Peisajul reprezintă o întindere, un teritoriu care se prezintă în faţa unui

observator, devenind astfel subiectul unui tablou, al unui act artistic,

sau subiect al contemplaţiei. Dar, pe lângă această definiţie cu
caracter general, există numeroase tipuri de abordări din domenii
variate precum geografie, ecologie, arte plastice, urbanism,
peisagistică, sociologie, antropologie.

Peisajul ecuatoriala cuprinde o padure care este totdeauna verde si se

gaseste in zonele calde si umede ale tropicelor la o altitudine mica.
Peste toate, umezeala este factorul principal care influenteaza
distributia padurilor ecuatoriale, desi alti factori, cum ar fi solurile, pot
fi importante. Precipitatiile anuale sunt in medie intre 1,500 - 4,000
mm, si temperatura medie este intre 25 - 35° C. Mai important este ca
nu exista un sezon uscat in urma umezelei severe. In afara de
baldachinul de sus, mai sunt doua sau mai multe straturi forestiere,
compuse in mare parte din puieti, arbusti, si copaci. Vita de vie si
muschii atasati copacilor sunt de obicei din abundenta. Vazut din aer
baldachinul de sus este inchis si o lumina subtire atinge solul padurii.

Condițiile climatice favorabile din această zonă extrem de caldă și

umedă permit existența unei mari diversități de animale. Cele mai
multe (șerpi, insecte, maimuțe, fluturi, păsări viu colorate ) trăiesc în
coroana arborilor unde găsesc o hrană abundentă. Animalele
arbolicole s-au adaptat, putând face salturi și agățându-se de ramurile
arborilor. În desișurile acestor păduri mai găsim jaguarul, antilopa de
pădure)
Peisajul urban

Zonarea funcțională a orașelor crează tipuri de peisaje urbane

omogene care sunt diferite și percepute ca atare de rezidenți. Fie că
vorbim de lucrări generale de geografie urbană sau de analiza mediilor
urbane focusate pe studii de caz în cadru unui sistem urban se
diferențiază ca tipologii funcționale funcții rezidențiale, comerciale,
industriale, de transport, de loisir /recreere, terțiare sau de servicii.

Acestea sunt dependete de profilul orașului analizat de cele mai multe

ori ținând cont de sectorul economic specific. În funcție de profilul
acestor orașe pe teritoriul lor există o serie de infrastructuri care
oferă o imagine de ansamblu peisajelor urbane. Pesiajul urban nu este
produs numai pentru a fi privit sau perceput ci este construit pentru a
fi folosit.

Peisajul desertic

In deserturi predomina suprafetele intinse lipsite de vegetatie,

acoperite cu dune de nisip sau cu stanci. Vegetatia este localizata pe
fundul vailor seci (ueduri) si in oaze, unde se intalnesc palmieri, care
folosesc rezervele de apa din panzele freatice.

Deserturile au o vegetatie care difera mult de la o regiune la alta. Spre

exemplu, in Sahara predomina ierburile, tufisurile xerofite, iar in
deserturile Mojave - Sonora (S-V Statelor Unite) sunt caracteristici
cactusii candelabru.
In pustiurile calde vegetatia este ceva mai variata, cu adaptari pentru
utilizarea (economica) a apei: multe specii au frunze caduce,
suculente sau spinoase, cu ciclu rapid de dezvoltare; exista si plante
suculente care ating cativa metri inaltime, cum sunt euforbiaceele
arborescente si cactusii. In schimb, in pustiurile reci vegetatia domi-
nanta este formata din tufe rare de graminee, mici plante lemnoase
taratoare, muschi, licheni etc.

Fauna este reprezentata prin diferite specii de serpi, scorpioni si

insecte. Camila dromader, specifica desertului Sahara, a fost domes-
ticita; in Gobi sunt camile cu doua cocoase si cai salbatici, in
Atacama, lame etc. Pentru desertul Kalahari este caracteristic strutul
african.

Peisajul gheterilor de calota

Climatul polar se defineste prin variatii termice in limitele

temperaturilor negative si prin permanenta frigului.De altfel,
temperaturile minime absolute au coborat sub -90° C, la statiunea
Vostok.Ca urmare a climatului extrem de aspru, uscatul si oceanul
sunt acoperite de mase intinse de gheata.

Clima polară este cea mai friguroasă climă zonală; împreună cu clima
subpolară ocupă circa 1/5 din suprafaţa Terrei. Se extinde în
Antarctica şi Groenlanda, unde este cea mai aspră, fiind influenţată de
calotele polare; în Arctica are nuanţe continentale şi oceanice.Se
afirmă că răcirea aerului datorită gheţii este atât de intensă încât se
formează mici cristale de gheaţă la câteva picioare deasupra solului,
dând naştere unei furtuni de zăpadă. Deoarece nu poate exista viaţă
vegetală în condiţiile calotelor glaciare, această formă de regim polar
constituie un deşert rece total.