ESEU: RELAȚIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE

Alexandru Lăpușneanul

De Costache Negruzzi

“Alexandru Lăpușneanul” este prima nuvelă romantică de inspirație istorică din literatura română, o
capodoperă a speciei și un model pentru autori. Publicată pentru prima dată în perioada pașoptistă în
primul număr al revistei “Dacia literară”, inspirată din istoria națională.

Este o nuvelă deoarece este o construcție epică, în proză, cu un fir narativ central și conflict concentrat.
Personajele sunt relativ puține, pun în lumină trăsăturile personajului principal.

Este o nuvelă romantică prin tema de inspirație istorică, personaje fiind construite în antiteză. Exemple
pentru romantism sunt replica lui Lăpușneanul „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...” la întâlnirea cu
boierii, în capitolul I, replică preluată din cronica lui Ureche și situația excepțională, precum scena
uciderii celor 47 de boieri, in capitolul al III-lea.

Nuvela istorică este o specie literară cultivată de romantici, care se inspiră din trecutul istoric în ceea ce
priveste tema, subiectul și personajele (mentalitatea, comportamente, relații sociale etc.)

Conflictul nuvelei pune în lumină personajul principal. Conflictul principal, politic, relevă lupta pentru
putere între domnitor și boieri. Conflictul secundar, răzbunarea domnitorului împotriva vornicului Moțoc,
se declanșează în primul capitol și se încheie în capitolul al III-lea. Comflictul social, între boieri și popor,
este limitat la revolta mulțimii din capitolu al III-lea.

Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje excepționale în situații excepționale,
construite în antiteză, liniare psihologic. În funcție de rolul lor în acțiune, ele sunt puternic
individualizate, construite cu minuțiozitate.

Potrivit principiilor romantice, personajele nuvelei sunt construite în antiteză și au calități și defecte la
extrem.

Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepțional, care acționează în
situații excepționale. Este construit în antiteză cu boierul Moțoc, personaj secundar ce reprezintă tipul
boierului trădător, viclean, laș, intrigant. Lipsit de sentiment patriotic și de loialitate, îl trădase pe
Lăpușneanul în prima domnie, iar la întoarcerea acestuia îl lingușește.

Raportul realtate – ficțiune este relevant în construcția celor două personaje. Astfel, domnitorul
Alexandru Lăpușneanul și boierul Moțoc sunt personalități istorice atestate în „Letopisețul Țării
Moldovei” de Grigore Ureche, dar scriitorul modifică realitatea istorică pentru a sublinia două tipuri
umane: tiranul sângeros și boierul trădător.

Relația care se stabilește între domn și Moțoc se focalizează pe opoziția tipic romantică, între un caracter
tare și unul slab. Scenele în care apar cele două personaje implicate în conflictul secundar se regăsesc în
primul și în al doilea capitol.
 ESEU: RELAȚIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE

Modalități de caracterizare prin care se conturează portretele tiranului medieval sângeros și al marelui
boier sunt directe (de către narator, de alte personaje, autocaracterizare) și indirecte (prin fapte, limbaj,
atitudini, comportament, relații cu alte personaje, gesturi, ținută, vestimentație).

În caracterizarea directă de către narator se apelează la inversiune „nenorocitul domn”, respectiv

„ticălosul boier”.

În discuția de la început, ca răspuns la propunerea vornicului Moțoc de a se încredere în el. Lăpușneanul

dovedește pătrunderea psihologică în caracterizarea directă a boierului trădător: „Dar tu, Moțoace? (...)
m-ai vândut și pre mine, vei vinde și pe Tomșa.” și în autocaracterizare: „n-aș fi un nătărău de frunte,
când m-aș încrede în tine?”.

Carcterizarea indirectă, prin fapte, gesturi, limbaj, în capitolul al III-lea, evidențiază în manieră romantică
cruzimea domnitorului și hotărârea sa de răzbunare, precum și spaima vornicului. Când momentul
răzbunării așteptat de Lăpușneanul a sosit, iar replica lui arată forța oamenilor de rând: „Proști, dar mulți!
Răspunse Lăpușneanul cu sânge rece”.

Gesturile și vorbele lui Moțoc alcătuiesc scena lașității marelui boier în fața morții ”Lăsați-mă să mă
spovedesc! și plângea, și țipa și suspina”. În antiteză, domnitorul îl judecă fără milă și îl dă mulțimii
spunând că face dreptate.

Capitolul I cuprinde expozițiunea, acum se conturează conflictul principal pentru putere, între domnitor și
boieri, și conflictul secundar, între Alexandru Lăpușneanul și boierul care-l trădase în prima domnie,
Moțoc.Hotărârea de a avea puterea domnească este imbatabilă și formulată de la început, în răspunsul dat
boierilor: „Dacă voi nu mă vreți eu vă vreu...”

Planul de răzbunare al lui Lăpușneanul este însă crud și se îndeplinește în capitolul al III-lea. Când
mulțimea revoltată este întrebată ce dorește, strigătul „Capul lui Moțoc vrem!” stârnește spaima
vornicului. Este laș în fața primejdiei și încearcă să-l determine pe domn să nu-l dea mulțimii. Prin
sacrificarea boierului, Lăpușneanul se răzbuna pentrutrădarea acestuia în prima domnie și manipulează
mulțimea revoltată, de a cărei putere este conștient: „Proști, dar mulți”.

Cele două personaje sunt romantice deoarece aparțin excepționalului prin cruime, respectiv prin ticăloșie,
și sunt portretizate în antiteză. Lașitatea boierului intrigant pune în lumină voința, hotărârea și abilitatea
domnitorului de a se folosi de adversarii săi pentru a-și atinge scopul.