TESTE

pentru examenul de promovare la Stomatologie Terapeutică

pentru studenţii anului III, semestrul VI
anul universitar 2015-2016

Eni Lidia

1. C.M. Identificați procesele de manifestare ale cariei dentare:

A. Patologic
B. Apare după erupţie
C. Fiziologic
D. Apare până la erupţie
E. Se manifestă prin demineralizarea ţesuturilor dure dentare

2. C.M.Precizați procesele de manifestare ale cariei dentare :

A. Fiziologic
B. Proces patologic
C. Apare după erupţie
D. Cu demineralizarea ţesuturilor dure dentare
E. Cu ramolirea ţesuturilor dure dentare

3. C.S.Gradul de morbiditate a cariei dentare se determină prin :

A. Numărul de dinţi extraşi
B. Numărul de rădăcini
C. Numărul de obturaţii
D. Indicile CPE
E. Numărul de cavităţi

4. C.M.Gradul de răspândire a cariei se determină prin procentul de persoane care au

avut:
A. Dinţi extraşi
B. Dinţi afectaţi
C. Dinți obturaţi
D. Resturi radiculare
E. Cavităţi dentare

5. C.M. Marcați indicii ce stau la baza planificării asistenței stomatologice :

A. Intensitatea răspândirii cariei dentare
B. Gradul de răspândire a cariei dentare
C. Numărul mediu de dinţi afectaţi
D. Numărul de dinţi extraşi
E. Numărul de dinţi intacţi

6. C.M. Indicele CPE relevă informația despre:

A. Eficienţa profilaxiei
B. Insuficienţa lucrului profilactic
C. Calitatea lucrului profilactic
D. Suficienţa lucrului profilactic
E. Intensitatea cariei

7. C.M.Pentru determinarea gradului de răspândire a cariei este necesar a ţine cont de:
A. Un număr de persoane în grup
B. Un individ aparte
C. De sex feminin
D. De sex masculin
E. Diferite condiţii climato-geografice

8. C.M.Stabilirea gradului de intensitate a cariei se face în funcție de:

A. Diferite condiţii climaterice
B. Aceleaşi condiţii economice
C. Vârsta indivizilor
D. Diferite condiţii sociale
E. Diferite condiţii geografice

9. C.S. Conform recomandărilor OMS intensitatea cariei dentare se determină:

A. Pentru fiecare an
B. Pentru fiecare 15 ani
C. Cu intervale de 5 şi 10 ani
D. Cu intervale de 2 şi 3 ani
E. Pentru fiecare jumătate de an

10. C.M.Pentru vârsta de 12 ani, evaluarea intensităţii cariei dentare în funcţie de indicele
CPE are următoarele nivele:
A. Cea mai joasă 0 – 1,1
B. Joasă 1,2 – 2,6
C. Medie 2,7 – 4,4
D. Înaltă 4,5 – 6,5
E. Foarte înaltă 7,0- și peste

11. C.S.Indicați care este nivelul propus de OMS pentru reprezentarea intensităţii cariei
dentare prin indicele CPE la vârsta de 12 ani:
A. Cea mai joasă 0,01 – 1,2
B. Joasă 1,2 – 2,6
C. Medie 2,3 – 5,1
D. Înaltă 5,3 – 6,8
E. Foarte înaltă 7,0 – şi peste

12. C.S. Indicați hidratul de carbon cu cel mai nociv potenţial cariogen:
A. Amidon
B. Dextrine
C. Galactoză
D. Zaharoză
E. Maltoză

13. C.S. Precizați care hidrocarbonat deține cel mai nociv potențial cariogen:
A. Maltoza
B. Fructoza
C. Zaharoza
D. Galactoza
E. Glucoza

14. C.M. Răspândirea și intensitatea neuniformă a cariei în diferite regiuni ale globului
este condiționată de următorii factori :
A. Aportul scăzut de fluor în organism
B. Caracterul alimentării
C. Lipsa microorganismelor în cavitatea bucală
D. Carentă de vitamine
E. Igiena cavităţii bucale satisfăcătoare

15. C.M.Determinați ce cauzează apariția cariei dentare:

A. Acumularea de depozit dentar pe feţele de contact şi pe coletul dintelui
B. Lipsa atriţiei fireşti a suprafeţelor masticatorii
C. Igiena corectă a cavităţii bucale
D. Consumul frecvent de glucide
E. Prezenţa bucatelor moi

16. C.M. Selectați oligoelementele cariofavorizante:

A. Litiu
B. Stronţiu
C. Magneziu
D. Molibden
E. Seleniu

17.C.M. Dezvoltarea procesului carios este rezultatul carenței unor microelemente de

bază, cum ar fi:
A. Calciul
B. Fosforul
C. Molibdenul
D. Vanadiul
E. Seleniul

18. C.M. Zonele de elecție a localizării leziunilor carioase pe molari şi premolari sunt:
A. Fisurile suprafeţelor masticatorii
B. Orificiile oarbe
C. Suprafeţele de contact
D. Suprafeţele jugale
E. Suprafaţa linguală

19. C.M.Premolarii și molarii au specificul localizării cariei dentare pe:

A. Suprafaţa linguală a dintelui
B. Toate suprafeţele dinţilor
C. Orificiile oarbe
D. Suprafeţele de contact
E. Suprafeţele masticatorii

20. C.M. Indicați grupul de dinți mai rar afectați de carie:

A. Molari
B. Canini
C. Incisivi
D. Premolari
E. Grupul lateral de dinți

21. C.M. Incisivii arcadei superioare sunt afectați în dependență de:

A. Poziţia ectopică în arcadă a dintelui
B. Treme
C. Diasteme
D. Poziţia înghesuită a dintelui în arcadă
E. Poziţia normală a dinţilor în arcadă

22. C.M.Gradul de afectare a incisivilor arcadei superioare depinde de:

A. Poziţia normală în arcadă a dinţilor
B. Prezenţa tremelor
C. Tortopoziţie
D. Toate formele de poziţie
E. Poziţia vestibulară în arcadă a dintelui

23. C.M.Prima manifestare vizibilă a unei carii dentare se exprimă prin:

A. Pierderea de substanţă dentară dură
B. Pată albă cretoasă
C. Detaşarea cuticulei
D. Pierderea transluciului
E. Pigmentare brună-închis

24. C.M.Primele manifestări vizibile a cariei dentare sunt:

A. Modificarea de culoare
B. Pierderea luciului
C. Pierderea integrităţii stratului superficial
D. Prezenţa dentinei ramolite
E. Pigmentarea brună-închisă

25. C.M.Simptomul primar al cariei dentare se manifestă prin:

A. Dureri din cauza excitanţilor termici
B. Asimptomatic
C. Colorare pregnantă cu soluţie de 2% metilen blau
D. Detaşarea cuticulei
E. Pigmentare brun-deschisă

26. C.M.Indicați semnele clinice ale cariei superficiale :

A. Prezenţa dentinei ramolite
B. Dureri pasajere de la excitanţii chimici
C. Percuţia în ax pozitivă
D. Teste de vitalitate pozitive
E. Pată albă cretoasă

27. C.M. Caria superficială poate fi diagnosticată după următoarele simptoame clinice:
A. Dureri pasajere de la excitanţii chimici
B. Pierderea integrităţii adamantinei
C. Hipersensibilitate de la excitanţii termici
D. Pata albă cretoasă
E. Prezenţa dentinei ramolite

28. C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:

A. Durere provocată care dispare odată cu îndepărtarea cauzei
B. Durere de la sărat
C. Durere de la dulce
D. Durere de la acru
E. Durere la presiune pe dinte

29. C.M.Indicația în care cazuri poate fi atribuit diagnosticul pozitiv de carie superficială:
A. Teste de vitalitate pozitive
B. Rugozitate în centrul unei macule albe sau brune extinse
C. Pierderea de substanţă dentară dură
D. Lipsa dentinei alterate
E. Dureri nocturne

30. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei superficiale se face cu:

A. Hipoplazia adamantinei
B. Defectul cuneiform
C. Necroza acidică
D. Fluoroza
E. Caria medie

31. C.M. Diagnosticul diferențial al cariei superficiale se efectuează cu :

A. Caria medie
B. Necroza acidică
C. Eroziunea ţesuturilor dure
D. Caria profundă
E. Periodontita cronică

32. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei în stadiul de maculă se face cu:

A. Forma maculoasă a fluorozei
B. Hipoplazia sub formă de maculă
C. Defectul cuneiform
D. Caria superficială
E. Necroza acidă

33. C.M.Indicați semnele clinice a cariei de profunzime medie :

A. Durere provocată care dispare odată cu îndepărtarea excitantului
B. Dureri nocturne
C. Durere provocată de excitanți care nu dispare odată cu îndepărtarea sa
D. Senzaţii dolore de la excitanţii chimici
E. Senzaţii dolore de la excitanţii termici
34. C.M. Caria de profunzime medie se manifestă clinic prin:
A. Durere provocată care nu dispare odată cu înlăturarea excitantului
B. Senzaţii dolore de la excitanţii chimici
C. Asimptomatic
D. Dureri de la excitanţi termici, mecanici care dispar odată cu înlăturarea excitantului
E. Percuţia în ax pozitivă

35. C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei de profunzime medie se bazează pe:

A. Prezenţa cavităţii carioase nu prea adânci
B. Dentină pigmentată şi ramolită
C. Sondarea sensibilă la joncţiunea adamantino-dentinară
D. Prezenţa cavităţii carioase cu un strat subţire de dentină intactă
E. Percuţia în ax dureroasă

36. C.M.Indicația în care cazuri poate fi stabilit diagnosticul cariei de profunzime medie:
A. Lipsa durerilor spontane în antecendente
B. Lipsa de dentină pigmentată şi ramolită
C. Sondarea sensibilă la joncţiunea smalţ-dentină
D. Percuţia în ax pozitivă
E. Percuţia transversală negativă

37. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei de profunzime medie se face cu:

A. Defectul cuneiform
B. Necroza acidă
C. Periodontita cronică
D. Caria profundă
E. Caria superficială

38. C.M. Caria de profunzime medie poate fi diferențiată cu:

A. Caria superficială
B. Periodontita cronică
C. Eroziunile ţesuturilor dure
D. Defectul cuneiform
E. Pulpita cronică gangrenoasă

39. C.M.Indicați semnele clinice ale cariei profunde:

A. Durere provocată ce dispare odată cu înlăturarea excitantului
B. Durere sâcâitoare în dinte după înlăturarea excitantului
C. Dureri pasajere de la excitanţii chimici
D. Durere provocată de atingerea de dinte
E. Asimptomatic

40. C.S. Caria profundă se manifestă clinic prin:

A. Senzaţii dolore de la excitanţii mecanici de lungă durată
B. Asimptomatic
C. Senzaţie de alungire a dintelui
D. Senzaţii dolore de la excitanţii termici ce dispar odată cu înlăturarea cauzei
E. Dureri spontane

41. C.M.Diagnosticul pozitiv a cariei profunde se bazează pe:

A. Cavitate carioasă profundă
B. Marginile adamantinei sunt subminate
C. Dentina fără schimbări
D. Sondarea sensibilă la joncţiunea smalţ-dentină
E. Percuţia transversală pozitivă

42. C.M. Care sunt criteriile de stabilire a diagnosticul pozitiv de carie profundă :
A. Sondarea fundului cavităţii carioase dureroasă
B. Excitabilitatea pulpei 2-6 mA
C. Excitabilitatea pulpei 10-12 mA (redusă)
D. Retracţia gingivală
E. Percuţia în ax pozitivă

43. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei profunde se face cu:

A. Pulpita acută de focar
B. Periodontita acută
C. Pulpita cronică gangrenoasă
D. Pulpita cronică fibroasă
E. Caria medie

44. C.M.Diagnosticul diferențial a cariei profunde se face cu :

A. Periodontita cronică granuloasă
B. Periodontita cronică granulomatoasă
C. Caria medie
D. Pulpita cronică fibroasă
E. Periodontita acută

45. C.M.Excitabilitatea în caz de carie poate fi în limitele:

A. 30-40 mA
B. 40-100 mA
C. 2-6 mA
D. 10-12 mA
E. 15-25 mA

46. C.S. Aspectul plăgii dentare de pe podeaua unei cavităţi superficiale este :
(Prelegeri)
A. Dură pigmentată
B. Puncte de dentină ramolită
C. Ramolită
D. Alb creţoasă
E. Normală

47. C.M.În stadiul de maculă în adamantină prin microscopia de polarizare se depistează

un focar. Precizați care este forma și baza acestui focar:
A. Formă de pătrat
B. Formă de triunghi
C. Formă de romb
D. Baza orientată exterior spre adamantină
E. Baza orientată interior spre pulpă

48. C.M. Caria dentară în stadiul de maculă ( mai mare de 1mm) pe secțiunea dintelui pot
fi prezente:
A. Zona translucidă
B. Zona transparentă
C. Zona opacă
D. Corpul leziunii
E. Coletul leziunii

49. C.M.Modificarea compoziţiei chimice a adamantinei este însoţită de:

A. Reducerea rezistenţei ei mecanice
B. Creşterea bruscă a permiabilităţii pentru o serie de materii
C. Lărgirea microspaţiilor
D. Modificarea formei cristalelor
E. Modificări în strucutura odontoblaștilor

50. C.M. Schimbarea compoziţiei chimice a adamantinei se caracterizează prin:

A. Modificarea dimensiunilor cristalelor
B. Modificarea formelor cristalelor
C. Creșterea rezistenţei mecanice
D. Creşterea bruscă a permeabilităţii pentru o serie de materii
E. Dereglarea orientării cristalelor

51. C.M.În caz de carie superficială microscopia de polarizare evidenţiază:

A. Zona de distrucţie a adamantinei
B. Prezenţa microorganismelor
C. Joncţiunea dentino-adamantinală intactă
D. Lipsa modificărilor în adamantină
E. Modificări în dentină

52. C.M. Microscopia de polarizare a cariei superficiale poate remarca:

A. Joncţiunea dentino-adamantinală intactă
B. Joncţiunea dentino-adamantinală lezată
C. Modificări în dentină sunt prezente
D. Modificări în dentină lipsesc
E. Stratul exterior al adamantinei rămâne nemodificat

53. C.M.Prin microscopie fotonică în caria medie se constată:

A. Necroză şi demineralizare
B. Zona opacă
C. Zona de dentină transparentă şi intactă
D. Zona de dentină de substituţie
E. Zona de modificări în pulpă

54. C.M. Caria medie la microscopie fotonică prezintă următoarele zone:

A. Zona opacă
B. Zona de dentină transparentă şi intactă
C. Zona de dentină cretoasă
D. Zona de dentină de substituţie
E. Necroză şi demineralizare

55. C.M.În prima zonă prin microscopie fotonică, în caz de carie medie, distingem:
A. Resturi de adamantină distrusă
B. Adamantină intactă
C. Resturi de dentină distrusă
D. Dentină distrusă cu cantităţi mari de microorganisme
E. Dentină transparentă

56. C.M. Microscopia fotonică a cariei medie, determină în prima zonă:

A. Structuri de dentină rămolită
B. Tubulii dentinali în normă
C. Tubulii dentinali pe alocuri confluiază cu microcavităţi formând caverne
D. Caverne ce conţin bacterii
E. Dentina transparentă

57. C.M.În a doua zonă, în caz de carie medie, prin microscopie fotonică, distingem:
A. Straturi de dentină transparentă
B. Straturi de dentină intactă
C. Canalicule dentinale dilatate şi deformate
D. Straturi de dentină hipermineralizată
E. Caverne ce conţin bacterii

58. C.M.Microscopia fotonică a cariei medie, în zona a treia atestă:

A. Straturi de dentină substituitivă
B. Orientare mai puţin strictă a canaliculelor dentinale
C. Fenomene degenerativ-distrofice pulpare
D. Dentină opacă
E. Abces pulpar

59.C.M.Indicați cauzele pigmentării în galben – brun a smalțului cariat:

A. Acetona
B. Pigmenţii hemoglobinici
C. Pigmenţii metalici
D. Nicotina
E. Metilglicoxalul

60.C.M.Selectați acizii organici, care conform teoriei chimico-parazitare duc la apariţia

procesului carios:
A. Piruvic
B. Maleic
C. Acetic
D. Butiric
E. Lactic

61.C.M.Căror factori predispozanţi din cavitatea bucală li se acordă rolul

defavorabil la apariţia cariei, reeşind din teoria lui Miller:
A. Salivaţia
B. Cantitatea şi calitatea salivei
C. Caracterul de alimentare
D. Factorul ereditar
E. Igiena cavităţii bucale

62.C.M. Rolul defavorabil la apariția cariei, după teoria lui Miller, se acordă factorilor
predispozanţi din cavitatea bucală, cum ar fi:
A. Igiena cavităţii bucale
B. Cantitatea şi calitatea salivei
C. Factorul eriditar
D. Conţinutul de săruri minerale în apă
E: Caracterul alimentaţiei

63.C.S.Care este cel mai slab loc în teoria lui Miller conform cărei are loc
demineralizarea:
A. Reducera PH-ul licidului bucal – neutralizarea lui
B. Menţinerea PH-ul bucal neutru
C. Menţinerea PH-ul licidului bucal acidic
D. Menţinerea PH-ul licidului bucal 6,8-7,0
E. Menţinerea PH-ul licidului bucal la nivel bazic

64.C.M.Precizați care niveluri critice ale PH-lui cavităţii bucale, conform teoriei Miller,
pot provoca o demineralizare a adamantinei:
A. PH – 4,5
B. PH – 6,8
C. PH – 5,0
D. PH – 4,3
E. PH – 7,0

65.C.M.Identificați rolul peliculei dentare a dintelui:

A. Execută un rol de protecţie
B. Păstrează constant conţinutul mineral al salivei
C. Apără cristalele de adamantină de acţiunea acizilor ce nimeresc în cavitatea bucală
D. Contribue la fixarea microorganismelor
E. Contribuie la formarea coloniilor de microorganisme

66.C.M. Pelicula dentară a dintelui are următoarele scopuri:

A. Contribuie la formarea plăcii dentare
B. Execută o funcţie de protecţie
C. Păstrează constant conţinutul mineral al salivei
D. Reduce solubilitatea smalţului
E. Păstrează solubilitatea smalţului

67.C.M.Etapele de fixare ale bacteriilor pe peliculă după Silverstone sunt:

A. Absorbţia micromoleculelor
B. Fixarea cimică a bacteriilor mobile
C. Fixarea reversibilă a bacteriilor pe suprafaţă
D. Lipsa bacteriilor
E. Dezvoltarea microflorei secundare

68.C.M.Silverstone a confirmat următoarele etape de fixare a bacteriilor pe peliculă

dentară:
A. Absorbţia micromoleculelor
B. Fixarea reversibilă a bacteriilor pe suprafaţă
C. Fixarea ireversibilă a bacteriilor
D. Formarea structurii extracelulare
E. Depozitarea micromoleculelor

69.C.M.Enumerați etapele de formare a plăcii dentare:

A. Fixarea bacteriilor pe peliculă
B. Formarea structurii extracelulare (matricii)
C. Creşterea bacteriilor şi formarea plăcii dentare
D. Fixarea chimică a bacteriilor
E. Dezvoltarea microflorii secundare

70.C.M. Numiți componentele matricei dentare:

A. Proteinele
B. Glicoproteinele salivare
C. Fosfoproteinele
D. Polizaharidele bacteriale extracelulare
E. Bicarbonaţii

71.C.S.Pelicula este un produs al unei componente:

A. Saliva
B. Microorganismele
C. Sângele
D. Limfa
E. Lichidul tisular

72.C.S.Placa bacteriană conține un acid organic cu cel mai înalt grad de ionizare. Indicați
care este acest acid:
A. Formic
B. Propionic
C. Lactic
D. Piruvic
E. Acetic

73.C.M Enumerați streptococii cu fermentare anaerobă ai plăcii dentare:

A. Str. Mutans
B. Str. Virident
C. Str. Sanguis
D. Str.Nehemolitic
E. Str. Salivarius
74.C.M Marcați cele mai importante sisteme - tampon salivar:
A. Glicoproteinic
B. Proteic
C. Fosfatic
D. Fosfoproteinic
E. Bicarbonatic

75.C.M. Precizați componenţa glicoproteinelor salivare din primul strat al plăcii

bacteriene:
A. Hemozamina
B. Glicina
C. Prolina
D. Acidul aspartic
E. Acidul glutamic

76.C.M. Menționați factorii care influențează formarea plăcii dentare(după Silvestone):

A. Structura suprafeţei dintelui
B. Saliva
C. Lichidul gingival
D. Igiena cavităţii bucale
E. Structura anatomică a dintelui şi coraportul lui cu ţesuturile circumiacente

77.C.M.Enumerați hidrocarbonatele de rezervă din placa bacteriană:

A. Dextranii solubili
B. Amilopectina
C. Glicoproteinele
D. Glicogenul
E. Levanul

78.C.M. Selectați care hidrocarbonate prezintă un potenţial cariogen minim:

A. Dextranele
B. Glucoza
C. Amidonul
D. Fructoza
E. Maltoza

79.C.M.Numiți substanțele cu potențial cariogen minim:

A. Sorbita
B. Malita
C. Xilita
D. Fructoza
E. Amidonul

80.C.M.Precizați speciile de streptococi caracteristice cariei dentare la om:

A. Str. sobrinus
B. Str. mileri
C. Str. sanguis
D. Str. mutans
E. Str. faecalis

81.C.S. Care hidrocarbonat este cel mai nociv potenţial cariogen:

A. Glucoza
B. Fructoza
C. Lactoza
D. Maltoza
E. Zaharoza

82.C.M. Potenţial cariogen mai redus îl dețin hidrocarbonatele:

A. Lactoza
B. Amidonul
C. Glucoza
D. Dextranele
E. Maltoza

83.C.M. Precizați hidrocarbonatele care dețin potenţial cariogen intermediar:

A. Glucoza
B. Fructoza
C. Lactoza
D. Dextrinele
E. Maltoza

84.C.M. Scindarea enzimatică a hidrocarbonatelor se soldează cu producerea de:

A. Acid maleic
B. Acid lactic
C. Acid formic
D. Acid piruvic
E. Acid glutamic

85.C.M. Precizați rolul glucanelor în formarea plăcii dentare :

A. Asigură adeziunea bacteriilor una la alta
B. Asigură adeziunea bacteriilor la suprafaţa dintelui
C. Stimulează îngroşarea plăcii dentare
D. Contribuie la sporirea dimensiunilor depozitului dentar
E. Contribuie la micșorarea volumului depozitului dentar

86.C.M. Starea carioreceptivă a cavităţii bucale conform unei serii de autori se determină
în următoarele momente:
A. Localizarea electivă a Str. Mutans pe adamantină
B. Adeziunea înaltă a polizaharidelor la adamantină
C. Activitatea fermentativă înaltă a microorganismelor
D. Reducerea conţinutului mineral în salivă
E. Mărirea conținutului mineral în salivă
87.C.S.Precizaţi momentele ce sunt considerate de o serie de autori ca fiind stări
carioreceptive:
A. Reducerea solubilităţii smalţului
B. Reducerea conţinutului mineral al salivei
C. Adeziunea înaltă a polizaharidelor la adamantină
D. Apariţia curenţilor osmotici centripeţi
E. Apariţia curenţilor osmotici centrifugi

88.C.M. Formarea plăcii dentare se datorează glucanelor; precizați rolul acestora:

A. Contribuie la sporirea volumului depozitelor denrare
B. Asigură adezia bacteriilor una la alta
C. Posedă facultatea de a elabora polimeri
D. Măreşte imunoglobulinele clasa A
E. Exercită o influenţă demineralizantă asupra adamantinei dentare

89.C.M. Capacitatea patogenă a plăcii bacteriene dentare depinde de:

A. Sinteza de polizaharizi bacterieni extracelulari
B. Capacitatea Str. Mutans de a fermenta o mare varietate de hidrocarbonate
C. Capacitatea lactobacililor de a fermenta o mare varietate de hidrocarbonate
D. Concentrarea pe o suprafaţă mică a unui număr imens de microorganisme
E. Scăderea îndelungată a pH-ului plăcii sub cel critic

90.C.M. Precizați perioadele și pH-ul salivar ce fac posibilă protecția anticarioasă:

A. Din timpul mastecaţiei
B. Din timpul somnului
C. Neutru
D. Alcalin
E. Acid

91.C.M. Potenţial cariogen mărit îl dețin streptococii din grupul:

A. Str. milleri
B. Str. mutans
C. Str. sanguis
D. Str faecalis
E. Str. salivaris

92.C.M.Din grupul streptococilor cu potenţial cariogen mărit fac parte:

A. Str. salivarius
B. Str. mitis
C. Str. milleri
D. Str. sanguis
E. Str. nehemolitic

93.C.S. Cele mai pronunţate modificări în stadiul incipient al cariei dentare se atestă în
adamantină; indicați stratul interesat:
A. Stratul opac
B. Stratul translucid
C. Stratul subsuperficial
D. Stratul superficial
E. Stratul transparent

94.C.M. Apariţia focarului de demineralizare este determinat de corelația factorilor

variabili, cum ar fi:
A. Microflora cavităţii bucale
B. Caracterul alimentaţiei
C. Cantitatea şi calitatea salivaţiei
D. Conţinutul de fluor în apa potabilă
E. Scăderea Ph-ului

95.C.M.Precizaţi factorii corelaţia cărora condiţionează apariţia focarului de

demineralizare:
A. Abuzul frecvent de dulciuri
B. Cantitatea şi calitatea salivaţiei
C. Conţinutul de fluor în apa potabilă
D. Scăderea îndelungată a pH-ului plăcii sub cel critic
E. Păstrarea constantă a conţinutului mineral al salivei

96.C.M. Numiți factorii ce condiţionează apariţia cariei dentare :

A. Factorii generali
B. Factorii locali
C. Starea ţesuturilor dure
D. Rezistenţa ţesuturilor dure
E. Saliva

97.C.M. Apariţia cariei dentare este condiţionată de următorii factori :

A. Rezistenţa ţesuturilor dure
B. Factorii locali
C. Saliva
D. Fluorizarea laptelui
E. Vaccinarea

98.C.M.Enumerați factorii generali ce condiţionează apariţia cariei dentare:

A. Raţia alimentară
B. Conţinutul de fluor în apă
C. Devierile în starea funcţională a organelor şi sistemele organismului
D. Influenţa extremală
E. Resturile alimentare – glucidele

99.C.M. Apariţia cariei dentare este determinată de factori generali ca :

A. Resturile alimentare – glucidele
B. Conţinutul de fluor în apă
C. Dieta, raţia alimentară
D. Microorganismele plăcii dentare
E. Corectarea anomaliilor dento-maxilare

100.C.M.Precizaţi factorii generali ce condiţionează apariţia cariei dentare:

A. Microorganismele plăcii dentare
B. Modificările din componenţa lichidului bucal
C. Modificările din caracterul lichidului bucal
D. Resturile alimentare – glucidele
E. Stările extremale ale organismului

101.C.M. Caria dentară apare în rezultatul acțiunei factorilor locali ca:

A. Stările extremale asupra organismului
B. Regimul de alimentare
C. Efectul remineralizant al salivei
D. Microorganismele plăcii dentare
E. Resturile alimentare glucidice

102.C.M. Rezistenţa ţesuturilor dentare este definită de următorii factori:

A. Gradul de perfecţiune a structurii adamantinale
B. Compoziţia chimică adamantinală
C. Codul genetic
D. Reducerea viscozităţii salivei
E. Concentraţia scăzută a calciului în salivă

103.C.M. În cavitatea bucală situaţia cariogenă apare în caz de:

A. Concentraţia suficient de mare a ionilor liberi de hidrogeni (H+) în cavitatea bucală
B. Capacitatea ionilor liberi de a provoca o demineralizare progresivă a ţesuturilor dure
C. Sinteza de polizaharizi bacterieni intracelulari
D. Curenţi capilari centripeţi
E. Curenţi osmotici centrifugi

104.C.M.Enumerați condiţiile favorabile în cavitatea bucală ce duc la remineralizarea

adamantinei:
A. Lichidarea plăcii dentare
B. Reducerea consumului de glucide
C. Respectarea regimului de alimentare
D. Asanarea cavităţii bucale
E. Fluorizarea apei

105.C.M.Clasificarea cariei dentare în dependență de țesutul afectat (după Lucomski) :

A. Caria maculară
B. Caria adamantinală
C. Caria dentinală
D. Caria dentinei parapulpare
E. Caria cimentală

106.C.M.Precizaţi stadiile în dezvoltarea cariei reeşind din clasificarea topografică:

A. Maculă carioacă
B. Carie superficială
C. Carie de adâncime medie
D. Carie profundă
E. Caria fisurilor
107.C.M.Precizați stadiile în dezvoltarea cariei dentare (în dependență de clasificarea
topografică):
A. Carie superficială
B. Carie secundară
C. Carie simplă
D. Carie profundă
E. Carie recidivă

108.C.M.Caria dentară, după evoluție, poate fi:

A. Secundară
B. Cronică
C. Acută
D. Necomplicată
E. Staţionară

109.C.M.Precizați clasificarea cariei dentare în raport cu zonele de localizare:

A. Carii în şanţuri şi gropiţe
B. Carii aproximale
C. Carii cervicale
D. Carii cementale
E. Carii profunde

110.C.M.În raport cu zonele în care sunt localizate, caria dentară se clasifică în:
A. Carii profunde
B. Carii adamantinale
C. Carii umede
D. Carii în şanţuri şi gropiţe
E. Carii aproximale

111.C.M.După tipurile de evoluţie caria dentară se clasifică în: (Gafar şi Andreescu)

A. Carii cu evoluţie rapidă
B. Carii cu evoluţie lentă
C. Carii staţionare, localizate pe suprafeţele libere ale dinţilor
D. Carii cu evoluţie acută
E. Carii cu evoluţie cronică

112.C.M. Caria dentară conform tipurilor de evoluţie poate fi clasificată astfel: (Gafar şi
Andreescu)
A. Carii cu evoluţie compensatoare
B. Carii cu evoluţie decompensatoare
C. Carii umede
D. Carii uscate
E. Carii staţionare, localizate pe suprafeţele libere ale dinţilor

113.C.M. În funcţie de profunzime caria dentară se clasifică în:

A. Carii superficiale
B. Carii de adâncime medie
C. Carii profunde
D. Carii fisurale
E. Carii cervicale

114.C.M. În raport cu afectarea camerei pulpare, caria dentară se clasifică în:(Gafar şi

Andreescu)
A. Carii simple
B. Carii complicate
C. Carii penetrante
D. Carii nepenetrante
E. Carii cu gangrenă pulpară simplă

115.C.M.Cum se clasifică caria dentară după gradul de afectare a pulpei dentare: (Gafar
şi Andreescu)
A. Carii simple fără semne de inflamaţie pulpară
B. Carii complicate
C. Carii cu evoluţie rapidă
D. Carii recidivante
E. Carii aproximale

116.C.M. După gradul de interesare a pulpei dentare caria dentară se clasifică în: (Gafar
şi Andreescu)
A. Carii simple, fără semne de inflamaţie pulpară
B. Carii simple, cu semne de inflamaţie pulpară
C. Carii complicate cu hiperemie preinflamatoare
D. Carii complicate cu pulpite
E. Carii penetrante

117.C.M.Cariile complicate, reeşind din gradul de afectare a pulpei, pot fi: (Gafar şi
Andreescu)
A. Hiperemie preinflamatoare
B. Pulpite acute, cronice
C. Gangrenă pulpară simplă
D. Parodontite apicale acute
E. Carii aproximale la nivelul dinților frontali

118.C.M.Indicați cariile complicate, reeşind din gradul de afectare a pulpei: (Gafar şi

Andreescu)
A. Carii complicate cu hiperemie inflamatoare
B. Carii complicate cu pulpite acute
C. Carii complicate umede
D. Carii aproximale la nivelul dinţilor frontali
E. Carii complicate cu parodontite apicale cronice

119.C.M.Precizaţi cariile complicate, reeşind din gradul de afectare a pulpei: (Gafar şi

Andreescu)
A. Carii complicate cu parodontite apicale acute
B. Carii complicate cu parodontite apicale cronice
C. Gangrenă pulpară simplă
D. Parodontite apicale ce bineficiază parţial de tratament conservativ
E. Cu deschiderea camerei pulpare

120.C.M. În funcţie de posibilităţile terapeutice caria dentară se poate clasifica în: (Gafar
şi Andreescu)
A. Carie de gradul I
B. Carie de gradul II
C. Carie de gradul III
D. Carie de gradul IV
E. Carie de gradul V

121.C.M. Indicați manifestările cariei dentare:

A. Proces patologic
B. Apare după erupţie
C. Apare pînă la erupţie
D. Este o boală
E. Apare numai la maturi

122.C.S.Indicați manifestările cariei dentare:

A. Apare pînă la erupţie
B. Atacă numai dinţii temporari
C. Atacă numai dinţii permanenţi
D. Proces patologic
E. Proces fiziologic

123.C.M.Caria dentară este un proces care se manifestă prin:

A. Demineralizarea ţesuturilor
B. Ramolirea ţesuturilor
C. Arariția pînă la erupţie
D. Lipsa demineralizării
E. Apariția după erupţie

124.C.M.Indicați manifestările cariei dentare:

A. Proces patologic
B. Fără ramolire
C. Apare după erupţie
D. Cu ramolire
E. Apare pînă la erupţie

125.C.S.Manifestările cariei dentare sunt:

A. Proces patologic
B. Proces fiziologic
C. Fără ramolire
D. Fără demineralizare
E. Apare pînă la erupţia dintelui

126.C.M. Gradul de răspîndire a cariei se determină prin:

A. Procentul de persoane care au avut dinţi cariaţi
B. Procentul de persoane care au avut dinţi obturaţi
C. Procentul de persoane cu dinţi extraşi
D. Procentul de persoane care au rădăcini dentare
E. Procentul de persoane cu dinți intacți

127.C.S.Precizați coraportul prin care se stabilește gradul de răspîndire a cariei:

A. Procentul de persoane care au avut dinţi cariaţi
B. Numărul de rădăcini
C. Numărul de cavităţi
D. Dinții intacți
E. Dinții extrași

128.C.M.Pentru determinarea gradului de intensitate a cariei e necesar de ţinut cont:

A. De a examina grupuri de populaţie în diferite condiţii climaterice
B. De vârsta pacientului
C. De a examina grupuri de populaţie în aceleaşi condiţii climaterice
D. De genul indivizilor
E. De alimentaţie

129.C.S. Stabilirea gradului de intensitate a cariei se face în bază de:

A. Genul indivizilor
B. A examina grupuri de populaţie în diferite condiţii geografice
C. Alimentaţia indivizilor
D. A examina grupuri de populaţie în aceleaşi condiţii climaterice
E. Zona geografică

130.C.M. Calcularea gradului de intensitate a cariei necesită următoarele date:

A. Grupurile de populaţie în diferite condiţii geografice
B. Grupurile de populaţie în diferite condiţii climaterice
C. Examinarea în aceleaşi condiţii climaterice
D. Condiţiile social economice
E. Alimentaţia indivizilor

131.C.M. Efect cariogen minim posedă:

A. Galactoza
B. Glucoza
C. Maltoza
D. Amidonul
E. Dextrinele

132.C.M. Răspîndirea şi intensitatea neuniformă a cariei în diferite regiuni ale globului,

poate fi condiționată de factorii :
A. Conţinutul scăzut de fluor în apă
B. Caracterul alimentării
C. Prezenţa microorganismelor
D. Conţinutul sporit de fluor în apă
E. Alimentarea incorectă
133.C.M. În diferite regiuni ale globului răspîndirea şi intensitatea neuniformă a cariei e
condițonată de următorii factori:
A. Igiena cavităţii bucale scăzute
B. Carenţă de vitamine
C. Caracterul alimentării
D. Conţinutul scăzut de fluor în apă
E. Lipsa microorganismelor

134.C.S.Factorii ce condiţionează răspîndirea şi intensitatea neuniformă a cariei sunt:

A. Carenţa de vitamine
B. Igiena perfectă a cavităţii bucale
C. Alimentarea neraţională
D. Conţinutul sporit de fluor în apă
E. Lipsa microorganismelor

135.C.M.Factorii determinanți în răspîndirea şi intensitatea neuniformă a cariei în diferite

regiuni sunt:
A. Caracterul alimentar
B. Igiena cavităţii bucale scăzute
C. Conţinutul sporit de fluor în apă
D. Surplusul de vitamine în organizm
E. Igiena perfectă a cavităţii bucale

136.C.M.Determinați condiţiile de apariţie a cariei dentare:

A. Consumul fregvent de glucide
B. Prezenţa bucatelor moi în alimentare
C. Igiena corectă a cavităţii bucale
D. Lipsa atriţiei fireşti a suprafeţelor masticatorii
E. Lipsa de depozit dentar pe feţele de contact al dinţilor

137.C.S.Caria dentară apare în următoarele condiții:

A. Acumularea de depozit dentar pe feţele de contact şi pe coletul dintelui
B. Igiena corectă a cavităţii bucale
C. Lipsa atriţiei fireşti a suprafeţelor masticatorii
D. Lipsa glucidelor în alimentare
E. Lipsa depozitelor alimentare pe dinţi

138.C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se stabilește în baza :

A. Durerii provocate ce dispare odată cu îndepărtarea cauzei
B. Durerii de la excitanţi termici (rareori)
C. Durerii de la excitanţi chimici
D. Durerii la presiune pe dinte
E. Durerii nocturne

139.C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:

A. Durere de la excitanţi termici (rareori)
B. Durere de la excitanţi chimici
C. Lipsa durerilor de la dulce
D. Dureri la presiune pe dinte
E. Durere ce nu dispare după înlăturarea cauzei
140.C.S.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se stabilește în baza :
A. Durerii provocată la dulce
B. Lipsei durerii la rece
C. Lipsei durerii la acru
D. Durerii provocată la cald
E. Durerii nocturne

141.C.M.Caria superficială este diagnosticată pozitiv atunci când avem:

A. Teste de vitalitate pozitive
B. Aspect mat al coroanei dentare
C. Pierderea de substanţă dură dentără
D. Lipsa dentinei alterate
E. Comunicare cu camera pulpară

142.C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:

A. Integritatea camerii pulpare
B. Lipsa dentinei alterate
C. Pierderea de substanţă dură dentară
D. Teste de vitalitate negative
E. Prezenţa dentinei alterate

143.C.M.Stabiliți diagnosticul pozitiv al cariei superficiale :

A. Teste de vitalitate pozitive
B. Lipsa dentinei alterate
C. Aspect lucios al coroanei dentare
D. Prezenţa dentinei alterate
E. Aspect opac

144.C.S. Indicați semnele clinice caracteristice cariei superficiale :

A. Pierderea de substanţă dentară dură
B. Prezenţa dentinei alterate
C. Comunicarea cu camera pulpară
D. Teste devitalitate negative
E. Lipsa luciului coroanei dentar

145. C.M.Caria de profunzime medie se manifestă clinic prin:

A. Durere provocată care dispare odată cu îndepărtarea cauzei
B. Asimptomatic
C. Senzaţii dolore efimere de la excitanţi mecanici
D. Senzații dolore de la excitanţi chimici
E. Lipsa durerilor la excitanţi termici

146.C.M.Caracteristicile clinice ale cariei de profunzime medie sunt:

A. Asimptomatic
B. Senzaţii dolore de excitanţi mecanici
C. Senzaţii dolore de la excitanţi termici
D. Durerea provocată de excitant nu dispare cu înlăturarea cauzei
E. Senzaţii indolore de la excitanţi termici

147.C.M Caria de profunzime medie se manifestă prin următoarele semne clinice:

A. Durere provocată ce dispare odată cu îndepărtarea cauzei
B. Asimptomatic
C. Senzaţii indolore de la excitanţi termici
D. Senzaţii indolore de la excitanţi mecanici
E. Senzaţii indolore de la excitanţi chimici

148.C.S.Caria de profunzime medie poate fi diagnosticată prin următoarele semne clinice:

A. Asimtomatic
B. Durerea provocată de excitanţi ce nu dispare după înlăturarea lor
C. Senzaţii indolore de la excitanţi termici
D. Senzaţii indolore de la excitanţi chimici
E. Senzaţii indolore de la excitanţi mecanici

149. C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei medii se stabilește în baza :

A. Prezenţa cavităţii carioase de profunzime medie
B. Dentină pigmentată şi ramolită
C. Percuţia doloră
D. Schimbări radiologice în ţesuturile periapicale
E. Dureri acute cu iradieri

150.C.S. Diagnosticul pozitiv al cariei medii se bazează pe următoarele :

A. Sondarea sensibilă la joncţiunea smalţ-dentină
B. Cavitatea carioasă comunică cu cavitatea dintelui
C. Sondarea dureroasă pe tot fundul cavităţii carioase
D. Dureri nocturne
E. Percuţia în ax doloră

151.C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei de profunzime medie se efectuează cu :

A. Defectul cuneiform
B. Periodontita cronică apicală
C. Caria incipientă
D. Pulpita acută de focar
E. Necroza acidă

152.C.S.Diagnosticul diferențial al cariei medii se face cu :

A. Caria profundă
B. Pulpita acută difuză
C. Pulpita cronică gangrenoasă
D. Periodontită acută apicală
E. Caria incipientă

153.C.M. Indicați semnele clinice ale cariei profunde :

A. Durere provocată ce dispare odată cu înlăturarea exitantului
B. Durere sîcîitoare în dinte după înlăturarea exitantului
C. Dureri plasagere de la excitanţii chimici
D. Durere provocată la atingere de dinte
E. Dureri acute cu iradieri

154.C.M.Caria profundă prezintă următoarele semne clinice:

A. Asimtomatic
B. Durere pasagere de la excitanţi chimici
C. Dureri nocturne
D. Dureri acute cu iradieri
E. Dureri la atingere de dinte

155.C.S. Enumerați simptomele caracterisitce cariei profunde :

A. Durere provocată ce dispare odată cu înlăturarea exitantului
B. Durere acută în dinte după înlăturarea exitantului
C. Dureri nocturne
D. Dureri la atingere de dinte
E. Dureri acute cu iradieri

156.C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei profunde se bazează pe:

A. Sondarea pe fundul cavităţii carioase dureroasă
B. Exitabilitatea pulpei 10-12 Mka
C. Exitabilitatea pulpei 20-30 Mka
D. Retracţie gingivală
E. Durere la percuţie în ax

157.C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei profunde se efectuează:

A. Pulpita acută de focar
B. Pulpita cronică fibroasă
C. Periodontita acută
D. Pulpita cronică gangrenoasă
E. Periodontita cronică

158.C.S.Caria profundă poate fi diferenţiată de:

A. Caria medie
B. Pulpită acută difuză
C. Periodontită acută
D. Periodontită cronică
E. Gingivită catarală

159.C.M.În stadiul de maculă pe secţiunea dintelui în adamantină se depistează:

A. Zona transparentă
B. Zona opacă
C. Zona mată
D. Zona cretoasă
E. Zona de adamantină secundară
160.C.M. În adamantina cariei superficiale se depistează :
A. Zona de distrucţie a adamantinei
B. Prezenţa microorganismelor
C. Modificări în adamantină lipsesc
D. Modificări în dentină
E. Joncţiunea smalţ-dentină lezată

161.C.M.Prin microscopie fotonică în caria medie se constată:

A. Necroză şi demineralizare
B. Zona de dentină transparentă şi intactă
C. Zona de dentină substituitivă
D. Zona opacă
E. Zona cretoasă

162.C.M. Microscopia fotonică în caria medie relevă:

A. Zona de modificări în pulpă
B. Zona de dentină transparentă şi intactă
C. Zona opacă
D. Zona mată
E. Zona creţoasă

163.C.M.În prima zonă prin microscopia fotonică în caz de carie medie distingem:
A. Resturi de adamantină distrusă
B. Dentină cu cantităţi mari de microorganisme
C. Structuri de dentină ramolită
D. Dentină transparentă
E. Zonă de dentină cretoasă

164.C.S. Microscopia fotonică a cariei medii în prima zonă distingem :

A. Dentină distrusă cu cantităţi mari de microorganisme
B. Adamantină intactă
C. Dentină transparentă
D. Zonă de dentină creţoasă
E. Zona de dentină opacă

165.C.M.În carie medie, prin microscopia fotonică se poate determina în prima zonă:
A. Structuri de dentină ramolită
B. Tubulii dentinari dilataţi
C. Tubulii dentinari pe alocuri confluiază cu microcavităţi
D. Cavernele conţin bacterii
E. Dentină opacă

166.C.M. Prin microscopie fotonică a cariei medii, în prima zonă distingem:

A. Structuri de dentină ramolită
B. Tubulii dentinari dilataţi
C. Tubulii dentinari pe alocuri confluiază cu microcavităţi
D. Straturi de dentină transparentă
E. Tubulii dentinari îngustaţi
167.C.M.Caria medie, la microscopia fotonică distinge în prima zonă:
A. Caverne ce conţin bacterii
B. Tubulii dentinali dilataţi
C. Adamantină intactă
D. Abces pulpar
E. Tubulii dentinali nu conţin bacterii

168.C.M.În a doua zonă în caz de carie medie prin microscopia fotonică distingem:
A. Straturi de dentină transparentă
B. Straturi de dentină intactă
C. Canaliculele dentinale dilatate şi deformate
D. Caverne ce conţin bacterii
E. Tubulii dentinari dilataţi şi deformaţi

169.C.M.În caria medie prin microscopie fotonică a zonei a doua se depistează:

A. Canaliculele dentinale dilatate şi deformate mai spre pulpa dentară
B. Straturi de dentină demineralizată
C. Caverne ce conţin bacterii
D. Dentină trasparentă
E. Tubulii dentinali îngustaţi

170.C.M.Căror factori predispozanţi li se acordă rolul defavorabil în apariţia cariei

reeşind din teoria lui Miller:
A. Salivaţia
B. Caracterul de alimentare
C. Factorul eriditar
D. Igiena cavităţii bucale
E. Conţinutul de săruri minerale în apă

171.C.M. Stabiliți rolul peliculei dentare :

A. Contribuie la fixarea microorganismelor
B. Contribuie la formarea coloniilor
C. Exercită un rol de protecţie
D. Reduce solubilitatea smalţului
E. Păstrează solubilitatea smalţului

172.C.M. Capacitatea patogenă a plăcii bacteriene este condiționată de:

A. Sinteza de polizaharizi bacterieni intracelulari
B. Capacitatea Str. mutans de a fermenta o mare varietate de hidrocarbonate
C. Scăderea îndelungată a pH-ului plăcii sub cel critic
D. Capacitatea lactobacililor de a fermenta o mare varietate de hidrocarbonate
E. Posesia de a elabora polimeri

173.C.M. Precizați factorii de apariție a focarului de demineralizare :

A. Devierile în starea funcţională a organelor şi sistemelor
B. Caracterul alimentaţiei
C. Microflora cavităţii bucale
D. Scăderea îndelungată a pH-ului plăcii sub cel critic
E. Păstrarea constantă a conţinutului mineral salivar

174.C.M. Enumerați factorii care condiţionează apariţia carie dentare :

A. Saliva
B. Rezistenţa ţesuturilor dure
C. Resturile alimentare – glucidele
D. Starea ţesuturilor dure
E. Fluorizarea laptelui

175.C.M.Identificați factorii generali ce contribuie la apariția cariei dentare:

A. Ralia alimentară
B. Influenţele extremale
C. Dieta
D. Microorganismele plăcii dentare
E. Corectarea anomaliilor dento-maxilare

176.C.M.Rezistența țesuturilor dentare este definită de următorii factorii:

A. Compoziţia chimică adamantinală
B. Codul genetic
C. Reducerea viscozităţii salivei
D. Concentraţia scăzută a calciului în salivă
E. Reducerea conţinutului de glucide

177.C.M.Specificați condiţiile favorabile ale cavității bucale ce duc la remineralizarea

adamantinei:
A. Reducerea consumului de glucide
B. Lichidarea plăcii dentare
C. Fluorizarea apei
D. Asanarea cavităţii bucale
E. Corectarea anomaliilor maxilo-dentare

178.C.M.Modificările în ţesuturile dure dentare în caz de carie se manifestă sub formă de :

A. Demineralizare în focar
B. Remineralizare în focar
C. Distrucţie tisulară
D. Deteriorarea stratului de ciment
E. Apariţia cavităţii carioase

179.C.M.În caz de carie dentară în țesuturile dentare dure se produc următoarele

modificări:
A. Remineralizarea în focar
B. Apariţia cavităţii carioase
C. Distrucţia tisulară
D. Deteriorarea stratului de cement
E. Demineralizarea în focar

180.C.S. Stabiliți în ce constă metoda de terapie remineralizantă:

A. Aportul de componente minerale în focarul de demineralizare
B. Prepararea ţesuturilor dure
C. Consumul fregvent de vitamine
D. Respectarea igienei bucale
E. Menţinerea îndelungată a nivelului critic de ioni de hidrogeni in cavitatea bucală

181.C.M.Indicați componenţa minerală a preparatului uscat de remodent:

A. Calciu
B. Magneziu
C. Litiu
D. Caliu
E. Sodiu

182.C.M.Care este componenţa minerală a preparatului uscat de remodent:

A. Sodiu
B. Clor
C. Litiu
F. Materii organice
G. Vanadiu

183.C.M. Componenţa preparatului uscat de remodent conține:

A. Calciu
B. Fier
C. Caliu
D. Sodiu
E. Clor

184.C.M. Preparatul uscat de remodent prezintă în componența sa:

A. Caliu
B. Calciu
C. Clor
D. Sodiu
E. Fluor

185.C.M.Eficienţa terapiei remineralizante se determină după:

A. Dispariţia focarului de demineralizare
B. Reducerea focarului de demineralizare
C. Restabilirea luciului firesc al adamantinei
D. Reducerea focarului în dimensiuni
E. Deteriorarea stratului superficial de adamantină

186.C.M.Eficacitatea terapiei remineralizante se constată după :

A. Dispariţia focarului de demineralizare
B. Deteriorarea stratului de adamantină superficială
C. Reducerea focarului de demineralizare
D. Restabilirea luciului firesc al adamantinei
E. Mărirea focarelor de demineralizare

187.C.M.Eficienţa terapiei remineralizante se determină după:

A. Dispariţia focarului de demineralizare
B. Restabilirea luciului firesc al adamantinei
C. Nici o schimbare în focarul de demineralizare
D. Extinderea focarului de demineralizare în profunzime
E. Distrugerea stratului de adamantină superficială

188.C.S. Restaurarea focarului de demineralizare depinde de :

A. Profunzimea modificărilor în regiunea procesului patologic
B. Genul masculin/feminin
C. Condiţiile geografice
D. Preparatul folosit
E. Timpul de adresare

189.C.M. Tratamentul remineralizant are ca componente principale:

A. Respectarea strictă a igienei cavităţii bucale
B. Aplicaţii cu soluţii remineralizante în fiecare zi
C. Aplicaţii cu soluţii remineralizante peste o zi
D. Folosirea de glucide între curele de tratament
E. Distrugerea stratului de adamantină superficială

190.C.M.Tratamentul cariei superficiale prevede:

A. Şlefuirea suprafeţelor netede ale dinţilor lezaţi
B. Aplicarea locală a remediilor cu efect remineralizant
C. Prepararea cavităţii carioase
D. Fără preparare
E. Terapia de remineralizare

191.C.M. Numiți principiile de bază la prepararea cavităților carioase :

A. Excizia deplină a ţesuturilor alterate
B. Atitudinea menajantă faţă de adamantină
C. Atitudinea menajantă faţă de dentină nealterată de carie
D. Finisarea marginilor cavităţii carioase
E. Excizia parţială a ţesuturilor alterate

192.C.M. Enumerați cele mai des utilizate preparate în terapia remineralizantă :

A. Sol. 10% gluconat de calciu
B. Sol. 40% glucozămina de calciu
C. Sol. 1-3% remodent
D. Sol. 25% magneziu sulfat
E. Sol. 1-2% fluorură de sodiu

193.C.S. Terapia remineralizantă constă în:

A. 10 aplicaţii cu soluţii remineralizante
B. 15-20 aplicaţii zi la zi
C. Fricţii cu paste fluorate 15-20 proceduri
D. Acoperirea dinţilor cu lac fluorat – 10 sec. peste o zi
E. 5 aplicaţii care se efectuiază zilnic
194.C.M.Indicați cerințele față de materialele de obturaţie :
A. Uşor să se întroducă în cavitatea carioasă
B. Să aibă proprietăţi adezive bune
C. Să posede duritate suficientă şi rezistenţă la agenţi mecanici
D. Să nu modifice culoarea dintelui
E. Să nu fie cromostabile

195.C.M. Enumerați cerinţele faţă de materialele de obturaţie:

A. Pulberea materialului de obturaţie să nu fie hidroscopică
B. Să nu-şi modifice culoarea sub acţiunea produselor alimentare
C. Să nu modifice culoarea dintelui
D. Să nu aibă proprietăţi termoconductibile înalte
E. Să coloreze dintele

196.C.S Menționați scopul obturațiilor temporare:

A. Obturarea cavităţilor pentru un termen de 1-2 zile
B. Obturarea cavităţilor pentru un termen de 1-2 săptămînî
C. Obturarea cavităţilor pentru un termen de 1-2 luni
D. Obturarea cavităţilor pentru un termen de 3 luni
E. Obturarea cavităţilor pentru un termen de 6 luni

197.C.M.Cele mai utilizate materiale pentru plombe temporale sunt:

A. Fosfatul cimentul
B. Dentina artificială
C. Cimentul sulfat de zinc
D. Vinocsolul
E. Dentin pastă

198.C.M. Componența pulberii de dentină artificială:

A. Sulfat de zinc
B. Oxid de zinc
C. Sulfat de magneziu
D. Argilă albă
E. 5-10% caolină

199.C.S. Indicați cu se amestecă pulberea de dentină artificială:

A. Ulei de cuişoare
B. Apă
C. Vazelină
D. Ulei de măsline
E. Timol alcoolic

200.C.S. Indicați instrumentul utilizat la amestecarea dentinei artificiale:

A. Spatulă dun masă plastică
B. Spatulă metalică
C. Spatulă din lemn
D. Spatulă dun sticlă
E. Spatulă din masă plastică şi metalică

201.C.M.Precizați fața lamei de sticlă pe care se amestecă dentina artificială:

A. Pe faţa rugoasă a lamei de sticlă
B. Pe faţa netedă
C. Pe faţa rugoasă şi netedă
D. Indiferent
E. Pe faţa rugoasă cu o spatulă metalică

202.C.M.Precizați modul de preparare a dentinei artificiale:

A. Pulberea se adiţionează la apă ca să absoarbă toată apa
B. Apa se adiţionează la pulbere
C. Pulberea se adiţionează prin porţiuni mici amestecîndu-se cu spatula metalică
D. Pulberea se adiţionează la apă ca să absoarbă toată apa, apoi se adiţionează prin porţiuni
mici până la consistenţa pretinsă
E. Nu importă ce la ce se adiţionează

203.C.S. Precizați care este timpul de priză pentru dentina artificială :

A. Peste 1,5 – 2 min.
B. Peste 3 min.
C. Peste 4 min.
D. Peste 5 min.
E. Timp de o oră

204.C.S.Sfârşitul prizei dentinei artificiale are loc peste:

A. 10 min.
B. 20 min.
C. 4 min.
D. 40 min.
E. O oră

205. C.M. Masa pregătită din dentină artificială este întrodusă:

A. În porţii cu netezitoarea
B. Printr-o porţie cu netezitoarea
C. Se condensează cu fuloarul
D. Se condensează cu mese din vată
E. Este modelată cu instrumentele pentru obturare

206. C.S. Dentina artificială se utilizează ca:

A. Obturaţie provizorie
B. Obturarea canalelor radiculare
C. Căptuşeli izolante
D. Obturaţii definitive la dinţii de lapte
E. Obturarea cavităţilor de clasa I după Black

207. C.M. Componența dentin pastei:

A. Pulbere de dentină artificială
B. Ulei vegetal
C. Ulei de cuişoare
D. Ulei de persici
E. Substanţe aromatizante

208. C.S. Precizați care este timpul de priză a pastei de dentină :

A. La temperatura corpului timp de 2 – 3 min.
B. La temperatura corpului timp de 2 – 3 ore
C. La temperatura corpului nu se teme de salivă
D. La temperatura corpului izolată de salivă
E. La temperatura corpului timp de 24 ore

209. C.M. Indicațiile aplicării pastei din dentină:

A. Pentru izolarea materiilor medicamentoase lichide
B. Ca căptuşală izolantă
C. Obturaţie provizorie de la 2 pînă la 6 luni
D. Ca pansament când se aplică pasta arsenicală
E. Ca pansament când se aplică pasta paraformaldehidă

210.C.M. Selectați materialele de plombare temporară utilizate:

A. Pasta din oxid de zinc cu eugenol
B. Ciment fosfatul
C. Vinocsolul
D. Cimentul zinc eugenat
E. Cimentul policarboxilat

211.C.M.Indicați materialele pentru obturațiile de lungă durată:

A. Cimenturi
B. Polimeri şi materialele compozite pe baza acestora
C. Încrustaţii
D. Amalgame
E. Foto polimeri

212. C.M. Cementurile glassionomerice sunt indicate pentru:

A. Obturație de bază
B. Obturația cavitaților
C. Sigilarea fisurilor
D. Sigilarea fosetelor
E. Obturarea canalelor radiculare

213. C.M. Cementurile glassionomerice au următoarele proprietați pozitive:

A. Adeziune bună
B. Compatibilitate biologică
C. Nu irită pulpa
D. Receptiva la umezeala in procesul de prize
E. Estetice
214. C.M. Precizați obturațiile de bază cu conținut de hidroxid de calciu:
A. Calcimol
B. Calcimol LC
C. Calcipulpe
D. Miron
E. Point

215.C.M.Indicați tehnica malaxării fosfat-cimentului :

A. Se malaxează pe suprafaţa netedă a lamei de sticlă
B. Se malaxează pe suprafaţa rugoasă a lamei de sticlă
C. La lichid se adaugă porţii mari de pulbere şi se malaxează
D. La pulbere se adaugă lichid până la saturaţie şi se malaxează
E. Următoarea porţie de pulbere se adiţionează după ce porţiunea precedentă a fost bine
malaxată

216.C.M.Cimentul este pregătit bine pentru obrurarea cavităţii carioase atunci, când:
A. Masa lui la ridicarea spatulei se întinde în fibre
B. Masa lui la ridicarea spatulei se rupe
C. Suprafaţa masei este netedă, lucioasă
D. Suprafaţa masei este netedă, de consistenţa smântânii
E. Suprafaţa masei este rugoasă cu proeminenţe de 1-2mm

217.C.M. În ce tip de obturații se utilizează fosfat-cimentul :

A. Cavităţilor carioase, ce merg sub coroane
B. Obturarea dinţilor permanenţi
C. Obturarea dinţilor temporari
D. Obturarea cavităţilor de clasa V
E. Ca căptuşală izolantă

218.C.M. Fosfat cimentul se utilizează la cimentarea:

A. Coroanelor
B. Încrustaţiilor
C. Pivoţilor
D. Construcţiilor laminate
E. Punţilor dentare

219.C.M.Enumerați denumirile comerciale ale fosfat cimenturilor:

A. Visfat
B. Fosfat ce conţine argint
C. Fosfat
D. Fosfat ciment ce conţine fluor
E. Fosfat de fixare

220. C.M. Care sunt etapele obturației cavitații carioase:

A. Izolarea dintelui
B. Prelucrarea medicamentoasă a cavitații carioase
C. Uscarea cavitații carioase
D. Prelucrarea instrumentară
E. Bizotarea marginilor cavității

221. C.S. Caria în stadiu de maculă poate fi confundată cu:

A. Trauma adamantinei
B. Eroziunile dentare
C. Fluoroza în stadiu de maculă
D. Floroza granular-cretoasă
E. Defectul cuneiform

222. C.M. Care sunt etapele obturației cavitații carioase:

A. Uscarea cavității carioase
B. Aplicarea materialului de obturație
C. Modelarea obturației
D. Șlefuirea, poleirea obturației
E. Izolarea obturției de lichidul bucal.

223. C.M. Materiale de obturație de lungă durată sunt:

A. Fuji II LC
B. Evicrol
C. Prizma
D. Herculite
E. Apexid

224.C.M.. Materiale de obturație provizorii sunt:

A. Plastobturul
B. Dentina artificială
C. Pasta de dentină
D. Cimentul policarboilat
E. Cimentul eugenat de zinc

225. C.M. Materialele de obturaățe provizorii sunt:

A. Silidontul
B. Pasta de dentină
C. Cimentul eugenat de zinc
D. Calmecina
E. Plastobturul

226.C.M. Exigențele față de obturația de bază:

A. Capacități antiinflamatorii
B. Proprietăți bactericide
C. Proprietăți bacteriostatice
D. Să nu irite pulpa dentară
E. De a face priză după aplicare
227. C.M. Pasta curativă în caria profundă se aplică pe:
A. Planșeul cavitații
B. Pe toți pereții
C. Stratul subțire de dentină sensibilă
D. Cornul pulpar
E. Dentina pigmentată

228. C.M. Precizați simptomele caracteristice cariei profunde:

A. Dureri provocate de excitanți termici și chimici
B. Cantități mari de dentină rămolită
C. Dureri sâcâitoare spontane
D. Sondarea dureroasă pe planșeul cavitații
E. Percuția doloră

229. C.M. In diagnosticul cariei în stadiul de maculă se folosesc mai multe metode, precizați-le
pe cele mai judicioase:
A. Proba la rece
B. Proba la fierbinte
C. Proba electrică
D. Metoda de uscare
E. Colorația vitală

230. C.M.Ce metode mai eficiente sunt utilizate În diagnosticul diferentțial al cariei în stadiul
de maculă cu distrofiile dentare:
A. Electroodontometria
B. Probele termice
C. Colorația vitală
D. Sondarea
E. Uscarea

231. C.M. Numiți grupele materialelor de obturații de lungă durată:

A. Cementurile
B. Amalgamele
C. Pe bază de rășini artificial autopolimerizabile
D. Pe baza de rășini artificial fotopolimerizabile
E. Pe bază de dentiă artificială

232. C.M. Coafajul indirect este un act therapeutic complex prin care se asigură:
A. Prevenirea cariei
B. Dezinfectarea plăgii dentinare
C. Obturarea canaliculelor dentinare
D. Protecția pulpei
E. Stimularea mecanismelor de neodentinogeneză
233. C.M. Care sunt particularitățile plăgii dentinare:
A. Este nesângerândă
B. Este expusă direct excitanților
C. Este infectată
D. Elimină lichid dentinar
E. Fără posibilități de apărare

234. C.M. Care sunt particularitățile plăgii dentinare:

A. Este o plagă nesângerândă
B. Plaga este expusă direct excitanților bucali
C. Plaga este infectată
D. Plaga dentinară are pe suprafață un lichid dentinar
E. Plaga dentinară nu contine microorganisme

235.C.M. Notați care sunt factorii ce influențează formarea plăcii dentare (după
Silvestone):
A. Structura suprafeţei dintelui
B. Saliva
C. Lichidul gingival
D. Igiena cavităţii bucale nesatisfăcătoare
E. Cariile dentare

236.C.M. Indicați avantajele amalgamului de argint :

A. Posedă duritate
B. Are proprietăţi plastice
C. Nu modifică culoarea dintelui
D. Cuprul măreşte duritatea şi adeziunea mărginală
E. Cuprul măreşte viteza de solidificare

237. C.M. Care detector de carie pot fi utilizați pentru a depista dentina alterată în cavitate
după preparare:
A. Albastru de metilen de 1%
B. Acetet de fuxină de 1%
C. Discovery
D. Dinal
E. Briliant griun

238.C.M. Numiți avantajele amalgamului de argint:

A. Manifestă duritate
B. Constă în termoconductile înalte
C. Posedă plasticitate
D. Nu se distrug şi nu se modifică în secreţul cavităţii bucale
E. Modifică coroanele şi protezele din aur

239.C.M. Numiți dezavantajele amalgamului de argint:

A. Modifică culoarea dintelui
B. Adeziune slabă
C. Modificări de volum (retracţie)
D. Toxic pentru mucoasa cavităţii bucale
E. Facultăţi termoconductile înalte

240. C.M. Materialele de coafaj trebue să producă următoarele efecte:

A. Decalcinarea dentine pigmentate
B. Albirea sectoarelor pigmentate
C. Distrugerea agenților patogeni
D. Remineralizarea dentine decalcinate
E. Efect terapeutic asupra pulpei dentare

241. C.M. Precizați componentele stratului estompat sau uleios:

A. Bacterii
B. Prisme smalțiare
C. Strujitură de dentină
D. Apofizele Tomes
E. Componentele lichidului bucal

242. C.M. Cu scop de sterilizare a cavităților cariei după preparare pot fi utilizate:
A. Dimexid de 5%
B. Betadina
C. Lizozimul
D. Clorhexidina 0,02-0,06%
E. Etanolul

243.C.M. Indicațiile utilizării materialelor compozite sunt :

A. Cavităţi carioase de clasa I şi V
B. Obturarea canalelor radiculare
C. Defectele cuneiforme
D. Confecţionarea incrustaţiilor
E. Confecționarea dinților cu pivot

244.C.M.Precizați de ce va depinde calitatea obturaţiei :

A. Materialul obturabil
B. Alegerea şi malaxarea materialului
C. Vârsta pacientului
D. Formarea şi uscarea cavităţii carioase
E. Prelucrarea medicamentoasă a cavităţii carioase

245.C.M. Obturația calitativă va depinde de :

A. Respectarea tehnicii de obturare
B. Clasa cavităţii carioase
C. Formarea cavităţii carioase
D. Starea generală a organizmului
E. Finisarea obturaţiei după priză

246.C.M.Indicați în baza la ce se face selecția materialului de obturare:

A. Apartenenţa de grup a dintelui
B. Dorinţa pacientului
C. Genul pacientului
D. Localizarea cavităţii carioase
E. Diagnoza stabilită

247. C.M. Caria dentară se mai împarte în:

A. Carie simplă
B. Carie dentară complicată
C. Carie secundară
D. Carie recidivantă
E. Carie triunghiulară

248. C.M. Clasificarea cariei după OMS:

A. Carie superficial
B. Caria adamantinei
C. Carie medie
D. Caria dentine
E. Carie recidivantă

249.C.M. Regulile necesare pentru aplicarea obturaţiei de bază :

A. Să acopere tot fundul cavităţii carioase
B. Să acopere pereţii până la margini
C. Pereţii se acoperă până la joncţiunea smalţ-dentină
D. Captuşala să fie de o grosime de 3-4 mm.
E. Grosimea captuşelei să fie de 2-3mm

250.C.M. Scopul neaplicării obturaţiei de bază până la marginile cavităţii carioase:

A. Fosfat cimentul se rezoarbe
B. Se modifică estetica obturaţiei
C. Obturaţia cade
D. Apare carie secundară
E. Este deteriorată adeziunea marginală a obturaţiei

251.C.M.Determinați în ce constă importanța condensării materialului:

A. Ca să introducem mai mult material
B. Pentru adeziunea bună a materialului
C. Se măreşte fixaţia mecanică a obturaţiei
D. Să nu se formeze goluri în obturaţie
E. Pentru modelarea cavităţii carioase
252.C.M.Notați instrumentele utilizate la condensarea materialului:
A. Netezitoare bilaterală
B. Fuloar netezitoare
C. Sondă
D. Fuloar
E. Excavator

253.C.M.Selectați instrumentele pentru introducerea materialului în cavitatea carioasă:

A. Sondă
B. Fuloar netezitoare
C. Netezitoare bilaterală
D. Spatulă
E. Exavator

254.C.S. Calitatea obturației va depinde de :

A. Corectitudinea confecţionării obturaţiei
B. Localizarea cavităţii carioase
C. Profunzimea cavităţii carioase
D. Apartenenţa de grup a dintelui
E. Forţa masticatoare

255.C.M. Numiți erorile frecvente la prepararea obturației :

A. Modificări de volum
B. Reducerea timpului de malaxare
C. Sporirea adeziunii
D. Contractarea materialului în rezultatul densităţii sporite a cimentului
E. Consistenţa fluidă sau prea densă a materialului

256.C.M.Strujiturile de dentină din cavitatea carioasă se înlătură cu:

A. Jet de aer
B. Jet de apă
C. 3% soluţie de apă oxigenată
D. 2% soluţie cloramină
E. Alcool de 96

257.C.M. Uscarea cavității carioase se efectuează cu :

A. Aer din pistol
B. Alcool
C. Bulete de vată cu eter
D. Apă oxigenată 3%
E. Cloramină 2%

258.C.M.Identificați scopul aplicării obturației de bază izolatorie :

A. Protecţia pulpei de acţiunea toxică a obturaţiei
B. Sporirea adeziunei la folosirea amalgamului
C. Protecţia pulpei de agenţii chimici, la obturarea cu silicină, mase plastice
D. Protejarea pulpei de agenţi termici, în caz de obturare cu amalgam
E. Protecţia dentinei

259.C.M. Etapele de pregătire a cavităţii carioase către obturare:

A. Alegerea şi pregătirea materialului pentru plombare
B. Aplicarea matricii, plăcii
C. Prelucrarea medicamentoasă a cavităţii carioase
D. Uscarea cavităţii
E. Aplicarea obturaţiei izolante

260.C.M.Etapele de obturare a cavităţii carioase:

A. Aplicarea captişelei izolante
B. Uscarea cavităţii carioase
C. Introducerea masei de plombare în cavitate
D. Condensarea materialului
E. Prepararea cavității carioase

261. C.M. Precizați formele clinice ale cariei dupa OMS:

A. Carie profundă
B. Caria cementului
C. Carie stationată
D. Odontoclazie
E. Melanodonție

262.C.M.Indicați cu ce se efectuează introducerea masei de plombare în cavitatea carioasă

:
A. Degetul
B. Netezitoare bilaterală
C. Sondă
D. Fuloar netezitoare
E. Spatulă

263.C.M. Izolarea cavității carioase de accesul salivei se efectuează prin :

A. Aspiratorul de salivă
B. Rulouri de vată
C. Tampoane de vată
D. Coferdam-Roberdam
E. Get de aer

264.C.M.Cu ce se fixează matricea, placa la obturarea cavităţilor de clasa II:

A. Cu portmatrice
B. Cu mâna
C. Cu meşe din vată sau pană din lemn
D. Este liber dispusă în spaţiu interdentar
E. Cu sonda

265.C.M.numiți instrumentele cu care se modelează obturaţia :

A. Fuloarul
B. Netezitoarea
C. Opercule de celuloid
D. Placa de celuloid
E. Sonda

266.C.M. Modelarea suprafeţelor de contact în timpul obturării se face cu:

A. Placa de celuloid
B. Placa metalică
C. Căpăcele din celuloidă
D. Placa trebui să cuprindă etanş marginea inferioară a dintelui (coletul) şi marginile cavităţii
carioase
E. Placa trebuie fixată liber pe suprafaţa de contact a dintelui

267.C.M. Procedeul utilizat pentru obturaţile în supraocluzie:

A. Se înlătură obturaţia
B. Excesul va fi înlătirat
C. Excesul se determină cu ajutorul hârtiei indigo
D. Hârtia de indigo se plaseză între antagonişti
E. Supracontactele se înlătură cu ajutorul frezelor

268.C.M.Locul de amprentă pe obturaţie este şlefuit cu:

A. Freza de carborunt
B. Freza sferică
C. Finir
D. Se efectuiază îndată după aplicarea obturaţiei
E. Nu este recomandat imediat după aplicarea plombei

269. C.S. Concomitent cu tratamentul general și local al cariei, foarte important este:
A. Reglarea ritmului secreției salivare
B. Reglarea consumului de apă
C. Reglarea consumului de grăsime
D. Reglarea tensiunii arteriale
E. Reglarea eforturilor fizice

270. C.M. Tratamentul cariei dentare poate fi efectuat pe mai multe căi:
A. Radiologic
B. Conservator
C. Chirurgical
D. Colorimetric
E. General

271. C.M.Tratamentul local al cariei dentare poate fi efectuat pe câteva căi, care sunt cele mai
principale:
A. Administrarea laminariei
B. Administratrea polivitaminelor
C. Tratamentul chirurgical
D. Terapia remineralizantă
E. Acoperirea cu coronae de înveliș
272.C.M. Enumerați instrumentele necesare la obturarea cu amalgam:
A. Material special pentru obturare
B. Fuloar cu partea activă mare
C. Amalgamtreger pentru amalgam
D. Spatulă pentru transportarea amalgamului
E. Fuloar sau polir cu partea activă sferică

273.C.M.Indicați etapele obturării cu amalgam:

A. Căptuşala din fosfat ciment până la joncţiunea smalţ dentină
B. Amalgamul este întrodus unimomentan
C. Se introduce o porţiune mică de amalgam şi se tasează minuţios cu fuloarul
D. Se introduce o nouă porţiune de amalgam şi se condensează bine cu cea precedentă
E. Următoarele porţiuni nu se condensează bine

274.C.M.E necesară obturaţia de bază până la joncţiunea smalţ-dentină la obturarea cu

amalgam:
A. Da
B. Nu
C. Căptuşala se aplică pe fundul cavităţii
D. Se aplică pînă la joncţiunea smalţ-dentină
E. Dacă integritatea obturaţiei izolante este deteriorată vor apărea dureri pasagere de la exitanţi
termici din cauza termoconductibilităţii înalte a amalgamului

275.C.M. Precizați cum se determină înălțimea obturației din amalgam:

A. Pe suprafaţa obturaţiei se aplică o fâşie de indigo, pacientul trebuie să strîngă arcadele
dentare
B. Rugăm pacientul să unească arcadele dentare
C. Pacientul va fi rugat să strîngă arcadele dentare si să facă câteva mişcări larerale
D. Amprenta dintelui antagonist pe obturaţie ne dă surplusul amalgamului, care va fi înlăturat
cu ajutorul neteziroare
E. Surplusul de amalgam se înlătură cu mâna

276.C.M. Precizați cu ce se efectuează modelarea obturaţiei din amalgam:

A. Buletul de vată
B. Netezitoarea
C. Spatula
D. Fuloarul
E. Degetele

277.C.S. Precizați timpul de priză a amalgamului de argint:

A. Nu mai mult de 30 min.
B. Nu mai mult de 60min.
C. Timpul de priză 1,5 ore
D. Timpul de priză 16-24 ore
E. 10 min

278.C.M. Indicaţiile primite de către pacientul cu obturaţie din amalgam:

A. Să mănânce peste 6-8 ore
B. Să se abţină în primele 1-1,5 ore de la consumarea alimentelor
C. Timp de 6-8 ore să nu mestece pe această parte
D. Obturaţia se şlefuieşte peste 24 ore
E. Şlefuirea se face peste 48 ore

279.C.M.Pentru şlefuirea obturaţiei din amalgam se folosesc:

A. Pietre de carborund
B. Polire
C. Finire
D. Freze sferice
E. Freze cilindrice

280.C.M. Menționați ce se utilizează la obturarea cavităţilor de clasa II:

A. Plăci metalice
B. Matrici
C. Portmatrice
D. Matricea care trebuie să fie bine fixată şi să adere la peretele perigingival al cavităţii
E. Sonda

281.C.M. Precizați când se face aplicarea matricei:

A. Până la aplicarea obturaţiei de bază
B. După introducerea obturaţiei izolante
C. Până la introducerea amalgamului
D. După introducerea amalgamului
E. După montarea matricei în cavitate se introduc porţiuni mici de amalgam

282.C.M.Tehnica formării punctului de contact la obturațiile cu amalgam:

A. După înlăturarea matricii, prin compresiune uşoară pe faţa masticatorie a plombei cu
pernuţele degetului
B. După înlăturarea matricii, prin compresiune uşoară pe faţa masticatorie a plombei cu un
bulet de vată, fixat cu pensa
C. După înlăturarea matricii, prin compresiune uşoară pe faţa masticatorie a plombei cu
fuloarul
D. Prin strîngerea arcadelor dentare
E. Cu sonda

283.C.M.Principiile de preparare și obturare a cavităţilor de pe suprafeţele de contact ale

dinţilor învecinaţi sunt:
A. Prepararea în cadrul unei singure şedinţe
B. Prepararea în două şedinţe
C. Obturarea mai intîi a unei cavități
D. Obturarea ambelor cavități în aceeaşi vizită
E. Obturarea, la început, a cavității mai puţin accesibilă

284. C.M. Care sunt etapele de preparare a cavității cariei:

A. Deschiderea și lărgirea
B. Exereza dentine rămolite
C. Necrotomia
D. Formarea cavitații
E. Finisarea marginilor cavității

285.C.M.Notați care este procedeul obturării cu materiale compozite în caz de hipoplazie,

eroziune, carie superficială:
A. Gravajul adamantinei
B. Aplicarea soluţiei alcaline pe 5-7 sec.
C. Gravajul adamantinei 5 min.
D. Suprafaţa se spală cu apă şi se usucă cu un get de aer
E. Aplicarea masei obturabile

286. C.M. Precizați care din pastele dentare sunt recomandate pentru profilaxia cariei
dentare:
A. Sensodyne
B. Colgate
C. Lesnaia
D. Ftorodent
E. Blend a Med

287.C.M.Precizați care sunt acțiunile când defectul se află în limitele adamantinei:

A. Se prepară cavitatea carioasă şi se efectuiază gravajul smalţului timp de 15 sec.
B. Se aplică căptuşala izolantă
C. Se spală cu apă şi se usucă cu un get de aer
D. Nu se usucă
E. Se aplică masa obturabilă

288.C.M.Prelucrarea definitivă a obturaţiei din compozite se efectuează cu:

A. Surplusul de material se înlătură cu cupe de cauciuc
B. Cu o freză de diamant
C. Poleirea obturaţiei se realizează cu o pastă specială
D. Freză cilindrică
E. Cu polir

289.C.M. Stabiliți erorile posibile în diagnosticul diferenţial al cariei:

A. Caria cronică profundă
B. Pulpita cronică fibroasă
C. Periodontita cronică fibroasă
D. Periodontita cronică granulantă
E. Periodontita cronică granulomatoasă

290.C.M. Identificați erorile şi complicaţiile în tratamentul cariei dentare:

A. Deschiderea accidentală a cornului pulpar
B. Cunoaşterea insuficientă a topografiei camerei pulpare
C. Pulpita acută traumatică
D. Înlăturarea insuficientă a dentinei ramolite
E. Aplicarea obturației de bază pînă la jocțiunea smalț-dentină

291.C.M. Tratamentul cariei dentare prevede următoarele erori si complicaţii :

A. Prezenţa unor margini subminate de adamantină
B. Contractarea materialului de plombare
C. Malaxarea corectă a masei obturabile
D. Prepararea incorectă a cavităţii carioase
E. Încălcarea tehnicii de obturare a cavităţii carioase

292.C.M.În procedeul de tratament a cariei se atestă unele erori şi complicaţii ca:

A. Inflamaţia şi necroza pulpei după plombarea cu cimenturi silicate şi silicofosfate
B. Inflamaţia şi necroza pulpei după obturarea cu mase plastice
C. Nerespectarea principiilor de aplicare a obturaţiei de bază izolatorii
D. Aplicarea obturaţiei de bază până la joncţiunea smalţ dentină
E. Aplicarea “Dycal” pe fundul cavităţii carioase în caz de carie profundă

293.C.M.Erori şi complicaţii în tratamentul cariei în cavităţi de clasa II după Black:

A. Inflamaţia papilei interdentare
B. Rezorbţia ţesutului osos al septului dentar
C. Formarea incorectă a punctului de contact
D. Inflamația și necroza pulpei după aplicarea obturației cu mase plastice
E. Acumularea resturilor alimentare în spaţiul interdentar

294.C.M.Erorile şi complicaţiile după aplicarea obturaţiei sunt:

A. Căderea plombei imediat sau după un anumit timp de la aplicarea ei
B. Aplicarea preparatului ,,Life’’ pe fundul cavității cariose profunde
C. Dureri de la fierbinte şi rece
D. Pulpită acută de focar sau difuză
E. Carie secundară sau recidevantă

295.C.M. Numiți cauzele căderii obturaţiei:

A. Prepararea şi formarea corectă a cavităţii carioase
B. Prepararea şi formarea isuficientă a cavităţii carioase
C. Uscarea isuficientă a cavităţii carioase
D. Alegerea incorectă a materialului obturabil şi de erorile în prepareare acestuia
E. Deschiderea insuficientă a cavităţii bucale

296. C.M. Detin-pasta posedă următoarele proprietăți fizico-chimice:

A. Nu modifică culoarea țesuturilor dure ale dintelui
B. Posedă conductibilitate termică înaltă
C. Nu dereglează acțiunea materialelor de obturații de bază curative
D. Nu e toxică
E. timpul de priză – 2 ore

297.C.M.Numiți preparatele frecvent utilizate în terapia de remineralizare:

A. Sol. 40 % glucoză
B. Sol. 10% gluconat de calciu
C. Sol. 1-3% remodent
D. Sol. 25% magneziu sulfat
E. Sol. 1-2% fluorură de sodiu

298.C.M.Indicați remediile folosite în terapia de remineralizare:

A. Sol. 5% salicilat de natriu
B. Sol. 2% remodent
C. Sol. 1,5% fluorură de sodiu
D. Sol. 10% gluconat de calciu
E. Sol. 10% fitină

299.C.M.Precizați remediile cu efect remineralizant:

A. Sol. 1-3% remodent
B. Sol. 5% gluconat de calciu
C. Sol. 0,2% natriu fluor
D. Sol. 1% fluorură de sodiu
E. Fosfat ciment fluorat 5%

300.C.M Indicați componența preparatului uscat de remodent:

A. Calciu
B. Magneziu
C. Fluor (3,45%)
D. Caliu (0,2%)
E. Sodiu (16%)

301.C.M. În componenţa remodentului sunt prezente:

A. Sodiu (16%)
B. Clor (30%)
C. Fluor (3,45%)
D. Componenţa organică (44,5%)
E. Caliu lactat (4,35%)

302.C.S.Marcați forma de livrare a remodentului:

A. Soluţii
B. Pulbere
C. Pastile
D. Suspenzii
E. Capsule

303.C.S. Menționați ce prevede procedeul de preparare a sol. 1 – 3% Remodent:

A. Praful se dizolva în apă distilată
B. Se pisează pastilele, apoi se dizolvă în apă distilată
C. Praful de remodent este dizolvat în soluţie de furacilină
D. Comprimatele sînt pisate şi dizolvate în ser fiziologic
E. Praful de remodent este dizolvat în soluţie alcool de 75%, apoi se adaugă cîte 30g la un
pahar de apă distilată

304.C.S.Terapia remineralizantă constă în:

A. 10 aplicaţii zi la zi
B. 15 – 20 aplicaţii zi la zi sau peste o zi
C. Fricţiuni cu paste fluorate 15 – 20 şedinţe zi la zi
D. Acoperirea dinţilor cu lac fluorat 10 şedinţe peste o zi
E. 5 aplicaţii care sînt efectuate zilnic

305.C.M. Notați în baza la ce se face aprecierea obiectivă a eficacităţii terapiei

remineralizante:
A. Coloraţia în vivo cu sol. 2% albastru de metilen
B. Disecarea cu get de aer a maculelor carioase
C. Metoda de sondare a zonei afectate
D. Rentgenografia dinţilor cu carii în stadiu de maculă
E. Aplicarea exitanţilor termici

306.C.M.Evoluția maculei în rezultatul terapiei remineralizante poate fi:

A. Dispariția completă
B. Restabilirea translucidităţii smalţului
C. Micşorarea maculei în dimensiuni
D. Mărirea coeficientului de demineralizare a smalţului
E. Remineralizarea completă şi restabilirea translucidităţii smalţului

307.C.M. Stabiliți în ce constă tratamentul local în cadrul cariei în stadiul de maculă:

A. Asanarea cavităţii bucale
B. Igiena adecvată a cavităţii bucale
C. Caracterul alimentaţiei
D. Terapia remineralizantă
E. Tratament general

308.C.M.Tratamentul general al cariei în stadiul de maculă:

A. Comprimate de NaF-0,0022 1pe zi
B. Vitatfor – ½ - 1 linguriţă de ceai pe zi în timpul mesei timp de 3 luni
C. Gluconat de calciu 0,5 în pastile cîte 1-4 pe zi
D. Fitină 0,25 în comprimate 1-3ori pe zi timp de o lună
E. Ampiox 0,5 i.m 0,5-3ori pezi, dizolvat în 5 ml apă pentru injecţii

309.C.M.Proprietăţile farmacologice a vitafluorului sînt cauzate de:

A. Complexele de vit. A,B,C,D2,E
B. Fluoruri de sodiu
C. Complexele de vit.A,C,D2
D. Calciu
E. Fosfor

310.C.M. Enumerați componentele lacului fluorat :

A. Fluorură de natriu
B. Balsam de brad alb
C. Apă distilată
D. Chloroform
E. Alcool etilic
311.C.M.Numiți preparatele de calciu utilizate în profilaxia cariei:
A. Calciu lactat tab. – 0,5
B. Sol.10% calciu gluconat
C. Tab. calciu gluconat – 0,5
D. Carbonat de calciu – 0,5
E. Oxid de calciu – 0,25

312.C.M.indicați preparatele utilizate în terapia generală a cariei dentare:

A. Fitină 0,5
B. Fitină 0,25
C. Gluconat de calciu 0,5
D. Calciu gluconat 0,25
E. Lactat de calciu 0,25

313.C.M. Precizați remediile medicamentoase utilizate în profilaxia cariei dentare:

A. Lactat de calciu 0,5
B. Remodent 3%
C. Glicerofosfat de calciu 0,5
D. Glicerofosfat de calciu 0,25
E. Vitaftor 5 ml

314.C.M.Preparatele utilizate la terapia remineralizantă sunt:

A. Lacul fluorat
B. Sol. 10% gluconat de calciu
C. Sol. 2% fluora de sodiu
D. Pastă de anestezină
E. Sol. remodent

315.C.S.Determinați modul de utilizare a terapiei remineralizante :

A. 5 aplicaţii cu sol. remineralizantă cu schimbul meşelor fiecare 5 min.
B. 10 aplicaţii cîte 20 min. Cu schimbul meşelor fiecare 10 min.
C. 13 aplicaţii cîte 15 min. Cu schimbul meşelor fiecare 5 min.
D. 20 aplicaţii, procedura durează 30 min. Cu schimbul meşelor fiecare 5 min.
E. 15-20 aplicaţii cu sol. remineralizantă, durata 20 min.schimbul meşelor fiecare 5 min.

316.C.M.Enumerați etapele tratamentului prin terapia remineralizantă:

A. Suprafaţa dintelui minuţios este curăţită de depuneri cu ajutorul excavatorului
B. Suprafaţa dintelui este minuţios curăţită mecanic, cu periuţa, mesă înmuiată în sol. 2% H2O2
C. Este uscată cu get de aer
D. Este colorat cu sol. apoasă de albastru de metilen
E. Aplicaţii cu meşe înmuiate în sol. remineralizante pe 15 – 20 min.

317.C.S. Notați recomandările pacientului după finisarea terapiei remineralizante :

A. Nu se recomandă cafeaua
B. Exluderea din raţia alimentară a coloranţilor naturali
C. Evitarea clătiturilor timp de 5 ore
D. Evitarea alimentării timp de 3-5 ore
E. Evitarea alimentării şi a clătiturii timp de 2 ore

318.C.S. Precizați tratamentul prin terapia remineralizantă:

A. 18–20 aplicaţii, ce sînt efectuate zîlnic
B. 18–20 aplicaţii efectuate peste o zi
C. 15–20 aplicaţii efectuate zilnic sau peste o zi
D. 18–20 aplicaţii efectuate pe parcursul unei luni
E. 18–20 aplicaţii peste o zi cu acoperirea recentă cu lac de NaF

319.C.S.Menționați aprecierea eficacității terapiei remineralizante:

A. Dispariţia sensibilităţii la exitanţi termici, chimici
B. Dispariţia focarului de demineralizare
C. Micşorarea sau dispariţia focarului de demineralizare
D. Micşorarea focarului de demineralizare
E. Apariţia cavităţii carioase

320.C.S.Pentru determinarea mai obiectivă a eficacităţii terapiei remineralizante se

efectuează colorația selectivă cu:
A. Poate fi folosită metoda colorătii cu sol. Schiller-Pisaerev
B. Sol. alcoolică 5%
C. Sol. 2% albastru de metilen
D. Fuxină
E. Verde de briliant

321.C.M. Evidențiați prin ce se manifestă rezultatul terapiei remineralizante:

A. Macula poate dispărea complet
B. Se micşorează în dimensiuni
C. Poate creşte coeficientul de demineralizare
D. Poate creşte coeficientul de remineralizare
E. Are loc restabilirea translucidităţii smalţului

322.C.S.Remineralizarea incompletă se atestă în cazul:

A. Modificărilor incipiente
B. Modificărilor mai profunde
C. Modificărilor extinse
D. Distrugerii matricii organice
E. Modificărilor incipiente multiple cu macule mici în demensiuni

323.C.S. Precizați necesitatea terapiei remineralizantă în cazul maculelor negre şi brune:

A. 15-20 aplicaţii la cura de tratament
B. Acoperirea dinţilor cu lac fluorat
C. Nu, efectuăm prepararea ţesuturilor dentare dure cu obturarea ulterioară a cavităţii
D. Aplicaţii sol. 3-5% de remodent
E. Aplicaţii cu soluţie 2% NaF

324.C.M.Tratarea cariei superficiale pe suprafeţele netede a dinţilor:

A. Obturarea fără preparare
B. Şlefuirea şi utilizarea terapiei remineralizante
C. Devitalizare
D. Tratamentul terapeutic nu este indicat
E. Acoperirea dintelui cu coroană artificială

325.C.S.Procedeul clinic în cazul localizării focarului în fisuri sau pe suprafeţele de contact

a cariei superficiale:
A. Utilizarea terapiei remineralizante
B. Realizarea ermetizării fisurilor
C. Acoperirea cu lac fluorat
D. Prepararea cavităţilor cu obturarea lor ulterioară
E. A avea la evidenţă de dispensar pentru observarea evoluţiei procesului

326.C.M.Precizați cazurile de obturare fără preparare :

A. În defecte cuneiforme
B. Eroziuni ale smalţului
C. La utilizarea materialelor compozite sau fotopolimerice
D. Pe suprafaţa vestibulară a dinţilor
E. Cavităţi medii şi profunde pe suprafaţa vestibulară

327.C.M.Indicați prepararea căror cavităţi în caz de carie este obligatorie:

A. Caria în stare de maculă
B. Caria superficială
C. Caria profundă
D. Defect cuiniform
E. Periodontită apicală

328.C.S. Numiți principiul de bază la prepararea cavităţii carioase:

A. Exereza ţesuturilor alterate
B. Exereza maximală a ţesuturilor alterate
C. Prepararea tolerantă a smalţului
D. Toleranţa faţă de dentina nealterată
E. Exereza maximală a ţesuturilor alterate şi toleranţa maximală faţă de dentină şi smalţul
nealterat

329.C.M.Principiile generale la prepararea ţesuturilor dentare dure sunt:

A. Anestezia
B. Prelucrarea medicamentoasă
C. Deschiderea cavităţii carioase
D. Înlăturarea denturii rămolite şi pigmentate
E. Lărgirea cavităţii

330.C.M. Prepararea cavităților carioase se ghidează după principii generale ca:

A. Exizia deplină a ţesuturilor alterate
B. Atitudinea menagantă faţă de adamantină nealterată de carie
C. Crearea punctelor de retenţie
D. Atitudinea menagantă faţă de dentina nealterată de carie
E. Lărgirea cavităţii carioase

331.C.M. Indicați consecutivitatea etapelor preparării cavităților carioase :

A. Deschiderea cavităţii carioase
B. Anestezia
C. Formarea cavităţii
D. Lărgirea cavităţii
E. Uscarea

332.C.S. Numiți metodele de anestezii utilizate cel mai des în stomatologie:

A. Anestezia locală
B. Anestezia generală
C. Anestezia prin inhalare
D. Anestezia aplicativă
E. Aplicativă, infiltrativă, tronculară

333.C.S.Înlăturarea senzaţiei de frică la pacienţi are loc prin:

A. Administrarea sedativelor
B. Administrarea tranchilizantelor şi utilizarea analgeticilor
C. Narcoza prin inhalare
D. Narcoza intravenoasă
E. Electroodontoanalgezie

334.C.S. Scopul deschiderii cavității carioase este :

A. Înlăturarea marginilor subminate de adamantina care nu au susţinere de dentină
B. Înlăturarea pereţilor suspendaţi ai smalţului şi dentinei
C. Smalţul suspendat fără dentină afectată este păstrat la prelucrarea suprafeţei vestibulare a
dinţilor frontali
D. La prepararea cavităţilor de clasa II este înlăturată şi din ţesuturi intacte
E. Este efectuată cu freze con invers şi formă de roată

335.C.M. Selectați frezele utilizate pentru deschiderea cavităţilor carioase:

A. Freze roată
B. Freze con invers
C. Freze sferice de dimensiuni mici şi medii
D. Freze fisurale
E. Pietre de carborund

336.C.M.Scopurile urmărite în cadrul lărgirii cavităţii carioase sunt:

A. Înlăturarea dentinei romolite şi pigmentate
B. Prevenirea extinderii ulterioare a procesului patologic
C. Escavarea dentinei nealterate
D. Crearea condiţiilor favorabile pentru fixarea obturaţiei
E. Crearea cavităţilor accesorii

337.C.M.Numiți instrumentele utilizate la lărgirea cavităţii carioase:

A. Excavatorul
B. Freze diamantate şi extradure
C. Pietre de carborund
D. Freze sferice
E. Freze con invers

338.C.M. Determinați scopurile frezajului întrerupt:

A. Evitarea înlăturării pereţilor suspendaţi
B. Micşorarea durerii
C. Evitarea supraîncălzirii ţesuturilor dure
D. Evitarea deschiderii camerei pulpare
E. Micşorarea ondulării frezei

339.C.M. Indicați cazurile cînd în cavitatea carioasă poate fi lăsată dentină ramolită sau
pigmentată:
A. La caria superficială
B. La caria medie
C. La caria profundă
D. Pentru evitarea denudării şi traumării pulpei
E. Pentru evitarea pulpitei traumatice

340.C.S. Prezicați etapa finală la prepararea cavităţii carioase:

A. Deschiderea cavităţii carioase
B. Lărgirea cavităţii carioase
C. Necrotomia
D. Formarea cavităţii carioase
E. Prelucrarea medicamentoasă şi uscarea cavităţii carioase

341.C.S.Marcați care este scopul formării cavităţii carioase:

A. Crearea condiţiilor favorabile pentru fixarea plombei
B. Formarea cavităţii carioase
C. Formarea fundului cavităţii carioase
D. Formarea unghiului între pereţi şi fund
E. Abraziunea şi netezirea smalţului

342.C.M. Principiile generale de preparare a cavităţilor carioase sunt:

A. Pereţii şi fundul cavităţii sînt sub un unghi drept
B. Marginile smalţului trebuie să fie drepte şi netede
C. Pereţii trebuie să fie paraleli unul faţă de altul
D. Întrarea în cavitate trebuie să fie largă
E. Fundul cavităţii trebuie să fie drept şi neted

343.C.M.De ce va depinde forma cavităților de clasa I:

A. Dintele care este preparat /premolar, molar, incisiv/
B. Mai des este determinată de particularităţile depresiunilor naturale, în care se petrece
distrucţia ţesuturilor dentare
C. Dimensiunile cavităţii
D. Profunzimea procesului
E. Cantitatea dentinei rămolite şi pigmentate

344.C.M.Selectați formele cavităţilor preparate de clasa I existente:

A. Cilindrică
B. Triungiulară
C. Tetragonală
D. Formă de romb sau cruciformă
E. Formă ovală pe suprafața vestibulară

345.C.S.În ce caz are loc unirea cavităților carioase de clasa I la molari :

A. Afectarea tuturor fisurilor
B. Prezența cavității carioase pe faţa jugală a molarului (orificiul orb) şi în fisurile feţei
masticatorii
C. Prezenţa cavităţii carioase pe suprafeţele proximale şi în fisuri
D. Prezenţa fisurilor pe suprafeţele proximale
E. Prezenţa cavităţilor pe o suprafaţă de contact şi în fisuri

346.C.S.Stabiliți în ce caz cavitatea carioasă de clasa II este preparată în limitele suprafeţei

de contact :
A. Localizarea cavităţii pe suprafaţa de contact
B. Prezenţa unui spaţiu tremă diastemă
C. Lipsa dintelui vecin
D. Localizarea pe suprafeţele de jugale a molarilor şi premolarilor
E. Localizarea pe suprafeţele aproximale a incisivilor, caninilor, premolarilor

347.C.M. Indicați formele cavităţilor preparate de clasa II în lipsa dintelui vecin:

A. Formă cilindrică
B. Formă de triunghi cu baza spre suprafaţa masticatorie
C. Formă de triunghi cu baza spre colet
D. Formă ovală
E. Formă dreptunghiulară

348.C.S.Tactica abordată în cazul prezenţei dintelui vecin la cavitatea de clasa a II:

A. Accesul prin suprafaţa de contact
B. Accesul prin suprafaţa masticatorie
C. Acces prin suprafaţa de contact cu scoaterea în regiunea coletului
D. Tactica de aşteptare pînă cavitatea nu va progresa spre suprafaţa masticatorie
E. Dacă în dintele vecin este obturaţie, se formează accesul din contul ei

349.C.S. Scopul creării ariei suplimentare în leziunile de clasa II:

A. Favorizează stabilitatea procesului
B. Asigură condiţii fiabile de fixare a plombei
C. Favorizează simplificarea lucrului
D. Previne rotaţia obturaţiei
E. Micşorează presiunea verticală asupra obturaţiei

350.C.S.Limitele de formare a ariei suplimentare:

A. Smalţului la ¼ - 1/5 din suprafaţa masticatorie
B. Dentinei la ¼ -1/5 din suprafaţa masticatorie
C. Dentinei la1/2 din suprafaţa masticatorie
D. Smalţului la ½ din suprafaţa masticatorie
E. Smalţului şi dentinei la 1/3 din suprafaţa masticarorie

351.C.S. Cînd se formează aria suplimentară comună în molari şi premolari :

A. La caria cronică profundă
B. Când în procesul carios sunt antrenate feţele anterioară şi posterioară ale premolarilor şi
molarilor
C. La afectarea suprafeţelor de contact
D. La caria cronică medie
E. La afectarea concomitentă a pereţilor anterior şi jugal

352.C.M.Indicați forma cavității dacă procesul a implicat suprafața de contact și e lipsă de

dintele vecin:
A. Se formează cavitatea pe suprafaţa afectată
B. Se formează în formă triunghiulară
C. Se formează cavitatea de bază şi accesorie pe suprafaţa orală
D. Se formează pe suprafaţa aproximală şi trece sub un unghi în cavitate pe suprafaţa orală
E. Se formează cavitatea de formă ovală

353.C.M. Numiți forma cavităţilor de cl. IV:

A. Este formată în formă de oval
B. Formarea cavităţii în formă de triunghi cu crearea unei suprafeţe adăugătoare
C. Crearea unghiului drept între fundul cavităţii de bază şi cavitatea suplimentară
D. Suprafaţa suplimentară trebuie să fie mai mică de ¼ din suprafaţa palatinală (linguală) a
dintelui
E. Suprafaţa accesorie trebuie să ocupe pînă la ¼ din suprafaţa părţii bucale a dintelui

354.C.M. Precizați cazurile când aria suplimentară este formată pe marginea incizală
(cl.IV)
A. Lezarea masivă a unghiului
B. Lezarea minimă a unghiului
C. Marginea incizală abraziată
D. Marginea incizală intactă
E. Marginea incizală fracturată

355.C.S. Indicați formele cavităţilor de clasa a V:

A. Triunghiulare
B. Dreptunghiulare
C. Trapezoidale
D. Ovale
E. În formă de “coada rîndunicii”

356.C.S.Este important în caz de cavitate de clasa V ca fiecare perete să fie în raport cu

fundul cavităţii sub un unghi:
A. Obtuz
B. Ascuţit
C. Drept
D. De 100 grade
E. De 45 grade

357.C.S.Selectați cavitățile numite atipice:

A. Pe suprafaţa masticatorie
B. Pe suprafeţele aproximale
C. Ce nu corespund clasificării după Black
D. Cavităţile cervicale
E. Pe suprafaţa masticatorie ce confluiază cu suprafeţele aproximale

358.C.M.Durerea la preparare poate fi evitată prin utilizarea:

A. Frezelor uzate
B. Frezelor ascuţite
C. Este importantă prepararea cu muşcări sub formă de virgulă (întrerupte)
D. Prepararea cu presiune
E. Prepararea fără presiune

359.C.M.Micşorarea durerii poate fi obţinută:

A. La prelucrarea medicamentoasă a cavităţii carioase
B. La răcirea cavităţii carioase, la preparare
C. La utilizarea bormaşinei pneumatice
D. La prelucrarea cavităţilor cu antiseptice
E. La utilizarea frezei sferice de dimensiuni mici şi ascuţite

360.C.M.Provinienţa cuvîntului “obturaţie” (plombă):

A. Provenienţă latină
B. Provenienţă rusă
C. Provenienţă greacă
D. De la cuvântul Plumbum
E. De la cuvântul Plumbum, ce înseamnă “plumb”

361.C.S. Precizați definiția procesului de obturare :

A. Înlocuirea breşei în ţesuturile dentare dure
B. Restabilirea structurii anatomice a dintelui
C. Obliterarea cavităţii carioase cu redarea formei anatomice
D. Procedură de substituire a defectului şi restabilire a formei anatomice a dintelui
E. Tratament cu substituire a defectului şi restabilire a formei anatomice

362.C.S.Precizați în câte grupe se împart materialele de obturație :

A. 5 grupe
B. 4grupe
C. 3 grupe
D. 2 grupe
E. 6 grupe

“Tratamentul pulpitelor”
Popa S.

363.C.M. Indicați manifestările clinice de inflamaţie a pulpei :

A. Variate
B. Condiţionate de starea generală
C. De starea locală bucală
D. Nevariate
E. Necondiţionate de starea locală generală

364.C.S. Care este procentajul adresărilor la medic a pacienților cu pulpite acute :

A. 25%
B. 38%
C. 45%
D. 10%
E. 50%

365. C.S. Care este procentajul adesărilor la medic a pacienților cu pulpite cronice :
A. 62%
B. 40%
C. 25%
D. 38%
E. 42%

366. C.M. Determinați metodele principale în diagnosticarea pulpitelor:

A. Interogarea
B. Inspecţia
C. Sondarea
D. Percuţia
E. Mobilitatea dintelui

367.C.M. Determinați rolul principal la diagnosticarea pulpitelor reieșind din următoarele

metode :
A. Proba termică
B. Elecroodontometria
C. Radiografia
D. Punga parodontală
E. Mobilitatea dintelui

368. C.M. Indicați afecţiunile asociate ce pot fi însoţite de iradierea durerilor în dinţi şi
maxilare:
A. Nevralgia
B. Nevrita ramurlior II şi III ale nervului trigemen
C. Gangliolita
D. Alveolita
E. Pericoronarita

369. C.M. Stabiliți afecţiunile asociate ce pot fi însoţite de iradierea durerilor în dinţi şi
maxilare:
A .Limfadenită
B. Plexalgia dentală
C. Stenocardia
D. Hipotireoza
F. Hipotermie
370. C.M.Indicați cauzele acutizării formelor cronice de pulpită:
A. Suprasolicitarea funcţională
B. Trauma dintelui
C. Resturi alimentare în cavitatea carioasă
D. Hipotermia
E. Hipertireoza

371.C.M. Indicați cauzele acutizării formelor cronice de pulpită :

A. Suprasolicitări emoţionale
B. Suprasolicitări nervoase
C. Intervenţii chirurgicale
D. Boli de natură virotică
E. Hipertireoza

372.C.M. Sursele de infectare a pulpei pot fi :

A. Cavitatea carioasă
B. Nevralgia
C. Prezența fisurilor
D. Eroziunile smalţului
E. Stenocardia

373.C.M. Surse de infectare a pulpei pot fi :

A. Fracturi de adamantină
B. Defecte cuneiforme profunde
C. Nevrita ramurilor II şi III ale nervului trigemen
D. Pungi parodontale
E. Hipotirioza

374. C.M. Surse de infectare a pulpei pot fi :

A. Plexalgia dentară
B. Focare de inflamaţie osoasă
C. Trauma oaselor maxilare
D. Hipertireoza
E. Gangliolita

375.C.M. Enumerați procedeele ce anticipează examinarea cavității carioase:

A. Înlăturarea resturilor alimentare
B. Înlăturarea marginilor debordate ale adamantinei
C. Înlăturarea dentinei rămolite
D. După uscarea cavităţii
E. Formarea cavităţii carioase

376.C.M. Pentru stabilirea diagnosticului pulpitei se va ţine cont de:

A. Sensibilitatea dureroasă a pulpei dentare la sondarea pereţilor
B. Sondarea planșeului cavităţii
C. Sondarea într – un singur punct al planșeului cavităţii
D. Toată suprafaţa planșeului
E. Regiunea coletului dintelui
377. C.M. Precizați motivele percuției verticale comparative :
A. Determinarea intoxicaţia periodonţiului
B. Determinarea inflamației periodonţilui
C. Cavitatea carioasă
D. Defectul cuneiform
E. Punga parodontală

378. C.M. Diagnosticul pozitiv al pulpitei se bazează pe:

A. Reacția la rece
B. Reacția la fierbinte
C. Reacția la acțiunea eterului
D. Irigarea cu apă din seringă
E. Reacția la acțiunea etanolului

379. C.M.Pentru a determina reacţia pulpei la curentul electric trebuie să ţinem cont de
următorii factori:
A. Afecţiunile parodonţiului
B. Afecţiunile sistemului nervos central
C. Tulburările endocrine
D. Vârsta pacientului
E. Localizarea cavităţii carioase

380. C.S.La persoanele tinere electrosensibilitatea pulpei echivalează cu mărimile:

A. 40-50 mA
B. 2-6 mA
C. 50-55 mA
D. 20-50 mA
E. 10-15 mA

381.C.S. La persoanele în vârsta de 61-70 ani electrosensibilitatea pulpei se echivalează cu

mărimile:
A. 40-50 mA
B. 4-6 mA
C. 50-55 mA
D. 20-30 mA
E. 10-15 mA

382.C.S.La persoanele în vârsta de 81-90 ani electrosensibilitatea pulpei acute se echivalează cu

mărimile:
A. 40-50 mA
B. 4-6 mA
C. 50-55 mA
D. 20-30 mA
E. 10-15 mA

383.C.S. În formele cronice de pulpită modificări în periodont se întâlnesc în valoare de:

A. 10%
B. 80%
C. 28%
D. 7%
E. 1%

384.C.M. Modificările din periodont în formele cronice de pulpită sunt sub formă de:
A. Dilatări ale fisurii periodontale
B. Resorbţie a ţesutului osos în regiunea apicală a rădăcinii
C. Denticuli pulpari
D. Focare de osteoporoză
E. Granulom radicular

385.C.M. Indicați simptomele formelor acute de pulpită:

A. Durere spontană
B. Acţiunea excitanţilor mecanici, chimici, termici provoacă acces dureros îndelungat
C. Intensificarea durerilor pe timp de noapte
D. Dureri paroxistice în intervale indolore
E. Dureri la masticaţie

386. C.M. Identificați motivele declanşării durerilor spontane în pulpita acută :

A. Tulburări ale circulaţiei sanguine
B. Excitarea terminaţiunilor nervoase de toxinele bacteriene
C. Excitarea terminaţiunilor nervoase de produsele de dezintegrare a substanţei organice din dentină
şi pulpă
D. Modificarea pH-ului în focarul de inflamaţie
E. Modificări în compoziţia chimică a salivei

387.C.S. În pulpita acută acţiunea excitanţilor mecanici, termici, chimici provoacă o durere:
A. Îndelungată
B. De scurtă durată
C. Sâcâitoare
D. Constantă
E. În timpul muşcării pe dinte

388.C.S. Pulpa intactă reacționează la temperatură de:

A. 6-100 C
B. 20-300 C
C. 30-400 C
D. 50-600 C
E. 90-1000 C

389.C.M.Dureri paroxistice cu intervale indolore sunt caracteristice pentru :

A. Caria profundă
B. Pulpita cronică gangrenoasă
C. Pulpita acută
D. Pulpita cronică acutizată
E. Parodontita acută apicală

390.C.M.Alternarea durerilor paroxistice cu intervale indolore în pulpita acută şi cronică

acutizată ţine de:
A. Proprietatea organismului de a se adapta la acţiunea îndelungată a durerii
B. Proprietatea sistemului nervos de a se surmena
C. De periodicitatea compresiunii receptorilor nervoşi în urma edemului pulpei
D. Excitabilitatea pronunţată a receptorilor nervoşi
E. Mobilitatea dinţilor

391. C.S.Hiperestezia zonelor Head în formele acute de pulpită se înregistrează în la valorile :

A. 40-45%
B. 72-76%
C. 65-67%
D. 30-32%
E. 81-84%

392. C.S.Precizați ce constituie pulpita acută de focar:

A. Stadiul tardiv de inflamaţie a pulpei
B. Stadiul de debut al inflamaţiei
C. Stadiul de alterare a inflamaţiei
D. Stadiul de proliferare a inflamaţiei
E. Stadiul de inflamaţie cronică

393.C.S. Procesul inflamatoriu în pulpita acută de focar debutează în:

A. Porţiunea coronară a pulpei
B. Porţiunea radiculară a pulpei
C. Cornul pulpei
D. Porţiunea coronară şi radiculară
E. Toată pulpa

394. C.S.Durata procesului inflamator în pulpita acută de focar nu depăşeşte:

A. 3 săptămîni
B. 2 săptămîni
C. 1 săptămîni
D. 4 săptămîni
E. 12 ore

395. C.S.Numiți factorul excitant ce declanșează durerea în caz de pulpită acută de focar :
A. Excitanţi termici
B. Excitanţi chimici
C. Excitanţi mecanici
D. Numai la termici şi mecanici
E. La orice fel de excitanţi

396.C.S. Indicați durata acceselor dolore în pulpita acută de focar :

A. 10-15 min.
B. 10-30 min.
C. 1-2 ore
D. 40-45 min
E. 5-10 min

397.C.S. Stabiliți perioada indoloră în pulpita acută de focar :

A. Câteva ore
B. O zi
C. O săptămână
D. 10-15 min
E. Câteva zile

398.C.S. Stabiliți regiunea iradierii durerii în pulpita aută de focar :

A. Regiunea gâtului
B. În maxilarul opus
C. În dinţii vecini
D. Nu iradiază
E. În ureche

399. C.S.Stabiliți timpul durerilor mai pronunțate în pulpita acută de focar :

A. Dimineaţa
B. În timpul zilei
C. Noaptea
D. Tot timpul
E. Seara

400.C.M. Examenul obiectiv în pulpita acută de focar relevă o cavitate carioasă cu :

A. Dentină ramolită
B. Dentină dură
C. Resturi alimentare
D. Rămăşiţe de obturaţie
E. Polip

401.C.S. Stabiliți zona în care sondarea în pulpita acută de focar este dureroasă:
A. Cavitatea carioasă
B. Fundul cavităţii carioase
C. Într-un singur punct al cavităţii
D. Regiunea joncţiunii smalţ-dentină
E. Regiunea coletului

402.C.S. Caracterizați reacția pulpei prin durere la introducerea în cavitatea carioasă a unui
tampon de vată înmuiat în apă rece în caz de pulpită acută de focar:
A. Nu dispare odată cu înlăturarea excitantului
B. Dispare imediat cu înlăturarea lui
C. Nu produce durere
D. Iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen
E. Durează 30-40 min

403.C.S.Electroexcitabilitatea pulpei în pulpita acută de focar este redusă la :

A. 10-20 mA
B. 20-30 mA
C. 35-40 mA
D. 40-45 mA
E. 45-50 mA

404. C.M.Examenul radiografic în caz de pulpita acută de focar este indicat pentru a
determina:
A. Localizarea cavităţii carioase
B. Punga parodontală
C. Focarul de inflamaţie în ţesuturile periapicale
D. Coroniţa artificială
E. Fractura instrumentului

405.C.M. Pulpita acută de focar se diferenţiază de:

A. Caria profundă
B. Pulpita acută difuză
C. Pulpita cronică fibroasă
D. Paradontita acută apicală
E. Papilită

406. C.M.Pulpita acută de focar se diferenţiază de:

A. Periodontitele cronice apicale
B. Nevralgie
C. Pulpita cronică fibroasă
D. Plexalgie dentală
E. Inflamaţia papilelor

407.C.M. Indicați extinderile procesului inflamatoriu în pulpita acută difuză:

A. În pulpa coronară
B. În periodonţiu
C. În plica treătoare
D. În pulpa radiculară
E. În gingie

408.C.S.Indicați perioada indoloră în pulpita acută difuză :

A. 10-20 min
B. 30-40 min
C. 5-15 min
D. 40-50 min
E. o oră

409.C.M. Precizați caracteristicile durerii în pulpita acută difuză :

A. Nocturnă persistentă
B. Îndelungată de la excitanţi
C. În timpul zilei
D. Persistenţa durerii localizate
E. Durere iradiantă

410. C.M.Durerea în pulpita acută difuză la dinţii superiori iradiază în regiunea:

A. Temporală
B. Supraorbitală
C. Zigomatică
D. Dinţilor arcadei inferioare
E Cervicală

411.C.M. Durerea în pulpita acută difuză a dinţilor inferiori iradiază în regiunea :

A. Occipitală
B. Urechii
C. Submandibulară
D. Temporală
E. Supraorbitală

412.C.S. Precizați zona în care sondarea în pulpita acută difuză este dureroasă:
A. Pe pereţii cavităţii pulpare
B. Pe toată suprafaţă planșeului
C. Într-un punct pe planșeul cavităţii
D. Pe pereţii şi planșeul cavităţii
E. Pe pereții cavității carioase

413.C.S. Electroexcitabilitatea pulpei în pulpita acută difuză prezintă valori:

A. 2 – 6 mA
B. 10 – 12 mA
C. 15 – 25 mA
D. 30 – 60 mA
E. 100 – 200 mA

414.C.M. Diagnosticul diferențial al pulpitei acute difuze se efectuează cu :

A. Pulpita acută de focar
B. Caria profundă
C. Pulpita cronică acutizată
D. Alveolită
E. Defecte cuneiforme

415.C.M. Diagnosticul diferențial al pulpitei acute difuze se efectuează cu:

A. Periodontită apicală acută
B. Periodontită apicală cronică acutizată
C. Nevralgiile nervului trigemen
D. Sinusită
E. Caria medie

416.C.M. Pentru formele cronice de pulpită sunt caracteristice dureri:

A. Trenante în timpul alimentaţiei
B. La aer rece
C. La trecere dintr-un local cald la rece
D. În dintele cariat în timpul alimentaţiei
E. Nocturne

417.C.M. Bolnavul cu pulpită cronică fibroasă acuză dureri de la diferiţi excitanţi:

A. Termici
B. Mecanici
C. Chimici
D. Fizici
E. Atingerea de dinte
418. C.S.Durerile reflexe în pulpita cronică fibroasă apar cu întârziere de la:
A. Soluție 1% de Iodinol
B. Excitanți mecanici
C. Apă rece
D. Apă caldă
E. Dulce

419.C.S. Precizați reacția pulpei în pulpita cronică fibroasă la sondare :

A. Indoloră
B. Sensibilă
C. Puţin doloră
D. Doloră
E. Slab doloră

420.C.S. Indicii electroexcitabilitaţii în pulpita cronică fibroasă pot fi în limitele:

A. 10 mA
B. 20 mA
C. 30 mA
D. 45 mA
E. 60 mA

421.C.S. În pulpita cronică fibroasă , radiografic se poate constata o dilatare a fantei

periodontale în mărime de:
A. 15%
B. 30%
C. 38%
D. 40%
E. 50%

422. C.M.Diagnosticul diferecțial al pulpitei cronice fibroase se efectuează cu:

A. Caria profundă
B. Pulpita acută de focar
C. Nevralgiile nervului trigemen
D. Sinusită
E. Pulpita cronică gangrenoasă

423.C.M.Bolnavul cu pulpita cronică gangrenoasă acuză dureri la:

A. Fierbinte
B. Rece
C. Cald
D. Scimbarea temperaturii aerului
E. Presiune pe dinte

424.C.M. Examenul obiectiv în pulpita cronică fibroasă relevă o cavitate carioasă:

A. Profundă
B. Medie
C. Superficială
D. Cu rămăşiţe de obturaţie
E. Sub o coroană de înveliș

425.C.M. Precizați care sunt semnele clinice prin sondare în stadiul incipient al pulpitei cronice
gangrenoase :
A. Dureri pulpare
B. Sângerarea pulpei
C. Dureri pe pereţii cavităţii carioase
D. Dureri pe fundul cavităţii
E. Dureri în regiunea coletului

426.C.S. În caz de evoluţie trenantă a pulpitei gangrenoase sondarea poate fi:

A. Indoloră
B. Doloră în orificiul canalului
C. Sensibilă pe planșeul cavităţii
D. Doloră pe pereţii cavităţii
E. Doloră în regiunea coletului

427. C.S.Durerile de la excitanţii termici în caz de pulpită gangrenoasă dispare:

A. Imediat
B. Peste 10 min
C. Treptat
D. Peste 20 min
E. Peste 30 min

428.C.M. Modificările în periodonțiu în pulpita gangrenoasă sunt în formă de:

A. Rezorbţie a peretelui alveolar
B. Rezorbţie a cimentului radicular
C. Dilatări ale fantei periodontale
D. Focar de osteoporoză a regiunii apicale
E. Focar de osteoliză a regiunii apicale

429.C.S. Elecroexcitabilitatea pulpei în pulpita cronică gangrenoasă este în limitele valorilor:

A. 10-15 mA
B. 15-20 mA
C. 20-30 mA
D. 30-45 mA
E. 50-80 mA

430.C.M. Diagnosticul diferențial al pulpitei gangrenoase se efectuează cu:

A. Caria profundă
B. Pulpita acută de focar
C. Pulpita cronică fibroasă
D. Defectul cuneiform
E. Periodontita apicală cronică

431.C.M. Precizați acuzele pacientului cu pulpită cronică hipertrofică :

A. Dureri sâcâitoare de la excitanţi
B. Excrescenţe în dinte
C. Sângerări din dinte
D. Dureri la presiune pe dinte
E. Dureri în timpul masticaţiei

432.C.S. Examenul în pulpita cronică hipertrofică relevă o cavitate carioasă cu:

A. Rămăşiţe de obturaţie
B. Dentină ramolită
C. Resturi alimentare
D. Ţesut proliferativ
E. Dentină dură de culoare brună

433. C.M. Diagnosticul diferențial al pulpitei cronice hipertrofice se efectuează cu :

A. Pulpita acută difuză
B. Pulpita cronică gangrenoasă
C. Proliferarea papilei gingivale
D. Proliferarea ţesutului de granulaţie din periodonţiu
E. Pulpita acută de focar

434.C.M.Precizați caracterul durerii în pulpita cronică exacerbată :

A. Paroxistică
B. Vie îndelungată
C. Spontană
D. Cu iradiere în ramurile nervului trigemen
E. Cu iradiere submandibulară

435.C.S. Prezicați caracteristica sondării pulpei în pulpita cronică hipertrofică :

A. Indoloră
B. Doloră
C. Sensibilă
D. Puţin doloră
E. Slab doloră

436.C.S. Electroexcitabilitatea pulpei în pulpita cronică hipertrofică este scăzută în mărime de:
A. 80 mA
B. 20 mA
C. 30 mA
D. 45 mA
E. 50 mA

437.C.M. Radiografic în pulpita cronică exacerbată se vizualizează:

A. Fanta periodontală dilatată
B. Pungă osoasă
C. Osteoporoză în regiunea apicală
D. Osteoliză în regiunea apicală a rădăcinii
E. Zone de destrucţie a ţesutului osos

438.C.M. Diagnosticul diferențial al pulpitei cronice exacerbate se efectuează cu:

A. Pulpita acută de focar
B. Pulpita difuză acută
C. Periodontită acută apicală
D. Periodontită cronică exacerbată
E. Caria profundă

439.C.M. Concretizați sarcinile ce stau în fața medicului la tratarea pulpitelor :

A. Restabilirea focarului demineralizat
B. Lichidarea focarului de inflamaţie în pulpă şi atenuarea durerii
C. Stimularea proceselor reparative şi de dentinogeneză
D. Prevenirea peridontitei apicale
E. Restabilirea formei şi funcţiei dintelui

440. C.S.Esenţa metodei biologice de tratament a pulpitei constă în:

A. Păstrarea parţială vitalităţii pulpei
B. Amputaţia devitală
C. Extirpaţia vitală
D. Extirpaţia devitală
E. Păstrarea totală a vitalităţii pulpei

441. C.M.Precizați indicațiile către metoda biologică:

A. Pulpita cronică fibroasă
B. Pulpit acută difuză
C. Pulpita acută de focar
D. Pulpita cronică hipertrofică
E. Denudarea accidentală a pulpei

442.C.S. Stabiliți termenii de menținere a pansamentului din I şedinţă în cazul coafajului

indirect a inflamaţiei pulpare:
A. 8 zile
B. 3 zile
C. 2 zile
D. 1 zi
E. 6 ore

443.C.S. Indicați ce preparat se utilizează pentru coafajul indirect într-un singur timp in
inflamaţia pulpară:
A. Ciment Fonco
B. Citronellol
C. Timozin
D. Calxil
E. Cyanodent

444. C.S. Indicați cât timp se menţine pansamentul din a doua şedinţă la un coafaj indirect
într-o inflamaţie pulpară:
A. 1-2 zile
B. 3-5 zile
C. 20-30 zile
D. 14-15 zile
E. 7-10 zile
445.C.S. Indicați termenii de menţinere a pansamentul din prima şedinţă la un coafaj direct în
inflamaţia pulpei dentare:
A. 6 ore
B. 2 zile
C. 1 zi
D. 10-14 zile
E. 7-10 zile

446. C.S. Precizați perioada recomandată de menţinere a obturaţiei provizorii după o

amputaţie vitală:
A. 20-30 zile
B. 15-20 zile
C. 7-10 zile
D. 48 ore
E. 24 ore

447. C.S. Stabiliți cât timp trebuie menţinut pansamentul în inflamaţia pulpară în coafajul
indirect într-un timp conform sistemei clasice de tratament:
A. 7-10 zile
B. 1-3 zile
C. 14-15 zile
D. 3-5 zile
E. 5-9 zile

448.C.S. Precizați perioada aplicării pansamentului din şedinţa a doua de coafaj direct :
A. 6 luni
B. 10-14 zile
C. 20-30 zile
D. 7-10 zile
E. 2 zile

449.C.S. Monitorizarea pacientului după un coafaj direct într-o inflamaţie pulpară durează:
A. 2 ½ ani
B. 6 luni
C. 5 ani
D. 1an
E. 2 ani

450. C.M. Enumerați preparatele ce se utilizează pentru coafajul indirect în inflamaţia

pulpară:
A. Dycal
B. Biocalex 3
C. Vitapulp
D. Hydrex
E. Pulpol

451.C.M. Marcați în care afecţiuni se indică amputaţia vitală:

A. Pulpită acută de focar
B. Pulpită acută difuză
C. Pulpită fibroasă cronică
D. Denudare accidentală a pulpei
E. Pulpită hipertrofică cronică

452.C.M. Determinați în care cazuri este indicată amputaţia vitală:

A. La monoradiculari
B. La pluriradiculari
C. Numai la copii şi tineri
D. Până la 25-30 de ani
E. Imposibilitatea aplicării coafajului direct

453.C.M. Precizați la ce dinţi este posibilă amputaţia vitală:

A. Frontalii superiori
B. Frontalii inferiori
C. Molarii superiori
D. Molarii inferiori
E. Premolarii inferiori

454.C.S. Precizați care din dezavantajele enumerate sunt specifice amputaţiei vitale:
A. Cavitatea la colet
B. Control îndelungat în timp
C. Poate fi continuată cu o metodă de extirpare totală a pulpei
D. Procent redus de reuşită
E. Necesită insensibilizarea pulpei prin anestezie

455.C.M. Şansele de reuşită ale amputaţiei vitale sunt minime în:

A. Diabetul zaharat
B. Vasculopatii
C. Respiraţia orală
D. Deglutiţia infantilă
E. Discrini

456.C.M. Stabiliți care din avantajele enumerate sunt specifice amputaţiei vitale :
A. Caracterul biologic
B. Conservarea vie a pulpei radiculare
C. Dezvoltarea rădăcinii dinţilor imaturi
D. Asigură terminarea erupţiei dintelui
E. Posibilitatea extirpaţiei ulterioare complete a pulpei în caz de eşec

457.C.M. Precizați la care afecțiuni se indică extirparea vitală:

A. Pulpita acută de focar
B. Pulpita acută difuză
C. Periodontita apicală cronică granuloasă
D. Pulpita cronică fibroasă
E. Parodontita apicală acută

458.C.M. Precizați la care afecțiuni se indică extirparea vitală:

A. Pulpita cronică gangrenoasă
B. Periodontita apicală cronică granulomatoasă
C. Pulpita cronică hipertrofică
D. Periodontita cronică în acutizare
E. Parodontita marginală acută

459.C.M. Precizați contraindicaţiile extirpării vitale:

A. Sarcina în luna a 8-a
B. Sarcina în luna a 4-a
C. Sarcina în luna a 2-a
D. Epilepsia
E. Sarcina în luna a 6-a

460. C.M. Indicați avantajele extirpării vitale:

A. Tratament complet într-o singură şedinţă
B. Condiţii optime de vindecare a bontului pulpar apical
C. Eşalonarea tratamentului de canal în mai multe şedinţe
D. Lipsa dificultăţii tehnice comparativ cu alte metode
E. Scurtarea timpului de lucru

461. C.M. Precizați avantajele extirpării vitale:

A. Excizia pulpei în mai multe şedinţe
B. Risc redus de infectare a canalului comparativ cu extirparea devitală
C. Se poate aplica în orice formă de inflamaţie pulpară
D. Previne infectarea paradonţiului apical
E. Se poate aplica numai în pulpitele acute

462.C.M. Concretizați în care cazuri este indicată extirparea vitală:

A. Nevralgii esenţiale de trigemen
B. Nevralgii de trigemen provocate de denticuli
C. Abraziunea patologică accentuată
D. Scop protetic pentru coroane de inveliş metalic
E. Hiperestezia dentinară care nu cedează la tratamentul obişnuit

463.C.M. Concretizați principiile extirpării vitale :

A. Respectarea asepsiei
B. Posibilitatea respectării asepsiei fără consecinţe neplăcute
C. Necesită trepanarea apexului
D. Contraindicate asepticele caustice
E. Posibilitatea obturării canalului în aceeaşi şedinţă

464.C.M. Stabiliți contraindicaţiile extirpării vitale:

A. Crize epileptice
B. Afecţiuni cardiace
C. Sensibilitatea la anestetice
D. Trismus
E. Constricţie de mandibulă

465. C.M. Precizați avantajele extirpării vitale:

A. Este nedureroasă
B. Folosirea substanţelor devitalizante cu acţiune necontrolată în profunzime din cauza păstrării unui
bont pulpar apical
C. Bontul pulpar apical permite folosirea unor substanţe antiseptice cu acţiune necontrolată în
profunzime
D. Aplicarea în orice formă de inflamaţie pulpară
E. Asigurarea vindecării optime a bontului pulpar apical

466.C.S. Menționați tipul de cicatrizare a bontului pulpar apical după extirparea vitală:
A. Dentinoidă
B. Calcaroasă
C. Fibroasă
D. Cementoidă
E. Toate de mai sus

467. C.M. Specificați la ce grup de dinți se recomandă acele extractoare de nerv de grosime
medie :
A. Incisivii centrali superiori
B. Premolarii inferiori
C. Canalul vestibular al premolarilor superiori
D. Canalul palatinal al premolarolor superiori
E. Canalele meziale ale molarilor inferiori

468. C.M.Specificați la ce grup de dinți se recomandă acele extractoare de nerv groase :

A. Incisivii centrali superiori
B. Canini
C. Premolarii inferiori
D. Canalul palatinalal molarilor superiori
E. Canalele meziale ale molarilor inferiori

469.C.S. Concretizați calibrul minimal al unui ac extractor de nerv :

A. 0,15 mm
B. 0,25 mm
C. 0,30 mm
D. 0,35 mm
E. 0,06 mm

470.C.S. Concretizați numărul spinilor părţii active a unui ac extractor de nerv :

A. 42
B. 46
C. 48
D. 52
E. 54

471. C.M. Precizați în canalele căror dinți se pot utiliza acele extractoare de nerv cu calibru fin
:
A. Canalele vestibulare ale molarilor superiori
B. Canalele meziale ale molarilor inferiori
C. Canalul palatinal al primilor premolari superiori
D. Incisivii laterali superiori
E. Incisivii inferiori

472.C.M. Precizați în canalele căror dinți se pot utiliza acele extractoare de nerv extra-extra
fine:
A. Canalul meziovestibular al molarului de 6 ani superior
B. Incisivii laterali inferiori
C. Incisivii laterali superiori
D. Canalul vestibular al primului premolar superior
E. Canalul meziovestibular al molarului de 12 ani inferior

473. C.S. Indicați substanţa necrozantă utilizată la necrotizarea chimică a pulpei dentare:
A. Acid fenic
B. Trioximetilin
C. Arsenic
D. Tricrezolformalină
E. Clorhexidină

474.C.S. Ce substanță anestetică de contact se utilizează în pastele arsenicale:

A. Dicaină
B. Procaină
C. Lidocaină
D. Cocaină
E. Pantocaină

475.C.M.Numiți componentele fibrelor arsenicale :

A. Timolul
B. Pigmentul
C. Anhidrida arsenioasă
D. Ceara
E. Fibrele de celuloză

476.C.M. Numiți compoziţia pastei arsenicale:

A. Cocaina
B. Timol
C. Carboximetilceluloza
D. Ceara
E. Trioxid de arsen

477.C.M. Indicați compoziţia granulelor arsenicale:

A. Timol
B. Pigment
C. Ceară
D. Anhidrida arsenicală
E. Dicaină

478. C.M.Indicați compoziția chimică a pastei arsenicale:

A. Trioxid de arsen
B. Cocaină
C. Timol
D. Pigment
E. Fibre de celuloză

479. C.M. Indicați la ce dinți se efectuează amputaţia devitală :

A. Dinţii ce nu au viaţă lungă pe arcadă
B. Dinţii ectopici
C. Dinţii incluşi
D. Canale inabordabile unui tratament endodontic corect
E. Contraindicaţii generale de conservare a pulpei vii

480.C.M. Concretizați indicaţiile amputaţiei devitale:

A. Molarii de minte superiori
B. Molarii de minte inferiori
C. Ceilalţi dinţi permanenţi
D. Dinţii temporari
E. Dinţii din focare de fractură

481.C.M. Concretizați indicaţiile amputaţiei devitale:

A. Molarii inferiori ai bătrînilor
B. Molarii superiori ai bătrânilor
C. Dinţii parodontotici mobili superiori
D. Dinţii parodontotici mobili inferiori
E. Fracturile coronoradiculare

482.C.M. Precizați care din dezavantajele enumerate sunt specifice extirpării devitale:
A. Complicaţii inflamatorii acute ale parodonţiului apical
B. Complicaţii inflamatorii acute ale parodonţiului de înveliş
C. Vindecare tardivă a bontului apical
D. Necesitatea multor şedinţe de tratament antiseptic pentru evitarea complicaţiilor inflamatorii
cronice apicale
E. Complicarea de regulă cu o periodontită cronică apicală

483.C.M. Stabiliți care din contraindicaţiile enumerate sunt specifice extirpării devitale:
A. Cariile profunde cu evoluţie subgingivală
B. Pulpitele cronice gangrenoase
C. Molarii de minte inferiori la tineri
D. Molarii de minte inferiori peste vârsta de 45 ani
E. Extirparea în scop protetic

484. C.M. Precizați la ce distanţă faţă de apex trebuie să ajungă obturaţia de canal după
extirparea vitală:
A. 2.5 mm
B. 2 mm
C. 1.5 mm
D. 1 mm
E. 0.5 mm

485.C.M. Indicați ce calităţi trebuie să întrunească un material de obturaţie de canal:

A. Bacteriostatic
B. Bactericid
C. Sterilizabil
D. Să nu coloreze ţesuturile dure dentare
E. Hidrofil

486.C.M. Precizați tipurile de paste folosite la obturarea canalelor radiculare, ce fac priză în
canal:
A. Preparatele pe bază de hidroxid de calciu (Apexid)
B. Preparatele pe baza de oxid de calciu
C. Conurile de gutapercă
D. Pastă din Iodoform
E. Cimentul zinc fosfat

487.C.M. Precizați avantajele pastelor de eugenat de zinc folosite în obturaţia de canal:

A. Proprietăţi fizico – chimice satisfăcătoare
B. Aderenţa superioară cimentului fosfat de zinc
C. Preţul de cost redus
D. Timpul de priză convenabil
E. Radioopacitatea maximă

“Structura pulpei dentare”

488. C.S. Precizați la ce nivel se desfășoară metabolismul pulpar:

A. În vasele sangvine
B. În celulele pulpare
C. În substanţă fundamentală
D. În fibrele de colagen
E. În stratul periferic al pulpei

489.C.M. Concretizați în ce stări dinamice se află substanţa fundametală a pulpei dentare:

A. Vacuolizare
B. Polimerizare
C. Mineralizare
D. Petrificare
E. Depolimerizare

490.C.M. Stabiliți de ce depinde gradul de polimerizare a substanţei fundamentare a pulpei:

A. Vârsta pacientului
B. Activitatea funcţională
C. Starea patologică
D. Gradul de afectare a pulpei radiculare
E. Starea generală a organismului

491.C.M. Precizați ce provoacă depolimerea substanţei fundamentale pulpare antrenată într-

un proces inflamator:
A. Streptococi
B. Enzimele proteolitice apărute
C. Starea generală
D. Vârsta pacientului
E. Inflamaţia pulpei

492.C.S. Precizați de ce depinde vitalitatea pulpei:

A. Funcţia metabolică a substanţei fundamentale
B. Vârsta pacientului
C. Forma pulpitei
D. Localizarea cavităţii carioase
E. Prezenţa depunerelor dentare

493. C.M. Specificați ce fibre se conţin în pulpa dentară:

A. Colagene
B. Reticulare
C. Elastice
D. Argirofile
E. Odontoblaste

494. C.M. Stabiliți direcțiile de orientare a fibrelor pulpare :

A. Difuz
B. Foscicular
C. Haotice
D. Vertical
E. Tangenţial

495.C.M. Indicați straturile celulare ale pulpei dentare:

A. Central
B. Subodontoblastic
C. Interstiţiar
D. Periferic (Odontoblastic)
E. Superficial

496.C.M. Precizați ce conţine citoplasma odontoblaştilor:

A. Organite celulare
B. Ribozomi
C. Polizomi
D. Mitocondrii
E. Aparatul Golgi

497. C.M. Precizați funcţiile odontoblaştilor :

A. Formarea substanţei fundamentale
B. Formarea fibrelor argirofire
C. Formarea fibrelor colagene
D. Formarea fibrelor clastice
E. Formareae fibrelor reticulare

498.C.S. Concretizați ce conţine stratul subodontoblastic:

A. Pulpocite
B. Osteocite
C. Histeocite
D. Fibroblaşti
E. Plasmocite

499.C.M.Precizați componenţa stratului central al pulpei:

A. Fibroblaste
B. Histeocite
C. Pulpocite
D. Osteocite
E. Monocite

500.C.M. Conretizați componenţa stratului central al pulpei:

A. Histeocite
B. Celule plasmatice
C. Limfocite
D. Fibre argirofile
E. Pulpocite

501.C.S. Precizați dimensiunile fibroblastelor :

A. 9-15 µm
B. 3-5 µm
C. 7-8 µm
D. 16-18 µm
E. 20-25 µm

502.C.M. Stabiliți ce conţine citoplasma odontoblaştilor:

A. Mitocondrii
B. Ribozomi
C. Fibrile
D. Fibre colagen
E. Fibre reticulare

503.C.M. Precizați funcțiile fibroblaștilor :

A. Formarea substanţei fundamentale
B. Formarea fibrelor colagene
C. De apărare
D. Plastică
E. Trofică

504.C.S. Precizați forma histocitelor:

A. Neregulată
B. Ovală
C. Poligonală
D. Stelară
E. Sferică

505.C.S. Precizați forma plasmocitelor :

A. Sferică sau ovală
B. Poligonală sau ovală
C. Sferică sau poligonală
D. Stelară
E. Sferoidă

506.C.S. Indicați dimensiunile plasmocitelor :

A. 5-7 µm
B. 10-25 µm
C. 9-13 µm
D. 15-18 µm
E. 20-23 µm

507.C.S. Precizați forma nucleului plasmocitelor:

A. Ovală sau sferoidă
B. Sferică sau ovală
C. Ovală sau oblongată
D. Poligonală sau sferoidă
E. Stelară

508. C.M. Concretizați funcțiile plasmocitelor :

A. Realizarea sintezei globulinelor
B. Realizarea sintezei anticorpilor
C. Formarea substanţei fundamentale
D. Formarea fibrelor colagene
E. Formarea fibrelor elastice

509.C.S. Precizați forma granulocitelor neutrofile şi bazofile:

A. Sferoidă sau ovală
B. Ovală sau oblogată
C. Poligonală sau sferică
D. Stelară
E. Sferoidă

510.C.M. Stabiliți ce conţine citoplasma granulocitelor :

A. Mitocondrii
B. Ribozomi
C. Complex Golgi
D. Reticuli celulari
E. Fibrile reticulare

511.C.S. Identificați ce conţine citoplasma granulocitelor:

A. Reţea citoplasmatică
B. Osteocite
C. Hesteocite
D. Limfocite
E. Granulocite

512.C.M. Precizați conţinutul citoplasmei limfocitelor:

A. Mitocondrii
B. Lizozomi
C. Vezicule pinocitoase
D. Ribozomi
E. Leucocite

513.C.M. Concretizați funcţiile pulpei dentare :

A. Trofică
B. De barieră și protecţie
C. Plastică
D. De repartiţie a presiunii masticatorii
E. De formare a ţesutului osos alveolar

514.C.M. Numiți modificările morfologice ale pulpei în raport de vârstă :

A. Vacuolizarea odontoblaştilor
B. Distrofia reticulară a pulpei
C. Pietrificarea pulpei
D. Acantoliza pulpară
E. Degradaţia balonantă

515.C.M. Precizați factorii ce provoacă inflamația pulpei :

A. Factorii de protecţie a organismului
B. Factorii de protecţie a pulpei
C. Durata acţiunii excitantului
D. Localizarea cavităţii carioase
E. Microflora cavităţii carioase

516.C.M. Sursele de infectare a pulpei pot fi :

A. Cavitatea carioasă a dintelui
B. Canaliculele dentinale infectate
C. Retrograd
D. Punga parodontală
E. Prin smalţ

517. C.M. Precizați cauzele inflamaţiei pulpare:

A. Traumă mecanică
B. Microorganismele şi toxinele lor
C. Factorii chimici
D. Prezenţa depunerilor dentare
E. Aplicarea obturaţiei de bază

518.C.M. Indicați semnele caracteristice inflamaţiei :

A. Alterarea
B. Hipertrofia
C. Exudarea
D. Tulburări metabolice
E. Proliferarea
519. C.M.Diagnosticul diferențial al pulpitei cronice se efectuează cu:
A. Pulpita acută de focar
B. Periodontită în exacerbare
C. Carie profundă
D. Alveolită
E. Glosalgie

520. C.M. Precizați contraindicaţiile către aplicarea metodei biologice de tratament a pulpitei :
A. Vârsta de peste 40 ani
B. Boala hipertensivă
C. Ateroscleroză
D. Bolnavi cu candidoză
E. Copii cu glosalgie

521.C.M. Precizați contraindicaţiile către aplicarea metodei biologice în tratamentul pulpitei :

A. Alveolita
B. Diabetul
C. Avitaminoza
D. Parodontita
E. Parodontoza

522.C.M. Concretizați contraidicaţiile către aplicarea metodei biologice în tratamentul pulpitei

:
A. Modificări radiologice periapicale
B. Scop protetic
C. Excitabilitatea pulpei –2-6 ma
D. Reducerea electroexcitabilităţii pulpei peste 25 ma
E. Cavitatea carioasă la colet

523.C.M. Precizați în care cazuri este indicată amputarea vitală a pulpei:

A. Tratarea pulpitei la dinţii pluriradiculari în caz de denudare accidentală a pulpei
B. Pulpita acută de focar
C. Pulpita acută difuză
D. Pulpita hipertrofică
E. Caria profundă

524. C.M. Concretizați în care cazuri este indicată amputarea vitală a pulpei:
A. Pulpita hipertrofică
B. Pulpita gangrenoasă
C. Pulpita cronică fibroasă
D. Electroexcitabilitatea pulpei sub 40 mA
E. Pulpită acută difuză

525. C.M. Indicați în care cazuri este contraindicată amputarea vitală :

A. La dinţii monoradiculari
B. În boala hipertensivă
C. Diabet zaharat
D. Avitaminoza
E. Pulpită acută de focar
526.C.M. Precizați în care afecțiuni este contraindicată amputarea vitală a pulpei :
A. Pulpita acută de focar
B. Caria profundă
C. Parodontita
D. Dinţi pluriradiculari
E. Pulpita fibroasă cronică

527.C.M. Precizați în ce cazuri la care afecțiuni se indică extirparea vitală a pulpei :

A. Pulpita acută de focar
B. Pulpita acută difuză
C. Pulpita cronică fibroasă
D. Periodontita apicală
E. Periodontita marginală

528.C.M. Precizați în care cazuri este indicată extirparea vitală a pulpei :

A. Pulpita cronică hipertrofică
B. Pulpita cronică gangrenoasă
C. Denudarea accidentală a pulpei
D. Când electroexcitabilitatea este sub 100 ma
E. Parodontita marginală

529.C.M. Indicați stările clinice în care este contraindicată metoda de extirpare vitală:
A. Nesuportarea individuală a anesteticelor
B. În stări somatice generalizate
C. Pulpita acută de focar
D. La vârsta de până la 20 ani
E. Parodontite

530. C.M. Numiți afecțiunile în care este indicată metoda de extirpare devitală:
A. Pulpita acută de focar
B. Pulpita cronică fibroasă
C. Pulpita cronică hipertrofică
D. Pulpita cronică gangrenoasă
E. Pulpita acută difuză

531.C.M. Numiți stările clinice în care este contraindicată metoda de extirpare devitală:
A. Impermeabilitatea absolută a canalelor radiculare
B. La bolnavi cu infarct al miocardului
C. Stări nevrotice grave
D. Pulpita de focar
E. Pulpita gangrenoasă

532.C.M. Stabiliți scopurile premedicaţiei pacientului în caz de pulpită :

A. Obţinerea stabilizării funcţiilor sistemului nervos central
B. Înlăturarea condiţiilor de reacţie neadecvată a pacientului
C. Tratrea pulpitei la prima şedinţă
D. Extirparea pulpei indolor
E. Aplicarea unui pansament provizoriu

533. C.S.Numiți preparatul medicamentos utilizat în tratarea pulpitei prin metoda biologică:
A. Pasta de zinc – eugenat
B. Pasta cu timol
C. Pasta cu fenol
D. Pasta cu azotat de argint
E. Pasta zinc fosfat

534.C.M. Enumerați preparatele medicamentoase utilizate în tratarea pulpitei prin metoda

biologică:
A. Preparate pe bază de hidroxid de Ca
B. Antibioticele
C. Glucocorticoizii
D. Enzimele
E. Pasta cu fenol

535.C.M. Determinați preparatele utilizate în tratarea pulpitelor prin metoda biologică:

A. Preparate antimicrobiene
B. Sulfanilamidele
C. Nitrofuranii
D. Pasta cu timol
E. Pasta cu fenol

536.C.M. Indicați preparatele utilizate în tratarea pulpitelor prin metoda biologică:

A. Glucozaminoglicanele
B. Preparatele colagenului
C. Biosubstratele
D. Pastele zinc fosfate
E. Pastele foredent

537.C.M. Precizați criteriile clinice ale tratamentului eficient prin metoda biologică :
A. Lipsa durerilor
B. Excitabilitatea pulpei 2-6 mA
C. Lipsa modificărilor radiologice în periodonţiu – în termen lung
D. Dureri de la excitanţi
E. Dureri la percuţie

538.C.M. Precizați timpul de acţiune a pastei arsenicale:

A. 10-12 ore
B. 15-20 ore
C. 30-35 ore
D. 24-36 ore
E. 48 ore

539.C.S. Indicați timpul de acţiune a pastei devitalizante cu efect lent:

A. 5-6 zile
B. 15-18 zile
C. 20-25 zile
D. 30-40 zile
E. 7-15 zile

540.C.M. Precizați de ce depinde stabilirea diagnosticului corect în caz de pulpită:

A. Anamneza bolii
B. Evoluţia bolii curente
C. Vârsta
D. Prezenţa bolilor generale
E. Dinamica evoluţiei tratamentului anterior

541.C.M.Enumerați erorile şi complicaţiile comise la tratarea pulpitei prin metoda amputării

vitale:
A. Anesteziere deficilă
B. Înlăturarea incorectă a tavanului camerei pulpare
C. Hemoragie
D. Dozarea incorectă a pastei arsenicale
E. Fracturarea instrumentului eudodontic

543.C.M.Enumerați erorile şi complicaţiile omise la tratarea pulpitei prin metoda devitală:

A. Necroza gingiei adiacente
B. Necroza osului alveolar
C. Aplicarea pastei devitale în cavitatea deschisă insuficient
D. Anesteziere deficilă
E. Răspîndirea mai departe a procesului carios

544.C.M. Enumerați erorile şi complicaţiile comise la tratarea pulpitei prin metoda de

extirpare:
A. Dureri la extirpare
B. Fracturarea acului de extirpare
C. Acutizarea paradontitei
D. Apariţiea nevralgiei
E. Acutizarea sinusitei

545. C.M. Enumerați erorile şi complicaţiile la tratarea pulpitei prin metoda de extirpare:
A. Extirparea incomplectă a pulpei
B. Traumatizarea-iritarea periodonţiului
C. Traumarea ţesuturilor moi
D. Perforarea canalului radicular
E. Necroza osului alveolar

546. C.S.Concretizați erorile şi complicaţiile la tratarea pulpitei prin metoda de extirpare:

A. Hemoragie de canal
B. Impingerea pulpei infectate în periodonţiu
C. Perforarea peretelui canalului radicular
D. Perforarea fundului camerii pulpare
E. Acutizarea paradontitei
547.C.M. Enumerați erorile şi complicaţiile care apar după obturarea canalului în caz de
pulpite:
A. Dureri la percuţie
B. Dureri la masticaţie
C. Fractura instrumentului endodontic
D. Perforarea trifurcaţiei
E. Fractura frezei

548. C.M.Precizați erorile şi complicaţiile ce apar după obturarea canalului radicular în

pulpită:
A. Obturarea incompletă a canalului radicular
B. Obturarea cu depăşire
C. Dureri la extirpare
D. Acutizarea stării generale
E. Traumarea ţesuturilor

549.C.M. Indicați erorile şi complicaţiile ce apar la tratarea pulpitei prin metoda amputării
vitale:
A. Dureri acute cu iradieri
B. Dureri de la excitanţi termici
C. Dureri la apăsare pe dinte
D. Schimbare in culoare a dintelui
E. Inflamarea gingiei marginale

550.C.S. Precizați cauza de apariţie a complicaţiilor în caz de amputare vitală a pulpei:

A. Nerespectarea regulelor de aseptică
B. Erorile în diagnostic
C. Alegerea incorectă a instrumenrariului pentru diagnostic
D. Electroexitabilitatea pulpei scăzută
E. Procesul distructiv apical

551.C.M. Acțiunile medicului stomatolog în caz de eşec a metodei de amputare vitală:

A. Extirparea totală a pulpei
B. Tratarea medicamentoasă a canalului radicular
C. Obturarea canalului în limitele orificiului apical
D. Tratarea mecanică a canalului radicular
E. Folosirea pastelor curative

552. C.M.Care sunt metodele fizioterapeutice utilizate la tratarea complicaţiilor după

obturarea canalelor radiculare :
A. Fluctuorizarea
B. Darsonvalizarea
C. Magnitoterapia
D. Electroforeza transcanală
E. Culer - Şerbacov
553. C.S.Marcați metoda fizioterapeutică utilizată la tratarea complicaţiilor după obturarea
canalelor radiculare:
A. RUS – terapie
B. Magnitoterapie
C. Electroforeză transcanală
D. Culer – Şerbacov
E. Raze ultraviolete

554.C.M. Precizați acţiunile preparatelor medicamentoase utilizate în metoda biologică de

tratare a pulpitei :
A. Jugularea inflamaţiei în pulpă
B. Stimularea proceselor de dentinogeneză
C. Necrotizarea pulpei
D. Inflamarea periodonţiului
E. Gingivita catarală

555.C.S. Precizați acţiunea preparatelor medicamentoase folosite la metoda biologică de

tratare a pulpitei :
A. Izolarea camerei pulpare şi a pulpei de acțiunea agenţilor biologic agresivi
B. Necroza pulpei
C. Proces distructiv apical
D. Apariţia stomatitei
E. Gingivită catarală

556.C.M. Marcați acţiunile ce le posedă corticosteroizii utilizaţi la tratarea pulpitelor prin

metoda biologică:
A. Antiinflamatorie
B. Desensibilizantă
C. Analgetică
D. Dentinogeneză
E. Caunterizantă

557.C.M. Marcați acţiunile enzimelor utilizate în tratamentul pulpitelor prin metoda biologică:
A. Necrolitică
B. Mucolitică
C. Antiinflamatorie
D. Desensibilizantă
E. Analgetică

558.C.M. Determinați acţiunile negative ale antibioticelor utilizate în tratarea pulpitei prin
metoda biologică:
A. Duc la apariţia bacteriilor rezistente la antibiotice
B. Inhibă activitatea fagocitară a celulelor pulpei
C. Inhibă activitatea odontoblaştilor
D. Stimulează dentinogeneza
E. Posedă acţiune cauterizantă

559.C.M. Precizați caracteristicile clinice ale inflamaţiei pulpare :

A. Variate
B. Condiţionate de starea generală
C. Nevariate
D. Necondiţionate de starea locală
E. Necondiţionate de starea generală

560.C.M. Diagnosticul pulpitelor se efectuează în baza:

A. Interogării
B. Inspecţiei
C. Palpării
D. Stării generale a organismului
E. Starii locale bucale

561. C.M. Precizați afecţiunile asociate ce pot fi însoţite de iradierea durerii în dinţi şi maxilare:
A. Limfadenită
B. Plexalgia dentară
C. Stenocardia
D. Hipotireoza
E. Hiperplazia

562.C.M. Precizați afecţiunile asociate ce pot fi însoţite de iradierea durerii în dinţi şi maxilare:
A. Linfadenită
B. Nevralgia
C. Nevrita a ramurilor II şi III a nervului trigemen
D. Hiperestezia
E. Pericoronarita

563.C.M. Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedată de:

A. Suprasolicitarea funcţională
B. Trauma dintelui
C. Suprasolicitări nervoase
D. Boli de natură bacterială
E. Prezenţa alveolitei

564.C.M. Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedată de:

A. Casarea cavităţii carioase cu resturi alimentare
B. Hipotermie
C. Surmenare
D. Stenocardie
E. Hiperterioză

565.C.M. Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedată de:

A. Intervenţiile chirurgicale
B. Boli de natură virotică
C. Plexalga dentară
D. Hipotireoză
E. Pericoronarita

566.C.M. Sursele de infectare a pulpei pot fi :

A. Cavitatea carioasă
B. De eroziuni a adamantinei
C. Stenocardie
D. Alveolita
E. Gangliolita

567.C.M. Enumerați procedeele ce anticipează examinarea cavității carioase :

A. Înlăturarea dentinei ramolite
B. Înlăturarea marginilor suspendate ale adamantinei
C. Înlăturarea tartrului dentar
D. Înlăturarea depunerilor moi
E. Prepararea cavităţii carioase

568.C.M. Pentru stabilirea diagnosticului de pulpită vom ţine cont de diferenţa reacţiei
dureroase a pulpei la:
A. Sondarea pereţilor
B. Sondarea planșeului cavităţii
C. Sondarea într-un singur punct
D. Sondarea regiunii smalţ-dentină
E. Sondarea coletului dintelui

569. C.M.Pentru a stabili diagnosticul de pulpită se va ţine cont de diferenţa reacţiei dureroase
a pulpei dentare la:
A. Sondarea pereţilor
B. Sondarea fundului cavităţii
C. Sondarea joncţiunii smalţ-dentină
D. Sondarea coletului
E. Sondarea suprafeţei ocluzală a dintelui

570.C.S. Precizați ce determină reacția de răspuns la percuţia comparativă a dinţilor :

A. Intoxicaţia periodonţiului
B. Prezența cavităţii carioase
C. Prezența pungilor parodontale
D. Prezența defectelor cuneiforme
E. Prezența necrozei acide

571. C.M.Pentru a determina reacţia pulpei la curentul electric trebuie să ţinem cont de
următorii factori:
A. Afecţiunile parodonţiului
B. Vârsta pacientului
C. Afecţiunile sistemului nervos central
D. Localizarea cavităţii carioase
E. Prezenţa dentinei ramolite

572.C.M. Pentru a determina reacţia pulpei la curentul electric ţinem cont de următorii factori:
A. Tulburările endocrine
B. Afecţiunile parodonţiului
C. Prezenţa dentinei ramolite
D. Localizarea cavităţii carioase
E. Prezenţa depunerilor pe dinţi

573. C.M.Indicați simptomele formelor acute de pulpită :

A. Durere spontană
B. Durere la acţiunea excitanţilor mecanici, chimici, termici
C. Înteţirea durerilor pe timp de noapte
D. Dureri permanente
E. Alungirea dintelui

574.C.M. Enumerați simptomele formelor acute de pulpită :

A. Dureri paroxistice în intervale indolore
B. Dureri spontane
C. Dureri la masticaţie
D. Dureri la percuţie
E. Senzaţie de alungire a dintelui

575.C.M. Identificați motivele declanșării durerilor spontane în pulpita acută:

A. Tulburări ale circulaţiei sanguine
B. Excitarea terminaţiilor nervoase de toxinele bacteriene
C. Excitarea terminaţiilor nervoase de produse de dezintegrare a substanţei organice din dentină şi
pulpă
D. Modificări în compoziţia chimică a salivei
E. Modificări în compoziţia tartrului dentar

576.C.M. Clișeul radiografic în caz de pulpită indică :

A. Localizarea cavităţii carioase
B. Pungă parodontală
C. Lungimea coroanei artificiale
D. Fractura instrumentului
E. Prezenţa dentinei ramolite

577.C.M. Diagnosticul diferențial al pulpitei acute de focar se efectuează cu :

A. Caria profundă
B. Pulpita acută difuză
C. Pulpita cronică fibroasă
D. Parodontita acută marginală
E. Periodontita acută

578.C.M. Diagnosticul diferențial al pulpitei acute de focar se efectuează cu:

A. Papilita
B. Pulpita acută difuză
C. Gingivita acută
D. Pulpita cronică gangrenoasă
E. Periodontita cronică

579. C.M.Marcați caracteristicile durerii în pulpita acută difuză:

A. Nocturnă persistenţă
B. Îndelungată de la excitanţi
C. Dureri în timpul zilei- câteodată
D. Dureri localizate
E. Durere la atingere de dinte

580. C.M.Durerea în pulpita acută difuză a dinţilor superiori iradiază în regiunea :

A. Temporală
B. Supraorbitală
C. Mandibulară
D. Cervicală
E. Occipitală

581.C.M. Durerea în pulpită difuză a dinţilor superiori iradiază în:

A. Dinţii arcadei inferioare
B. Regiunea supraorbitală
C. Regiunea cervicală
D. Ureche
E. Regiunea occipitală

582. C.M.Durerea în pulpita acută difuză a dinţilor inferiori iradiază în:

A. Regiunea occipitală
B. Ureche
C. Regiunea submandibulară
D. Regiunea temporală
E. Regiunea supraorbitală

583. C.M.Durera în pulpită acută difuză a dinţilor inferiori iradiază în:

A. Regiunea submandibulară
B. Ureche
C. Regiunea occipitală
D. Regiunea cervicală
E. Regiunea supraorbitală

584. C.M.Durera în pulpita acută difuză a dinţilor superiori iradiază în:

A. Ureche
B. Regiunea occipitală
C. Dinţii arcadei inferioare
D. Regiunea supraorbitală
E. Regiunea cervicală

585.C.M. Electroexcitabilitatea pulpei la pulpită acută difuză poate fi în mărime de:

A. 30 mA
B. 40mA
C. 50mA
D. 20mA
E. 15mA

586. C.M.Diagnosticul diferențial al pulpitei acute difuze se efectuează cu :

A. Pulpita acută de focar
B. Pulpita cronică în acutizare
C. Pulpita cronică hipertrofică
D. Pulpita cronică gangrenoasă
E. Defectul cuneiform

587.C.M. Diagnosticul diferențial al pulpitei acute difuze se efectuează cu:

A. Periodontita apicală acută
B. Nevralgia nervului trigemen
C. Sinuzitei
D. Cariei medii
E. Defectului cuneiform

588.C.M. Precizați caracteristicile durerii în formele cronice de pulpită:

A. Trenante în timpul alimentaţiei
B. La inspirări de aer rece
C. La trecere dintr-un local cald la rece
D. Nocturne
E. Parocsistice

589.C.M. Concretizați caracteristicile durerii în formele cronice de pulpită:

A. Trenante în timpul alimentaţiei
B. La inspirări de aer rece
C. Nocturne
D. Parocsistice
E. În timpul zilei

590. C.S. Numiți caracteristicile durerii în formele cronice de pulpită:

A. La trecerea dintr-un local cald la rece
B. La apăsare pe dinte
C. Nocturne
D. Dureri dimineaţa
E. Dureri permanente

591.C.M. Bolnavul cu pulpită cronică fibroasă prezintă dureri la excitanţi:

A. Termici
B. Mecanici
C. La atingere de dinte
D. Fizici
E. Percuţie

592.C.M. Diagnosticul diferențial al pulpitei cronice fibroase se efectuează cu:

A. Caria profundă
B. Pulpita cronică gangrenoasă
C. Nevralgia trigemenului
D. Sinusita
E. Alveolita

593. C.S.Diagnosticul diferențial al pulpitei cronice gangrenoase se efectuează cu:

A. Periodontita apicală cronică
B. Caria medie
C. Pulpita acută de focar
D. Pulpita acută difuză
E. Defectul cuneiform

594. C.M.Bolnavul cu pulpită cronică hipertrofică acuză:

A. Dureri sâcâitoare de la excitanţi
B. Excrescenţe de carne în dinţi
C. Sângerări din dinte
D. Dureri la apăsare pe dinte
E. Dureri nocturne

595.C.M. Bolnavul în caz de pulpită cronică hipertrofică acuză:

A. Sângerări din dinte
B. Dureri în timpul masticaţiei
C. Dureri la apăsare pe dinte
D. Dureri nocturne
E. Dureri pasagere

596.C.S. Diagnosticul diferențial al pulpitei cronice hipertrofice se efectuează cu :

A. Proliferarea papilei gingivale
B. Pulpita acută de focar
C. Pulpita acută difuză
D. Pulpita cronică gangrenoasă
E. Pulpita cronică fibroasă

597. C.M.Concretizați sarcinile ce stau în fața medicului la tratarea pulpitelor :

A. Stimularea procesului inflamator
B. Prevenirea periodontitei
C. Lichidarea focarului de inflamaţie în pulpă şi atenuarea durerii
D. Stimularea proceselor reparative şi de dentinogeneză
E. Intensificarea procesului inflamator

598.C.S. Precizați la care forme de pulpită se indică metoda biologică:

A. Pulpita acută de focar
B. Pulpita cronică fibroasă
C. Pulpita acută difuză
D. Pulpita cronică hipertrofică
E. Pulpita cronică gangrenoasă

599.C.M. Precizați în ce cazuri este indicată amputaţia vitală:

A. La monoradiculari
B. La pluriradiculari
C. Până la 25-30 ani
D. Imposibilitatea aplicării coafajului direct
E. Pulpita cronică fibroasă
600.C.M. Precizați care sunt componentele citoplasmei odontoblastice:
A. Organite celulare
B. Ribozomi
C. Polizomi
D. Nucleu
E. Leucocite