Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoria Moderna Si Contemporana A Romaniei PDF
Istoria Moderna Si Contemporana A Romaniei PDF
In anul 1821 Tara Romaneasca a fost scena unei miscari sociale si nationale. O
rascoala taraneasca izbucnita in Oltenia cuprinde intreg Principatul.
3
In septembrie 1829 are loc Tratatul de la Adrianopol
4
Regulamentele contineau prevederi privind modernizarea si eficiencientizarea
sistemului fiscal, in mod deosebit in adoptarea unui buget anual bazat pe venituri si
cheltuieli planificate, elaborat de domn si aprobat de legislativ.
Regulamentele sporeau autoritatea statului asupra Bisericii Ortodoxe astfel se
reducea semnificativ rolul clerului in problemele civile.
In ansamblu Regulamentele Organice au deschis calea unor transformari in
Principate. Ele au sporit capacitatea guvernului de a planifica activitatea, mai ales in
domeniul finantelor, oferind garantii concrete pentru investitii si contracte, conditii
esentiale ale progresului economic.
De asemenea Regulamentele Organice au gasit momentul unirii Principatelor
prin crearea in cele doua tari de institutii politice aproape identice si prin garantarea
cetateniei comune pentru locuitorii lor.
Trupele rusesti au continuat sa ocupe Principatele dupa ce sultanul a aprobat
Regulamentele Organice deoarece tarul dorea sa-l mentina pe Kiseleff in functie
pentru a supraveghea transpunerea lor in practica.
In 1834 tarul a pus capat ocupatiei. Acesta a avut loc datorita imbunatatirii
relatiilor cu Imperiul otoman.
Viata politica din aceasta perioada a fost una destul de agitata. Domnii se aflau
intr-un conflict permanent atat cu boierii cat si cu consulii rusi de la Bucuresti si Iasi,
a caror misiune era sa-i convinga atat pe boieri cat si pe domnitori sa actioneze in
concordanta cu interesele majore ale Rusiei.
Domnul Tarii Romanesti, Alexandru Ghica (1834-1842) – dorea sa fie un
monarh national, cu puteri nelimitate insa colaborarea sa cu boierii liberali si patrioti
din legislativ a fost imposibila. Succesorul sau Gheorghe Bibescu (1842-1848) se va
confrunta cu aceeasi problema, fiind acuzat de boieri de comportament autoritar.
In Moldova, Sturza (1834-1849) s-a confruntat cu o opozitie similara celei din
Tara Romaneasca, dar a reusit intr-o oarecare masura sa o infranga. De-a lungul
domniei sale, Sturza a urmarit doua obiective:
- sporirea puterii sale ;
- mentinerea unor relatii amicale cu Rusia.
Isi face aparitia o mica clasa mijlocie rurala, formata din reprezentanti ai
clerului si invatatori, care se afirmau tot mai mult odata cu raspandirea
invatamantului public.
Clasa boiereasca suferea si ea transformari importante. Aceasta clasa isi
pierdea caracterul exclusiv, datorita cresterii numarului de boieri. Apar diferente de
concepte si atitudini intre vechea si noua boierime. Noii boieri erau preocupati de
viitor ( pastrand o vaga legatura cu vechiul regim) iar marii boieri preocupati de
pretuirea stilului aristrocratic.
Procesul de imburghezire s-a accentuat intre anii 1830 –1840. Marii boieri isi
administrau singuri proprietatile, dezvoltau comertul si agricultura si investeau in
mici intreprinderi individuale. Micii boieri, fiind apropiati de aspiratiile clasei
mijlocii, au contribuit la formarea burgheziei liberale si au reusit sa puna capat
dominatiei marilor boieri.
In perioada 1830-1840 nu au avut loc schimbari economice majore in
Principate, structura agriculturii si cea a industriei ramanand neschimbata.
5
Agricultura : era dependenta de tarani pentru mana de lucru, animale si unelte.
La orase, acumularea de capital era slaba, se investea putin, iar productia de marfuri
era in mare masura in seama mestesugarilor.
PASOPTISMUL
6
Curs II
PRINCIPATELE ROMANE
IN PERIOADA 1848-1850
MOLDOVA
TARA ROMÂNEASCĂ
TRANSILVANIA
9
Marile puteri au pregatit alegerea unei adunari consultative speciale, o asa
numita adunare ad-hoc, in fiecare Principat. Hotaratoare pentru cursul relatiilor
romano-ruse, era prevederea din tratatul de la Paris cu privire la cedarea de catre
Rusia a unor parti din cele trei judete din sudul Basarabiei catre Moldova. Aceasta
zona reprezenta doar aprox 5000 km patrati avand o importanta economica modesta,
dar acum Rusia nu mai avea acces la Dunare, pierderea acestui teritoriu fiind mai
mult o umilinta personala pentru tar. Cedarea sudului Basarabiei de catre Rusia a
sporit tensiunile deja existente in relatiile ruso-romane. Dupa infaptuirea unirii si a
independentei Principatelor, Basarabia avea sa devina principalul obstacol in calea
relatiilor prietenesti dintre noua Romanie si Rusia. Hotararile luate la Paris i-au
incurajat mult pe cei care sprijineau unirea Principatelor. Acestia s-au organizat la
Iasi si la Bucuresti pentru a pregati alegerile pentru adunarile ad-hoc; fiind insufletiti
si de intoarcerea din exil a multor pasoptisti mai cu seama C.A. Rosetti si Ion C.
Bratianu. Nicolae Balcescu , nu se numara printre ei, deoarece murise de tuberculoza
in Italia in 1852. Cele doua adunari au dat rezolutii prin care cereau unirea,
autonomia si o garantare colectiva a noii ordinini catre marile puteri. In perioada
martie-aprilie 1858 comisia de ancheta a prezentat la Paris raportul sau catre marile
puteri asupra dorintelor romanilor, exprimate in adunarile ad-hoc. Marile puteri au
semnat Conventia de la Paris,in august 1858. Scopul era acela de a oferi Principatelor
o forma de organizare definitiva .Desi marile puteri nu au dat Principatelor dreptul
de a se uni si le-au lasat sub suzeranitate otomana , au fost de acord ca Principatele
Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti sa se autoadministreze nestingherit fara
amestecul Imperiului Otoman.
In ceea ce privea enuntarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor conventia,
prelua atributele unei Constitutii . Ea prevedea: o adunare legislativa, pentru fiecare
Principat (aleasa pentru 7 ani), cu o Comisie Centrala care se intrunea periodic la
Focsani( granita dintre Moldova si Tara Romaneasca ) pentru a dezbate legi de
interes comun ; un domn fie muntean fie moldovean, in fiecare Principat, ales pe
viata prin adunare; un consiliu de ministrii; armate nationale separate (avand un
singur comandant suprem, numit alternativ de cei doi domni); o Curte de Casatie
comuna, cu sediul la Focsani. Convetia abolea, de asemenea, rangurile si privilegiile
boieresti, proclamand egalitatea in fata legii si principiul ca fiecare cetatean sa poata
ocupa orice functie publica pe baza meritelor sale. Marile puteri au lasat guvernul
fiecarui Principat in grija unei comisii provizorii , formate din trei caimacami
(loctiitor al domnului) pana la alegerea domnitorilor. Principala atributie a comisiilor
provizorii era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunari legislative, care la
randul lor, urmau sa aleaga domnii. Sustinator al unirii, liberalul Alexandru Ioan
Cuza , invinge in alegeri in Moldova. In Tara Romaneasca adunarea a fost dominata
de conservatori. Cand a devenit evident ca nici unul nu putea sa-si aleaga propriul
candidat, deputatii au hotarat sa-si declare sprijinul fata de unire prin alegerea ca
domnitor al lui Alexandru I. Cuza. Votul de la 24 ianuarie (Moldova)/ 5 februarie
(Tara Romaneasca) in favoarea acestuia a fost unanim. Romanii si-au realizat de
facto unirea, prin forte proprii si prin respectarea intocmai a Conventiei de la Paris.
10
DOMNIA LUI ALEXANDRU CUZA (1859-1866)
Reforma agrara
Pivotul a fost asa numita lege rurala, decretata in august 1864, prin care se
instituia o mare impartire a pamantului. Legea recunostea drepturile de proprietate
ale clacasilor asupra pamantului pe care il aveau. Acei tarnai care nu posedau inca
suprafata de pamant la care aveau dreptul , urmau sa primeasca un supliment. Legea
limita de asemenea suprafata de pamant disponibila taranilor la doua treimi din mosia
propietarilor. Padurile nu intrau in aceste calcule. Legea mai desfinta defintiv claca si
zeciuiala cat si darile si obligatii pe care taranii le aveau fata de mosieri.
Consecintele imediate ale reformei agrare au constat in acordarea a ~
1.810.311 mii ha. de pamant. Desi o vasta suprafata de pamant a trecut in alte maini,
marile proprietati agrare s-au mentinut. Dupa reforma, mosierii impreuna cu statul
mai detineau aproximativ 70% din suprafata arabila si pasuni, in timp ce proprietatea
taraneasca reprezenta restul de 30 %.
Cuza era dornic sa dezvolte, pe langa agricultura, si alte ramuri economice dar
ii lipseau resursele financiare necesare asa ca a fost fortat sa recurga la capital strain,
dar a renuntat curand la ideea gresita, ca puterile oocidentale care pusesera asupra
Romaniei un protectorat colectiv, se vor simti obligate sa dea ajutor financiar.
Domnitorul a faurit planuri ambitioase, de inzestare a noului stat cu institutii
moderne. El a acordat o a atentie deosebita sistemului juridic pe care l-a reorganizat
in conformitate cu nevoile unui stat European, astfel s-a proclamat un nou Cod Civil
(1864), care asigura individului libertati personale, garanta egalitatea tuturor
cetatenilor in fata legilor si apara proprietatea privata.
Reforma invatamantului
Secularizarea
12
Inca de la inceputul domniei sale, Cuza s-a dovedit a fi un partizan infocat al
statului secular. El era hotarat sa aduca in totalitate Biserica Ortodoxa sub
supravegherea statului, obiectiv pe care l-a realizat in mare masura. Din punct de
vedere economic, cea mai importanta dintre legi a fost cea referitoare la
secularizarea averilor manastiresti, care reprezentau aproximativ un sfert din
teritoriu national. Legea care a intrat in vigoare in 1863 a transferat aceste suprafete
agricole sub controlul statului si a pus astfel capat rolului important pe care
manastirile il jucasera in viata economica a tarii inca din Evul Mediu. Desi Cuza a
reusit sa puna in aplicare programul sau legislativ si de organizare a unor noi
institutii, dusmanii sai de dreapta si de stanga s-au unit in Monstruoasa Coalitie in
primavara anului 1866. Conservatorii l-au condamnat pentru ca il considerau prea
liberal, iar radicalii l-au abandonat pentru ca nu era suficient de radical. El a fost
indepartat de la domnie in scopul de a fi inlocuit cu un Principe strain . Izolat din
punct de vedere politic si bolnav, s-a gandit singur la abdicare dupa cum a si
marturisit inca din decembrie 1865.
13
Curs III
Constitutia de la 1866
Prevederile Constitutiei:
Tratatul comercial dintre Austria si Romania din 1875 a avut avantaje politice
si a contribuit considerabil la apropierea de Austro-Ungaria fapt care a culminat cu
aderarea Romaniei la Tripla Alianta in 1883.
Din punct de vedere economic efectul a fost contrar. A deteriorat relatiile
dintre cele doua tari permitand ca piata romaneasca sa fie invadata de produse
austriece, ceea ce a dat o lovitura fatala productiei mestesugaresti locale si in acelasi
timp s-a impiedicat dezvoltarea unei industii moderne.
In urma razboiului din Bosnia si Hertegovina din vara anului 1875 impotriva
dominatiei otomane conducatorii romani aveau prilejul de a incheia cu succes
indelungata lupta pentru independenta. Dar eforturile lui Kogalniceanu (ministru de
externe in 1876) de a grabi procesul, amenintand Imperiul otoman ca v-a trece la
actiune daca acesta nu recunostea imediat independenta Romaniei, nu a reusit sa
atraga sprijin international.
15
In august 1876 noul guvern condus de I.C. Bratianu a reluat atitudinea de
neutralitate si a hotarat sa se alieze cu Austro-Ungaria si Rusia. Pe masura ce relatiile
dintre Rusia si Imperiul otoman s-au deteriorat guvernul roman a ajuns la concluzia
ca era imperativ necesar sa se ajunga la o intelegere cu Rusia. In cadrul negocierilor
(Rusia-Romania) printul Carol II si Bratianu au insistat asupra incheierii unui tratat
general care sa acopere nu numai problemele militare ci sa asigure recunoasterea
independentei Romaniei si sa garanteze integritatea existenta a tarii. Dar tarul si
ministrii sai doreau numai o conventie limitata care sa permita armatelor ruse sa
traverseze teritorilul Romaniei pentru a ajunge la Dunare evitand chestiunile politice.
Ambele parti au ramas pe aceste pozitii pana la 1877 cand razboiul dintre
Rusia si Imperiul otoman fiind iminent, Rusia a cedat. Conventia pe care Rusia a
acceptat-o si Romania a semnat-o garanta armatei ruse sa traverseze teritoriul tarii si
obliga guvernului rus sa respecte drepturile politice si integritatea teritoriala a
Romaniei.
Parlamentul Romaniei a ratificat conventia la 17/29 si 18/30 aprilie si a
declarat razboi Imperiului otoman la 30 aprilie/2 mai 1877. In timpul operatiunilor
militare impotriva armatelor otomane de la sud de Dunare, relatiile dintre cei 2 aliati
au fost incordate. Carol II dorea ca armata romana sa se angajeze pe deplin in lupta,
sa castige pentru tara statutul de cobeligeranta si sa asigure recunoasterea
independentei de catre marile puteri. Dar tarul si comandantii militari rusi afirmau ca
nu aveau nevoie de ajutorul militar al romanilor.
Atitudinea lor s-a schimbat in 1877 cand fortele otomane au oprit ofensiva rusa
la Plevna (localitate din Nordul Bulgariei). Pentru a-si mentine pozitiile si a
impiedica armata otomana sa lanseze o contradefensiva generala, tarul a facut apel la
trupele romane si a acceptat conditiile impuse de Carol II, ca armata romana sa aiba
propria baza de operatii si comanda separata. Totodata Carol II a primit comanda
suprema a fortelor aliate de la Plevna.
Armata romana a contribuit in mod decisiv la infrangerea trupelor otomane
ceea ce a deschis calea spre inaintarea rapida a armatelor ruse spre Constantinopol.
Guvernul otoman a acceptat conditiile Rusiei pentru incheierea armistitiului
(intelegere intre pãrtile beligerante de a înceta temporar operatiunile militare) la 9/31
ianuarie 1878, dar reprezentantii Romaniei nu au fost invitati la negocieri. Oficiali
rusi au urmat aceasi conduita si la intocmirea tratatului de la San Stefano din 19
februarie/3 martie 1878, care confirma conditiile armistitiului.
Pacea de la San Stefano recunostea independenta Romaniei, dar impunea
retrocedarea sudului Basarabiei catre Rusia. Chiar daca Rusia oferea Dobrogea si
Delta Dunarii in compensatie, Carol II si Cabinetul sau i-au acuzat pe oficialii rusi ca
isi incalca angajamentul de a respecta integritatea teritoriala.
La Congresul de la Berlin la 1/13 iunie 1878 puterile Occidentale au revizuit
prevederile tratatului de la San Stefano, pentru a micsora influenta Rusiei in Europa
de S-E. Prevederile referitoare la Romania au ramas in mare parte intacte. Romania
nu a fost acceptata ca membra a Congresului.
Tratatul final de la Berlin , recunostea independenta Romaniei dar ii impunea
doua conditii:
Curs IV
17
Viata politica si partidele politice
Societatea si economia
23
Aderarea Romaniei la Tripla Alianta a luat forma unui tratat bilateral cu
Austro-Ungaria data 18/30 octombrie 1883. Noii aliati au hotarat sa-si acorde
ajutorul unul celuilalt in cazul unui atac din partea Rusiei.
Alianta cu Puterile Centrale a fost piatra de temelie a politicii externe a
Romaniei timp de treizeci de ani, deoarece regele si o mana de oameni politici
liberali si conservatori au perceput Puterile Centrale ca fiind cea mai puternica forta
militara si econimica din Europa.
O data cu trecerea timpului, in alianta Romaniei cu Puterile Centrale au aparut
numeroase fisuri. Razboaiele balcanice au constituit testul cel mai sever al aliantei
Romaniei cu Austro-Ungaria. Victoria rapida si decisiva a Bulgariei si a aliatilor sai
asupra Turciei in primul razboi balcanic din 1912 a starnit profunda ingrijorare la
Bucuresti deoarece ameninta sa tulbure echilibrul puternic din zona. Guvernul roman
a cerut compensatii din partea Bulgariei, dar a primit sprijin redus din partea Austriei,
al carei scop principal era de a atrage Bulgaria in Tripla Alianta. Cand ,in vara anului
1913 Bulgaria si-a atacat fostii aliati Serbia si Grecia ca urmare a disputei aprinse cu
privire la impartirea teritoriilor luate de la Turcia, Romania a declarat razboi
Bulgariei, in ciuda apelurilor la retinere ale Austriei si Germaniei.
Al doilea razboi balcanic a fost scurt si dezastruos pentru Bulgaria .Prin
tratatul de la Bucuresti din 28 iulie/10 august 1913, Bulgaria ceda Romaniei sudul
Dobrogei. In urma razboiului, Romania si-a sporit prestigiul datorita posturii de
garant al echilibrului de putere din Balcani si si-a marit increderea in fortele proprii.
Nu exista nicio indoiala ca aceasta criza balcanica din 1912-1913 a desavarsit
instrainarea Romaniei fata de Austro-Ungaria si Tripla Alianta.
In primavara anului 1914, apropierea Romaniei si Antanta (Marea Britanie,
Franta si Rusia) era un fapt real. Relatiile oficiale dintre Franta si Romania s-au
imbunatatit dupa ce diplomatii francezi, acordasera Romaniei un sprijin total in
timpul celui de-al doilea razboi balcanic si aprobasera tratatulul de la Bucuresti.
Francezii si-au coordonat politica cu cea Rusiei care, la indrumarea ministrului de
externe Sazonov, a curtat asiduu Romania.
Vizita tarului la Constanta la 1/14 iunie 1914 a marcat inceputul unei noi ere in
relatiile dintre cele doua tari. Dar, primul ministru Ionel Bratianu a refuzat sa-si
angajeze tara in Antanta. El era dornic sa continue apropierea de Rusia, dar nu dorea
sa amplifice tensiunile cu Austro-Ungaria si respecta puterea militara si economica a
Germaniei. Intentiona sa-si croiasca drumul printre marile puteri rivale cu aceeasi
prudenta ca si tatal sau la inceputul crizei orientale din 1875-1878. Politica sa, era de
a nu risca nimic din ceea ce fusese deja castigat si de a se apropia mai strans de
Franta si Rusia fara a precipita o ruptura dechisa cu Austro-Ungaria si Germania.
24
Curs V
28
Curs VI
Perioada interbelica
(1918-1939)
Relatiile internationale
Partidul Social Democrat, a iesit din razboi puternic divizat. Moderatii optau
pentru traditia socialista occidentala, in timp ce extremistii doreau sa urmeze modelul
bolsevic din Rusia. Aceste disensiuni s-au manifestat fatis, la Congresul General al
Partidului Socialist la Bucuresti in 8-12 mai 1921 si au dobandit un caracter
permanent in octombrie 1922, la Ploiesti, cand comunistii au pus bazele institutionale
ale Partidului Comunist Roman. Din motive diverse partidul nu a prosperat.
Guvernul l-a declarat ilegal la data de 11 aprilie 1924 si de atunci pana la cel de Al
Doilea Razboi Mondial, el si-a desfasurat activitatea in ilegaliate sau prin organizatii
paravan.
31
Congresele partidului au instalat straini ca secretari generali ai partidului,
intarind opinia larg raspandita ca partidul era o organizatie straina, care punea
interesele Uniunii Sovietice mai presus de cele ale Romaniei. O mare parte dintre
socialisti au respins afilierea la Internationala Comunista , au infiintat o noua
organizatie , Federatia Partidelor Socialiste din Romania, o asociatie destul de larga
intre Partidul Social Democrat din Vechiul Regat si partidele socialiste din
Transilvania, Banat si Bucovina. In anul 1927 Constantin Titel Petrescu , figura
dominanta a social-democratiei romanesti in perioada interbelica impreuna cu alti
sociali democrati au infiintat un alt Partid Social Democrat.
32
Curs VII
Monarhia
Ferdinand (1914-1927)
In perioada interbelica la fel ca si in timpul lui Carol II, regele era elementul
cheie in scena politica.
Ferdinand I al României, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von
Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927) a fost
rege al României din 10 octombrie 1914 pana in 1927 la moartea sa.
Prerogativele sale au fost stabilite prin Constitutia de la 29 martie 1923.
Regele avea dreptul sa numeasca si demita ministrii, avea dreptul de a sanctiona
legile votate de Parlament, putea emite regulamente care erau instructiuni in aplicarea
unor legi. Tot regele negocia si incheia tratate de alianta, insa acestea erau valabile
doar daca erau votate de Parlament.
Fiind ca a respectat limitarile impuse de Constitutie, Ferdinand I, poate fi
considerat un monarh constitutional.
Prestigiul monarhiei a crescut in timpul Primului Razboi Mondial si dupa
realizarea Unirii.
Ferdinand (impreuna cu regina Maria) fiind încoronat ca rege al României
Mari într-o ceremonie spectaculoasă pe 15 octombrie 1922 la sărbătoarea princială
din Alba Iulia.
In 1925 a fost declarata criza dinastica care are ca efect in mare masura
prestigiul monarhiei.
Printul Carol II II fiind trimis la funerariile Reginei Alexandra a Marii
Britanii, nu s-a mai intors in tara. In decembrie 1925 i-a trimis o scrisoare regelui
Ferdinand prin care il anunta ca renunta la prerogativele de mostenitor al Coroanei
(fuge cu Elena Lupescu in Italia).
In data de 31 decembrie 1925 s-a emis un act prin care se mentionase ca
printul Carol II al II renuntase la tron.
Parlamentul a aprobat actul la 4 ianuarie 1926, proclamandu-l ca mostenitor
pe Mihai fiul lui Carol II II . A fost instituita o regenta care sa exercite prerogativele
regale in cazul in care Mihai ar ajunge la tron inaintea majoratului.
Actul de la 4 ianuarie 1926 a fost interpretat ca exprimand vointa lui I.C.
Bratianu impusa regelui Ferdinand. Pentru a lovi in PNL opozitia a facut agitatie in
favoarea reintoarcerii lui Carol II II.
Dupa moartea regelui Ferdinand - 20 iulie 1927 – la Sinaia; si a lui
I.C.Bratianu -24 noiembrie 1927- problema a fost aceea a ordinii constitutionale
deoarece se formase un curent care-l prezenta pe Carol II II ca salvator al tarii.
Informat periodic despre framantarile din tara, Carol II II s-a reintors in Bucuresti in
data de 6 iunie 1930. In 8 iunie 1930, Parlamentul a anulat legile din 4 ianuarie 1926
si l-a proclamat rege pe Carol II II.
33
CAROL II II
35
Curs VIII
REGIMUL ANTONESCU
SI CEL DE AL- II-LEA RAZBOI MONDIAL
1940-1944
36
Nationale, in timp ce Garda de Fier s-a instituit drept forta politica dominanta in noul
guvern.
Horea Sima, succesorul lui Codreanu, ca lider al Garzii de Fier, era
vicepresedinte al Consiliului de Ministrii si gardistii detineau astfel 5 ministere
inclusiv cel de Interne, Afacerilor Ezterne, Invatamant si Cultele.
Antonescu a trecut la inlocuirea vechii ordinii politice cu una noua pe care a
descris-o ulterior drept statul national totalitar. El si-a exprimat dezgustul total fata
de partidele politice si practicile democratiei romanesti pe care o considera deficitara.
In consecinta, in noua sa ordine el nu a facut loc partidelor politice iar faptul
ca impartea puterea cu Garda de Fier era un experiment strict temporar.
In afacerile externe preocuparea cea mai urgenta a lui Antonescu a fost
consolidarea aliantei cu Germania. Antonescu a pus bazele noului rol pe care
Romania avea sa il joace intr-o Europa de S-E dominata de Germania intarind
legaturile militare si economice cu aceasta. Viteza cu care Berlinul a reactionat arata
cat de importanta devenise Romania in planurile strategice ale Germaniei pentru
Europa de S-E.
In urma esecului invaziei italiene in Grecia, Hitler hotarase ca era necesara o
operatiune germana de salvare si ca aceasta ar trebui sa treaca prin Romania si
Bulgaria. Insa rolul Romaniei in Est nu avea sa se limiteze la cel de baza, de
organizare si sursa de materii prime. Inrautatirea relatilor cu Uniunea Sovietica il
determinase pe Hitler sa accelereze elaborarea planurilor pentru rezolvarea
diferendelor germano-sovietice prin mijloace militare.
Primele trupe germane au sosit in Romania la 10 octombrie 1940.
Intre 21 si 24 noiembrie ’40 Hitler l-a invitat pe Antonescu la Berlin. Motivul
oficial al vizitei a fost definitivarea conditiilor de aderare a Romaniei la Pactul
germano-italiano-japonez, pe care Antonescu l-a semnat la 23 noiembrie 1940, dar si
o revizuire asupra dictatului de la Viena.
Incepand de atunci si pe tot parcursul razboiului cu Uniunea Sovietica,
Antonescu s-a gandit in mod constant la Transilvania, fiind sigur ca o cooperare
stransa cu Germania era singura cale pentru a asigura redobandirea teritoriului
pierdut. Pe plan intern, gardistii s-au dovedit a fi parteneri incompetenti si
iresponsabili care nu impartaseau viziunea lui Antonescu despre noua Romanie.
Ambitiile conducatorilor garzii nu aveau limite. Acestia contestau autoritatea
lui Antonescu incercand sa dobandeasca controlul asupra politiei si armatei, institutii
care fusesera anterior imposibil de atins de catre influenta gardista.
Divergentele dintre Antonescu si Horea Sima au aparut chiar dupa prima luna
de guvernare, iar dupa asasinatele legionare din noiembrie 1940, tensiunile dintre
acestia s-au amplificat si mai mult.
Dupa vizita lui Antonescu in Germania 14 ianuarie 1941 acesta s-a hotarat sa
elimine Garda de Fier. Antonescu a trecut la actiune si a trimis armata impotriva
fortaretelor Garzii din Bucuresti. Sima si ceilalti conducatori au cerut interventia
oficialitatilor germane, acestiasfatuindu-i sa capituleze promitand doar ca ii vor cere
lui Antonescu permisiunea ca liderii Garzii de Fier sa se refugieze in Germania.
Germania considera ca era necesar sa mentina Garda intr-o forma oarecare pentru a
putea exercita presiuni asupra lui Antonescu in cazul in care acesta ar fi decis sa
actioneze contra intereselor germane.
37
La 23 ianuarie 1941, trupele legionare s-au predat, iar seful serviciului secret
german in Romania a aranjat scoaterea din tara in secret a conducatorilor Garzii si
trimiterea lor in Germania.
Dupa excluderea Legionarilor din guvern, Antonescu a incercat din nou sa
starneasca interesul Partidului National Taranesc si altor partide pentru formarea unui
guvern de unitate nationala, insa nu a reusit. Astfel cabinetul pe care Antonescu l-a
anuntat la 27 ianuarie 1941 era compus in special din militari care asigurau ordinea
publica si o administratie eficienta. Cu aceasta echipa, el a inceput sa puna bazele
tipului propriu de autoritarism. Interzicea infiintarea oricarui tip de organizatie
politica, religioasa sau culturala fara acordul guvernului.
Regimul instituit de Antonescu poate fi caracterizat drept fascist. O descriere
mai exacta ar fi dictatura militara.
Spre deosebirea de dictatura lui Hitler in Germania si a lui Mussolini in Italia
aceasta era lipsita de o ideologie si nu era sustinuta de un partid politic de masa. In
locul acestora Antonescu folosea armata si aparatul de siguranta pentru a putea
conduce si suprima disidenta.
Dupa instituirea dictaturii militare, Antonescu a strans si mai mult relatiile cu
Germania.
In primavara anului 1941, in timp ce se pregatea atacul impotriva Uniunii
Sovietice, Hitler si comandantii de armata germani prevedeau un rol limitat pentru
armata romana, avand indoieli cu capacitatea acesteia de a desfasura actiuni ofensive
independente.Nemtii fiind mult mai preocupati de apararea zacamintelor petrolifere
romanesti impotriva unui atac sovietic, incredintatnd apararea acestora sefului
misiunii fortelor aeriene germane in Romania.
La 12 iunie 1941, Hitler l-a informat pe Antonescu la Munchen despre planul
sau de a ataca Uniunea Sovietica. Ca raspuns, Antonescu a promis participarea
economica si militara deplina a tarii sale in aceasta campanie.
In 22 iunie 1941, Romania s-a angajat impreuna cu Germania in razboiul
contra Uniunii Sovietice.
Regele Mihai si Antonescu au proclamat inceperea razboiului sfant contra
bolsevismului pentru eliberarea Basarabiei si Bucuvinei de Nord de ocupatia
sovietica. Participarea Romaniei la razboi a avut la baza o conventie militara cu
Germania, deoarece atat Hitler cat si Antonescu au mizat pe o victorie rapida in
conditiile razboiului fulger.
La campania din vara lui 1941 au participat armatele I si IV romane. In decurs
de o luna de la inceperea ostilitatilor, Basarabia si nordul Bucovinei au fost eliberate
de sub dominatia sovietica. Insa Antonescu hotarase deja sa trimita trupele romane si
dincolo de Nistru, fiind incredintat ca victoria germana va urma in viitorul apropiat si
intentiona sa lupte alaturi de Germania pana cand aceasta isi realiza scopul final, si
anume distrugerea Uniunii Sovietice.
Sub presiunea Uniunii Sovietice, Marea Britanie a declarat razboi Romaniei la
7 decembrie 1941. Dupa intrarea in razboi a Statelor Unite, Germania a obligat
Romania sa-si onoreze angajamentele cuprinse in Pactul Tripartit din noiembrie 1940
si sa declare razboi Statelor Unite, lucru care s-a si produs la 12 decembrie 1941.
Statele Unite a raspuns declarand razboi Romaniei la 5 iunie 1942.
Intre 1942- 1943, trupele militare romanesti au luat parte la luptele din S
Rusiei si din Caucaz. Romania a suferit pierderi mari in batalia de la Stalingrad, lucru
38
care l-a determinat pe Antonescu sa caute noi solutii pentru a proteja Romania in fata
unor invazii a Armatei Rosii. Astfel, fiind constrans de pierderile de pe front si
atacurile opozitiei, la care s-au adaugat si atacurile aeriene anglo-americane asupra
Romaniei si nemultumirile crescande ale populatiei, Antonescu a decis tatonarea
posibilitatilor de iesire din razboi ,prin discutii cu Aliatii in capitalele tarilor neutre
Ankara, Lisabona, Madrid.
In aceasta perioada se unisera si alte forte pentru a scoate tara din razboi.
O figura remarcanta a fost Iuliu Maniu care trimisese prin diferite canale
inclusiv diplomati elvetieni si turci mesje guvernului britanic in care explica rolul
rolul Romaniei in razboi si aspiratiile sale.
Raspunsul din partea Marii Britanii a fost descurajator. Romania trebuia sa
trateze nu numai cu Aliatii occidentali ci trebuia sa ajunga la o intelegere directa cu
Uniunea Sovietica.
La 26 ianuarie 1944 Hitler ordonase elaborarea planurilor de ocupare a
Romaniei in cazul unei lovituri antigermane. Tensiune dintre relatiile romano-
germane a fost atenuata de un nou acord economic semnat la 9 februarie 1944 si de
reinoirea asigurarilor de sprijin din partea lui Antonescu date la intalnirea cu Hitler
din 28 februarie. Tot atunci Hitler a ordonat incetarea elaborarii planurilor pentru
ocuparea Romaniei.
In aprilie 1944 negocierile intre reprezentantii Romaniei si Aliatii, de la Cairo
au ajuns la un punct critic. Uniunea Sovietica avea un rol tot mai activ pe masura ce
armatele sale au ajuns la Prut si erau pe punctul de intra adanc in Romania. Pentru a
grabi capitularea Romaniei, Molotov a anuntat ca Uniunea Sovietica nu urmarea sa
dobandeasca niciun teritoriu romanesc sau sa modifice sistemul social din tara.
La 12 aprilie 1944 reprezentantul sovietic la Cairo i-a prezentat printului
Stirbei , reprezentantul Romaniei, conditiile sovietice minime elaborate dupa
consultari cu guvernele britanic si american pentru incheierea unui armistitiu.
Se cerea:
Iuliu Maniu a raspuns cu contra propuneri la 19/21 aprilie 1944.La 21 aprilie aliatii
au refuzat continuarea negocierilor si au cerut acceptarea sau respingerea clara a
conditiilor armistitiului.
10 iunie – Maniu a acceptat fara entuziasm conditiile armistitiului
15 mai 1944 guvernul Antonescu a respins conditiile aliatilor.
20 august 1944 a avut loc ofensiva sovietica pe frontul romanesc.
22 august 1944 Antonescu a vizitat statele majore de campanie si si-a dat
seama de gravitatea situatiei.
39
La 23 august 1944 in momentul in care Antonescu refuza sa accepte incheierea
imediata a armistitiului, regele Mihai a ordonat arestarea lui. Ceilalti colaboratori
apropiati a lui Antonescu au fost convocati la Palat pentru o presupusa intalnire a
Consiliului de Coroana si arestati.
Regele exercitandu-si prerogativele constitutionale l-a numit prim ministru pe
generalul Constantin Sanatescu, unul dintre comandantii armatei care contribuise la
rasturnarea regimului lui Antonescu. Acesta a numit la randul sau prin decret
membrii guvernului.
La data de 23 august 1944 prin postul de radio s-a difuzat proclamatia adresata
natiunii prin care care se anunta ruperea relatiilor diplomatice cu Germania si
incheierea armistitiului cu Natiunile Unite.
Sanatescu a transmis instructiuni emisarilor romani la Cairo sa accepte
armistitiul pe baza conditiilor propuse de aliati la 12 aprilie.
Intorsatura dramatica a evenimentelor i-a luat prin surprindere pe
reprezentantii diplomatici militari a Germaniei la Bucuresti. Hitler a ordonat fortelor
germane sa ocupe Bucurestiul si sa infiinteze un nou guvern.
Actiunea a esuat insa deoarece comandantii germanii aveau trupe prea reduse
pentru a invinge o armata si un popor prea hotarati sa schimbe tabara.
Pana la 28 august trupele romane neutralizasera pericolul german care
ameninta Bucurestiul, iar la 31 august fortele germane se aflau in retragere. In
aceeasi zi, Armata Rosie a ocupat Bucurestiul si astfel incepea o noua era in istoria
Romaniei.
Armata Rosie a invadat Romania, comandantii sovietici tratand tara ca pe un
teritoriu cucerit. In aceasta guvernul Sanatescu a incercat sa incheie un armistitiu cu
Uniunea Sovietica cat mai curand posibil. In 31 august 1944 proiectul unui armistitiu
intocmit de catre oficialitatile sovietice a fost comunicat guvernelor american si
britanic. Delegatia romana la Moscova condusa de Lucretiu Patrascanu a primit
proiectul la 10 septembrie si a depus eforturi intense pentru a-i modera termenii. Prin
aceasta delegatia romana urmarea :
- ca Romaniei sa i se recunoasca statutul de cobeligeranta in razboiul impotriva
Germaniei
- sa se stabileasca termene precise pentru perioada ocupatiei sovietice
- autoritatilor romane sa li se acorde mai multe libertate in ceea ce privea
administratia interna (probleme de siguranta si politie)
- sa se obtina angajamentul Aliatilor ca intreaga Transilvanie va reveni
Romaniei.
Armistitiul a fost semnat in noaptea de 12/13 septembrie si cuprindea
conditiile detaliate in timpul negocierilor de la Cairo.
Uniunea Sovietica cerea guvernului roman
- sa se angajeze in efortul de razboi aliat cu cel putin douasprazece divizii de
infanterie echipate complet
- sa permita deplasarea libera a Armatei Rosii pe teritoriul sau
- sa sprijine financiar si logistic operatiunile militare ale aliatilor impotriva
Germaniei si Ungariei
Romania isi asuma de asemenea povara de plati despagubiri care se ridicau la
suma de 300 000 000 dolari catre Uniunea Sovietica pentru pierderile cauzate in
operatiunile militare de pe teritoriul acesteia si sa inapoieze toate bunurile luate de pe
40
teritoriul ei. Singurul punct favorabil pentru Romania era abrogarea Dictatului de la
Viena si redobandirea Transilvaniei de Nord-Vest desi hotararea finala cu privire la
apartenenta teritoriului era rezervata pentru conferinta generala de pace de la sfarsitul
razboiului.
Preocuparea principala a sovieticilor in toamna anului 1944 a fost campania
impotriva fortelor germane si ungare ramase la Nord si Est de Carpati. Trupele
romane au fost concentrate cu o viteza remarcabila in vederea desfasurarii acestei
campanii. In 20 septembrie a inceput o ofensiva de amploare a trupelor sovietice si
romane si pana la 25 octombrie intregul teritoriu al Romaniei de dinainte de razboi a
fost recucerit. Pierderile romanilor in batalia pentru Transilvania au fost
considerabile, aproximativ cincizeci de mii de morti si raniti. In ciuda cooperarii de
pe campul de lupta, guvernul Sanatescu si autoritatile de ocupatie ruse s-au aflat
intotdeauna in conflict. Consilerii sovietici civili si militari prezenti in numar mare in
tara erau cei care hotarau directia dezvoltarii politice a Romaniei.
41