NUNTA CRESTINA

Nunta este radacina firii omenesti, cum o numeste dumnezeiescul Apostol Pavel. El spune
asa : Daca radacina este sfanta, sfinte vor fi si ramurile. Iar daca radacina este salbatica,
salbatice si rele vor fi ramurile ei. El numeste nunta Taina, ca este una din cele sapte Taine. Dar
nu taina, ci taina aceasta mare este - zice de nunta -, iar eu zic voua : in Hristos si in Biserica.
Daca s-a facut cununia in biserica, ea inchipuieste unirea cea duhovniceasca din ceruri a Bisericii
cu Hristos.

Cununia sau nunta: este Sfânta Taina prin care, dupa fagaduinta mirelui si a miresei data
liber în fata preotului, de a trai împreuna în iubire toata viata, pentru a naste si a creste copii si a
se ajuta reciproc, li se împartaseste harul dumnezeiesc care întareste si înalta însotirea lor
naturala, prefacându-o într-o desavârsita si curata legatura morala, într-o unitate dupa chipul
legaturii dintre Hristos si Biserica.
În România, tinerii care doresc sa se casatoreasca, barbat si femeie, trebuie sa contracteze mai
întâi casatoria civila, la ofiterul de stare civila, apoi - daca doresc, si cei mai multi o fac - si
casatoria religioasa. În Canada, ca si-n majoritatea tarilor occidentale, casatoria religioasa are
efecte civile pentru ca preotul este «ministru de cult» si are un numar special de la Directia de
stare civila a Ministerului de Justitie. Cu alte cuvinte, tinerii pot sa se casatoreasca numai
religios, cu aceleasi drepturi si îndatoriri ca în casatoria civila.
Casatoria civila este o însotire pe viata între un barbat si o femeie, prin liber consimtamânt în
conditiile legii, adica are la baza un contract plecând însa de la afectiunea reciproca.
Casatoria religioasa sau nunta crestina este o însotire sfânta, facuta cu binecuvântarea lui
Dumnezeu în biserica, printr'o Sfânta Taina, cea a Casatoriei sau a Nuntii, care sfinteste iubirea
si legatura celor însotiti. Taina Nuntii se mai numeste si Taina Cununiei pentru ca ea se savârseste de
catre Episcop sau preot prin punerea cununiilor pe capetele mirilor însotita de cuvintele «Cununa-se robul
(a) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (ul) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatalui si al Fiului si al
Sfântului Duh» si rugaciunea «Doamne, Dumnezeul nostru, cu marire si cu cinste încununeaza-i pe
dânsii».
 Intemeierea Tainei Nuntii
Taina Nuntii a fost întemeiata de Dumnezeu înca de la începutul omenirii, în rai sau paradis.
Dumnezeu însusi, când l-a zidit pe om, a dat casatoriei statutul de asezamânt natural, legat de
însasi natura omului, dar de origine divina instituita prin cuvintele «Si a zis Domnul Dumnezeu :
Nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutor asemenea lui» (Gen. 2, 18). Apoi, Dumnezeu a
binecuvântat însotirea barbatului cu femeia zicând ´Cresteti si va înmultiti si umpleti pamântul
si-l stapâniti» (Gen. 1, 28), porunca a carei valabilitate este permanenta (Gen. 2, 24). Legatura
aceasta, decazuta prin pacat, Mântuitorul o restaureaza si o înalta la rang de Taina. Astfel, El ia
parte la nunta din Cana Galileii, pe care o sfinteste prin prezenta Sa si prin prefacerea apei în vin
(In. 2, 1-11).
Mai târziu, Mântuitorul a precizat caracteristicile casatoriei crestine : ea poate avea loc numai
între un singur barbat si o singura femeie, neîngaduind despartirea lor (Mt. 19, 5-6) sau divortul
decât pentru pacatul adulterului, adica al calcarii fidelitatii conjugale (Mt. 19, 9) .Apostolul
Neamurilor înfatiseaza nunta ca pe o Sfânta Taina asemenea celei mari a unirii dintre Hristos si
Biserica «Pentru aceea va lasa omul pe tatal si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa si vor fi
amândoi un trup. Taina aceasta mare este «iar eu zic în Hristos si în Biserica» (Efes. 5, 31-32).
Cea mai importanta parte a Sfintei Taine este punerea cununiilor pe capetele mirilor. Preotul face de trei
ori semnul crucii cu cununiile peste fetele mirilor, rostind cuvintele : «Cununa-se robul (a) lui Dumnezeu
(numele) cu roaba (ul) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh».
Cununiile sunt facute în chipul coroanelor cu care se încununeaza Regii si Împaratii. Ele închipuie
podoaba, cinstea si rasplata care se aduce curateniei si fecioriei mirilor, pentru ca ei sunt încununati ca
niste Regi înzestrati cu puterea de a da viata, de a naste copii. Paharul de vin simbolizeaza bucuria nuntii
precum si unirea într'un cuget si menirea comuna a viitorilor soti. Înconjurarea mesei de trei ori închipuie
bucuria nuntii. Acum ne ducem cu gândul la nasterea dumnezeiescului Prunc, prezis de Isaia (7, 14),
cântându-l sa dantuiasca împreuna «Isaia dantuieste ! Fecioara a avut în pântece . . .» Urmeaza alte doua
cântari din slujba hirotoniei «Sfintii Mucenici» si «Slava Tie, Hristoase Dumnezeule».

Sotii uniti prin Sfânta Taină a Nuntii sunt îndatorati la păstrarea dragostei curate si a respectului
unuia către altul, la cresterea fiilor lor în temerea de Dumnezeu, la cinstirea Sfintei Biserici si la
iubirea Patriei în care vietuiesc si care lucrează spre binele lor si al semenilor.
 Când se savârseste si când nu se pot face nunti:
Fiind prilej de bucurie si veselie, Taina Cununiei se savârseste în zilele de sarbatoare, îndata
dupa Sfânta Liturghie, când toti credinciosii se afla în biserica.
Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunti în urmatoarele zile si perioade ale anului
a) În cele patru posturi de peste an, ca si toate zilele de post din cursul anului : miercurea si
vinerea, Ziua Crucii (14 Septembrie), Taierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul (29 August).
Aceasta, deoarece petrecerile si ospetele ce însotesc de obicei nunta nu se potrivesc cu pocainta
si înfrânarea pe care o impune postul ;
b) În Saptamâna brânzei (alba) care este socotita ca vreme de pregatire pentru post ;
c) În Saptamâna luminata (între Duminica Sfintelor Pasti si Duminica Tomei), în Duminica
Rusaliilor, în rastimpul dintre Craciun si Boboteaza, precum si în ajunul tuturor praznicilor
împaratesti.

Logodna si randuiala ei:

Logodna (fagaduinta de casatorie) este rânduiala tocmirii sau asezarii nuntii a doi tineri de sex
opus care s'au fagaduit unul altuia. Biserica crestina binecuvânteaza aceasta veche datina printr'o
scurta slujba premergatoare nuntii sau cununiei. De cele mai multe ori, slujba logodnei se face
împreuna cu cea a cununiei, savârsindu-se imediat înaintea acesteia, dar se poate face si separat,
cu mult mai înainte.
Logodna binecuvântata de Biserica nu se poate desface ca orice învoiala omeneasca. Partea cea
mai de seama a logodnei este punerea inelelor în degetele logodnicilor si apoi schimbarea acestor
inele de catre nasi. Inelele sunt semnul vizibil al iubirii, al credinciosiei si al legaturii trainice pe
care o realizeaza casatoria între cei doi soti.

Rolul familiei

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea
influienteaza si modeleaza persoana umana.Unii merg chiar mai departe si sustin ca actiunea ei
asupra persoanei e atat de mare ,incat ea egaleaza actiunea celorlalte grupuri sociale.Aceasta este
cu deosebire cazul cercetarilor care vin dinspre psihanaliza,psihologia sociala si sociologie
sustinand ca familia este :adevaratul laborator de formare a persoanei.Transformarea individului
in persoana adica in ;individ cu status social” este intai de toate opera familiei.Sunt doua cauze
care explica aceasta influeta a fam.asupra persoanei;una este legata de faptul ca actiunea fam.se
exercita mai de timpuriu iar a doua de acela ca multa vreme fam. e calea prin care se canalizeaza
oricare alta actiune de socializare ,ea fiind identica cu intreaga lume sociala a copilului. Una
dintre caracteristicile fundamentale ale curbelor de invatare este ca toate urca f.repede la inceput
si apoi tot mai incet mai tarziu,avand deci o accelerare negativa.Aceasta inseamna ca
eficacitatea actiunii mediului e f.mare in primii ani,mica mai tarziu si f.mica dupa 25-30 ani cand
totul devine fix si imuabil;deci fam. Ii revine astfel privilegiul de a-si exercita influeta de la
inceput. Acest privilegiu este dublat de un al doilea;actiunea fam. nu e numai cea mai timpurie
dar multa vreme e si singura avand pe deplin monopolul fiind singurul factor de socializare a
copilului din perioada prescolara