UNIVERSITATEA POILITEHNICA BUCURESTI FACULATATEA DE ENERGETICA

DOZIMETRIE
TRADUCERE

VOICU CRISTIAN Grupa: 2403 CNE

5. O sursa de Sr cu activitate initiala de 20Ci dezintegreaza cu un timp de injumatatire de 28,1 ani in Y care la randul lui dezintegreaza cu un timp de injumatatire de 64 ore in Zirconiu stabil.Presupunand ca atomii de Sr sunt initial puri: a. Cand derivatul sau este maxim? b. Cand se apropie cu 1% de echilibrul tranzitoriu? Dar pana la 0,1%? c. Care este proportia activitatilor Y si Sr in echilibru tranzitoriu?Ce fel de echilibru aproximeaza aceasta? d. Cati atomi de zirconiu au fost produsi dupa t=120 zile? 6.O sursa contine 500 mCi din Ba (1/2 = 11.6 zile) dand produsul secundar Cs(1/2=9.7 zile).La t=0 derivatul este complet inlaturat. a. Cand activitatea Cs va egala pe aceea a elementului principal? b.Cati Becquerel din Cs pot fi atunci inlaturati(presupunem o eficienta de inlaturare de 100%)? c.Care ar fi totalul activitatii Cs care s-ar obtine daca procesul se repeta de trei ori la intervale de 122,3 ore? d.Daca ai salvat Cs obtinut mai sus,care ar fi activitatea reziduala la t= 367 ore? 7.O foita de aur avand greutatea de 3,5 mg este iradiata de un flux de neutroni termici de densitate 10 la 13 neutroni/cm3*s Interactiunea sectiunii eficace este a=96*10la9 cm2/atomi si timpul de injumatatire este 1/2=2.7 zile pentru Au a.Cat timp va trece pana ca foita sa ajunga la o activitate de 100 mCi de Au? b.Care este nivelul de echilibru al activitatii? c.Cat timp ar trece pana sa se ajunga la aceeasi activiatate daca dezintegrarea Au ar fi neglijabila in acel timp? d.Care este ectivitatea reala la care s-a ajuns in acel timp? 8. In medie pentru 1000 de dezintegrari a I vor fi emise urmatoarele numere de fotoni si energii ale fotonilor: E(MeV) 0.723 0.637 0.503 0.364 0.326 0.284 0.177 0.164 0.80 Nr de fotoni/1000 dezintegrari 16 69 3 853 2 51 2 6 51 Total 1053 Capitolul 7 Interactiile cu materia ale razelor Gamma si X I.Introducere Sunt 5 tipuri de interactie cu material ale razelor X si care ar trebui luate in considerare in fizica radiatiilor: efectul Compton efectul fotoelectric producerea de perechi

 difuzia Rayleigh interactiile fotonucleare Primele 3 sunt cele mai importante, ele rezulta din transferal de energie al electronilor, materiei in multe forte de interactiune coulombiene..Difuzia Rayleigh este elastica, fotonul este redirectionat pur si simplu printr-un unghi mic fara pierdere de energie.Interactiunile fotonucleare doar pentru energii ale fotonilorpeste cativa MeV,unde pot crea probleme de protectie impotriva radiatiilor prin productia de neutroni si radioactivitate consecventa. Importanta efectului Compton,efectului fotoelectric si producerea de perechi depinde atat de cantitatea de energie(E=h) cat si de numarul atomic Z al mediului absorbent.Figura 7.1 indica zonele lui Z si E in care predomina interactia fiecaruia.Curba arata unde cele doua tipuri de interactii sunt egale.Se va putea vedea ca efectul fotoelectric este dominant la energii ale fotonilor joase,efectul Compton la energii medii si producere de perechi la energii mari .Pentru unele medii cu numar atomic mic(carbon,aer,apa)regiunea de dominatie a efectului Compton este foarte larga,ajungand de la 20keV la 30 MeV.Aceasta limiteaza treptat cresterea lui Z. In acest capitol fiecare dintre cele cinci tipuri de interactiuni vor fi discutate identificand contributia fiecaruia la coeficientul de atenuare (/) energia de transfer si energia de absorbtie. II Efectul Compton O descriere a efectului Compton poate fi divizata in doua aspecte: cinetica si sectiunea eficace.Prima descrie energiile si unghiurile particulelor participante cand evenimentul are loc;adoua prezice probabilitatea ca interactiunea Compton sa aiba loc.In ambele cazuri este uzual sa presupunem ca electronul bombnardat de foton este initial liber si stationar.Aceste presupuneri nu sunt riguroase,deoarece toti electronii ocupa nivele diferite de energie ,astfel sunt in miscare si legati de nucleu.Cu toate acestea erorile rezultate raman inconsecvente in aplicatiile fizice radiologice,datorita dominantei efectului fotoelectric sub conditiile(Z mare ,h mic)unde efectele electronilor de legatura sunt mai importante in interactiile Compton. In acest capitol miscarea initiala si electronii de legatura vor fi neglijati.Tratamentul Klein-Niscina a sectiunii eficace prezentat in sectiunea II B2 se bazeaza pe electronii liberi si anexa D1 clasifica interactia K-N,imprastierea si energia de transfer a carei unitate de masura este cm/electron,care pot fi aplicate tuturor elementelor presupunand ca energia de legatura a electronilor este 0.Descrierea influentei electronilor de legatura asupra efectului Compton a fost data de Hubbel(1980),Johns si Cunnungham(1983) si Anderson(1984). A.Cinematica Figura 7.2 arata schematic ciocnirea fotonului de energie h cu un electron.Impulsul initial al fotonului incident este h/c unde c este viteza luminii in vid.Electronul tinta nu are initial energie cinetica sau impuls. Dupa coliziune electronul se imprastie la un unghi ,cu energia cinetica T si impulsul p.Imprastierea fotonului la un unghi are loc cu o noua valoare a energiei h si momentul h/c.Solutia coliziunii cinetice se bazeaza pe conservarea atat a energiei cat si a impulsului.Conservarea energiei cere ca : T=h- h 7.1 Conservarea impulsului de-a lungul directiei initiale a fotonului (0) poate fi exprimat ca: h/c= h/c cos+p cos sau h = h cos+ pc cos 7.2 Conservarea impulsului perpendicular pe directia incidenta da ecuatia: hsin=pc sin 7.3 pc poate fi scris in functie de T in ecuatiile 7.2 si 7.3 invocand invariatia joasa: pc=T(T+2m0C) 7.4

in care m0 este masa de repaus a electronului.Aceasta ecuatie poate fi derivata din urmatoarele trei relatii relativiste: m=m0/1-(v/c) T=mc-m0c p=mv 7.5 7.6 7.7

unde v este viteza electronului ,m este masa relative si p este impulsul Ca rezultat al inlocuirii cu pc ecuatiile 7.1 ,7.2 si 7.3 constituie un sistem de trei ecuatii in acesti cinci parametrii: h, h, T, , si .Aceste ecuatii pot fi rezolvate algebric pentru a obtine oricare dintre cele trei variabile pe care am ales-o intr-o singura ecuatie. Din multele ecuatii care pot fi derivate , urmatorul sistem de trei ecuatii fiecare in trei variabile asigura o solutie complexa la cinetica interactiei Compton. h= h/{1+(h/m0c)(1-cos )} T=h- h Cos=(1+ h/ m0c)tan(/2) 7.8 7.9 7.10

In care m0c(energia de repaus a electronului) este 0.515 MeV iar T,h si h sunt de asemenea exprimate in MeV. Se va observa din ecuatia 7.8 ca pentru o valoare data a lui h energia h si unghiul de imprastire a fotonului sunt corelate.Ecuatia 7.9 da energia cinetica T corespunzatoare imprastierii electronului iar ecuatia 7.10 da unghiul de imprastiere . Figura 7.3 este o reprezentare schematica simpla a relatiilor cinetice intre T,h si h exprimate prin ecuatiile 7.8 si 7.9 . Se poate vedea ca pentru h mic aproximativ 0,01 MeV,toate curbele pentru valori diferite ale lui converg de-a lungul diagonalei,ceea ce indica h= h fara sa tina cont de unghiul de imprastiere a fotonului.Prin urmare electronul nu primeste practic energie cinetica in urma interactiei.Aceasta inseamna ca imprastierea Compton este aproximativ elastica pentru energii mici ale fotonului.O teorie mai veche a imprastierii razelor gamma a lui Thompson bazata pe observatii doar la energii mici prezice ca imprastierea fotonului trebuie mereu sa aiba aceeasi energie cu cea incidenta fara sa tina seama de h , .Aceasta este prezentata in figura 7.3 prin extensia liniei diagonale la o energie mai mare.Curba aceasta se poate aplica efectului Compton pentru un caz comun de putere de imprastiere =0. Insuficienta teoriei lui Thompson pentru a descrie imprastierea fotonilor la energie inalta a necesiatat dezvoltarea teoriei lui Compton prezentata in figura 7.3 pentru unghiul reprezentativ de imprastiere de 45,90,180 .Pentru energii mari ale fotonilor incidenti imprastiere inapoi a fotonului (=180) are o energie h aproximativ 0.2555 MeV in timp ce imprastierea laterala a fotonilor (=90) are h=0,511 MeV.