VERBUL

Schemă recapitulativă

Definiţie - partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea, existenţa, necesitatea, posibilitatea, posesia, dorinţa
Clasificare
I. a. predicative – formează singure predicatul verbal
b. nepredicative copulative – împreună cu numele predicativ formează predicatul nominal (a fi, a deveni( numai copulativ),
a ieşi, a rămâne, a ajunge, a se face, a părea, a însemna, a se naşte, a se chema, a se numi)
auxiliare – ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse şi la diateza pasivă; verbele auxiliare sunt:
a fi, a vrea, a avea
II. a. personale – care pot avea subiect
b. unipersonale – au forme numai pentru persoana a III- a şi exprimă acţiuni atribuite unor fenomene ale naturii, animale etc.
( a lătra, a apune, a răsări)
c. impersonale – acţiunea nu este făcută de o persoană; au formă de persoana a III-a (a trebui, a se cuveni, a tuna, a fulgera)
d. expresii verbale impersonale – sunt formate din verbul a fi şi un adverb sau o locuţiune adverbială de mod cu rol de nume
predicativ în cadrul construcţiei (este bine, este rău, e posibil, e recomandabil etc)
e.locuţiuni verbale – grup de cuvinte cu înţeles unitar care au sinonim un verb (a băga de seamă, a-şi aduce aminte etc.)
III. a. Tranzitive – care pot avea compl. direct (a face, a citi etc.); verbe dublu tranzitive- pot avea două C.d.:pt. persoane şi pt. obiecte
b. intranzitive – care nu pot avea C.d. (ex. merge, a ajunge)

Valorile verbului a fi
1. predicativ (=a se petrece, a se afla, a costa) ex: Casa este pe deal. ( îndeplineşte f.s. de predicat verbal)
2. copulativ ex: Casa este luminoasă. (împreună cu numele predicativ luminoasă îndeplineşte f.s. de predicat nominal )
3. auxiliar ex: Aş fi vrut să citesc o carte. (ajută la formarea unor timpuri compuse şi a diatezei pasive; singur nu îndeplineşte f. s.)

Conjugarea verbului – după terminaţia verbului la infinitiv există patru conjugări: -a – I; -ea – a II-a; -e – a III-a ; -i, -î – a IV-a

Diateza – activă: acţiunea este realizată de subiectul gramatical, care poate fi exprimat sau neexprimat. Ora de istorie a început.
– reflexivă: acţiunea este săvârşită şi suferită de subiectul gramatical. Se gândeşte la nemurirea sufletului.
Obs. Dacă pronumele reflexive care însoţesc verbul au f. sintactică şi pot fi înlocuite cu un pron. personal sau reluate într-o formă accentuată,verbul nu este la
diateza reflexivă, ci la diateza activă pronominală; pronumele se analizează separat. Şi-a murdărit pantofii cu noroi.(săi)- f.s. de atribut pronominal în D
– pasivă: subiectul gramatical suferă acţiunea săvârşită de altcineva; se formează cu auxiliarul a fi şi participiul verbului.
Cartea este citită de toţi copiii. ( pentru a nu fi confundat cu un PN, se face verificarea, folosind complem. de agent)

Modurile şi timpurile verbului

1. Modurile personale – verbele îşi schimbă forma după persoană şi număr şi au f.s. de predicat
a. indicativ – arată o acţiune sigură, reală
- timpul prezent
- imperfect: -a, -ea + m, i, ¢, m, ţi, u ( priveam, priveai, priveaø, priveam, priveaţi, priveau)
- perfect compus: auxiliarul a avea + participiul verbului (am luat, ai luat, a luat, am luat… )
- perfect simplu: -a, -u, -se, -i + i, şi, ¢, răm , răţi, ră (citii, citişi, citi¢, citirăm, citirăţi, citiră)
- mai mut ca perfectul: -se + m, şi, ¢, răm , răţi, ră (citisem, citiseşi, citise, citiserăm, citiserăţi, citiseră)
- viitor: aux. a vrea+ infinitiv (citi, vei citi, va citi, vom citi , veţi citi, vor citi); forme populare de viitor: o să fac, am să fac
- viitor anterior: viitorul verbului auxiliar a fi + participiul verbului (voi fi citit, vei fi citit, va fi citit, vom fi citit)
b. conjunctiv –arată o acţiune posibilă, realizabilă; se recunoaşte după particula să
- prezent: să citesc, să citeşti să citească, să citim, să citiţi, să citească
- perfect: se formează cu ajutorul verbului auxiliar a fi (să fi citit)
c. condiţional optativ – arată o acţiune posibilă, a cărei realizare depinde de o condiţie
- prezent: aux. a avea + infinitivul verbului (aş citi, ai citi, ar citi, am citi, aţi citi, ar citi)
- perfect: se formează cu ajutorul aux. a fi (aş fi citit, ai fi citit, ar fi citit, am fi citit, aţi fi citit…)
d. imperativ- exprimă o poruncă, un îndemn, un ordin, un sfat etc; are forme numai pentru persoana a-II-a sg. şi pl.
( ex: scrie!, scrieţi!, fii cuminte! Nu fi obraznic! )
 2. Modurile nepersonale – verbele nu îşi schimbă forma după persoană şi nu au f.s. de predicat
a. infinitiv – este forma din dicţionar; se recunoaşte după particula a ( a citi, a scrie, a învăţa etc.);
Funcţii sintactice: Subiect: A citi o carte este o plăcere.
Atribut verbal: Bucuria de a te revedea este mare.
Complement direct: Nu pot rezolva problema la matematică.
Complement indirect: S-a apucat a citi în fiecare seară.
Complemnt circumstanţial de timp: Cercetează înainte de a vorbi.
Complement circumstanţial de mod: Priveşte fără a condamna.
Complement circumstanţial de scop: Maria a fost întrebată pentru a-şi exprima părerea.
Nume predicativ: Rolul acestor întâlniri este de a-ţi îmbogăţi cunoştinţele.
b. gerunziu –se termină în -ind sau -înd ( citind, lucrând, vorbind)
Funcţii sintactice: Subiect: Se auzea sunând.
Atribut verbal: Te priveam cu ochii sclipind de emoţii.
Atribut adjectival: Admiram valurile spumegânde ale mării.
Complement direct: Am auzit sunând la uşă.
Complement indirect: Ne-am plictisit discutând aceaşi probleme.
Complement circumstanţial de timp: Mergând spre casă mi-am amintit de tine.
Complement circumstanţial de mod: Mă relaxez citind o carte.
Complement circumstanţial de cauză: Plecând în grabă, mi-am uitat cheile acasă.

c. participiu – ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse (am făcut, am dat, să fi lucrat)
Atribut adjectival: Aşteptăm să găsim câmpiile înverzite şi copacii înfloriţi.
Nume predicativ: Totul pare cuprins de vraja acestei întâmplări.

d. supin – prep. de, după, la… + participiu (de citit, la cules, de scris…)
Subiect: Este uşor de acuzat pe alţii când tu eşti vinovat.
Atribut verbal: Maria şi-a cumpărat o carte de colorat.
Nume predicativ: O asemenea faptă este de admirat.
Complement direct: Copii au de citit o poezie.
Complement indirect: Noi ne-am săturat de mâncat dulciuri.
Complement circumstanţial de scop: Se grăbeşte la măritat.
Complement circumstanţial de cauză: Pantofii se uzează de purtat.

Schimbarea valorii gramaticale a verbului

Verbul poate avea contextual următoarele valori morfologice:
- infinitivul lung → substantiv Rostirea cuvintelor frumoase este recomandată.
- participiul → adjectiv Aşteptăm să găsim câmpiile înverzite şi copacii înfloriţi
- participiul → substantiv Păţitul este priceput.
- participiul → adverb Vorbeşte codat.
- gerunziul → adjectiv Admiram valurile spumegânde ale mării
- gerunziu →substantiv Suferindul este uitat de prieteni
- supin → adverb Ne-am întors pe înserat.

Valorile stilistice ale verbului

- personificare: Apele plâng clar izvorând în fântâne… (M. Eminescu)
- enumeraţie: O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste. (Mihai Eminescu)
- repetiţie: Auzi, vezi şi taci: ce vezi nu auzi, ce auzi nu vezi. (I. Minulescu)
- metaforă: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic… (M. Eminescu)