Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dezastrul nuclear de la Fukushima Daiichi din Japonia constă într-o serie de incendii, avarieri ale
echipamentelor şi eliberări de material radioactiv de la Centrala Nucleară FukushimaI, în urma
cutremurului de magnitudine 9 şi tsunami-ului din 11 martie 2011.
Centrala este compusă din 6 reactoare, deţinute de către Compania de Energie Electrică Tokyo -
TEPCO.
Acest accident este cel mai mare dintre accidentele care au avut loc în Japonia în urma cutremurului
şi tsunami-ului, iar experţii consideră că acesta este cel de-al doilea accident ca mărime după cel de
la Cernobîl, însă de o complexitate mai mare datorită
multiplelor reactoare implicate.
În momentul începerii cutremurului, reactorul 4 era
golit de combustibil, în timp ce reactoarele 5 şi 6 erau
oprite la rece pentru întreţinerea periodică planificată.
Reactoarele rămase în funcţiune s-au oprit automat
după cutremur, pornindu-se generatoarele de
urgenţă pentru a menţine în funcţiune aparatura din
camera de control şi pompele de apă necesare răcirii
reactoarelor. Centrala era protejată de ocean printr-
un perete de 5,7 m înălţime, dar tsunami-ul care a
venit după 50-60 de minute a avut o înălţime de 14
m. Întreaga centrală a fost inundată, inclusiv
generatoarele şi echipamentele electrice aflate în
subsolul centralei, precum şi pompele externe de
alimentare cu apă de mare. Conexiunea cu reţeaua externă de electricitate a fost distrusă. A fost
pierdută toată puterea de răcire şi reactoarele au început să se supraîncălzească. Inundaţia şi
cutremurul au împiedicat asistenţa externă.
În scurt timp, miezurile reactoarelor 1, 2 şi 3 au început să se topească, explozia hidrogenului
acumulat a distrus acoperişurile reactoarelor 1, 3 şi 4, iar o altă explozie a avariat anvelopa reactorului
2; multiple incendii a fost văzute în reactorul 4, chiar dacă reactoarele 5 şi 6 erau oprite, acestea au
început să se supraîncălzească. Barele de combustibil depozitate în bazinele pentru combustibil
nuclear uzat din clădirile reactoarelor au început să se supraîncălzească din cauza scăderii nivelului
apei care ar fi trebuit să le acopere. Teama privind emisiile de radiaţii a determinat evacuarea
populaţiei pe o rază de 20 km în jurul centralei, în timp ce personalul de intervenţie a suferit expuneri
la radiaţii şi a fost temporar evacuat.
În următoarele zile, în lipsa alimentării cu energie electrică, operatorii centralei nucleare au căutat şi
au improvizat soluţii pentru răcirea reactoarelor, precum şi pentru răcirea combustibilului nuclear uzat
din bazinele de depozitare.
Zilnic, autorităţile nipone au informat instituţiile internaţionale cu responsabilităţi în domeniul
managementului urgenţelor nucleare, luând în acelaşi timp măsuri pentru protecţia populaţiei.
Oficialii japonezi au evaluat iniţial accidentul ca fiind de nivel 4 pe scara INES, chiar dacă agenţiile
internaţionale considerau că trebuie să fie clasificat de nivel mai mare. Nivelul a fost succesiv ridicat la
5 şi apoi la 7, nivelul maxim. Guvernul japonez şi TEPCO au fost criticate pentru slaba comunicare cu
publicul şi pentru eforturile improvizate de limitare a consecinţelor. Pe 20 martie TEPCO a anunţat că
centrala va fi dezafectată odată ce lucrările de limitare a consecinţelor vor fi încheiate.
1
- limitarea accesului personalului pe amplasamentul centralei;
- evacuarea populaţiei pe o rază de 20 km în jurul centralei Fukushima Daiichi;
- adăpostirea pe raza dintre cei 20 km evacuaţi şi 30 km faţă de centrală;
- pregătirea de pastile cu iodură de potasiu pentru a fi administrate în caz de necesitate.
Conform analizelor efectuate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare din România
- CNCAN, măsurile de protecţie implementate de către autorităţile nipone au fost anticipate şi aplicate
în mod corect, înainte de producerea primelor emisii radioactive în atmosferă, având ca rezultat
evitarea expunerii populaţiei la niveluri de radiaţii peste limita fondului natural.
Toate cele 6 reactoare ale centralei nucleare Fukushima Daiichi au fost monitorizate şi răcite
permanent pentru a se evita supraîncălzirea acestora şi topirea miezului radioactiv, încercându-se în
acelaşi timp reconectarea generatoarelor de electricitate la reţeaua externă.
În data de 17 aprilie 2011 Ministerul Economiei, Comerţului şi Industriei din Japonia - METI a elaborat
un plan de acţiuni pentru revenirea la normalitate după accidentul suvenit la centrala nucleară
Fukushima Daiichi. Planul se va desfăşura pe o perioadă de 9 luni şi are ca scop final remedierea
zonei afectate, astfel încât persoanele evacuate să se poată întoarce acasă şi să-şi poată relua viaţa
în condiţii de securitate. De asemenea, ca urmare a analizelor seismice pentru acea zonă, care au
evidenţiat o probabilitate de 87% de producere a unui cutremur cu magnitudine mai mare de 8 grade
pe scara Richter, într-un interval de 30 de ani, pe 6 mai METI a suspendat funcţionarea centralei
nucleare de la Hamaoka. Pentru a preîntâmpina producerea unui accident sever la centrala de la
Hamaoka se impune implementarea de măsuri speciale de protecţie pe termen mediu şi lung, dreptul
de funcţionare putând fi acordat după realizarea completă a acestor măsuri.
Depuneri radioactive
În 25 aprilie compania TEPCO a iniţiat un program de pulverizare de agent de fixare a radioactivităţii
la nivelul solului, pe amplasamentul centralei, pentru a preveni împrăştierea materialului radioactiv
depus pe sol. Agentul de fixare este o răşină sintetică ce se ataşează la particulele de sol şi reduce
fenomenul de resuspensie a particulelor de praf în aer.
După 24 aprilie depunerile zilnice de I-131 măsurate s-au situat, în general, sub limitele de detecţie,
dar se măsoară încă Cs-137 în depunerile zilnice, ceea ce înseamnă că emisiile de I-131 încep să
devină nesemnificative, dar emisiile de Cs-137 au continuat, ele nefiind complet stopate.
Radioactivitatea apei potabile a fost
monitorizată continuu de către autorităţile
japoneze, datorită creşterilor din perioada
21-24 martie fiind impuse restricţii privind
consumul şi comercializarea anumitor
alimente şi a apei potabile, care între timp
au fost ridicate.
În 22 aprilie autorităţile japoneze au adoptat
un Plan Susţinut de Monitorizare a
Radioactivităţii Mediului, cu scopul de a
obţine imaginea completă a contaminării
mediului în zona de influenţă a centralei
Fukushima Daiichi şi de a susţine prin
măsurile implementate protecţia populaţiei.
2
Expunerea la radiaţii
Ca urmare a lucrărilor de intervenţie, în perioada 12-24 martie pe amplasamentul centralei nucleare
de la Fukushima, 28 de persoane participante la intervenţie dintr-un total de 300 au fost expuse la
doze de radiaţii de peste 100 mSv, iar 2 persoane la doze de peste 200 mSv.
Ministerul Sănătăţii din Japonia a stabilit un centru special de monitorizare a sănătăţii lucrătorilor din
centrală. Acest centru integrează datele referitoare la expunerea la radiaţii a personalului centralei, în
scopul monitorizării pe termen lung, şi inspectează, în avans, programul zilnic de lucru.
3
- adoptarea unei strategii pe termen mediu privind folosirea cădirilor şcolilor şi a zonelor din
vecinătatea acestora, în prefectura Fukushima.