ASIA

Agricultura

Tipurile de cultura diferă în funcție de volumul și distribuția precipitațiilor, nivelul de dezvoltere

cultural și tehnic al societății și gradul de integrare în piața mondială. Printre culturile tradiționale acestea
sunt cele mai antice și extensive: agricultura de tăiere și ardere și zootehnia extensivă din Deccan,
agricultura extensivă de uscat și cultivarea orezului cu irigație mai mult sau mai puțin intensivă.

Agricultura intinerantă de tăiere și ardere este posibilă doar în regiuni tropicale umede unde
pădurea poate să se regenereze cu ușurință. Este cunoscută ca “Taungya” în Myanmar, “tamrai” în
Tailanda “ladang” în Malaesia. După ce arborii sunt tăiați și arși, peste cenușă se plantează orezul de tip
sec timp de doi ani consecutive, dupa care se abandonează pentru 15-20 de ani. În present, presiunea
demografică determină păstrarea pârloagelor la mai puțin de 10 ani. Sistemul se practică în munții și
mesetele umede din Deccan, Himalaya oriental, interiorul Myanmarului, munții Annamitica și în pădurile
din arh.malaez: Sumatra, Cebeles, Borneo, Noua Guinee, Filipine, etc.

Tehnica nu prezintă utilizarea plugurilor și a îngrășămintelor, ce produce porumb, manioc și

ignamă, la care se adaugă plante industriale: cânepă sau de plantație: trestie de zahăr, cafea, arbore de
cauciuc. Azi prezintă o diminuire ca importanță în India și Indonezia.

Zootehnica extensivă din Deccan este o tehnică arhaică ca urmare a minorităților azi în
descreștere ce ocupau cu creșterea bovinelor. O mai mare extindere o are creșterea ovinelor pe teritoriile
subdeșertice din Pakistan, unde se cresc și cabaline.

Agricultura sedentară făra irigații (secano) se folosește ca urmare a deficitului de precipitații cu

un redament scăzut. Se cultivă orez, mei, sorg, porumb, manioc, leguminoase în zonele de podiș și
interfluviale în Deccan și în Sudestul peninsular. A cunoscut extinderi datorită creșterii demografice.

Orezăriile inundate,baza civilizației

Orezăriile determină condiții excelente pentru conservarea solului și pentru menținerea acestei
agriculturi pe lungul a mai multor secole. Apare ca monocultură în deltele marilor râuri cât și ca
policultură pe văile și câmpiile interioare, unde solurile nu se pot iriga tot timpul anului. Inundatiile se pot
face prin intermediul ploilor sau prin apa captată în baraje. Inundațiile controlate se practică în partea
inferioară a Gangelui și în delta Gange- Brahmaputra, în deltele din sudestul Indiei și Sri Lanka, și în
interiorul suestului peninsular. De asemenea se practică și o cultură de orez comercială extenisă a cărei
baze au fost puse de colonizatorii europeni în cadrul deltei Irawadi, câmpia Chao Phraya în centrul
Thailandei și în delta Mekongului în Vietnam. Terenurile prezintă propietăți cu suprafețe mari și se
folosesc sisteme mecanice.

Plantațiile

Ca urmare a deschiderii pieței asiatice spre comerțul exterior și a presiunii demografice, în

secolul XX apare un nou sistem agricol sub formă de plantații ce implică totodată o diminuire a
suprafețelor cu păduri. Acest sistem are o origine colonială cu suprafețe în arealul Calcuttei, de o parte și
de alta a strmtorii Malacca, Sri Lanka, etc. Terenurile prezintă suprafețe mari fiind rezultatul societăților
capitaliste. Plantațiile reprezintă un sistem modern de producție, cu caracter monocultiv, cu o rentabilitate
ridicată și orientată spre piața internațională. Plantațiile din India se desfășoară în munții Assam, cu
plantații de ceai, până la altitudini de 1.800m și la sud de peninsula Deccan cu trestie de zahăr, palmier de
ulei, cocos și arbore de cauciuc în câmpiile litorale Kerala, cafea în munții medii (1.000-1.500 m).

În Sri Lanka 50% din suprafețele agricole sunt acoperite cu orez și cealaltă 50% cu plantații:
cauciuc, coco la altitudini joase, ceai la altitudini medii și superior. În Bangladesh se evidențiază ceaiul,
trestia de zahăr și iută. Pakistanul deține bumbac cea mai mare parte fiind orientată spre export.

Industria

Cea mai mare extensiune o prezintă industriile tradiționale de tip artenzanat ce s-a menținut
datorită structurii indiene pe caste. Azi, artezania nu se menține doar în centrele rurale, ci s-au instalat și
în cadrul orașelor. Tehnicile sunt încă primitive cu un redament scăzut. Majoritatea firmelor sunt de tip
familiar, în mediul rural fiind o activitate complementară agriculturii. Principalele produse elaborate sunt
alimentele, textilele (lâna de Kasmir, bumbac, mătase), olăritul argilei, producerea pielii, metalului,
lemnului, ceramicii,etc.

Industria de transformare a produselor agricole și forestiere localizate în jurul arealelor de

producție sau în cadrul porturilor: conserve și uleiuri în India și Indonesia, țigări în Indonesia, Filipien,
Malaesia, cauciuc – Malaesia, Indonesia, Tailanda, mobilă și obiecte din piele – India, zahăr în India,
Filupine, Vietnam. Unele producții aparțin marilor firme multinationale ca Nestle, Coca-Cola.

Industria textil este destinată către piețele interne și pentru exporturi. Între marile producîtoare
mondial apar Pakistan, India și Bangladesh. În Asia de Sud, azi se produce 1/3 din țesuturile de bumbac
din lume. Bangladesh și Pakistan sunt mari producători de iută.

Industria transformatoare de producte minerale – rafinării de staniu și petrol în Malaesia și

Indonesia, oțel în India, Tailanda, Vietanam, industrie chimică de ciment în India, Pakistan, Tailanda,
filipine și fertilizatori în India și Tailanda.