https://ro.wikipedia.

org/wiki/Lista_mun%C8%9Bilor_din_Rom%C3%A2nia

Lista munților din România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Altitudine
Nume Grupa muntoasă Apartenență Vârf maximă Observații
(m)
Munții Carpații Vârful
Munții Banatului 1.224
Almăjului Occidentali Svinecea Mare
Carpații
Munții Aninei Munții Banatului Vârful Leordiș 1.160
Occidentali
Carpații de Carpații
Munții Baiului Vârful Neamțu 1.923
Curbură Orientali
Carpații de Carpații
Munții Baraolt Vârful Havad 1.019
Curbură Orientali
Carpații
Carpații Vârful Heniul
Munții Bârgău Maramureșului și 1.611
Orientali Mare
Bucovinei[1]
Carpații Moldo- Carpații
Munții Berzunți Vârful Berzunt 984
Transilvani[2] Orientali
Vârful
Munții Carpații
Munții Apuseni Curcubăta 1.849
Bihorului Occidentali
Mare
Denumiți și
Carpații Moldo- Carpații
Munții Bistriței Vârful Budacu 1.859 Munții
Transilvani[2] Orientali
Grințieșului
Carpații de Carpații Vârful
Munții Bodoc 1.241
Curbură Orientali Cărpiniș
Denumiți și
Carpații de Carpații
Munții Brețcu Vârful Mușat 1.503 Munții Brețcu-
Curbură Orientali
Oituz
Carpații
Munții Bucegi Grupa Bucegi Vârful Omu 2.505
Meridionali
Vârful
Carpații Moldo- Carpații
Munții Călimani Pietrosul 2.100
Transilvani[2] Orientali
Călimanilor
Munții Grupa Parâng- Carpații
Vârful Nedeia 2.130
Căpățânii Șureanu-Lotrului Meridionali
Carpații Moldo- Carpații Vârful
Munții Ceahlău 1.907
Transilvani[2] Orientali Ocolașul Mare
Grupa Retezat- Carpații
Munții Cernei Vârful Dobrii 1.928
Godeanu Meridionali
Grupa Parâng- Carpații Denumiți și
Munții Cindrel Vârful Cindrel 2.245
Șureanu-Lotrului Meridionali Munții Cibin
 Altitudine
Nume Grupa muntoasă Apartenență Vârf maximă Observații
(m)
Carpații de Carpații Vârful
Munții Ciomatu 1.301
Curbură Orientali Ciomatu Mare
Carpații de Carpații
Munții Ciucaș Vârful Ciucaș 1.954
Curbură Orientali
Denumiți și
Carpații Moldo- Carpații Vârful
Munții Ciucului 1.553 Munții Ciuc-
Transilvani[2] Orientali Noscolat
Născălat
Carpații de Carpații
Munții Clăbucet
Curbură Orientali
Munții Codru- Carpații
Munții Apuseni Vârful Pleșu 1.112
Moma Occidentali
Grupa Iezer- Carpații Vârful Ciuha
Munții Cozia 1.668
Păpușa-Făgăraș Meridionali Mare
Munții Carpații Vârful Culmea
Munții Banatului 617
Dognecei Occidentali Poeții
Grupa Iezer- Carpații Vârful
Munții Făgăraș 2.544
Păpușa-Făgăraș Meridionali Moldoveanu
Grupa Iezer- Carpații Vârful
Munții Frunții 1.534
Păpușa-Făgăraș Meridionali Munțișor
Carpații
Munții Găina Munții Apuseni Vârful Găina 1.486
Occidentali
Grupa Iezer- Carpații
Munții Ghițu Vârful Ghițu 1.622
Păpușa-Făgăraș Meridionali
Carpații Vârful Chicera
Munții Gilăului Munții Apuseni 1.475
Occidentali Comării
Munții Carpații Moldo- Carpații Vârful
1.858
Giumalău Transilvani[2] Orientali Giumalău
Carpații Moldo- Carpații
Munții Giurgeu Vârful Prisica 1.545
Transilvani[2] Orientali
Grupa Retezat- Carpații
Munții Godeanu Vârful Gugu 2.291
Godeanu Meridionali
Munții Carpații Moldo- Carpații Vârful Cracu
1.442
Goșmanu Transilvani[2] Orientali Geamăna
Munții Carpații de Carpații Vârful
1.768
Grohotișului Curbură Orientali Grohotișul
Carpații Moldo- Carpații Vârful Saca
Munții Gurghiu 1.776
Transilvani[2] Orientali Mare
Carpații
Carpații Vârful Gutâiul
Munții Gutâi Maramureșului și 1.443
Orientali Mare
Bucovinei[1]
Vârful
Carpații Moldo- Carpații
Munții Harghita Harghita 1.800
Transilvani[2] Orientali
Mădăraș
Munții Hășmaș Carpații Moldo- Carpații Vârful 1.792
 Altitudine
Nume Grupa muntoasă Apartenență Vârf maximă Observații
(m)
Hășmașul
Transilvani[2] Orientali
Mare
Munții Iezer- Grupa Iezer- Carpații
Vârful Roșu 2.470
Păpușa Păpușa-Făgăraș Meridionali
Carpații
Carpații
Munții Igniș Maramureșului și Vârful Igniș 1.307
Orientali
Bucovinei[1]
Carpații de Carpații
Munții Întorsurii Vârful Pilișca 1.222
Curbură Orientali
Carpații de Carpații
Munții Ivănețu Vârful Ivănețu 1.191
Curbură Orientali
Grupa Parâng- Carpații
Munții Latoriței Vârful Bora 2.055
Șureanu-Lotrului Meridionali
Carpații
Carpații
Munții Lăpuș Maramureșului și
Orientali
Bucovinei[1]
Carpații
Munții Leaota Grupa Bucegi Vârful Leaota 2.133
Meridionali
Carpații Vârful
Munții Locvei Munții Banatului 735
Occidentali Corhanul Mare
Denumiți și
Grupa Parâng- Carpații Vârful
Munții Lotrului 2.242 Munții
Șureanu-Lotrului Meridionali Șteflești
Steflești
Carpații
Munții Carpații
Maramureșului și Vârful Fărcău 1.957
Maramureșului Orientali
Bucovinei[1]
Munții Vârful
Munții Măcin 467
Dobrogei Țuțuiatul
Munții Măgura Carpații de Carpații Vârful Măgura
1.292
Codlei Curbură Orientali Codlei
Munții Grupa Retezat- Carpații
Vârfu lui Stan 1.466
Mehedinți Godeanu Meridionali
Carpații Vârful Măgura
Munții Meseș Munții Apuseni 996
Occidentali Priei
Munții Carpații Vârful
Munții Apuseni 1.437
Metaliferi Occidentali Poienița
Munții Carpații Vârful
1.345
Monteoru Orientali Monteoru
Carpații Vârful Muntele
Muntele Mare Munții Apuseni 1.826
Occidentali Mare
Grupa Retezat- Carpații
Muntele Mic
Godeanu Meridionali
Carpații Moldo- Carpații Vârful Nemira
Munții Nemira 1.649
Transilvani[2] Orientali Mare
 Altitudine
Nume Grupa muntoasă Apartenență Vârf maximă Observații
(m)
Carpații
Carpații Vârful Piatra
Munții Oașului Maramureșului și 823
Orientali Bixadului
Bucovinei[1]
Carpații
Carpații
Obcina Brodinei Maramureșului și
Orientali
Bucovinei[1]
Carpații
Obcina Carpații Vârful Veju
Maramureșului și 1.494
Feredeului Orientali Mare
Bucovinei[1]
Carpații
Carpații Vârful
Obcina Mare Maramureșului și 1.223
Orientali Scorușet
Bucovinei[1]
Carpații
Obcina Carpații
Maramureșului și Vârful Lucina 1.588
Mestecănișului Orientali
Bucovinei[1]
Grupa Parâng- Carpații Vârful
Munții Parâng 2.519
Șureanu-Lotrului Meridionali Parângul Mare
Munții Pădurea Carpații Vârful
Munții Apuseni 1.027
Craiului Occidentali Hodrâncușa
Carpații de Carpații Vârful
Munții Penteleu 1.772
Curbură Orientali Penteleu
Carpații de Carpații
Munții Perșani Vârful Cetății 1.104
Curbură Orientali
Vârful La Om
Munții Piatra Carpații
Grupa Bucegi (Piscul 2.238
Craiului Meridionali
Baciului)
Munții Piatra Carpații de Carpații Vârful Piatra
1.844
Mare Curbură Orientali Mare
Munții Piule- Carpații
Vârful Piule 2.081
Iorgovanu Meridionali
Carpații Vârful Măgura Denumiți și
Munții Plopiș Munții Apuseni 918
Occidentali Mare Munții Șes
Munții Podu Carpații de Carpații Vârful Podu
1.439
Calului Curbură Orientali Calului
Munții Poiana Carpații
Vârful Padeș 1.382
Ruscă Occidentali
Munții Carpații de Carpații Vârful
1.804
Postăvarul Curbură Orientali Cristianu Mare
Carpații Moldo- Carpații
Munții Rarău Vârful Rarău 1.651
Transilvani[2] Orientali
Grupa Retezat- Carpații
Munții Retezat Vârful Peleaga 2.509
Godeanu Meridionali
Carpații Vârful
Carpații
Munții Rodnei Maramureșului și Pietrosul 2.303
Orientali
Bucovinei[1] Rodnei
 Altitudine
Nume Grupa muntoasă Apartenență Vârf maximă Observații
(m)
Carpații Vârful Piatra
Munții Semenic Munții Banatului 1.447
Occidentali Goznei
Carpații de Carpații
Munții Siriu Vârful Mălaia 1.662
Curbură Orientali
Munții Carpații Moldo- Carpații
Vârful Bivolul 1.530
Stânișoarei Transilvani[2] Orientali
Carpații
Carpații
Munții Suhard Maramureșului și Vârful Omu 1.932
Orientali
Bucovinei[1]
Grupa Parâng- Carpații
Munții Șureanu Vârfu lui Pătru 2.130
Șureanu-Lotrului Meridionali
Carpații Moldo- Carpații Vârful
Munții Tarcău 1.664
Transilvani[2] Orientali Grindușu
Carpații de Carpații Vârful Tătaru
Munții Tătaru 1.477
Curbură Orientali Mare
Munții Carpații Vârful
Munții Apuseni 1.369
Trascăului Occidentali Dambău
Grupa Retezat- Carpații
Munții Tulișa Vârful Tulișa 1.792
Godeanu Meridionali
Grupa Iezer- Carpații
Munții Țaga
Păpușa-Făgăraș Meridionali
Grupa Retezat- Carpații
Munții Țarcu Vârful Căleanu 2.196
Godeanu Meridionali
Carpații
Carpații
Munții Țibleș Maramureșului și Vârful Bran 1.840
Orientali
Bucovinei[1]
Grupa Retezat- Carpații
Munții Vâlcan Vârful Oslea 1.946
Godeanu Meridionali
Carpații Vârful
Munții Vlădeasa Munții Apuseni 1.836
Occidentali Vlădeasa
Carpații de Carpații
Munții Vrancei Vârful Goru 1.785
Curbură Orientali
Carpații
Munții Zarand Munții Apuseni Vârful Drocea 836
Occidentali

Vezi și
• Lista grupelor muntoase din Carpații Orientali
• Lista grupelor muntoase din Carpații Meridionali
• Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali

Note
1. ^ a b c d e f g h i j k l m Denumit și Grupa Nordică
 2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Denumit și Grupa Centrală

Referințe
• Anuarul 2004 al Institutului National de Statistica
• Octavian Mândruț, Mic Atlas de Geografie a României, Editura Corint, București
2006

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_grupelor_muntoase_din_Carpa%C8%9Bii_Orientali

Lista grupelor muntoase din Carpații

Orientali
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Această listă a celor 52 de sub-grupe montane distincte morfologic, geofizic și geografic din
Carpații Orientali conține denumirea generică a sub-grupului, precum și cel mai înalt vârf al
său. Sensul ales de aranjare în cadrul listei este cel orar din punctul cel mai nordic al lanțului
spre cel mai sudic, și respectiv sud-estic al Carpaților Orientali.

Cele 52 de sub-grupe montane ale Carpaților Orientali

1. Munții Oașului - cel mai înalt vârf, 823 m, Vârful Piatra Bixadului
2. Munții Igniș - cel mai înalt vârf, 1.307 m, Vârful Igniș
3. Munceii Băii Mari - cel mai înalt vârf, 889 m, Vârful Măgura Mare
4. Munții Gutâi - cel mai înalt vârf, 1.443 m, Vârful Gutâiul Mare
5. Munții Lăpușului - cel mai înalt vârf, 1.353 m, Vârful Văratecu
6. Munții Țibleș - cel mai înalt vârf, 1.840 m, Vârful Bran
7. Munții Maramureșului - cel mai înalt vârf, 1.957 m, Vârful Farcău
8. Munții Râpei - cel mai înalt vârf, 1.937 m, Vârful Pop Ivan
9. Munții Rodnei - cel mai înalt vârf, 2.303 m, Vârful Pietrosul Rodnei
10. Munții Bârgău - cel mai înalt vârf, 1.611 m, Vârful Heniul Mare
11. Munții Suhard - cel mai înalt vârf, 1.932 m, Vârful Omu
12. Munții Țibău - cel mai înalt vârf, 1.651 m, Vârful Țapul Mare
13. Obcina Brodinei - cel mai înalt vârf, 1.307 m, Vârful Poiana Săcălești
14. Obcina Mestecănișului - cel mai înalt vârf, 1.588 m, Vârful Lucina
15. Obcina Feredeului - cel mai înalt vârf, 1.494 m, Vârful Vâju Mare
16. Obcina Curmăturii - cel mai înalt vârf, 1.090 m, Vârful Chicera Neagră
17. Obcina Moldoviței - cel mai înalt vârf, 1.207 m, Vârful Bobeica
18. Obcina Mare - cel mai înalt vârf, 1.224 m, Vârful Sihloaia
19. Obcina Humorului - cel mai înalt vârf, 807 m, Vârful Cacica
20. Munții Rarău - cel mai înalt vârf, 1.651 m, Vârful Rarău
21. Munții Giumalău - cel mai înalt vârf, 1.858 m, Vârful Giumalău
 22. Munții Călimani - cel mai înalt vârf, 2.100 m, Vârful Pietrosul Călimanilor
23. Munții Bistriței - cel mai înalt vârf, 1.859 m, Vârful Budacu
24. Munții Stănișoarei - cel mai înalt vârf, 1.530 m, Vârful Bivolul
25. Masivul Ceahlău - cel mai înalt vârf, 1.907 m, Vârful Ocolașul Mare
26. Munții Giurgeu - cel mai înalt vârf, 1.545 m, Vârful Prisica
27. Munții Hășmaș - cel mai înalt vârf, 1.792 m, Vârful Hășmașul Mare
28. Munții Gurghiu - cel mai înalt vârf, 1.776 m, Vârful Saca Mare
29. Munții Tarcău - cel mai înalt vârf, 1.664 m, Vârful Grindușu
30. Masivul Goșmanu - cel mai înalt vârf, 1.442 m, Vârful Cracu Geamăna
31. Munții Berzunț - cel mai înalt vârf, 984 m, Vârful Berzunt
32. Munții Ciucului - cel mai înalt vârf, 1.553 m, Vârful Noșcolat și Vârful Șoiu
33. Munții Nemira - cel mai înalt vârf, 1.649 m, Vârful Nemira Mare
34. Munții Bodoc - cel mai înalt vârf, 1.241 m, Vârful Cărpiniș
35. Munții Ciomatu - cel mai înalt vârf, 1.301 m, Vârful Ciomatu Mare
36. Munții Harghita - cel mai înalt vârf, 1.801 m, Vârful Harghita Mădăraș
37. Munții Baraolt - cel mai înalt vârf, 1.019 m, Vârful Havad
38. Munții Perșani - cel mai înalt vârf, 1.104 m, Vârful Cetății
39. Masivul Măgura Codlei - cel mai înalt vârf, 1.292 m, Vârful Măgura Codlei
40. Munții Vrancei - cel mai înalt vârf, 1.785 m, Vârful Goru
41. Munții Penteleu - cel mai înalt vârf, 1.772 m, Vârful Penteleu
42. Munții Întorsurii - cel mai înalt vârf, 1.222 m, Vârful Pilișca
43. Masivul Ivănețu - cel mai înalt vârf, 1.191 m, Vârful Ivănețu
44. Munții Podu Calului - cel mai înalt vârf, 1.439 m, Vârful Podu Calului
45. Munții Siriu - cel mai înalt vârf, 1.663 m, Vârful Mălâia
46. Munții Monteoru cel mai înalt vârf, 1.345 m, Vârful Monteoru
47. Munții Tătaru - cel mai înalt vârf, 1.477 m, Vârful Tătaru Mare
48. Masivul Ciucaș - cel mai înalt vârf, 1.954 m, Vârful Ciucaș
49. Munții Grohotișului - cel mai înalt vârf, 1.768 m, Vârful Grohotișul
50. Munții Baiului - cel mai înalt vârf, 1.923 m, Vârful Neamțu
51. Munții Piatra Mare - cel mai înalt vârf, 1.844 m, Vârful Piatra Mare
52. Masivul Postăvarul - cel mai înalt vârf, 1.804 m, Vârful Cristianu Mare

Lista grupelor muntoase din Carpații

Meridionali
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carpaţii Meridionali

Această listă a celor 24 de sub-grupe montane distincte morfologic, geofizic și geografic din
Carpații Meridionali conține denumirea generică a sub-grupului, precum și cel mai înalt vârf
al său. Sensul ales de aranjare în listă este cel orar din punctul cel mai de est al lanțului spre
cel mai de vest al Carpaților Meridionali.

Cele 24 de sub-grupe muntoase distincte

Sub-grupe
1. Munții Bucegi - cel mai înalt vârf, cu 2.505 m, este Vârful Omu
2. Munții Leaota - cel mai înalt vârf, cu 2.133 m, este Vârful Leaota
3. Munții Piatra Craiului - cel mai înalt vârf, cu 2.238 m, este Vârful La Om, cunoscut și
ca Piscul Baciului
4. Munții Iezer-Păpușa - cel mai înalt vârf, cu 2.470 m, este Vârful Roșu
5. Masivul Ghițu - cel mai înalt vârf, cu 1.622 m, este Vârful Ghițu
6. Masivul Frunții - cel mai înalt vârf, cu 1.534 m, este Vârful Munțișor
7. Munții Țaga - cel mai înalt vârf, cu 1641 m, este Vârful Țagla
8. Munții Făgărașului - cel mai înalt vârf, cu 2.544 m, este Vârful Moldoveanu
9. Masivul Cozia - cel mai înalt vârf, cu 1.668 m, este Vârful Ciuha Mare, cunoscut și
sub numele de Vârful Cozia
10. Munții Căpățânii - cel mai înalt vârf, cu 2.130 m, este Vârful Nedeia
11. Munții Lătoriței - cel mai înalt vârf, cu 2.055 m, este Vârful Bora
12. Munții Lotrului - cel mai înalt vârf, cu 2.242 m, este Vârful Șteflești
13. Munții Cindrel - cel mai înalt vârf, cu 2.245 m, este Vârful Cindrel
14. Munții Parâng - cel mai înalt vârf, cu 2.518 m, este Vârful Parângul Mare
 15. Munții Șureanu - cel mai înalt vârf, cu 2.130 m, este Vârfu lui Pătru
16. Munții Vâlcan - cel mai înalt vârf, cu 1.946 m, este Vârful Oslea
17. Munții Tulișa - cel mai înalt pisc, cu 1.792 m, este Vârful Tulișa.
18. Munții Retezat - cel mai înalt vârf, cu 2.509 m, este Vârful Peleaga
19. Munții Piule-Iorgovanul - cel mai înalt vârf, având 2081 m, este Vârful Piule
20. Munții Mehedinți - cel mai înalt vârf, cu 1.466 m, este Vârfu lui Stan
21. Munții Godeanu - cel mai înalt vârf, cu 2.291 m, este Vârful Gugu
22. Munții Cernei - cel mai înalt vârf, cu 1.928 m, este Vârful Dobrii
23. Muntele Mic - cel mai înalt pisc, având 1.802 m, este Vârful Muntele Mic
24. Munții Țarcu - cel mai înalt vârf, cu 2.196 m, este Vârful Căleanu

Lista grupelor muntoase din Carpații

Occidentali
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Această listă a celor 18 de sub-grupe montane distincte morfologic, geofizic și geografic din
Carpații Occidentali conține denumirea generică a sub-grupului, precum și cel mai înalt vârf
al său. Sensul ales de aranjare în listă este cel orar din punctul cel mai de sud al lanțului spre
cel mai de nord al Carpaților Occidentali.

Subgrupe
 1. Munții Almaj (sau Almajului) - cel mai înalt vârf, 1.224 m, Vârful Svinecea Mare
2. Munții Locvei - cel mai înalt vârf, 735 m, Vârful Corhanul Mare
3. Munții Semenic - cel mai înalt vârf, 1.447 m, Vârful Piatra Goznei
4. Munții Aninei - cel mai înalt vârf, 1.160 m, Vârful Leordiș
5. Munții Dognecei - cel mai înalt vârf, 617 m, Vârful Culmea Poeții
6. Munții Poiana Ruscă - cel mai înalt vârf, 1.382 m, Vârful Padeș
7. Munții Trascău - cel mai înalt vârf, 1369 m, Vârful Dambău
8. Munții Metaliferi - cel mai înalt vârf, 1.437 m, Vârful Poienița
9. Munții Zarand - cel mai înalt vârf, 836 m, Vârful Drocea
10. Munții Codru-Moma - cel mai înalt vârf, 1.112 m, Vârful Pleșu
11. Masivul Găina - cel mai înalt vârf, 1.486 m, Vârful Găina
12. Munții Bihor - cel mai înalt vârf, 1.849 m, Vârful Curcubăta Mare
13. Masivul Muntele Mare - cel mai înalt vârf, 1.826 m, Vârful Muntele Mare
14. Munții Gilău - cel mai înalt vârf, 1.475 m, Vârful Chicera Comării
15. Masivul Vlădeasa - cel mai înalt vârf, 1.836 m, Vârful Vlădeasa
16. Munții Pădurea Craiului - cel mai înalt vârf, 1.027 m, Vârful Hodrâncușa
17. Munții Meseș - cel mai înalt vârf, 996 m, Vârful Măgura Priei
18. Munții Plopiș (sau Munții Șes) - cel mai înalt vârf, 918 m, Vârful Măgura Mare

Carpații Maramureșului și Bucovinei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Carpații Maramureșului și Bucovinei fac parte din Grupa Nordică a Carpaților Orientali.
Sunt munți tineri de încrețire formați în orogeneza alpină.

Cuprins
• 1 Așezare geografică
• 2 Geneză și geologie
• 3 Relief
 • 4 Clima
• 5 Hidrologie
• 6 Obiective turistice:

• 7 Vezi și

Așezare geografică
a) localizare: Sunt localizați în nordul Carpaților Orientali și sunt formați din:

• Munții Bârgău
• Munții Gutâi
• Munții Igniș
• Munții Lăpușului
• Munții Maramureșului
• Munții Oaș
• Obcina Feredeu
• Obcina Mare
• Obcina Mestecăniș
• Munții Rodnei
• Munții Suhard
• Munții Țibleș

b) limite:

• N - granița cu Ucraina
• S - Depresiunea Dornelor (râul Bistrița Aurie) și depresiunea Câmpulung
Moldovenesc (râul Moldova) peste pasul Mestecăniș (1096 m)
• E - Podișul Sucevei
• V - Dealurile de Vest, Câmpia de Vest și Depresiunea Colinară a Transilvaniei,

Geneză și geologie
Sunt munți tineri de încrețire formați în orogeneza ACH2.

Sunt alcătuiți din 3 șiruri paralele de roci:

• roci vulcanice (andezite și bazaltice) în V și SV: munții Oaș, munții Gutâi și munții
Țibleș,
• roci metamorfice (șisturi cristaline) în Centru: munții Rodnei, munții Suhard, munții
Maramureșului și Obcina Mestecăniș,
• roci sedimentare cutate (fliș) în E: Obcina Mare, Obcina Feredeu, munții Bârgăului.

Relief
• Aspecte specifice:
• culmi paralele pe direcția NV - SE, curbate în partea de sud
• prezența Obcinelor
 • altitudini de peste 2000 metri: vârful Pietrosul Rodnei, Munții Rodnei (2303 m),
vârful Ineu, Munții Rodnei (2279 m), etc.
• foarte fragmentați de depresiuni, văi și trecători
• depresiunile intramontane sunt localizate la înălțimi de peste 500 m
• au o depresiune intramontană mare: Depresiunea Maramureșului, închisă spre S și SV
de munții vulcanici
• relief glaciar în Munții Rodnei
• relief carstic pe ramura sudică a Munților Rodnei și Suhard
• cel mai înalt pas din Carpații Românești: Pasul Prislop - 1416 m.

• Diviziuni:
• Munți vulcanici: Munții Oaș, Munții Gutâi și Munții Țibleș,
• Munți cristalini: Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Munții Suhard, Obcina
Mestecăniș
• Fliș: Obcina Feredeu, Obcina Mare, Munții joși ai Bârgăului.
• Depresiuni: Depresiunea Oaș, Depresiunea Maramureș, Depresiunea Dornelor,
Culoarul Câmpulung - Gura Humorului
• Pasuri: Pasul Prislop, Pasul Neteda, Pasul Rotunda, Pasul Șetref, Pasul Tihuța, Pasul
Huta, Pasul Ciumârna,

Clima
• influențe climatice oceanice în vest și influențe climatice scandinavo-baltice în rest.
• vânturi: crivățul și vânturile de vest.
• precipitații: 800 - 1200 mm/an.
• temperatura medie anuală: 6 - 0 grade.
• nuanțe climatice: etaj de climă alpin (peste 1800 m).

Hidrologie
Râuri care izvorăsc sau străbat Carpații Maramureșului și Bucovinei:

• Bistrița Aurie,
• râul Someșul Mare,
• râul Crisului
• Bistrița Ardeleană,
• râul Iza (Valea Izei)
• râul Moldova,
• râul Moldovița,
• Dorna,
• râul Tisa.

Obiective turistice:
• Bisericile de lemn din Maramureș
• Bisericile pictate din nordul Moldovei
• Maramureș
• Valea Izei
Podișul Dobrogei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecţionat de la Munţii Dobrogei)
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile
conținute.

Podișul Dobrogei îsi trage denumirea din nivelul topografic scăzut comparativ cu zonele
adiacente.

Cuprins
• 1 Geneză și geologie
• 2 Relieful
• 3 Subdiviziuni
• 4 Bibliografie

• 5 Vezi și

Geneză și geologie
Din punct de vedere geologic, rocile componente ale zonei conferă apelativul de Munții
Dobrogei. Acesta are înălțimi maxime de doar 467 m în vârful Greci (Țuțuiatul). Orogeneza
ce a generat Munții Dobrogei este cea Hercinică (Devonian / Permian) în nord și Caledoniană
(Cambrian/Silurian) în zona centrală. Înălțimea scăzută este în general datorată proceselor
exogene care au acționat prin erodarea materialului constituent al rocilor, expunând agenților
atmosferici în prezent (la suprafață) roci care erau în momentul formării catenei muntoase la
baza sa (granițele de Greci). Din punct de vedere geografic intervalul de înălțimi în care sunt
cantonați Munții Dobrogei face clasificarea acestora din punct de vedere geografic ca podiș,
acesta fiind situat între valea Dunării în vest și nord și Marea Neagră în est, constituind
singura mare unitate extra-carpatică, având aflorate cele mai vechi structuri geologice și
morfologice din România. La suprafață, cele mai vechi roci sunt șisturile verzi proterozoice
din Podișul Casimcei, cu o vârstă de peste 600 milioane ani. În fundamentul Dobrogei de Sud
există roci mai vechi, identificate în foraje și acoperite în prezent de straturi sedimentare
paleozoice, mezozoice și neozoice, care au o vârstă mult mai mare (1,6 miliarde ani).

Relieful
Podișul Dobrogei se prezintă ca un podiș relativ rigid, format pe roci vechi (șisturi verzi,
granite), depozite sedimentare mezozoice și neozoice, puternic erodat de acțiunea îndelungată
a factorilor exogeni, cu un relief domol, ușor ondulat și cu altitudini relativ reduse (200-
300m). Partea de nord este mai înaltă, ajungând pe alocuri la 350-400 m dar și la 467 m în
vârful cel mai înalt (Vf. Greci din Munții Măcinului). Partea de sud are sub 200 m (altitudinea
maximă este de 204 m în Podișul Deliorman). Din punct de vedere tectonic, Podișul
Dobrogei aparține unor microplăci diferite: în nord, microplaca Mării Negre aflată într-un
proces de subducție (în lungul unui plan Benioff) sub Carpații de Curbură, iar în sud
microplaca Moesica (cuprinzând fundamentul Câmpiei Române și Dobrogea de Sud). Asociat
acestora există forme de relief influențate de petrografie și structura: un relief "granitic", cu
trene de grohotișuri și abrupturi în Munții Măcinului, vechi peneplene conservate pe
suprafața erodată a șisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafețe
structurale adaptate ondularilor largi ale formațiunilor neozoice din Dobrogea de Sud. Există
de asemenea, în nord (Munții Măcinului, Dealurile Tulcei și Podișul Babadagului), un
ansamblu de forme de sedimentație (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul
loessoid forme de tasare și sufoziune.

Subdiviziuni
Subdiviziunile principale ale Podișului Dobrogei sunt Masivul Dobrogei de Nord și Podișul
Dobrogei de Sud, despărțite de linia Hârșova-Capu Midia. Masivul Dobrogei de Nord este
mai înalt, cu un relief mai variat și o înclinare generală de la Dunăre spre mare. Este format
din Munții Măcinului (cunoscuți și sub denumirea de Culmea Pricopanului), Culmea
Niculițelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podișul
Babadagului (alungit de la Dunăre la Marea Neagră, cu altitudine maximă de 401m), Podișul
Casimcei, format din șisturi verzi (cu 325m altitudine maximă), continuat cu prispa
Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de râul Casimcea au generat un mic areal carstic
(peșterele de la Gura Dobrogei și "cheia" Dobrogei). Uneori Podișul Casimcei este
considerat o subdiviziune majoră separată a Dobrogei, de același rang cu celelalte două și
denumit Dobrogea Centrală. Podișul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200m), este larg
ondulat după cutele calcarelor sarmațiene și înclină de la mare spre Dunăre. Văile au un
pronunțat caracter endoreic. Extremitatea sud-vestică, cu altitudini maxime de 204m, poartă
denumirea generică de "Deliorman" (continuându-se în Bulgaria). Subdiviziunile sunt: zona
litorală înaltă, Podișul Medgidia (cu Valea Carasu), Podișul Negru Voda și Podișul Oltinei.

Bibliografie
• "Geografia României", Manual pentru clasa a XII-a, Grigore Posea, pg 67-69.

Munții Apuseni
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Munții Apuseni
 Localizare România
Lanț muntos Munții Apuseni
modifică

Vârfurile principale ale Munților Apuseni (în extrema dreaptă vârful Curcubăta, cu stația
meteorologică

Ruinele cetăţii scufundate din Beliş în zona Munților Gilăului.

Munții Apuseni sunt un lanț muntos din Transilvania, parte a Carpaților Occidentali. Cel
mai înalt vârf este Curcubăta Mare (cunoscut și ca Vârful Bihor) cu o altitudine de 1849 de
metri. Sunt delimitați la nord de Râul Barcău, la sud de râul Mureș, la vest de Dealurile și
Câmpia de Vest, iar la est de Depresiunea Colinară a Transilvaniei. În Munții Apuseni se află
peste 400 de peșteri.

Cuprins
• 1 Geneză și geologie
• 2 Relief
 • 3 Diviziuni
o 3.1 Munții Crișului
o 3.2 Munții Șes-Meseșului
o 3.3 Masivul Bihor
o 3.4 Munții Mureșului
• 4 Hidrografie
• 5 Clima
• 6 Fauna și vegetația
• 7 Populația și așezările
• 8 Obiective turistice
• 9 Vezi și
• 10 Bibliografie
• 11 Referințe
• 12 Legături externe

Geneză și geologie

Carpaţii

Munții Apuseni sunt munți tineri, de încrețire, formați în orogeneza alpino-carpato-

himalayana. Sunt compuși în general dintr-un mozaic de roci, predominant calcare, de aceea
se explică numărul foarte mare de peșteri existente în zonă.

Relief
Relieful este unul carstic, bine dezvoltat, alcătuit din peșteri (Peștera Urșilor, Peștera
Meziad), chei (Cheile Turzii), defilee (Defileul Mureșului). Altitudinile nu depășesc 2.000 m,
cu maxime de 1.849 m, la Vârful Cucurbăta Mare, 1.836 m Vârful Vlădeasa, respectiv 1.826
Muntele Mare. În medie altitudinile oscilează în jurul a 1.000 de metri. Masivele muntoase
pornesc radiar, din centru și intră în contact direct cu Câmpia de Vest, prin depresiunile
"golf": Zarand, Beiuș, Vad Borod, bine populate, așezările urcând până la 1600 m.
Principalele căi de traversare a Apusenilor sunt Pasul Vălișoara Vântului, Pasul Vârtop și
Pasul vanturilor.

Diviziuni
Localizarea Apusenilor şi a diviziunilor lor

Munții Crișului
•
o Dealurile Crișene, incl. Depresiunea Beiușului, Depresiunea Vad
o Munții Pădurea Craiului (Vârful Runcului, 822 m)
o Munții Codru-Moma (Vârful Pleșu, 1.112 m)

Munții Șes-Meseșului
•
o Munții Meseșului (Vărful Măgura Priei 996 m)
o Muntele Șes (Plopiș) (Vârful Măgura Mare, 918 m)
o Depresiunea Șimleu, considerată deseori parte a Bazinului Transilvănean-
Podișul Someșan
o Munții Șimleu, considerați deseori parte a Bazinului Transilvănean-Podișul
Someșan (Vârful Măgura Șimleului, 597 m)

Masivul Bihor
•
o Munții Bihorului (Vârful Bihor, 1.849 m)
o Munții Vlădeasa (Vârful Vlădeasa, 1.836 m)
o Muntele Mare (Vârful Muntele Mare, 1.826 m)
o Munții Gilăului
o Muntele Găina (vârful Găina, 1.486 m)
o Depresiunea Brad
o Depresiunea Huedin

Munții Mureșului
•
o Munții Zarandului (Vârful Drocea, 835 m)
o Munții Metaliferi
o Munții Trascăului

Hidrografie
Ruinele cetăţii Bologa, la poalele Masivului Vlădeasa

Munții Apuseni sunt traversați de mai multe râuri, existând și o serie de lacuri formate.
Printre cele mai importante se află:

• Râul Someșul Mic

• Râul Crișul Repede, Râul Crișul Alb și Râul Crișul Negru
• Râul Barcău
• Râul Arieș
• Râul Ampoi
• Lacurile carstice Vărăsoaia și Ighiu
• Lacul Fântânele
• Lacul Tarnița

Clima
Clima este una temperat-continentală de tranziție, cu influențe oceanice. Temperatura medie
anuală este între 6 și 10°C, precipitațiile fiind de 700-1.000 mm/an.

Fauna și vegetația
Vegetația este alcătuită din păduri de foioase și conifere (la peste 1.300 m). Fauna este foarte
diversă, fiind prezente specii ca vulpea, lupul, jderul, cerbul, căprioara, veverița sau ursul.
Recent, într-un articol publicat în decembrie 2011, se arată că, în galeriile de la Roșia
Montană și în sat, față de cele 9 specii de lilieci (indicatori ecologici și pentru biodiversitate)
cunoscute anterior la Roșia Montană s-au identificat alte 3 specii noi.[1]

Populația și așezările
Zona se remarcă printr-o densitate scăzută a populației, fiind, totuși, cei mai populați munți
de pe teritoriul României. Așezările sunt compuse din sate mici, numite "crânguri", risipite
(gospodării împrăștiate, despărțite prin fânețe sau pășuni), în județele Arad, Bihor, Cluj,
Alba și Hunedoara.

Obiective turistice
• Cascada Iadolina
• Cascada Evantai
 • Cascada Moara Dracului
• Cascada Răchițele (Vălul Miresei)
• Cascada Săritoarea Ieduțului
• Cascada Vârciorog
• Cascada Pătrăhăițești (Buciniș)
• Cetățile Ponorului
• Cetățile Rădesei
• Cheile Arieșului
• Cheile Galbenei
• Cheile Râmeților
• Cheile Ordancușii
• Cheile Turzii
• Cheile Turului / Turenilor
• Izbucul Tăuzului
• Izbucul Cotețul Dobreștilor
• Lacul Fântânele
• Lacul Floroiu (Valea Drăganului)
• Lacul Leșu
• Lacul Tarnița
• Peștera Coiba Mare
• Peștera Coliboaia
• Peștera Hodobana
• Peștera Meziad
• Peștera Măgura
• Peștera Porțile Bihorului
• Peștera Poarta lui Ionele
• Peștera Scărișoara
• Peștera Urșilor
• Peștera Huda lui Papară
• Peștera Poarta Zmeilor
• Peștera Vârtop
• Peștera Vântului
• Piatra Galbenei
• Rezervația naturală Padiș
• Țara Moților
• Vârful Bihorul
• Vârful Gaina
• Vârful Curcubăta Mică
• Vârful Tăul Mare

Vezi și
• Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali
• Munții Carpați
• Carpații Orientali
• Carpații Meridionali
• Țara Moților
Bibliografie
• Octavian Mândruț - Mic atlas de geografie al României, Ed. Corint, București 2006