Chirita in provincie

Personaje: Cucoana Chirita Grigoriu Barzoi - sotul ei Gulita - copilul lor Luluta -
orfana Safta - sora lui Barzoi D-nul Sarl - profesor francez Leonas - tanar iasan
Ion - fecior boieresc Trei tarani

ACTUL I Spatiul- o ograda de curte boiereasca la tara, stanga- casa Chiritei

(cerdac si ferestre pe scena), dreapta- langa culise, o canape de iarba,
inconjurata de copaci, in fund ostretile si poarta ograzii, langa casa o portita in
zaplaz, ducand in gradina, in departare se vede satul.

SCENA 1 – mosia Barzoieni Chirita, imbracata in costum de mazoana, intra calare pe

poarta, intra calare pe poarta alaturi de traanii care aclamau « Dreptate,
dreptate/ Ne fa/ Cucoana, dreptate, / Ne da ! », cerand sa fie ascultati si
indreptatiti. Chirita este aspra si ironica, raspunzand amenintatoare : « Cu biciul
pe spate/ V-oi da ! / V-oi da eu dreptate/ asa ! » . Taranii se plang la ea ca «
cuconasul Gulita », fiul ei, i-a « badgiocurit », omorandu-le un vitel la vanat,
altuia i-a dat foc bordeiului cu cuibucul de hartie, altul i-a prins tinandu-i
calea Mariucai… Chirita li se adreseaza cu « betivanilor », « toparlani », «
mojacilor », luandu-i apararea « sufletelului » si pentru a scapa de ei, repede
calul spre ei.

SCENA 2
Un monolog. Chirita isi plange de mila, de faptul ca nu poate avea nici macar un
moment de liniste. Incepe sa il strige pe Ion, pentru a o da jos de pe cal, dar se
pare ca acesta a adormit din nou in « podul grajdiului ». infuriata, crezand ca va
trebui sa ramana toata ziua calare pe cal, se apuca sa il strige pe Ion, pe Gulita,
pe Luluta, pe monsiu Sarla sau pe cumnataca.

SCENA 3 Cei 4- Gulita, Sarl, Safta si Ion vin, disperati de tipetele Chiritei, in
ajutorul acesteia. Dupa ce se da jos, cochetand cu Sarl, ii porunceste lui Ion sa
duca calul in grajd si sa-l adape dupa care are o mica altercatie cu Gulita, care
vrea sa calareasca si el calul. Ramasa singura cu cumnatica Safta, incepe sa
discute despre vremurile trecute, de situatia din 48, Chirita ii marturiseste
acesteia dorinta ei cea mare de a ajunge « ispravniceasa, cu jandarmi la poarta si-
n coada », despre sotul ei pe care il trimisese la Iasi, despre planurile pe care
le avea pentru fiul ei si Luluta, ramasa orfana. Se remarca dorinta acesteia de a
fi la moda : calareste si fumeaza, nu din placere, ci doar pentru ca « asa-i moda
». In momentul in care vrea sa isi aprinda o tigare, observa ca nu are chibrituri.
Ii cere lui Sarl, iar acesta I le ofera galant. Urmeaza o discutie in franceza
intre ea si Sarl, incheiata cu o examinare a francezei baiatului, pe cat de
multumitoare pentru Chirita, pe atat de amuzanta pentru Sarl. Se distinge comicul
de situatie si de limbaj, foarte bine reliefat prin dialogul si replicile acide ale
personajelor.

SCENA 4 Ion ii aduce Chiritei un ravas pe care il trimisese probabil sotul ei de la

Ies. Ravasul ii este adus de catre un jandar de la ispravnicie. La inceput vrea sa
ia ravasul, dar aducandu-si aminte ca trebuie sa respecte moda de la Ies, se
rasteste la Ion si ii cere sa ii aduca ravasul pe un talger si un servet. La
inceput Ion comenteaza dar nu are ce face si se supune. In ciuda uimirii Saftei,
Chirita isi pastreaza curiozitatea pentru a citi ravasul, justificandu-si actul
prin dorinta de a introduce civilizatia de la Ies in provincie. Cerand « aprobarea
lui Sarl », ii dovedeste ca are dreptate Saftei.
SCENA 5 Ion ii aduce ravasul Chiritei, insa forma de prezentare este pe cat de
opusa celei ce ii ceruse Chirita, pe atat de amuzanta: ravasul, acoperit, sub
servet si sub talger. Vrand sa ia ravasul, Chirita ramane surprinsa pentru ca nu il
vede. Ion ii spune ironic unde se afla. La vazul acestuia, Chirita se mai rasteste
putin la Ion, dar avand in vedere ca este un ravas important, se apuca sa citeasca.
Ravasul este de la sotul ei, care o anunta ca s-a « ispravnicit …ca neamul lor s-a
inaltat » si ca trebuie sa isi ia la targ toata gospodaria, tot neamul si curcanul
cel batran. Cuprinsa de o bucurie nemasurata, Chirita nu isi mai incape in piele de
bucurie, ii saruta pe toti, ba chiar si pe Ion, dupa care ii anunta ca vor pleca
toti la targ. Urmeaza o replica a Chiritei din care reiese modestia sa nemarginita,
care vrea sa ii asigure pe toti ca, acum ca a devenit ispravniceasca, nu se va
schimba, nu va fi « pacondra…ba dimpotriva, va ramane aceeasi ». aceasta modestie
nu o tine mult, intrucat peste putin timp anunta « bontonurile si tenechelele »
fara asemanare ce vor urma si dorinta ei de a face o calatorie la Paris. Sarl o
ironizeaza, Chirita intra in discutie cu el si imediat acesta o pacaleste,
aratandu-i o « falsa bucurie impartasita ». Scena se incheie la vederea Lulutei,
care canta in gradina.

SCENA 6 Scena debuteaza cu intrarea Lulutei, care se intaorce din gradina, cantand
arie din Baba Harca si alungand un fluture cu un navod mic de baris. Urmeaza un
dialog sub forma unui cantec intre ea, Gulita si fluture, la sfarsitul caruia,
Luluta, vrand sa prinda fluturele, tranteste navodul in capul lui Gulita si-l
prinde inauntru. Fericirea ca a prins fluturele nu dureaza mult, intrucat
realizeaza ca in locul acestuia, a prins un carabus (pe Gulita). Urmeaza un moment
de voie buna, impartasit de toti. Chirita ii da Lulutei vestea cea buna , dupa
parerea ei si anume ca s-a facut ispravniceasa.
Luluta nu pare deloc miscata sau exaltata de aceasta veste. Chirita se supara si ii
spune Saftei, incercand sa scuze indiferenta fetei prin faptul ca aceasta, «
cateodata se perde ». fata este bucuroasa doar la auzul cuvantului « targul de la
Ies », dar nu pentru mult timp, intrucat Chirita o lamureste ca este vorba de
targul din sat. Fata se intristeaza din nou si devine indiferenta. Chirita se
supara pe ea si o numeste « indaratnica »., dupa care ii indeamna pe toti sa se
pregateasca de drum. Sarl ii ofera un brat Chiritei si pe celalalt Saftei, si intra
impreuna cu Gulita in casa.

SCENA 7 Un monolog al Lulutei prin care isi exprima tristetea, singuratatea pe care
o simte in acest loc, unde nu are pe nimeni care sa o iubeasca, de cand amurit mama
ei. Pe matusa sa, Chirita, o considera prea batrana, pe Gulita prea tanar, asa ca
nu se poate intelege cu ei asa cum se intelegea cu mama ei si cu Leonas, pe care nu
l-a mai vazut de 3 ani, care poate a crescut mare, poate a uitat-o, , dar ea e
sigura de un singur lucru, si anume acela ca ea nu il va uita niciodata si ca il
iubeste din copilarie. Momentul si starea sufleteasca ale fetei sunt accentuate de
aria din « Insurateii-Zilele dintai alensotirei », pe care incepe sa o cante.

SCENA 8 –Luluta si Gulita Gulita, dupa ce a scapat de dascal, se indreapta spre

grajd, vrand cu orice prêt sa calareasca, cu sau fara voia mamei lui. Ducandu-se sa
fure calul, da ochii cu Luluta. Aceasta, la vederea lui Gulita, incepe din nou sa-l
necajeasca, numindu-l « carabus », carabus cu 2 coarne. Gulita, necajit, o
informeaza ca nu este nici una nici alta, ci este un cavaler. In sprijinul acestei
afirmatii, invoca studiul lui « Telemac ». Luluta, vrand sa il supere si mai rau,
se face ca nu il crede, iar el incepe sa ii citeze niste versuri amestecate. Luluta
ii cere sa inceteze, iar baiatul ii marturiseste parerea sa de rau ca aceasta nu
este in locul lui monsiu Sarl, pentru ca alaturi de ea, i-ar fi draga cartea.
Luluta il ia iarasi in gluma, numindu-l « biet copil ». Gulita ii marturiseste ca
oricat si-ar batea ea joc de el, el nu poate sa se supere pe ea pentru ca ii e
draguta, apoi incepe sa citeze din Aria- Caruta Postei.
Luluta continua sa rada de el. Iar Gulita ii spune convins ca ii va demonstra ca nu
este copil, chiar acum cand il va vedea calarind pe calul mamei lui, dar o roaga sa
nu spuna nimanui despre ceea ce va urma sa faca.

SCENA 9 Luluta ramane reflectand asupra lui Gulita, care nu demult era doar un
copil. Aude sfada dintre Ion si Gulita. Ion il roaga sa lase calul, Gulita, pentru
a fi lasat in pace, ii ofera acestuia bacsis. Ion refuza, de frica cucoanei. Calul
o rupe la fuga, Gulita, calare pe el, incepe sa tipe, speriat, rugandu-l pe Ion sa-
l ajute. Ion, ingrozit de conflictul in care baiatul tocmai s-a bagat, cu cucoana
Chirita, alearga in urma lui. Luluta izbucneste in ras, asemnandu-l cu Fat-Logofat
din poveste, dupa care se aseaza pe canapé.

SCENA 10 Chiria, Safta si Sarl, auzind zgomotele, ies afara, crezand ca arde ceva
sau ca e vorba de niste talhari. Gulita trece pe la poarta, din dreapta in stanga,
in fuga calului, strigand dupa ajutor mamei, dascalului, urmat de cativa tarani.
Chirita este ingrozita, vazandu-si fiul la un pas de moarte. Urmeaza o Arie din
Baba Harca-« Sariti, …, sariti ! ». toti aleagra pe poarta si apuca pe urmele
calului, iar Luluta, singura, se duce sa caute colonie, de frica unui posibil lesin
al matusii, dat fiind pericolul in care se afla baiatul acesteia.

SCENA 11 Luluta, cu colonia in mana, se intalneste cu Leonas, venit la curte pentru

a intreba ce se intampla. Intalnirea dintre cei 2 este emotionanta si plina de
sentimente de iubire reaprinse intr-o clipa. Fata, bucuroasa peste masura, discuta
cu Leonas si se intristeaza la amintirea mamei sale, exprimandu-si tristetea si
lipsa de intelegere de care are parte in casa Chiritei. Leonas este surprins si
regreta cele intamplate si plecarea la Paris, unde statuse 3 ani, inca de la
momentul despartirii celor 2. Ii marturiseste ca s-a gandit neincetat la ea, si ca
prima dorinta la revenirea in tara a fost sa o revada. Fata ii propune sa ramana sa
locuiasca la Chirita, pentru a nu mai fi nevoiti sa se desparta din nou.
Leonas isi exprima neincrederea in acceptul Chiritei, intrucat el stia de la
sardariul Cuculet din Iasi ca aceasta vrea sa o marita mai tarziu pe Luluta cu
Gulita. Fata incepe sa rada si apoi ii povesteste ce se intampla de fapt in sat si
din a cui pricina. Luluta ii zareste pe tarani venind si ii propune lui Leonas sa
se ascunda in boschet pentru a putea vorbi linistiti.

SCENA 12 Taranii il aduc pe Gulita lesinat ; in urma lui vin plangand imprejurul
acestuia, Safta si Chirita, insotite de Sarl si Ion. Urmeaza o Arie din Baba Harca-
Bobii hai, Bobii na. Chirita il plange pe Gulita, crezand ca-i mort. Sarl o
linisteste, asigurand-o ca este doar lesinat. La auzul acestor vorbe, Chirita
plange si mai tare, dar de bucurie si marturiseste ca ar fi in stare sa se duca la
Ierusalim pe jos cu traista-n cap pentru fiul ei. Sarl cere apa de colonie, Chirita
i-o ofera pe a ei, ii da la nas lui Gulita, care, dupa cum observa si monsiu Sarl,
incepe sa-si revina, dand din nas. Gulita se trezeste, raspunzand cu o replica in
franceza unei intrebari a Chiritei (Cum se zice in franceza o « teribila tranta
» ?), la care Leonas si Luluta nu se pot abtine si izbucnesc in hohote de ras.
Chirita il descopera pe Leonas, pe care Luluta il prezinta drept prietenul ei din
copilarie. Pentru simplul motiv ca a ras de Gulita, Chirita ii ordona lui Leonas sa
iese din ograda, numindu-l « nerusinat ». in loc de consolare din partea lui, ea
primeste doar hohote de ras, si astfel este foarte nervoasa. Leonas se maniaza, o
jigneste, luandu-se de varsta ei inaintata, la care Chirita ii raspunde ca « tocmai
ieri a implinit 35 de ani », la care Leonas ii da o replica extrem de amuzanta :
»35 fara miercuri, fara vineri si fara sambete ». Chirita, maniata si mai rau, le
porunceste taranilor sa-l dea afara, pentru a-l invata cum se vorbeste cu
ispravnicesale. Leonas scoate un pistol si ameninta ca va trage. Gulita se ascunde
dupa Chirita, aceasta dupa Safta, Safta dupa Sarl, iar acesta, incearca sa-l
opreasca. Luluta il implora sa nu faca vreo nenorocire. Leonas o linisteste pe
Luluta si o ameninta pe Chirita din nou. Aceasta nu se teme de el, intrucat se
crede protejata de orice primejdie, doar pentru simplul fapt ca este ispravniceasa.
Leonas o asigura pe Luluta ca o va proteja si va avea grija de ea, o saruta de
plecare si ii spune « Barzoaiei » (cum o numeste pe Chirita), ca se vor vedea
sanatosi. Aceasta ii raspunde acid : »Ba sa te vad cand te-oi chema eu… ». Urmeaza
o Arie din Baba Harca-« Dar ce este, ce-ntamplare ? ».

SCENA 13 Dupa ce se asigura ca aplecat Leonas, Chirita da ordinul de pregatire

pentru plecare : ii porunceste lui Ion sa puna sa vina jandarmii cu sabiile scoase,
cumnata sa se ocupe de lucruri, iar taranilor le da 2 fifirigi, sa bea in sanatatea
boierului. Jandarmii ocupa pozitiile, Safta aduce sapca lui Gulita si capela
Lulutei, iar slugile se indreapta spre poarta cu geamandanurile, cutiile si
saltelele. Chirita il ia de cot pe monsiu Sarl, Luluta este indemnata sa-i dea
bratul lui Gulita, iar Chirita anunta plecarea. Gulita ii aminteste din intamplare
de curcanul cel batran pe care trebuia sa i-l duca boierului. Ion il aduce si apoi
pleaca cu totii la drum. Urmeaza o arie : Sonni la trompa ‘ntrepida. Chirita,
Safta, Sarl, Gulita Jandarmii pornesc inainte, dupa ei Luluta cu Gulita, Sarl dand
bratul Chiritei si Saftei si Ion purtand curcanul. Urmeaza un mars generalTaranii
arunca cusmele in sus.

ACTUL II SCENA 1 Salonul Chiritei cu 5 usi, una in fund care duce afara, si cate
doua de fiecare parte a canape in stanga, jilturi, scaune s.c.l. Intr-un targ din
tinut. Arie : » Airi des compliments ! » Chirita (pe canape).

SCENA 2
Ion o anunta pe Chirita ca jidovii au adus 10 capatani de zahar. Chirita pare
nemultumita, asteptand 12, dar la intrebarea lui Ion , care doreste sa stie daca le
pastreaza, nu ezita sa le accepte. Ion iese si incepe sa care capatanile de zahar,
numarandu-le tare, 2 cate 2. Chirita lauda viata de ispravniceasa, dar dorinta ei
cea mai mare este sa plece la Paris, pentru ca s-a saturat de Moldova. Ofteaza, in
asteptarea D-lui Sarl de la Ies. Incepe sa viseze la ispravile ei de la Paris, cum
o sa le para frantuzilor, la care Ion ii raspunde amuzat « ca o sa li se para cat 2
».

SCENA 3 Barzoi-sapca de agiotant si un palton cu bumbi mari ca niste farfurioare.

Discutie pe tema hainelor lui Barzoi, dintre el si Chirita. El este nemultumit ca
trebuie sa poarte haine nemtesti. Vazandu-l pe Ion carand zaharul, Barzoi ii
pretinde Chiritei ca de acum incolo sa faca si ea dulceturi, mancare si toate cele.
Chirita raspunde categoric ca nu, doar e ispravniceasa, si ca poate foarte bine sa
faca Safta acestea in locul ei. Sotul profita de ocazie si aduce in discutie faptul
ca de cand a devenit ispravniceasa, Chirita nu stie decat sa cumpere mobila noua,
obiecte inutile in casa, haine chiar si pentru servitori, sa isi petreaca tot
timpul cu negustoreasa de rochii si capele, sa il oblige sa bea apa calda dupa
masa, pentru a-si curata dintii. Pentru a se scuti de vorbaria lui, Chirita il
trimite la cantelarie si il pofteste sa vina devreme acasa, pentru ca vor avea
musafiri, intrucat vrea sa-si anunte plecarea la Paris si logodna lui Gulita cu
Luluta. Acesta este total impotriva celor 2 anunturi : nu vrea sa-si casatoreasca
fiul cu o nebuna ca Luluta, care necajeste toata ziua mata din casa, dar este
nevoit sa accepte la sugestia Chiritei de a nu pierde averea fetei, si nici cu
plecarea, desi Chirita sustine ca vrea sa se racoreasca pentru ca s-a uscat in
provincie, ca nu mai poate trai in tara aceasta.Pentru a scapa de tipetele ei, care
il puteau trezi pe musafirul gazduit-un ofiter venit de la Ies, pentru a cerceta
starea ispravniciilor-accepta si plecarea la Paris si porneste spre cantelarie
furios. Chirita ramane vorbind singura, analizand comportamentul ofiterului, un om
distins, care ii face si curte, in comparatie cu cel al sotului sau, lipsit de
maniere (ia zaharul din zaharnita cu degetele si apoi il pune in clestele de
argint).
SCENA 4 « Leonas, imbracat in uniforma de ofiter si purtand mustati false, iesea
din odaie » urmeaza o arie din Ramasag-Am inghetat. Se intalneste cu Chirita, ii
marturiseste ca a visat-o, incep sa cocheteze, devenind din ce in ce mai apropiati
(ii adreseaza complimente, o compara cu o acadea si ii cere o dovada a iubirii
sale, un portret, caci altfel se impusca in fata ei, scotand un pistol de
ciocolata). Chirita, « speriata »,scoate un portret mare din san si i-l dariueste
lui Leonas. Leonas ii multumeste si musca din pistolul de ciocolata. Urmeaza arie
din 2 nunti-Ia taganca maladaia. Leonas o strange tare pe Chirita in brate. Aceasta
se smuceste rusinata. Odata pus in aplicare planul sau de razbunare, Leonas este
multumit ca a reusit sa pacaleasca “babornita batrana”. Chirita pleaca, fugind si
aruncand o sarutare lui Leonas, care pufneste in ras.

SCENA 5 Leonas rade pe seama Chiritei, fericit ca planul lui de razbunare

functioneaza, ca acum, avandu-I portretul, o are la mana lui, ea ignorand cine
este, deghizat in ofiter cu uniforma militareasca. Dorind sa o revada pe Luluta, o
zareste, se trage deoparte si o priveste cu dragoste.

SCENA 6 Luluta intra in odaie, tinand o mata in brate. Dezmierdand mata, fara a il
observa pe Leonas, incepe sa-si cante dragostea pentru el. Leonas i se arata
Lulutei, isi arata adevarata identitate, se imbratiseaza, isi delara dragostea unul
altuia, si isi marturisesc dorul indurat in cele 6 luni in care nu s-au vazut.
Luluta ii marturiseste lui Leonas ca Chirita intentioneaza sa o oblige sa se
casatoreasca cu Gulita pentru a pune mana pe averea ei si ca exact in seara
respectiva
va avea loc logodna, dar ea refuza si le planuieste o festa frumoasa, chiar la
logodna, intrucat de 2 luni incoace, din vreme in vreme, se face ca are toane de
nebunie. Convins, pe deplin de dragostea Lulutei, Leonas ii propune sa fuga amandoi
si sa se faca nevazuti. Luluta accepta, increzandu-se in dragostea lui, iar Leonas
o strange in brate si o saruta. Arie noua.

SCENA 7 Gulita si Ion intra tocmai cand Leonas saruta pe Luluta. Gulita este
imbracat dupa moda : pantaloni foarte stramti, jiletca scurta, frac cu talie si cu
cozile scurte, fiong mare la cravata. Ii cere socoteala lui Leonas pentru sarutul
acordat Lulutei. Acesta rade de el, pocindu-i numele in Gurluita, Gargarita si
numindu-l « sfrijit « si il jigneste, aruncandu-i o jucarie de ciocolata,
considerandu-l ca si Luluta, inca un copil. Gulita se maniaza si il provoaca la
duel. Leonas ii cere sa aleaga pistolul, sabia sau pusca, caci orice ar fi, e sigur
ca il va invinge. Dupa ezitari si suceli in privinta alegerii armei duelului, nu se
ajunge in final la nici un acord. In permanenta Gulita ii cere parerea lui Ion,
intrebandu-l daca a auzit, facandu-l martor la cele zise si intamplate. Urmeaza
arie din Chirita : « Vai ! ce intamplare ! ».

SCENA 8 Chirita, auzind ca va avea loc sfada, vine speriata. Gulita o anunta ca
ofiterul a sarutat-o pe Luluta, iar el l-a provocat la duel. Speriata ca fiul ei ar
putea muri, Chirita critica lipsa de constientizare a lui Gulita. Recunoscandu-l pe
Leonas, il da afara, porneste o cearta, Leonas, dand sa iese, o imita pe Chirita ;
cand vrea sa plece, Luluta alearga dupa el, implorandu-l sa n-o lase singura acolo,
iar el o linisteste, asigurand-o ca se va intoarce. Chirita o trage inapoi pe
Luluta si il goneste iar pe Leonas. Acesta pleaca, dar o asigura ca portretul lui
nu se va dezlipi niciodata de la pieptul lui si pleaca razand. Abia atunci Chirita
realizeaza ce prostie facuse.

SCENA 9
Barzoi ajunge acasa, afla de duel, il intreaba pe Gulita ce s-a intamplat cu
duelgiul, iar baiatul ii raspunde mandru ca a fugit de frica lui. Barzoi ii cere
explicatii Chiritei. Aceasta ii explica pricina- Luluta. Fata simuleaza o noua
criza de nebunie, din fata mosului si fata babei. Chirita si Barzoi sunt preocupati
de faptul ca fata are toane de nebunie exact in ziua logodnei, toane care de obicei
dureaza aproximativ o intreaga zi. Barzoi propune sa o lase singura, in speranta ca
isi va reveni. Luluta continua sa isi joace teatrul. Gulita, vrand sa iasa din
odaie impreuna cu parintii sai, este sfatuit de mama sa sa ramana alaturi de
viitoarea lui sotie. Urmeaza o arie din 2 morti vii : Vai ! Ce intamplare ! ».
Cantand, Barzoi si Chirita se retrag incetisor din camera si intra in odaia lor.

SCENA 10 (mica tacere) Gulita cauta sa se apropie de Luluta si nu indrazneste.

Aceasta il urmareste cu coada ochiului, zambind. Gulita intra in discutie cu ea si
ii cere socoteala pentru sarutul cu ofiterul. La inceput, fata se face ca nu isi
aduce aminte, apoi se scuza, punand totul pe seama unor crize de nebunie, a unor
momente de tulburare. Speriat, Gulita vrea sa iesa, motivandu-se prin asa-zisa
chemare a mamei sale. Luluta nu se lasa pacalita, asa ca Gulita este nevoit sa stea
cu ea. Fata incepe sa vorbeasca despre logodna, despre dorinta sa arzatoare de a se
marita, si il pune pe Gulita sa ii faca curte, sa ii zica ca o iubeste, ca o
slaveste, ca este fericit si sa ii dea cuvantul ca-i va fi supus in toate. Acesta
nu are de ales si ii promite. Luluta incepe sa il sperie, dezvaluindu-si dorinta de
a avea pe cineva pe care sa-l muste si sa-l zgarie. Apoi, sub amenintarile cu
muscaturi si zgarieturi, Gulita este nevoit sa cante o arie din « Lucia ». In ciuda
staruintelor sale ca ar fi ragusit, Luluta il lauda, apoi ii cere sa joace, dar el
refuza, ea se enerveaza, devine agitata, se scoala de pe canapea, ii arata unghiile
si dintii, il alearga prin odaie, asigurandu-l ca-l va manca si musca. Urmeaza aria
polcai. Gulita fuge in camera parintilor sai, ingrozit, iar Luluta pufneste in ras,
convinsa ca l-a saturat de dorinta de a se mai logodi.
SCENA 11 Leonas se intoarce, imbracat in costum de bricicar, este intampinat de
Ion, care, dupa ce afla ca acesta nu are nici « pescher », nici harzob de «
pastrabi », nici cas de munte, nici caprioara, nici vreo capatana de zahar sau
batuti, il sfatuieste sa se cauta macar de vreo carboava, caci altfel nu va fi
primit. Ion pleaca sa il anunte, in timp ce Leonas mai adauga pe lista sa inca ceva
compromitator la adresa Barzoilor. Ion intra cu un curcan batran, iar dupa ce il
lamureste la ce foloseste, il convinge pe Leonas sa ii dea carboava in locul
curcanului. Ion pleaca sa ii duca carboava boierului, in timp ce Leonas o cauta cu
privirea pe Luluta, dar apare boierul, iar Leonas ramane gandindu-se ce minciuna
sa-i dureze.

SCENA 12 Leonas se prezinta repede Barzoiului drept Piciu bricicariul de la Ies.

Arie din 2 morti vii : Ii mare cu cei mici. Barzoi, satul de atata vorbarie, il
intreaba ce doreste. Leonas ii ofera curcanul, pretinzand ca i l-a adus tocmai de
la Ies drept pesches. Barzoi se preface ca se supara, danduse drept un om cinstit,
dar il indeamna sa ii dea curcanul lui Ion. Dupa ce se asigura ca primeste carboava
de la Ion, Barzoi doreste sa afle ce pricina are Leonas. Leonas cade pe ganduri,
gandindu-se ce sa minta. Nemaiavand timp de pierdut, Barzoi il zoreste. Leonas ii
spune ca s-a pornit de la Ies cu o actrita, intr-o fuga de cal, iar la plata, a
vrut sa-i manance dreptul, sub cuvant ca pravalit-o de 5 ori. Barzoi, fiindca nu
mai vazuse niciodata o actrita, este cuprins de curiozitate, si accepta sa mearga
la pitariu Chirculici, sa-i graiasca, ca parinte ispravnic, ca sa nu-l lase pagubas
pe Leonas. Barzoi isi ia sapca si pleaca.

SCENA 13 Chirita, iese cu Gulita din odaie. Se intalneste cu Barzoi, care ii spune
ca se duce pana la varul Chirculici sa rezolve o problema. Chirita
ii spune ca Chirculici « s-a pornit de 3 zile la mosie si-a pus sa-i ingrijeasca
casele ». Leonas isi da seama ca nu i-a mers minciuna, dar nu are timp sa faca
nimic, caci este recunoscut de Chirita. Barzoi vrea sa-l pedepseasca, chemand
jandarmii peste el, dar nu are timp, caci Leonas gaseste ac de cojocul lor (galop).
Urmeaza aria galopului. Leonas iese razand, in vreme ce Luluta intra pe usa.

SCENA 14 Luluta intra in camera si ii vede pe toti sarind prin odaie. Chirita ii
spune si pricina-Leonas si o indeamna sa-l potoleasca.aceasta ramane uimita. Gulita
ameninta sa-l provoace la duel, din nou. Luluta le cere sa taca, caci le-au venit
musafirii.

SCENA 15 Arie din Harca-Tanana Chirita ii anunta pe musafiri ca vor lua cina la ora
5. Deasemenea, ii informeaza ca aceasta este cina de ramas bun, intrucat va pleca
la Paris. Ii pofteste la un pahar de rachiu, ce va fi adus de Ion. Acesta aduce
rachiul pe o tava si o seveste prima data pe Chirita. Aceasta inchina in cinstea
plecarii, ce va avea loc in 3 zile, pana cand isi va primii pasaportul.

SCENA 16 Monsiu Sarl intra, bland, dand buzna in salon, cu pasaportul in mana. I-l
ofera gallant Chiritei pe un bumb pe care il taie de pe surtacul Barzoiului,
asemanator cu o farfurioara. Chirita, mandra de dobandirea pasaportului, incepe sa
citeasca, facand mare tam-tam pe seama statutului sau de « baroana ». Apoi se
intereseaza despre ce mai este nou la Ies, despre teatru. Sarl ii marturiseste ca a
vazut opera italiana « Robert, le Diable », o piesa tare frumoasa. Chirita ii cere
sa le povesteasca, asa ca se aseaza toti pe canape si pe jalturi, cu Sarl in
mijlocul lor. La sfarsit, toti sunt surprinsi de minunatia piesei si de
ingeniozitatea nemtilor.
SCENA 17 Ion anunta sosirea unei actrite de la Ies. Leonas este de fapt actorita,
care se da drept sora lui Leonas. Leonas face cunostinta cu Luluta si in timp ce o
saruta pe obraz, ii marturiseste cine este de fapt si o roaga sa opreasca nunta.
Luluta simuleaza o criza de nebnie, se preface ca o vede pe Chirita dansand si
facand tumbe, vrea sa il muste pe Gulita dupa care incepe sa valseze singura. Apoi
cere sa fie casatorita cu Leonas, deghizat in femeie. Pentru a nu o spara si mai
tare, Chirita nu are incotro si accepta, cerandu-si insa scuze fata de « madama »,
crezand ca aceasta s-ar putea supara. Cei doi sunt casatoriti, dupa care Leonas isi
dezvaluie adevarata identitate, dar nu mai e nimic de facut, intrucat fusese deja
casatorit cu Luluta. Pana la urma scapa cu bine, santajandu-l pe Barzoi cu dovezile
necinstei sale iar pe Chirita cu portretul pe care i-l daruise ofiterului. In final
toata lumea este nevoita sa sarbatoreasca.