TEMA ŞI VIZIUNEA DESPRE LUME- NUVELA ISTORICĂ- ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL

Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi este prima nuvelă istorică din

literatura româ nă , considerată de critica literară o reuşită exemplară . Apă rută în primul
numă r al revistei Dacia literară (1840), nuvela cu temă istorică ilustrează o parte dintre
principiile romantismului româ nesc, enunţate de Mihail Kogă lniceanu în articolul
Introductie din acelaşi numă r al revistei. Istoria naţională ca subiect al unui discurs
literar apare odată cu romantismul şi aduce în prim-plan personaje dramatice şi puternic
individualizate. Autorul se inspiră din Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche,
modificâ nd anumite episoade. Negruzzi reţine de la Ureche unele tră să turi
comportamentale, ţeluri politice ale domnitorului şi sugestia a două replici-cheie, plasate
în primul şi în ultimul capitol. Istoria atestă faptul că , la revenirea lui Alexandru
Lă puşneanul, Motoc pleacă împreună cu Tomşa în Polonia, însă Negruzzi îl pă strează ca
personaj în ţară , ală turi de Lă puşneanul, ca să îl poată caracteriza mai bine pe domnitor.
Din cronica lui Miron Costin, Negruzzi se inspiră în realizarea scenei uciderii lui Motoc, al
că rei model este pasajul referitor la moartea lui Batiste Veveli. Boierul Stroici nu a existat
în epocă , el este o creaţie a autorului şi, prin atitudinea ireverenţioasă (fără a săruta poala
după obicei) pe care o are faţă de domnitor, el reprezintă idealurile democratice ale
paşoptiştilor.
Astfel, tema nuvelei o constituie evocarea artistică a unei perioade zbuciumate din
istoria Moldovei: a doua domnie a lui Alexandru Lă puşneanul. Deşi domnia durează cinci
ani (1564 - 1569), naraţiunea se opreşte doar asupra evenimentelor considerate esenţiale
pentru ilustrarea raporturilor lui cu boierii şi a caracterului tiranic al domniei sale.
Evenimentele sunt surprinse prin intermediul unui narator omniscient, neimplicat,
predominant obiectiv. Elementele de subiectivitate sunt puţine (mârşavul curtean,
deşănţată cuvântare, mişelul boier etc.) şi au ră dă cini în idealurile politice ale autorului
paşoptist. Naraţiunea este la persoana a III-a, fapt care asigură perspectiva detaşată .
Subiectul nuvelei este concentrat şi se referă , punctual, la cea de a doua domnie a lui
Alexandru Lă puşneanul, în speţă la raporturile sale cu boierii. Precizarea timpului şi a
spaţiului acţiunii îi conferă acesteia verosimilitate. Construcţia subiectului creează
echilibrul compoziţional al nuvelei prin împă rţirea în patru capitole, deschise prin cate un
moto: (I) Daca voi nu mă vreţi eu vă vreu; (II) Ai să dai samă, doamnă!...; (III) Capul lui
Moţoc vrem…; (IV) De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu... Cele patru mottouri au
funcţie rezumativă . Ele sunt ilustrative pentru ceea ce înseamnă compoziţie şi structură
laborioase, esenţializare, concentrare, argumente in favoarea încadră rii în specia nuvelei.
Primul motto este rostit de Alexandru Lă puşneanul ca ră spuns la cererea soliei
boierilor de a se întoarce din drum si de a renunţa la domnie. Cei patru boieri care
alcă tuiesc solia, (vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă , spă tarii Spancioc şi Stroici), îi spun
lui Lă puşneanul că tara nu-l iubeşte şi nu îl vrea. Ră spunsul dat sugerează ambiţia şi
hotă râ rea domnitorului de a-şi recupera tronul pierdut prin tră darea boierilor. Al doilea
motto este ameninţarea rostită de soţia unui boier. Ea se întâ lneşte cu domniţa Ruxanda şi
îi cere să intervină pe lâ ngă soţul ei ca să înceteze ră zbună rile, fiindcă altfel îşi asumă şi ea
vinovă ţia. Al treilea motto face parte din punctul culminant al nuvelei. Cei 47 de boieri
care au fost la prâ nzul oferit de domnitor au fost omorâ ţi. Mulţimea aflată la porţile
cetă ţii, după câ teva ezită ri, cere capul lui Motoc, pe care îl considera vinovat de toate
nenorocirile. Ultimul motto este rostit de Alexandru Lă puşneanul. După uciderea boierilor,
se retrage în cetatea Hotin ca să -i prindă pe Spancioc şi pe Stroici. Se îmbolnă veşte şi cere
să fie că lugă rit, pierzâ nd astfel puterea domnească . Trezindu-se că lugă r, îi ameninţă pe cei
din jur.
Cele patru motouri fixează şi momentele subiectului. Expoziţiunea surprinde
 întoarcerea domnului, într-o manieră asemă nă toare cronicii istorice. lncipitul, ca şi finalul,
se remarcă astfel prin stilul lapidar, rezumativ. Ceea ce îl deosebeşte de cronica istorică
este amă nuntul semnificativ. De exemplu, Lă puşneanul şi vornicul Bogdan sunt înarmaţi
din cap până-n picioare. Intriga este reprezentata de dialogul dintre Alexandru
Lă puşneanul şi solia domnească . In acest moment se conturează doua conflicte, între
Alexandru Lă puşneanul şi boieri, conflict tipic pentru epoca (boierii doreau să obţină
puterea, reclamâ ndu-i pe domnitori la înalta Poarta), şi între Lă puşneanul şi Motoc.
Conflictul între cei doi creionează portretul domnului. Acesta îşi cunoaşte adversarii
(despre Motoc: învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toţi domnitorii) şi este un fin
cunoscă tor al sufletului uman (despre Motoc: te voi cruţa căci îmi eşti trebuitor să mă
uşurezi de blăstemurile norodului). Punctul culminant presupune rezolvarea conflictelor
dintre Lă puşneanul şi o parte dintre boieri, şi dintre Lă puşneanul şi Motoc. Este vorba
despre omorâ rea celor 47 de boieri şi a lui Motoc. Uciderea lui Motoc de că tre mulţimea
adunată la poarta castelului prilejuieşte prima scenă de observare a psihologiei mulţimii
din literatura româ nă . Cu ochi lucid, naratorul observă modul instinctual de reacţie a
maselor, care nu acţionează conduse de raţiune, ci de un impuls iraţional. Conflictul dintre
domnitor şi boierii Spancioc şi Stroici se rezolvă în capitolul al IV-lea. Lă puşneanul este
otră vit de soţia lui, la îndemnul celor doi boieri, fapt care constituie deznodă mâ ntul
nuvelei.
Discursul narativ mizează pe desfă şurarea lineară , cronologică a evenimentelor,
prin înlă nţuirea secvenţelor narative semnificative pentru ilustrarea temei în ritm alert.
Portretizarea Ruxandei are rolul de a crea imaginea antitetică a acesteia prin raportare la
Lă puşneanul (gingaşă, tristă şi tânjitoare) şi de a contribui la crearea atmosferei epocii. La
obţinerea efectului de ritm alert contribuie şi concentrarea unor mari perioade de timp,
dar şi focalizarea asupra unor scene cu o intensitate dramatică puternică . Această nuvelă
este construită pe principiile textului dramatic datorită construcţiei echilibrate a
subiectului în cele patru capitole, dar şi a dialogului ca mod de expunere şi a intervenţiilor
extrem de sumare ale naratorului în dialog, asemă nă toare didascaliilor . Personajele
nuvelei sunt surprinse prin relaţiile antitetice (principiu romantic). Alexandru
Lă puşneanul reprezintă domnitorul crud, cu atitudini despotice, nu diferite de ale altor
domni din epocă . El se opune ca dimensiune caracterologică mai ales Ruxandei, soţia sa,
care întruchipează delicateţea, sensibilitatea, capacitatea de compasiune (antiteza
demonic - angelic). Interesantă este relaţia care se stabileşte între domn şi Motoc. Domnul
se foloseşte de boier câ tă vreme îi slujeşte interesele. Apoi, se descotoroseşte de el.
Cinismul este relevant în scena sacrifică rii lui Moţoc ce i se adresează domnitorului prin
imperativul - mărite Doamne, argumentâ ndu-şi opinia cu privire la uciderea mulţimii prin
două epitete sinonime proşti şi mujici,(cu sensul de fără rang, în opoziţie cu boier/nobil).
Moartea acestuia rezolvă conflictul dintre cei doi.
Alexandru Lăpuşneanul este o nuvelă istorică romantică , pentru că subiectul este
inspirat din istoria naţională . Epoca surprinsă este reînviată prin valorizarea şi
transfigurarea adevă rului istoric. Costache Negruzzi face din Alexandru Lăpuşneanul un
domnitor crud, un tiran, sugerâ nd astfel caracterul excepţional al domniei sale, deşi
comportamentul să u nu a fost diferit de comportamentul altor domnitori din epocă . Nuvela
ilustrează astfel principiile ideologiei paşoptiste şi ale romantismului româ nesc.