Sunteți pe pagina 1din 1

Tratamentul simptomatic se face cu anticolinesterazice: prostigmină

(Miostin cp. 15 mg - 5-15 cp/zi per os sau injectabil f. de 05, mg. i.m. sau
i.v. - 2-10 fiole/zi), piridostigmină (Mestinon cp. 60 mg - 2-10 cp/zi).
Fenomenele de supradozaj trebuiesc cunoscute de pacient şi medic: efecte
nicotinice - crampe musculare, fasciculaţii, efecte muscarinice -
hipersudoraţie, hipersecreţie salivară şi bronşică, crampe intestinale, diaree.
Efectele muscarinice a acestor medicamente se pot combate cu atropină.
Supradozarea poate declanşa criza colinergică.
Tratamentul care vizează mecanismul imun presupune timectomia,
corticoterapia, imunosupresoarele, plasmafereza. Timectomia - cele mai
bune rezultate se obţin la subiecţii tineri cu hiperplazie timică, cu forme
recente de boală. În prezenţa unui timon este de asemeni indicată exereza dar
prognosticul este mai rezervat. Corticoterapia se iniţiază în mediul
spitalicesc (din cauza posibilităţilor de agravare temporară) cu 20 mg
prednison pe zi, crescând progresiv doza până la 1 mg/kg/zi - se menţine
această doză aproximativ un an până la stabilizarea clinică apoi se reduce
doza progresiv până la o posologie minimală eficace. Azathioprina (Imuran)
sau Ciclofosfamida sunt rezervate cazurilor care nu răspund la celelalte
tentative terapeutice.
Plasmafereza (care realizează o depleţie în imunoglobuline şi limfocite) este
rezervată crizelor miastenice severe, 3-5 şedinţe timp de 1-3 săptămâni până
la reluarea sensibilităţii la anticolinesterazice [4].
Tratamentul crizei miastenice impune adesea respiraţia asistată.
Tratamentul crizei colinergice pune problema respiraţiei asistate şi
întreruperea tratamentului cu anticolinesterazice.