Dumitru Liviu, Anul I, Semestrul II

Master Teologie pastorală și viață liturgică

Disciplina: Proiecte catehetice moderne

Taina Cununiei
- Cateheză -

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!

Sfânta Taină a Nunții este una dintre cele 7 taine ale Bisericii, taină rânduită de Însuși
Mântuitorul Hristos în Noul Testament, atunci când a luat parte la nunta din cana Galileii.
Dar înainte de aceasta, Dumnezeu a rânduit căsătoria încă din Vechiul Testament. Probabil
vă sunt cunoscute unora dintre dumneavoastră cuvintele ” Nu e bine să fie omul singur; să-i
facem ajutor potrivit pentru. el”. (Facere 2,18-25)
În Noul Testament, Mântuitorul vine și restabilește firea omenească prin participarea
Sa la nunta din Cana Galileii și arată importanța acestei uniri, a femeii cu bărbatul. Iar de câte
ori a găsit bun prilej să grăiască despre căsătorie, El a privit-o ca Sfântă Taină, subliniind
importanța ei prin cuvintele: ”Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va
lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup, așa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ce a
împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”. (Matei XIX, 5-6).
În viață, soții trebuie să își amintească mereu că scopul principal al căsătoriei este
mântuirea reciprocă. Împreună cu copiii lor, pentru că iată cum e scris în Facere: ”creșteți și
vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți”. Deci un alt scop foarte impoortant al
căsătoriei este nașterea de prunci. De aceea, în rugăciunile din timpul Sfintei Taine a
Cununiei, preotul se roagă pentru dar de prunci buni.
Când cei doi devin una, trebuie să lucreze împreună pentru desăvârșirea virtuților
necesare unei vieți cuviincioase aici pe pământ. Soții care au o viață bineplăcută lui
Dumnezeu, sunt însoțiți de dragostea dumnezeiască în permanență și acest lucru se observă
prin darurile pe care aceștia le primesc, atât de ordin spiritual, cât și material.
Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe soti să-si iubească sotiile, precum Hristos a iubit
Biserica, iar pe sotii să fie supuse bărbatilor lor ca Domnului, ”pentru că bărbatul este cap
femeii, precum și Hristos este capul Bisericii" (Efeseni V, 23). Și încheie prin cuvintele:
Taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos si în Biserică” (Efeseni V, 32). Aceste cuvinte
atrag multe încruntări în timpul slujbei tainei Cununiei, sau chiar amuzarea unora dintre
invitații la nuntă. Bineînțeles că scoase din context, cuvintele pot căpăta alt sens, dar in
contextul nostru, în Taina Cununiei, aceste cuvinte sunt temelia unei familii creștine
longevive, sănătoase și fericite. Acest îndemn oferă direcția către iubire, înțelegere.
Familia se întemeiază având temei dragostea pentru Hristos și astfel, aceasta primește
duhul sfințeniei, care duce iubirea dintre soți la un nivel mai înalt, iar Hristos asigură unitatea
și durabilitatea legăturii dintre soți. Taina Cununiei, pe lângă scopurile principale, al
mântuirii și al nașterii de prunci, fixează și o serie de așa-zise reguli, menite să susțină
sănătatea morală și fizică a soților: ajutorul și sprijinul reciproc dintre soți, ferirea de
desfrânare, care este un mare păcat, ascultarea unuia față de celălalt, temperarea stărilor de
tulburare observate la soț/soție, consolarea în fața nedreptății celorlalți.
Prin unirea mâinilor drepte ale mirilor, observăm unitatea puternică a celor doi. Prin
încununarea la care se rostește formula ”Se cunună robul lui Dumnezeu N cu roaba lui
Dumnezeu N, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin”, putem observa
coroanele cu care încununează Dumnezeu pe sfinții săi în ceruri, aceasta arătând demnitatea
morală deosebită pe care o capătă mirii în momentul cununiei lor.
Prezența nașilor îndeplinește rolul de martori ai făgăduinței de fidelitate,pe care soții o
fac în fața lui Dumnezeu. Pâinea și paharul cu vin reprezintă unitatea lor nedespărțită în viață,
atât la bine, cât și la necazuri. Înconjurarea mesei este un simbol al bucuriei nunții.
Săvârșitorul Tainei este episcopul sau preotul. Primitorii Tainei sunt bărbatul și
femeia, care îndeplinesc condițiile de vârstă, de sănătate și nu prezintă impedimente canonice
de rudenie, iar ambii soți să fie ortodocși. Materia Tainei este iubirea dintre bărbat și femeie,
care îi determină să se unească pe toata viața. Fiind un prilej de veselie și bucurie, Biserica
oprește săvârșirea nunții în perioada posturilor de peste an indicate în calendarul bisericesc.
Cununia se încheie pentru întreaga viață a celor ce o primesc ; o poate desface numai moartea
(Matei XIX, 6 ; 1 Cor. VII, 10). Doar necredincioșia unuia din soți față de celălalt o poate
desface, căci ea înseamnă nimicirea iubirii curate dintre soți. Soțul nevinovat poate încheia o
nouă căsătorie, după desfacerea celei dintâi, asa cum poate face si soțul rămas văduv prin
deces.
Taina Cununiei se leagă și de alte Sfinte Taine ale Bisericii. În primul rând, observăm
faptul că ea se aplică mirilor, care sunt membrii ai Bisericii, fiindcă au primit Taina
Botezului, precum și pe cea a Mirungerii și a Euharistiei. Se recomandă ca înainte de a primi
Sfânta Cununie, mirii să se spovedească și să se împărtășească. Asocierea Dumnezeiestii
Euharistii aureoleaza Taina Nunții, aducându-i binecuvântarea harului divin în Hristos și în
Biserica.