Efectul Compton

În fizică, efectul Compton sau împrăştierea Compton reprezintă scăderea energiei (şi
creşterea lungimii de undă) a unui foton de raze X sau gama, la înteracţiunea acestuia cu
materia. Există şi împrăştierea Compton inversă, unde fotonului îi creşte energia (scăzându-i
lungimea de undă) la interacţiunea cu materia. Cantitatea cu care se măreşte lungimea de
undă se numeşte deplasare Compton. Deşi există şi împrăştiere Compton nucleară, efectul
Compton se referă de regulă la interacţiunea care implică doar electronii unui atom. Efectul
Compton a fost descoperit de Arthur Holly Compton în 1923 şi ulterior verificat de studentul
său Y. H. Woo în anii care au urmat. Arthur Compton a primit pentru această descoperire
Premiul Nobel pentru Fizică în 1927.

Importanţa efectului constă în faptul că demonstrează că lumina nu poate fi

explicată doar ca fenomen ondulatoriu. Împrăştierea Thomson, teoria clasică a undelor
electromagnetice împrăştiate de particule cu sarcină, nu poate explica nicio modificare a
lungimii de undă. Pentru a explica împrăştierea Compton, lumina trebuie să se comporte ca şi
cum ar fi compusă din particule. Experimentul lui Compton a convins fizicienii că lumina se
poate comporta ca un flux de particule a cărui energie este proporţională cu frecvenţa
radiaţiei.

Interacţiunea între electroni şi fotoni de mare energie are ca rezultat primirea de

către electron a unei părţi din energie, şi emiterea unui foton care conţine restul de energie
într-o direcţie diferită de cea a originalului, astfel încât impulsul total al sistemului să se
conserve. Dacă fotonul mai are suficientă energie, procesul poate fi repetat. Dacă fotonul are
suficientă energie (în general câţiva eV, în preajma energiei fotonilor din domeniul luminii
vizibile), poate elibera complet un electron de pe orbita atomică (proces cunoscut sub numele
de efect fotoelectric).

Formula deplasării Compton

Compton a folosit o combinaţie de trei formule fundamentale reprezentând diferitele

aspecte ale fizicii clasice şi moderne, combinându-le pentru a descrie comportamentul cuantic
al luminii.
Lumina ca particulă, anterior observată în efectul fotoelectric.
Dinamica relativistă: teoria relativităţii restrânse
Trigonometrie: teorema cosinusului
Rezultatul final este Ecuaţia împrăştierii Compton:

unde

este lungimea de undă a fotonului înainte de împrăştiere,

este lungimea de undă a fotonului după împrăştiere,
me este masa electronului,

este unghiul de deplasare a direcţiei fotonului,

h este constanta lui Planck, şi c este viteza luminii.

este cunoscută sub numele de Lungime de undă Compton.

Un foton cu lungimea de undă soseşte

din stânga, se ciocneşte cu un obiect în repaus, şi
rezultă un nou foton de lungime de undă la
unghiul

Variatia lungimii de unda a fotonului

Un fascicul ingust de radiatii X, cu lungimea de unda cunoscuta cade pe un bloc de

grafit care imprastie radiatiile incidente in toate directiile. Cu ajutorul unui spectometru
Röntgen, pentru diferite unghiuri de imprastiere q , Compton a constatat ca, pe langa
radiatiile cu lungimea de unda egala cu a radiatiilor incidente, mai exista si o alta radiatie, cu
o lungime de unda mai mare. Acest fenomen a fost numit efect Compton.

Efectul Compton nu poate fi explicat cu ajutorul teoriei ondulatorii. Conform acestei

teorii, radiatiile electromagnetice imprastiate ar avea aceeasi lungime de unda ca si radiatiile
incidente. Radiatiile electromagetice ar trebui sa produca electronilor din materialul
imprastietor oscilatii fortate cu aceeasi frecventa ca si a radiatiilor incidente. Electronii aflati
in circulatie ar trebui sa radieze unde electromagnetice cu frecventa egala cu a miscarii
oscilatorii, deci aceeasi cu a radiatiilor incidente.

Explicarea acestui efect a fost data de catre Compton pe baza interactiunii dintre un
foton si un electron al substantei imprastietoare. Daca notam cu no frecventa fotonului
incident si cu n frecventa fotonului imprastiat sub unghiul q , pe baza legii conservarii
energiei scriem:
 hn o = hn + Ec + L unde
hno este energia fotonului incident
hn este energia fotonului imprastiat

Ec energia cinetica a electronului presupus initial in repaus

L lucrul mecanic de iesire a electronului din materialul imprastietor

Tinand seama ca energia fotonului incident este mult mai mare decat lucrul mecanic
de iesire (in experientele lui Compton energia fotonului incident era de aproximativ 1550 ori
mai mare decat lucrul de iesire), in relatia anterioara termenul L poate fi neglijat, ca si cum
am presupune ca electronul ar fi liber. Electronii atomilor usori ai paturii periferice a unui
atom greu pot fi aproximati ca electroni liberi.

Considerand ciocnirea foton-electron ca o ciocnire elastica, impunem respectarea

legilor de conservare a energiei si impulsului. Introducand in relatia anterioaea L=0 si
Ec=mc²-mo c² (potrivit teoriei relativitatii), se obtine:
hn o= hn + mc² - moc² sau mc² = h(no - n ) + mo c²
relatii ce exprima conservarea impulsului. In final, din aceste relatii Compton a
ajuns la formula:
D l = 2L sin² (q /2) unde L =h/(moc) se numeste lungimea de unda
Compton.

Analiza ultimei ecuatii obtinute, care reprezinta variatia lungimii de unda a unui
foton la interactiunea cu un electron liber in repaus, conduce la urmatoarele interpretari:
a. variatia lungimii de unda (D l ) este independenta de natura substantei imprastietoare;
in expresia ei intra numai constantele universale h, c, mo;
b. variatia lungimii de unda se schimba odata cu unghiul de imprastiere, luand valorile
extreme 0 (pt q =0) si 2L (pt q =180º).

Aceste proprietati au fost in primul rand stabilite experimental. Explicarea lor cu

ajutorul acestei relatii, dedusa din ipoteza fotonica a luminii, constituie inca o dovada a
valabilitatii acestei ipoteze.

Cand particula cu care interactioneaza fotonul este un electron, lungimea de unda

Compton are valoarea L =2,426 pm. Pentru alte particule, cu mase mai mari decat cea a
electronului, lungimea de unda Compton (si odata cu ea si D l ) ia valori foarte mici, de cele
mai multe ori neglijabile in raport cu lungimea de unda a radiatiilor incidente.

Unul din procesele prin care are loc interactia radiatiilor X cu substanta este efectul
Compton. Procesul consta in imprastierea unui foton pe un electron liber sau slab legat (in
atom). Energia relativista si momentul se conserva in acest proces; fotonul imprastiat va avea
energia mai mica decat cel initial si o lungime de unda mai mare. Modificarea lungimii de
unda este data de relatia urmatoare unde teta este unghiul sub care este imprastiat fotonul:
 Aplicatia de mai jos simuleaza imprastierea Compton. Cand un foton ciocneste un
atom este imprastiat pe o alta directie decat cea initiala; in acelasi timp el pierde energie pe
care electronul o foloseste pentru a se desprinde de atom.
- Teta reprezinta unghiul facut de fotonul imprastiat cu axa-x; schimbarea lui se poate
face, cu mouse-ul, in suprafata de lucru.
- Phi este unghiul facut de electron cu axa-x.
- Pentru fiecare unghi nou va apare un punct rosu pe grafic; graficul reprezinta energia
relativa a fotonului imprastiat in functie de unghiul de imprastiere (exprimat in grade
sexagesimale).

Mai jos sunt ilustrate calculele teoretice care stau la baza explicarii efectului
Compton (tratare nerelativista); la energii mari trebuie aplicata o corectie relativista asupra
energiei relative a fotonului imprastiat cunoscuta sub numele de formula Klein-Nishina:

Caracterul corpuscular al radiaţiei electromagnetice

Caracterul corpuscular al radiaţiei electromagnetice a fost confirmat şi de efectul

Compton. Se observă că în urma unor experienţe privind difuzia radiaţiei X prin substanţă, în
componenta difuzată, pe lîngă radiaţiile incidente mai apar şi radiaţii cu lungimi de undă mai
mari decît ale acestora. Acest fenomen de apariţie în componenţa difuzată a unor lungimi de
undă mai mari decît a incidentei a fost denumit efect Compton. Efectul Compton nu poate fi
explicat dacă considerăm că radiaţia electromagnetică are numai un caracter ondulatoriu.
Radiaţiile X fiind electromagnetice ar trebui să se comporte în ceea ce priveşte
difuzia ca şi undele luminoase. Conform acestei teorii, radiaţia difuzată rezultă din vibraţiile
electronilor provocate de radiaţia incidentă şi deci trebuie să aibă aceiaşi frecvenţă ca şi a
acestora.
Aplicînd teoria cuantică, difuzia radiaţiilor X trebuie considerată ca un proces de
ciocnire elastică între fotonii incidenţi şi electronii substanţei aflaţi în repaos.
Dispozitivul prin care s-a pus în evidenţă difuzia radiaţiilor X de către Compton
este:
 φ

θ
F 2 F 3

F 1 film fotografic

Asupra unei substanţe difuzate, de exemplu grafit (R) se trimite un fascicul îngust de
radiaţii X de o anumită lungime de undă cunoscută prin fanta de plumb F1. Din fascicolul
difuzat de raze X de către grafit sub un unghi φ, se separă un fascicol îngust cu ajutorul
fantelor de plumb F2 şi F3. Acest fascicol intră într-un spectrograf de raze X cu reţea
cristalină P. Cu ajutorul unui film fotosensibil se înregistrează şi apoi se măsoară distribuţia
spectrală a radiaţiilor. Aşa cum am arătat, în radiaţia X difuzată de radiatorul R de grafit sub

 
,
un unghi φ, pe lîngă radiaţia cu lungimea de undă λ, se află şi o radiaţie cu

      creşte cu cît creşte unghiul de difuzie

, ,
S-a constatat experimental că:
φ. Această deplasare nu depinde de lungimea de undă incidentă şi nici de natura substanţei
difuzante.
Pentru stabilirea relaţiei variaţiei lungimii de undă vom considera că un foton de
energie hν se ciocneşte cu un electron cu masa de repaos m 0
. Aplicînd legea de conservare
a energiei şi impulsului înainte şi după ciocnire se poate scrie:

h  m0c2  h ,  mc 2

(1)  h h' 
   mv
c c
 
h ,
c

h
c
φ

θ
mv

Din figură rezultă:

h 2 2 h 2 , 2 h 2 ,
(2) m 2 v 2    2  cos 
c2 c2 c2

sau:

2
(3) m 2 v 2 c 2  h 2 2  h 2 ,  2h 2 , cos 

Scriind prima relaţie (1) sub forma:

(4) mc  h     m0 c
2 , 2

şi ridicând (4) la pătrat obţinem:

(5) m 2 c 4  h 2  2  h 2 ' 2 2h 2 ' m02 c 4  2m0 c 2 h(   ' )

Scăzând din relaţia (5) relaţia (3) obţinem:

(6) m 2 c 2 (c 2  v 2 )  m02 c 4  2h 2 ' (1  cos  )  2m0 c 2 h(   ' )

Ţinând cont de relativitatea masei:

v2
m0  m 1  ,
c2

atunci:

 v2  4
m 2 c 2 (c 2  v 2 )  m 2 1  2   c  m02 c 4
 c 

În acest caz relaţia (6) devine:

m02 c 4  m02 c 4  2h 2 ' (1  cos  )  2m0 c 2 h(   ' )

 m0 c 2 (  ' )  h ' (1  cos  )

(7) 
2

1  cos   2 sin
 2

(8) m0 c 2 (   ' )  2h ' sin 2
2

c c
Înlocuind   şi   ' se obţine:
 '

2h 
(9)  '    sin 2
m0c 2

h
Notăm  c se numeşte lungimea de undă Compton. Deci relaţia devine:
m0 c


(10)   2c sin 2
2

În radiaţia difuzată se observă frecvent şi o radiatie a cărei lungime de undă este

egală cu cea a radiaţiei incidente. Aceasta arată că fotonii în afara ciocnirilor cu electronii slab
legaţi ai atomilor de la suprafaţa corpului difuzat, mai produc ciocniri şi cu electroni din
interiorul corpului difuzat. Aceşti electroni de adâncime fiind puternic legaţi de atomi,
ciocnirea are de fapt loc intre fotoni şi atomi a căror masă este mult mai mare decât a
fotonului, ca urmare nu are loc nici un transfer de energie de la fotonul incident la atomul
ciocnit şi deci o parte din radiaţia incidentă de raze X difuzează cu aceeaşi lungime de undă.

Rezultatele experimentale asupra efectului Compton precum şi concordanţa lor cu

teoria confirmă că radiaţia electromagnetică se manifestă ca un flux de particule (fotoni)
având o anumită energie şi un anumit impuls.

Electronul de recul

Alaturi de radiatia electromagnetica imprastiata cu lungimea de unda marita, in

timpul producerii efectului Compton, apare si electronul de recul, caruia ne propunem sa-i
determinam energia cinetica. Scriem energia cinetica a electronului sub forma cunoscuta din
teoria relativitatii si facem uz de relatia variatiei lungimii de unda. In acest fel, obtinem pentru
energia cinetica a electronului de recul expresia:

Ec = (hc / l o) . {[2L sin²(q /2)] / [l o + 2L sin²(q /2)]}

Energia cinetica a electronului de recul depinde deci de lungimea de unda a

fotonului incident l o si de unghiul de imprastiere a fotonului.

Faptele experimentale legate de efectele fotoelectric si compton au contribuit la

fundamentarea teoriei corpusculare (fotonice) a luminii. Desi aceasta teorie complementara a
cunoscut succese spectaculoase in explicarea acestor fenomene, nu s-a renuntat la teoria
ondulatorie prin care se pot interpreta corect interferenta, difractia si polarizarea luminii. A
aparut, in mod evident, intrebarea: ce este lumina, unda sau corpuscul? Raspunsul la aceasta
intrebare se gaseste in urmatoarea afirmatie a lui A. Einstein: "este mult mai probabil sa
spunem ca lumina are atat caracter ondulatoriu cat si corpuscular". Astazi acest raspuns este
depasit. Din punct de vedere macroscopic lumina si, in general, radiatia electromagnetica este
o unda. Microscopic, lumina este un ansamblu de particule cuantice, care nu sunt nici unde,
nici corpusculi, ci obiecte radical diferite de cele clasice.

Experimentul
compton

Verificarea experimentala a teoriei efectului Compton

Verificarea experimentala a teoriei efectului Compton, de schimbare a lungimii de

unda a fotonilor imprastiati, in functie de unghiul de imprastiere folosind un spectrometru 
cu detector cu scintilatie si o sursa  de 661 keV.
 Efectul Compton este imprastierea elastica a unui foton pe un electron cu
schimbarea lungimii de unda a fotonului. In calculele teoretice consideram electronul liber si
in repaus.

Un foton avand energia h, impulsul h/c si lungimea de unda  interactioneaza cu

un electron liber in repaus, conform legilor de conservare ale energiei si impulsului.

h  m0 c 2  h 'mc 2
2 2
 h   h '  h h '
p2      2  cos  ,
 c   c  c c


unghi , mc2 energia totala a electronului imprastiat, iar p impulsul electronului dupa
interactie. Scotand din prima relatie mc2 si din a doua p2 si introducandu-le in relatia
relativista dintre impuls si energie :


(mc 2 ) 2  p 2 c 2  m0 c 2  2

obtinem:

(h  m0 c 2  h ' ) 2  h 2 2  h ' 2 2h 2 ' cos  (m0 c 2 ) 2

De aici se poate calcula ’ functie de , respectiv 

   '  f ( )

rezulta cresterea lungimii de unda a fotonului imprastiat:

h
  1  cos 
m0 c

In prezenta lucrare se verifica relatia de mai sus, masurand schimbarea lungimiide

unda () in functie de unghiul de imprastiere.

Montajul experimental

Dispozitivul experimental este ilustrat in figura 1. Sursa radioactiva (S) de 137Cs de

5mCi emite cuante  de E = 661 KeV, printr-un colimator de Pb (CP) spre o tinta cilindrica
de fier (Fe). Atomii de fier contin electroni slab legati si cu energia destul de mica in
comparatie cu cea a radiatiilor gamma incidente, incat pot fi considerati practic liberi si in
repaus.
 Energia E’ a radiatiilor ’ imprastiate Compton la diferite unghiuri  este masurata
cu ajutorul unui lant spectrometric  format dintr-un detector cu scintilatie, un amplificator-
analizor monocanal de impulsuri si dintr-un numarator electronic.

Figura 1

Variatia unghiului  se face prin deplasarea bratului mobil pe care este fixat
detectorul, unghiul  putand fi citit pe un cerc gradat coaxial cu cilindrul de Fe (centrul
cercului).
In cristalul (C) de NaI(Tl) al detectorului, cuanta ’ produce prin efect fotoelectric
fotoelectroni de energie E’ sau prin imprastiere Compton in atomii cristalului, electroni de
recul. Energia disipata in cristal se transforma partial si foarte rapid (in 10 -8 s), in scintilatii
luminoase, care apoi cu ajutorul fotomultiplicatorului se transforma in impulsuri de tensiune
electrica Ud, fiecare impuls avand o amplitudine proportionala cu energia cuantei ’.
Impulsurile Ud furnizate de sonda de detectie sunt amplificate si apoi analizate cu ajutorul
analizorului monocanal.

Pentru o valoare constanta a largimii pragului Ep (0,1V) al analizorului monocanal,

se determina dependenta N(Ep) a numarului de impulsuri inregistrate in functie de valoarea E p
a pragului de analiza. (fig. 2).

Prima portiune corespunde electronilor Compton produsi de cuantele ’ in cristal, iar

picul din a doua portiune corespunde absorbtiei totale a energiei cuantelor  in cristalul
scintilator.

Picul de absorbtie totala se mai numeste si fotopic pentru ca la formarea lui

contribuie cel putin un proces de absorbtie fotoelectrica a cuantelor  detectate sau a cuantelor
’ imprastiate Compton. In acelasi timp, se observa ca prezenta efectului fotoelectric nu
produce decat numai un fotoelectron de energie E - EX urmat de o radiatie X caracteristica
atomului de iod, EX fiind energia de ionizare a paturii K ( sau L). Numai prin detectia si a
acestei radiatii X emise imediat dupa primul efect fotoelectric (tot printr-un efect fotoelectric
produs de radiatia X) in cristal se disipa intreaga energie a cuantei  initiale.

Pozitia pragului picului de absorbtie totala (Epi)max este proportionala cu: energia
cuantelor , randamentul de scintilatie luminoasa (ns/E) produs pe cristalul de NaI(Tl), de
sensibilitatea fotocatodei fotomultiplicatorului, de coeficientul de amplificare al
fotomultiplicatorului de coeficientul de amplificare al amplificatorului electronic.

Etalonarea in energie a spectrometrului se face masurand spectrul une surse de

radiatii ce produc cuanted ded energie cunoscuta. Astfel, din spectrul sursei de 137Cs care
emite cuante  de 661KeV reprezentat in fig. 2 se deduce ca picul apare la pragul (E p)max.
Aceasta permite reprezentarea in fig. 3. a dreptei de etalonare a spectrometrului  , din care
apoi sa se poata deduce energia cuantei detectate corespunzatoare oricarei pozitii a pragului
de discriminare, cuprinsa in intervalul 0-10V.

Figura 2. Figura 3

Propotionalitatea dintre pozitia picului de absorbtie totala (a fotopicului) si energia

cuantelor  permite determinarea energiei cuantelor ’ pentru diferite unghiuri  si apoi
hc
calcularea lungimii  '  E ' .

Viteza Lumini in Vid

Viteza luminii este viteza de propagare a luminii în vid şi, conform cunoştintelor pe
care le avem în prezent, este viteza maximă pe care o poate atinge un corp, indiferent de
mediul în care se deplasează.
 Viteza lumini in vid are aceiasi valoare in toate sistemele de referinta initiale si in
toate directiile, adica nu depinde de miscarea sursei de lumina sau a observatorului. Viteza
lumini in vid reprezinta viteza maxima de transmisie a oricarei interactiuni.

Lumina (şi toate celelalte forme de radiaţie electromagnetică) călătoresc în vid cu o

viteză de circa 300.000 km/s, iar în aer ceva mai încet. Viteza luminii în vid reprezintă o
constantă universală, notată cu c , şi, conform teoriei relativităţii, nimic nu poate fi mai rapid.
Într-o secundă o rază de lumină ar putea înconjura de peste 7 ori Pământul pe la Ecuator, pe
când călătoria ei de la Soare la Pământ, pe o distanţă de circa 150.000.000 km, durează cam 8
minute.

Viteza luminii în vid este la ora actuală determinată precis la valoarea de

299.792.458 m s-1 . Această valoare este folosită la aflarea unor distanţe lungi prin măsurarea
timpului necesar unui puls de lumină să ajungă într-un loc şi să se întoarcă. Reprezintă de
asemenea baza anului lumină (distanţa parcursă de lumină într-un an), o unitate folosită la
măsurarea unor distanţe astronomice foarte mari. La o scară mai redusă, valoarea vitezei
luminii permite o determinare foarte precisă a distanţelor iar metrul este definit la ora actuală
ca lungimea drumului parcurs de lumină într-o fracţiune de 1/299.792.458 dintr-o secundă.
Viteza luminii în aer şi apă a fost pentru prima dată măsurată la mijlocul secolului
XIX de către fizicienii francezi Jean Foucault şi Armand Fizeau. Acest lucru a dus la o
respingere a teoriei corpusculare a luminii propusă de Isaac Newton. Newton sugerase că un
corp luminos emite un curent de particule care călătoresc în linie dreaptă prin eter (un mediu
despre care se credea la acea vreme că ocupă întregul spaţiu). Dar faptul că lumina se deplasa
mai încet în apă nu putea fi explicat decât prin teoria ondulatorie a luminii şi nu prin cea
stabilită de Newton.

Paradoxul constanţei vitezei luminii a creat o mare problemă pentru fizică, problemă
pe care fizicianul american de origine germană, Albert Einstein, a rezolvat-o în cele din urmă
în 1905. Einstein sugera că teoriile fizice nu ar trebui să depindă de starea de mişcare a
observatorului. În schimb el spunea că viteza luminii trebuia să rămână constantă, şi restul
fizicii trebuia să se schimbe pentru a respecta acest lucru. Această teorie specială a relativităţii
a prezis multe consecinţe fizice neaşteptate, dintre care toate au fost de atunci observate în
natură.

Conservarea energiei
Energia se transforma, dar ea nu poate fi nici creata nici distrusa: acesta este
principiul conservarii energiei, principiu fondat de Antoine Laurent de Lavoisier (1743-1794)
chemist francez si fondatorul chimiei moderne. El este autorul expresiei “nimic nu se pierde,
nimic nu se creaza”. Universul contine o cantitate data de energie, care ramane constanta.Pe
parcursul diferitelor transformari, cantitatea de energie finala, ramane egala cu cantitatea de
energie initiala.

Teoria energiei nu a fost încheiata prin recunoasterea principiului conservarii, ci,

dimpotriva a generat pâna în prezent dezvoltari mereu noi.
 O data cu recunoasterea principiului conservarii energiei a devenit de actualitate:
problema originii energiei pe care Soarele si stelele o radiaza continuu. Se pare ca
temperaturile înalte din interiorul acestora fac posibile reactiile dintre nucleele atomice,
eliberându-se astfel o cantitate uriasa de energie.
.

Legea conservarii energiei

Energia sistemelor va fi energia totala relativista: W=mc2=m0c2+Ec

Legea conservarii energiei totale relativiste: Wa+Wx=Wy+Wb

Deci:

Energia de reactie:

Legea conservarii impulsului

Razele Rontgen

Ce sunt radiaţiile X (Roentgen)?

Radiaţiile X sunt radiaţii electromagnetice ionizante, invizibile, cu lungimi de undă

cuprinse între 0,1 şi 100Å. Datorită lungimii de undă mici, aceste radiaţii sunt foarte
penetrante, putând trece prin diferite materiale cum ar fi corpul uman, lemnul, piese metalice
(nu foarte groase), etc. Radiaţiile sunt absorbite de către corpuri în funcţie de densitatea lor.
Cu cât densitatea este mai mare, radiaţiile sunt absorbite mai mult. Pe acest principiu se
bazează radiodiagnosticul. Exemplu: mâna unui om stă pe o bucată de film, neexpusă la
radiaţii şi lumină. Prin mâna omului se trimite pentru scurt timp un fascicul de radiaţie X.
Oasele, fiind mai dense vor absorbi mai multă radiaţie, deci vor apărea pe film ca fiind albe
(filmul se înnegreşte în părţile expuse la radiaţie) Radiaţiile X (Roentgen) au fost descoperite
în anul 1895 de către fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen accidental, în timp ce
experimenta cu razele catodice (fascicul de electroni) provenite de la un tub de sticlă vidat cu
2 electrozi.

Razele Rontgen – razele ce se obţin la frînarea electronilor rapizi în tuburi cu vid.

Aceste raze minunate pătrund prin corpuri netransparente pentru lumina neobişnuită.
Gradul de absorbţie al acestor raze este proporţional cu densitatea substanţei. Deacea cu
ajutorul razelor Rontgen se pot obţine fotografii ale organelor interne ale omului. Pe aceste
fotografii se disting bine oasele scheletului, inima ş.a.m.d. Acum în ţara noastră o dată pe an
toţi cetăţenii trebuie să treacă aşa numitul examen flouorografic. Cu ajutorul razelor Rontgen
se fac fotografii ale cutiei toracice în scopul de a descoperi începutul unei boli înainte ca omul
sa aibă senzaţii de durere.

Componentele aparatului Roentgen

Un aparat Roentgen este realizat dintr-un tub radiogen (tub generator de radiaţii, tub
Roentgen), un transformator de înaltă tensiune pentru crearea unei diferenţe de potenţial între
electrozii tubului, un transformator de joasă tensiune pentru încălzirea filamentului (respectiv
catodului) tubului radiogen. De asemenea, aparatul Roentgen este prevăzut cu organe de
reglaj şi măsură a tensiunii de accelerare, a curentului anodic a timpului de expunere la
radiaţii etc.

Tubul radiogen

Poate cea mai importantă componentă a unei instalaţii generatoare de radiaţii X este
tubul radiogen constituit dintr-o incintă vidată, de obicei de sticlă, în care sunt plasate o ţintă
de tungsten (wolfram), cupru sau molibden şi o spirală de tungsten menită să emită electroni
în momentul încălzirii. Diferenţa de potenţial (tensiune) creată cu ajutorul unui transformator
de înaltă tensiune accelerează electronii emişi de spirală, izbindu-i astfel de ţinta de tungsten
(sau alt metal greu fuzibil, cu număr atomic mare). În urma ciocnirii unui electron cu un atom
de metal, electronul va intra într-unul din straturile superioare de electroni ale atomului, unde
va expulza pe alt electron. În urma acestui fenomen, va fi produs un foton de radiaţie X.

Construcţia tubului Rontgen

 În prezent pentru a obţine raze Rontgen sunt elaborate dispozitive foarte perfecte,
numite tuburi Rontgen. Ele sunt mult superioare primelor aparate, pe care le-a construit
Rontgen.

Catodul reprezintă o spirală din wolfram, ce emite electroni datorită emisiunii

termoelectronice. Cilindrul focalizează fluxul de elecroni, care apoi se ciocnesc de electrodul
metalic. În acest caz iau naştere razele Rontgen. Tensiunea dintre anod şi catod atinge cîteva
zeci de kilovolţi. În tub se crează un vid înaintat; presiunea gazului din el depăşeşte 10ˉ 5 mm
ai coloanei de mercur.

În tuburile de Rontgen puternice anodul se răceşte cu apă curgătoare, la frînarea

electronilor se degajă o mare cantitate de căldură. În radiaţie utilă se transformă numai circa
3% din energia electronilor.

Tubul radiogen utilizat în prezent (fig.14) reprezintă o formă perfecţionată tehnic, în

grade diferite, a tubului Coolidge, adică un tub cu un vid foarte înaintat, la extremităţile
căruia sînt montaţi cei doi electrozi.

Fig.14. Tub radiogen cu anod rotativ, utilizat în Rontgendiagnostic: l - discul anodului; 2

- axul de rotaţie; 3 - rotorul anodului; 4 - filamentul catodului; 5 - peretele de sticlă al
tubului; 6 - statorul anodului.
 Catodul este constituit dintr-o spirală metalică (filament) din tungsten, care în timpul
funcţionării tubului este adus la incanescenţă. În acest mod, el eliberează electroni, într-un
număr proporţional cu gradul de încălzire a filamentului, respectiv cu intensitatea curentului
aplicat acestuia ("emisiune termoionică"). Filamentul este înconjurat de o piesă metalică
cilindrică, având rolul de a concentra şi focaliza electronii emişi grupându-i într-un fascicul
conic cu vârful situat pe anod.

Anodul (anticatodul) este construit în principiu dintr-un bloc metalic, în care este
încorporat un disc de tungsten, metal cu punct de topire foarte ridicat (3200°C). El este
destinat frânării electronilor proveniţi din catod şi puternic acceleraţi în timpul funcţionării
efective a tubului. In cursul procesului de frânare, aproximativ 98% din energia electronilor
se transformă în căldură şi doar 1% în energie cuantică transferată fotonilor X. Aceasta obligă
la particularităţi constructive deosebit de elaborate, pentru a se evita deteriorarea anodului,
prin topirea regiunii supuse impactului electronilor.

Descoperirea razelor Rontgen

Aceste raze au fost descoperite în anul 1895 de fizicianul german Wilhelm Rontgen.
Rontgen ştia să urmărească, să observe ceva nou acolo, unde mulţi savanţi pînă la el nu
observau nimic curios. Acest talent deosebit i-a ajutat sa facă o descoperire remarcabilă.

La sfîrşitul secolului XIX atenţia generală a fizicienilor a fost atrasă de descărcarea

în gaze la o presiune mică. În aceste condiţii în tubul de descărcare în gaz se creau fluxuri de
electroni foarte rapizi. Pe atunci ele erau numite raze catodice. Natura acestor raze încă nu era
stabilită exact; se ştia doar, că aceste raze îşi iau începutul de la catodul tubului.

Cercetînd razele catodice, Rontgen a observat în curînd, că o placă fotografică din

apropierea tubului era stricată chiar şi în cazul, cînd era învelită în hîrtie neagră. După aceasta
el a mai observat încă un fenomen uimitor. Dacă înfăşurăm tubul de descărcare cu un ecran de
hîrtie muiat într-o soluţie de platinocianură de bariu, acesta devenea luminiscent. Cînd
Rontgen ţinea mîina între tub şi ecran, el observa pe ecran umbrele întunecate ale scheletului
mîinii pe fondul contururilor mai luminoase ale ei.

Savantul a înţeles, că în timpul funcţionării tubului de descărcare apare o radiaţie

care pătrunde puternic, necunoscută pînă atunci. El a numit-o raze x. Ulterior acestei radiaţii i
s-a atribuit cu fermitate terminul „raze Rontgen”.

Rontgen a observat, că această radiaţie apare în locul, unde razele catodice (fluxurile
de electroni rapizi) se ciocneau cu peretele de sticlă al tubului. În acest loc sticla lumina cu o
lumină verde. Experienţele ulterioare au arătat, că razele x apar la frînarea electronilor rapizi
de orice obstacol, în particular, de electrozii metalici.
Proprietăţile razelor Rontgen

Razele, descoperite de Rontgen, acţionau asupra plăcii fotografice, provocau

ionizarea aerului, însă nu se reflectau în mod vădit de la orice substanţă şi nu se refractau.
Cîmpul electromagnetic nu influenţa asupra direcţiei de propagare a acestora.

Îndată a apărut ipoteza, că razele Rontgen sunt unde electromagnetice, emise la

frînarea bruscă a electronilor. Spre deosebire de razele de lumină ale spectrului vizibil şi
ultraviolet ele au o lungime de undă cu mult mai mică. Capacitatea mare de pătrundere a
razelor şi alte particularităţi ale acestora se explicau anume prin lungimea de undă mică. Însă
această ipoteză necesita dovezi, şi aceste dovezi au fost obţinute abia după 15 ani.

Difracţia razelor Rontgen

Dacă radiaţia Rontgen reprezintă unde electromagnetice, ea trebuie să manifeste

difracţie – fenomen propriu tuturor tipurilor de unde. La început razele Rontgen treceau prin
fante foarte înguste făcute în plăci de plumb, însă nu s-a observat nimic asemănător cu
difracţia. Atunci fizicianul german Max Laue i-a venit ideia, că lungimea razei Rontgen
probabil e foarte mică, pentru ca să se poată observa difracţia acestor unde la obstacole create
artificial. Doar nu se pot face fante cu dimensiunea de 10ˉ 8 cm, deoarece aceasta e tocmai
dimensiunea atomilor. Dar cum putem proceda, dacă razele Rontgen au anume acest ordin al
lungimii de undă? Atunci rămîne unica posibilitate – de a folosi cristalele. Ele reprezintă
structuri ordonate, în care distanţele dintre atomi după ordinul de mărime sunt egale cu
dimensiunea atomilor, adică cu 10ˉ 8 cm. Anume cristalul cu structura lui periodică este
dispozitivul natural, care trebuie să provoace neapărat difracţia undelor, lungimea cărora e de
acelaşi ordin, ca şi dimensiunile atomilor.

Şi iată că un fascicul de raze Rontgen a fost orientat asupra unui cristal, în spatele
căruia era situată o placă fotografică. Rezultatul a coincis pe deplin cu cele mai optimiste
aşteptări. Afară de pata mare centrală, pe care o dădeau razele, care se propagau după o
dreaptă, au apărut pete mici aşezate regulat în jurul petei centrale. Apariţia petelor mici a fost
explicată numai ca rezultat al faptului, că are loc difracţia razelor Rontgen la structura
ordonată a cristalului.

Cercetarea figurii de difracţie a permis de a determina lungimea de undă a razelor

Rontgen. Ea s-a dovedit a fi mai scurtă decît undele ultraviolete şi după ordinul de mărime
este egală cu dimensiunele atomului - 10ˉ 8 cm.

Aplicaţiile razelor Rontgen

Un adevărat triumf al analizei radiologice a structurii cristaline a fost stabilirea

structurii moleculelor ADN-ului (acidului dezoxiribonucleic), care intră în compoziţia
cromozomilor nucleelor celulare ale tuturor organismelor vii. Aceste molecule sunt purtătorii
codului genetic, adică a informaţiei despre structura organismului viu, transmis prin ereditate.

Toate aceste realizări s-au dovedit a fi posibile datorită faptului, că lungimea razelor
Rontgen este atît de mică, încît cu ajutorul lor se pot „vedea” în principiu structurile
moleculare. Se vede, desigur, nu în sensul adevărat al cuvîntului, e vorba despre obţinerea
figurilor de difracţie, cu ajutorul cărora, după o muncă mare depusă pentru a le descifra, se
poate restabili caracterul aşezării spaţiale a atomilor.

Electronii şi pozitronii

Radiatiile catodice care izbesc in drumul lor anticatodul, inclinat cu 45ƒ pe directia
radiatiilor dau nastere radiatiilor X sau Rontgen.

Electronii sunt respinsi de catod si atrasi de anticatod, iar in urma interatiunii

dintre electronii si atomii metalului din care este confectionat anticatodul, au loc fenomene
care genereaza radiatii X sau Rontgen.

In cazul interactiunii electronilor (-e) cu protoni din nucleul atomic, acestia emit
perechi de particule electroni (-e)-pozitroni (+e) si se transforma din protoni in neutroni si
trec de pe orbita fundamentala pe o orbita superioara.

Electroni (-e) si pozitroni (+e) emisi formeaza radiatiile β care sunt alcatuite din
electroni, particule incarcate din punct de vedere electric negativ si radiatii α care sunt
formate din pozitroni, particule incarcate din punct de vedere electric pozitiv.

Alcătuirea radiaţiei Rontgen

Aceste particule avand sarcini

electrice diferite se atrag si se neutralizeaza
reciproc printr-un proces de anihilare A, in
urma caruia rezulta doua particule (o) neutre
din punct de vedere electric, care sunt emise
sub forma unor cuante de radiatii X sau γ moi,
care sunt identice si au caracteristici asemanatoare cu radiatiile γ radioactive emise de
nucleele atomice in procesul dezintegrari nucleare radioactive.

La revenirea neutronilor de pe orbita superioara, pe orbita fundamentala, acestia

emit fotonii nucleari (of) Xd duri si diferenta de energie dintre cele doua orbite nucleare.

In cazul interactiunii electronilor (-e) cu neutroni din nucleul atomic, acestia emit
perechi de particule electroni (-e)-neutrini (on)) si se transforma din neutroni in protoni si trec
de pe orbita fundamentala pe o orbita superioara.

Electroni (-e) si neutrini (on)) emisi formeaza radiatiile β care sunt alcatuite din
electroni, particule incarcate din punct de vedere electric negativ si radiatii X sau γ moi, care
sunt formate din neutrini, particule neutre din punct de vedere electric.

Protoni nu au o situatie stabila pe aceasta orbita superioara si revin pe orbita

fundamentala, emitand fotonii nucleari (of) Xd duri si diferenta de energie dintre cele doua
orbite nucleare.

Aceste radiatii X nu sunt purtatoare de sarcini electrice.

Radiatiile X au o mare putere de patrundere si proprietatea de a fi absorbite de
tesuturile moi, oasele capului, metalele grele si plumbul. Rontgen a iradiat mana sotiei sale,
obtinand prima fotografie in care apareau oasele mâinii si verigheta sotiei. Sotii Curie
descopera radiul, totodata si existenta a trei feluri de radiatii nucleare radioactive α, β şi γ
emise de acesta.

Acestia au observat ca, radiatiile radioactive beta si alfa sunt deviate de un camp
electric format din doi electrozi, unul avand polaritatea electrica pozitiva (+), iar celalalt
polaritatea electrica negativa (-), iar radiatiile gama nu sunt deviate.
 Radiatiile β sunt deviate si curbate foarte puternic spre polaritatea electrica pozitiva
(+), fiind alcatuite din particule care au sarcina electrica negativa (-), electronii, radiatiile α
sunt deviate de polaritatea electrica negativa (-), acestea sunt compuse din particule care au
sarcina electrica pozitiva (+), pozitronii, iar radiatiile γ nu sunt deviate de polaritatile electrice
pozitive (+) si negative (-) a celor doi electrozi, fiind particulele neutre din punct de vedere
electric si alcatuite din neutrini si fotoni nucleari (0).

In interiorul acestui metal radioactiv, radiu are loc un proces de dezintegrare

nucleara radioactiva care duce la transformarea spontana a nucleului atomic, in urma caruia
din interiorul acestuia sunt expulzate particulele nucleare subatomice electroni, pozitroni si
neutrini.

Urmarind cu atentie alcatuirea din punct de vedere al sarcinilor electrice si

proprietatile radiatiilor anodice, canal, catodice, X si comparate cu radiatiile radioactive β, α
si γ se poate constata cu usurinta ca sunt identice, singura deosebire importanta consta in
faptul ca, prima categorie de radiatii se obtin pe cale artificiala si pot fi usor controlate, iar
radiatiile nucleare radioactive sunt emise spontan si total necontrolat de metale sau substante
radioactive.

Concluzii

Razele Rontgen şi-au găsit foarte multe aplicaţii practice importante.

În primul rînd în medicină. Nimeni nu poate indica numărul exact de oameni, viaţa
cărora a fost salvată datorită diagnosticului corect stabilit la timp cu ajutorul razelor Rontgen.
E clar, că acest număr e foarte mare.

În al doilea rînd, cu ajutorul figurilor de difracţie, pe care le dau razele Rontgen la

trecerea lor prin cristale, se stabileşte ordinea de repartizare a atomilor în spaţiu – structura
cristalelor. Pentru substanţele organice cristaline aceasta nu e atît de complicat. Însă cu
ajutorul analizei radiologice a structurii cristaline se descifrează structura celor mai
complicaţi compuşi organici, inclusiv proteinele. În particular, a fost determinată structura
moleculei de hemoglobină, care conţine zeci de mii de atomi.

Cred, că descoperirea razelor Rontgen este cea mai importantă descoperire aplicată
în medicină, care a contribuit la dezvoltarea acestei ramuri.
 Radiatiile X

Notiuni generale
Fizica radiatiilor se ocupa cu studiul producerii razelor röntgen si a proprietatilor
acestora .Din punct de vedere al interesului urmarit în radiologie , radiatiile se împart în:
- radiatii corpusculare ;
- radiatii ondulatorii

Radiatiile corpusculare au suport masic imediat si energie cinetica, iar cele

ondulatorii sunt fara suport masic imediat însa cu energie electromagnetica.

Radiatiile corpusculare au energia transportata din atom în spatiu, sub forma de

energie cinetica, pe suportul unor particule care parasesc atomul si se pot sesiza cu precizie
prin mijloacele actuale.

Radiatiile ondulatorii - electromagnetice - au o energie care se constata în jurul

atomului din care emana, ca o însusire a acelui atom pus într-o anumita stare fizica speciala,
fara ca din atom sa plece vreo particula sesizabila cu mijloacele actuale de investigatie. S-a
demonstrat însa ca si energia electromagnetica este “corpusculara”, în sensul ca este
fragmentabila numai în unitati cuantice, deci poate fi considerata ca formata din unitati
energetice numite „fotoni”.
 Radiatiile corpusculare sunt formate din particule ce provin din dezintegrarea
atomilor Aceste particule sunt proiectate în spatiu, cu o viteza în general foarte mare, si au o
sarcina electrica oarecare (pozitiva, negativa sau chiar neutra). Radiatiile iau nastere prin
dezintegrarea atomului. Aceasta dezintegrare poate avea loc în mod spontan (cum este cazul
cu radiul), sau se poate obtine prin procedee tehnice foarte complicate.

Ca exemplu de radiatii corpusculare emise în mod spontan se pot enumera :

- radiatii alfa, constituite din corpusculi cu sarcina pozitiva ;
- radiatii beta, constituite din corpusculi cu sarcina negativa ;
- radiatii gamma, fara sarcina electrica

Radiatiile X sunt de natura electromagnetica, deosebindu-se de lumina prin

lungimea de unda mai mica.

Radiatiile electromagnetice sunt produse prin oscilatia sau acceleratia unei sarcini
electrice.Undele electromagnetice au atat componente electrice cat si magnetice. Gama
radiatiilor electromagnetice este foarte larga: unde cu frecventa foarte inalta si lungime
mica sau frecventa foarte joasa si lungime mare.

Lumina vizibila constituie numai o parte din spectrul undelor electromagnetice. In

ordine descrescatoare de frecventa, spectrul undelor electromagnetice se compune din:
radiatii gama, radiatii X, radiatii ultraviolete, lumina vizibila, radiatii infrarosii, microunde si
unde radio.

Undele electromagnetice nu au nevoie de mediu pentru a se transmite. Astfel,

lumina si undele radio pot circula in spatial interplanetar si interstelar, la soare si stele, pana
la Pamant. Indiferent de frecventa si lungimea de unda, undele electromagnetice au o viteza
de 299.792km/s in vid. Lungimea si frecventa undeleor electromagnetice sunt importante in
determinarea efectului termic, al vizibilitatii, al penetrarii si a altor caracteristici.

Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice penetrante, cu lungime de unda mai

scurta decat a luminii si rezulta prin bombardarea unei tinte de tungsten cu electroni cu
viteza mare. Au fost descoperite intamplator in anul 1895 de fizicianul german Wilhem
Conrad Roentgen, in timp ce facea experimente de descarcari electrice in tuburi vidate,
respectiv el a observat ca din locul unde razele catodice cadeau pe sticla tubului razbeau in
exterior raze cu insusiri deosebite; aceste raze strabateau corpurile, impresionau placutele
fotografice, etc. El le-a numit raze X deoarece natura lor era necunoscuta. Ulterior au fost
numite raze (radiatii) Roentgen, in cinstea fizicianului care le-a descoperit.

Generatorii de radiatii X

Daca un electron în miscare accelerata, deci încarcat cu o mare energie cinetica

izbeste un atom, atunci el este franat brusc din miscarea lui ; prin aceasta franare, energia lui
cinetica se transforma astfel:
 - parte din aceasta energie este luata de catre un electron al atomului izbit (acel electron
trece pe o orbita mai periferica, sau este proiectat în afara atomului), producandu-se astfel
razele corpusculare Atomul din care un electron a fost îndepartat devine ionizat Atomul în
care un electron a fost deplasat pe o alta orbita mai periferica, se constituie în atom “excitat”;
- cea mai mare parte din energia cinetica se transforma în caldura ;
- alta parte din energia cinetica ramane eventual a acelui electron care a venit din afara,
folosindu-i acestuia pentru a ramane în sistemul atomic ;
- în sfarsit, o foarte mica parte din energia cinetica se transforma în energie electro-
magnetica, care se manifesta în jurul acelui atom, constituind razele Röntgen.

Se produc deci raze Röntgen ori de cate ori electronii în miscare foarte rapida, se
lovesc de corpuri materiale, unde produc dislocari de electroni de pe orbitele energetice ale
atomilor acestor corpuri. Pentru a se mentine echilibrul atomului, electronii de pe orbitele
mai periferice, ale corpului izbit, vor lua locul electronilor dislocati de pe orbitele mai
centrale. Din acest salt de pe un nivel energetic pe altul, în sensul mentionat mai sus, rezulta
un plus de energie, care constituie razele Röntgen.

Aceste raze au fost descrise prima oara de Wilhelm Konrad Röntgen în anul 1895, si
denumite raze X, dupa necunoscuta X din matematica.

Ceea ce le caracterizeaza este extrem de mica lor lungime de unda, în medie de

10000 ori mai mica decat cea a luminii.

Asadar pentru producerea de raze Röntgen este nevoie mai întai de producerea unui
fascicol de electroni liberi, care apoi sa fie proiectati cu mare viteza spre o tinta, nivel la care
interactiunea energiei radiante cu obstacolul material îmbraca aspecte variate. Modificarile
suferite de energia radianta la diverse nivele în corpul omenesc alcatuiesc în ansamblul lor
elemente utile, pe care fascicolul de raze X le poate transmite examinatorului sub forma de
imagini radiologice, produse datorita modificarilor care au loc în fascicolul de raze X la
nivelul tesuturilor si organelor de examinat.

Toate fenomenele care se produc sunt considerate manifestari de interrelatii proprii

razelor X si materiei, care se produc între fotoni si particulele materiale la nivel subcelular,
îndeosebi cu electronii periferici din atomii regiunii examinate.

In aceasta ordine de idei, cele mai importante manifestari ale acestor interrelatii sunt
efectul Compton , efectul Thomson , efectul fotoelectric si efectul de materializare, care
duce la formarea de perechi de electroni

Natura radiatiilor X

Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice cu o putere de penetrare indirect

proportionala cu lungimea de unda. Cu cat lungimea de unda este mai mica, cu atat puterea
de penetrare este mai mare. Razele mai lungi, apropiate de banda razelor ultraviolete sunt
cunoscute sub denumirea de radiatii moi. Razele mai scurte , apropiate de radiatiile gama, se
numesc raze x dure.

Radiatiile X se produc cand electronii cu viteza mare lovesc un obiect material. O

mare parte din energia electronilor se transforma in caldura iar restul se transforma in raze x,
producand modificari in atomii tintei, ca rezultat al impactului.Radiatia emisa nu este
monocromatica ci este compusa dintr-o gama larga de lungimi de unda.

Primul tub care a produs raze X a fost conceput de fizicianul William Crookes.
Cu un tub de sticla partial vidat, continand doi electrozi prin care trece curent electric. Ca
rezultat al ionizarii, ionii pozitivi lovesc catodul si provoaca iesirea electronilor din catod.
Acesti electroni, sub forma unui fascicul de raze catodice, bombardeaza peretii de sticla ai
tubului si rezulta razele X. Acest tub produce numai raze X moi, cu energie scazuta.

Un tub catodic imbunatatit, prin introducerea unui catod curbat pentru focalizarea
fasciculului de electroni pe o tinta din metal greu, numita anod, produce raze X mai dure, cu
lungimi de unda mai scurte si energie mai mare. Razele X produse, depind de presiunea
gazului din tub.

Urmatoarea imbunatatire a fost realizata de William David Coolidge in 1913 prin

inventarea tubului de raze X cu catod incalzit. Tubul este vacuumat iar catodul emite electroni
prin incalzire cu un curent electric auxiliar. Cauza emiterii electronilor nu este bombardarea
cu ioni, ca in cazurile precedente. Accelerarea procesului de emitere a electronilor se face prin
aplicarea unui current electric de inalta tensiune, prin tub. Cu cat creste voltajul, scade
lungimea de unda a radiatiei.

Fizicianul american Arthur Holly Compton (1892 – 1962), laureat al Premiului

Nobel, prin studiile sale a descoperit asa numitul effect Compton in anul 1922. Teoria sa
demonstreaza ca lungimile de unda ale radiatiilor X si gama cresc atunci cand fotonii care le
formeaza se ciocnesc de electroni. Fenomenul demonstreaza si natura corpusculara a razelor
X.

Proprietatile radiatiilor X

În timpul unor experimente, fizicianul german Röntgen, bombardând un corp

metalic cu electroni rapizi, a descoperit că acesta emite radiaţii foarte penetrante, radiaţii pe
care le-a denumit raze X. Radiaţiile X se obţin în tuburi vidate, în care electronii emişi de un
catod incandescent sunt acceleraţi de câmpul electric dintre catod si anod (anticatod).
Electronii cu viteză mare ciocnesc anticatodul care emite radiaţii X. Electronii rapizi care
ciocnesc anticatodul interacţionează cu atomii acestua în două moduri:

Electronii, având viteză mare, trec prin învelişul electronic al atomilor anticatodului
şi se apropie de nucleu. Nucleul, fiind pozitiv, deviază electronul de la direcţia lui iniţială.
Când electronul se îndepartează de nucleu, el este frânat de câmpul electric al nucleului şi
emite radiaţii X.
 La trecerea prin învelişul electronic al atomilor anticatodului, electroni rapizi pot
ciocni electronii atomilor acestuia. În urma ciocnirii, un electron de pe un strat interior (de
exemplu de pe stratul K) poate fi dislocat. Locul rămas vacant este ocupat de un electron aflat
pe straturile următoare (de exemplu de pe straturile L, M sau N). Rearanjarea electronilor
atomilor anticatodului este însoţită de emisia radiaţiilor X.

Proprietăţile radiaţiilor X:
- se propagă în vid, cu viteza luminii;
- impresionează placa fotografică;
- nu sunt deviate de câmpuri electrice şi magnetice;
- produc fluorescenţa unor substanţe (emisie de lumină)
- sunt invizibile, adică spre deosebire de lumină, nu impresionează ochiul;
- pătrund cu uşurinţă prin unele corpuri opace pentru lumină (de exemplu prin corpul
omenesc, lamele de metale cu densitate mică, corpuri din hârtie, lemn, sticlă) dar, sunt
absorbite de metale cu densitatea mare (de exemplu: plumb). Puterea lor de pătrundere
depinde de masa atomică a substanţei prin care trec şi de grosimea stratului de substanţă.

Radiatiille X impresioneaza solutia fotografica, ca si lumina. Absorbtia radiatiilor

depinde de densitatea si de greutatea atomica. Cu cat greutatea atomica este mai mica,
materialul este mai usor patruns de razele X. Cand corpul uman este expus la radiatiii X,
oasele, cu greutate atomica mai mare decat carnea, absorb in mai mare masura radiatiile si
apar umbre mai pronuntate pe film. Radiatiile cu neutroni se folosesc in anumite tipuri de
radioagrafii, cu rezultate total opuse: partile intunecate de pe film sunt cele mai usoare.

Radiatiile X provoaca fluorescenta anumitor materiale, cum ar fi platinocianidul de

bariu si sulfura de zinc. Daca filmul fotografic este inlocuit cu un ecran tratat cu un asemenea
material, structura obiectelor opace poate fi observata direct. Aceasta tehnica se numeste
fluoroscopie.
 Alta caracteristica importanta este puterea de ionizare, care depinde de lungimea de
unda. Capacitatea razelor X monocromatice de a ioniza, este direct proportionala cu energia
lor. Aceasta proprietate ne ofera o metoda de masurare a energiei razelor X. Cand razele X
trec printr-o camera de ionizare, se produce un curent electric proportional cu energia
fasciculului incidental. De asemenea, datorita capacitatii de ionizare, razele X pot fi vazute
intr-un nor. Alte proprietati: difractia, efectul fotoelectric, efectul Compton si altele.

Aplicatiile radiatiilor X

Principalele utilizari: cercetari stiintifice, industrie, medicina.

Studiul radiatiilor X a jucat un rol vital in fizica, in special in dezvoltarea mecanicii

cuantice. Ca mijloc de cercetare, radiatiile X au permis fizicienilor sa confirme experimental
teoria cristalografiei. Folosind metoda difractiei, substantele cristaline pot fi identificate si
structura lor determinate. Metoda poate fi aplicata si la pulberi, care nu au structura
cristalina, dar o structura moleculara regulata. Prin aceste mijloace se pot identifica compusi
chimici si se poate stabili marimea particulelor ultramicroscopice. Prin spectroscopie cu raxe
X se pot identifica elementele chimice si izotopii lor. In afara de aplicatiile din fizica, chimie,
mineralogie, metalurgie si biologie, razele X se utilizeaza si in industrie, pentru testarea
nedestructiva a unor aliaje metalice. Pentru asemenea radiografii se utilizeaza Cobalt 60 si
Caesium 137.

De asemenea prin radiatii X se testeaza anumite faze de productie si se elimina

defectele. Razele X ultramoi se folosesc in determinarea autenticitatii unor lucrari de arta sau
la restaurarea unor picturi. In medicina, radiografele sau fluoroscoapele sunt mijloace de
diagnosticare. In radiotarapie se utilizeaza in tratamentul cancerului. Aparatul computerizat,
tomograful axial (scanner CAT sau CT) a fost inventat in 1972 de inginerul eletronist Godfrey
Hounsfield si a fost pus in aplicare pe scara larga dupa anul 1979.
 Constanta lui Planck

Constanta Planck (notată cu h) este o constantă fizică folosită pentru a descrie

dimensiunile cuantelor. Joacă un rol central în teoria mecanicii cuantice, şi îşi trage numele de
la Max Planck, unul din fondatorii teoriei cuantice. O cantitate strâns legată de aceasta este
constanta Planck redusă (cunoscută şi sub numele de Constanta lui Dirac şi notată cu ħ,
pronunţat "h-bar"). Constanta Planck se foloseşte şi la măsurarea energiei emise de fotoni, ca
în ecuaţia E=hν, unde E este energia, h este constanta lui Planck, iar ν este frecvenţa.

Constanta Planck şi constanta Planck redusă sunt utilizate pentru a descrie

cuantificarea, un fenomen ce are loc la nivelul particulelor subatomice, cum ar fi electronul şi
fotonul unde anumite proprietăţi fizice apar în cantităţi fixate, şi nu pot lua valori dintr-un
spectru continuu.

Unităţi, valoare şi simboluri

Constanta Planck are dimensiune de energie înmulţită cu timp, care sunt şi

dimensiunile acţiunii. În Sistemul Internaţional de Unităţi, constanta Planck este exprimată în
joule-secunde. Dimensiunea constantei poate fi scrisă impuls ori distanţă (N·m·s), care sunt
dimensiunile impulsului unghiular. Adesea, unitatea aleasă este eV·s, datorită energiilor mici
adesea întâlnite în fizica cuantică.

Valoarea constantei Planck constant este:

Cele două cifre dintre paranteze reprezintă incertitudinea standard a ultimelor cifre
ale valorii.

Valoarea constantei Dirac este:

 Cifrele citate aici sunt valorile recomandate de CODATA în 2006 pentru constante şi
incertitudinile lor. Rezultatele CODATA din 2006 au fost publicate în Martie 2007 şi
reprezintă cele mai bine cunoscute, internaţional acceptate valori pentru aceste constante,
bazate pe toate datele disponibile la data de 31 Decembrie 2006. Noi cifre CODATA sunt
publicate la intervale de patru ani.

Unicode rezervă poziţiile U+210E (ℎ) pentru constanta Planck, şi U+210F (ℏ)
pentru constanta Dirac.

Legea de distribuţie a lui Planck

S-a arătat că legea lui Wien (13) este valabila numai pentru frecvenţele mari, iar
legea lui Rayleigh-Jeans (14) numai pentru frecvenţe mici, deci fiecare dintre ele este
verificabilă experimental numai pentru o regiune delimitată a spectrului. Nici una dintre ele
nu putea să explice întregul spectru energetic al corpului negru obţinut experimental.

Max Planck, în 1900 stabileşte o lege a radiaţiei corpului negru, care a fost
verificată experimental în toate regiunile spectrale. Pentru a ajunge la această lege el
consideră că un corp negru, e format din oscilatori elementari (atomi,molecule, etc.) ce emit
radiaţia termică de echilibru în mod discontinuu, cu o energie ce reprezintă un multiplu întreg
al unei valori elementare W0  h , numită cuantă de energie.
Mărime h  6,62  10 34 J  s se numeşte constanta lui Planck, iar ν repezintă
frecvenţa proprie a oscilatorului. Astfel energia oscilatorului poate lua numai valorile:

(15) Wn  nW0  nh ; n  1,2......

Pentru deducerea expresiei densităţii spectrale de energie  ( , T ) , Planck

consideră că radiaţia termică dintr-o incintă este echivalentă cu un număr de oscilatori liniari.
Se gaseşte energia medie a unui oscilator are, în cazul spectrului energetic discret, expresia:

h
W  h (16)
e kT
1

Înmulţind (16) cu numărul de oscilatori din unitatea de volum care au frecvenţa

cuprinsă între ν şi ν +dν:

8 2
Z ( )d  d (17)
c3

obţinem:

8h 3 1
 ( , T )   h (18)
c3
e kT
1

Relaţia (18) este cunoscută sub numele de legea de distribuţie a lui Planck şi
reprezentarea ei se suprapune perfect peste curba experimentală ce dă repartiţia de energie, în
spectrul corpului negru.
Cazuri particulare a legii de distribuţie a lui Planck

Din formula radiaţiei a lui Planck (18) se pot stabili, pentru anumite condiţii,
cunoscutele legi ale corpului negru, stabilite iniţial în urma unor rezultate experimentale.

Astfel calculând densitatea totală de energie se poate regasi legea lui Stefan-
Boltzmann

 8h   3 d
W (T )  
0
 ( , T )d 
c 3 0 hkT
e 1

h
Dacă se face notaţia: x  se obţine:
kT

8k 4T 4  x 3 dx
W (T ) 
c3h3 
0 ex 1

4
Valoarea integralei este , deci:
15

8 5 k 4 4
W (T )  T (19)
15c 3 h 3

8 5 k 4
Dacă se notează cu a  , relaţia (19) devine:
15c 3 h 3

(20) W (T )  aT 4 sauR(T )  T 4 (21)

Valoarea constantei Stefan-Boltzmann care rezultă din teoria lui Planck este în bună
concordanţă cu valoarea obţinută experimental.

Din legea de distribuţie a lui Planck rezultă si legea de deplasare a lui Wien,
conform căreia la creşterea temperaturii corpului negru, maximul densitătii spectrale de
energie se deplasează spre domeniul valorilor mici ale lungimilor de undă.
Pentru a obţine această lege se exprimă densitatea spectrală de energie funcţie de
lungimea de undă, adica:

W (T )   0
 ( , T ) d (22)

c
şi făcând înlocuirea   avem:


  c
W (T )  0
 ( , T )d    ( , T )(
0 2
)d
 0 c
W (T )    ( , T ) d (23)
 2

Din relaţiile (22) şi (23) avem:

c 8hc 1
 ( , T )   ( , T )  5 
 2
 hc
e kT
1

hc
Introducând notaţia x  şi impunând condiţia de maxim pentru funcţia
kT
d
 ( , T ) , adica  0 rezultă următoarea ecuaţie:
dx
5e  x  5  x
Soluţia acestei ecuaţii, care trebuie rezolvată grafic sau numeric este:
x max  4,965
sau
hc
 4,965
k max T

de unde rezultă legea de deplasare a lui Wien:

(24) max  T  A

unde:

hc
(25) A   2,89  10 3 mk
k  4.965

de asemenea valoarea acestei constante dedusă cu relaţia (25)este în bună concordanţă cu cea
dedusă pe cale experimentală. În cazul frecvenţelor mici, adică h  kTsau   0 , atunci:

2
h h 1  h 
e kT  1     .....
kT 2!  kT 

şi atunci relaţia (18) devine:

8 2
 ( , T )  kT
c3

ceea ce exprimă legea lui Rayleigh-Jeans valabilă pentru domeniul spectral cu ν mici, deci cu
λ mari.
Dacă h  kTsau   0 , atunci:
h
e kT  1
şi deci la numitorul relaţiei (18) se poate neglija 1. Astfel se obţine legea semiempirică a lui
Wien:
 h
8h 
 (T )  3  3  e kT
c