Cateheza DESPRE TAINA CUNUNIEI

Cununia sau nunta este Sfânta Taina prin care, dupa fagaduinta mirelui si a miresei data liber în
fata preotului, de a trai împreuna în iubire toata viata, pentru a naste si a creste copii si a se ajuta
reciproc, li se împartaseste harul dumnezeiesc care întareste si înalta însotirea lor naturala, prefacându-
o într'o desavârsita si curata legatura morala, într'o unitate dupa chipul legaturii dintre Hristos si
Biserica.
1. Ce deosebire este între casatoria civila si nunta crestina ? În România, tinerii care doresc sa
se casatoreasca, barbat si femeie, trebuie sa contracteze mai întâi casatoria civila, la ofiterul de stare
civila, apoi - daca doresc, si cei mai multi o fac - si casatoria religioasa. În Canada, ca si-n majoritatea
tarilor occidentale, casatoria religioasa are efecte civile pentru ca preotul este «ministru de cult» si are
un numar special de la Directia de stare civila a Ministerului de Justitie. Cu alte cuvinte, tinerii pot sa
se casatoreasca numai religios, cu aceleasi drepturi si îndatoriri ca în casatoria civila. Casatoria civila
este o însotire pe viata între un barbat si o femeie, prin liber consimtamânt în conditiile legii, adica are
la baza un contract plecând însa de la afectiunea reciproca. Casatoria religioasa sau nunta crestina este
o însotire sfânta, facuta cu binecuvântarea lui Dumnezeu în biserica, printr'o Sfânta Taina, cea a
Casatoriei sau a Nuntii, care sfinteste iubirea si legatura celor însotiti.
2. De ce nunta se mai numeste si cununie ? Taina Nuntii se mai numeste si Taina Cununiei
pentru ca ea se savârseste de catre Episcop sau preot prin punerea cununiilor pe capetele mirilor
însotita de cuvintele «Cununa-se robul (a) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (ul) lui Dumnezeu
(numele), în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh» si rugaciunea «Doamne, Dumnezeul
nostru, cu marire si cu cinste încununeaza-i pe dânsii».
3. Când a fost întemeiata Taina Nuntii ? Taina Nuntii a fost întemeiata de Dumnezeu înca de la
începutul omenirii, în rai sau paradis. Dumnezeu însusi, când l-a zidit pe om, a dat casatoriei statutul
de asezamânt natural, legat de însasi natura omului, dar de origine divina instituita prin cuvintele «Si a
zis Domnul Dumnezeu : Nu este bine sa fie omul singur, sai facem ajutor asemenea lui» (Gen. 2, 18).
Apoi, Dumnezeu a binecuvântat însotirea barbatului cu femeia zicând ´Cresteti si va înmultiti si
umpleti pamântul si-l stapâniti» (Gen. 1, 28), porunca a carei valabilitate este permanenta (Gen. 2, 24).
Legatura aceasta, decazuta prin pacat, Mântuitorul o restaureaza si o înalta la rang de Taina. Astfel, El
ia parte la nunta din Cana Galileii, pe care o sfinteste prin prezenta Sa si prin prefacerea apei în vin (In.
2, 1-11). Mai târziu, Mântuitorul a precizat caracteristicile casatoriei crestine : ea poate avea loc numai
între un singur barbat si o singura femeie, neîngaduind despartirea lor (Mt. 19, 5-6) sau divortul decât
pentru pacatul adulterului, adica al calcarii fidelitatii conjugale (Mt. 19, 9).
4. Cum înfatiseaza Taina Nuntii Sfâtul Apostol Pavel ? Apostolul Neamurilor înfatiseaza nunta
ca pe o Sfânta Taina asemenea celei mari a unirii dintre Hristos si Biserica «Pentru aceea va lasa omul
pe tatal si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa si vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este «iar
eu zic în Hristos si în Biserica» (Efes. 5, 31-32).
5. Când se savârseste si când nu se pot face nunti ? Fiind prilej de bucurie si veselie, Taina
Cununiei se savârseste în zilele de sarbatoare, îndata dupa Sfânta Liturghie, când toti credinciosii se
afla în biserica. Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunti în urmatoarele zile si perioade
ale anului :
a) În cele patru posturi de peste an, ca si toate zilele de post din cursul anului : miercurea si
vinerea, Ziua Crucii (14 Septembrie), Taierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul (29 August).
Aceasta, deoarece petrecerile si ospetele ce însotesc de obicei nunta nu se potrivesc cu pocainta si
înfrânarea pe care o impune postul ;
b) În Saptamâna brânzei (alba) care este socotita ca vreme de pregatire pentru post ;
c) În Saptamâna luminata (între Duminica Sfintelor Pasti si Duminica Tomei), în Duminica
Rusaliilor, în rastimpul dintre Craciun si Boboteaza, precum si în ajunul tuturor praznicilor împaratesti.
6. Ce este logodna si care este rânduiala ei ? Logodna (fagaduinta de casatorie) este rânduiala
tocmirii sau asezarii nuntii a doi tineri de sex opus care s'au fagaduit unul altuia. Biserica crestina
binecuvânteaza aceasta veche datina printr'o scurta slujba premergatoare nuntii sau cununiei. De cele
mai multe ori, slujba logodnei se face împreuna cu cea a cununiei, savârsindu-se imediat înaintea
acesteia, dar se poate face si separat, cu mult mai înainte. Logodna binecuvântata de Biserica nu se
poate desface ca orice învoiala omeneasca. Partea cea mai de seama a logodnei este punerea inelelor în
degetele logodnicilor si apoi schimbarea acestor inele de catre nasi. Inelele sunt semnul vizibil al
iubirii, al credinciosiei si al legaturii trainice pe care o realizeaza casatoria între cei doi soti.
7. Care este rolul nasilor la cununie ? Rolul si datoria nasilor la cununie sunt aceleasi ca la
botez. Ei sunt martori si chezasi ai temeiniciei fagaduintelor facute de viitorii soti si ai trainiciei
legaturii lor pentru tot restul vietii ; de aceea ei pun mâinile pe cununii. Nasii trebuie sa fie ortodocsi si
cu o buna vietuire crestina, purtându-se fata de miri ca niste parinti si învatatori ai lor. La cununie ei
tin în mâini facliile aprinse, simbol al curatiei mirilor, al luminii darului de sus si al bucuriei nuntasilor.
8. Care este partea cea mai însemnata din rânduiala nuntii ? Aceasta este punerea cununiilor pe
capetele mirilor. Preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste fetele mirilor, rostind
cuvintele : «Cununa-se robul (a) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (ul) lui Dumnezeu (numele), în
numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh». Cununiile sunt facute în chipul coroanelor cu care se
încununeaza Regii si Împaratii. Ele închipuie podoaba, cinstea si rasplata care se aduce curateniei si
fecioriei mirilor, pentru ca ei sunt încununati ca niste Regi înzestrati cu puterea de a da viata, de a
naste copii. Paharul de vin simbolizeaza bucuria nuntii precum si unirea într'un cuget si menirea
comuna a viitorilor soti. Înconjurarea mesei de trei ori închipuie bucuria nuntii. Acum ne ducem cu
gândul la nasterea dumnezeiescului Prunc, prezis de Isaia (7, 14), cântându-l sa dantuiasca împreuna
«Isaia dantuieste ! Fecioara a avut în pântece . . .» Urmeaza alte doua cântari din slujba hirotoniei
«Sfintii Mucenici» si «Slava Tie, Hristoase Dumnezeule».
9. Sunt îngaduite de Biserica a doua sau a treia cununie ? Odinioara, acestea erau privite de
Biserica cu multa asprime si îngaduite numai ca pogoramânt (exceptie) fata de slabiciunea omeneasca.
Astazi din nefericire, acest gen de casatorii au devenit mai dese. Biserica a fost nevoita sa le îngaduie
si sa le binecuvânteze pentru a nu lasa pe cei împreunati sa traiasca în pacat, fara binecuvântarea lui
Dumnezeu. Rânduiala celei de a doua nunti este diferita de prima cuprinzând rugaciuni pentru pocainta
si iertarea mirilor. A patra nunta nu este îngaduita de Biserica.
10. Ce se cere viitorilor miri ? Sa reflecteze cu seriozitate la aceasta hotarîre pe care o încheie
de buna voie, sa se spovedeasca si sa se împartaseasca, sa-si pastreze credinta si dragostea unul fata de
celalalt si sa-si creasca copii în duhul dreptei credinte.