
- S oarbe puţin cîte puţin, neew a. Te va relaxa.
Ezită, nesigură că acest iucru era exact ceea ce voia
să facă. A poi, hotărîndu-se să nu-l supere, inspiră adînc
şi făcu aşa cum-îi spusese. C iudat, w hisky-ul nu mai era
aşa de rău acum , deşi îi trebui puţin tim p pînă să poată
vo rb i din nou.
- De cînd sîntem aici?
- A ici sîntem num ai de două zile. Dar înainte am stat
trei zile, într-o grotă. .
- în total, cinci zile! Nu-m i am intesc nici una din ele.
De ce eram în grotă?
O chii lui o ţintuiau. Păreau că încercau să caute
ceva.^
- îţi mai am inteşti de noaptea furtunii? De şederea ta
în groapă? De boala ta?
Ea îşi frecă cu un de g e t locul din tre sprîncene.
- îm i a d u c am inte de groapă şi că tu m -ai ajutat. îşi
 215

co b o rî m îiniie şi le îm preună în cutele păturii. După asta,

to tu l este gol.
El puse cana pe m asă, veni ^ p re ea şi se aşeză
într-o pozijie foarte im punătoare.
- Este greu de crezut că nu-ti mai am inteşti de noap­
te a noastră de dragoste. Nu a fost ceva care să se uite
aşa de uşor. '
- Poftim ? Dacă ar fi p ocnit-o şi n-ar fi fo s t atît- de
şocată. D ragoste? Nu putea fi serios. A dăugă; Nu este
d e lo c am uzant.
V ocea lui devenise un m urm ur răguşit.
- Nici n-am inte n jio n a t să fie.
Ea nu .putea să-l creadă. Ar fi ştiu t d acă aşa ceva
s-ar fi întîm plat. Mai ales c u el. S igură în m intea ei că
el m in je a, d in tr-u n m otiv oare ca re , e a s ch im b ă s u ­
b ie ctul:
- U nde m ă duci?
- Ai s ă vezi, s p u se şi se în to a rse brusc, de p a rcă
şi el ar fi v ru t s ă p u n ă ca p ă t con ve rsa ţie i penibile.
A rătă s p re o a la care fierbea. Am fă c u t o m încare în ă ­
b u şită. '
M încare? Doam ne! S im ţea c-ar fi putut să m ănînce o
căruţă. Şi totuşi, nu putea să nu-şi am intească afirm aţia
lui şocantă. Şi dacă într-adevăr făcuse dra g o ste cu el?
încetează, se adm onestă ea. încearcă num ai să te de ­
prim e. Privi spre oala cu lichid clocotitor.
- Din ce?
- De pthuthol.
- Poftim?
- De bizon.
- N-am gustat niciodată. Dar m iroase extraordinar.
Iar în clipa asta, stom acului m eu nu l-ar păsa n ici dacă
ar m istui pietre fripte.
S hadow se îndreptă spre dulap şi luă o farfurie şi o
lingură. După ce puse puţin din mîncarea îm bietoare, îşi
trase un scaun lîngă patul ei şi se aşeză. Ţinînd vasul
 216

CU mîna, ridică lingura plină, cu cealaltă.

O senzaţie neplăcută o cuprinse la gîndui că acest
om o hrănea. Era ceva aşa de Intim în legătură cu acest
lucru. Şi de ce această schim bare în ei?
- C... cred c-ar fi mai bine să m ănînc singură.
El îşi înclină capul într-o parte şi o şuviţă de păr îi
alunecă pe sprinceană, dîndu-i o alură dezinvoltă.
- De ce? Te te m i de îndem înarea mea?
- Nu. Doam ne, nu. Num ai că...
- N um ai că?
Ce putea să facă? Nu era să-i spună cît de adorabil
părea să fie. C ît de sensibil.
- Nimic. -
A poi, pentru a nu mai da naştere la alte întrebări din
partea lui, deschise gura.
Putea să jure că-l auzise c h ico tin d în sinea Iul, în
tim p ce-i strecura lingura printre buze. Dar, instantaneu,
ea uită d e to t cînd gu stă delicioasa fiertură.
- Este extraordinară! Tu ai făcut-o, singur?
- M-a ajutat pujin anim aiul.
- Eşti un bucătar excelent. Aş putea, cu uşurinjă,
să-m i petrec to t restul vieţii savurînd o astfel d e mîn-
care. Dacă n-aş fi fo s t căsătorită cu Hawk, aş fi lăsat la
o parte toate etichetele şi aş fi încercat să te m om esc în
m rejele mele.
C hipul lui se înăspri.
- S hadow ? Nu am v ru t să te jignesc. A fo st d o a r o
glum ă. .
- Eu nu sînt d e lo c am uzat. Un m uşchi îi trem ură în
m axilar cînd adăugă: C ăsătoria este un lucru sacru, cel
puţin p e ntai un Shawnee.
V ictoria s e sim ţi d e parcă ar fi fo st lovită.
- Şi pentru om ul a lb este la fel.
O licărire răutăcioasă sticli în adîncul o ch ilo r Iul, în a -'
inte ca privirea să-i devină rece şi inexpresivă.
, - De cînd eşti măritată?
 217

- De şapte ani,
- Şi în acest tim p ai răm as cre dincioasă jurăm inteior
taie? Ai fo s t a lături'de so ]u l tău, la bine şi la rău?
Stinghereala n îm bujoră obrajii.
- îl cunoşti pe Havv4< şi deci trebuie să ştii că m-a
părăsit In noaptea nunţii. Nu am avut şansa să-m i exer­
cit nici unui din jurăm intele mele. Dar mi le-aş fi Jinut.
D acă nu m-ar fi părăsit.
- Dar nu te-a părăsit.
- A şa ţi-a spus? Ei bine, nu este adevărat. M-a lăsat
într-o cam eră oribilă şi pur şi sim plu a dispărut, după ce
aproape m -a violat! iar cînd am în tre b a t servitorii, aceş­
tia au recunoscut că-i îm barcaseră bagajele pe o c o ­
rabie care pleca spre colonii. D acă asta nu se cheam ă
părăsire, nu ştiu cum s-ar pu te a num i altfel.
C onfuzia întunecă privirea lui Hawk, înainte ca el să-i
pu n ă castronul în mîini şi să se ridice grăbit.
- Mă d u c să aduc apă proaspătă.

H aw k închise uşa în spatele lui şi inspiră adînc, în

tim p ce gîndurile i se roteau prin m inte.
Era şo ca t afiînd că V ictoria nu era sora lui Jason, că
farsa cu căsătoria fusese în zadar. Dar fusese din vina
lui. T rebuia să fi investigat m ai departe, să fi citit scri­
soarea de la Jason, să fi verificat uitim ul num e de pe
listă: Heatherton.
Nu-i făcea plăcere să ştie că, la început, avusese
dreptate privind nevinovăţia Victoriei. A tita vrem e cit avu­
sese dubii, fusese justificată cruzim ea lui. Cu am ără­
ciune, îşi dădu seam a c ă o nedreptăţise. Era evident că
m arinarul cu un s in g u r ochi îl minţise, im plicînd-o pe
V icto ria în răpire. Nu înţelegea m otivele individului, nu ­
 218

mai dacă, bineînţeles, voia ca el să îndure atit suferinţa

trădării, cît şi durerea bicelor. Dar din această cauză.
V icto ria suferise. Şi O 'B yan va muri. •
S enfim entul de vinovăţie îl co p le şi cînd îşi am inti de
lucrurile groaznice pe care le făcuse soţiei sale, Fapte
de neiertat. înm ărm urit de im pas, co b o rî d e pe verandă.
T rebuia să se gîndească, să hotărască ce era de făcut.
Un singur lucru era clar: nu o va duce pe V ictoria în
c a b a na lui.

Din pat. V ictoria îl zări pe S hadow întorcîndu-se, cu

puţin înainte de amiază. C ăra un hîrdău m are cu apă şi
un a n im a l pe care V ic to ria nu reuşi să-l Identifice.
D oam ne, ţara asta adăpostea o m ulţim e d e creaturi ciu­
date, Inclusiv din cele c u două picioare.
- C e este asta? întrebă ea, arătînd spre blana pe
care o ducea el.
- Un oposum .
Ei bine, asta nu-i spunea mare lucru.
- Ce urît este!
- Este apreciat nu pentru frum useţe, ci pentru car­
nea lui gustoasă.
- C arne gustoasă? Vrei să sp u i că o să-l mănînci?
D oam ne, arată ca un ş obolan im ens. Mai degrabă aş
m înca un corset. '
A şeză hîrdăul pe m asă şi aruncă anim alul lîngă el.
V ictoria nu putu să nu observe m odul în care se u n ­
duiau m uşchii lui, atunci cînd se m işca.
- Cum te sim ţi? o întrebă el.
Se concentră greu asupra cuvintelor lui. M intea ei
era încă su b im presia pieptului lui gol, arămiu.
- Îhî, m ulţum esc, bine. Doam ne, oare mereu arătase
 219

aşa? Nu observase niciodată, ptnă atunci, cum se p o ­

triveau pantalonii pe coapsele lui, cum se m odelau pe
forrnele lui m agnifice.
îi întîlni privirea şi sim ţi cum se albeşte la fată. V ă ­
zuse la ce se uita aşa de insistent.
- C... cînd se întoarce prietenul tău?
0 lum ină ciudată clipi în ochii lui, o nouă căldură pe
care nu o mai întîlnise pînă atunci.
- Peste putină vrem e.
îşi schim bă privirea şi începu să cerceteze, agitată,
lim itele cabanei, nesigură că era o idee prea bu n ă să
răm înă aici. S inguri. îşi c oncentră atenţia spre ceea ce
urm a să fie m asa lor.
- Este ceva la care p o t să ajut şi eu?
S hadow traversă cam era şi se opri lîngă patul ei.
O chii lui îi surprinseră privirea şi o tintuiră.
- Fii atentă la ceea ce oferi, m icujo.
V ictoria se apără.
- Am... am v ru t să spun, cu prînzul.
G ura lui se a rcul într-un zîm bet uşor.
- De d ata asta, nu.
Întorcîndu-se înapoi la masă, ridică oposum ul şi în ­
cepu să-l spintece. C înd lam a cufitului ajunsese la gîtul
anim alului, se opri b ru s c .ş i privi în spate, peste umăr.
Se încruntă şi-şi c o b o rî m îna în care tinea cuţitul.
- Am să continuu afară.
V ictoria, im presionată de atenţia lui, respiră uşurată
cînd îl văzu dispărînd în spatele uşii.
Stînd şi ascultînd zgom otele făcute de H awk afară,
îşi d ă d u seam a, d in tr-o dată, că nu îi m ai era fric ă de
el. A devărul era că, atunci cînd făcea astfel d e lucruri
pentru -ea, cînd îi zîm bea atît de atrăgător, o înduioşa
puţin.
C um ar dori ca A dam , adică Hawk, să fie aşa. Ima­
g in i ale soţului ei, oarecum deform ate, fi apăreau în fafă.
işi mai am intea încă culoarea obsedantă e o ch ilo r lui.
 220

C enuşii, ca ai lui Shadow . Aveau şi cam aceeaşi înăl­

ţim e, dar era m ai subţire şi mai tînăr. Mai tînăr? Zîmbi.
A cum era cu şapte ani mai în vîrstă, ca şi ea, de altfel.
Im agini voalate de la nunta lo r îi veniră în minte.
Ţinînd c o n t de îm prejurările în care avusese lo c cununia
lo r forţată. H aw k fusese delicat. Şi - îi am inti acea voce
lăuntrică - nu profitase de ea, deşi o speriase rău în
a cea noapte.
S cutură din cap. Cu trecerea anilor, poveştile Alainei
despre fiu l ei o im presionaseră, atingînd coarda ei sen­
sibilă, iar acum se întrebă da că nu cum va acesta era
adevăratul m otiv pentru care voia să-l găsească.
A m intindu-şi, se găsi în situaţia de a se gîndi la
H aw k. Zîmbi. D oam ne, de nenum ărate ori încercase
să-şi îiich ip u ie cum ar fi fo s t să trăiască alături de el,
să-i facă copii, să-i crească.
- De ce zîm beşti?
- Shadow ! A proape că m-ai speriat de m oarte. Să
nu te m ai furişezi aşa. -
Stătea aproape de ea, ţinindu-şi capul aplecat.
- Nu mi-ai răspuns la întrebare.
- Zîm beam am intirilor.
- Din copilărie?
- Nu. D a că vrei neapărat să ştii, m ă gîndeam la soţul
meu.
S hadow îşi îndreptă, brusc, spatele.
- Zîm beşti cît]d îţi am inteşti de bărbatul care te-a
părăsit, d u p ă cum spui tu? De ce?
- Nu ştiu. L-am vă zu t num ai de trei ori în viaţa mea
şi totuşi, d u p ă to ţi aceşti ani pe care i-am pe tre cu t cu
m am a lui, ascultînd poveştile d espre el, despre năz­
drăvăniile copilăriei lui, cred că m-am în d ră g o stit puţin
de el. îşi ridică pătura aproape d e bărbie. Şi deşi a
încercat să... profite de m ine, a fo st totuşi destul de
bun. Mi-a dăruit un trusou, care a avut o d u b lă valoare
pentru m ine, deoarece atunci era şi ziua mea de naş-
 221

tere, îm plineam şaisprezece ani. Şi m i-a mai dă ru it un

m urg pe care l-am botezat Brandy. Un val de tristeţe o
cuprinse, şi continuă: Aş fi vrut să nu se poarte cu
m am a lui aşa de dur. înţeleg c ă nu vrea să co re sp o n ­
deze cu mine, sim ţindu-se constrîns de căsătorie, dar
A laina îi iubeşţe, iar el nu i-a dat nici un sem n d e viaţă
de ani de zile. Nu c ă ea s-ar plînge, nu. Dar m ă doare
să o văd cum aşteaptă poşta. O chii ei sînt totdeauna
plini de speranţă... şi durere.
Un m uşchi zvîcni lîngă tîm pla lui.
- Poate că sînt m ulte lucruri p e care nu le cunoşti.
Trase unui din scaune şi se aşeză. Povesteşte-m i d e ­
spre viaţa ta dinaintea căsătoriei.
Ea îşi strînse dinţii, c a răspuns ia feiui p o ru ficito r in
care părea să sune fiecare întrebare pe care el o punea.
Privindu-1 îngrijorată, îi povesti, şovăielnic, despre viaţa
ei la D enwick, despre apucăturile ei băieţeşti din c o ­
pilărie şi despre prietenia ei cu Paddy. îi povesti despre
dra g ostea ei pentru cai şi despre cum tatăl îi vînduse pe
toţi, d u p ă m oartea mam ei ei, păstrînd num ai unui s in g u r
p e n tru tră s u ră , p a rcă a r fi v ru t să-şi p e d e p se a scă
fiica .
îi veni foarte greu să-i povestească despre moartea
mam ei ei. Dar nu atît de greu cît îi veni să-i explice
poziţia pe care tatăl ei o adoptase îm potriva ei, mai ales
că nu ştia nici m ăcar m otivul purtării sale. Părea că, din
acel m om ent, tatăl ei începuse să o dispreţuiască. îi
povesti a poi despre vizitele pe care le făcea la baraca
lui Paddy, lîngă docuri, şi despre ultim a vizită care o
d u s e s e la c o m p ro m ite re a ei s c a n d a lo a s ă de către
Hawk.
El o privi atent, de parcă iar fi cum pănit cuvintele.
A po i se s p rijin i de spătarui sca u n u lu i şi şi încrucişă
m îiniie. '
- S pune-m i despre C ollier Parks.
- De unde ştii?
 222

- Ştiu m ulte lucruri, neew a. Acum , răspunde ia în­

trebare. .
De unde ştia el oare despre vărul ei? li povestise
H aw k d espre C ollier? •
- Este fiul surorii tatăiui meu.
- îi iubeşti?
V ictoria scutură d in cap.
- Nu aşa cum o fem eie iubeşte un bărbat. Este vărul
m eu şi fi iubesc ca pe o rudă.
Ceva din privirea lui H aw k exprim ă uşurarea.
- Dar despre D ooley O'Ryan?
- Cine?
- M arinarul cu părul roşu şi cu un singur ochi.
Nu cred că l-am cunoscut.
Ea se supără. Prin to a te aceste întrebări, S hadow se
p u rta la fel ca tatăl ei. Lui Richard T ow nsend îi plăcea
să o interogheze asupra întîm plărilor banale. Sim jind
nevoia să p u n ă c apăt şirului de interpelări, puse şi ea o
întrebare:
- Cum vă d istra ţi pe aici?
- Depinde. Dacă Jed este aici, jucăm cărţi sau ne
certăm . D acă sînt singur, citesc.
- Şi da că eşti cu o fem eie?
Privirea lui rătăci în c e t pe c orp u l ei.
- Facem dragoste.
V ictoria îşi înăbuşi em oţia, fn chipuindu-şi im aginile
erotice.
- Îhî! Şi dacă nu eşti atras de fem eie? Şi, cu si­
guranţă, nu e atras de mine, îşi zise. A tunci, cum iţi
petreci tim pul?
Privirea lui alunecă spre buzele ei.
- A ceastă sHuaţie nu se poate întîmpla.
Era sigură c ă inim a i se va opri.
- Te rog. Shadow . Nu.
Se aplecă pînă cînd ajunse la nivelul o ch ilo r ei.
- Ce să nu, m icuţo? Să nu te ating, aşa? Rătăci cu
 223

degetul pe obrazul el, apoi pe gît şi pe form ele p ro ­

em inente ale păturii care conturau sînii ei, trim ijînd fiori
în to t trupul el. O chii lui o sfredeleau, spunîndu-i, fără
cuvinte, că ar face dragoste cu ea. Să nu te sărut, aşa?
Se aplecă în faţă şi-şl strecură lim ba între buzele el.
Ea respiră precipitat. C ăldura o înăbuşea, iar gura el
cedă. Era singura invitaţie de care el avea nevoie. O
trase mal aproape, în tim p ce lim ba lui c a ld ă şl um edă
penetră printre buzele ei.
V ictoria îşi răsuci capul. Nim eni, în afară de soţul ei,
nu o sărutase aşa. Nici chiar C ollier nu fusese atît de
cutezător. V oia să-i spună să înceteze, dar avea ră­
s u fla re a tăiată . V oia să-l îm p in g ă în lături, d ar braţele
îl erau vlăguite. V oia să se tra g ă în a p o i, d a r buzele lui
o ţineau încătuşate. Ea oftă uşor şi se to p i în sărutarea
lui.
H awk gem u, strîngînd;0 tare la piept. Gura lui de;
venea to t mai fierbinte şi mai flămîndă.
Ceva vag c u n o scu t trecu prin m intea ei, d ar dispăru
repede cînd el o lăsă din nou pe pat, tînjind d u p ă asal­
tul m ult prea tandru,' m ult prea sălbatic al buzelor sale.
- Oh, Shadow , m urm ură ea, te rog...
El se înălţă repede şi-şi întoarse privirea spre uşă.
Speriată de m işcare; V ictoria se ridică şi-şi aranjă
căm aşa, închizîndu-şl nasturii pe bîjbîite. C um îi des­
făcuse el oare? Pînă să reuşească ea să înţeleagă p e r­
form anţa, auzi tro p o tu l unui cal care se apropia.
S hadow stătea în faţa uşii, corpul lui era încordat, iar
ochii, atenţi.
Cînd zgom otul surd al ghetelor răsună pe veranda
de scînduri, V ictoria se uită şi ea spre uşă.
Liniştea pusese stăpînire, o ciipă, apoi se auzi un
c io că nit puternic.
S hadow nu se mişca.
V ictoria nu ştia ce s ă facă. Să răspundă ea? De ce
oare S hadow nu deschidea? Exista vreo prim ejdie? Ne-
 224

holătîtă, răm ase liniştită.

- Indianule, strigă o voce de bărbat, de partea cea­
laltă a uşii, deschide uşa asta blestem ată!
Umerii iui S hadow se relaxară, vizibil. Păşi spre uşă
şi o deschise.
Un bărbat c u barbă şi părul roşu-cărunt, Jepos, intră
înăuntru. Pe um erii săi laji ducea un sac ce părea ex­
trem de greu.
- Era şi tim p u ’, m orm ăi bărbatul, lăsîndu-şi sacul pe
podea. Blestem atele astea de piei de anim ale cîntăresc
cit bătrîna M olly, de a colo de afară, adăugă el, arătînd
cu mîna spre calul legat d in c o lo de verandă.
- Parcă zicei că vei fi plecat tim p de trei zile, bătrîne.
• B ărbatul cu barbă se strîm bă.
- N u m ă aşteptai să fie capcanele aşa de piine, zise
el, bătîndu-l cu palm a pe um ăr pe Shadow . Nu-Ji fie
team ă, băiete. V enii num ai să las astea şi s ă iau o
duşcă. A poi, privind spre V ictoria, adăugă: V ă las în
intim itatea voastră. •
V ictoria sim ji căld u ra care îi aprinse faţa. A poi, dîn-
du-şi seam a că purta num ai căm aşă pe Care i-o dăduse
Shadow , care era pe jum ătate descheiată, se furişă sub
aşternuturi. Doam ne! C um putuse să uite c ă era dez­
brăcată? Ticălosul ăsta de indian o am eţea com plet!
Ignorînd supărarea ei, bătrînul se îndreptă spre m a­
să, de unde luă o sticlă şi o cană.
- Vrei? îi întrebă pe Shadow .
- Jed, ai fi p utut să iaşi pieile oriunde. De ce ai
venit? întrebă Shadow , neluînd în seam ă invitaţia b ăr­
batului.
Bătrînul lăsă jo s sticla şi cana şi aruncă o privire
îngrijorată V ictoriei, înainte de a răspunde:
- H aide afară.
C om plet încurcată. V ictoria îi privi pe cei doi bărbaţi
părăsind cabana. în num ele Prpvidenţei, ce se întîm pla
oare?
 225

Cîteva m inute mai tîrziu, uşa se deschise din nou şi

S hadow intră singur.
- Scoaiă-te. Piecăm.
- Ce s-a întîm piat?
S hadow îi aruncă o privire piină de d ezgust şi, tra-
versînd cam era d in trei paşi mari, o ridică pe neew a în
picioare. A poi se uită în jur, prin cam eră. O chii iui se
opriră pe o căm aşă d in piele de căprioară, care era
atîrnată de un cui, lîngă foc. O apucă repede şi o aruncă
sp re ea.
- P une-o pe tine.
R ăsucindu-se, începu să adune lucruri de pe m asă
şi din dulap, pe care le a w n c a într-un sac gol.
- Aş vrea să-m i spui ce se întîm plă, m urm ură V ic­
toria. U nde m ergem ?
S hadow mai aruncă cîteva lucruri în sac, după care
îl legă bine. Ezită o clipă, apoi spuse:
- în satul soţului tău.
Pulsul V ictoriei crescu. U şurarea ei venea în co n ­
tra d icţie cu senzaţia de pierdere. O va elibera, o v a reda
soţului ei. Privi spatele plin de cicatrice al lui Shadow , în
tim p ce acesta se aplecase să rid ic e un pachet. Simţi,
din tr-o dată, d orinţa păcătoasă s ă sărute pielea striată,
să-i alunge durerea pe care probabil o suferise.
Uitîndu-se la jocul m uşchilor lui, încercă să-şi am in­
te a scă de noaptea în care el susţinuse că făcuseră dra­
g oste şi se întrebă dacă era oare cu putinţă. încercă să
descopere o senzaţie în părţile ei intime, d ar nu sim ţi
nim ic. Au tre c u t deja cinci zile, îi am inti o vo ce lăuntrică.
El îşi ridică ochii şi-i surprinse privirea. Rămase o
clipă neclintit şi o urm ări atent, de parcă ar fi încercat
să-i citească gîndurile.
Ea se roşi şi-şi schim bă privirea. Apoi, ca să-şi în­
depărteze gîndurile necredincioase, îm brăcă repede că­
m aşa pe care' i-o dăduse. Pe statura ei m ică, atîrna ca
un sac, avînd mînecile prea lungi, iar decolteul, în form ă
 226

de V, ajungîndu-i pînă la buric. Dar cel puţin era mai

lungă decît căm aşa de m ătase.
Cînd term ină de îm brăcat, S hadow stătea în faţa ei,
avînd în mînă o pereche de m ocasini înalţi, ca ai lui.
- A ceştia îţi vo r p roteja picioarele.
Încîntată, V ictoria îi luă ş i se încălţă. I se potriveau
perfect şi se sim ţea excelent în ei.
- De unde i-ai luat?
El ridică sacul pe um eri.
- l-am făcut. O apucă de mînă şi o îndem nă: Vino.
Un fio r o străbătu. îi făcuse pentru ea. O căldură îi
învălui Inima, dar m işcările iuţi ale lui S hadow îi am intiră
de im portanţa m om entului, întrebîndu-se ce anum e îi
spusese Jed de îl făcuse să plece în asem enea grabă.
■ Afară, Jed descărca, de pe spatele iepei, şi restul de
saci în care adusese pieile.
- G răbit ca-n totdeauna. Dădu din cap spre Shadow
şi zîmbi apoi V ictoriei. Încîntat că vă cunoscui, coniţă.
- M ulţum esc. M ulţum esc că ne-aţi perm is să folosim
cabana. înţeleg că eram bolnavă cînd S hadow m-a
adus aici.
- Da, aşa-i. Trem urîd de friguri şi aiurind aşa de tare,
de credeam că sînteţi pe ducă. Dar indianul ăsta nu v-a
lăsat să m uriţi, nu v-a părăsit o clip ă pînă nu v-a scăzut
tem peratura. Tare-i p riceput în leacuri. Mi-a salvat şi mie
gîtu' o dată sau de d o u ă ori. Nu puteţi fi în mîini mai
bune.
^ V orbeşti prea m ult, bătrîne.
- Aşa-i. Dar poate că acum fac un lucru bun, răs­
punse el, aspru.
V ictoria privi, curioasă, la cei d o i bărbaţi. A poi Sha­
d o w dădu din cap, strînse tare braţul V ictoriei şi plecă.
- Să te îndrepţi spre nord, băiete, pen'că ticăloşii, de
care îţi spuneam , veneau dinspre sud.
S hadow flutură o mînă de bun răm as"către bătrîn şi
se afundă în pădure.
 227

In tim p ce frunzişul um bros ti învăluia, V ictoria sim jl

un sentim ent de linişte. C iudat, se gîndi ea. Pădurea
nu-i mai părea atît de înfricoşătoare, d ar nu putea să-şi
dea seam a d a că acest lucru se dato ra strălucitoarei
după-am iezi de prim ăvară sau siguranţei pe care o sim ­
ţe a în preajm a lui Shadow . N u fi ridicolă, se m ustră ea.
Bineînţeles că este din cauza lum inii.
C ercetă linia orizontului - vizibilă printre co p a ci - şl
se întrebă cît trebuia să m eargă ca să ajungă în satul
S haw nee, cît mal era pînă avea să se întîlnească fa tă în
fată cu Hawk.
 (^f\^yyCt4^tut 76

Tim p îndelungat m erseră într-o totală tăcere, urcînd

dealuri, croindu-şi drum printre desişurile şi tufişurile
înalte. S hadow se op re a deseori pentru a o lăsa să-şi
tra g ă sufletul, înainte de a continua.
Intr-un final, părăsiră pădurea ajungînd într-un d e ­
fileu stîncos şi larg, pe m ijlocul căruia şiroia un m ic
pîrîu. Im ense poieni cu flori albe punctau m alurile stîn-
coase.
- Oh, ce frum useţe! exclam ă V ictoria, culegînd o
floare asem ănătoare margaretei, cu inflorescenţa albă şi
lujerul roşu. C um se num eşte?
îşi ridică privirea ş iî văzu pe Shadow studiind-o atent.
Părea tulburat. Se întoarse cu spatele la ea şi lăsă
sacul jos.
- Se num eşte rădăcina-sîngelui.
- R ădăcina-sîngelui! Ce num e oribil pentru o floare
aşa de frum oasă. '
- Este denum ită d u p ă tulpin a ei roşie. îşi încrucişa
gleznele şi se eişeză jos, sprijinindu-şi coatele pe g e ­
nunchi. Acum , vom mînca. D esfăcu sacul de lîngă el şi
scoase un pachet. D upă ce ii desfăcu, îi întinse o b u ­
cată de pîine tare şi o felie de carne uscată.
 229

M uşcînd repede, V ictoria ascuită susurui apei, ciri-

pitui păsărilor nevăzute, z gom otu l unui anim al fugind
prin iarbă.
C ercetă albia larga a rîului. Totul p ă re a p roaspăt şi
verde d u p ă furtuna de acum c?tevâ zile, iar pădurea era
înm iresm ată. A poi rem arca lui Jed îi reveni în minte.
- Shadow , cum ai învăjat să vindeci?
El ridică din umeri.
- L-am privit pe v ra c iu l d in sa tu l n ostru în d e p lin in -
d u -şi ritualurile. A po i l-am urm ărit cînd îşi căuta ierburile.
- De ce nu m ergeai, pur şi sim plu, cu el?
- R itualurile vraciului şi ierburile sînt sacre.
- Ai fo s t vreodată prins?
-D a .
V ictoria ridică, surprinsă, o sprinceană. Sincer, nu
crezuse că acest lucru se întîm plase.
- Şi ce a făcut?
- A întîm pinat călduros curiozitatea m ea şi,, cu tre ­
cerea anilor, m-a învăjat m ulte despre tăm ăduiri.
- Şi acum , eşti vraciul tribului tău?
El îşi schim bă privirea.
- Nu.
- Dar Hawk?
- Nu. Cu un gest cu mina, el arătă spre apă. Bea şi
răcoreşte-te. Nu ne vom m ai opri pînă se întunecă.
Ea ştia că lui nu-i plăcea să vorbească despre Hawk,
d ar această situaţie începuse să devină supărătoare.
- Cît ne va lua ca să ajungem în sat?
- Şapte răsărituri de soare. ^
V ictoria s căpă un oftat lăuntric. încă o săptăm înă în
co m p ania lui.
- H awk va fi acolo?
El îi ocoli privirea.
- Da. ^
- înţeleg. îl privi atentă. Ceva în legătură cu Hawk îl
deranja. Este cum va soţul meu căpetenia tribului lui?
 230

M uşchii um erilor lui se încordară şi mormăi;

- M ă rog s ă nu fie aşa.
N esigură, dacă auzise c o re c t sau nu, V ictoria se
încruntă, se ridică şi făcu cîjiva paşi în apă. Acum cinci
zile jurase că nu va Wea nici m ăcar să va d ă vreo pică­
tu ră de apă. Dar era însetată şi atît de m urdară! D oam ­
ne, ce n-ar da pentru o baie.
S hadow veni în urm a ei. Arătă spre un c o t al pîrîului.
- Bazinul din spatele peretelui de flori. Este bun
pentru scăldat.
V ictoria clipi, surprinsă de abilitatea cu care ii citea
gîndurile. Era cam deprim ant, în special acum , după
gîndurile pe care le avusese despre el, în această d i­
m ineaţă. G înduri infam e care nu-şi aveau locul în mintea
unei fem ei m ăritate. N erăbdătoare să se retragă, în­
cu viinţă din cap şi se grăbi spre co tu l ascuns.
D upă cum spusese el, un m ic bazin, cam de şase
picioare lăţim e, se întindea în spatele curburii. Victoria
privi în jos, la căm aşa largă care îi învăluia statura, în-
trebîndu-se dacă avea tim p să şi-o dezbrace şi să facă
o baie, înainte ca S hadow să vin ă s-o chem e. Privi, în
spate, la drum ul pe care venise şi-şl trase căm aşa din
piele de căprioară peste cap. V a avea tim p.
Eliberată de veşm întul greu, se uită la căm aşa de
m ătase pe care o purta. La început, nu ştiu dacă să şi-o
dezbrace sau nu. A poi, frustrată, începu să-şi descheie
nasturii. O ricum , nu m ai conta. S hadow o văzuse fără
haine de nenum ărate ori. în treacăt, se gîndi la puritatea
ei pierdută şi la principiile ei morale decăzute, dar îşi
lăsă hainele pe mai şi o porni spre bazin.
în tim p ce se îmbăia, sim ţi apa rece m asîndu-i pielea.
O im agine incredibilă a lui S hadow , m îngîindu-i corpul, îi
apăru în m inte şi din nou se întrebă d acă el îi spusese
adevărul în legătură cu noaptea lor d e dragoste. Nu
putea să-şi înch ip u ie că-şi trădase soţul, aşa...
C urioasă, îşi atinse tocul dintre coapse. N u sim ţi ni­
 231

m ic special, decît un m ic fio r străbătîndu-i corpul. Sur­

prinsă, îşi îndepărtă mîna şi se scu fu n d ă mai adînc.
A pa îi pătrundea printre picioare şi îi lovea sînii. Privi
spre sfîrcuriie întărite, încercînd să vizuaiizeze pe ele
mîinile puternice ale lui Shadow . C ăldura se rotea ca un
vîrtej între coapse. C ercurile sînilor ei se încordară.
Şocată, îşi alungă gîndurile legate d e răpitorul ei şl
se îm băie repede.
Dar cînd păşi pe m alul ierbos şi cînd briza îi mîngîie
pielea sensibilă, declaraţia lui S hadow despre dragos­
tea lor îi răsună în m inte, obsedînd-o. închise ochii.
în cercă să-şi im agineze gura lui, aşezîndu-se, de­
licat, peste buzele ei şi degetele lut lungi rătăcindu-i pe
piele. Mîinile ei se ridicară pe trup şi cuprinseră între
palm e sînii, închIpCiIndu-şl ce ar fi tăcut el.
îi apăru în faţa och ilo r o am intire ştearsă a răpitorului
ei, aplecat peste ea, în ploaie, lunecîndu-şi bUzele fier­
binţi pe pielea ei, savurînd, stim uiînd, stîrnind cu o rară
pricepere. A bdom enul ei se contractă.
Inim a îi tresări puternic. O chii i se deschiseră larg.
Shadow stătea în ţa ţa ei, cu o strălucire sălbatică în
ochii cenuşii, pieptul ridicîndu-i-se şi coborîndu-i-se greoi
la vederea sînilor ei goi.
- Cîtă perfecţiunel şo p ti el, răguşit. A coperi cu pal­
m ele m îinile ei, lipindu-le strîns d e pielea udă. O per­
fecţiune aşa de dulce.
A m eţeala îi întunecă im aginea, iar ea rămase ne­
m işcată. Nu se mai putea gîndi. _
încet, el ii conduse m îinile pe tru p u l ei. îi roti palmele
pe sfîrcuriie tari, ochii lui arzîndu-i pielea.
- A sta este ceea ce sim t eu cînd te ating, scrîşni el.
C eea ce îm i face sîngele să clocotească.
V ictoriei îi venea să leşine. A cele cuvinte, jum ătate
şoptite, se topeau în interiorul ei. M işcarea m îinilor ei,
dirijate de.palm ele lui, îi distrugea raţiunea.
îi ghid ă m îinile încet pe trup, pe netezim ea gîtului, pe
 232

rotunjim ea sinilor, pe şolduri, pe abdom enul catifelat,

apoi mai jos, pe coapse. ^
- S im ji ce m ă face să ard de dorinjă. V ictoria. îi
strecură una din mîini între picioare. C ăldura îi arse pal­
ma, înfiorînd-o.
Ea îşi trase mîna înapoi.
-N u !
H aw k încă o fixa c u privirea, cu tru p u l vibrînd de
d orinjă, cu degetele cuibărite în apropierea buclelor in­
tim e, fine. Dar panica din ochii ei îi linişti im ediat p a ­
siunea. Inspiră adînc şi, eliberîndu-i mîna, făcu un pas în
spate.
- Ai grijă cum m ă ispiteşti, neew a. Sînt un sim plu
bărbat.
O privi cu atenţie. Razele aurii ale soarelui scăldau
părul închis, lum inînd şuviţele roşcate, risipite într-un la­
b irin t des.'de b ucle strălucitoare. Trăsăturile delicate ale
fetei erau angelice. A rcul fin al gîtului,'netezim ea um e­
rilor şi sînii ei tari şi plini erau sculptate parcă într-un
porţelan fin.
Im posibil de crezut, îşi sim ţea bărbăţia trezindu-se.
Stăpînindu-se, se întoarse cu spatele la ea. Băţos, cu
pantalonii m ulaţi care îi evidenţiau bărbăţia, plecă.
Cîteva clipe mai tîrziu, apăru şi Victoria, avînd o ex­
presie dură. _
- Shadow ! în legătură cu ceea ce s-a întîm plat...
O brajii ei se îm bujorară şi privi în jos.
Punîndu-şi un d e g e t sub bărbia ei. Hawk o făcu să-l
privească în ochi.
- S ă nu-ţi fie ruşine, m icuţo. D ăruirea sau prim irea
plăcerilor nu trebuie distrusă de stinghereală.
îi mîngîie c o n tu ru l buzelor, luptîndu-se din răsputeri
să nu le sărute. Cît a r fi vrut! Fem eia aceasta îi aţîţa
sim ţurile. O eliberă şi ridică sacul cu merinde.
- Este tim pul să m ergem .
V ictoria îl urm ă pe S hadow cu p a ş î nesiguri. Fiecare
 233

m uşchi al trupului şi-l sim ţea vlăguit, neputind să creadă

că-l îngăduise Iul acele lucruri, la bazin. Faţa ei se roşea
num ai cînd îşi am intea. Era nebună. O trădătoare de
jurăm inte şi, evident, o posedată. Privi spatele lui S ha­
dow , întrebîndu-se dacă nu cum va îi dăduse vreo li­
coare sau ceva ierburi. Se pricep e a la astfel de lucruri,
şl aşa s-ar explica purtarea ei condam nabilă. .
Bănuitoare, privi spre sacul care îl căra. Era posibil
să aibă ceva îh el şi să-i fi pu s în friptura care i-o dă­
duse. Sau în pîine. Da, îşi zise ea, asta trebuia să fie.
îşi îngustă privirea. Ei bine, îl va supraveghea. Nu va
m ai m înca nim ic din ceea ce-i va oferi el. îşi va găsi
singură de mîncare. R idicîndu-şi bărbia, se uită drept în
faţă şi îşi urm ă răpitorul.
M erseră aproape to a tă ziua şi la un m om ent d a t se
întoarseră din nou în codru. Panta m untelui era abruptă,
iar ea era extrem de slăbită după boală. O dată ajunşi în
vîrf. V ictoria nu-şi putu crede och ilo r privind priveliştea
din jur.
Mile întregi de coline înverzite se desfăşurau în toate
direcţiile. Linele erau presărate cu poieni de flori roz,
albe, galbene; pe altele alternau form aţiunile stîncoase,
cu păşuni şi păduri. C erul albastru se to p e a într-o stră­
lucire roz-aurle, în vecinătatea orizontului. Ea stătea în
apropierea unui cedru roşu, ram urile lui descriind o si­
luetă de un negru chinuitor, -com parativ cu cerul senin.
Era atît de frum oşi
Privi în jo s la flori şi la iarba b ogată de primăvară,
care se vălurea la poalele copacului, dorindu-şi să se
poată întinde acolo, să se bucure de frum useţea p ei­
sajului.
S hadow o sperie aruncînd sacul sub cedru.
- A cum ne vom o dihni aici.
în genunchind, el scoase un bidon, do u ă pături gri şi
un p a chet d e mîncare.
M ulţum ită, dar foarte obosită, ea căzu în genunchi şi
 234

apoi se aşeză, precaută. S tom acul îl frem ătă şi privi

spre pachetul pe care S hadow tocm ai îl desfăcea. Gura
îi saliva, dar gîndurile la ceea ce se întîm plase ultim a
dată, cînd acceptase hrană de la el, îl năvăliră în minte.
- Prefer să găsesc altceva de mîncăre, spuse ea,
dulce. S tom acul m eu va înceta să mai lucreze, dacă îl
mai fo rje z cu pîinea asta tare şi carnea tăbăcită.
S hadow o privi, curios, cu acei ochi perfecţi, ridică
din um eri şi rupse cu dinţii puternici o bucată d e cam e.
O m estecă atent înainte de a se întoarce du p ă pîine.
Dîndu-şi seam a c ă nu o băga în seamă, şe ridică, în
silă, în picioare, h o tă iită să găsească ceva prin a p ro ­
piere, care să-i potolească stom acul înfom etat. Adună
de pe partea cealaltă a dealului un braţ de m uguri ase­
m ănători verzei.
- Se cheam ă cym e şi nu este com estibil, spuse
Shadow , fără s ă se uite la ea.
V ictoria strînse din dinţi. Om ul ăsta avea ochi şi la
spate? îşi întoarse privirea într-o parte. Zări un nuc. Spe­
ranţele ei crescură.
- Prea verzi, rosti răpitorul.
Frustrarea atinsese proporţii de nesuportat. Bleste­
m at să fie el! A dunîndu-şi toată liniştea sufletească, ea
dădu din cap, aprobator.
- A sta este. Oricum , nu îm i e foarte foam e.
Putea să jure că văzuse în ochii lui un licăr de am u­
zam ent, înainte de a-şi pleca pleoapele şi de a-şi c o n ­
tinua masa.
Ş tiind că ar putea fi tentată să m ănince, cedînd a st­
fel plăcerilor trupeşti, se m ută d e partea cealaltă a c o ­
pacului şi se aşeză cu spatele la trunchi, şi la el.
- De ce vrei să-l vezi pe Hawk? întrebă el.
V ictoria fu atît de surprinsă, încît era m ai-m ai să se
înece cu răsuflarea. Pînă acum el evitase subiectul legat
de soţul ei. Ea îşi duse o m înă la gît şi-şi întoarse p ri­
virea spre ei.
 235

- Ca s ă 'i cer divorţul.

O um bră trecu peste chipul kil.
- De ce? N u posezi to t ce vrei?
- Nu este vorba de posesiune. Este o problem ă de
viată. Ea nu fusese nicio d a tă atît d e afectată cum era
acum . C ontinuă; Vreau Un căm in adevărat. Vreau copii
şi am nevoie de un s o t pe care să m ă sprijin, nu pe care
să-l vă d num ai atunci cînd sînt suficient de disperată ca
să trec oceanul.
El făcu o pauză înainte de a răspunde:
- Şi el nu vrea astfel de lucruri?
Ea se ridică.
- E vident că nu. Nici m ăcar nu-l interesează res­
ponsabilităţile lui.
- Ce responsabilităţi?
- Ei bine, de exem plu, nu face nim ic pentru săracii
din spatele m oşiei Silvercove. O am enii sînt înfom etaţi,
un băietei, pe num e Nigel, are nevoie urgent de tra­
tam ent m edical din cauza unui accident, iar îm brăcă­
m intea este la fel de rară ca şi hrana. Iar H awk nu face
nim ic. V ocea ei trem ura. Şi, în plus, mai este şi faptul că
m -a părăsit. _
S hadow lăsă m încarea deoparte şi se ridică. îi în­
fruntă supărarea;
- H awk nu ş tiş de aceste lucruri. Şi n u te-a părăsii,
zise el, îm preunîndu-şi degetele.
V ictoria sări în picioare şi-şi puse mîinile în şolduri.
- Şi, m ă rog, de unde ştii tu? Nu ai fo st acolo. Eu am
fost. Am văzut sărăcia, pustiirea. Şi eu am fo s t cea care
a tre b u it să dau ochii cu proprietarul hanului *cînd m-a
întrebat despre soful dispărut. Eu a tre b u it să suport
batjo cura şi chicotelile lum ii ori de cîte ori intram în vreo
încăpere. Eu am fo s t cea care a trebuit să în d u r privirile
com pătim itoare ale servitorilor. Doam ne! Lumea a in­
ventat chiar şi un cîntec cum că plecarea lui A da m ar fi
legată de faptul că sînt frigidă!
 236

Toată suferinja, durerea şi stingereala reveniseră în

torţă. ,
- Oh, Doam ne, îl urăsc pentru ceea ce mi-a făcut!
Lacrim ile i se rostogoleau pe obraji, iar pum nul ei lovi
p u te rnic trunchiul cedrului. A poi, sprijinindu-şi fruntea
pe mîna adunată în pum n, începu să plîngă pentru toţi
anii d e singurătate, de nenorociri şi de am ărăciune. Ma­
m a m ea m-a părăsit, apoi m-a părăsit Paddy, tata m-a
urit, a p o i s o ju l meu. Un h o h o t de piîns o podidi. N im eni
nu m ă vrea. Nim eni!
S hadow o întoarse cu tata spre el şi o strînse în
braje.
- Eu te vreau, neew a. '
- Nu este acelaşi lucru. Tu vrei să te foloseşti de
m ine. Sînt un o b ie c t pentru a-ti satisface poftele tru ­
peşti.
- C eea ce s-a p e trecut între noi este cu m ult mai
m ult decît plăcerea trupească. -
- Nu. ^
' - Ba da, insistă el. îi cuprinse capul în mîini şi i-l
ridică. Privirea lui se cufundă în ochii ei. Am tă cu t dra­
goste. •
- C hiar vrei să spui că...
- Da, spuse el atît de încet şi de sincer, încît ei nu-i
m ai răm înea altă posibilitate decît să-i creadă.
S tom acul ei frem ăta z gom oto s şi, pentru o clipă, ar
ti vrut să-şi am intească. Rapid, însă, îşi sprijini palm ele
d e pieptul lui, într-un gest prin care vo ia să-l îndepăr­
teze. M uşchii lui se în co rd a ră sub mîinile ei, iar gura ei
se u scă.'lşi um ezi c u lim ba buza d e jos, cutrem urată de
privirea fierbinte cu care el îi urm ări mişcarea.
O bservă uşorul trem ur al nărilor lui, se im bătă cu
m ireasm a de m osc a pielii lui, sim ţi bătăile puternice ale
in im iilu i. • '
- Shadow , te rog, nu...
- Ne-am unit trupurile în tim pul furtunii, afirm ă el.
 237

calm , ochii întunecîndu-i-se de parcă ar fi rem em orat

am intirile plăcute. Se apro p ie m al m ult, respiraţia lui cal­
dă fiin d o adevărată dezm ierda re pe buzele ei. Dez­
lănţuirea naturii nu se p u te a co m p a ra cu intensitatea
dragostei noastre. Pasiunea atît de a p rigă te-a lăsat fără
cunoştinţă. îşi coborî buzele pe gura ei. Şi m-a distrus
pe m ine.
C uvintele lui erotice erau la fel d e m istuitoare ca şi
sărutul lui. Rezistenţa ei se sfărîm ă şi, tnchizînd ochii, se
cufu ndă în senzaţiile dulci trezite d e posedarea lui In­
tim ă. Raiul şi păm întul se u n iră într-un a b is m a g ie de
e x p b z ii gingaşe, în iocui ei secret. Un lo c despre care
acum ştia c ă fusese atins num ai d e el.
Se sim ţi trasă mal aproape d e el, m odelată pe tru p u l
lui. A tît d e m ultă căldură! G enu n ch ii înce p u ră să-i tre ­
m ure şi se agăţă de el.
MUnile lui îi dezm ierdară spa te le şi îi lipiră şoldurile
de pielea lui.
N evoia lui arzătoare o im p u lsio n ă d in co lo d e lim ita
controlului. Trupul e i se arcul către el.
V rînd parcă să o chinuiască, o eiiberă şi făcu un pas
în spate. Dar num ai pentru o ciipă. C uprinse poalele
căm ăşii d in piele şl i-o trase p e s te cap.
V ictoria continua să trem ure. Inima ei tresări sub
privirea iui înăbuşitoare, s u b m işcăriie m îiniior lui care
atinseră nasturii căm ăşii d e m ătase.
Instinctiv, ea se agăţă de m aterial.
- Te rog, spuse, iar v o ce a îi sună ciudat. Nu sînt
suficient de puternică ca să te opresc.
El îl trase mîiniie jos.
- N u am să te iau îm p o triva voinţei tale. Dar nu-ţi
a scunde splendoarea faţă d e m ine. Ochii lui se înflă­
cărară. N u vreau decît să m ă u it la tine. Să-ţi văd corpul
răspunzînd ia atingerile m ele. Trecîndu-şl uşor vîrfurile
d e getelor peste sfîrcurile sînilor el, aceştia se întăriră
s u b căm aşa mătăsoasă. Ea observă atunci vibraţia din
 238

m îinile celui care îi urm ărea corpul, trădindu-se.

Palm ele lui cuprinseră rotunjim ile el, îi mîngîlară pie­
lea sensibilă, alunecînd apoi pe talie şi pe şoldurile bine
conturate. Doam ne, ea nu mai putea să îndure. îl dorea
atît de mult, încit suferea.
D egetele lui lungi îi atinseră coapsele şl lunecară
a p o i în c e t spre m icu}ul lo c acoperit, d e unde, urm înd
d in nou drum ul înapoi, se opriră pe sfîrcurile goale.
Ea se înăbuşi, încerctnd să Ignoreze căldura care o
învăluia.
îi con tu ră c u deg e tu l cercurile sînilor, apoi o trase
u şo r în jos, pe Iarbă, pînă ce annîndoi se aşezară în
genunchi. G ura lui îi că u ta buzele. Înfierbîntat şi flăm înd,
d o m olea for{a ei, lim ba lui penetrfndu-i apărarea, cu-
cerindu-i cea m ai ta in ică rezisten]ă - sufletul.
Cînd, în final, se trase deoparte, ea se luptă să-şi
recapete respira^ai dar şi-o pierdu din nou cînd sim ţi
buzele lui alunecîndu-i pe piele. Jurăm intele pe care le
fă cu se altuia, în urm ă cu şapte ani, îi apărură b a tjo ­
co rin d-o. Îşi recăpătă c ontrolul şi-i apucă mîinile.
- Nu. A i spus...
El îngheţă. Rămase o clipă nem işcat. Fără să res­
pire. Oftă lung şi-şi sprijini fruntea d e pieptul ei.^ '
- Ştiu ce-am spus, recunoscu el, aspru. încet, se
ridică în picioare, o c h ii lui întunecîndu-se cînd îi întîlniră
privirea. Dar data viitoare n-am să mal fac nici un fel de
prom isiuni.
D acă va m ai fi o dată viitoare, ea nu va mai d o ri ca
el să m ai prom ită ceva. îşi lăsă capul pe spate şi respiră
adine, rezistînd dorinţei de a-l chem a înapoi, de a se
elibera d e jurăm inte aşa cum , evident, făcuse so ţu l ei.
Dar ea nu putea. Dar d eja ai făcut, îi am inti vo ce a lăun­
trică. Şi totuşi, nu putea s-o facă. De data asta îşi ţinu
firea. Am eţită, c u privirea în jos, se ridică d e p e iarbă şi
se îm brăcă. '
Un m ocasin îl apăru în ^ ţ a o c h ilo r ş i o fă cu să-şi
 239

ridice privirea. S hadow stătea în fâ]a ei cu o bucată de

carne uscată. ,
- A cum vei mînca.
Incapabilă să-i întîlnească privirea şi fiind sigură acum
că hrana nu avea nim ic de-a face cu slăbiciunile ei,
încuviinţă din cap şi-i a cceptă oferta, deşi se îndoia că
prin gîtul încordat putea să m ai treacă ceva.
- M u lţu m e s c .' •
îşi puse m încarea în poală şi se uită fix la aceasta,
apoi, fără să-l privească, începu să mănînce.
S hadow întrebă, trist;
- Ge te frăm întă, heew a?
Un alt fior ne n o ro cit îi îm bujoră obrajii.
- Nimic.
Ea m esteca c u încăpăţînate, rătăcind aiurea cu p ri­
virea.
Se apropie d e ea, îi ridică b ărbia şi o privi d re p t în
ochi.
- A tunci, de ce roşeşti?
- Ştii tu de ce.
O chicoteală înfundată bubui din pieptul lui.
- Eşti ruşinată de pasiunea tă debordantă.
- Nu este d eloc am uzant. M ă sim t ca o... o tîrfă.
Expresia feţei lui se schim bă imediat.
- Nu eşti o tîrfă.
- Oricum, mă sim t ca şi cînd aş fi. Ea îşi încleştă
pum nul şi întrebă; Ce fem eie norm ală s-ar purtă cu tine
aşa cum m -am purtat eu?
G ura lui se destinse.
- V ictoria, nu este nim ic rău cu tine, îi spuse, mîn-
gîindu-i obrazul. Toate fem eile posedă pasiune, d a r p u ­
ţin e şi-o eliberează. Ele nu mai perm it altcuiva să le
cu n o ască adevăratele dorinţe, vulnerabilitatea lor. Eu
nu m i-am pierdut controlul cu tine? Sau crezi că-mi des­
c h id in im a ta fiecare fem eie cu care îm part rogojina?
Ea îi obsen/ă, atent, frum useţea şi trăsăturile puter-
 240

nice. Nu. Nu îşi pierdea controiul aşa, cu orice femeie.

- Ce este atît de speciai în legătură cu m ine?
S hadow se aşeză lingă ea şi, sprijinindu-se cu spa­
tele de cedru, privi spre orizont.
- Nu ştiu. T o t ce ştiu este că îmi atingi sufletul aşa
cum nim eni altcineva nu a mai făcut-o.
Se întoarse să o privească şi ea nu putu să nu
observe cum ium ina focu lu i dansa pe col}urile fe je i lui.
- N-am să te las să pleci niciodată, Victoria.
Pierdută în adîncui aceior och i străiucitori, ea se to p i
odată cu cuvintele lui.
Brusc, el sări în picioare şi arătă cu mîna spre pă ­
turile întinse lîngă foc.
- V ino, neew a. Este tim pul să ne culcăm .
B uim ăcită, ea puse resturile m esei deoparte şi, lă-
sîndu-l să o ajute să se ridice în picioare, îl urm ă spre
aşternut. Stătea c a o sclavă ascultătoare în tim p ce el o
c o b o rî pe pătură.
îi privi atent faja, apoi, tandru , îi fură o sărutare şi se
ridică.
- N oapte bună, m icujo. ■
Oftînd, se depărtă de ea şi-şi aşternu pătura d e par­
tea cealaltă a focului. .
Dar V ictoria abia sesiză nobilul gest. G îndurile ei nu
trecuseră d incolo de jurăm întul lui de a nu o mai lăsa să
piece sau de faptul că ea îşi dorea cu atîta disperare ca
to tu l să devină realitate.
 V oia să răm înă cu Shadow . A ceste ultim e zile, pe
care le petrecuse călătorind spre satul lui, o.făcuseră să
nu se m al îndoiască de acest lucru. Deşi era ruptă de
oboseală, deşi m urea după o baie, deşi o durea to t
corpul, din c a p pînă-n picioare, n-ar fi schim bat nim ic
d in to a te astea, atît tim p cît s-ar fi aflat cu el. Nici chiar
team a de pădure nu m ai părea aşa d e înspăim întătoare
cîtă vrem e el era acolo s-o protejeze.
M ergînd în urm a Iul, nu putea să nu observe lăţim ea
um erilor şi încordarea m uşchilor lui. Şi pentru a suta
o a ră se întrebă de unde oare dobîndise acele cicatrice
care-i m arcaseră acel spate perfect.
- Neewa, priveşte.
S hadow se opri şi arătă cu mîna.
Victoria ii urm ări braţul.
La nici zece picioare depărtare, un cerb tînăr şi o
frum oasă cerboaică păşteau la m arginea unei perdele
de copaci.
- Sînt superbi, m urm ură ea, dar probabil că sunetele
fu s e s e ră p u rta te de vînt, deoare ce ce rb o a ica ridică
b rusc capul şi sări într-un tufiş, im ediat urm ată de puiul
ei.
 242

S hadow se întoarse spre V ictoria şi zîmbi.

Inim a ei se topi. B ărbatul o privise încîntător cînd îi
afişase acel surîs răutăcios. Uitîndu-se num ai la el şi
devenea înfom etată, dar nu de mîncare.
C a şi cînd i-ar fi c itit gîndurile, o chii lui se întunecară
şi se aplecă spre buzele ei.
- Dacă ai să continui să mă priveşti aşa, m icujo, nu
vei m ai ajunge să vezi surpriza care o am pentru tine.
Ea îşi com puse o figură inocentă.
- C um să nu te m ai privesc?
El o atinse uşor peste vîrful nasului.
- V răjitoareo!
- Şi ce surpriză ai?
Ei începu să meargă.
- Dacă îţi spun, atunci nu mai este surpriză. Se uită
a p o i în spate şl adăugă: Haide, fem ele, că altfel nu vom
mai avea tim p suficient,
- T im p pentru ce?
- A i să vezi!
O oră mai tîrziu, auzi susurul unei ape, înainte de a
tre ce de perd e a ua d e a să de a rb u şti. E xclam ă s u r­
prinsă:
- Oh, Shadow , este m inunat!
V ic to ria se afla în fa ţa une i stîn ci a c o p e rite cu
m uşchi, la baza căreia şuviţele de apă, care se ro sto ­
goleau peste ea, sfărîm îndu-se de nenum ăraţii bolovani
întîlniţi în cale, form au un bazin lim pede, cristalin. Ra­
zele soarelui de după-am iază străluceau pe firele cu rg ă ­
to a re în tim p ce ei se îndreptau spre mai.
- N-am văzut ceva mai frum os!
Ea privea uim ită la un arţar singuratic, căzut pe unul
din m aluri, cu ram urile sfărîm ate în bucăţi, cu o rădăcină
p uternică ieşită d in ap ă şi cu vîrful tă ia t scurt. Chiar în
spatele acestuia, în dreapta cascadei, « ra săpată, în
stîncă, o grotă, bine m ascată de o lespede de piatră
netedă.
 243

S hadow ridică mîna gesticuiînd invitaţia. .

- Baia dum neavoastră.
Deşi abia aştepta să se cufunde în răcoarea re­
confortantă, ea nu se putu stăpînl să nu-l tachineze
p uţin;
- H m m l Nu cred că este bine să încerc. Creaturi
îngrozitoare s-ar putea să m işune dincolo de această
suprafaţă. Ceea ce era, evident, ridicol din m om ent ce
se vedea to tu l clar, pînă la fundul neted şi nisipos al
bazinului.
O chii lui străluciră neastîm păraţi.
- Nu-ţi fie team ă, neew a. Am să m ă scald cu tine, ca
să te protejez, desigur.
- Ce elegant din partea ta, replică ea, surîzătoare,
deşi ^ d u l că ar putea fi îm preună cu el, în acelaşi
bazin, o încurca şi o înspăim înta. ,
Ca şi cînd i-ar fi s im ţit tulburarea, el se apropie de ea
şi-i puse un de g e t su b bărbie. îi rid ică faţa. Privirea lui fi
căută o chii; apoi, cu un glas calm, ii porunci: '
- D ezbracă-te.
C uvintele acelea m erseseră d ire ct la sufletul ei.
- Shadow , nu pot. Se înăbuşi, încercînd să-l explice:
Ştiu că H aw k şl cu m ine n-am tră it îm preună ca s o ţ şi
soţie, d a r nu p o t să-l trădez. Te rog, înţelege. Ceea ce
sim t eu pentru tine nu este corect. Şi indiferent cît de
m ult te-aş dori, el este încă soţul meu.
Ceva în privirea lui S hadow se linişti. Ceva asem ă­
n ă to r m îndriei. A poi se aplecă în faţă şi o sărută uşor pe
gură.
- Există atîtea pe care încă nu le înţelegi, neewa. Cu
d e g e tul m are ii contură buza de jos. Tu eşti a mea.
S tăpînindu-şi lacrim ile, ea încuviinţă din cap.
- Cu inim a, da. Dar jurăm intele m ele pentru Hawk...
O apucă de um eri şi o scutură.
- A jungel H aw k nu m erită devotam entul tău. Nu
d u p ă crte ţi-a făcut. D urerea um bri privirea lui, iar în-
 244

lă njuirea lui se strînse. ÎJi mai spun o dată, neewa, şi

gata; Ceea ce se întîm plă cu noi nu este o trădare.
încet, ţinîndu-i privirea captivă, el îi ridică căm aşa
grea din piele de căprioară peste piept. Ochii lui păreau
să se roage, să nu com ande, iar V ictoria ştia că nu-i
putea rezista. T o t ce era iegat de acest b ă rb a t îi stîrnea
em oţiile, sim ţurile, visele. Nu ştia cum avea să-i explice
to a te acestea soţului ei atunci cînd va veni vrem ea, dar
acum nu mai c onta decît Shadow.
Cîteva clipe mai tîrziu, cînd am îndoi stăteau dez­
brăcaţi, ea trem urînd, el puternic şi im punător în g o li­
ciu n ea lui, o ridică în braţe şi se avîntă cu ea spre
adîncurile cristaline. A pa iovea spatele ei, se ridica apoi
peste abdom en şi-i co b o ra iin printre pictoare, încor-
dîndu-i pîntecul şi sînii.
M ersul lui şovăi, iar ea îşi ridică ochii surprinzîndu-i
privirea care îi devora sfîrcurile ta rr Un fior de căldură o
străbătu prin to t corpul, iar mîna începu să-i trem ure pe
gîtuî iui.
Ei ridică capui şi un zîm bet ciudat i se arcui pe buze.
- D acă trupul tău nu se com p o rtă cum trebuie, baia
va trebui să aştepte pînă mai tîrziu. Privirea lui se în ­
toarse din nou la sînii ei. M ult m ai tîrziu.
N edînd atenţie pulsului care începuse să-i crească
rapid, ea zîm bi, neputincios.
- Am să încerc să-l controlez.
Insuficient convins, el îşi contin u ă drum ul. Avansînd
to t m al departe îtl m icul lac, stro p i d e apă acopereau
obrajii ei, iar apa îi gîdila umerii.
Dar cu cît m ergea m ai departe, cu atît team a o c u ­
prindea mai m ult. A pa se izbea de um erii lui, trim iţind
fiori de groază în to t c o rp u l ei. D evenise m ult prea adîn-
că pentru ca ea să poată sta în picioare.
îl strîhse puternic pe d u p ă gît.
- Te rog, întoarce-te. '
El se opri brusc. .
 245

- De ce?
- Nu ştiu să înot.
, - A tunci, am să te învă}.
- Nu! zise ea şi se agă}ă tare de gltui lui. Nu vreau
să învăj, D u-m ă înapoi ia mai.
Ea încerca să-şi ascundă spaim a din glas.
S hadow o privi, o clipă, şi se îndreptă apoi spre o
lespede de piatră. A juns acolo, o scoase afară din apă,
o aşeză pe stîncă şi, trecîndu-şi o mînă prin spatele ei,
îşi sprijini palm ele de roca netedă.
- De ce rji este team ă de apă?
I se făcuse rău. El nu va în{elege niciodată. Pădurea,
rîurile, lacurile erau casa lui. Probabil că învăţase să
înoate înainte de a m erge. Privea în jos, la adînourile
sclipitoare, incapabilă să răspundă.
- Din cauza m am ei tale? întrebă el calm.
Ea încuviinţă din cap.
- î m i pare rău, neew a. Ai suferit m ult. O chii lui erau
plini de com pătim ire. Dar dacă ea ar fi ştiu t să înoate,
poate că nu ar fi murit. O apucă de umeri. V oi avea grijă
ca ţie să nu ţi se întîm ple aşa ceva. N im ic nu mi te va
lua. O trase în braţele lui şi se cu fundă cu ea în apă.
Se lipi de el, neştiind sig u r dacă de frică sau de
dorinţă.
îi eliberă uşor spatele, ţinînd-o de am bele mîini.
- N u este atît de greu pe cît pare. Mai întîi va trebui
să înveţi să te relaxezi. îi dădu drum ul încet.
C înd p ic io a re le ei a tinseră păm întul, respiră uşu­
rată.
- M ergi cu m ine pînă cînd n-ai să m ai sim ţi păm întul
su b picioare, îi spuse zîm bindu-i liniştitor. N-am să-ţi
dau drum ul pînă nu ai să fii pregătită.
N iciodată nu voi fi pregătită, se gîndi ea agitată, fără
să-şi exprim e părerea cu glas tare. In schim b, încuviinţă
din cap. în acea clipă îşi dădu seam a că-şi punea viaţa
în m îinile acelui bărbat, şi avea încredere în el. Era o
 246

revelajie |o c a n tă , care fu urm ată de o certitudine şi mai

evidentă, li iubea.

Tem îndu-se să nu-i întîlnească privirea, pentru a nu

se trăda, ea îşi c o ncentră atenţia asupra apei, păşind
înainte.
El mai făcu un pas.
Ea îl urmă. A pa fi lovea bărbia, dar o ridică şi mai
făcu un pas. De acum , apa îi intra în gură şi-n -nas. îşi
arcui capul pe spate şi inspiră adînc, ştiind că urm ătorul
pas avea să o co n d u că undeva, sub apă.
Mîna lui îi înlănţui spatele, în tim p ce cealaltă îi ridică
trupul.
- Relaxează-Ji m uşchii, neew a. Lasă-te pe spate.
S pre uim irea ei, făcînd aşa cum o învăţase, nu se
scufundă. Plutea singură. Sau îşi ţin e a el palm a sub
spatele ei?
- Acum , îm i voi lua mîna.
- Shadow , te rog, îm i este frică.
- N -am să las să ţi se întîm ple ceva, neewa. De­
getele lui rătăceau încolo şi-ncoace pe spatele ei, pe
su b apă.
- Depărtează-ţi braţele şi ţine-ţi picioarele liniştite,
aşa cum sînt acum . ,
Nu mai putu să scoată un cuvînt, iar cînd sim ţi pal­
m a lui depărtîndu-se, o cuprinse panica.
- Nu-ţi În c o rd a m uşchii, spuse el, pe un to n p o ­
runcitor, sprijinjnd-o din nou cu mîna. Relaxează-te.
Supunîndu-se, ea se relaxă şi apoi îşi desfăcu larg
braţele.
Mîna lui dispăruse.
Iar ea nu se scufunda. R euşisel Oh, D oam ne, piu-
 247

tea, şi era m inunat. Nici nu visase cît de senzual era să

slm{i apa pe pielea goală. Sînii ei se legănau uşor: c u ­
renţii rotitori ai apei îi m îngîiau coapsele.
întoarse pu jin capul într-o parte şi văzu chipul plin
de d o rin jă al lui Shadow , care fixa g o liciunea ei. Privirile
lor se întîlniră, iar ea îşi um ezi cu lim ba buzele, brusc
uscate.
V ăpăi se aprinseră în ochii lui şi, îndreptîndu-se spre
ea, o apropie de tru p u l lui gol. •
- Ajunge pentru astăzi, m urm ură el, răguşit.
Sîngele V ictoriei se înfierbîntă şi ea se apropie şi mai
m ult de el, plăcîndu-l senzaţia pe care o sim ţea cînd
pielea lor se atingea, în tim p ce ttu p u rile lo r se legănau
şi lunecau anele pe lîngă altele. Deveni conştientă de
fiecare m ilim etru al corpului lui. De felul în care sînii ei
atlngeau^sieptul lui neted şi m usculos. De felul în care
pîntecele lor se uneau, de felul în care bărbăţia Iul lu­
neca uşor între coapsele ei.
- Te doresc, neewa, spuse el.
V ictoria sim ţi din nou un goi în stom ac, iar gîndurile
legate de H awk dispărură. închise ochii şi se arcul pe
spate, peste mîna iui, sim ţind pe cap plesniturile ju ­
căuşe ale apei.
Mîna lui se înlănţui în jurul taliei ei. Auzi respiraţia
rapidă şi sim ţi căldura gurii lui co b o rîtă pe vîrful rece al
sînului ei. A rdoarea neaşteptată aprinse o flacără între
coapsele ei.
Ignorînd m om entul de luciditate care îi poruncea să
înceteze im ediat această absurditate, îşi desfăcu braţele
şi începu să plutească pe suprafaţa apei, în tim p ce
S hadow venera rotunjim ile care ardeau de dorinţă.
C a prin vis îi apăreau fragm ente din im aginile de
altădată, din tim pul furtunii, sim ţea senzaţia pro d u să de
atingerea tru p u lu i lui. îşi pierdu to ta l controlul asupra
raţiunii ei. ,
Se dăruise pasiunii lui chinuitoare.
 248

El con tin u a să păşească în fajă. Cînd apa deveni

m ică, o ridică .în picioare. îi mai ţin e a încă ta lia strîns
înlănţuită cu o mînă, în tim p ce cu cealaltă îşi lăsa mîn-
gîierile pe fu ndul ei. Buzele Iul o posedau, iar degetele îi
co b o rau to t mai jos, între picioare, m îngîind tan d ru locul
dintre coapsele ei.
Ea gem u. M uşchii i se încordară. Nu mai sim ţise
nicio dată ceva atît de erotic.
îşi c o b o rî capul, atinse uşo r cu dinţii sfîrcurile ei,
d u p ă care le mîngîie u şo r cu lim ba. Mîna îi luneca încet
pe pîntecele ei. strecurîndu-se din ce în ce mai jos.
S im ţurile ei deveneau sălbatice.
Degetele Iul reveneau m ereu şi Iar m ereu în acel loc
intim, plin de vibraţii, care-i aştepta atingerea.
Fiorii dintre coapse o învăluiau to t m ai tare, creîndu-i
senzaţii de plăceri am eţitoare, greu de suportat.
- Oh, Shadow . Te rog. Nu mai rezist.
D isperarea din vocea ei pro b a b il că îi im presionă,
căci, îm potriva voinţei, îşi retrase mîna şi lipi trupul ei
m lădios de pieptul lui. O duse pe o stîncă netedă şi o
urcă pe ea. O chii lui nu o părăsiră o clipă în tim p ce,
ieşind din apă, se aşeză lîngă ea şi o cuprinse în braţe.
Lacom, gura lui îl devora buzele. Se lăsă pe spate şi o
tra se deasupra lui, netulbutînd nici un m om ent c o n ­
tactul buzelor lor.
Trupul ei răspunse nebuneşte la vibraţiile dintre ei.
Se sim ţea am eţită de dorinţă.
- Fă d ragoste cu mine, neewa, s p u se el colţuros,
degetele lui afundîndu-se în carnea m oale a fu n d u lui ei.
Ea îşi ridică genele privitfd la bărbatul ca re ,stă te a
întins pe lespedea de sub ea. O chii lui erau închişi,
m uşchii feţii încordaţi, iar buzele, întredeschise, absor­
be a u aerul în pieptul tensionat. Doam ne, cum îl iubea.
Cît îl dorea.
Ridicîndu-se, ea îşi sprijini palm ele pe pieptul lui şi
se aşeză d easupra lui.
 249

Shadow îi cuprinse mîinile, i le ridică apoi, Jinîndu-i-le

la distanţă pentru a p echilibra.
C arnea ei părea să se topea scă în tim p ce ea se
c u fu n da în bărbăţia lui pulsatoare. O pătrunse com plet.
Atît d e deplin. Atît de adînc.
G eam ătul lui de plăcere răsună în g ro ta d in spatele
lo r şi el o străpunse din nou. Im pactul o lăsă fă ră răsu­
flare. îşi îm pleti degetele cu ale lui şi-şi înfipse unghiile
în dosul palm elor lui. D epărtîndu-se puţin, aşteptă o
clipă şi apoi se afundă din nou.
R espiraţia lui se eliberă într-un suspin.
Iarăşi şi iarăşi îl chinuia, oprindu-se şi afundîndu-se
a p o i din nou, pînă cînd p ropriul ei tru p se epuiză. Miş­
cările ei, iniţial sim ple, deveneau m ai frenetice, pe m ă­
sură ce c ontopirea dintre ei era mai profundă. T o t mai
profundă. Ea se răsucea, se îm piînta, se a funda în el.
El acţiona violet. îşi arcui spatele. A pucă mîinile ei,
puternic, făcîndu-le să trem ure.
Dar ea nu voia să înceteze atacurile virulente. Dra­
g o s te a ei, a p rig ă , se d o m o le a c h in u ito r, in te n sificîn -
du -se a poi cu o frenezie sălbatică. .
El îşi lăsă capul p e spate, sprijinindu-şi-l de lespe­
d e a lucioasă, venele gîtului lui devenind proem inente.
Degetele lui se încordară, cufundîndu-se aproape în ne­
tezim ea m finilor ei.
Tortura ei nu înceta. Se retrăgea şi se oprea, apoi
revenea, lunecînd în jos, rotindu-şi şoldurile în cercuri
senzuale.
Un geam ăt răguşit s căpă din pieptul lui.
Ea se trase înapoi şi aşteptă o clipă, încercînd să-şi
co n troleze propriile sim ţuri.
Dar el nu voia ca ea să se oprească. O trase aproa­
pe şi se c o n to p i cu ea, cu o asem enea forţă, încît ea
ţip ă d e parcă realitatea s-ar fi sfărîm at într-un m ilion de
fragm ente. ' ^
In culm ea extazului, ea sim ţi braţele Iul cuprinzînd-o
 250

şi a p ropiind-o strîns de el. O pătrunse puternic, trupui

iu i cutrem urîndu-se violent, odată ce energia sa fusese
eliberată. C orpul ei radia căldură.
Vrem e îndelungată, H a w k îi m îngîie uşor spatele,
ş tiin d c ă leşinase din nou, aşa cum o făcuse şi în no a p ­
te a furtunii. Inima lui bătea nebuneşte, iar lipsa aerului îi
rănea plăm înii. Dar era m ulţum it. Ea luase ce era mai
rău din m înia lui, fierbinţeala îngrozitoare a pasiunii sale,
şi-şi înfrînsese tem erile pentru el. Ştia acum că ea nu
era capabilă de atrocităţile de care o învinuise.
îşi furişă degetele în părul ei lung şi ud, întrebîndu-se
de ce nu era în stare să-i dezvăluie adevărata lui iden­
titate.
Mîna lui se opri. P entru c ă o iubea... şi se tem ea să
nu o piardă, de asta. Ea căpătase acum încredere în el,
d ar d a că va afla că a înşelat-o...

V ictoria gem u şi se trezi. îşi ridică uşor capul şi privi

spre el. Se îm bujoră.
- Am leşinat, nu-i aşa?
El zîmbi.
- M eritai odihna.
O brajii ei se c olorară mai tare.
- Totdeauna va fi aşa?
. H aw k îi îndepărtă o şuviţă de păr din ochi şi-i m în­
gîie obrazuL
- Sper. îşi trecu degetul m are pe buzele ei senzuale,
tînjind să le atingă cu limba. Faptul că atunci cînd sînt
parte din tine, leşini de plăcere, are m are im portanţă
pentru vanitatea mea.
Ea îşi ţuguie buzele.
- D ar eu n-am reuşit să-ţi fac asta ţie. Tu nu-ţi pierzi
 251

controlul.
H awk îşi stăpîni un zîmbet.
- Neewa, din ziua în care te-am întîlnit, eu mi-am
p ierdut firea. O sărută uşor, respectuos. Iar ceea ce
tru p ul tău îm i face, este d incolo d e plăcere. Lim ba lui îi
atinse buzele. D incolo de păcat. Felul în care m ă atingi
m ă face să-m i pierd m injile şi, deseori,_m ă întreb dacă
nu cum va eşti cu adevărat vrăjitoare. îi atinse spatele
gol. Acum , sus, fem eie. în c ă nu {i-am oferit surpriza
mea.
- Dar am crezut că bazinul...
- N-ai crezut bine. H aide, sus. '
V ictoria se sim ji, o clipă, încurcată. Se d use şi se
aşeză lîngă el, jinîndu-şi picioarele lipite, pe-o parte.
S hadow îşi ridică tru p u l im pozant, ud şl m ăre] după
care p lonjă uşor în bazin. Uimită, ea îl privea cum lu ­
neca prin apă. îi zări a poi ieşind p e mai.
Zîm bi în sinea ei văzînd priveliştea. D ezbrăcat în faţa
unui decor form at din pini şi stînci, părea un anim al
m aiestuos şi sălbatic. Surîsul ei păli cînd îi văzu dispă-
rînd în pădure. Era atît de co n to p it cu natura. Asem eni
lui Hawk. Un sentim ent de vinovăţie i se furişă în inim ă,
dar îl forţă să iasă. Lui H awk nu-i păsa de ea; mai
de g rabă s-ar spînzura deck să se căiască pentru acest
lucru pur şi frum os, de care ea şi S hadow se b u cu ­
raseră îm preună.
Fixînd copacii, încercă să-şi im agineze cum ar fi să
trăiască cu S hadow în codri, ştiind că, oricît de m ult l-ar
iubi, nu ar fi niciodată pe deplin fericită în vecinătatea
pădurii. Şi asta unde ar conduce ? Nu-i putea cere lui să
renunţe la păm întul pe care îl iubea. Şi, în plus, mai era
şi o altă problem ă: să-l facă pe H awk să o elibereze.
Nici nu apucă să-şi sfîrşească gîndul, că S hadow
apăru din pădure aducînd ceva. O chii lo r se întîlniră.
M ăreţ, iubitul ei se îndreptă spre ea, lum ina palidă a
soarelui strălucind în stropii de a p ă de pe trupui lui
 252

arăm iu. Se opri în m ijlocul bazinului, apa rotindu-se,

jucăuşă, în jurul um erilor Iul.
- Haide, m icuţo, vino la mine, o chem ă el încet.
Refuzînd să se mai gîndească la Hawk şi la pădure,
V ictoria inspiră adînc şi se lăsă uşor în apă. Ş tiind că ar
fi vrut să vină plu tin d spre el, se întoarse cu spatele şi-şi
desfăcu braţele. îm pinse cu picioareie în stîncă şi în­
ce p u să alunece pe suprafaţa apei. încă o dată se d e ­
păşise pe sine.

Cînd braţele lui S hadow o cuprinseră, inim a ei tre ­

sări. Reuşise! îşi învinsese team a d e apă. R ăsucindu-se
cu faţa spre el, îl îm brăţişă.
- T e iubesc.
O clipă, ch ip u l lui arătă de parcă ar fi fo s t m odelat în
piatră. N ici pieptul nu I se m ai m işca. Se uită fix la ea.
A poi o strînse tare. O înlănţui sălbatic în încleştarea lui
şi-şi în g ro p ă fa ţa în gîtui ei.
Nu se clinti o b u ca tă de tim p, iar atunci cînd o făcu,
îi a coperi gura cu sărutări flăm înde şi înfocate. După
cîteva m om ente încîntătoare, o depărtă p uţin şi o privi în
ochi.
- N ihaw kanahqa, n i kitehi. '
- Poftim ? , ■
ShadoW '-părea c ă nu se poate controla; făcu apoi
un pas în spate.
- N u era ceva im portant. Ridică o mînă, cu un bu ­
ch e t de frunze şi de flori albe cu nen/uri roşii. La capătul
lor, atîrnau num eroşi bulbi.
- Uite. A sta este surpriza.
Nevrînd să-l ofenseze. V ictoria le luă şi zîm bi uşor.
- Sînt foarte drăguţe.
 253

Buzele lui se Jugulară zeflem itor.

- Sînt un fel de liliac. B ulbii se fo lo se sc ca săpun.
- S ăpun! Oh, S hadow , m ul|um esc. Am crezut că
surpriza era cascada, oh, nu are nici o im portanjă. As­
te a sînt m inunate!
D upă ce s e 'în to a rs e ră pe mai şi du p ă ce îi arătă
cum să folosească planla-săpun. S hadow o lăsă să se
spele şi se aşeză pe iarbă. îl privi cum îi stu d ia atent
căm aşa din piele de căprioară pe care o purtase, d u p ă
care, aruncînd-o deoparte, se întinse lîngă ea.
îi era aproape im posibil să se concentreze, ca să-şi
spele trupul şi părul, avînd în faja o ch ilo r form ele acelea
măreţe, încălzite de um brele aurii ale după-am iezei. Băr­
batul nu-şi dădea seam a cît de frum os era. Atît de pu ­
ternic, o bărbăţie atît de prim itivă.
S im ţind că se înfierbîntă to tu l în ea, se întoarse cu
spatele la el.
Cînd îşi term ină baia, ieşi din apă şi se îndreptă spre
el. .
R idicîndu-şi leneş pleoapele, el o privi atent. O chii luj
arzători îi ţintuiau faţa, d u p ă care coborîră să exploreze
tru p u l el ud.
Fiori de gheaţă o cuprinseră, topindu-se a p o i într-d
că ld u ră arzătoare. Fără rrici un cu\rînt, se cuibări în b ra­
ţele lui.
 IS

H aw k o urm ări pe V ictoria cum aruncă o ultjm ă p ri­

vire îndurerată spre adăpostul lo r tainic, din bazin. Ea
o ftă cu greutate ş i se întoarse cu 1a]a la el.
- Cred că, de vrem e ce trebuie să plecăm , sînt cît se
po a te de pregătită.
El a p ro b ă d in cap, ascunzîndu-şi atent p ro p ria pă­
rere de rău. Şl îi părea într-adevăr rău. D upă n oaptea pe
care o petrecuseră, d u p ă nenum ăratele călătorii pe care
le făcuseră în paradisul plăcerilor, cui nu i-ar fi fost?
Dîndu-şi seam a că, da că va mal stărui m ult, va lua to tu l
d e la început, chiar din acel m om ent, el îşi concentră
gîndurile la călătoria ce q avea de term inat... şi la ceea
ce avea să-l spună înainte de a-şi atinge destinajia.
Privirea i se întoarse la so}ia lui şi se întrebă cum va
a ccepta ideea c ă el este so{ul ei. O cercetă atent. Arăta
atît de adorabil în căm aşa lui de m ătase şi în haina din
piele de căprioară a lui Jed, m ai ales acum du p ă ce el îi
îndepărtase m înecile, pentru a-i asigura m ai m ultă liber­
tate de m işcare. Se înm uie cînd îşi am inti cît de m ulţu­
m ită fusese de acel gest sim plu, şi cît de p rofund îşi
arătase ea recunoştinţa.
 255

- Cît mai avem pînă ajungem în sat?

H aw k respiră a d în c şi p rivi d re p t înainte, im aginîn-
d u -şi m entai drum ul pe care trebuia să-l urmeze.
- Cîteva ore. Satul lui Flam ing W ing este de partea
cealaltă a m untelui, spuse el, indicînd cu mîna creasta
m untelui.
-O h !
G lasul ei sunase deznădăjdu it şi ciudat, iar Hawk ar
fi vrut să o scuture, să-i porunce a scă să nu o mai în­
grijoreze soarta pe care o avusese cu sojul ei, să o
asigure că nu avea de ce să se team ă. Ar fi v ru t să facă
to a te acestea, dar, tem îndu-se de reacjia ei, îi întoarse
spatele. Nu-i va distruge am intirile plăcute d in bazin. îi
va spune cînd vor ajunge pe creastă.
- S hadow ? De u n d e ai cica trice le astea? în tre b ă
ea.
Deşi îşi sim ji m uşchii spatelui încordîndu-se. Hawk
se fo rjă să se relaxeze.
- Am fo s t vîndut în sclavie, acum cîţiva ani. C icatri­
cele sînt urm ele biciului paznicului.
- Oh, D oam nei V ocea ei trem ură, de parcă se 'lu p ta
să-şi înăbuşe lacrim ile. A poi sim ţi palm a ei m ică şi rece
atingîndu-i spatele. Cît de m ult trebuie să fi suferit. Bu­
zele ei atinseră încreţiturile spatelui lui.
H aw k înţelesese com pasiunea din afirm aţia ei c u ­
trem urătoare, iar dragostea lui pentru ea se în ă ţă pe
noi culm i. Ş tiind că dacă se va întoarce cu faţa către ea,
va profita din nou, păşi înainte.
- A tre c u t m ult tim p de atunci.
Forţîndu-şi un mers rar, pentru ca paşii ei m ici şi mai
puţin exersaţi să facă faţă, începu urcuşul.
C u cît înaintau mai sus. H aw k îşi form ula în gînd
cuvintele pe care avea să le spună soţiei sale. C uvinte
prin care să-i explice de ce a părăsit-o. Cuvinte de dra­
goste, cu care, spera el, îi va obţine iertarea.
Nu mai avea nici o îndoială. V ictoria nu era vinovată
 256

de atrocităţile pe care le suferise el. Văzuse în sufletul

ei, îi văzuse bunătatea. I se dăruise în întregim e, pură...
şi com plet. Pentru prim a d ată avea încredere înfr-o fe­
m eie, în această fem eie.
Dar se tem ea de supărarea el, deşi ar fi fo st ju s ­
tificată. 0 privea fix, întrebîndu-se dacă ar pute a tra n s­
fo rm a cum va m înia ei în pasiune, da că ar putea să o
lase să-i folosească tru p u l pentru a se descărca. Sîn-
gele i se înfierbîntă, iar m ersul I se încetini. Pentru o
clipă, îi trecu prin m inte să nu se mai du că în sat. Mai
pute a încă să o du că pe V ictoria la ca b a n a lui...
îndepărtă însă planul laş, întrebîndu-se ce anum e îi
produsese această slăbiciune. Nu se tem use niciodată
de m înia altuia. Păşea nesigur. Dar nici nu fusese nicio­
dată îndrăgostit. Nici chiar de Sam antha. Supărat, dar
neştiind sigur pe cine, iuţi pasul, aproape c o p le şit de
nevoia de a putea pune la spate neliniştea lui.
Cînd îşi ridică privirea din nou, îşi dădu seam a că
e ra u aproape de vîrful culm ii. Lăsînd deoparte team a, îşi
co n centră atenţia asupra a ceea ce urm a să găsească
la poalele m untelui, dacă indicaţiile lui Jed fuseseră c o ­
recte - satul tatălui lui. Şi probabil că fuseseră. Hawk
ştia că sînt urm ăriţi. De vreo jum ătate de o ră simţea
acest lucru.
O um bră de tristeţe se aşternu pe chipul lui. Omul
alb gonise oam enii poporului lui de pe păm înturile stră­
bunilor, ie furase recoltele şi vînatul, obligîndu-i, pe ce
mai mulţi, să se retragă în m unţii de d in co lo d e M issis­
sippi. H awk se to t întrebă cum reacţionase tatăl lui, şi
da că mai trăia. Jed nu am intise nim ic despre Flam ing
W ing, iar H awk nu îndrăznise să întrebe despre acesta
d e team ă să nu afle ceva rău.
Ş tiind că toate întrebările lui îşi găseau răspunsul
d in colo de m unte, iuţi pasul.
C roindu-şi drum prin pădurea de pini, inim a lui d e ­
veni to t mai grea. Un sentim ent nem aiîntîlnit de multă
 257

vrem e îl cuprinse. O presim jire nefastă, foarte asem ă­

n ătoare cu cea pe care o avusese în z iu a în ca re îl
p ă ră sise m am a lui. în c e rcă să-şi lim p e ze a scă gîndu-
rile. -
Se uită înapoi la sofia iui, care se chinuia, din răs­
puteri, să fină pasui cu ei, şi ştia cla r că nu va îngădui
ca supărarea ei să-i despartă. O va face să înţeleagă, o
va ţin e cu forţa, dacă va trebui, pînă îl va crede.
Cînd panta de sub picioarele lui se nivelă. Hawk se
opri. Deşi se mai aflau încă în desişul pinilor, el văzu
jos, de partea cealaltă a m untelui, fum ul şi vîrfurile ţu ­
guiate de w egiwa, din satul tatălui lui. Em oţia îl înăbuşi.
Era acasă. .
N evoia de a-l vedea pe Flam ing W ing era aproape la
fel de p rofundă c a d o rin ţa de a face dragoste cu V ic­
toria. C ercetă atent chipul drag al soţiei care privea,
m inunată, la vîrfurile locuinţelor acoperite cu piei de ani­
m ale şi la valea S henandoah, care se desfăşura la poa­
lele m unţilor.
H aw k zîm bi văzînd expresia îngrijorată a soţiei. Ştia
c ă ea se tem ea de întîlnirea cu Hawk, de faptul că el.
Shadow , avea să o dea altui bărbat. Fericirea lui era
im ensă dar, dîndu-şi seam a că sosise m om entul ade­
vărului, nu d ură m ult.
V ictoria îi atinse braţul.
- A cela este satul tău?
M uşchii lui se încordară sub mîna ei.
-D a .
Se întoarse cu faţa spre ea şi aproape că uită de
hotărîrea lui. Era atît de frum oasă în căm aşa im ensă a
lui Jed, cu acel păr castaniu-roşcat care îi încadra faţa
m ică. Dar ochii ei albaştri, contu ra ţi de genele dese şi
m ătăsoase, aveau o privire agitată şi îngrijorată. Şi el
ştia că destinul era m otivul preocupării ei.
Furişîndu-şi mîna în jurul taliei ei, o trase m ai aproa­
pe de el, însetat de nevoia de a o mai ţine puţin, de a-i
 258

mai savura buzele darnice, încă o dată, înainte de a-şi

d escărca sufletul;
încet, îşi c o b o rî sărutările m ai întîi pe fruntea ei, apoi
pe vîrfui p u jin cîrn al nasului, pentru ca, în final, să se
cufunde în buzeîe ei. O sărută lung şi profund, făcînd-o
să vibreze în braţele lui. Ea îl dorea la fel de m ult ca şi
el.
Oftînd cu glasul stins, el se trase înapoi.
- Neewa, trebuie să-ji spun ceva înainte de a ajunge
în sat. îşi drese vocea şi continuă: Este în legătură cu
soţul tău.
, Deodată, un mîrîit am eninţător străpunse văzduhul.
' - Ce-a fo st asta?
V ictoria se răsuci brusc.
- Sst!
Ei îi făcu un sem n c u m îna să tacă, rugîndu-se ca
ursul să nu-i adulm ece. Pentru orice eventualitate, îşi
scoase cuţitul din m ocasin.
M orm ăitul se auzi d in nou mai tare, mai aproape.
Victoria suspină.
- Oh, Doam ne!
H aw k înjură. Erau în direcţia vîntului. Anim alul îi va
sim ţi în orice clipă.
R otindu-şi rapid privirea în jur, Hawk zări o ascun­
zătoare în spatele u nor stînci. T rebuia să o salveze pe
V ictoria. O ap ucă strîns de mînă.
- Vino.
Mai m ult tîrînd-o, ajunseră la lespezile de piatră şi o
îm pinse prin deschizătura îngustă. Ştiind că statura lui
solidă nu va încăpea prin crăpătură, îi po ru n ci aspru:
- Să nu ieşi afară pînă nu-ţi sp u n eu. Ezită o clipă. Ai
înţeles? Indiferent ce se întîm plă, indiferent ce auzi, nu
ieşi afară. .
îl privea cu ochii speriaţi, iar bărbia începu să-i tre ­
mure. ■
- Unde te duci? îl întrebă, apucîndu-l de mînă şi
 259

strtngtndu-l tare. Nu po}i răm îne acolo.

îi ztmbi liniştitor. ‘
- Neewa, cea mai m are parte din via jă am trăit-o tn
aceste păduri. Nu am s ă păţesc nim ic. Nu-ti face griji
pentru mine.
Ea nu păru d e lo c convinsă.
- Te rog, nu pleca.
îl im presionă g rija ei. Incapabil să se abţină, se apie-
că şi o sărută repede şi apăsat.
- Rămîi aici, îi m ai porunci el încă o dată şl se de-
părtă.
Tocm ai cînd d ă d u c olţul stîncii d u p ă care se ascun­
sese ea, se trezi faţă-n faţă cu ursul. M orm ăitul lui fioros
II înfioră. Fiara stătea la m ică distanţă, avînd pe puţin
şase picioare înălţim e, aşa cum era ridicată pe labele
din spate, c orpul m asiv fiindu-i acoperit cu o blană mă­
tăsoasă. •
H awk înjură printre dinţi. Dintre toţi urşii din pădure,
acesta trebuia să fie tocm ai grizzly, cel m ai fio ro s din cîţi
existau.
Cu spatele spre panta m untelui. H aw k co b o rî uşor,
m om ind, disperat, ursul departe de locul unde se as­
cunsese V ictoria.
H awk nu încerca să se păcălească singur. Şansele
de a scăpa teafăr din această întîinire erau minime. De
fapt, se situau cu puţin deasupra inexistenţei.
Ursul mîrîi din nou şi-şi c o b o rî capul gata de co n ­
fruntare.
H aw k se mai retrase un pas, supraveghind continuu
anim alui. Spatele lui se lovi de un bolovan şi o durere ti
străbătu to t corpul. Era încercuit! ■
Ursul se repezi spre el.
îl lovi cu forţa unui c o p a c în cădere. Gheare ascuţite
d e sp icară um ărul lui H aw k şi-l trîntlră la pămînt.
Se ridică în picioare. .
Ursul se întoarse din nou spre el şi-l atacă.
 260

H awk sări într-o parte şi-i înfipse cujrtul în pîntece.

Un răcnet puternic răsună între mun{i.
Ca prin vis, H aw k auzi un alt sunet. Un {ipăt. Sări în,
picioare şi o văzu pe V ictoria fug in d spre urs, agitînd un
b ă j gros. Nu! Blestem ata, o s-o om oare!
înainte ca H awk să facă vreo mişcare, ea îşi aruncă
arm a în ceafa anim alului.
Ursul m orm ăi sălbatic şi se întoarse spre ea.
H awk nu c unoscuse niciodată o frică atît de mare ca
cea din acel m om ent. Se avîntă înainte, sări pe spatele
fiarei şi-şi înfipse cu jiţu l în gîtul acesteia.
0 arm ă de fo c d etună şi m asivul corp al ursului se
zgudui. ■ ■ ■'
O altă explozie răsună şi o durere fierbinte fulgeră
tîm pla lui Hawk. Sim ji senzaţia de prăbuşire a ursului
su b el.
H awk atinse păm întul şi căzu de pe animal. De de­
parte, auzea un suspin sleit. îşi scutură capul încercînd
să-şi adune gîndurile. Victoria! Se răsuci. Brivirea îi zbură
spre soţia lui.
M asivul anim al stătea nem işcat în faţa ei, cu sîngele
ţîşnindu-i din gît şi cu o gaură mare în piept. C in e ¥
îm puşcase?
V ictoria îngenunche lîngă urs, legănîndu-se cu mîi-
nile strînse în jurul abdom enului, PIîngea isteric, ochii ei
strălucitori privind undeva departe, în gol.
Im presionat de sacrificiul pe care-l făcuse pentru el,
atacînd ursul, îşi forţă picioarele de plum b să se mişte.
Se tîrî spre e a , abia conştient de sîngele care-i ş ifo ia din
cap.
C înd-ajunse lîngă ea, îi atinse braţul.
- N eew a? '
Ea nu-i răspunse. Nici m ăcar nu se uită la el.
- V ictoria? O apucă de unul d in um eri şi o scutură.'
V ictoria, la naiba, răspunde-m i! •
Privirea ei nu se ridică. PIîngea în hohote.
 261

D urerea ei cum plită îi z drobi inima. îşi fo rjă tn jp u l

rănit să se ridice şi o trase în brajele lui, iuptînd din
răsputeri cu lacrim ile care îi îm păienjeneau şi lui ochii. 0
Jinu strîns, o legănă, tem îndu-se ca m intea ei să nu fi
plecat cum va spre acel lo c inaccesibil lui. îşi afundă
fruntea în um ărul ei. Din ziua în care plecase m am a lui,
nu-i mai venise să piîngă ca acum . Se frecă de pîelea ei
rnoale. -
- Nu m ă părăsi, m icu jo . Am ije vo ie de tine.
- Nu l-am o m o iit. Shadow .
V ocea ei e slabă, dar m intea e zdravănă, m uljum esc
lui M oneto, se gîndi el.
- Am încercat, continuă ea. Am crezut că o să te
om oare. A tunci nu-m i m ai păsa de mine. Voiam şi eu,să
m or. Lacrim ile ei cădeau pe um ărul lui. Dar nu l-am
om orît. Se agăţă de braţul lui. Oh, Doam ne. A tît de mult
sînge! ■
H aw k îşi sim ţea ochii arzînd şi-şi strînse îm brăţi­
şarea. ,
- Ştiu, neew a. Ştiu.
O legăna, încercînd să-şi ţin ă con ştiin ţa trează. Lu­
mini şi um bre jucau în faţa och ilo r săi. Oh, M oneto, nu
m ă lăsa să o părăsesc acum . Nu acum i Dar gîndurHe lui
se învălrnăşiră şi sim ţi cum îşi pierde cunoştinţa. De ce
ţip ă ea? îşi scutură capul încercînd să-şi revină. Durerea
aproape că-l orbi şi totul dispăru...
V ictoria ţip ă din nou, lacrim ile înceţoşîndu-i vederea
în tim p ce-l privea pe H aw k prăbuşindu-se, cu sîngele
curgîndu-i din tîm plă. Nuu! Oh, Doamne, nu. Fusese
îm p u şcaţi
De cine? Cum ? Legănîndu-şi capul, privi în jur. Pri­
virea ei fulgeră coasta. Dacă l-ar putea duce pînă în saţ.
Cu siguranţă că indienii S haw nee a r şti cum să-l ajute. îl
trase,de um ăr în c e rcîiv l să-l ridice, dar nu avu suficientă
putere. D um nezeule din ceruri, ce putea să facă?
-îşi sprijini palm a de tîm pla lui şi căută, disperată.
 262

ceva cu care să-i încetinească sîngerarea. Dacă ar p u ­

tea să-i oprească sîngele, ar alerga pînă în sat să aducă
ajutoare. Im agini ale c lip e lo r petrecute de ea, la han. cu
A dam , îi veniră în m inte. Presiunea. A vea nevoie de
ceva, o pînză,_care s-o p u n ă jp e rană.
C ăută tivul căm ăşii pe care-o purta.
- Rial Oh, dragoste, credeam că te va omorî!
V ictoria întoarse capul şi-l văzu pe vărul ei venind
spre ea.
- Collier? B ragen? spuse ea în tim p ce bărbatul înalt
se ivi în spatele vărului ei. Oh, m uljum esc lui D um ne­
zeu. A]uta|i-m ă. Repede, a fo s t rănit.
C ollier trînti întrebarea;
- Cum adică, vrei să spui că nu a murit?
V ictoria suspină.
- Şi nu m ulţum ită ţie. Parks, răspunse, cu dispreţ,
Bragen, în tim p ce îngenunche lîngă Hawk şi-i puse o
b a tistă pe rana sîngerîndă.
- Nu am încercat decît să om o r ursul, se apără im e­
d ia t Collier. De unde să ştiu că fiara se va întoarce
exact cînd o să trag eu? ■
- Deja îl nim erisem eu, spuse Bragen. Ai tras cînd
ursul se prăbuşea.
înm ărm urită ş i furioasă cum nu m ai fusese vreodată
în viaţa ei, V ictoria sări în picioare. Se îndreptă direct
către Collier. _
- T u l-ai îm puşcat? îl p ocni p u ternic şi adăugă: Bles-
tem atule!
C ollier se clătină şi-şi duse mîna la gură. O privi
uimit.
- Doam ne, Rial C uvintele îi curgeau printre degete.
De ce m-ai lovit? N-am vrut să-l îm p u şc pe ticălos! Am
o ch it ursul!
. Dîndu-şi seam a că vărul ei nu încercase de cîl să-i
salveze, răm ase, instantaneu, contrariată. .
- Oh, Collier, iartă-mă. îi atinse obrazul. Num ai că...
 263

Işi c oborî privirea spre Shadow , urm ărindu-l pe Bragen

bandajîndu-l. El reprezintă m ult pentru mine.
- Poftim?
-- La naiba, Parks, dă-m i o mînă de ajutor, strigă un
alt b ă rbat spre vărul ei.
C ollier se întoarse aruncînd o privire mînioasă.
S olidul bărbat, cu barbă roşie şi cu o banderolă pe
un ochi, urcă Jinînd patru cai d e căpăstru, între c a e
V ictoria recunoscu şi arm ăsarul lui Shadow .
- Descurcă-te singur, O ’Ryan. N-o să-ji car eu fundu'
ăla gras...
C ollier înghejă, ochii lui fixînd noile aparijii.
Bragen A lexander înjură încet.
V ictoria se întoarse şi suspină. Doisprezece bărbaji
de culoare arăm ie stăteau în faja lor, unii purtînd num ai
un p e tic de pînză, aljii pantaloni de piele ca ai lui Sha­
dow . T o ji aveau arme, d e la flinte, la arcuri cu săgeji. Şi
to ji p ă re a u extrem de am eninjători.
In orice altă îm prejurare ea ar fi leşinat la aparijia
sălbaticilor; dar grija care o purta pentru S hadow îi înă­
buşi frica.
- Vă rog, ajutaji-ne. Ea îngenunche şi mîngîie sp rin ­
ceana lui S hadow . Este rănit. ,
Unui din indieni păşi în fajă şi V ictoria sim ji un fior
străbătînd-o din cap pînă-n picioare. Purtînd pe cap o
p o d o a b ă cu pene aibe, de felul celei d e care A laina nu
se d e sp ă rţe a n iciodată, era evid e n t căpetenia, fiind
exact versiunea mai vîrstnică a lui S hadow .
Nim eni nu mai respiră cînd ochii bărbatului, negri,
catifelaji, cu m ici riduri la coljuri, alunecară de la Bragen
la O ’Ryan, de la O'Ryan la C ollier. Privirea lui se îngustă
pu ţin spre vărul ei, apoi se m ută către ea.
C ăpetenia o fixă o bună bucată de tim p, apoi se uită
spre trupul nem işcat al lui Shadow . Buzele bine co n ­
tu ra te ale in d ianului se strînseră în tr-o linie înverşu­
nată.
 264

- Dacă fiul meu... C uvintele I se înăbuşiră în gît.

Dacă S hadow H awk m oare, veji m erge d u p ă el.
C ollier scăpă un suspin.
Privirea V ictoriei se îndreptă spre bătrîn, apoi spre
bărbatul întins pe păm înt. Fiul căpeteniei? S hadow ? Ini­
ma începu să-î bată puternic. S hadow Hawk!
 Hawk. T ot drum ul către sat, V ictoria m erse alături de
targă, nedeziipindu-şi ochii de la bărbatul rănit. îngrijo­
rarea intensă se îm pletea cu su părarea ei, p u ternic
m otivată. S hadow era Hawk. Era rănit. Era s o ju l ei. Pu­
tea să m oară.
îşi strînse brajele în jurul c o rp u lu i şi încercă să-şi
liniştească trem uratul care o apucase, gîndindu-se că ar
putea să-l piardă. Se afundă în m înia ei. O m injise. Evi­
dent asta voia să-i explice pe munte. A sta sau voia să-i
sp u nă că-i dădea d ivorjul pe care i-l ceruse.
Se îm piedică. O folosise pentru a-şi satisface plă­
cerile trupeşti, ştiind foarte bine că, de fapt, îşi exercita
drepturile de s o j. T otul nu fusese decît un jo c ca să
tre a că m ai repede tim pul călătoriei pînă în satul Sha­
w nee. Şi, într-adevăr, trecuse m ult m ai uşor decît dacă
ar fi tîrît-o în spatele calului.
Furia ei crescu gîndindu-se la chinurile la care o
supusese. Pentru toate acestea ar fi vrut să-i tragă un
pum n în nas. N enorocitul. Ticălos m izerabili Dar amin-
tindu-şi-l zăcînd a colo neajutorat, cu o chii închişi, cu
bandajele înfăşurate în jurul capului şi cu urnărul livid,
com parativ cu restul pielii arăm ii, uită m înia. îl voia să-
 266

năfos, pentru ca să-l poată om orî ea.

- V ine Flam ing W ing! ţipă cineva în engieză.
V ictoria îşi c o ncentra atenţia asupra îm prejurim iior
şi-şi dădu seam a c ă intraseră în sat. Pentru o clipă, uită
de sentim entele ei confuze pentru S hadow Hawk şi cer­
cetă atentă priveiiştea şi m iresm eie din jurul ei.
Clinii lătrau, iar co p iii ţopăiau. Mirosui înecăcios de
fum şi d e carne friptă um plea aerul. A dăposturi a co ­
perite cu piei de anim ale, avînd agăţate, la intrare, cîte o
pieie de bizon, form au un cerc inegal în jurul unei p o ­
ieni. în m ijiocui acesteia, carnea atîrna deasupra unui
fo c aflat în faţa unui co rt m uit mai mare. De-a iungul
pereţilor lungi ai corturilor, la nivelul ochilor, găuri mi­
cuţe serveau de ferestre.
La început, V ictoria sim ţi o frică teribilă privind la
sălbaticii cu chipuri prim ejdioase care apăreau din toate
părţile.
O fem eie suspină.
- S hadow Hawk!
Ş oaptele m urm urate de m ulţim e se stinseră într-o
tăcere cum plită.
C ăpetenia spuse ceva, în graiul shawnee, unui grup
de războinici şi-şi întoarse privirea înfricoşătoare spre
Collier. Mai spuse ceva care păru destul de urît.
V ictoria s e încruntă şi se întoarse spre Bragen care
stătea lîngă ea. •
- Ce înseam nă cut-ta-ho-tha?
Se aplecă către ea şi-i spuse cu vo ce joasă:
- C ondam nat.
- Ce vrei să spui? Team a lui C ollier o fulgeră. Ce au
de gînd să-i facă?
Un războinic se apropie, iar B ragen îşi îndreptă spa­
tele şi nu răspunse.
înnebunită de frică, apăsată de confuzia ş i îngrijo­
rarea prin oare trecuse în ultim a oră. V ictoria privi cum
H aw k este dus într-un a d ă p o st separat, d u p ă care.
 267

am ejită, îi urm ă pe ceilalţi într-o construcţie mai mare.

- Se num eşte sfatul bătiînllor, explică Bragen trecînd
prin cadrul d e lem n al uşii. C onducătorii tribului se fn-
tîlnesc aici. -
Ea a bia îi auzi com entariul. Gîndurile ei erau prea
haotice. Grija pentru H aw k se confrunta cu team a pen­
tru C ollier şi pentru ceilalţi. Nu credea că indienii îi vor
face ei vreun rău. Cel puţin, aşa se ruga. .
Avu nevoie de c îte v a . m om ente pentru a se a co ­
m o d a cu întunericul din casa sfatului. încet, începu să
distin gă încăperea. Era m are şi răcoroasă, cu raze fine
d e lum ină care pătrundeau prin ferestrele înguste de pe
părţi. La fiecare colţ al adăpostului, prăjini subţiri, aran­
jate într-o structură încrucişată, susţineau acoperişul tri­
unghiular. Sus, în m ijloc, un orificiu m are se deschidea
exact deasupra u nor pietre aşezate în cerc, evident o
c ră p ă tură pentru evacuarea fum ului.
B ragen se îndreptă spre unui din stîlpii susţinători,
se aşeză jo s şi se sprijini cu spatele de el. '
- încearcă şi tu să-ţi găseşti un lo c confortabil, Ria.
P robabil c ă vom sta ceva tim p aici.
O ’Ryan o apucă spre una din ferestre şi privi afară,
o ch iu l lui zbătîndu-se nervos.
- Păgînii ăştia blestem aţi plănuiesc probabil să ne
m ănînce la cină.
- Nu sînt canibali, răspunse Bragen.
V ictoria se întreb.ă de unde dobîndiâe el atîtea cu­
noştinţe despre indienii Shawnee, dar considerînd gîn-
dul lipsit de im portanţă, îl abandonă repede. îşi frecă
m îinile înfiorate şi se m ută în calea unei raze de soare. -
- Să fiu al naibii, veniţi să vedeţi! exclam ă O'Ryan. îl
d ezbracă pe Parks.
, V ictoria fugi la fereastră. îngrozită, îl privea pe C ollier
zvîrcolindu-se sălbatic şi strigînd obscenităţi în tim p ce
doi războinici îl ţineau şi un al treilea îi sfîşia hainele de
pe corp. ’ ■
 268

- Doamne!
B ragen se ridică şi, venind lîngă ea, înjură încet.
- M ă tem ui că aşa o să se întîm ple de vrem e ce
câpeterria îl văzu pe C ollier îm puşcînd pielea aia roşie,
bom băni O ’Ryan. .
V ictoria suspină.
- Ce au de gînd să facă?
t- Să-l treacă pfin furcile caudine; răspunse Bragen.
Pe m ăsură ce vorbea, un grup de fem ei şi copii
form ară d o u ă rînduri între vărul ei şi casa sfatului. Fie­
care ţinea un băţ, o nuia, un ciom a g sau un toiag, unele
aproape de şase metri lungim e. Panica o cuprinse.
- 0 să-l om oarel '
- Nu dacă fuge suficient de repede, spuse Bragen,
grav.
N ăucită, V ictoria privi pe unul din războinici ridicînd
mîna şi indicînd spre casa sfatului. - .
-:M si-kah-m i-qui, m orm ăi el, continuînd apoi cu alte
cuvinte de neînţeles.
- Ce spune?
- R ăzboinicul i-a spus lui C ollier să alerge p'mă la
casa sfatului, răspunse Bragen. Dar dacă se îm piedică
şi cade, va trebui să o ia de la început.
Trupul gol al lui C ollier trem ura. A poi cineva îl îm ­
pinse în faţă.
El ţip ă şi se îndreptă spre şirul am eninţător. C ineva îl
lovi în ceafă. Faţa i se schim onosj de durere, apoi, fă-
cînd nişte paşi mari, săltaţi, îricercă să evite atacatorii
furioşi. Reuşise aproape să ajungă la finiş cînd o fem eie
s o lid ă îi ieşi în cale cu un ciom ag.
V ictoria ţip ă cîrîd fem eia îl lovi cu ciom agul exact
între ochi, îngenunchindu-l. Sîngele ti ţîşni, şi el îşi prin­
se capul văicărindu^se ca un copii, în tim p ce ceilalţi se
apropiară, aplicîndu-i lovitură du p ă lovitură p e spatele
gol şi pe umeri. A poi îl tîrîră înapoi la linia de start.
- Opreşte'-i! Oh, Doam ne, să-i oprească cineval urlă
 269

isteric V ictoria.
Bragen o trase de la fereastră şi o îm brăjişă, în-
gropîndu-i fa{a ia pieptui lui.
- Nu te uita.
Ea se agăjă cu m îinile de căm aşa lui şi piînse pînă îi
secară lacrim ile. îi ura pe aceşti sălbatici, Iar pe Hawk
cel mai m ult dintre toji. ’
I se păru că trecuse o eternitate pînă cînd {ipetele şi
rîsetele încetară. înnebunită de groază, îşi "ridică pleoa­
pele şl privi spre ochii com pătim itorj ai lui Bragen.
Z m b i către ea, liniştitor. ’ .
- S-a term inat.
Ea se răsuci spre fereastră, genunchii aproape în-
m uindu-se de bucurie cînd îşi văzu vărul pe picioare,
sprijinit de d o i războinici Shawnee. Stom acul i se în­
toarse pe dos, zărind Sîngele şi corpul lui cotonogit.
în tim p ce C ollier se zbătea neputincios, un alt răz­
b o in ic se apropie şi începu să m înjească trupul vărului
ei cu un lichid negru, pe care îl avea într-un castron.
- Ce face acum ? .
Ea spera că fluidul aceia negru să fie vreun leac.
- îl însem nează ca pe un condam nat, spuse Bragen.
O ’Ryan se m işcă şi, înfigîndu-şi degetele în pielea
din jurul ferestrei la care .stătea, privea înspăimîntat.
- Oare m ie ce^mi vo r face sălbaticii?
- Nimic. Parks este cel care l-a îm puşcat pe Re­
m ington. -El este singurul pe care-l vor.
B ărbosul respiră uşurat. A poi se încorda brusc. -
- C e fa c acum ?
V ictoria îşi întoarse privirea spre fereastră. Collier
era acum răstignit de d o i stîlpi. Sîngele şi vopseaua
neagră picurau în praful de sub el, iar capul îi atirna în
jos, epuizat şi lipsit de cunoştinţă. Arăta jalnic. Lacrim ile
începură să curgă pe obrajii ei.
- A u term inat cu tortura, deocam dată, spuse Bra­
gen. A bia mîine v o r începe "din nou.
 270

- Şi apoi, ce va urm a? întrebă Victoria.

Miia se citea în ochii lui.
- N u ştiu sigur. C red că m uite depind de viaja lui
HăWk. B ragen ridică d in ,u m e ri, Dacă H awk m oare,
atunci C oilier va trebui să treacă din nou prin furcile
caudine, iar apoi va îndura orice tortură vor alege el. în
final, îl v o r om orî. Pînă atunci, însă, îi vor chinui cu
a g o n ia m orjii. .
C am era îrTcepu sa se învîilească cu ea, iar V ictoria
se sprijini de brajui lui Bragen. A cest lucru nu era po-
siblL, '
în acea clipă, auzind zarvă afară. V ictoria sări la fe­
reastră. E xclam ajia ei de uim ire răsună în încăpere:
- Alaina!
Uşurată, îşi zări soacra, pe Paddy şi pe un bărbat
extraordinar de atractiv, pe^ un A rm ă sa r negru, intrînd
călare în tabăra Shawnee. în treacăt, se gîndi că p ro ­
babil lăsaseră trăsura la H alcyon.
Privirea ei se îndreptă spre străinul cu părul negru.
A cesta era Jaşon Kincaid? îi studie form ele p u te rn ic e ,'
îm brăcate în pantalonii confortabili, d e culoare cafenie,
obserVînd, sub căm aşa de olandă, lăjlm ea um erilor lui.
Era afit de p rinsă în cercetarea ei, încît îi luă ceva
tim p să-şi dea seam a că, pentrp a d o u a oară în acea zi,
satul se cufundă în tăcere. To{i păreau c ă înghejaseră,
nedezlipindu-şi ochii de la frum oasa lady Rem ington.
V ictoria privea uim ită pe m ăsură ce A laina se a p ro ­
p ia de cortul în care fusese dus, mai devrem e. Hawk.
M uijim ea m urm ură, iar num ele Sand Blossom^ se
auzi de m ai m ulte ori.
Una din fem eile Shaw nee păşi în fajă, strigă pe ci­
neva şi apoi fugi.

1, Floare-de-nisip.
 271

Flam ing W ing se ivi d in spatele uşii acoperite cu

pieie, se opri şi privi, uimit, la Alaina.
V ictoria îl văzu trecînd, pe rînd, de la starea de şoc,
la bună dispoziţie şi apoi la furie, pentru ca, în final,
chipul să I se cufunde într-o totală inexpresivitate. îşi
in cru cişă m îinile la p ie p t şi privi drept în faţă, de parcă
A laina n-ar fi fo s t acolo. .
Un licăr de durere sclipi în ochii fem eii bătrîne, îna­
inte de a se lim pezi într-o p rivire sobră. Se aplecă în faţă
pe cal şi spuse ceva căpeteniei. .
El se încordă, iar trăsăturile lui, după ce răm aseră
un m om ent indecise, deveniră din nou rigide.
. O clipă, nim eni nu făcu nici o m işcare; nici măcar
păsările nu mai îndrăzneau să ciripească. A poi Flam ing
W ing încuviinţă din c a p şi intră înapoi înăuntru.
C alm ul A lainei nu se deranjă. Cu capul sus, des-
călecă şi-l urmă.
Cînd dispărură în spatele uşii de piele, satul îşi reluă
activitatea, to ţi vrînd să pară ocupaţi şl să evite astfel
locuinţa căpeteniei.
Paddy şi celălalt bărbat răm aseră pe caii lor.
îi păru că trecuseră ore îritregi pînă cînd Flaming
W ing şi A laina apărură din nou. Fără să vorbească,
şeful de trib urcă pe calul lui lady Rem ington, o ridică şi
o aşeză în faţa lui, cuprinzîndu-i cu braţul talia subţire.
Indienii îşi pierduseră răsuflarea cînd, fără să dea nici o
explicaţie nim ănui, cei doi o apucară spre pădure.
B ărbatul atrăgător, aflat lîngă prietenul Victoriei, îi
spuse ceva acestuia, apoi vorbi către unui din indieni
şi-şi deplasă statura înaltă spre a dăpostul lui Hawk.
P addy se îndreptă spre casa sfatului, cu paş| apă­
saţi.
- Ah, Ria, m orm ăi el intrînd şi strîngînd-o în braţe.
Nu vei şti niciodată prin ce griji am trecut. Se trase în
spate şi o privi. Eşti teafără, fetiţă? Nu ţi-au făcut nici un
rău?
 272

Cu ochii îm păienjeniţi de lacrim i, V ictoria se ghem ui

la pieptul lui Paddy.
- Sînt în reguiă, Paddy. Adevărat. N-am nimic.
Un fio r străpunse trupul bătrînului înainte de a o
elibera.
- S lavă cerului. Se uită spre ceilalţi bărbaţi din în­
căpere. De ce Parks este legat? ■
O ’Ryan nu-l băgă în seam ă şi se uită pe fereastră.
B ragen explică cît p utu de repede.
P addy se încruntă.
- Vrei să spui că a tras asupra ursului, d u p ă ce îl
doborîseşi deja? Şi l-a atins pe fiul căpeteniei?
- Da, a tras după, dar nu a intenţionat să om oare pe
nim eni, adăugă V ictoria, apărîndu-şi vărul. Şi d u p ă ceea
ce nem ernicul m eu s o t m i-a făcut, lăsîndu-m ă să cred
că am fo s t răpită de un sălbatic, du p ă felul în care... Ei
bine, îmi pare rău că C ollier nu a ţin tit mai precis.
P addy îşi îngustă privirea, dar nu com entă.
N eplăcîndu-i' acea căutătură a lui. V ictoria schim bă
subiectul.
- Cum de m-ai găsit?
- A laina îşi închipui că fecioru-su te va duce în ta ­
băra Shawnee. Dar cînd ajunserăm la H alcyon, Jason
Kincaid, băiatul care ne însoţi, ne zise că Flam ing W ing
fusese silit să-şi m ute satul. D ucesa se supără tare. Şi
înainte ca să ne dezm eticim bine, ea se şl pregăti de
plecare spre satul Shawnee. Lui Kincaid nu-i plăcu trea­
b a asta deloc. îi spuse că Flam ing W ing suferise deja
destul. Paddy zîmbi. Ziceai c ă era gata să explodeze.
Dar lady R em ington îi spuse, liniştită, ceva, care îl potoli
pe tînărul Kincaid. Păru într-adevăr surprins d e ceea ce
aflase şi ne prom ise c ă ne va duce în sat.
- Mă întreb ce i-o fi zis?
Paravanul, care acoperea intrarea, se dădu la o par­
te şi apăru o tînără fem eie, atrăgînd atenjia tuturor.
O'Ryan se răsuci, avînd o expresie înspălm întată.
 273

Fata vo rb i rar şi, daşi se strădui să pro n u n ţe cu grijă

fiecare cuvînt, V ictoria nu înjeiese o iotă.
- Spune că ne va duce la locuinţele noastre, explică
Bragen.
Frum oasa indiancă ridică paravanul de piele şi îi
invită să iasă. Ieşind afară, în lum ina soarelui. V ictoria îşi
îndreptă autom at privirea spre vărul ei, care atîrna încă
între cel doi stîlpi. O cuprinse mila văzîndu-l atît d e ne­
norocit. Dar nu avu tim p să piîngă suferinţa lui, d e ­
oarece se apropie de ea o dră g u ţă fem eie în vîrstă.
Purta o rochie din piele, strînsă pe corp, prinsă în faţă
cu un şiret. Num ai că şiretul nu era legat. Se deschidea
larg, etaiînd sinii îndrăzneţi, plini şi maturi.
Femeia privi tăcută, un m om ent, fixîndu-i insistent pe
B ragen şi Paddy. A poi, eliberînd un oftat, se întoarse
spre O ’Ryan.
- Tu vii cu W inter F io w e r\ spuse ea într-o engleză
stricată.
Pieptul lui O 'R yan se um flă de aer, iar ochii lui arun­
cară o privire superioară ce lo r d o i bărbaţi.
- Indianca poate să deosebească un bărbat ade­
vărat de ceilalţi.
V ictoria sesiză în ochii fem eii un licăr de silă, pe care
repede şi-l ascunse, luîndu-l de braţ pe O’Ryan. Ea zîm-
bi afectuos, d a r fals, şi-l conduse spre un cort.
- U nde se duc? în tre b ă V icto ria fără să se gîn-
dească.
Bragen părea să-şi caute cuvintele.
- Să îm partă o rogojină.
V ictoria sim ţi că faţa îi ia foc, m ai ales atunci cînd
P addy chicoti. N eruşinatul!
După ce O ’Ryan şi fem eia dispărură în locuinţa ei.

1. Floare-de-larnă.
 .274

fa ta care ii luase de la casa sfatului ridică m ina şi arătă

spre cortul aflat lingă cel al lui Flam ing W ing. Indică
apoi spre P addy şi Bragen.
B ragen il privi pe P addy cum se îndreaptă spre cort,
dar el nu se clinti.
- Vreau să vorbesc m ai întîi cu Kincaid, ii sp u se el
V ictoriei, inainte de a repeta cererea in shawnee pentru
g h id a lor.
Fata ridică un um ăr în g u s t şi porni mai departe,
aten jionînd-o pe V ictoria să o urmeze. Se îndreptară
către o altă locuinţă.
O fem eie tînără, bine făcută, cu păr drept, negru,
m ătăsos, păşi afară. O îndepărtă pe cealaltă fată Sha-
v/nee şi apoi îşi îndreptă c apul spre Victoria.
- Tu îm p a iii w egiw a cu'S um m e r W in d \ Ea îşi atinse
pieptul. Şi nykyah, mam a. C ooing Dove^. Ridică para­
vanul de piele şi arătă spre o ferheie bătrirră, slabă, care
stătea aplecată deasupra unui coş pe jum ătate îm pletit,
aflat în poală. Nikyah fără auz.
Bătrîna, sim ţindu-le prezenţa, îşi ridică privirea spe­
riată şi începu să facă gesturi rapide din mîini.
Sum m er W ind intră în c o rt şi se aşeză, graţios, pe o
rogojină.
- Care este nume?
- V ictoria.
Ea repetă num ele rar.
- V ic-to-ri-a. Drăguţ. Fata întinse mîna d u p ă un cas­
tron de lemn, c io p lit rudim entar, um plut cu un fel de
terci. Vrei m ănînci?
V ictoriei i se întoarse stom acul pe d o s num ai la gîn-
dul că ar putea m înca aşa ceva.

1. Vînt-dB-Vară.
2. Gîngurit-de- Porumbel.
 275

- Nu, m ul|um esc. D upă o clip ă de tăcere, V ictoria

începu să se sim tă stingherită. Privi în jurul locuinjei.
Cum au învăţat oam enii poporulu i tă u engleza?
- S and B lossom învăţat Shaw nee m ai m ulte răsă­
rituri de soare.
- Sand B iossom ?
- Al-ai-na. Fata p ronunţă num eie cu greu. Nyl<yah lui
ShadoiV Hawk. .
- Ci^m de a căpătat num eie de Sand Biossom ?
- Părui cuioare de nisip.
Sum m er W ind ridică din um ărul slab.
- M icuţul S hadow H aw k aduce m ulte flori la nykyah.
Sand B lossom pune aici.'Ş i arătă cu m înâ spre părul ei.
Im aginea soţului el, băieţel fiin d şi aducind flori m a­
mei saie, o im presionă puternic. Cum trebuia să o fi
iu b it atunci! Tristă, nu p utu s ă nu se întrebe ce anum e îi
provocase atîta aversiune îm potriva Aiainei.
- C ăpetenia spuse tu neewa, soţie, pentru Hawk.
V ictoria se înăbuşi într-o respiraţie bruscă. Neewa
însem^na soţie! Ticălos nenorocit, neruşinat, ordinar, in­
fam ! în to t ace st tim p, o num ise soţie! îşi strînse tare
m axilarul. Oh, va plăti pentru asta. '
- Da. S înt neew a lui.

G ura frum oasă a iui Sum m er W ind se ârcui într-un

zîmbet.
- Fem ei din s a t nu bucuros. M ulte seri S hadow
H awk c ăutat piăcere în m ulte w egiw a. Zîm betul ei se
lăţi. W inter Flow er învăţat bine. Hawk foarte frum os. .
V ictoria nu putea să nege acest lucru, dar n ic i făptui
că ardea d e geiozie. SIm plui gînd că Hawk fusese în
b raţele sufocante ale lui W inter Flower, fără a le mai
 276

so co ti pe celelalte, o aducea în stare să ucidă. Simţind,

deodată, că se înâb.uşe, s e uită spre deschidere.
- Am voie să ies afară?
- T u nu prizonier. ,
- A tunci, dacă nu te superi, aş vrea să mă plim b
puţin.
Sum m er W ind aprobă din cap, avînd o figură în ­
grijorată, de parcă şi-ar fi dat seam a că spus^âe ceva
ce n-ar fi trebuit. '
V ictoria tocm ai se îndrepta spre ieşire cînd cineva
din afară încerca să intre. '
‘Sum m er W ind trecu p e 'Iîn g ă ea şi dădu la o parte
paravanul d e piele de la intrare.
- Scuzaţi vă rog, cuconiţă. Da’ fetiţa mea, Ria, este
cum va înăuntru? '
V ictoria se grăbi spre tişă , nerăbdătoare să vorbea­
scă cu Paddy, să afle cum se sim te Hawk. Dar hu se
aşteptase să-şi vadă prietenul atît de tensionat şi de
o bosit. îşi drese vocea, apoi vorbi încet către ea:
- Trebuip să-ţi vorbesc, fetiţă.
Frica o făcu să-şi sim tă m uşchii încordîndu-i-şe.
- D espre H awk este vorba, nu-i aşa? I s-a întîm plat
ceva.
- Ce? Nu-. Nu, fetiţă, băiatul îi bine.
înm uindu-i-se genunchii de bucurie, ea îl invită să
inţre înăuntru.
El ezită.
- Nu putem să ne plim băm ? Ce vreau io să-ţi spun
nu-i şt pentru urechile altora.
- Bine. Năucită, V ictoria părăsi cortul şi m erse cu
P addy pînă la m arginea pădurii. Ce este? •
El nu-şi găsea locul, stătea cu mîinile adîncite în
buzunare şi privea, în jos, la un m orm an de ace de pin.
Părea atît de agitat, încîf ea abia îşi stăpîni zîm betul.
- Ria, nu ştiu cum să încep, aşa că o să Intru direct
în subiect. Respiră adînc. R ichard T ow nsend nu era-ta-
 277

tăi tău. .
D acă ar fi pocnit-o, n-ar fi fo st atît de uimită.
, - Poftim?
- Cum ai auzit, fetiţă.
- Dar dacă el nu era tatăl meu, atunci cine este?
M intea ei Încercă să-şi aducă am inte de vreunul din
bărbaţii pe-care îi văzuse în com pania mam ei ei. Nu-şi
am inti de nici unul, cu excepţia Iul Paddy. Inim a începu
să-i b ată repede. . .
- Paddy? Privirile lor se întîlniră şi ea ştiu. îşi dădu
seam a. Tu?
- Nu te uita la m ine aşa, fetiţă. Voîsem să-ţi spun de.
m ult tim p. Dar m am a ta nu voise să te supere. El în­
chise ochii. Dar cînd mi te răpi, nu m ă gîndii decît că
s-ar putea să m ori. O chii lor se întîlniră. Eu n-aş mai fi
p u tu t să trăiesc dacă ţi s e întîm pla ceva şi n-ai fi ştiut
adevărul.
în că uim ită, ea îl privea fix, observînd, pentru prim a
dată, lucruri pe care o u le m ai văzuse pînă atunci. Părul
Iul castaniu-închis, deşi sur la tîm ple, se asem ăna cu al
ei, dealtfel şi culoarea albastră a o ch ilo r era la fel. Sen­
tim ente c ontradictorii se luptau în ea. Toţi cei la care
ţinuse o înşelaseră. îl iubea pe Paddy. Acum îl ura. Dar
d u p ă chinul pe care îl îndurase cu Hatvk, nu-l va judeca
pe Paddy decît după ce va şti totul.
- Cum de eşti tu tatăl m eu şî nu este Richard Tow n­
send? întrebă ea cît p utu de calm.
El îşi drese glasul.
- îi o poveste lungă, Ria. ^
- Am tim p suficient.
Paddy se întoarse cu spatele şi privi, pierdut, spre
vasta sălbăticie. Cînd începu să vorbească, vocea lui
trem ură:
- Mă îndrăgostii de m am a ta, cînd eram nişte puş­
tani, spuse el, cu un to n grav. Eram lancheu pe-atunci
la tatăl şi, la grajduri. Am crescut iubind-o de la distanţă.
 278

ştiind că era totul fără de speran]ă. Nu se putea mărita

cu unui de c o n d ijia mea.
îşi scărpină ceafa.
- Cînd se căsători cu contele, aproape că mi se
frînse inim a. Dar m ă |uă cu ea la Denwick, ca grăjdar al
ei. A cest lucru nu-i plăcu Iu' aide Richard, d a r nu avu
m otiv să o refuze. Eram bucuros s ă fiu lîngă-iubita mea.
Se întoarse cu fa ja spre V ictoria, privind-o cu ochii
îndureraţi. -
- Dar ea nu era fericită cu el. V edeam cum se purta
cu ea,^ auzeam cuvintele lui grele, vedeam pum nul lui
tare..._, închise ochii şi inspiră adînc. O vedeam cum su­
feră. îl uram şi ştiam că şi ea îl ura. Şi totuşi, ea nu se
îndepărta de nem ernicia lui. îşi dorea atît de m ult un
' copii. 0 a r d u p ă aproape zece ani, îşi dădu seam a că nu
putea s ă aibă unui d e la conte şi atunci se hotărî să-l
părăsească. >
îşi înghiţi saliva şi clip i pentru a-şi lim pezi ochii în­
lăcrim aţi.
- Puse la cale acea călătorie în colonii, s u b pretextul
că-şi vizitează sora, dar nu m ai avea d e gînd să se
întoarcă. T oţi, îm preună chiar cu bătrîna Louise, ser­
vitoarea, trebuia să plecăm cu aceeaşi corabie. Numai
că regele trim ise d u p ă conte, iar noi nu mai puturăm
să-l aşteptăm . Plecarăm înainte.
S coţîndu-şi din buzunar cealaltă mînă, şl-o trecu pe
deasupra frunţii.
- Slujnica, Louise, avea rău d e mare. Aşa că răm ase
în pat, lăsîndu-ne pe m ine şi pe m am a ta m ai to t tim pul
singuri. Prea m ult. înainte d e a ajunge în colonii, mam a
ta ştia deja că aştepta copilul meu.
Ea îi întîlni privirea plină de un am estec de căldură şi
tristeţe.
- Cînd ne întîlnirăm m ai tîrziu cu contele, ea nu putu
să-i spună adevărul. Ar fi.însem n a t m oartea mea. Aşa
că îl rrtnţi. L-a convins că erai dtn boapsele lui. .
 279

- Te-a iubit? întrebă V ictoria, cu o voce încordată.

El încuviinţă din cap, tristeţea citindu-i-se pe fiecare
linie a feţei lui chipeşe. .
- Mi-a declarat-o pe corabie, Mi-a spus că m ă iubea
m ai m ult decît viaţa.
Victoria sim ţi durerea lui Paddy, de parcă ar fi fo s t a
ei. Ş tia cum este atunci cînd iubeşti pe cineva... fără să '
ai nici p speranţă. N esigură- pe picioare, se îndreptă
spre tatăl ei. Tată! C uvîntul îi răsună în inimă. Ea îi
atinse tandru obrazul, am intindu-şi de tim purile în care
el avusese grijă de ea.
- Ai fo s t înto td e a u n a tată, mai m ult decît a fo s t Ri­
chard T ow nsend. îl sărută. N im ic nu s-a schim bat.
Paddy îi apucă m îna şi o strînse tare. O chii lui se
um plură de lacrim i, iar um erii i se zguduiau.
- Doam ne, cum te iubesc, fetiţă.
Un suspin izbucni d in pieptul ei şi-şi afundă faţa în
um erii lui puternici. ,
Cînd, în final, P addy şi V ictoria se întoarseră în ta ­
bără, bătrînul o îm brăţişă puternic şi se îndreptă către
w egiw a. Urm ărindu-i poziţia m îndră a um erilor ş i uşorul
şchiopătat, V ictoria se sim ţi im presionată. Discutaseră
aşa cum nu mai făcuseră niciodată pînă atunci. Ea îi
povestise despre H aw k şi despre dragostea ei pentru
el, dinainte de a-şi fi dat seam a că o m inţise. îşi explica
acum de ce se sim ţise mai apropiată de Paddy decît de
Richard, deşi niciodată nu-i trecuse prin m inte că el ar
pu te a să-i fie tatăl adevărat. Ştia d o a r că Paddy o iubea,
la fel de m ult ca şi ea şi niciodată nu o înşelase in­
tenţionat, şi nici nu o părăsise. Rămăsese să-şi vadă
co p ilul crescînd, chiar dacă asta însem nase să vadă
fem eia iubită^ zi de zi, cu un alt bărbat. ^
V ictoria privi spre cortul lui S um m er W ind, am intin­
du-şi durerea provocată de inocentele povestiri ale fetei
d espre celelate fem ei din viaţa lui Hawk. Cît de rănit
tre b u ie să fi fo st Paddy în toţi aceşti ani. Şi totuşi, ră­
 280

m ăsese la D enw ick pentru ea.

Nem aivrînd să se g indească la mizeria îndurată de '
tatăl ei şi la fndem înarea sexuală a soţului^ începu să se
uite, prin sat, d u p ă vreo fig u ră cunoscută. Nu voia să
vo rb e ască din nou cu Sum m er W ind. N u acum . Şi nici
pe H aw k nu voia să-l vadă. Nu pînă nu va fi suficient de
refăcut ca să poată face fa tă mîniei ei.
B ragen nu era pe nicăieri. Evident, era încă în cort,
cu H awk şi Ja son Kincaid. V icto ria îşi stăpîni impulsul
de a m erge acolo, c a să se convingă că într-adevăr
so ţu l ei era bine. Se îndreptă în schim b spre Collier.
Nu-i mai păsa de Hawk. Era un m incinos şi un m ojic şi
un afem eiat lipsit de scrupule.
A propiindu-se d e vărul ei, obsenră că-şi recăpătase
cu n o ştinţa şi că vorbea c u O'Ryan. Nu, se certa cu el,
cu voce joasă. O m ul cu un singur o ch i îi m orm ăi ceva şi
se d epărtă zgom otos. P lecă spre cortul lui W inter Flo­
w er, unde extraordinara fem eie îl aştepta în uşă, afişînd
un surîs adem enitor pe buze.
V ictoria aproape că se înecă într-un val de gelozie,
gîndindu-se ia H aw k şi la fem eie.
O ’Ryan grăbi pasul; apoi am îndoi dispărură in cort,
lâsînd în jo s paravanul de piele argăsită, d e la intrare.
- Ria! strigă C ollier, răguşit. V in o aici.
V ictoria se grăbi spre vărul ei, uşurată că putea să
vorbească şi m ulţum ită că putea să-şi îndrepte gfndurile
în altă parte. .
- Doam ne, RIa, trebuie să m ă ajuţi. C ăpetenia crede
că i-am îm puşcat fiul intenţionat. O chii lui C ollier se agi­
ta u înspăim fntaţi. l-am spus că am o c h it ursul, d ar nu
vrea să m ă creadă.
S udoarea, am estecată cu sînge, picura p e sp rin ­
ceana vărului ei.
- Mă vor om orî. Trupul lui trem ura. Mi-a spus unui
din războinicii care vorbeşte englezeşte. Mi-a spus chiar
şi ziua... şi cum . Ridică d in umeri, iar to n u l i se trans­
 281

fo rm ă într-un ţip ă t nervos. Mnne, la răsăritul soarelui, voi

trece iar prin şirul de bătăuşi. Cînd se v o r plictisi de
asta, v o r începe să-m i ju p o a ie pielea de pe corp. Privi­
rea lui era sălbatică. D acă vo i supravieţui la to a te astea,
m ă vor arde de viu.
S tom acul Riei se întoarse pe d o s şi-şi duse repede
mîna la gură.
- Te rog, Ria, im ploră Collier. O ’Ryan s-a întors îm ­
potriva mea. Pentru num ele lui Dum nezeu, trebuie să
m ă ajuţi.
Ispirînd adînc pentru a-şi reveni. V ictoria înghiţi în
sec.
- Cum ?
- Eliberîndu-m ă.
V ictoria privi la indienii care se învirteau prin preajmă.
- A cum ?
- La noapte. Cînd to a tă lum ea doarm e. Tot ce tre ­
buie să faci este să furi un cuţit.
V ictoria se apucă cu m îinile de gît' Pulsul ii bătea
nebuneşte. Oare ce va face H aw k da că ea îl elibera pe
Collier? Ce va spune Flam ing W ing? Putea ea oare să
facă aşa ceva? D oam nei Trebuia să facă.
- A m să încerc.
Uşurarea se aşternu pe chipul lui Collier.
Se întoarse repede cu spatele, înfiorîndu-se de d e s­
crierile vărului ei legate d e torturile ce aveau să urmeze,
şi se grăbi să intre în cortul lui S um m er W ind.

H aw k se uită am eţit 'Spre Jason, care stătea cu p i­

cioarele încrucişate, jos, lîngă ro go jin a lui, dorindu-şi să
se po ată ridica şi să-şi îm brăţişeze prietenul. Dar nu
putea. Ş i pentru prim a dată blestem ă ierburile tăm ă-
 282

duitoare ale vraciului care îl făceau atît de neputincios..

Ş tia că rana la cap şi tăietura de la um ăr nu erau grave.
Dar bătrînul vraci voise să-l facă să stea lungit toată
ziua. Şi să se asigure că îl va asculta. Blestematul I
- Te doare. Hawk? Vrei să te lăsăm sin g u r ca să te
p o ji odihni? întrebă Jason, încet, aruncînd o privire spre
B ragep care se sprijinea de stîlpul Central.
H aw k în c e rc ă să s c u tu re c a p u l negativ, d ar se
crisp ă de durere.
- Nu, frate. Vreau să m ă ridic. Şi vreau să-mi văd
soţia. Trebuie să-i explic.
Ja son zîmbi.
- Evident, vraciul şi-a adus am inte cît d e greu de
d irijat eşti. Ţi-a dat atîta licoare de frunze m acerate, că o
să stai întins o săptăm înă.
Hawk respiră zg o m o to s şi privi în jur.
- Unde este neew a?
- S oţia ta este în alt cort, răspunse Bragen.
- Este foarte supărată?
Surîsul lui Jason se mări.
- D upă cum mi-a povestit A laina că ai răpit fata, n-ar
fi de m irare. D acă ar fi Sam antha, mi-aş păzi fundul.
H awk rîse, am intindu-şi de frum oasa, înfocata Sa­
m antha Flem ing Kincaid.
- A r fi foarte înţelept din partea ta, frate dragă. Dar,
din fericire, neew a a m ea nu este la fel de ostilă ca
Sam antha ta. Se răsuci s u b aşternuttiri. Cel puţin sper
să nu fie.
- De ce ai făcut-o? întrebă Bragen, rece. '
După ce răsuflă, obosit. Hawk le povesti despre că­
sătoria lui forţată, despre răpirea lui, despre anii pe­
trecuţi în m inele de sare, despre cum o crezuse pe
V ictoria vinovată de toate ce le ln tîm p la te . înainte s ă te r­
mine, P addington M cD aniels intră în cort.
- Unde îm i este neew a? întrebă Hawk.
- într-unu’ din corturi.
 283

H awk işj fixă privirea înceţoşată pe bătrîn.

-T rim ite -o la mine. '
O chii lui M cD aniels se înm uiarâ.
- Ştiu că vrei să d escurci încurcătura, băiete. Dar io
aş m ai lăsa fetei puţin tim p. A fişă un zîm bet înţelegător.
Este încă supărată că o m inţişi atît de rău.
- Cum a m inţit-o? întrebă Bragen din c o lţu l lui din
spate.
P addy ridică din umeri.
- Ei bine, n-o minţi propriu-zis, se corectă el. Cînd
Alteţa, aci de faţă, o răpi pe V ictoria, uită p u r şi sim plu
să-i spună c ă era soţul ei. Ea crezu că o înşfacă un
păgîn sălbatic. Privirea lui o întilni pe a lui Hawk. îi veni
greu fetei să se îndrăgostească de un bărbat, ştiindu-se
m ăritată cu un altul. Fuse o adevărată lovitură pentru
principiile ei m orale conservatoare.
B ragen aruncă o privire dezgustată lui Hawk, d a r nu
spuse nimic.
Jason se îm bufnă.
- Ce naiba, M cDaniels, d oa r ştii prin ce a trecut
Hawk. Eu, dacă aş fi crezut că fem eia m -a răpit şi m-a
trim is să sufăr în m inele de sare, aş fi om orît-o în prim a
’Clipă în care aş fi văzut-o.
H aw k îşi ascunse un zîmbet, ştiind că Jason aproa­
p e că m urise, de două ori chiar, de mîinile unei fem ei şi
sfirşise prin a se căsători cu ea. Hawk se gîndi la splen­
dida S am antha şl pentru prim a dată am intirea ei nu-i
mai produse nici o durere. Sam antha va o cu p a mereu
un lo c în inim a lui, dar era soţia lui Jason... şi nu era
Victoria.
- Ce to t vorbeşti? ţip ă M cDaniels. Ria n-ar face aşa
ceva.
H aw k se uită spre bătrîn observînd ceva schim bat la
el. C linişte sufletească. C încredere.
- Mi-am d a t şi eu seam a abia mai tîrziu.
-A tu n c i, cine...
 284 i -

- Nu ştiu, II întrerupse Hawk. Dar am să aflu.

- Sînt liber să părăsesc satul? întrebă Bragen ri-
dicîndu-se.
-D a .
Jason se încruntă.
- Te grăbeşti?
A lexander îşi înăljă bărbia.
- Nu, dar m ai am nişte treburi de lămurit. Aşa că,
dacă nu aveţi nim ic îm potrivă, aş vrea să plec înainte de
a se întuneca.
- Am s ă plec şi io, adăugă M cDaniels. Trebe să-mi
ca u t ceva de-ale gurii, asta-i.
H aw k încuviinţă din cap şi întinse mîna lui Bragen.
- M ergi (Sănătos. Şi-ţi mulţumesc că m-ai salvat. Eşti
un prieten al indienilor S haw nee şi întotdeauna vei fi
binevenit. '
Bragen îi întîlni privirea neclintită.
- Nu-mi a corda prea m ult credit, Hawk. Am făcut-o
pentru Victoria. '
- Ştiu, replică grav Hawk.
li p rivi pe ce i d o i bărbaţi dep ă rtînd u -se , m inunîn-
d u -se de c iu d ă ţe n ia lui A lexander. A vea cu n o ştin ţe
am ănunţite despre indienii Shaw nee şi despre lim ba lorr
H awk se întoarse spre Jason.
- îl c unoşti bine?
- L-am văzut de pîteva ori în R ichm ond şi-n York-
tow n. Dar nu ne-am c u n o scu t personal. Kincaid se lăsă
pe spate, sprijiniridu-se pe mîini. Am auzit spunîndu-se
cum că ar fi fo st c ăsătorit cu o fem eie Shawnee, cu
ceva tim p în urmă. Ultim a dată cînd am auzit despre ei,
ea murise.
Jason se ridică şi-şi întinse statura lungă.
- Că veni vo rb a de m oarte, ş tia i că o vrem e am
crezut că eşti m ort? Num ai după ce am găsit la Crystal
Terrace scrisorile expediate de m am a ta, am început să
g îndesc altfel. Mi-am zis că, dacă ea încă îţi 'scrie, în ­
 285

seam nă că trăieşti pe undeva. Şi le-am păstrat pe toate

ca să fi le dau atunci cînd am să te revăd.
- Nu le vreau.
- Este mai m ult decît crezi, insistă Jason. Ea mi-a
spus...
- Să nu-m i vorbeşti de ea.
- La naiba, eşti un încăpăjînat!
Jason îşi strînse buzele, inspiră adînc, un m uşchi
zvîcnindu-i sub tîmpiă.
- Cum spui tu. Hawk. Se întoarse spre uşă şi în­
trebă: P ot să fac ceva pentru tine?
H awk îşi privi fix pfietenui. Ştia că Jason era supărat,
d ar nu avea nici o im portanjă. H awk nu va vorbi despre
piecarea m am ei lui. Nici chiar cu fratele lui de cruce.
Avu nevoie de pu|in tim p pentru a-şi ascunde em o-
{iiie, apoi reflectă ia oferta iui Jason. O idee îi fuigeră şi
aproape că-i veni să zîmbească.
- Da, prietene, sînt m ulte lucruri pe care le p o ]i face
pentru mine. De data aceasta chiar că zîmbi şi co n ­
tinuă: în prim ui rînd, tu ai ceva ce eu doresc să achi-
zijionez...
 20

A laina şi Flam ing W ing nu se întoarsetă încă, deşi

liniştea n o p jii se coborîse asupra satului, iar Victoria
începuse să se întrebe da că aveau să mai revină vreo­
dată.
V ădit incom odată de păm întul pe care era aşezată
rogojina, trase pătura mai aproape şi se întoarse ou faţa
spre cele d o u ă fem ei care dorm eau lîngă ea. încercă să
nu se gîndească cît de plăcut se sim{ise în braţele lui
Hawk. Cîtă siguranţă sim ţise. Dar ce senzaţie falsă fu ­
sese! A şa cum era to tu l în legătură cu Hawk. Fals.
A uzind respiraţia adîncă, ritm ică, a gazdelor ei. V ic­
to ria se întoarse cu gîndurile ia C ollier, luptîndu-se din
răsputeri să nu trem ure.
Era tim pul.
Uşor, dădu aşternutul la o parte # se ridică, re-
gretînd, pe m om ent, că nu acceptase rochia din piele
d e căprioară p ferită de C ooing Dove. De ce nu voia să
se despartă d e căm aşa d e m ătase, pe care o purta, era
un m ister chiar şi pentru ea.
Refuzînd să se mai gîndească la acest lucru, se fu ­
rişă spre colţul cortului, unde o văzuse pe C ooing Dove
 287

că-şi lăsase coşurile şi pănuşii de porum b. O grăm adă

d e iarbă de m are şi cîteva cu]ite zdravene erau aşezate
iîngă acestea. ’
Luă unui din cujite, se ridică în picioare şi cu mare
grijă se îndreptă către ieşire. Inim a îi spărgea pieptui, iar
saliva îi umezise buza de deasupra. Dacă era prinsă,
Flam ing W ing putea decide să i se aplice acelaşi regim
ca lui C ollier, iar H awk probabil că îl va susjinel
. Ridicînd o mînă trem urîndă, dădu la o parte para­
vanul de piele şi aruncă o privire afară. Deoarece, după
cum îi spusese Sum mer W ind, indienii Shawnee nu aveau
inam ici în zonă, postau o singură santinelă în apropiere
de vîrful dealului. Răsuflă cînd văzu, în centrul taberei,
lum ina pîlpîindă a focului care se stingea.
D upă ce ieşi din cort. V ictoria cercetă zona înainte
de a o apuca spre Collier.
Cînd se opri în fa ja lui, se sim ]i cuprinsă d e un val
de milă. Arăta atît de jalnic, mîinile îi erau răstignite şi
legate de cei d o i stîlpi, pieptul, acoperit de sînge, capul,
lovit, corpul, gol şi vopsit, cotono g it.
îşi îndreptă privirea de la trupul lui şi continuă să
înainteze. O prindu-se aproape de el, îi acoperi gura cu
mîna.
- C ollier, trezeşte-te.
Sim ţi un val de aer printre degete în tim p ce el se
înăbuşea în propria-i respiraţie. El ridică brusc capul, iar
ochii lui sălbatici, la început, se liniştiră atunci cînd o
văzură.
- S lavă cerului, m urm ură el răguşit, în tim p ce ea îşi
îndrepta mîna,
V ictoria îşi duse degetul la gură atenţionîndu-l să
tacă. A poi ridică cuţitul spre legătura care îi sttîngea
mîna dreaptă, Păru că trecuse o veşnicie pînă reuşi să
taie cureaua de piele.
Cînd chinga cedă. C ollier stătu o clipă şi-şi scutură
braţul, punîndu-şi sîngele în m işcare, după care, apu-
 288

cînd c u jitu l din mîna ei, începu şă taie, înnebunit, iegă-

tu riie de ia ceaialtă încheietură. în fine, pieiea se rupse
şi rapid îşi desfăcu şi picioareie. Se dezm orji cîteva mi­
nute, }inîndu-şi m îiniie pe genunch i şi capui piecat.
A poi, inspirînd adînc, îşi îndreptă spateie şi o apucă
de mînă.
- H aide. Să piecăm de aicil
V ictoria îngheţă. Nu piănuise să piece cu ei. Privirea
ei aiunecă spre cortui în care se afla soţui ei. Să-i pă­
răsească pe H awk? S im piui gînd de a nu-i mai vedea
n iciodată îi pro d u ce a un goi im ens. Era foarte, foarte
supărată pe ei, d a r nu putea să-i părăsească.
- Nu. Pieacă fără mine.
S trînsoarea văruiui ei se întări.
- Ce spui tu, Ria? Nu se poate să doreşti să rămîi cu
un săibatic. _
- Nu este sălbatic. De ce se purta Coiiier aşa? în­
cercă să-şi eiibereze mîna. Se prea poate să fiu eu
supărată pe ei, d a r nu am să-i părăsesc.
Ceva nebunesc străiuci în ochii iui Coiiier, şi înainte
ca V icto ria să mai apuce să reacţioneze, îi acoperi gura
cu mîna şi o trase spre ei, am eninţînd-o cu cuţitui.
- Ba ai să-i părăseşti, mîrîi ei, pătrunzător. Eşti a
mea. M ereu vei fi a mea. Şi nici un păgîn n e norocit n-o
să mi te ia vreodată. ■

O cuprinse team a. C oiiier vorbea ca un nebun.

A păsă cuţitui mai adînc, pătrunzîndu-i pielea.
Ea tresări de durere şi sim ţi, între sîni, o picătură
caidă de sînge. G roaza şi confuzia o făcură să se zbată
puternic.
- Nu te iupta cu m ine că aitfei o să-fiu nevoit să-ji
 289

fa c rău, o avertiză, înspăim întător.

Ignorîndu-i am eninjările, ea îm pinse brajui care Jinea
cuţitul, zvîrcoiindu-se neputincioasă.
Ei înjură dezgustător. Mîna care îi acoperea gura se
m işcă, li prinse nasul între degetul m are şi arătător tă-
indu-i astfel orice co n ta c t cu aerul. Ea se luptă din
răsputeri, îi zgîrie braţele cu unghiile, încercă să-i în ­
depărteze mîna. N u m ai putea să respire! Un sunet
g roaznic sim ţi în urechi. D urerea îi usca plămînii. Totul
se învîrtea. Trupul ei, învins, se îndoi. Mîna sufocantă
a p ă să şi m ai tare. Se p răbuşi. Se în ă b u şe a p ur şi
sim plu. Im aginile se întunecară, a p o i to tu l se linişti...

Zorii pătrunseră prin orificiul de deasupra cortului,

cînd H awk deschise ochii. îşi dădu seam a c ă nu lumina,
cl vo cea puternică a tatălui său, care îm părţea com enzi
urgente, fusese cea care îl trezise.
H aw k se sculă şi clipi, încercînd să-şl lim pezească
capul. îl sim ţea greu. Privi în ju r şi văzu că încăperea era
goală.
Se ridică şi începu să se mişte nesigur. La naiba cu
frunzele alea m aceratei Se sprijini de stîlpul din m ijloc.
Şovăind, se îndreptă spre ieşire şi privi afară.
Satul era înnebunit de activitate. Bărbaţii se grăbeau
să a dune arme. Femeile îşi strîngeau în jurul lor copiii.
H aw k se încruntă. Păreau înspăim întaţi. Privi prin
ta b ă ră pînă îşi zări tatăl. Deodată, le înţelese team a.
Figura lui Flam ing W ing era dem onică. Pînă şi Hawk
sim ţi un fio r de groază.
Păşind afară, îşi cro i drum spre bărbatul înfuriat.
- Notha, ce s-a întîm plat?
Flam ing W ing se întoarse, făcîndu-l să îngheţe. La
 290

început, păruse îngrijorat; apoi trăsăturile lui se încor­

dară şi-şi ridică bărbia. .
- Light-hair^ a scăpat. M uşchii d e pe gîtul căpeteniei
se tensionară. N eew a ta a plecat cu el.
Pentru un m om ent, lum ea lui Hawk se roti nebu­
neşte.
- Nu! Ea nu i-ar fi fă cu t aşa ceva. Nu l-ar fi părăsit.
Dar uite că o făcuse!
îşi adună to a te forţele pentru a îngenunchea du ­
rerea care îl m istuia inum an. Trase adînc aer în piept
şi-şi înd re p ta spatele, ignorînd sentim entul rece şi greu
pe care îl sim ţea în piept. N esigur încă pe glasul lui, el
încu viinţă din cap şi, întorcînd spatele căpeteniei, se
depărta.
Dar în tim p ce m ergea cu paşi mari, spre cortul lui,
m ii d e im agini îi apărură în m inte, obsedîndu-l. Victoria
dezbrăcată, îm piedicîndu-se în spatele calului lui. Vic­
to ria tn copac, îngrozită de puiul de urs. V ictoria agă-
ţîndu-se de el, în pîrîu. Durerea şi spaim a din o chii ei,
cînd îi povestise traum a copilăriei ei. Felul în care i se
dăruise, atît de total, încît îşi pierduse cunoştinţa.
Mai avea încă în m inte team a ei de apă şi încrederea
p e care o căpătase cînd el o învăţase cum să plutea­
scă. îşi am inti cuvintele ei dulci de dragoste şi o revăzu
agitînd acea creangă îm potriva ursului, punîndu-se în
p e ricol pentru a salva viaţa lui.
H aw k se opri în m ijlocul drum ului. Ea nu l-ar fl pă­
răsit. S-ar fi supărat pe el. Ar fi ţip a t la el, l-ar fi ble­
stem at, l-ar fi lovit, dar nu l-ar fi părăsit.
Simţi un fio r de team ă. Şi dacă fusese luată cu for­
ţa? Se întoarse înapoi spre tatăl său, care vorbea cu
Paddy, prietenul V ictoriei, şi cu m am a lui Hawk.

1. Păr-bălai.
 291

Prea îngrijorat de V ictoria, ca să mai ia în seam ă

prezenja în sat a lui nikyati, el gră b i pasul.
- Era şi bărbatul cu un s in g u r o ch i cînd l-ai prins?
Flam ing W ing a p ro b ă d in cap.
- îm parte ro gojina c u W inter Flower. A poi, ca şi cînd
ar fi răspuns la urm ătoarea întrebare pe care H aw k voia
să 0 pună, tatăl Iul adăugă: Şi nu a evadat.
H aw k se întoarse cu spatele.
- Fiule? M cD aniels atinse cu mîna braţul lui Hawk.
Las-o să piece. Nu ar fi fericită aici în pădure. V ino în
A nglia şi caută să-i intri a c o lo în graţii. a
- Nu, şuieră H aw k, in ca p a b il să-i explice groaza
care,îl învăiuise. N u a plecat de bunăvoie.
O chii bătrînului se îm bunară.
- Nu-I adevărat, b ă iete^R ia fu ră unui din cuţitele iui
S um m er W ind şi îl ajută pe Parks să evadeze. Plecă
pentru că aşa voise. N-o forţa să se întoarcă. Veţi re­
greta am îndoi.
H aw k privi m ult tim p în g o l, spre bătrîn, rănit de
cuvintele acestuia. Nu p u te a să creadă că M cDaniels
avea d re p ta te. V icto ria p o a te că-şi ajutase vărul să
scape, d a r nu l-ar fi părăsit. Era sigur d e asta, aşa cum
era s ig u r d e respiraţia lui. . ’
- Te înşeli, om alb.
Se răsuci p e căiciie şi o apucă spre cortul lu i W inter
Flower. Cînd intră, îl găsi singu r pe O'Ryan, ghem uit
într-un colţ. ’
H aw k se apropie de el.
- Unde sînt? .
O'Ryan privi în jur, nervos.
- De unde să ştiu io? iţi jur, indianule. Nu-i văzui.
N e n orocitu’ încercă să m ă facă să-l ajut az’ noapte, d ar
io nu vrusei. îşi um ezi buzele şi privi fix, neliniştit de
ceva ce se afla în spatele lui Hawk. îi zisei lui Parks
că-şi m erită soarta. T icâlosu’ m ă plăti cu d o u ă sute de
lire ca să vă om or. Da’ io n-e făcui. Io nu-s crim inal.
 292

Astăzi sînteji în viajă datorită mie. Se înghesui şi mai-

m ult în colbul lui. D upă ce vă luai la bordul acelei corăbii
şi aflai cine sînteji, În6ercai să spui căpitanului, dar nu
voise să m ă asculte. C uvintele i se poticneau în gît. Vă
Vîndui ca sclav, îhî, la sugestia lui.
bărbatul grăise adevărul num ai pe jum ătate. Hawk
îşi dăduse seam a de acest lucru din fiecare clipit de
pleoape.
- Victoria...
- Ce-i cu ea? -
- ,E a nu ştie nim ic. C o llie r'aranjă to tu l ca ea s ă nu
afle nim ic. ' '
D upă ce respiră uşurat. H aw k se întoarse şi-i văzu
pe tatăl lui, pe Jason şi pe Paddy, stînd în uşă; Chipul
lui Flam ing W ing arăta groaznic, iar H awk ştia, fără nici
o în d o ia lă , că ta tă l lui auzise m ărtu ria m a rin a ru lu i.
D ooley O 'R yan va suferi c um p lit. A şa cum suferise
Hawk. '
- M erg cu tine, se oferi Paddy cînd Hawk trecu p e .
lîngă ei. '
- Nu. Se întoarse spre tatăl lui şi privirile lor se în-
tîlniră. Eu îm i voi aduce s o jia înapoi.
Flam ing W ing nu-şi trădă gîndurile, d ar Hawk văzu
un licăr îndoielnic în acele adîncuri întunecate.
Jason făcu g n pas înainte şi, cu o expresie hotăiîtă,
atinse cu mîna braţul lui Hawk.
- Eu merg. ' '
-N u .
O chii lim pezi ai lui Kincaid străluciră şi-şi co b o rî v o ­
cea.
- Nu-mi refuza asta, frate. Tu m ereu ai fo st lîngă
m ine cînd am avut nevoie.
A cesta era adevăratul Jason Kincaid, pe care Hawk
şi-i aducea aminte. -Im perturbabilul şi calm ul Jason. Dar
Hawk nu va pune viaţa prietenului lui în pericol. îndrep-
tîndu-şi umerii. H awk vorbi calm , fără să mai dea posi-
 293

bilitatea altor discuţii;

- M ă vdi duce singur.

V ictoria sim ţi, înainte de a d e sch id e ’ochii, m irosul de

părrVînt um ed şi de stînci granitice înm iresm ate. Razele
soarelui, furişate prin deschizătura grotei, o o rb iră o
clipă. Grota. Se ridică şi privi în jur. Era într-o grotă. Cu
Collier.
Vărul ei o privi şi-i zîmbi. ,
- Ei, Ria, în sfîrşit, te-ai trezit. Era şi tim pul. Este al
naibii de plictisitor aici cînd nu ai cu cine schim ba o
vorbă. ' .
A runcă deoparte lem nul pe care îl cioplea şi se ri­
dică în picioare, evident nestingherit că era încă dez­
brăcat şi m înjit cu acea vopsea neagră.
- Ţi-am pregătit micul dejun.
Se duse spre un bolovan mare, din spatele grotei, şi
se întoarse cu o bucată de carne crudă.
- Este un şarpe. L-am om orît de dim ineaţă cînd l-am
găsit încolăcit într-un polţ. .
S to m a cu l V icto rie i se în to a rşe pe dos. D oam ne
Dum nezeule! Trase de cîrpa care îi lega mîinile şi-şi
dădu seam a că era o fîşie-din căm aşa pe care o purta.
Oare cînd făcuse.el asta? C a prin vis, îşi am inti cum o
tîrîse azi-noapte prin pădure, îm potriva voinţei ei, pînă
cînd ajunseseră la baza unei stînci. Dînpu-şi searrra că
voia să o' du că într-o grotă, devenise sălbaticşă. O d u ­
rere îi străpunsese maxilarul. Fusese m om entul în care
0 lovise.
- Collier, de ce procedezi aşa? Te rog, lasă-m ă să
plec. _ _
- Fii înţeleaptă, Ria. Nu p o t face asta. îmi aparţii. Ai
 294

nevoie de m ine ca să-Ji port de grijă. Privirea iui crudă

expioră tru p u i ei,-sum ar îm brăcat. Ai nevoie de mine ca
să te fac fericită.
N iciodată în to ji aceşti ani nu se tem use de vărui ei.
Dar acum se tem ea. Ceva în ochii iui, ceva îngrozitor şi
înspăim întător, îi spunea că era în pragul nebuniei.
V ăzuse acest lucru azi-noapte. Văzuse cum o pri­
vise pierdut, îi auzise vocea ridicîndu-i-se într-un Jipăt
n e b u n e sc . D ar văzîndu-i fa ja întunecată, co n vu isio -
nîndu-se, ochii bulbucaţi, ieşiţi din orbite, o cuprinse
groaza.
Ii aruncă în poală o bucată lunecoasă de şarpe.
- M ănîncă m icul dejun, iubito. Hai, fii fetiţă cum inte.
jn fricoşată. V ictoria se dădu deoparte, scîrbită.
C ollier urm ări bucata de carne căzînd zgom otos în
praf, apoi o fixă cu o privire dezaprobatoare pe Victoria.
- Nu trebuia să faci asta. Pur şi sim plu trebuia să-mi
spui că nu-ţi este încă foam e.
Tem îndu-se de instabilitatea lui m entală şi speriată
c ă ar putea să-l supere, ea încercă să schim be subiec­
tul. Doamne, unde era Hawk, acum cînd avea nevoie de
ei? ^
- Îhî, unde sîntem ?
- Nu ştii? El îşi legănă o mînă. prin aer. Sigur că nu
ştii. Ai dorm it to t tim pul. îşi ţuguie buzele, bosum flat. A
tre b u it să te tîrăsc to t drum ul pînă aici. A naibii treabă!
Ar trebui să faci ceva în legătură cu greutatea ta, dra­
goste.
Se îndreptă spre ieşirea din grotă şi se uită peste
m arginea prăpastie!.
- Te-am adus aici pentru că era singurul loc sigur pe
care îl ştiam . A lexander, M cD aniels şi eu am înn o p ta t o
dată aici, cînd vă urm ăream pe tine şi pe ticălosul ăia
d e indian. N ici nu ne-am jodihnit cine ştie ce. Prostul ăla
de A lexander era o b sedat să ne continuăm drum ul. Era
aşa de' îngrijorat. C ollier îi aruncă o privire mînioasă.
 295

Bineînjeles că nu avea de unde să ştie că tu te distrai

cu lepădătura aia sălbatică. Ochii lui străluciră. Spune-mi,
Ria, Ji-ai desfăcut picioarele pentru el? Păşi am eninţător
către ea. A luat ceea ce-m i aparţinea?
- Collier, încetează im ediat. Eu n u îţi aparţin. Eu sînt
m ăritată cu Hawk.
- Nu! urlă el isteric. O chii îi ardeau de nebunie. Eşti
a mea. A cum ai tre cu t de optsprezece ani. Ne putem
căsători aşa cum am plănuit. S ălbaticul ăsta mîrşav n-o
să te aibă niciodată. Sări în faţa ei şi, cuprinzînd-o de
umeri, o scutură puternic. N iciodată! I! voi om orî înainte
de a-i lăsa să mi te ia.
O trase aproape de corpul lui g o l şi-şi afundă gura
în buzele ei, înecînd-o aproape cu lim ba lui, care i se
avîntase în gît.
Ea îl apucă de păr şi-l trase, încercînd să-l înde­
părteze.
El însă o săruta brutal, vioiîndu-i gura cu saliva şi
din^i.
încercă să-şi întoarcă faţa, dar el o strînse puternic
de păr, pînă gem u de durere. Oh, Doamne, ajută-mă.
Nu-şi dădu seam a că nu i se mai îm potrivea, decît
atunci cînd o eliberă.
- Aşa, fetiţă. Acum ne înţelegem . O trase înapoi spre
el. A cum eşti a mea. R espiraţia ei caldă atinse obrazul
lui. O să te bucure acest lucru oda tă ce vom părăsi
această ţară. îl cuprinse unui din sîni în palmă. Vei fi
surprinsă de şiretlicurile extraordinare pe care le-am în ­
văţat într-ale păcatelor trupeşti. Rîse pătrunzător. Sînt
apreciat în m eserie... de am bele sexe.
Sila îi cuprinse întreg tru p u l şi începu să se roage,
aşa cum niciodată nu se mal rugase pentru altceva, ca
so ţu l ei să o găsească.
- H awk va veni după mine.
- Nu! ţip ă CoNier. Ticălosul ăsta de metis nu va veni.
Ştie că eşti a mea. Ştie că l-aş omorî. Am mai făcut-o o
 296

dată; p o t să o mai fa c şi a dopa oară. O chii iui se rotiră

şi priviră buim ăciji. Da, da, l-am om orît, d ar nu a murit.
Şi asta num ai din cauza chiorului de O ’Ryan. A vrut ca
R em ington să sufere, aşa că l-a vîndut în sclavie. Şi-ar fi
fo st to tu l în regulă dacă sălbaticul tău s o ţ ar fl m urit
acolo, in m inele de sare, ca to ]i ceilalţi.
C ollier rise zgom otos.
- Dar, oh, nu. Nu, A lteia sa, trufaşul duce de Sil-
vercove, este m ult prea sus şi prea puternic pentru o
m oarte atît de umilă. A trişat moartea. M-a trişa t pe
mine. Vărul ei îşi scutură capul cu părul blond, încîlcit.
A r fi trebuit să m oară. Am to t aşteptat să-i apară cada­
vrul, ştiind că, atunci cînd se va întîm pla, tu te-ai fi întors
la m ine. Te-ai fi căsătorit cu mine. Te-aş fi avut şi pe tine
şi averea ducelui. îşi c oborî privirea spre ea. Dar m-a
trişat, iar tim pul meu expirase. Creditorii mei voiau să
fa că din m ine un exem plu şi să-m i ia gîtul. Doamne, ce
d isp erat eram atunci. Se strîm bă c a un băie{el. Dar
aveam şi un al doilea plan. D eoarece tatăl tău m ă n u ­
mise unic m oştenitor al averii sale, nu-mi mai rămăsese
decît să aranjez un m ic accid e n t unchiului Richard.
V ictoria suspină.
- T u l- a i ucis? _
- A cum , nu te uita aşa la mine. îşi strînse buzele
bosum fiîndu-se, ca un copii. El nu era tatăl tău adevărat,
ştii. Mi-a sp u s asta în noaptea nunţii tale, noaptea în
care te-a dezm oştenit.
Totul în jurul ei se învîrtea. Collier, ucigaş?
- îl urăsc pentru asta, contin u ă el. Dar cel mai m ult
mă urăsc pe mine, pentru că a fo s t vina m ea că unchiul
R ichard a aflat de acest lucru. îi luă mîinile şi i le puse
pe pieptul lui lovit. Nu ştiam că se va întoarce îm potriva
ta. Dacă aş fi ştiut, nu i-aş fi spus niciodată că am
văzut-o pe m am a ta îm prăună cu bărbatul acela, la graj­
duri.
- D espre ce to t vorbeşti?
 297

^ C ollier îi aplecă capul pe um ărul lui şi i-l mîngîie,

consolator.
- Desigur, era în ziua în care m am a ta a murit. V e­
nisem să-i cer unchiului R ichard un îm prum ut. Nu era în
casă cînd am ajuns eu, aşa că m-am d u s la grajduri,
crezînd c ă ar putea fi acolo. A tunci am găsit-o pe mam a
ta în braţele altul bărbat.
V ictoria suspină.
- Ce to t spui? •
C ollier o sărută pe creştet.
- A colo, acolo, iubito. Oricum, m-am strecurat ne­
observat. Şi probabil c ă nu i-aş fi spus nim ic unchiului
Richard, pe care l-am găsit m ojăind, în grădină. Dar a
refuzat să m ă îm prum ute. D oam ne, Ria. îmi trebuiau
ba n ii neapărat. El chicoti. A şa că l-am corupt, l-am spus
că, pentru cincizeci de lire, fi voi d a nişte inform aţii care
fi v o r schim ba via|a. Cînd i-am spus, parcă înnebunise.
A fo st un adevărat ş o c şi m i-a tre b u it m ai bine de o oră
ca să-l potolesc. Dar am reuşit şl mi-am încasat banii.
A bia m ult mai tîrziu, în noaptea nuntii tale, am aflat ce
s-a întîm plat in acea zi, după ce am plecat.
C eva înspăim întător o fulgeră pe V ictoria, d ar tre ­
b u ia să ştie.
-C e ?
C ollier mai slăbi pu ţin strinsoarea.
- U nchiul R ichard s-a dus la grajduri, mi-a spus că a
fă cu t destul zg o m o t ca să nu-l surprindă, şl, cu zîmbetul
pe buze, l-a propus mam ei tale să facă o plim bare cu
trăsura. A aşteptat pînă au ajuns la stinca d e deasupra
lacului şi a c o lo a început să o chestioneze asupra Iu­
bitului el. Cînd i-a m ărturisit că îl iubea de ani de zile pe
P addington M cD aniels, că tu erai copilul a ce stu ia şi că
vo ia să divorţeze, tatăl tău a devenit violent. A lovit-o. A
bătut-o pînă a om orît-o...
V ictoria am uţi. T otul se rotea în jurul ei.
- Cînd Richard şi-a revenit ţn fire şi-a dat seam a de
 298

ceea ce făcuse, a aruncat tru p u l mam ei tale în lac.

D upă aceea a coborît, s-a scufundat în apă şi a scos
cadavrul la mai, vrînd ca to a tă lum ea să creadă că fu ­
sese un a ccident şl că el încercase să o salveze. Si-
m ulînd Isteria, a alergat la D enwlck, dar, văzîndu-l pe
drum pe M cD aniels, l-a fugerat un gînd. L-a d o botît,
încercînd să-l om oare, aşa cum o ucisese şi pe mam a
ta. C ollier o strîngea acum ' mai tare, A poi ticălosul s-a
întors îm potriva ta. Pentru asta îi urăsc. Îmi pare bine că
a murit.
V ictoria nu m ai avu nici m ăcar fo rja să-şi ridice ca­
pul. Totul secase în ea. M am a ei fusese om orîtă de
către s o ju l ei, R ichard Tow nsend. Iar ea era încă sub
influenţa veştii că tatăl ei adevărat era Paddy.
Prea m ulte em oţii, prea multe gînduri adunate d e o ­
dată. Toţi cei pe care îi iubise, toţi cei în care avusese
încredere, toţi o înşelaseră. C hiar şi Hawk. 0 ceaţă dea­
să, albă, o învălui, iar ea o prim i cu braţele deschise.
C ollier o lăsă pe p ă m în ţ privindu-i faţa dulce. D oam ­
ne, cum o mai iubeai T otdeauna o iubise. El zîmbi.
A cum nim eni nu i-o mai putea lua. V or trăi... şi vor
muri... îm preună.
îi mîngîie sînul pe deasupra mătăsii albe şi lăsă un
sărut pe vîrful lui. Totul va fi perfect, odată ce va poseda
acel trup m inunat. Ea nu-şi va m ai d o ri niciodată vreun
alt bărbat. N iciodată. Un zîm bet apăru pe buzele lui. îi
va arăta lucruri la care indianul ei nici nu visase.

Victoria plutise peste coline întunecate. Deschise ochii

încercînd să recunoască în jur. Grota! Oh, Doam ne. Nu
fusese un vis. Se ridică în picioare, clătinîndu-se.
- Uşor, iubire. Fii fefiţă cum inte. Vărul ei o bătu uşor
 299

CU palm a pe umăr.
Ea se făcu m ică şi se depărtă pe furiş.
- ŢB, Ria. Nu ai m otiv să-}i fie frică de mine. Nu am
să-ţi fa c nici un rău.
O cuprinse team a. Ochii iui C oiiier erau sălbatici şi
strălucitori.
- Te rog. Lasă-m ă să piec. Ea încercă ş^-şi ascundă
suspinul disperat. D acă m ă iubeşti cu adevărat, lasă-m ă
să plec.
- Doam ne, 6um m ă m ai excită rugăm intea ta. El îşi
trecu mîna pe pieptui gol. Ştii ce-m i face suspinul ăsta
al tău? ‘ ■ .
V ictoria ridică din umeri.
C ollier îi luă mîna şi i-o puse pe inim a lui.
- Simţi?
Dîndu-şi seam a că îi deziegase mîiniie, ea încercă
să-i îndepărteze, dar el o ţinea strîns.
- Collier, încetează, încercă ea să pară autoritară.
Rîzînd nebuneşte, el îi ridică mîna şi şi-o puse pe
buze. O sărută şi apoi o m uşcă răutăcios.
Ea ţip ă şi-o trase repede înapoi.
- Pleacă de lîngă m ine! .
- Nu, jgem u el. Nu vorbeşti serios. Tu m ă iubeşti.
Ştiu asta; îngenunche în faţa ei. Ne vom căsători. Doam­
ne, Ria, plănuiesc asta de cînd erai copii.
V ictoria încercă să se înţeleagă cu el.
- Collier, trebuie să mă asculţi. Eu nu' m ă p o t că­
sători cu tine. Eu am deja un soţ şi îl iubesc foarte mult.
- Nu! El nu te poate avea! Eşti a m eaj A m ea! Mă
auzi? Se repezi spre ea şi o tiînti jos. îi fixă mîiniie
deasupra capului. Eşti soţia mea. C sărută brutal. Ge-
m înd sălbatic, îşi lipi de ea partea de jo s a trupului lui.
G ura lui c o b o rî de pe obraz, pe gît. C m uşcă şi apoi
um ezi du lim ba locul.
- Ne va fi bine îm preună, iubire. Vei vedea.
îşi cufundă dinţii în rotunjim ea sînului ei.
 300

D urerea aproape că o orbi. Ţipă şi se răsuci,

îşi lipi şoldurile de ea atrt de tare, încît ea Jipă.
El îşi lăsă capul pe spate şi rîse. îi desfăcu apoi
picioarele şr, nebuneşte, îi sm ulse căm aşa d e pe ea.
C u m îlnile eliberate, se zbătea sălbatic, iovindu-l în
fa jă şi-n piept.
El chico te a înfiorător. .
- Nici n-am visat c ă o să fie atît de bine cu tine. Ai
mai m ult nerv decît m i-am im aginat. O apăsă pe sîni.
A tingerea ta este atît de plăcută.
’ - N ul Ea îi apucă mîna încercînd să i-o îndepărteze.
C eva îl trase pe C ollier îţi spate. '
V ictoria suspină şi, ridicîndu-şi privirea, văzu pum nul
fatal care Izbi fa ]ă vărulul-el.
C ollier urlă şi se îndoi de durere.
O chii lui Hawk, strălucind de furie, sfredeleau chipul
vărului ei, în tim p ce pe ea o cuprinse uşurarea, cu forţa
unei inundaţii de prim ăvară.
• - Ridică-te, Parks, porunci Hawk cu o voce m or­
tuară. la să vedem cît de m ult îţi place atingerea morţii.
O chii om ului, s co s d in m inţi, se bulbucară, apoi lu­
ciră şi V ictoria ştiu, în acea clipă, că el îşi pierduse orice
sim ţ al realităţii. Se clătină, nesigur pe picioare.
- N-o vei avea niciodată. Am s-o om or mai îrttîi.
, Faţa Iul H aw k păli.
C ollier zîmbi în tim p ce cu o mînă apucă, din praf,
cuţitul pe care îl furase V ictoria.
H awk nici m ăcar nu se clinti. Cu o viteză pe care ea
nu o mai văzuse vreodată, el apucă mîna lui Collier şi
i-o suci, forţîndu-l să arunce arma.
. C ollier ţipă, apoi începu să trăncănească ca un ne­
bun; _
- îţi este frică de mine, indianule? Frică că a | putea
s-o fa c să m ă dorească? Se uită spre V ictoria şi chicoti.
Ştii că pot. Te p o t satisface cum el nu a p u tu t riiciodată.
O atinse. Am să-ţi arăt.
 301

Greaţa o am eninţa şi se trase înapoi.

icnind înfuriat, H a w lf îl izbi cu pum nul în burtă, fă-
cîndu-l să se depărteze de ea.
C ollier gem u de durere şi, îm pleticindu-se, se re­
trase cu spatele, ţinîndu-se de abdom en.
- T ot ţ i mai este team ă că aş putea să o satisfac?
întrebă el, hliziridu-se el cu răsuflarea întretăiată.
- Eşti nezdravăn.
C ollier chicoti sălbatic.
- Nezdravăn? Num ai pentru c ă vreau «ă-i arăt bu cu ­
riile sexului, d in co lo de plăcerile Iurneşti? Asta h u este
nezdrăveneală.Jşi ridică m îinile spre cer. Este un-dar.
Un dar măreţ. îşi plecă privirea spre Hawk. De la, mine,
pentru V ictoria.
S oţul ei era în stare să ucidă. O apucă de braţ şi o
tîrî du pă el.
- Vino. Privi apoi s p re C ollier şi adăugă: Pe el îl
lăsăm pradă urşilor.
Hawk se îndreptă spre ieşirea grotei, lutnd-o şi pe
ea du pă el. '
- N uuul scoase C ollier un ţipă t ca de nebun. Este a
mea! Cu ochii sticlind de sălbăticie, se aruncă asupra
Iul Hawk.
H awk o îm pinse pe V ictoria într-o parte, tocm ai cînd
C ollier se năpustise asupra Iul. '
- H aw kl ţip ă V ictoria în tim p ce cei d o i bărbaţi se
ro stogoleau în prăpastie.
 2/

C înd V icto ria începu să recunoască lucruriie care o

înconjurau, se afla în cortui iui Sum m er W ind, faţă în
fa{ă cu soacra ei, îngrijorată. C iipind pentru a-şi lim pezi
im aginea. V ictoria încercă să privească atent ia fem eia
în vîrstă. '
- Te sim ţi bine, dragă?
încercă să se gîndească, dar nu avea puterea ne­
cesară. S tătea întinsă pe o cuvertură din pieie de că­
prioară.
- Cum am a juns aici? .
A laina îi acoperi um erii cu o pătură.
- J a so n te-a găsit hoinărind, fără nici o ţintă, ia poa­
lele unui m unte. îndepărtă o şuviţă d e p ă r d in ochii
V ictoriei. Cînd te-a adus in sat, spunea că erai năucită
şi m orm ăiai continC u ceva în iegătOră cu Hawk.
Închizînd ochii. Victoria încercă să se giindească, să-şi
ream intească de ceea ce fusese în m unţi. A m intiriie ei
erupeau ca un vulcan furios. Se ciătină şi ţip ă tare:
- U nde este Hawk?
C hipul sch im o n o sit al A lainei păii. '
- N u ştiu. V ictoria. N u l-au g ă sit în c ă .'
Durerea explodă într-un şuvoi neco n tro la t de lacrimi.
 303

- Oh, Alaina, este m ort! H aw k şi C ollier au căzut în

prăpastie. A m tndoi au murit. Ştiu asta!
- Nu. Nu ştim asta... V ocea ei se stinse. Cel puţin,
nu despre fiul meu.
S peranţele V ictoriei erau pierdute şi se agăţă de rnî-
na fem eii în vîrstă, ca de un fir de viaţă.
- Ce to t vorbiţi?
- Au găsit num ai c orpul vărului tău, nu şi pe al lui
A dam . R ăm ăşiţele lui C ollier erau printre stînci, nu de ­
parte de o g ro tă în preajm a căreia Jason te-a găsit.
Pieptul ei se ridică trem urînd. Flam ing W ing şi ceilalţi îl
caută acum pe Adam .
V ictoria închise ochii, durerea din sufletul ei fiind
ap ro ape de n e s u p o rta t., H awk era m ort. Era num ai o
chestiune de tim p pînă aveau să-i găsească tru p u l zd ro ­
bit. Inim a ei era m istuită de o durere atît de cum plită,
încît se ruga ca propria-i m oarte să-i uşureze suferinţa.
Se lăsă pe pielea de căprioară şi se ghem ui într-o parte.

Jason îşi înălţă privirea spre soarele fierbinte şi, după

ce luă o înghiţitură din bidonul lui, i-l.întinse lui P ad d y^
.îşi trecu apoi m îneca căm ăşii pe deasupra sprîncenei şi
se uită la Flam ing W ing.
- Nici urm ă de el pînă acum ?
C ăpetenia, privind fix la războinicii care scotoceau
rîpele, scutură negativ din cap.
- Pe to ţi sfinţii! exclam ă Paddy. Un c o rp nu se ridică
şi pleacă la plim bare, d u p ă ce cade de pe stînci. Băiatu'
tre b e să fie aci.
Jason răm ase neclintit la rem arca lui M cDaniels. La
naiba] H aw k nu m urise. .
- îl vom găsi. Privi spre trăsăturile încordate d e pe
 304

ch ip u l Iul Flam ing W ing şl sublinia: Şi îl vom găsi viu.

- Pe cine să găsiji? întrebă o voce obo sită şi ră­
guşită din spatele lor.
O chii lui M cD aniels ieşiră din orbite şi m orm ăi ceva
neinteligibil.
Jason se răsuci, şocat.
- Hawk! '
Indianul stătea în faţa lui, palid ca o um bră, cu ban­
daje de m ătase la c a p şi la um ăr, privindu-l cu nişte
o chi strălucitori.
- Doam ne! .
Jason îşi strînse tare prietenul, îl îm brăjişă puternic
şi a p oi îl depărtă, supărat.
- U nde naiba ai fost? A proape că ne-am ieşit din
m inji de îngrijorare. îşi încleştă pum nul. Blestem atulel
Să nu mai îndrăzneşti să mai faci aşa ceva vreodată!
M ă auzi? N iciodată!
Lacrim ile îm păienjeneau ochii lui Jason, cînd acesta
î! trase înapoi pe H aw k în braţele iui.
Flam ing W ing îşi drese glasul şi-şi sprijini mîna de
um ărul lui Hawk.
- Eşti rănit, neequithah? -
H awk se dezlipi din îm brăţişarea lui Jason şi apucă
braţul tatălui lui.
- V oi supravieţui.
Mîna căpeteniei trem ura; ochii lui deveneau to t mai
strălucitori. Liniile de îngrijorare dispărură încet de pe
fa ta lui, iar g ura i se arcul într-un surîs uşor. Apoi, în fata
sp e ctatorilor u im ij. Flam ing W ing îşi trase fiu! spre e!.

S ingură în cort. V ictoria nu se clinti din poziţia ei, de

pe aşternutul din piele, nem aipăsîndu-i da că ar fi rămas
 305

aşa pentru totdeauna. H awk era m ort. Nu m ai avea nici

o îndoială acum . !i văzuse cum m urise... în bra{ele ei.
R espiraţia i se tăie cînd un licăr de m em orie o fu l­
geră. îl văzuse m urind. Se ridică tn şezut şi se forfă să
se concentreze. Cu o claritate orbitoare am intirile îi re­
veneau în m inte. D upă ce bărbaţii căzuseră în prăpas­
tie, ea coborîse nebuneşte panta... şi-l găsise pe Hawk
întins lîngă trupul zd ro b it al lui Collier.
S tom acul n frem ătă şi-şi puse pe frunte mîna tre-
m urîndă. H aw k îşi pierduse cunoştinţa, iar um ărul şi
rana de la tîm plă îi sîngerau. îngrozită, se întorsese la
g ro tă şi revenise cu căm aşa de m ătase, ca să o fo lo ­
sească d re p t bandaje. Ca prin ceată, îşi am inti cum
rupsese d o u ă fişii, înainte de a îm brăca resturile zdren­
ţuite.
D upă ce îi bandajase c a p u l şi um ărul. H awk des­
chisese ochii şi îi zîm bise atît de frum os. Respirase uşu­
rată. D oam ne, ce lin iş tită fu se se că-l g ă sise trăind,
îm preună, coborîseră nesiguri pe picioare cam jum ătate
d e milă, pînă la pîrîu.

Pulsul îi creştea puternic, am intindu-şi cele întîm -

piate, iar sudoarea îi um ezi sprîncenele. Traversarea
apei era prea m ult pentru el. Faja ei deveni lividă, apoi
cadaverică. V ictoria îşi duse mîna la gură în tim p ce
retrăia acele clipe. îi ceruse să-l ierte şi apoi închisese
ochii, m urind.
Un alt val de durere o cuprinse şi se prăbuşi pe
rogojină.
- Oh, Doamne. Nu.
H ohote de plîns, cu suspine, îi zguduiau trupul, d u ­
rerea pe care o Simţea nem aiîntîlnind-o niciodată pînă
 306

atunci. PIîngea pentru Hawk, pentru viaja vibrantă atît

de nedrept distrusă. Piîngea pentru ea, pentru muijii ani
de singurătate pe care îi m ai avea de acum încolo,
pentru c o p iii frum oşi pe care ea şi H awk nu-i vor avea
niciodată. D urerea el, vecină cu moartea, o epuiza.
- Lacrim ile tale m ă om oară, neewa.
La început. V ictoria crezu că-şi im a g in a sa to n u l vocii
Iul. . .
- N eew a?
Sări în picioare şi-şi răsuci capul.
- Hawk! exclam ă şi se ghem ui în braţele Iul. Oh,
D oam ne. Am crezut că ai murit.
îl îm brătişă şi-l sărută sălbatic.
înlăntuindu-şi m îiniie în jurul ei, el răspunse, înflă­
cărat, pasiunii ei. îi cuceri gura, i-o pustii, i-o devoră. în
tim p c e m îiniie îi rătăceau neobosite, de parcă ar fi vrut
să a tingă to tu l dintr-o dată.
S im ţurile ei explodară într-un to re n t de d.orinja ar­
zătoare. D orinţa de a-l îm brăţişa, de a se reasigura că
este real. îi cuprinse m ijlocul zvelt şi-i sărută gîtul, p ie p ­
tul, nevrînd să lase nici un m ilim etru care să le separe
corpurile. '
H aw k se înăbuşi respirînd adînc, vibrînd în tim p ce-şi
co b o ra m îiniie pentru a c uprind e în palm e rotunjim ile
fundului ei.
- Ah, neew a. Ai să m ă om ori cu pasiunea ta.
Instantaneu, V ictoria se trase înapoi.
- T e rănesci
El chicoti încet.
- Num ai pentru că nu sînt su ficie n t de puternic pen­
tru a face dragoste cu tine. .
Un val de ruşine o cuprinse cînd îi privi o chii cenuşii,
ob o siţi. El părea gata să se prăbuşească. Victoria se
trase în spate, apucîndu-l de mînă.
- V ino aici. Trebuie să te întinzi.
El se legănă uşor şl zîm bi către ea.
 307

- N um ai da că te aşezi şi tu lin g ă m ine. ' '

în liorată de cuvintele lui, ea încuviinjă, it co n d u se la
ro g ojină şi-l ajută apoi să se intindă. Ea se aşeză cu
faţa in sus, punindu-i c apul pe pieptul ei, m uljum indu-se
num ai să-l ţină şi să-i m ingile sprinceana bandajată. Un
se n tim ent de linişte o cuprinse, in d e p ă rtin d u -i supă­
rarea... pe care dispariţia lui i-o produsese. Dar el era in
siguranţă şi era al el.

Devreme, in dim ineaţa urm ătoare. Victoria şedea cui­

bărită lingă so ţu l ei, in cortul lui S um m er VVind, recu­
noscătoare celor d o u ă fem ei c ă dorm iseră in altă parte.
C ăscind, deschise ochii la tim p pentru a vedea para­
vanul de piele de bizon dindu-se la o parte.
Ea respiră speriată.
H awk deschise instantaneu ochii.
- Ce este?
Flam ing W ing intră, neanuntat, în cort, im p reună cu
Alaina. întilni m ai infii privirea uim ită a Victoriei, a p o i pe
cea intrebătoare a lui Hawk. Fixă o ch ii fiului lui.
- Nikyah vrea să-J vorbească. ,
V ictoria văzu m uşchii de pe um erii lui H awk ten-
sionîndu-se în tim p ce se ridica de pe rogojină, arătînd
extraordinar de atractiv în această postură sem iador-
mită. Dar duritatea din vocea lui dezm inji înfăţişarea ră­
văşită:
- Tu ai iertat-o, notha. Eu nu pot.
Flam ing W ing respiră zgom otos, enervat.
- V orbeşte, fem eie. Pe m ine m-ai convins. Linişteşte
acum şi m intea fiului nostru. . '
A laina întîlni privirea rece a lui H awk şi-şi co b o r!
pleoapele.
 308

■- A ş vrea să-Ji spun de ce te-am părăsit. Ea îşi în-

crucişă mîiniie pe abdom en. '
Falca lui H awk se încieştă. “
- Nu are nici un fel de im portanjă.
- Ba da, şopti Alaina.
- N u :.. , '
- S hadow H aw kl •
C ăpetenia se uită furios. .
Respirînd adînc, H awk aprob ă din cap spre mam a
sa.
Părînd oarecum uşurată, ea aruncă o privire rapidă
spre so ţu l ei, de parcă i-ar fi m ulţum it de sprijin, apoi
vo rb i liniştit:
- Tatăl m eu l-a a d orat pe fratele meu, Stephan, iar
pe m ine abia dacă m-a suportat. N-am să intru în toate
am ănuntele vieţii m ele nefericite, dar cînd mi s-a ivit
ocazia să evadez din A nglia şi să vin în colonii, la prie­
tena m ea Lucinda, m am a lui Jason, nu am ratat-o. Prin
ea l-am c u n o scu t pe tatăl tău, m-am în drăgostit d e el şi
m-am căsătorit cu el, d u p ă legile shawnee.
Ea aruncă o privire tandră soţului ei, apoi continuă:
- Tim p de unsprezece ani am fost nespus de fe ­
ricită. Iubeam satul,.oam enii, pe Flam ing W ing... pe tine.
A poi, într-o zi, am prim it un mesaj de la tatăl meu, prin
interm ediul Vînătoruiui Jed. Tu erai la lecţii, la Jason, iar
Flam ing W ing era la vînătoare. Biletul tatălui meu sUna
atît de dureros, încît m -am dus să-l întîlnesc. Era într-o
m ică vale, nu departe de locul unde ti-ai construit tu
cabana.
Ea se înăbuşi, d e parcă cuvintele o înecau.
- Tatăl m eu mi-a adus la cunoştinţă m oartea fratelui
meu şi m-a inform at că-l lipseam de m oştenitori direcţi,
da că nu m ă întorceam în A nglia şi nu m ă căsătoream .
Desigur, am refuzat. Şi am făcut greşeala să-i spun de
so ţu l şi fiul meu. Buza ei de jo s începu să trem ure.
D evenise furios şi m i-a poruncit să m ă întorc cu el. Cînd
 309

l-am refuzat categoric, a ord o n a t unuia din sblda]ii cu

care călătorea să-şi pregătească oam enii şi să atace
satul, s ă om oare căpetenia şi pe fiul acestuia.
Liniştea sufletească a A lainei se prăbuşi.
- Nu puteam să-i las să vă facă rău. Vă iubeam pe
am indoi atît de m ult! Am că zu t de a co rd să m erg cu el,
cu o singură c o n d ijie ; să pot trim ite un mesaj, prin Jed,
lui Flam ing W ing, în care să-i e.xplic că eram nefericită în
sat şi că doream să m ă întorc în Anglia. Ea surise so-
Jului ei printre lacrim i. îl cunoşteam destul de bine pe
tatăl tău ca să-m i dau seam a Că, dacă fără veste, aş fi
disp ă rut ar fi venit d u p ă m ine, pînă în Europa. A trebuit
să vă .rănesc pe am indoi ca să fi{i în siguranţă. O la-,
crim ă se rostogoli pe obrazul ei. Dar tatăl meu nu a
ob ţin u t niciodată de la m ine ceea ce voise. Am refuzat
şă fiu curtată şi nu m-am mai dat niciodată altui bărbat,
în final, clhd tatăl meu era pe m oarte, j a trim is după
avocatul lui şi te-a desem nat pe tine, A dam Remington,
din colonii, ca m oştenitor al lui.
- De ce nu mi-ai spus asta mai dem ult? întrebă
Hawk cu o vo ce ciudată. •
- Ţi-am trim is zeci de scrisori de-a lungul anilor,
sperind că ai să citeşti vreuna din ele. Nu puteam să-i
spun tatălui tău, dar voiam ca tu să ştii. Dar nu ai citit
nici u na din ele. S ingura s a is o a re care se pare că a
âjuns la tine a fo s t .cea în care te rugam să vii în Anglia,
du p ă m oartea tatălui meu. Ea şi Flam ing W ing schim ­
bară o privireo^Am fo st surprinsă că ai venit, dar acum
ştiu de ce ai făcut această călătorie. Oricum, îţi m ul­
ţum esc. T rebuia să te mai văd, să te ating, să fiu lîngă
tine, chiar dacă tu nu suportai să fii în aceeaşi cam eră
cu mine.
H aw k stătu n e c lin tit o b u n ă b u ca tă d e tim p, uitîn-
du -se pierdut drept în faţă. V ictoria întîlni privirea lui, în
care citi îndoiala, toată durerea îndurată de băieţelul de
odinioară.
 310

Prin ochii plini de lacrim i, ea îi oferi suportul moral,

privind apoi trupul lui care se relaxă vizibil, de parcă
a b ia îi fuseseră îndepărtate pietrele de m oară de pe
umeri. Cînd se uită din nou spre Alaina, ochii Iul erau
plini de milă. încet, a p ro a p e ezitînd, întinse mîinile spre
ea.
A laina îşi ascunse în bra]ele lui trupul zg u d u it de
suspine.
Flam ing W ing se întoarse pentru ca V ictoria să nu-i
poa tă vedea expresia fejei.
D upă un m om ent încordat, îl văzu pe H awk îm bră-
}işîndu-şi încet, aproape prudent, mama, mîinile Iul tre-
m urînd pe spatele acesteia. închise ochii de parcă ar fl
s im jit o m are durere şi-şi îngro p ă fa ja în părul ei. O
strînse tare la pieptul lui.
Lacrim iie începură să şiroiască pe faJa V ictoriei, vă-
zînd trem urul um erilor mari ai so]Ulul ei. A poi,’ cu o voce
stinsă, îl auzi ş optind: .
- - Mi-a fo s t d o r de tine, nikyah. , •

In dim ineaja urm ătoare. H awk se trezi primul, avînd

tim p să-şi facă şi o baie pînă a deschis ochii sojia, luî.
Părul îl era încă ud şi strălucitor, legat la spate. Pete de
apă m arcau pantalonii lui m ulaji pe corp.-V ictoria gemu.
Ar trebui să fie o lege care să interzică astfel de pan­
taloni. -
O chii soiului ei licăriră în tim p ce o priveau, iar ea
avu ciudata senza|ie că-l citeau gîndurile.
Ea îşi întoarse privirea.
- Bună dim ineaţa.
- Este o dim ineaţă frum oasă, replică Hawk, uşor,
între pereţii acestui w egiw a, '
 311

. S em iconştientă, ea îşi dădu la o parte o şuvijă de

păr d in ochi şi încercă să schim be subiectul:
- Probabii că este devrem e. Satui este atît de liniştit.
Expresia de pe fa{a iui H awk se transform ă într-una
de nepiăcere, în tim p ce se uita spre paravanui de ia
intrare.
- Ce este? S-a întîm piat ceva rău?
- N im ic rău, neewa, o asigură ei. Num ai neplăcut.
- Ce?
in genunche iîngă ea şi-i mîngîie o şuvilă de păr, de
pe um ăr. '
- O'Ryan. Liniştea înseamnă..', că pedeapsa iui a
luat sfîrşit.
Toate lip e te ie şi rîseteie zgom otoase, care le auzise,
îi reveniră în m inte, obsedînd-o. C rezuse că indienii
sărbătoreau întoarcerea Alainei şi_a lui Flam ing W ing.
Uitase de marinar. Se cutrem ură. în to t acel tim p îl to r­
turaseră pe O ’Ryan.
- Ce i-au făcut?
- N-ai vrea să ştii.
Avea dreptate. Nu voia. C hipul lui îi spusese destui.
Trem urînd, se ridică în picioare. Ştia că m arinarul m eri­
tase, pentru răul pe care i-l făcuse lui Hawk, to t chinul la
care îl supuseseră indienii şi, totuşi, nu-şi putea stăpîni
senzaţia pe care o sim ţea în stom ac. După ce îm brăcă
rochia de piele de căprioară, pe care i-o îm prum utase
S um m er W ing, sim ţi că pereţi^cortului o sufocă.
- Eu ies să mă plim b puţin.
Şi zbură s p re uşă.
- Victoria, aşteaptă! strigă Hawk.
Dar era prea tîrziu. Deja ridicase paravanul şi apu­
case să vadă ceea ce el nu ar fi dorit.
în m ijlocul satului, O'Ryan era răstignit între cei doi
stîlpi, capul atîrnîndu-i într-o parte. Fusese dezbrăcat
pînă la brîu. Răni adînci, sîngerînde, îi m arcau spatele,
a co lo unde fusese continuu biciuit. La picioarele lui era
 312

un c o la c negru de piele, pe care ea îl văzuse încins, mai

devrem e, la cureaua Iul. ^
V ictoria îşi îm preună m îinlle la gură şi se răsuci. îl
sim ţi pe H aw k trăgind-o în braţele Iul şl m ingîind-o pe
spate.
- N-am vrut să vezi im aginea asta, neewa. Nu voiam
să crezi c ă Indienii S haw nee sint oam eni cruzi. Nu au
vrut decît să-l tortureze, aşa cum am fo st eu torturat. Nu
au vrut să-l om oare. Nu-i învinui pe ei pentru slăbiciu-
n e a ju i O ’Ryan.
îşi îniănţui m îinile în jurul lui, încercînd să alunge
sălbăticia la care fusese m artoră, d ar degetele ei atin­
seră cicatricele spatelui, carnea care fusese nem ilos b i­
ciuită, iarăşi şi iarăşi, pînă să se vindece. Im aginea Iul,
chircit de durere, zi d u p ă zi, s u b loviturile biciului, o
străpunse ca lam a unui cuţit. O'Ryan făcuse acest lu­
cru. Dar suferinţa lui fusese scurtă, com parativ cu cea a
lui Hawk.
Respirînd adînc, ea se trase înapoi.
- Poporul tă u nu este crud. Este drept, zise ea,
zîm bind încurajator. Nu îi învinuiesc.
H aw k nu părea convins. A tinse obrazul ei.
- Dacă ar fi supravieţuit acestei torturi, aşa cum am
fă cu t eu, neewa, ar fi fo s t liber. Deşi suferinţa mea a fost
mai mare, eu încă trăiesc.
- Ş i pentru asta, îţi vo i fi veşnic recunoscătoare. De
data aceasta, zîm betul ei era radios. Dar eu to t mai
vreau să m erg la plim bare.
Un zîm bet de m ulţum ire se arcul pe buzele lui, iar
ochii lui cuprindeau toată dragostea pe care ea sperase
să o vadă vreodată. Ea era încă co p le şită d e m odul în
oare m ărturisirea A lainei vindecase ceva dinăuntrul lui.
Ceva tandru şi m inunat.
P unîndu-şi o m înă pe um ărul ei, o co n d u se pe m un­
te, d incolo de locul de unde văzuseră, pentru prim a
dată, satul, şi unde se întîlniseră cu ursul. Am intindu-şi
 313

cele întîm plate acolo, ea avu un m om ent de slăbiciune,

d ar prezen{a lui H awk îl d ă d u curaj. Şl, în plus, ştia că
ursul nu mai era aici. D upă cum spusese Alaina, indienii
conservaseră carnea şl pregătiseră blana. Uşurată, V ic­
toria îşi dom oli pasul. '
Cînd ajunseră în vîrf. H aw k îngenunche pe iarbă şi o
trase pe neew a alături. Cu o privire plină de venerajie,
stu d ie chipul ei, iar cînd, în final, hotărî să vorbească,
glasul lui sună ciudat:
- Şi eu, neewa, îm i a ştept pedeapsa. Te-am ne-
dreptăjit.
Uitîndu-şe fix în acei ochi cenuşii, senzuali, ştiind
prin ceea ce trecuse îşi dădu seam a că îndoiala ei dis­
păruse. Dar voia să-i cunoască m otivele.
- De ce m-ai răpit? V oiai să-m i faci rău?
H awk inspiră adînc şi începu să rotească pe deget
una din buclele ei.
- Am venit în A nglia din cauza unei fem ei, care se
num eşte Sam antha. S im jeam pentru ea... ceea ce n-ar
tre b u i să sim tă cineva pentru so ţia prietenului cel mai
bun
- S olia lui Jason? N um ele Sam , p e care l-ai strigat
cînd delirai?
El a p ro b ă din cap.
V ictoria în ce rcă o senzaţie de gelozie, dar se strădui
să nu şi-o afişeze.
- Cînd am plecat din colonii, continuă el, Jason to c ­
m ai aflase de existenţa unei surori vitrege. La scu rt tim p
d u p ă sosirea m ea la Londra, el a de sco p e rit că acea
co p ilă fusese dusă în Anglia. M-a rugat să încerc să o
găsesc. ,
- Şi ce avea acest lucru de-a face cu m ine?
H awk surîse.
- Din cauza a ceea ce m i-a fă cu t m am a mea, eu nu
mai aveam încredere în fem eile albe. Am d e cis să mă
căsătoresc cu tine num ai pentru că crezusem că eşti
 314

sora lui Jason. Altfel nu m-aş fi căsătorit. A fo st o gre-

şea|ă nefericită, dar binevenită.
îşi furişă mîna pe spatele ei.
- Dar asta nu a fo s t singura greşeală pe care am
făcut-o. V ocea lui devenj m ai dură, mai încărcată de
reproşuri adresate sieşi. în noaptea în care am fo st ră­
pit, în noaptea nunjii, O'Ryan a pretins că tu erai res­
p o n sabilă pentru capturarea mea, iar eu l-am crezut. îşi
îm pleti degetele în părul ei şi adăugă: Tim p de şapte ani
ura pentru tine m-a Jinut în viajă, iar cînd am scăpat din
sclavie, am vrut să m ă răzbun.
Zîm bi către ea.
- Dar curînd, d u p ă ce te-am răpit, mi-am dat seama
că nu p o t să-{i fa c rău. Nu că nu aş fi încercat. Ba da.
A poi m-am urît pentru slăbiciunea mea. Am da t vina
de sigur şi pe tine. Şi totuşi, undeva, între această ură şi
furie, m-am îndrăgostit de tine.
V ictoria crezu că va exploda de dragoste pentru acest
bărbat.
O trase în braţele Iul.
- De la O ’Ryan am aflat că Parks a fo st cel care a
pus la cale om orîrea mea. Trăiesc num ai pentru că m a­
rinarul m -a vîndut în sclavie, în loc să m ă ucidă.
Oh, D oam ne, cum trebuie să fi suferit! O chii ei se
înecară de lacrimi gîndindu-se la toate pe care le în­
durase, la cum o dispreţuise crezînd că-i făcuse acele
lucruri îngrozitoare. A poi se gîndi la vărul ei. Banii şi
lăcom ia îl aduseseră în pragul disperării, îl făcură să-şi
piardă minţile. Inim a ei suspină d u p ă cel care fusese,
odinioară, vărul ei.
- C ollier nu a fo s t to tdeauna aşa. Hawk. Sincer, nu a
fo st aşa.
H aw k se trase înapoi, privirea lui liniştindu-i-se.
- Ştiu. Dacă n-ar fi fo st aşa, nu ţi-a r fi păsat d e el.
- Ce l-a schim bat oare?
- Războiul. ■
 315

^ ă z în d -0 că se încruntă, el explică;
- Am v o rb it cu W inter Fiower. Din porunca tatălui
meu, l-a iuat pe O'Ryan în cortui ei pentru a-i trage de
lim bă. Şi a afiat destul. M arinarul şi Parks vorbiseră m uit
d espre o căiătorie aici. Se pare că, înainte de război,
C oiller nici nu putea să ucidă. Plătea pentru asta, atîta
vrem e cît nu era o b lig a t să la parte direct. Dar în război
a fo s t ob lig a t să ucidă nu num ai inam icii, dar şi pe
ceilai}!, de ceie mai m uite ori pentru profit. A sta l-a dis­
trus. Nu poseda forţa necesară să ia via ja unei fiinţe,
aşa că, în m intea Iul, a transform at aceste fapte în cu
to tu l altceva. Nu ştiu de ce şi nici cum , dar, într-un fel,
s-a convins că fiecare crim ă era necesară. Singurul lu­
cru care i-a ţin u t m inţile a fo s t d ragostea pentru tine.
Cînd şi-a dat seam a atunci, în grotă, că tu nu-l iubeşti şi
nu-l vei iubi niciodată, a pierdut orice legătură cu rea­
litatea.
V ictoria se cutrem ură, am intipdu-şi privirea vărului
ei, şi se rugă să nu-i mai fie dat să o mai cunoască
vreodată. Senzaţia de vinovăţie o copleşi şi îşi îngropă
o brazul în um ărul lui Hawk.
- Este vina mea. Toată. Eu i-am convins să se în­
roleze.
- Nu, neewa, o corectă, tandru, soţul ei. Vărul tău
era d ezechilibrat de mai dem ult. Dacă nu s-ar fi înrolat,
nebunia lui s-ar fi m anifestat în altă parte, într-o încă-^
ierare la vreo qîrciumă, în vreo disp u tă verbală sau pe
vreun cîm p de duel. Ar fi ucis şi rezultatele ar fi fost
acelăaşi.
O lacrim ă alunecă pe obrazul ei.
- îmi pare rău pentru ceea ce ţi-a făcut.
- Nu to t ceea ce a fă cu t a fo st rău. în final, chiar mi-a
salvat viaţa, întrerupînd căderea m ea de pe stîncă.
' Ea îşi lipi mîna de pieptul lui, sim ţindu-i bătăile pu­
ternice şi ritm ice ale inim ii. A poi închise ochii.
- Cît de m ult trebuie să m ă fi urît! '
 316

- Arp vrut, m ărturisi ei, sărutînd-o tandru. Dar iriima

m ea ştia că vei fi cam aradui m eu de via}ă, chiar şi atun­
ci cînd aveai num ai cincisprezece ani, îşi frecă nasui de
al ei. Iniţial, plănuisem să te părăsesc d u p ă nuntă, dar
ştiam că n-am să pot. în hoaptea în care am fo st răpit,
m ă duceam să-{i îm barc bagajele pe corabia care urma
să ne ducă în colonii. El întîlni privirea ei caldă. Dacă nu
ar fi fo s t O'R yan, m-aş fi întors la tine.
V ictoria sim ţi un fior de dragoste.
- Aş fi vrut să fi venit. Pînă acum poate că, în afară
de tine, aş fi avut şi un fiu pe care să-l iubesc.
Hawk_ afişă u n -z îm b e t'a tît de frum os, că-i tăie ră­
suflarea. îşi puse m îna pe pîntecul ei? ^ "
- Poate că deja îl porţi pe fiul meu. îi mîngîie a b ­
dom enul. Sau poate pe fiica mea.
Bucuria o învălui pe V ictoria. Un copil! C opilul lui
Hawk. C u ochii înlăcrim aţi, ea surîse. '
- Am . să m ă rog să fie aşa. Ea îi atinse obrazul.
D oam ne, cum îl mai iubea. Dar unde o să Jocuim? Aici?
H aw k îşi întoarse faţa şi-i sărută palma.
- Nu, neew a. Nu vei fi fericită în pădure.
Ea îi mîngne cu d.egetul m are buzele ferme.
- Sînt fericită oriunde eşti tu. C hiar da că acel Ioc
m -ar om orî, se gîndi. Deodată, îşi am inti ceva. Ce mi-ai
spus în graiul shawnee, în ziua aceea, la bazin?
H awk îi contură cu lim ba buza ei de jos.
- N ihaw kunahqa, n i kitehi.
V ictoria oftă.
- Ş i ce înseam nă?
îşi trecu gura peste buzele ei.
- Eşti soţia mea, inim a mea. Acum , nu cauia să
schim bi subiectul.
Cu degetul, ea desenă cercuri pe pieptul lui.
- C are era acesta?
- U nde vom locui. El îi mîngîie obrazul. Arn dobîndit,
d e la Jason, plantaţia Crystal Terrace, sau m ă rog, du-
 317

cele Silvercove a reuşit acest lucru. Avu un m om ent de

ezitare. Nu este la fel d e m are ca Silvercove, d a r este pe
m alul rîului, lingă Lynch’s Ferry... şi nu este prea aproa­
pe de pădure. ;
V ictoria îl îm brăţişă. -
- Oh, Hawk, nu trebuia să faci asta. Voi învăja să
iubesc pădurea. Pe cuvînt.
- A tunci, am să te duc la cabana m ea dintre pini. El
zîmbi şi adăugă: Dar vom trăi în casa de pe plantajie.
- Sună perfect. ,
- Şi va fi... cînd va sosi şi calul: tău din Arfglia.
Ea se înăbuşi, respirînd surprinsă.
- Brady? Cum?
- L-am rugat pe Jason să se o cu p e de transportul
minimalului. El va face toate cele necesare ca arm ăsarul
să fie adus în colonii. O sărută repede. Am aranjat şi
finanţarea s ă te n ilo t Şi deoarece sînt capul moşiei, am
p o ru n cit ca acel băieţel, Nigel, să fie du« la d o c to r şi să
fie îngrijit corespunzător.. Nu va fi înapoiat beţivului de
taică-su, ci va fi educat pentru ca, m ai tîrziu, să preia în
grija sa dom eniul Silvercove.
Un suspin scăpă d in pieptul ei.
- Ai tă c u t to a te acestea pentru mine, nu-i aşa?
- Da. Adevărul este că nu ştişm de săteni. Degetele
leii rătăceau haotic pe spatele ej. Am să am grijă ca
prietenul tău P addy să se ocupe de grajdurile de la
Crystal Terrace.
Nu credea că era posibil să iubească pe altcineva
mai m ult decît îi iubea pe Hawk.
- M ulţum esc. Sînt sigură că-i va plăcea. Şi nu este
prietenul m eu. Este tatăl m eu. O lacrim ă îi alunecă pe
obraz.
- Tata? H aw k zîm bi, apoi, tandru, tre cu cu un deget
pe o brazul ei um ed. V ăd că m-am înşelat cu o m ulţime
de lucruri.- O îm pinse departe de ei. Acum , neewa, care
este p edeapsa m ea? •
 318

Ochii ei deveniră'strălucitori.
- Hawk...
- Pedeapsa mea.
Ea privi trăsăturile lui, încorda te de puternica încă-
păjînare, apoi oftă. B ărbatul era m ult prea m indru. Ştiind
că trebuia să găsească ceva, se gîndi pu{in şi apoi
hotărî;
- în prim ul rind, niciodată nu va tre b u i să încetezi să
m ă iubeşti.
O chii lui deveniră gravi.
- A sta nu este pedeapsă. Este o nevoie care devine
to t m ai adincă In inim a mea.
Deşi och ii Ii erau'inlăcrim aji, ea surise şi continuă cu
o vo ce trem urătoare:
- Şi în al doilea rtnd, chiar din clipa asta va tre b u i să^
m unceşti neobosit pentru a-mi da... un fiu. _
O strălucire de dragoste sclipi în ochii lui. încet şi
tandru, o c u lcă .p e păm int, buzele apropiindu-se la dis­
ta n tă de o şo a p tă d e ale ei.
- Sau o fiică.

Sfîrşit
Mirele Victoriei Townsend, Adam Remington, ducele de
Silvercove, a trebuit să se căsătorească cu ea împotriva
voinţei lui... dar sărutările lui din noaptea nuntii au aprins
un foc pe care ea nu-1 mai cunoscuse pîna atunci. O clipă
mai tîr/iu Adam o şterge si pleacă spre America... sau cel
puţin asa la,sa sa se creadă. Acum, după şapte am de la
cruda despărţire. Victoria isi doreşte cu ardoare un sot si o
familie. Pentru a se elibera de aceasta falsa căsătorie,
începe o cautare îndrăzneaţă a dispărutului Adam
Remington - o călătorie primejdioasa către o iubire şi mai
riscanta...

Ih i lord sălbatic care vrea sa se răzbune...

Spatele lui era marcat de biciul sclaviei, dar o r inia
arzatoare l-a tinut in viată pe Adtiin R^aiingt'sn timp de
şapte ani chinuitori. Dispărut în noaptea m m t.., îi mai
ra.-.unau în minie cuvintele sarcastice ale răpitorului sau.
care susţinea ca frumoa i lui mireasa aranjase totul.
.Amant. îndurerat dar ncinfrînt, el reuşeşte sa .scape din
sclavie. Acum se va răzbună pe femeia care îl Iradase...
după un plan care s-ar putea sa se sfirseasca tragic pentru
amindoi. sau sa dea naştere unui început fascinant.