AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.

6201/2006/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

FORTRAL 50 mg

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat conţine pentazocină 50,00 mg sub formă de clorhidrat de pentazocină
56,40 mg.

3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ameliorarea durerii acute severe şi a durerii cronice.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doza este ajustată în funcţie de severitatea durerii şi răspunsul clinic al fiecărui pacient.

Adulţi şi copii cu vârstă peste 12 ani:

La început, doza recomandată este de 50-100 mg pentazocină (1-2 comprimate Fortral
50 mg) la intervale de 3-4 ore. În funcţie de răspunsul la tratament pot fi ajustate dozele şi
frecvenţa administrărilor. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 600 mg
pentazocină.

Copii cu vârste între 7-12 ani:

Doza recomandată este de 25 mg pentazocină (1/2 comprimat Fortral 50 mg) la intervale
de 3-4 ore.

Deşi pentazocina are un potenţial de a determina dependenţă mai mic decât cel al morfinei
sau al altor opioide cu efect mai puternic, dependenţa poate să apară în cazul utilizării
îndelungate, iar în cazul întreruperii bruşte a tratamentului pot să apară simptome de
sevraj.

4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la pentazocină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului
Deprimare severă a funcţiei respiratorii
Hipertensiune arterială sau pulmonară severă
Traumatisme craniene sau tulburări ale percepţiei determinate de către leziuni cerebrale
Hipertensiune intracraniană
Afecţiuni convulsive
Dependenţă psihică de analgezice opioide
Porfirie
Intoxicaţie acută cu alcool etilic

1
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Pentazocina nu trebuie administrată la pacienţii cărora li s-a administrat anterior doze mari
de opioide cu efect mai puternic deoarece aceasta poate determina apariţia sindromului de
sevraj. Efectul analgezic al acesteia poate fi, de asemenea, diminuat.
Pentazocina nu poate determina diminuarea sau creşterea tensiunii arteriale, probabil
datorită eliberării catecolaminelor endogene. În consecinţă, este necesară precauţie în cazul
pacienţilor cu feocromocitom, al pacienţilor în faza acută a recuperării după producerea
unui infarct miocardic, deoarece tensiunea arterială pulmonară şi sistemică şi rezistenţa
vasculară pot fi crescute, şi în cazul altor afecţiuni în care rezistenţa vasculară şi tensiunea
arterială pot fi modificate patologic.
Pentazocina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu deprimare a funcţiei
respiratorii, insuficienţă hepatică sau renală, hipertensiune arterială, hipotiroidie sau la
vârstnici.
Pentazocina trebuie administrată cu precauţie şi la pacienţii cu predispoziţie la convulsii.
În general, pentazocina trebuie administrată, cu precauţie datorită riscului de apariţie a
dependenţei. Sindromul de dependenţă este uşor şi nu necesită tratament cu metadonă.
Nu există date suficiente referitoare la utilizarea pentazocinei la copiii cu vârstă sub 12 ani,
de aceea pentazocina poate fi utilizată la acest grup de pacienţi doar dacă este neapărat
necesar.
Datorită substanţei active conţinute, administrarea medicamentului la sportivi poate
determina pozitivarea unor teste antidoping.
Deoarece acest medicament conţine lactoză monohidrat, pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la
glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

Pentazocina nu trebuie administrată la pacienţii care utilizează inhibitori ai
monoaminooxidazei sau în primele 14 zile după întreruperea utilizării acestora.
Pentazocina potenţează efectele alcoolului etilic, sedativelor, hipnoticelor, neurolepticelor,
antidepresivelor sau oricăror altor deprimante ale sistemului nervos central (SNC).
Pentazocina este metabolizată mai rapid la fumători decât la nefumători, ceea ce poate
determina diminuarea eficacităţii medicamentului la fumători.
Pentaxocina poate antagoniza efectele agoniştilor cu efect mai puternic ai receptorilor
opioide, cum ar fi morfina, determinând diminuarea efectului analgezic şi apariţia
sindromului de sevraj la pacienţii care efectuează tratament îndelungat cu doze mari de
opioide cu efect mai puternic.
Pentazocina poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei.
Tratamentul concomitent cu cimetidină, barbiturice, antihistaminice, antidepresive,
rifampicină sau fenitoină determină creşterea incidenţei şi severităţii reacţiilor adverse.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu a fost stabilită siguranţa utilizării pentazocinei în perioada de sarcină, de aceea
pentazocina este administrată doar în cazul unor anumite urgenţe în care beneficiul
terapeutic matern depăşeşte riscul posibil fetal. Nu este recomandată utilizarea
pentazocinei în timpul travaliului dacă dilataţia colului în a doua parte a travaliului este
mai mare de 4-5 cm sau în cazul naşterii premature.
Nu este recomandată utilizarea pentazocinei în perioada de alăptare.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Medicamentul influenţează puternic capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje, de aceea este contraindicată conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor în
timpul tratamentului.

2
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţa şi vărsăturile, care apar la 15% dintre
pacienţi, vertijul, ameţelile şi sedarea cu diaforeză.
Alte reacţii adverse apar mai rar:
Aparat respirator: deprimarea funcţiei respiratorii, dispnee.
Aparat cardiovascular: tahicardie, hipotensiune arterială sau hipertensiune arterială.
SNC: halucinaţii, cefalee, confuzie, dezorientare, astenie, vise anormale, insomnie,
sincopă, vedere neclară şi dificultăţi de focalizare, depresie, tremor, iritabilitate, excitaţie,
tinnitus.
Alte reacţii adverse: xerostomie, constipaţie, crampe abdominale, diaree, spasme ale
tractului biliar, inapetenţă, retenţie urinară, sindrom nefrotic, tulburări ale potenţei,
parestezii, eozinofilie, agranulocitoză, frisoane şi reacţii alergice.
Deoarece există posibilitatea apariţiei agranulocitozei, care este, de obicei, reversibilă, se
recomandă efectuarea ocazională a hemoleucogramei în cazul tratamentului îndelungat cu
pentazocină (mai mult de om săptămână).
La pacienţii care utilizează pentazocină o perioadă îndelungată (mai mult de o săptămână),
pot să apară dependenţa şi sindromul de sevraj, care diferă de simptomatologia tipică a
dependenţei de opioide. Simptomele includ crampe abdominale uşoare, greaţă, vărsături,
agitaţie, vertij, febră şi frisoane. Aceste simptome sunt uşoare comparativ cu cele tipice ale
sevrajului la opioide. Trebuie evitat tratamentul de substituţie cu metadonă sau alte
medicamente utilizate în tratamentul sindromului de sevraj apărut în urma întreruperii
administrării pentazocinei.

4.9 Supradozaj
Semnele clinice ale supradozajului acut cu doze mari de pentazocină sunt asemănătoare
celor ale supradozajului cu morfină sau alte opioide. Acestea includ somnolenţă, deprimare
a funcţiei respiratorii, hipertensiune arterială sau hipotensiune arterială. În cazurile mai
grave pot să apară insuficienţă cardiacă, convulsii şi comă.
Trebuie luate măsuri adecvate pentru menţinerea ventilaţiei şi trebuie administrat tratament
de susţinere a circulaţiei. În cazul apariţiei convulsiilor trebuie administrat tratament
anticonvulsivant.
Dacă au fost ingerate prea multe comprimate se recomandă efectuarea lavajului gastric,
administrarea de cărbune activat şi monitorizarea atentă a semnelor funcţiilor vitale.
Naloxona este antidotul specific. Trebuie administrată intravenos o doză de 0,1 mg
naloxonă la intervale de 2 minute. De obicei sunt suficiente doze totale de 0,4-2 mg
naloxonă. Administrarea nalorfinei este contraindicată deoarece poate agrava starea clinică
a pacientului intoxicat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alcaloizi naturali din opiu, derivaţi de benzomorfan
Cod ATC: N02A D01
Pentazocina este un analgezic cu efect puternic cu acţiune agonistă asupra receptorilor
opioizi k şi antagonistă asupra receptorilor opioizi μ. Ea determină un tip de analgezie
diferit de cel determinat de către morfină. Pentazocina întrerupe conducerea nociceptivă la
nivel spinal în timp de morfina acţionează, de asemenea, la nivel supraspinal.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Deşi pentazocina este absorbită complet după administrare orală concentraţiile plasmatice
prezintă variaţii considerabile de la un pacient la altul. Biodisponibilitatea pentazocinei
atinge 20% la pacienţii cu funcţie hepatică indemnă. Concentraţiile plasmatice maxime
sunt atinse după 1-3 ore de la administrarea orală.

3
 Efectul analgezic apare după 15-30 minute şi este maxim după 1-3 ore. Acesta durează
3 ore.
Volumul aparent de distribuţie variază între 370-415 l, ceea ce indică o acumulare
considerabilă în unele ţesuturi. Procentul de legare a pentazocinei de proteinele plasmatice
variază între 49%-75%. În sânge, aproximativ 50% din cantitatea de pentazocină poate fi
prezentă în eritrocite.
Pentazocina traversează bariera feto-placentară; valorile medii ale concentraţiei în sângele
din cordonul ombilical sunt de aproximativ 60-70% din cele atinse la mamă.
Timpul de înjumătăţire (t1/2) este de aproximativ 6 ore. În urma metabolizării hepatice
intense, doar 8% din doza administrată pe cale orală este excretată în urină sub formă
nemodificată şi 1,5% în materiile fecale. Pentazocina este excretată în urină sub formă de
metaboliţi în proporţie de 60-70%. Clearance-ul său renal este de 45 ml/min. La pacienţii
cu ciroză sunt observate o reducere semnificativă clearance-ului şi o creştere marcată a
biodisponibilităţii.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile de toxicitate a dozei unice efectuate la animale au indicat toxicitatea relativ
scăzută a pentazocinei după administrare orală. Valorile DL50 au fost 205 mg/kg la şoareci
şi de 1100 mg/kg la şobolani. Valorile DL50 în urma administrării subcutanate au fost de
160 mg/kg la şoareci şi de 175 mg/kg la şobolani iar în urma administrării intravenoase, de
19,8 mg/kg la şoareci şi 2 mg/kg la şobolani. Toxicitatea dozei unice de pentazocină
administrată la animale s-a manifestat sub forma diminuării activităţii generale şi a
temperaturii corporale.
Studiile de toxicitate a dozelor repetate au indicat că pentazocina determină apariţia
convulsiilor, a modificărilor structurii/funcţiei glandelor salivare şi modificări ale greutăţii
vezicii urinare la şobolani atunci când a fost administrată injectabil intramuscular,
intraperitoneal şi subcutanat în doze de peste 1,5 g/kg.
Atunci când a fost administrată oral sau parenteral la iepuri şi şobolani, pentazocina nu a
determinat reacţii adverse asupra funcţiei de reproducere sau a gestaţiei. Nu au fost
observate efecte embriotoxice. Un studiu efectuat a indicat că administrarea pentazocinei la
femelele gestante a fost asociată cu apariţia malformaţiilor congenitale la pui. La puii
femelelor de hamster cărora li s-a administrat într-un moment critic al gestaţiei o doză
unică de peste 30 ori mai mare decât doza recomandată pentru utilizare la om a fost
observată o creştere a incidenţei malformaţiilor extremităţii craniale a tubului neural. După
administrarea unei doze de 15 ori mai mare decât doza recomandată pentru utilizare la om
nu au fost observate efecte teratogene. La puii femelelor de şobolan cărora li s-a
administrat tripelenamină şi pentazocină în doză de 2-4 ori mai mare decât doza
recomandată pentru utilizare la om au fost observate modificări comportamentale pe
termen lung.
In vitro, pentazocina a determinat creşterea frecvenţa contracţiilor miometrului la femelele
de şobolan.
În literatura de specialitate nu există menţiuni referitoare la teste de mutagenitate.
În studiile efectuate la animale pe termen lung nu au fost observate date referitoare la
efecte carcinogene ale pentazocinei.
Au fost observate reacţii locale cutanate caracterizate prin edem, hemoragie, îngroşarea
ţesutului subcutanat şi aderenţe la musculatura subiacentă după administrarea repetată a
pentazocinei la şobolani, iepuri, dar nu şi în cazul administrării la maimuţe.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Amidon de porumb, lactoză monohidrat, povidonă, metabisulfit de sodiu, laurilsulfat de
sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu

4
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un flacon din sticlă brună a 20 comprimate
Cutie cu un flacon din sticlă brună a 100 comprimate

6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi

manipularea sa
Nu este cazul

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Krka d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

6201/2006/01-02

9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

Reautorizare, Februarie 2006

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2006