UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: IEA

Control financiar si expertiza contabila ale

statului
-Belgia-

STUDENT:Luca Stefan
 Grupa:523

Controlul financiar

Controlul este o analiza permanenta sau perioada a unei activitati sau a

unei situatii. Pentru a urmari desfasurarea acestuia si a lua masurile necesare bunei
sale desfasurari trebuie inteleasa natura controlului. Astfel, controlul este o
supraveghere continua, morala sau materiala a unei activitati, a unei situatii; o
revedere, o inspectie atenta a corectitudinii unui act, o actiune de supraveghere a
cuiva, o examinare minutioasa sau puterea de a conduce, un instrument de
reglementare a unui mecanism, a unui proces; o functie a managementului, un
mijloc de cunoastere a realitatii si de corectare a erorilor; controlul este procesul
prin care realizarea cantitativa si calitativa a sarcinilor sau lucrarilor si a
performantelor se compara cu obiectivele programate si se indica masurile de
corectie

Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci

un mijloc de perfectionare a activiatii executive, inclusiv a managementului. Pe
aceasta linie, controlul are ca directii esentiale: organizarea mai buna a muncii;
intarirea ordinii si a disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii
economice; gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si
financiare; descoperirea operatiilor nereale, neeconomicoase si nelegale;
preintampinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor; evaluarea
eficientei rezultatelor obtinute; remedierea abaterilor constatate si perfectionarea
activitatii viitoare.

Controlul financiar, ca parte integranta a managementului si ca forma de

cunoastere, constituie expresia unei necesitati obiective, ceea ce ii confera o sfera
mai larga si cu semnificatii multiple, care depasesc interesul strict al entitatii
economice. El are o tripla semnificatie, fiind, in acelasi timp, un control pentru
sine ce reprezinta un (control intern), un control pentru altii ce reprezinta un
(control exterior) si un control pentru stat (control public).

Obiectul controlului financiar consta in examinarea modului in care se

realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat si a modului in care se respecta
principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele
pentru a le remedia si evita in viitor.

Controlul financiar asigura realizarea unor functii specifice, cum sunt:

de prevenire si perfectionare; de constatare si corectare; de cunoastere si evaluare;
educativa si stimulativa, de diagnosticare a erorilor financiare; de revizuire a
obiectivelor sau previziunilor viitoare; de a interveni in limita competentelor
pentru redresarea sau solutionarea problemelor entitatilor economice; de reglare
a activitatii; de invatare si autoinvatare a realitatilor.

Exercitarea controului financiar reprezinta o premisa favorabila a realizarii

bugetelor statului, asigura respectarea legislatiei in vigoare, disciplineaza
comportamentul agentilor economici, contribuabilii pot participa in mod echitabil
la colectarea veniturilor la bugetul de stat si asigura concurenta loiala intre agentii
economici.

Controlul financiar al statului are ca urmatoarele atributii de control :

• administrarea si utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru

cheltuielile de functionare si intretinere a organelor centrale si locale ale
administratiei de stat, unitatilor finantate de la buget;

• utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investitii de

interes general, subventionarea unor activitati si produse si pentru alte destinatii
prevazute de lege;
 •folosirea mijloacelor si a fondurilor din dotare si respectarea
reglementarilor financiar-contabile in activitatea regiilor autonome si a
societatilor comerciale cu capital de stat;

exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidentele prevazute de lege si de

actele de constituire a societatilor comerciale si a celorlalti agenti economici,
urmarind stabilirea corecta si indeplinirea integrala si la termen a tuturor
obligatiilor financiare si fiscale fata de stat.

In exercitarea acestor atributii, controlul financiar are urmatoarele obiective

principale :

modul de respectare a disciplinei economico-financiare si de realizare a

prevederilor din bugetul de venituri si cheltuieli; modul de administrare si
gestionare a mijloacelor materiale si a fondurilor financiare de catre regiile
autonome, societatile nationale, companiile nationale si societatile comerciale la
care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de
actionar; modul de utilizare a ajutorului de stat: subventii, alocatii, credite cu
garantia statului, fonduri, facilitati, potrivit destinatiei prevazute de lege;
exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidente, stabilirea corecta si indeplinirea
integrala a obligatiilor financiare si fiscale fata de stat; calitatea managementului.

Actele controlului financiar.

Activitatea de control presupune in final inscrierea constatarilor organelor

de control in anumite documente. Aceste documente, atat ca forma cat si ca
structura, fie sunt stabilite de catre organele de control specializate in acest scop,
fie sunt lasate la aprecierea organelor de control.

Constatarile stabilite in urma controlului sunt consemnate in: raportul de

control, actul de constatare a contraventiilor, nota de prezentare a raportului de
control si nota de expunere a concluziilor controlului.
 Activitatea de control financiar al statului se exercita prin Directia de
control financiar si structurile subordonate apartinand directiilor generale ale
finantelor publice judetene, a municipiului Bucuresti si Directiei generale de
administrare a marilor contribuabili din cadrul Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala; se desfasoara in baza unor programe anuale, trimestriale si
lunare aprobate de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Selectarea agentilor economici la care urmeaza sa se efectueze controlul

financiar si stabilirea duratei acestuia se fac cu respectarea urmatoarelor reguli:
intr-un an calendaristic, un agent economic face obiectul unui singur control al
contabilitatii, pentru sinceritatea bilanturilor si determinarea sumelor datorate cu
orice titlu statului; este supusa controlului intreaga perioada scursa de la
precedentul control de aceeasi natura si cu aceleasi obiective, care nu se prescriu;
fac exceptie actiunile de documentare, analiza si urmarire a implementarii unor
reglementari care se pot efectua numai dupa notificarea si obtinerea acordului
agentului economic, precum si controlul reclamatiilor cu privire la existenta unor
eludari ale legilor financiare si fiscale, care se efectueaza ori de cate ori este cazul;
durata maxima a unei actiuni de control, la sediul unui agent economic, este de 3
luni, indiferent de perioada supusa controlului. Prin norme, Ministerul Finantelor
Publice stabileste durate maxime diferentiate in functie de categorii de agenti
economici, de natura actiunilor de control, precum si de perioada cuprinsa in
control.

Procedura de selectare a agentilor economici tine cont, in principal, de:

importanta agentului economic (strategica, nationala, regionala, locala); situatia
economico-financiara a agentilor economici (pierderi, arierate); facilitati acordate
(ajutor de stat, credite interne si externe cu garantia statului, fonduri comunitare,
fonduri de cofinantare); programe de restructurare a activitatii economice.
 La agentii economici la care statul, direct sau printr-o institutie ori
autoritate publica, are calitatea de actionar, de regula, controlul financiar precede
celui fiscal (inspectie fiscala). In scopul evitarii controalelor paralele sau repetate,
al depasirii duratei controlului si cresterii eficientei economice a activitatii de
control, fiecare directie de control tine o evidenta stricta a actiunilor de control
financiar pentru fiecare agent economic la care statul, direct sau printr-o institutie
ori autoritate publica, are calitatea de actionar. In situatiile in care in efectuarea
controlului financiar nu se pot respecta termenele stabilite prin program,
conducatorul directiei de control analizeaza conditiile concrete si poate dispune
prelungirea duratei actiunii fara a influenta realizarea celorlalte actiuni prevazute
in programul de activitate si fara depasirea duratei maxime prevazute de lege.
Inaintea desfasurarii controlului financiar, organul de control financiar are
obligatia sa instiinteze agentul economic in legatura cu actiunea care urmeaza sa
se desfasoare prin transmiterea unui aviz de control, care cuprinde temeiul juridic
si data de incepere a controlului financiar.

Pregatirea controlului financiar fiscal.

Organele financiar fiscale competente selecteaza contribuabilii ce urmeaza

a fi supusi inspectiei fiscale. Datele si informatiile referitoare la contribuabil sunt
obtinute prin consultarea dosarului fiscal al contribuabilului. Inspectorul consulta
toate compartimentele care detin informatii referitoare la situatia fiscala a
contribuabilului. Aceste compartimente sunt obligate sa comunice informatiile
detinute, la solicitarea inspectorului insarcinat cu efectuarea controlului. Prin
consultarea dosarului fiscal si a compartimentelor sus mentionate se colecteaza
date si informatii despre contribuabil existente in actele de infiintare, declaratii
fiscale.

Culegerea informatiilor din alte documente se realizeaza prin studiul

rapoartelor privind controlul efectuat la doua categorii de contribuabili atat cei
care au legaturi de afaceri cu contribuabilul ce urmeaza a fi controlat cat si cei
care desfasoara activitati similare.

In urma analizarii acestor documente la sediul organului fiscal, se vor

identifica domeniile si impozitele care prezinta un risc al evaziunii la
contribuabilul respectiv. Pe baza acestei analize de risc se vor stabili obiectivele
orientative ale controlului, procedura si tehnicile de control ce vor trebui aplicate.

Asa cum rezulta din anexele prezentate se poate constata specificitatea

actelor de control atat pe linie financiara in sens larg, cat si punctual din punct de
vedere bugetar sau fiscal. Daca din punct de vedere fiscal se pot urmari obiective
precum: stabilirea impozitelor pe fiecare contribuabil, inclusiv incasarea acestora
intomai si la timp, eliminarea sustragerii de la plata unor impozite sau taxe, din
punct de vedere bugetar intereseaza alte obiective, de exemplu: incadrarea
cheltuielilor bugetare in normativele prevazute de lege, destinatia cheltuielilor in
conformitate cu capitalele prestabilite; inclusiv eficienta, economicitatea si
oportunitatea alocarii banului public.

Desfasurarea controlului.

Prezentarea la contribuabil se face numai in baza unei imputerniciri scrise

(ordin de deplasare) emisa de conducatorul unitatii fiscale, competenta sa
efectueze controlul.

Aceasta imputernicire contine date de identificare ale inspectorilor ce

urmeaza sa efectueze controlul, ale contribuabililor ce urmeaza a fi controlati,
momentul inceperii controlului si semnatura conducatorului unitatii fiscale.

In momentul in care insepctorul a ajuns la sediul contribuabilului ce

urmeaza a fi controlat, aceasta cauta sa obtina informatii referitoare la activitatea
desfasurata de contribuabil, il informeaza pe contribuabil cu privire la scopul
controlului, perioada verificarii si impozitele ce vor fi verificate. Nu in ultimul
rand, inspectorul va solicita contribuabilului punerea la dispozitie a documentelor
si evidentelor contabile necesare desfasurarii controlului.

In timpul desfasurarii controlului fiscal, contribuabilul este obligat sa

puna la dispozitia organelor de control toate documentele, precum si orice alte
date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal
si are obligatia sa premita acecesul organului de control in orice incinta de
afaceri in cursul progarmului normal de lucru. Inspectia fiscala se poate
desfasura si in afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris
al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.

Expertiza contabilă

Expertiza contabilă este un mijloc de probă, confirmare, evaluare,

lămurire sau dovedire, pe baza cercetării ştiinţifice de specialitate, a adevărului
obiectiv cu privire la o anumită faptă, împrejurare, problemă, situaţie, cauză sau
litigiu.

Expertiza contabilă este un mijloc de probă dispus sau cerut de organul

juridic, în materie civilă sau penală, efectuat de un specialist în materia litigiului,
care prin cunoştinţele şi experienţa ce o posedă trebuie să aducă lămurirea
diferitelor aspecte ce sunt necesare a fi cunoscute, în vederea soluţionării unor
cauze.

Expertizele contabile sunt utilizate pentru rezolvarea unor cauze ce

necesită cunoştinţe de specialitate din partea unor persoane care au calitatea de
experţi contabili, având ca obiect cercetarea unor fapte sau situaţii de natură
economicofinanciare, gestionară şi patrimonială. Prin urmare, expertizele
contabile au un rol important în prevenirea pagubelor în patrimoniul public şi
privat, păstrarea integrităţii acestuia şi respectarea legalităţii.
 Cadrul de referinţă al misiunilor privind expertizele contabile

Expertizele contabile sunt mijloace de probă utilizabile în rezolvarea unor

cauze care necesită cunoştinţe de strictă specialitate din partea unor persoane care
au calitatea de expert contabil.

Expertizele contabile dispuse din oficiu sau acceptate la cererea părţilor în

fazele de instrumentare şi de judecată ale unor cauze civile, ataşate sau nu unui
proces penal, se numesc expertize contabile judiciare. Toate celelalte expertize
contabile sunt extrajudiciare.

Expertiza contabilă este o activitate a profesiei contabile ce poate fi

efectuată numai de către persoanele care au dobândit calitatea de expert contabil
în condiţiile legii, fiind înscrise, cu viza la zi, în Tabloul experţilor contabili,
actualizat anual de către Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România (CECCAR).

Expertizele contabile pot fi clasificate după:

a) scopul principal în care au fost solicitate:

• expertize contabile judiciare, reglementate de: Codul de procedură civilă;

Codul de procedură penală; alte legi speciale;

• expertize contabile extrajudiciare – sunt cele efectuate în afara

procedurilor reglementate privind rezolvarea unor cauze supuse verdictului
justiţiei. Sunt efectuate în afara unui proces justiţiar. Nu au calitatea de mijloc de
probă în justiţie, ci, cel mult, de argumente pentru solicitarea de către părţi a
administrării probei cu expertiza contabilă judiciară sau pentru rezolvarea unor
litigii pe cale amiabilă.
 b) natura principalului obiectiv la care se referă:

• expertize contabile în cauze civile dispuse sau acceptate în rezolvarea

litigiilor civile;

• expertize contabile în cauze penale dispuse sau acceptate în rezolvarea

unor aspecte civile ataşate litigiilor penale;

• expertize contabile în cauze comerciale dispuse sau acceptate în

rezolvarea litigiilor comerciale;

• expertize contabile în cauze fiscale dispuse sau acceptate în rezolvarea

litigiilor fiscale;

• alte categorii de expertize contabile judiciare dispuse de organele în drept

sau extrajudiciare solicitate de către clienţi.

c) natura juridică, expertizele contabile pot fi:

• civile;

• penale;

• extrajudiciare.

Expertizele contabile judiciare şi extrajudiciare sunt lucrări de specialitate

cu obiective precizate, solicitate experţilor contabili înscrişi în partea activă a
Tabloului Corpului.

Solicitanţii expertizelor contabile extrajudiciare pot fi oricare dintre

persoanele fizice sau juridice interesate în contractarea unor astfel de lucrări cu
experţii contabili, înscrişi în partea activă a Tabloului Corpului. În mod indirect,
atunci când solicitanţii expertizelor contabile extrajudiciare folosesc aceste
lucrări, în concilierea intereselor lor în relaţiile cu partenerii comerciali şi de
afaceri, organisme administrative etc., pot fi şi aceştia consideraţi destinatari ai
expertizelor contabile extrajudiciare.
 Norme de comportament profesional specifice misiunilor privind
expertizele contabile

Expertizele contabile pot fi efectuate numai de către experţii contabili

înscrişi în Tabloul Corpului. Expertul contabil solicitat în efectuarea unei
expertize contabile este obligat să fie independent faţă de părţile interesate în
expertiză, evitând orice situaţie care ar presupune o lipsă de independenţă sau o
constrângere care ar putea să-i impieteze integritatea şi obiectivitatea.
Expertizele contabile efectuate de experţii contabili care nu întrunesc
condiţiile pentru a fi înscrişi ca membri ai Corpului cad sub incidenţa sancţiunilor
privind exercitarea unei profesii fără autorizaţie. Dacă un expert contabil implicat
într-o astfel de situaţie este solicitat pentru efectuarea unei expertize contabile, el
este obligat să aducă la cunoştinţă solicitantului situaţia în care se află.

Normele de comportament profesional specifice misiunilor privind

expertizele contabile fac referire la: independenţa expertului contabil, competenţa
expertului contabil, calitatea expertizelor contabile, secretul profesional şi
confidenţialitatea expertului contabil, acceptarea expertizelor contabile,
responsabilitatea efectuării expertizelor contabile.

Independenţa expertului contabil

Atât experţii contabili desemnaţi din oficiu sau numiţi la cererea părţilor,
cât şi experţii consilieri ai părţilor sau solicitaţi în vederea efectuării de expertize
contabile extrajudiciare au obligaţia să fie independenţi faţă de beneficiarii
expertizelor sau de părţile interesate în expertiză.

Independenţa expertului contabil trebuie să fie absolută în cazul experţilor

contabili numiţi din oficiu de către organele în drept şi relativă în cazul experţilor
contabili recomandaţi de părţi sau solicitaţi în efectuarea de expertize contabile
extrajudiciare.
 Independenţa expertului contabil numit/desemnat de organele în drept
derivă din obligaţia acestuia de a ţine cont de toate cazurile de incompatibilitate,
abţinere şi recuzare prevăzute în Codul de procedură civilă şi de alte reglementări
procedurale speciale, aplicabile şi judecătorilor.

Independenţa expertului contabil este afectată grav în situaţiile

reglementate de Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, Secţiunea 100.25
punctele 5 şi 6: • când profesionistul contabil efectuează lucrări în situaţia în care
există elemente ce atestă starea de conflict de interese.

Există conflict de interese în următoarele situaţii:

a) acceptarea numirii sau desemnării în calitate de expert într-o cauză, dacă:

- expertul sau un membru al familiei sale se află într-o relaţie de muncă, de
familie, comercială sau de altă natură cu una dintre părţile cauzei;

- expertul a avut calitatea de angajat sau a avut relaţii contractuale de orice

fel cu una dintre părţi în ultimii doi ani;

- expertul are cunoştinţă sau ar fi trebuit să ştie, în virtutea funcţiilor pe

care le deţine în structurile alese şi executive ale Corpului, că în cauza respectivă
au existat sau există litigii în curs la comisia de disciplină sau la alte organe şi
instanţe ale Corpului privind un membru al Corpului;

b) acceptarea numirii sau desemnării în calitate de expert în mai multe faze

succesive ale aceleiaşi cauze, cum ar fi:

- expert în faza de cercetare şi în faza de judecată;

- expert numit într-o fază şi expert (consilier) al unei părţi în altă fază;
 c) obţinerea de lucrări în împrejurări legate de exercitarea funcţiilor şi
atribuţiilor aferente calităţii de organ ales sau numit în structurile de conducere şi
de execuţie ale filialei CECCAR;

d) participarea la acţiuni, fapte sau cauze în rol dublu: de profesionist în

practică publică şi de organ ales sau numit în structurile de conducere şi de
execuţie ale filialei Corpului, ca, de exemplu:

- luarea de hotărâri, decizii şi semnarea de corespondenţă în numele filialei

sau al comisiei de disciplină, dacă în cauza respectivă un membru al consiliului
filialei sau al comisiei de disciplină a efectuat lucrări sau a participat în vreun fel,
în calitate de liber-profesionist contabil;

- judecarea în cadrul comisiei de disciplină a filialei a unor fapte în legătură

cu cauze la care au participat în vreun fel, în calitate de liber-profesionişti,
membrii consiliului filialei, membrii comisiei de disciplină, cenzorul sau vreun
angajat al filialei respective. .

Competenţa expertului contabil

Calitatea de expert contabil abilitat să efectueze expertize contabile este

reglementată.

.Competenţa presupune deţinerea de către expertul contabil a cunoştinţelor

necesare domeniului la care se referă expertiza contabilă.

Expertiza contabilă are drept suport documentele primare şi înregistrarea

evenimentelor şi tranzacţiilor în contabilitate. Ca urmare, expertul contabil
solicitat în efectuarea expertizelor contabile trebuie să posede cunoştinţe solide şi
actualizate în domeniul economic, în general, şi mai ales în domeniul financiar
contabil. El trebuie să se supună regulilor Corpului privind formarea continuă,
actualizarea şi testarea permanentă a cunoştinţelor pe care le posedă.
 Calitatea expertizelor contabile

Expertul contabil trebuie să efectueze expertizele contabile pentru care a

fost solicitat şi pe care le-a acceptat cu conştiinciozitate, devotament,
corectitudine şi imparţialitate; pentru asigurarea (în interes public) că aceste
cerinţe sunt îndeplinite, expertizele contabile sunt supuse auditului de calitate
potrivit reglementărilor Corpului. Expertizele contabile trebuie să fie utile celor
care le-au solicitat.

Expertizele contabile constituie mijloace de probă ştiinţifică. În elaborarea

lor, expertul contabil trebuie să folosească metode specifice ştiinţei contabilităţii.
Concluziile expertului contabil trebuie să fie fundamentate numai pe
documente care atestă evenimente şi tranzacţii care fac sau trebuie să facă obiectul
recunoaşterilor, evaluărilor, clasificărilor şi prezentărilor contabile.
Nedocumentarea şi nefundamentarea ştiinţifică a rapoartelor de expertiză
contabilă judiciară pot fi şi sunt, adesea, sancţionate de organele de drept care le-
au dispus cu înlocuirea expertului contabil şi dispunerea unei noi expertize
contabile.

Dacă în aceeaşi cauză s-a dispus o nouă expertiză contabilă care ajunge la
concluzii diferite faţă de prima din cauza utilizării altor criterii şi metode de
investigaţie, organul în drept care le-a dispus are posibilitatea de a se opri la aceea
pe care o consideră mai fundamentată sub aspect ştiinţific, respectiv de mai bună
calitate.

Nici expertizele contabile extrajudiciare nu trebuie să facă rabat din punct

de vedere al calităţii. Independenţa şi competenţa profesională a expertului
contabil trebuie să asigure o documentare şi o fundamentare ştiinţifică şi
expertizelor contabile extrajudiciare. Expertizele contabile judiciare sunt supuse
auditului de calitate potrivit Regulamentului privind auditul de calitate al
serviciilor contabile prestate de membrii Corpului.
 Secretul profesional şi confidenţialitatea expertului contabil

Expertul contabil trebuie să respecte secretul şi caracterul confidenţial al

informaţiilor la care a avut acces şi de care a luat cunoştinţă cu ocazia efectuării
expertizelor contabile, trebuind să se abţină de la divulgarea lor către terţi, cu
excepţia cazurilor în care a fost autorizat expres în acest scop sau dacă are
obligaţia legală sau profesională să facă o astfel de divulgare. Expertul contabil
numit/desemnat la cererea părţilor sau din oficiu într-o cauză civilă sau penală
trebuie să se abţină de la divulgarea conţinutului raportului de expertiză contabilă
judiciară şi a concluziilor sale direct părţilor implicate în cauza respectivă.
Expertul contabil trebuie să depună raportul său, auditat calitativ, la organul în
drept care a dispus expertiza contabilă judiciară, unde poate fi consultat în
condiţiile legii.

Acceptarea expertizelor contabile

Solicitările adresate experţilor contabili privind efectuarea de expertize

contabile nu pot fi refuzate decât dacă există motive temeinice. Totuşi, expertul
contabil, înainte de a accepta efectuarea unei expertize contabile, trebuie să-şi
analizeze posibilitatea de a-şi îndeplini misiunea ţinând seama în special de
regulile de independenţă şi competenţă.

Misiunea privind efectuarea unei expertize contabile nu poate fi refuzată pe

motive etnice, religioase, politice sau de altă natură. Aceasta, deoarece expertiza
contabilă este un act de probă ştiinţifică. Calitatea de expert contabil este
incompatibilă cu cea de martor în aceeaşi cauză, calitatea de martor având
întâietate. Expertul contabil se află în incompatibilitate dacă există împrejurări din
care rezultă că este interesat sub orice formă el, soţul (soţia) sau vreo rudă
apropiată în soluţionarea cauzei într-un anumit mod care l-ar determina pe
expertul contabil să fie subiectiv. Împrejurări din care rezultă că expertul contabil
ar putea fi interesat sub orice formă sunt: - dacă în calitatea de organ de control,
colaborator sau consilier al uneia dintre părţile implicate în proces, s-a pronunţat
asupra unor aspecte ori a luat parte la întocmirea documentelor primare, a
evidenţelor tehnicooperative sau la elaborarea situaţiilor financiare care fac
obiectul dosarului supus judecăţii; - dacă în calitatea de expert contabil, şi-a
exprimat o primă opinie în aceeaşi cauză supusă judecăţii, deoarece primează
prezumţia că ar fi interesat în susţinerea primei soluţii. În particular, expertul
contabil care a efectuat o expertiză extrajudiciară la cererea unei părţi în proces,
se află în incompatibilitate cu calitatea de expert numit/desemnat din oficiu.

Responsabilitatea efectuării expertizelor contabile

Expertizele contabile trebuie efectuate în mod responsabil.

Responsabilitatea expertizelor contabile judiciare este întărită prin jurământ, iar a
celor extrajudiciare, prin contract. Responsabilitatea efectuării expertizei
contabile judiciare este întărită de depunerea unui jurământ adecvat confesiunii
religioase a expertului(ţilor) contabil(i), după cum urmează:

- Expertul(ţii) contabil(i) de confesiune religioasă creştină va (vor) depune,

cu mâna pe cruce sau pe Biblie, jurământul:Jur că voi spune adevărul şi că nu voi
ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu.

- Expertul(ţii) contabil(i) fără confesiune religioasă va (vor) depune

jurământul: Jur pe onoare şi pe conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi
ascunde nimic din ceea ce ştiu.

- Expertul(ţii) contabil(i) care din motive de conştiinţă sau confesiune

religioasă nu depune (depun) jurământ va (vor) rosti formula: Mă oblig să spun
adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu.